Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Dan-Ştefan Motreanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa de astăzi, 24 septembrie 2015, şedinţă dedicată declaraţiilor politice. Săptămâna aceasta vom începe cu reprezentanţii puterii.

Am să-l invit la microfon pe domnul deputat Laurenţiu Nistor. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dumneavoastră şi tuturor colegilor.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Istoria, România şi minerii".

Stimaţi colegi,

În ziua de 25 septembrie 2015 se împlinesc 24 de ani de la "Mineriada" care a înlăturat Guvernul român.

Putem privi acum fără emoţie evenimentele de atunci. Putem constata că mişcarea socială a fost urmarea grevei generale, iar solicitările minerilor erau doar de ordin economic.

Acum este limpede că motivele pentru care minerii au coborât până la urmă în Gara de Nord au fost indiferenţa autorităţilor de atunci şi incapacitatea lor de a purta un dialog cu partenerul social. Să ne reamintim cu toţii că ministrul de atunci al finanţelor şi economiei, din acea vreme, a recunoscut ulterior că ştia de situaţia din Valea Jiului şi că cererile din 1991 ale minerilor erau justificate, deoarece o duceau foarte prost şi ei erau interesaţi doar de propria lor bunăstare.

Desigur că părerile despre demiterea sau demisia Guvernului român sunt împărţite. Unii cred că România era deja o ţară fără guvern în momentul în care minerii au ajuns la Bucureşti, alţii susţin că lămpaşii au avut puterea de decizie în acel moment.

Să ne reamintim, dragi colegi, că înainte de 1989, în România, sectorul minier dădea locuri de muncă direct şi indirect pentru mai mult de un milion de oameni. În cele 14 regiuni miniere din ţară, peste 150 de localităţi depindeau de mineri şi de activitatea extractivă.

Au trecut 24 de ani şi ne aflăm într-o fază foarte avansată de închidere a minelor. În judeţul Hunedoara mai avem în prezent circa 6.800 de mineri faţă de circa 48.000, câţi erau în 1989. Şi soarta fiecărui om nu ne poate fi indiferentă. Dispariţia acestor locuri de muncă ar face practic imposibilă viaţa în Valea Jiului.

Ca parlamentar care reprezint judeţul Hunedoara, ca om, sunt convins că obiectivul cel mai important pentru oamenii din Valea Jiului este păstrarea locurilor de muncă şi sunt doar două direcţii principale de acţiune: prima este susţinerea mineritului în această zonă pe termen scurt şi mediu şi modernizarea capacităţilor de producţie existente.

În acest context, noua strategie economică a României ar trebui să acorde cărbunelui locul important pe care îl merită pentru menţinerea în echilibru a sistemului energetic naţional, iar independenţa energetică a ţării nu poate fi completă astăzi decât dacă huila va fi declarată resursă strategică.

Cea de-a doua este constituirea unei entităţi formate din toţi factorii locali judeţeni, dar şi din Guvern, care să găsească soluţii pentru crearea de noi locuri de muncă în sectoare alternative.

Considerăm că doar în acest parteneriat care să includă factori de decizie politică, administrativă, economică şi din societatea civilă, problemele economice şi sociale din Valea Jiului vor primi cea mai bună rezolvare şi viitorul va fi mai bun.

Vă mulţumesc.

Cu stimă, deputat Laurenţiu Nistor, PSD Hunedoara.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

V-aţi încadrat şi în cele 3 minute.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Anton Doboş. Se pregăteşte doamna deputat Violeta Tudorie.

Domnul Anton Doboş:

Declaraţia politică intitulată: "Daţi o ultimă şansă de a începe Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi în acest mandat".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Când am fost ales, în 2012, în Parlament, formaţiunea pentru care am candidat a făcut o serie de zece promisiuni ieşenilor, sub denumirea: "Manifestul pentru Iaşi".

Chiar dacă formaţiunea nu mai există şi chiar dacă nu mai fac parte din guvernare, am considerat întotdeauna că promisiunile din acest manifest sunt prioritare pentru activitatea mea.

Au fost trei mari proiecte promise pentru Iaşi: aeroportul, autostrada şi spitalul regional.

Din păcate, până acum, nu s-a realizat decât aeroportul, instituţiile responsabile pentru acest succes fiind conduse de liberali. În rest, nimic pentru Iaşi! Nu vreau ca la anul, când vom trage linie, să mă ascund în spatele faptului că am fost trei ani în opoziţie. Dimpotrivă, aş vrea să laud Guvernul care a realizat marile proiecte ale Iaşiului.

Autostrada a fost îngropată de Guvernul PSD, fiind trimisă undeva în josul listei de priorităţi. Am încercat din răsputeri să pornim proiectul autostrăzii. Toate luările de cuvânt, interpelările, întrebările, declaraţiile politice sau amendamentele propuse de mine în Parlament nu au fost susţinute şi de colegii de la guvernare, din PSD.

Spitalul Regional este un proiect de care, de asemenea, nu se aude nimic. Îmi propun ca în perioada ce urmează să conving cât mai mulţi colegi parlamentari, indiferent de partid, să punem presiune pe Guvern să pornească acest proiect vital pentru Iaşi. Este important pentru pacienţii ieşeni, pentru cei din toată Moldova, dar este esenţial şi pentru a păstra şi a aduce medici buni în ţară, care să poată lucra în condiţii civilizate.

Ministrul sănătăţii a spus că doreşte să construiască acest proiect cu fonduri europene, dar până la depunerea dosarului s-au întâmplat o serie de lucruri negative. Deocamdată, lucrurile nu se mişcă în această direcţie. Fostul primar Nichita s-a lăudat cu cinci amplasamente publice, iar interimarul Chirica a uitat complet de acest proiect.

Pentru început, am intrat în grevă japoneză. De aceea port această banderolă cu însemnele Spitalului Regional şi susţin, în faţa dumneavoastră şi în mass-media, importanţa demarării proiectului. Voi face tot ce este posibil pentru ca în bugetul pe anul viitor să fie incluse cheltuielile necesare construirii spitalului, indiferent de forma finală a finanţării.

Stimaţi colegi,

Contez pe sprijinul dumneavoastră pentru realizarea acestui proiect. Deja, peste 100 de colegi au semnat această iniţiativă şi ţin să le mulţumesc. Sunt convins că, astfel, Guvernul, indiferent care va fi în următoarea perioadă, va ţine cont de demersul nostru.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Anton Doboş, de Iaşi.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Natalia Intotero. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Moţiunea opoziţiei nu poate fi mai presus de stabilitatea României".

Stimaţi colegi,

Înţeleg retorica moţiunii de cenzură depusă de opoziţie împotriva acestui Guvern, dar nu pot fi de acord cu ea. Menţinerea PSD la guvernare nu este un scop în sine. PSD este la guvernare ca rezultat al alegerilor generale din anul 2012 şi până acum nu şi-a dezamăgit alegătorii şi nici nu a fugit de responsabilităţi, dimpotrivă. Performanţele acestui Guvern îl atestă ca fiind unul dintre cele mai eficace după decembrie 1989 şi îl recomandă printr-un pragmatism politic de excepţie, îmbinat armonios cu o aplecare către reparaţii sociale.

Acest Guvern şi-a îndeplinit deja în proporţie de 80% promisiunile făcute în campania electorală, ceea ce reprezintă o situaţie fără precedent până acum.

Este de asemenea fără precedent, în ultimii 25 de ani, ca trei luni la rând - iunie, iulie şi august - inflaţia să atingă valori negative şi preţurile bunurilor de consum să scadă în continuare.

Cine sunt beneficiarii acestor măsuri? Toţi românii.

Economia României este mai stabilă ca oricând şi creşte continuu. Comisia Naţională de Prognoză a revizuit în creştere proiecţia privind avansul produsului intern brut pentru acest an, de la 3,3% la 3,4%. Comisia Naţională de Prognoză a revizuit, de asemenea, în urcare cu 0,7% prognoza privind avansul economiei în 2016, PIB urmând să crească cu 4,1%.

Cine sunt beneficiarii acestor tendinţe? Toţi românii.

Investiţiile străine directe în România au crescut în primul semestru cu 39%, circa 1,66 miliarde de euro, după ce, în iunie, investitorii au plasat 370 de milioane de euro pe piaţa locală, fiind al doilea cel mai ridicat nivel, după cel din luna martie, când au atins 476 de milioane de euro.

Cine beneficiază de crearea locurilor de muncă noi? Toţi românii.

Şi sunt convinsă că, dincolo de orice discurs politic, oamenii nu pot fi păcăliţi cu vorbe, iar aceştia au simţit că viaţa lor este mai bună şi redresarea economică a ajuns cumva şi în buzunarele românilor.

Vă asigur că nu confund România cu partidul, dar nici nu confund România cu opoziţia. Acest Guvern este un guvern bun şi trebuie să-şi ducă până la capăt mandatul. Este cea mai logică soluţie politică a momentului.

Sunt convinsă că suntem cu toţii conştienţi de ce consecinţe grave ar avea o schimbare la Palatul Victoria. Ea ar cauza în primul rând blocaje economice şi administrative la nivel naţional şi ar aduce, fără îndoială, o perioadă de stagnare şi de derută generală.

De aceea consider că actualul Guvern trebuie să continue să guverneze, nu în beneficiul lui, sau al Partidului Social Democrat, sau al coaliţiei de guvernare, ci în beneficiul alegătorilor, nu doar al celor care au crezut în această echipă atunci când şi-au dat votul, ci în folosul tuturor românilor.

Vă mulţumesc.

Natalia-Elena Intotero, deputat, judeţul Hunedoara.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu. Se pregăteşte domnul deputat Ovidiu Iane.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Societatea Română de Televiziune trebuie readusă din serviciul politic în serviciul interesului public".

Săptămâna trecută, s-a convocat o şedinţă a Comisiilor de cultură ale celor două Camere, unde s-a dat un vot negativ pe raportul de activitate al Societăţii Române de Televiziune pe anul 2014, iar ieri s-a votat în plenul comun Senat - Camera Deputaţilor înlocuirea conducerii Societăţii Române de Televiziune şi s-a numit prin vot un nou director interimar.

Interesul public, pluralismul ideilor şi opiniilor şi practica responsabilă a jurnalismului sunt principalele valori pe care trebuie să le aibă o televiziune publică.

Constatăm că de fiecare dată când se schimbă guvernarea, dacă se schimbă majoritatea parlamentară, sau dacă preşedintele director general al Televiziunii Române nu mai răspunde la comenzi politice, asistăm la schimbarea lui. Acest lucru se face sub aparenţa unei legalităţi, prin votul dat pe raportul de activitate a Consiliului de administraţie a Societăţii Române de Televiziune, iar majoritatea parlamentară hotărăşte.

Este important pentru cei aflaţi la putere să aibă la conducerea TVR-ului un om care să le servească interesele, lucru firesc, întrucât Televiziunea Română acoperă 93% din teritoriu şi 97% din populaţia României.

Este necesară modificarea legii care reglementează funcţionarea Societăţii Române de Televiziune, respectiv a Consiliului de administraţie, prin introducerea în lege a unui mandat de 3-5 ani, decalat de mandatul instituţiilor politice, pe o perioadă care nu s-ar suprapune cu ciclurile electorale; legea să prevadă ca un vot negativ pe un raport de activitate al Consiliului de administraţie să nu ducă la demiterea conducerii; introducerea, prin lege, a unor criterii clare şi precise, profesionale şi de probitate pentru selectarea şi desemnarea prin votul Parlamentului, a membrilor Consiliului de administraţie. Cea mai importantă modificare a legii ar fi schimbarea componenţei Consiliului de administraţie, prin cooptarea unor persoane din societatea civilă, astfel încât influenţa politică în conducerea Societăţii Române de Televiziune să fie cât mai mică.

În acest moment, conducerea Societăţii Române de Televiziune este numită politic, în funcţie de ponderea partidelor în Parlament şi aceasta duce la situaţiile care se întâmplă astăzi. De asemenea, este necesară separarea funcţiei de preşedinte al Societăţii Române de Televiziune de cea de director general care trebuie să fie manager, numit în urma unui concurs.

Societatea Română de Televiziune este susţinută din bani publici. De aceea, trebuie să fie respectată de partidele politice. Avem nevoie de o televiziune publică puternică, independentă, în afara oricărui joc politic şi în afara oricăror imixtiuni politice.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Iane. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

M-am gândit să fac o declaraţie intitulată "Calea preşedintelui - ignoră problema până când dispare".

Este de notorietate faptul că actualul preşedinte al României este un actor politic vizibil şi implicat: ţine discursuri în Parlament, apare la televizor, oferă interviuri diferitelor publicaţii, emite opinii ori de câte ori se iveşte ocazia.

În această perioadă, însă, în care Europa se confruntă cu provocarea de a găsi soluţii cât mai eficiente pentru gestionarea valurilor de refugiaţi şi imigranţi care sosesc pe teritoriul ţărilor membre, domnul Klaus Iohannis şi-a reiterat cu vehemenţă poziţia, adică aceea de a nu accepta cotele obligatorii impuse de Comisia Europeană. Şi atât.

În politica românească ne-am obişnuit să primim răspunsuri evazive, jumătăţi de răspunsuri sau răspunsuri pe care emitentul se simte confortabil să le ofere. În această ultimă categorie se încadrează şi preşedintele ţării, care evită în mod deliberat să adopte o poziţie oficială în privinţa acţiunilor autorităţilor ungare.

La aflarea veştilor conform cărora Ungaria a decis să construiască un gard separator în interiorul Uniunii Europene, la graniţa cu Serbia, preşedintele nu a avut nicio opinie. Ungaria a continuat în această manieră, construind încă un gard la graniţa cu Croaţia, declarând că următorul va fi amplasat la graniţa cu România.

În gestionarea fluxului de imigranţi şi de refugiaţi, statele membre adoptă ce măsuri consideră de cuviinţă pentru a ţine sub control această situaţie, iar ţări precum Germania, Austria şi Cehia anunţă că vor introduce temporar controale la graniţele mai expuse.

Şi România? În România, stimaţi colegi, este o tăcere suspectă care s-a aşternut, fapt ce denotă lipsa curajului preşedintelui de a critica măsurile antieuropene iniţiate de vecini, membri ai Uniunii Europene. Acest gard, chiar dacă se află pe teritoriul Ungariei, contravine ideii fundamentale de Uniune Europeană, aceea de stat cu ţări membre, fără graniţe.

Exprimarea unei poziţii oficiale cu privire la aceste demersuri se numără totuşi printre prerogativele de politică externă ale preşedintelui ţării.

În aceeaşi manieră în care a avut o opinie susţinută cu vehemenţă în ceea ce priveşte cotele de refugiaţi, ar fi de dorit să se exprime şi pe problema gardului construit de Ungaria. Prin abţinerea sa, domnul Iohannis ne lasă să ne întrebăm care este strategia României în cazul în care gardurile construite de Ungaria vor diminua fluxul de refugiaţi din România?

De aceea, îi solicit Preşedintelui României, care, prin rolul său, ar trebui să fie apolitic şi echidistant, şi mediator, să sacrifice câteva minute din timpul dedicat intervenţiilor pentru susţinerea moţiunii de cenzură a partidului său de suflet, şi să le aloce în scopul îndeplinirii atribuţiilor din domeniul politicii externe, răspunzând la următoarele întrebări:

Care este poziţia Domniei Sale faţă de gardul construit de ţara vecină? Care este răspunsul Domniei Sale cu privire la declaraţiile oficialilor unguri? Şi care sunt propunerile concrete ale României pentru noua politică de imigraţie a Uniunii?

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Mihai. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică vine în urma vizitei pe care am efectuat-o zilele trecute în Italia, la Roma, în sânul comunităţii româneşti şi, bineînţeles, încercând un dialog cu câteva instituţii publice ale statului italian, cum ar fi: Comisia pentru afaceri externe din Camera Deputaţilor a Parlamentului italian, Tribunalul de Minori din Italia, Primăria Romei şi, evident, Departamentul Egalitate de Şanse din partea Guvernului italian.

Am constatat o serie de probleme, atât în dialogul cu oficialităţile italiene, cât şi cu reprezentanţii comunităţii româneşti, probleme care trebuiau deja rezolvate, probleme care mai cu seamă implică şi ar fi trebuit să avem deja rezultate din partea unei colaborări strânse a Guvernului de la Bucureşti, a actualului Guvern, cu reprezentanţii statului italian, aşa cum v-am spus, probleme încă neatacate până în prezent, a căror rezolvare poate ar trebui să apară în anul care urmează. Şi încă o dată insist asupra implicării Guvernului României, ceea ce în momentul de faţă nu se întâmplă decât foarte timid, la nivel declarativ. Persistă încă probleme, aşa cum atenţionam în urmă cu un an, când mă aflam aici, în Parlamentul României, în greva foamei, referitor la repatrierea cetăţenilor români.

Atrag atenţia Guvernului României că nu s-au întreprins nici până în momentul de faţă toate măsurile care trebuiau deja aduse înainte, pentru a rezolva această problemă ingrată pe care o are România însăşi: este imaginea ţării noastre, iar acei cetăţeni trebuiau de mult să fie repatriaţi. Chiar dacă s-au făcut anumite modificări în privinţa taxelor consulare, ele nu sunt suficiente, procesul trebuie continuat.

În privinţa românilor care trăiesc departe de ţară, în Italia. Aşa cum am semnalat şi înaintea autorităţilor italiene şi a reprezentanţilor instituţiilor, celor cu care am avut acel dialog în acele zile, încă există probleme numeroase, severe pe piaţa muncii: abuzuri, nerespectarea contractelor de muncă, lipsa contractelor de muncă, iar aceste chestiuni nu fac altceva decât să aducă probleme şi mai numeroase. Şi, încă o dată, mizez, mizez pe mai mult decât un dialog, pe implicarea Guvernului. Nu se întâmplă până în prezent decât să avem vizite din partea anumitor demnitari, din partea Guvernului Ponta, care nu aduc altceva mai mult decât un simplu dialog şi o prezenţă la nivel turistic, aş putea spune. Trebuie să avem rezultate.

Sunt încă foarte multe de spus. Acele probleme sunt departe de a fi rezolvate. Dacă nu se va întâmpla aşa ceva, vom avea probleme şi pe viitor, iar eu vă pot spune că niciodată aceste chestiuni nu vor fi stinse.

La muncă, domnule Ponta! La muncă, dragi cetăţeni români din Guvernul României! Sau plecaţi acasă!

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Virgil Guran.

Deocamdată nu mai este niciun coleg...

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Despre Televiziunea Română".

Cei de la putere cred că dacă l-au schimbat pe Stelian Tănase, au rezolvat problema Televiziunii Române. Au rezolvat un singur lucru probabil, cei din Guvern, onor cei care sunt mari conducători ai României în momentul de faţă, probabil nu o să mai fie criticaţi în diferite emisiuni, o să fie elogiaţi pentru marile realizări, dar problema Televiziunii rămâne. Ştiu, o să se spună că acest lucru tergiversează de nu ştiu cât timp. Probabil aşa este. Dar problema este următoarea: dacă ne uităm tot timpul înapoi şi spunem noi nu facem, pentru că nu au făcut nici aceia acum 5 ani, 15, 20 nu se va schimba nimic.

Aşa că această problemă a Televiziunii Române se rezolvă doar atunci când - în cazul de faţă, guvernarea Ponta - se retrag din deciziile de acolo, nu mai intervin pentru diverse angajări, pentru diverse acţiuni şi lasă un management normal care poate să gestioneze nişte fonduri, fonduri despre care vorbind ajungem la concluzia că sunt echivalente, chiar peste tot ce înseamnă celelalte televiziuni la un loc, toate din ţară. Deci bani acolo sunt, dar sunt prost gestionaţi. Şi aşa cum am spus, sunt prost gestionaţi, pentru că de fapt conducerea este politică, este direcţionată şi toate acţiunile Televiziunii sunt controlate de cei de la putere.

Televiziunea Română are alt rol, de a promova România. Nu prea am văzut emisiuni în care oamenii să fie învăţaţi că dacă se apucă să facă o afacere pot să prospere, că acei tineri care sunt inteligenţi au şanse să-şi folosească inteligenţa, că statul îi ajută să rămână în ţară şi să-şi dezvolte propria afacere pe propria gândire, că România este o ţară de succes, că are resurse, că există soluţii pentru a ajunge la un nivel de trai aşa cum se întâmplă în Cehia, în Polonia, cel puţin, şi să sperăm că vom ajunge la nivelul ţărilor ca Germania. Cred că acesta ar fi rolul Televiziunii Române, nu să execute nişte ordine politice.

Dacă acest Guvern într-adevăr este de bună-credinţă, trebuie să ia foarte repede aceste măsuri. Dacă nu, repet, a rezolvat un singur lucru: cei mai mari conducători pe care i-a văzut România şi sunt acum la guvernare - e o glumă, bineînţeles - nu o să mai fie criticaţi şi o să fie lăudaţi. Satisfacţia lor va fi deplină, dar problema Televiziunii Române va rămâne.

Mulţumesc.

Deputat Guran Virgil.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunteţi foarte prompt în a da cuvântul.

Vă spuneam sesiunea trecută - ce mult timp a trecut de atunci! - într-o intervenţie de aici, de la acest microfon, că noi vrem respect şi spuneam atunci că o să revin, că o să fac un fel de serial, aşa, pentru că mi se pare că ce se întâmplă în Parlamentul României, plecând de la această dorinţă sinceră a celor care conduc această instituţie, de a-l reforma, este fie o crasă demagogie, fie o necunoaştere indolentă a principiilor care guvernează această instituţie.

Şi am să mă refer acum la ce s-a întâmplat săptămâna trecută în acest spaţiu, referitor la votul pe care l-am dat pentru încetarea mandatului la Curtea de Conturi.

Cred că vă aduceţi aminte, acum un an de zile, exact un an de zile, Partidul Naţional Liberal contesta la Curtea Constituţională numirea domnului Anton la Curtea de Conturi.

În octombrie 2014, Curtea Constituţională accepta contestaţia noastră şi declara neconstituţională numirea domnului Anton. Reţineţi: octombrie 2014!

I-a trebuit un an de zile sau aproape un an de zile conducerii Parlamentului României, Camerei Deputaţilor şi Senatului, să ia act de această decizie a Curţii Constituţionale, să o supună plenului şi să o invalideze.

Numai că decizia de a pune în dezbatere această decizie a Curţii Constituţionale a provocat şi efecte, efecte şi juridice şi materiale. Cele juridice sunt legate de faptul că domnul Anton a continuat să semneze acte, în calitate de vicepreşedinte al Curţii de Conturi, în toată această perioadă cât a fost declarată neconstituţională numirea Domniei Sale; iar materiale - că în toată această perioadă de la emiterea în octombrie 2014 a deciziei Curţii Constituţionale, domnul Anton a încasat bani, a fost remunerat.

Pe bună dreptate, am ieşit săptămâna trecută la tribuna Parlamentului şi l-am întrebat pe domnul preşedinte ce se întâmplă cu aceste efecte ale transpunerii în practică a deciziei Curţii după un an de zile? Ce se întâmplă cu actele semnate de domnul Anton? Ce se întâmplă cu banii încasaţi de domnul Anton, timp de aproape un an de zile?

Îmi e greu să cred că cineva în ţara românească poate primi bani necuveniţi, mai ales atunci când există decizii corecte, legale în acest sens. Şi atunci, am rămas fără răspuns. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în cel mai pur stil demagogic, a inventat un răspuns de genul: Biroul permanent bla, bla... n-a fost informat bla, bla... nu ne asumăm răspunderea bla, bla... toţi suntem vinovaţi bla bla, când în realitatea răspunsul trebuia să fie simplu. Suntem vinovaţi, ne dăm demisia, nu se poate aşa ceva într-un stat de drept, pentru că dacă cuiva i-ar trece prin cap să ne facă o plângere penală pentru abuz în serviciu celor doi domni, Zgonea şi Tăriceanu, îmi e greu să cred că vor avea pe unde să scoată cămaşa.

Este numai un exemplu de ceea ce înseamnă reformarea Parlamentului în viziunea domnului Zgonea. Să-l reformăm, dar când vrem noi şi cum vrem noi şi numai în interesul nostru. În speţă de cauză, în interesul lui Ilie Sârbu. Să ţii un om pe post un an de zile numai pentru că ai tu interes ca vicepreşedintele partidului, socrul premierului, să ajungă acolo la bătrâneţe să primească o sinecură e prea mult chiar şi pentru Parlamentul României.

Sunt Gheorghe Tinel, deputat în Parlamentul României, şi vă promit că voi continua.

Mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Având în vedere că nu mai sunt deocamdată colegi înscrişi astăzi pentru a ţine declaraţii politice, vă propun să facem o pauză de cinci minute.

Pauză

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Continuăm şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

O invit la microfon pe doamna deputat Doina Pană şi se pregăteşte domnul deputat Daniel Gheorghe.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Noul PNL, fostul PDL, nu se dezminte".

Aşteptările legitime ale românilor din diaspora să le rezolve alţii, el, noul PNL, fostul PDL, nu doreşte introducerea votului prin corespondenţă.

Da, mai mult ca oricare alt partid, noul PNL, fostul PDL, a făcut multă, multă gălăgie, plângând, cu toate ocaziile oferite de media, pentru fraţii noştri din diaspora care nu-şi pot exercita dreptul la vot, un drept fundamental, de altfel.

Toate partidele parlamentare şi-au asumat un angajament ferm privind introducerea votului prin corespondenţă, deosebirea fundamentală constând în faptul că doar noul PNL, fostul PDL, a dat bir cu fugiţii exact în momentul în care, deţinând preşedinţia Comisiei pentru elaborarea legilor electorale, putea pune în practică acest angajament.

Demisia domnului Mihai Voicu din funcţia de preşedinte al Comisiei speciale comune de Cod electoral este nu doar un act de laşitate politică, ci şi o dovadă vie în acest sens.

Noul PNL, fostul PDL, ne arată, încă o dată, că nu urmăreşte introducerea votului prin corespondenţă şi că este interesat doar să transforme aşteptările legitime ale românilor din diaspora într-un nesfârşit scandal politic. Prin demisia domnului Mihai Voicu din funcţia de preşedinte al Comisiei pentru elaborarea legilor electorale, noul PNL, fostul PDL, ne demonstrează încă o dată că nu doreşte să îşi îndeplinească angajamentele asumate.

Noi, PSD, considerăm că detaliile votului prin corespondenţă trebuie elaborate de un organism tehnic. Acel organism tehnic este Autoritatea Electorală Permanentă. Aşteptăm de la Autoritatea Electorală Permanentă un proiect privind votul prin corespondenţă pentru că Autoritatea Electorală Permanentă are şi expertiza, şi experienţa necesare pentru elaborarea proiectului de lege.

Mai mult, Autoritatea Electorală Permanentă este un organism independent din punct de vedere politic. Şi acest lucru este extrem de important, pentru că legea votului prin corespondenţă nu trebuie să fie a unui partid.

Noi, PSD, ca de fiecare dată, considerăm că o promisiune trebuie respectată şi un angajament asumat trebuie îndeplinit cu voia sau fără voia noului PNL, fostului PDL.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD Doina Pană.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos.

Invit la microfon pe domnul deputat Daniel Gheorghe şi se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă din nou la criza migranţilor care afectează Uniunea Europeană în această perioadă. Recentul Consiliu JAI în urma căruia s-a impus folosirea de către fiecare ţară europeană a unei cote de migranţi nu face decât să ne dea o nouă imagine asupra a ceea ce înseamnă dictatul şi ceea ce înseamnă o politică abuzivă la nivelul Uniunii Europene în materie de migranţi. Acest fapt contravine art. 78 alin.3 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care prevede că în astfel de crize, în momentele în care există un aflux mare de persoane către vreuna din ţările membre ale Uniunii Europene toate celelalte ţări membre ale Uniunii Europene au obligaţia de a o ajuta prin măsuri provizorii. Dar aceste măsuri provizorii nu presupun cote de migranţi, ci presupun o serie de ajutoare materiale, financiare, logistice şi umanitare care să permită depăşirea respectivei crize de către statul aflat în imposibilitatea de a face faţă afluxului de persoane. Această împărţire a cotelor de migranţi încalcă şi drepturile omului, deoarece reprezintă o formă modernă de deportare şi vedem că iarăşi Germania este naţiunea, ţara cea mai entuziastă din Europa în acest caz, la fel cum sunt şi alte naţiuni europene care susţin această politică, o politică pe care eu o consider reprobabilă şi care consider că încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, om care dacă vine din Irak, Afganistan, Siria, Libia sau din orice altă ţară afectată de conflict va fi repartizat, practic, să stea într-o ţară unde nu-şi va dori să locuiască, iar apoi va trebui să... va fugi, pentru că ăsta este adevărul, trebuie să folosim acest termen, către Europa Occidentală.

Acest fapt, de asemenea, încalcă grav suveranitatea naţională a statelor membre ale Uniunii Europene. Problema migranţilor, problema imigranţilor, problema azilului sunt chestiuni care ţin de politica naţională a fiecărui stat membru şi în niciun caz Bruxelles-ul, indiferent dacă o face prin vocea domnul Juncker, dacă o face prin vocea doamnei Merkel, nu are dreptul de a impune astfel de măsuri.

De aceea salut poziţia României luată în contextul Consiliului JAI de zilele trecute şi vreau să adresez pe această cale un mesaj domnului preşedinte Klaus Iohannis în favoarea a ceea ce reprezintă acea respingere până la capăt a impunerii cotelor de imigranţi.

România nu poate decât să ia un număr restrâns de persoane, persoane filtrate şi persoane care să se încadreze în ceea ce reprezintă din perspectiva dreptului internaţional refugiatul. România nu are nevoie de imigranţi economici, România nu are nevoie de multiculturalism şi România nu are nevoie de un aflux de persoane dinspre Asia şi Africa, în masă. Pentru că asta se întâmplă acum.

În momentul în care, să dăm un simplu exemplu, dacă 2-3-4 persoane provenite din alte spaţii de cultură şi civilizaţie pătrund în Uniunea Europeană poliţia îi prinde şi îi duce într-un centru pentru azilanţi. Dacă 2-3 mii de persoane provenite din această zonă intră în spaţiul european atunci liderii continentului nostru se întâlnesc şi stabilesc cum să-i repartizeze pe ţări. Deci, avem de-a face cu o incapacitate funciară a Uniunii Europene şi a statelor membre de a gestiona această criză a migranţilor. Oamenii aceştia nu pot să facă faţă unui val, iar noi dacă împărţim cote, astăzi vor fi patru mii, mâine vor fi şapte mii, poimâine vor fi 20 de mii, răspoimâine, 50 de mii, cu toţii vor merge pe o politică foarte cunoscută din experienţa ţărilor europene unde sunt mari comunităţi de emigranţi musulmani, politica întregirii familiilor şi îşi vor aduce rudele în Europa, după aceea îşi vor aduce şi prietenii şi nu vom putea face faţă. Nu vom putea face faţă din punct de vedere financiar. Nu vom putea face faţă din perspectiva siguranţei cetăţeanului şi a securităţii naţionale. Nu vom putea face faţă din perspectivă culturală. Vor fi imposibil de integrat.

Lucrurile acestea s-au spus cu mulţi ani în urmă, chiar de către marele preşedinte francez Charles de Gaulle, chiar de către politicianul englez Enoch Powell, oameni care au spus că integrarea în masă a unor mari comunităţi de persoane provenite din lumea musulmană, ori dintr-o altă lume de cultură şi civilizaţie total exterioară spaţiului european, este foarte greu de făcut, pot fi integrate doar persoane individuale, nu mase mari de cetăţeni. Iar acest fapt ne trimite cu gândul la ceea ce înseamnă perspectiva Europei de mâine, o perspectivă a unei Europe care începe să semene tot mai puţin cu Europa pe care o cunoaştem cu toţii, cu Europa libertăţilor şi a democraţiei. O Europă creştină care moare pe zi ce trece. O Europă care într-o sută de ani poate se va confrunta deja cu o populaţie preponderent musulmană. Şi noi trebuie să ne gândim la ceea ce reprezintă cultura şi civilizaţia europeană, la ceea ce reprezintă interesele de siguranţă fizică, individuală ale cetăţenilor europeni şi trebuie să luăm măsurile. În Europa oricine este bine venit, dar cu condiţia să se integreze, iar integrarea presupune să accepţi valorile pământului pe care te afli, al naţiunii care ţi-a întins o mână şi care ţi-a oferit o şansă. Integrarea nu înseamnă să vii dintr-un alt spaţiu, să trăieşti în Europa pe ajutor social şi apoi să clamezi cu foarte multă brutalitate faptul că valorile tale sunt superioare valorilor naţiunii în care te afli.

Bun, valorile tale sunt bune şi trebuie să ţi le păstrezi, dar să ţi le păstrezi în spaţiul privat, pentru că spaţiul public european este un spaţiu dominat de libertate, dominat de drepturile omului, dominat de valorile creştine şi dominat de cultura şi civilizaţia de origine greco-latină.

În încheiere, ceea ce aş dori să mai subliniez sunt două aspecte, vorbind de refugiaţi, unul din faptele care dovedesc faptul că doar în mică măsură aceşti migranţi sunt refugiaţi de război reprezintă natura foarte pestriţă a ţărilor, a originii celor care sunt... fac parte din acest flux. Astfel, pe locul trei, după Siria şi Afganistan, Siria care traversează o mare tragedie, un război civil deosebit de sângeros, Afganistanul care are încă zone aflate în conflict, pe locul trei se situează Albania. Nu ştiu ce război se află în desfăşurare în Albania acum, poate doar un război între clanurile mafiote să se întâmple pe acolo, dar alt război nu ştiu să se întâmple, nu ştiu să se afle în desfăşurare. Apoi pe locul patru este Irakul, o ţară al cărei nord a fost ocupat de către gruparea teroristă Statul islamic în Siria şi Irak. De aceea spun, doar între 20 şi 25% din numărul total al persoanelor care au spart această frontieră a Uniunii Europene, care frontieră deja nu mai există, provin din zone de conflict, zone de conflict din Siria, în special, apoi din anumite regiuni din Irak sau Afganistan.

O altă chestiune, un alt abuz pe care observ că liderii europeni îl fac la adresa statelor est-europene, state din care toţi cetăţenii români, cehi, slovaci, unguri, polonezi erau discriminaţi când mergeau în Germania, de exemplu. Şi erau, şi sunt discriminaţi în continuare şi în Franţa. În Franţa un român este tratat mult mai prost decât un magrebian, deşi este cetăţean european. Asta să audă şi domnul Hollande, domnul Hollande care a câştigat alegerile în special cu voturile imigranţilor din afara Europei. Românii, polonezii, cehii, care au avut mult mai multă raţiune şi au avut tăria de caracter de a spune nu cotelor de imigranţi, acum sunt supuşi unei proceduri de infringement. Această procedură de infringement reprezintă încă o imixtiune nepermisă a birocraţilor europeni sub ceea ce reprezintă legislaţia naţională în materie de cetăţenie, azil, azilanţi şi migraţie.

Deci, ce vrea Europa? Vrea să faciliteze fluxul de migraţie spre anumite ţări care nu-şi permit din punct de vedere tehnic ori material şi poate că oamenii nu-şi doresc să primească un flux mare de persoane din afara spaţiului comunitar, dar Europa încearcă să ne impună.

În continuare, vreau să închei şi vreau să adresez un mesaj de susţinere preşedintelui Klaus Iohannis, care urmează să se găsească la Consiliul European, unde sper că va respinge aceste cote, pentru că aceste cote trebuie respinse, deoarece doar deschid drumul unui flux uriaş de persoane către Europa, unui flux uriaş care este imposibil de oprit. Migranţii trebuie selectaţi individual, trebuie trataţi pe bază de persoană, şi nu pe bază de grup şi...

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc frumos, aţi depăşit de trei ori timpul alocat. Probabil că v-aţi epuizat şi timpul pentru viitoarele şedinţe de declaraţii politice.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Radu Zlati şi se pregăteşte domnul deputat Ghervazen Longher.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "În politică, la fel ca în viaţă, nu merită să trăieşti în genunchi".

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi, câţi sunteţi,

Zilele trecute, în Consiliul JAI, România a fost pusă în faţa unei decizii pe care nu a dorit-o. Prin aritmetica votului, ţării noastre i s-a impus o cotă obligatorie de, zic eu, aşa-numiţi refugiaţi, care vor fi relocaţi din alte state membre ale Uniunii Europene.

Nu avem decât două soluţii. Prima soluţie, aparent cea mai uşoară, este ca noi, românii, să ne supunem acestei decizii a majorităţii exprimată în Consiliul JAI, să ne conformăm acesteia chiar dacă Preşedinţia României, Guvernul, majoritatea partidelor politice şi a populaţiei consideră că numărul alocat României este prea mare pentru capacitatea de absorbţie a statutului român, faţă de veniturile statului român, şi, mai presus de aceste fapte evidente, toţi cei enumeraţi consideră că impunerea unor cote obligatorii unui stat suveran încalcă drepturile României în cadrul unei Europe încă a naţiunilor.

O a doua soluţie este ca, în marja de libertate pe care încă o mai avem, să rezistăm acestui - din punctul meu de vedere - diktat.

Putem, de pildă, urma exemplul statului slovac, şi anume să atacăm Decizia JAI şi cotele obligatorii stabilite sub imperiul Consiliului European, la Curtea Europeană de Justiţie. În Europa unită, Justiţia încă mai domneşte, nu doar interesele înguste ale unora sau politicile europene pornite din slăbiciunea congenitală a unei politici externe şi de apărare comună europene, existente mai degrabă pe hârtie decât în realitate.

În acest context, dacă preşedintele Klaus Iohannis îşi mai menţine poziţia clar exprimată, raţională, naţională, politică curajoasă, poziţie care consta iniţial în respingerea principiului şi a practicii cotelor obligatorii de refugiaţi şi promovarea principiului cotelor voluntare, atunci Parlamentul poate oferi Preşedintelui României un sprijin valoros, prin votarea unei rezoluţii de politică externă care să poată fi invocată de către reprezentanţii statului român în viitoarele tratative şi negocieri cu partenerii noştri europeni.

Dragi colegi,

Indiferent de culoare politică, să ne readucem aminte, în aceste momente de criză, nu doar de politică internaţională, ci şi de politică internă europeană şi autohtonă, de strămoşii noştri, care măcar atât ne-au învăţat în ceea ce priveşte politica unui stat suveran care îşi mai merită numele, faptul că: nu merită să trăieşti în genunchi. Căci "Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie. / Dar cu umilinţă, laţul înconvoaie!".

Vă mulţumesc.

Radu Zlati, deputat PNL.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Longher şi se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În zilele de 10-12 septembrie a avut loc la Suceava una dintre cele mai reprezentative manifestări organizate de Uniunea Polonezilor din România, şi anume Zilele culturii polone. Ajunse deja la cea de-a XVII-a ediţie, Zilele culturii polone cuprind un simpozion ştiinţific pe tema relaţiilor româno-polone, desfăşurat sub deviza: "Mai aproape unii de alţii", care ilustrează scopul acestor manifestări, şi anume apropierea celor două popoare, polon şi român, legate printr-o istorie comună, iar uneori chiar asemănătoare.

Pe parcursul celor două zile, 10-11 septembrie, au avut loc dezbateri în cadrul celor trei secţiuni ale Simpozionului: În lumea istoriei, În lumea culturii şi În lumea problematicii bucovinene, iar oamenii de ştiinţă şi profesorii universitari din Polonia, Moldova şi România şi-au susţinut referatele. Tot în cadrul simpozionului au avut loc lansări de volume, între care ediţiile poloneză şi română ale cărţii "Românii în goana după happy-end", de Bogumil Luft, fost ambasador al Poloniei în România şi în Republica Moldova.

Vineri seara un ansamblu folcloric de tineret din Polonia a susţinut un program artistic, prezentând folclorul Grupului etnografic din regiunea din care fac parte, şi anume din Cracovia.

De mai mulţi ani, ultima zi a manifestărilor din cadrul Zilelor culturii polone s-a desfăşurat în localitatea Soloneţul Nou, majoritar poloneză. Aici a avut loc sărbătoarea roadelor care a început cu o Sfântă Liturghie, con-celebrată de preoţi din Decanatul de Bucovina.

După Sfânta Liturghie, participanţii s-au îndreptat către noua Casă polonă, unde a avut loc partea oficială la care au fost prezenţi reprezentanţii Ambasadei Republicii Polone la Bucureşti, ai Departamentului pentru colaborare cu diaspora poloneză din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Polonia şi autorităţile oraşului Zakopane.

Considerăm că cea de-a XVII-a ediţie a Zilelor culturii polone a promovat România, Bucovina şi comunitatea poloneză de aici.

Pentru o mai bună cunoaştere a celor două popoare, polon şi român.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Carmen Hărău şi... cam atât.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dragi colege,

Declaraţia mea politică de astăzi are în vedere apropiata Zi a luptei împotriva cancerului de sân.

Oameni buni, va fi o zi - 1 octombrie - în care ONG-uri, structuri politice ale organizaţiilor de femei, diverse persoane implicate vor manifesta, vor face simpozioane, vor marca această zi, vor atrage atenţia asupra importanţei luptei împotriva cancerului, dar este o singură zi în an, o singură zi în an, iar în an, într-un an dintre cele 10 femei diagnosticate cu cancer, 8 ajung la medic prea târziu.

Cel mai mare motiv, cel mai serios motiv de mortalitate în intervalul de vârstă 40-55 de ani în rândul femeilor, pentru femei, este cancerul de sân. Şapte sute de mii de femei mor anual în lume din cauza cancerului de sân. Este, stimaţi colegi, o boală parşivă, o boală letală, dar care ar putea să nu fie letală, dacă ar fi diagnosticată foarte devreme, în stadii incipiente.

Partidul Naţional Liberal are în curs de finalizare, chestiune de zile, Legea prevenţiei în sănătate şi am nădejdea că politicienii şi, mai ales, doamnele din arcul guvernamental vor înţelege necesitatea ca societatea românească să aibă... să funcţioneze în baza unei astfel de legi.

Până atunci, doamnelor, dragi prietene, mergeţi la doctor şi controlaţi-vă sânii. Hotărârea de a face asta bunăoară mâine, în această săptămână care ne mai desparte de ziua de luptă împotriva cancerului la sân vă poate salva viaţa.

Dragă prietenă, nimic nu este mai valoros pentru copiii tăi, pentru soţul tău, pentru părinţii tăi, decât sănătatea ta. Sănătatea ta poate fi consolidată, viaţa ta poate fi salvată, mergând să faci un control absolut nedureros şi banal la medic.

Mergeţi, doamnelor, la medic, luaţi-vă prietenele cu dumneavoastră pentru că PNL, prin vocea prim-vicepreşedintei organizaţiei femeilor liberale, deputatul liberal de Hunedoara, Carmen Hărău, vă spune: sănătatea voastră contează.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.

Deocamdată nu mai sunt colegi înscrişi. Vă mai propun să facem o pauză de 5 minute.

Pauză

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Stimaţi colegi,

Bine, constat că nu mai există niciun coleg înscris şi prezent pentru a face declaraţii politice. Din acest motiv, închei şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 24 septembrie.

Mulţumesc. O zi bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,50.