Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bună dimineaţa!

Domnul Zisopol, va rog.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Mesajul Excelenţei Sale domnul Dimitris Hatziargyrou, ambasadorul Republicii Cipru în România, cu ocazia celei de-a 55-a aniversări a Independenţei Republicii Cipru, 1 octombrie 1960."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi se împlinesc 55 de ani de la obţinerea independenţei Republicii Cipru.

Cu acest prilej am deosebita plăcere şi onoare să vă aduc la cunoştinţă mesajul ambasadorului Republicii Cipru în România, Excelenţa Sa domnul Dimitris Hatziargyrou.

"La 1 octombrie a acestui an sărbătorim a 55-a aniversare a independenţei ţării noastre.

Republica Cipru a fost înfiinţată în 1960, după patru ani de luptă împotriva Marii Britanii, pentru eliberarea naţională de sub puterea colonială a insulei.

A fost pentru prima dată, din antichitate, când ciprioţii înşişi s-au aflat în postura de a deveni stăpânii propriului destin.

Cipru, care se află la intersecţia a trei continente - Europa, Asia şi Africa - a fost timp de secole o insulă mult râvnită, pe care doreau să o controleze puterile regionale ale vremii, ce concurau pentru influenţă în regiunea Mediteranei de Est.

Istoria Ciprului este printre cele mai vechi din lume. Primele semne ale civilizaţiei, documentate prin săpături arheologice, datează de acum aproape 11.000 de ani, din al 9-lea mileniu î.Hr. După elenizarea insulei în urmă cu 3.000 de ani, s-a constatat o continuă încercare de a domina ţara noastră de către diferitele puteri regionale ale Mediteranei de Est - romani, perşi, asirieni, arabi, bizantini, veneţieni, cruciaţi, otomani şi, în cele din urmă, de Imperiul Britanic. Toate şi-au pus amprenta, care se reflectă astăzi în bogatul patrimoniu cultural al Ciprului.

Independenţa insulei Cipru a venit cu o disfuncţionalitate, cu o constituţie impusă, reflectând politica mult testată în timp de "a dezbina şi stăpâni" a puterii coloniale, care a semănat seminţele divizării între ciprioţii greci, care constituiau 80% din populaţie, şi ciprioţii turci, care reprezentau 18%. A durat doar trei ani şi în 1963 au apărut primele semne că ceva nu a funcţionat corect. Acest lucru a culminat în 1974 cu răsturnarea guvernului legitim, de către junta militară care guverna atunci în Grecia, iar după cinci zile, urmată de invazia militară turcă şi ocuparea ulterioară a 37% din teritoriul său, dar şi expulzarea forţată a 200.000 de ciprioţi greci din casele şi averile lor. De atunci, insula este împărţită. Eforturile de a obţine o soluţie globală pentru reunificare sunt în curs de desfăşurare şi suntem în prezent în mijlocul unei noi runde de negocieri sub mandatul Secretarului General al Naţiunilor Unite. Sperăm că acest efort va reuşi, astfel încât să putem vedea insula noastră şi poporul nostru liber şi unit.

În ciuda impactului negativ al problemei politice, Cipru a demonstrat, de la fondarea Republicii, o adaptabilitate demnă de remarcat, ajungând la rate de dezvoltare deosebit de ridicate de-a lungul celor 55 de ani de independenţă şi asigurând poporului un standard ridicat de viaţă, într-o ţară democratică, cu respectarea deplină a drepturilor omului şi a celor politice. Acest lucru a dus la aderarea Ciprului la Uniunea Europeană în 2004, ca un contributor clar, în ciuda persistenţei divizării insulei. În 2012 ţara noastră a preluat preşedinţia Consiliului European, reuşind o preşedinţie de succes a Uniunii.

Profunda şi severa criză economică mondială care a început în anul 2008 şi a lovit greu, mai ales sudul Europei, ne-a afectat profund. În 2013, Cipru a fost nevoit să solicite ajutor financiar din partea creditorilor săi - Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Guvernul Ciprului a implementat un pachet de măsuri şi sunt foarte fericit să declar că ce a fost mai rău este de domeniul trecutului. Cipru iese din recesiune cu succes prin aplicarea reformelor necesare.

Dorim ca această a 55-a aniversare a independenţei noastre să reprezinte începutul pentru următorii 55 de ani de prosperitate şi democraţie pentru ţara noastră.

Mai presus de orice ne dorim reunificarea Ciprului, care va garanta prosperitatea pentru toţi cetăţenii săi.

Cipru, o mică ţară insulară, într-o regiune instabilă a planetei, îşi propune să devină un pilon de stabilitate în regiune, continuându-şi politica de promovare a păcii, de cooperare şi colaborare cu toţi vecinii, inclusiv cu Turcia, care continuă să menţină în mod ilegal 40.000 de soldaţi pe insulă şi care sperăm că va recunoaşte oportunităţile ce vor apărea pentru toată lumea, în cazul normalizării relaţiilor cu Cipru.

Descoperirea recentă a resurselor semnificative de gaze naturale în zona economică exclusivă a Ciprului, perspectiva mai multor astfel de descoperiri, refacerea lentă, dar constantă a economiei şi dorinţa ciprioţilor greci şi turci de reunificare a ţării noastre, aşa cum este exprimată în alegerea celor doi lideri ai lor, care sunt devotaţi rezolvării problemei Ciprului, ne dă speranţa pentru un viitor mai bun.

Obiectivul nostru principal şi de neclintit rămâne găsirea unei soluţii care să pună capăt ocupaţiei şi să garanteze drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale tuturor locuitorilor săi legitimi.

Acest an marchează, de asemenea, a 55-a aniversare de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Cipru şi România. Salutăm acest lucru şi suntem foarte mulţumiţi de nivelul relaţiilor de prietenie dintre cele două ţări. Aceste legături de prietenie reprezintă ghidul nostru pentru viitorul relaţiilor dintre Cipru şi România. Cipru este al şaselea, ca mărime, investitor în economia românească, iar existenţa unei puternice comunităţi româneşti în Cipru este o garanţie a faptului că relaţiile noastre vor continua să se dezvolte.

Ca parteneri în Uniunea Europeană, Cipru şi România au o puternică tradiţie de prietenie şi încredere reciprocă, interese şi viziuni comune, colaborând pentru rezolvarea problemelor contemporane.

Cipru a sprijinit ferm integrarea României în Uniunea Europeană şi sprijină în prezent aderarea ţării prietene la spaţiul Schengen".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În încheierea alocuţiunii, permiteţi-mi ca în calitate de preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, să le urez ciprioţilor de pretutindeni un călduros la mulţi ani!

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă mulţumesc.

Domnul Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Spre deosebire de modul în care v-am obişnuit, declaraţia mea politică de astăzi se abate puţin de la linia obişnuită, aceea a declaraţiilor care ţin de domeniul educaţiei, pentru că astăzi sunt două evenimente pe care ţin să le semnalez prin această declaraţie.

Evident, intervenţia va fi scurtă, pentru că timpul, în general, ne presează. Două sunt evenimentele, aşa cum spuneam, asupra cărora vreau să mă opresc.

1 octombrie este Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice şi este, de asemenea, ziua în care începe un nou an universitar şi, evident, voi avea câteva referiri şi la acest eveniment.

Ca vechi reprezentant şi implicit susţinător al social-democraţiei, vreau să transmit astăzi, de Ziua persoanelor vârstnice, un mesaj de apreciere şi de mulţumire tuturor pensionarilor din România. De ziua lor le doresc la mulţi ani, să ne fie alături cât mai mult timp, să fie sănătoşi şi să aibă parte de satisfacţii după o viaţă de muncă.

În calitate de deputat al Partidului Social Democrat cred că acest moment aniversar este un bun prilej pentru a marca recunoştinţa cu care cred că societatea este datoare celor ajunşi la vârsta înţelepciunii pentru munca şi dăruirea dovedite de-a lungul întregii vieţi. Şi, pentru că nu doar valorile morale sunt importante pentru această categorie socială, ci şi politicile publice concretizate prin măsuri clare adoptate de actualul Guvern, sunt în măsură să vă spun că una dintre cele mai importante promisiuni pe care le-am făcut în 2012 aceea de a repara nedreptăţile făcute de guvernarea anterioară, a fost îndeplinită.

În plus, în actuala legislatură s-a mărit plafonul pensiilor sociale, pentru circa 600 de mii de pensionari, iar punctul de pensie a fost majorat de la 732,8 lei la 830,2 lei. A fost suplimentat numărul biletelor de tratament balnear şi a fost eliminată restricţia privind posibilitatea cumulării pensiei cu salariul. Însă măsura cu cel mai mare impact nu doar pentru pensionari, ci şi pentru familiile lor, rămâne scăderea TVA-ului de la 24 la 9% pentru pâine şi produsele alimentare, iar de anul viitor, aşa cum după cum se ştie, scăderea generală a TVA-ului va fi de la 24 la 20%.

Consider că prin astfel de măsuri concrete se demonstrează grija, respectul şi preţuirea pe care le nutrim faţă de cei pe care-i sărbătorim astăzi.

Gânduri de bine vreau să le transmit studenţilor şi cadrelor didactice din învăţământul superior care tot astăzi, deşi unii dintre colegii noştri au început de luni, chiar de marţi şi de miercuri, încep un nou an universitar. Le doresc să descopere multe lucruri care să-i ajute în devenirea profesională, dar şi în împlinirea umană, pentru că rolul nostru de dascăli, am spus-o mereu, nu se rezumă la transmiterea unor informaţii, ci constă mai ales în formarea de caractere. Avem copii capabili de performanţă, de aceea responsabilitatea noastră, de a le oferi condiţii să profeseze în ţară, este atât de mare.

În final, nu pentru că este o măsură luată ieri de Guvernul pe care îl sprijin în cadrul coaliţiei, ci pentru că realmente cred în această idee, vreau să salut decizia Guvernului de a amâna cu un an aplicarea unui punct al Legii educaţiei naţionale, care se referea la eliberarea din funcţie a acelor cadre universitare angajate cu contract şi care nu şi-au susţinut încă tezele de doctorat.

În anul acesta, 1.000 de persoane şi-au susţinut teza de doctorat, anul viitor încă 3.000, ceea ce înseamnă, în opinia mea, un beneficiu adus acestui domeniu de activitate.

Vă mulţumesc foarte mult. Sunt profesor universitar Ion Eparu, deputat în Colegiul nr. 10 din Prahova.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim, domnule deputat.

Doamna Ardeleanu, vă rog.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, stimate domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Chiar în aceste momente, când gândurile noastre se îndreaptă spre Cernăuţi, la Universitatea Naţională "Yuriy Fedkovych" au început şi se desfăşoară manifestările închinate împlinirii a 140 de ani de strălucită istorie academică.

Înfiinţată în anul 1875 de către Împăratul Franz Iozef, universitatea cernăuţeană a reprezentat încă de atunci un reper cultural şi educaţional european, fiind un templu al intelectualităţii de vârf la altarul căruia au venit să ia lumină numeroşi oameni de seamă.

Cu doar trei facultăţi la început, Filosofie, Teologie Ortodoxă şi Drept, purtând numele Regelui Carol I după Unirea Bucovinei cu Patria-mamă, Universitatea din Cernăuţi a devenit, în perioada 1920-1940, una dintre cele mai puternice instituţii educaţionale româneşti.

Începând cu 1989, universitatea ia numele renumitului scriitor şi exponent al Renaşterii naţionale ucrainene, Yuriy Fedkovych, devenind universitate de rang naţional. Cele 16 facultăţi, peste 900 de cadre didactice, peste 16.000 de studenţi la fizică, politehnică, matematică, chimie, biologie, filologie, istorie, limbi străine, geografie, economie, pedagogie, drept, filosofie şi teologie, cinci centre de cercetare, o bibliotecă ce conţine peste 2,5 milioane volume, 14 clădiri, o Grădină Botanică, o Grădină Zoologică, un Muzeu, o editură cu tipografie - reprezintă doar o parte din averea acestui loc de veche spiritualitate, dar şi de dinamism modern, specific instituţiilor formatoare de oameni ai viitorului. Departamentul de Filologie clasică şi română asigură, alături de recent înfiinţatul Lectorat de limbă română, predarea limbii române şi transmiterea valorilor culturii şi civilizaţiei româneşti.

După 1990, unul dintre primele parteneriate internaţionale a fost semnat între Universitatea din Cernăuţi şi Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava. De atunci, această înfrăţire a devenit una emblematică pentru mediile academice din cele două ţări. Mi-am dedicat o importantă parte a carierei mele academice acestui înalt ideal de apropiere între cele două universităţi, universitatea suceveană fiind urmaşă a universităţii din Cernăuţi.

Cu emoţie îmi amintesc astăzi că, în urmă cu exact 10 ani, în 2005, deveneam, prin titlul de Doctor Honoris Causa, membru al comunităţii academice din Cernăuţi. Şcoala de Vară Suceava-Cernăuţi, Colocviul Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului "Eugeniu Coşeriu", itinerant la Suceava, Chişinău şi Cernăuţi sunt doar două dintre punţile pe care le-am construit între cele două instituţii academice.

Stimaţi colegi,

Într-o perioadă de mari incertitudini privind relaţiile internaţionale în Europa, dar şi în lume, există o componentă a acestora care poate să ne ofere soluţii de înţelegere între oameni şi naţiuni: colaborarea interuniversitară şi diplomaţia academică.

În acest sens, aniversarea a 140 de ani de existenţă a Universităţii din Cernăuţi capătă o importanţă deosebită. De aceea, stimaţi colegi parlamentari, vă invit, în semn de respect, să-i recunoaştem activitatea meritorie şi rolul său istoric.

Urez mulţi şi fructuoşi ani academici prestigioasei universităţi cernăuţene!

Urez astăzi, data simbol de începere a anului universitar în România, mult succes cadrelor didactice, studenţilor, forţa de a avea modele în această extraordinară activitate de formare a tinerei generaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul Vreme.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Respectul pentru dascăli, candidat la Cartea Roşie a învăţământului românesc"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi aduce în atenţie o situaţie nefirească. Neconştientizată la timp, aceasta riscă să arunce o meserie, înalt respectată pe vremuri, în derizoriul unei societăţi care îşi pierde valorile.

Vorbim constant despre învăţământul românesc, despre hibele şi lipsurile lui. Ne preocupăm de masterplanuri ambiţioase şi strategii abstracte. Uităm, însă, că înainte de planuri mai importanţi sunt oamenii, oamenii care îl slujesc.

În secolul evoluţiei tehnologice de mare viteză, în goana după imagini în schimbare, am uitat să ne oprim privirea către energia constantă şi totodată propulsoare a unei societăţi - profesorul.

Împărţim respect cu nemiluita în scrisori sau discuţii sterile, dar uităm să oferim măcar un sfert profesorilor. Am uitat să le arătăm aprecierea, dar, mai rău, am uitat să ne învăţăm copiii să le răsplătească efortul cu respectul însutit. Forma a luat-o înaintea fondului, iar nefirescul ţine loc de firesc!

Pe vremea bunicilor mei, dascălul, alături de preot erau cele mai importante figuri ale comunităţii. Şi, pe vremea când eram eu copil, dascălii aveau parte de respectul cuvenit.

Eu provin dintr-o familie de învăţători şi îmi amintesc cu câtă preţuire erau răsfăţaţi părinţii mei şi cantitatea de mândrie pe care o simţeam eu, ştiindu-mă odrasla lor. Astăzi însă principiile tradiţionale au devenit neinteresante şi, cumva, în contradicţie cu noile tendinţe.

Recunosc că mă interesează puţin spre deloc ce e la modă sau nu. Infinit mai mult mă interesează să oferim ce merită celor care merită.

În goana după ce, parcă prea am uitat de cine. În goana după lucruri, parcă prea am uitat de oameni, de oamenii de lângă noi. În loc să îi învăţăm pe copiii şi nepoţii noştri să-şi admire şi să-şi respecte dascălii, îi lăsăm să idolatrizeze personaje colorate şi caractere îndoielnice, să se raporteze la valori fără valoare, să urmărească ţinte fără ţintă.

Ne amintim de profesori cam o dată pe an, de ziua lor profesională. Sunt, însă, oare, 24 de ore de atenţie suficiente pentru a răsplăti responsabilitatea educării unei generaţii? Îmi doresc ca aceste exemple de înţelepciune şi sacrificiu să se bucure de respectul, recunoştinţa şi preţuirea noastră în fiecare zi.

Stimaţi colegi,

Este o lege nescrisă. Cum e profesorul, aşa este ţara. Pe cale de consecinţă firească, atitudinea faţă de profesor este totuna cu atitudinea faţă de ţară. Avem în România peste 100.000 de profesori. Dacă fiecăruia dintre aceştia i s-ar oferi respectul pe care îl merită, România ar fi de peste 100.000 de ori mai bogată, de peste 100.000 de ori mai respectată!

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Intotero.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "1 octombrie - Ziua internaţională de luptă împotriva cancerului de sân".

Stimaţi colegi,

Cancerul este una dintre cauzele cele mai importante ale mortalităţii la nivel mondial. Ritmul de evoluţie ale acestei boli este de 14 milioane de noi cazuri apărute şi 8,2 milioane de decese până în anul 2012.

Ultimele date statistice publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii relevă şi un alt fapt îngrijorător. Numărul bolnavilor de cancer este în creştere alarmantă peste tot în lume. În următorii 20 de ani se aşteptă o creştere de până la 22 de milioane de cazuri noi pe an.

În acest tablou general, la nivel global, cancerul de sân este cea mai frecventă formă de cancer care afectează femeile. Anual în întreaga lume, mai mult de 700.000 de femei mor din cauza acestei boli şi se estimează că între 8-9% dintre femei vor dezvolta cancer la sân pe parcursul vieţii.

Femeile din România plătesc şi ele tribut necruţătoarei boli. În conformitate cu datele oferite de Institutul Oncologic Bucureşti, aproape 6.000 de cazuri noi sunt diagnosticate anual în România. Din păcate, însă, cele mai multe femei care suferă de cancer la sân ajung la medic destul de târziu, adică în stadiul II sau III al bolii. Din această cauză, numărul femeilor care au murit în ultimii ani de cancer la sân este tot mai mare, plasând acest tip de tumoră malignă pe primul loc în ierarhia cauzelor de deces la femei.

De aceea, este important ca femeile să fie informate corect despre această boală. Se impune, de asemenea, implementarea unor strategii eficiente, mai ales în ceea ce priveşte prevenirea, îmbolnăvirilor şi diagnosticarea lor de timpuriu. Dar, în lupta cu această boală devastatoare, femeile din România numai sunt singure. Voi aminti aici doar două dintre măsurile importante luate de Guvernul României în ultimul an, pentru că detectarea în fazele incipiente rămâne cea mai bună metodă de salvare a vieţii. Din 2015, Ministerul Sănătăţii a demarat programe pilot pentru depistarea precoce a cancerului colo-rectal şi cancerului de sân, potrivit Hotărârii de Guvern privind aprobarea Programelor naţionale de sănătate pentru anii 2015 şi 2016.

De asemenea, de anul trecut, Casa Naţională de Asigurări decontează protezele mamare pentru pacientele care au boli oncologice. Până în prezent, la Institutul Oncologic din Bucureşti s-au făcut peste 80 de astfel de operaţii oncoplastice.

Ţinând cont de gravitatea şi frecvenţa cancerului de sân care au transformat maladia într-un pericol grav pentru sănătatea femeilor din România, propun Guvernului României, Ministerului Sănătăţii, ca şi această boală să fie trecută într-un Program naţional pentru diagnosticare, alături de cancerul de col uterin.

Cancerul nu mai este în zilele noastre o sentinţă definitivă, există şi numeroase exemple de femei care au învins această boală aspră. Doar că eroinele acestor epopei sunt la fel de tăcute ca şi bătăliile pe care le-au dus cu moartea.

În această zi dedicată speranţei că dorinţa de viaţă poate învinge iar şi iar, suntem alături cu inima de toate femeile care se află în faţa unei astfel de provocări ultimative şi le dorim tuturor să regăsească energia de a fi puternice în primul rând pentru cei care au nevoie de prezenţa lor, de grija lor, de tandreţea, de iubirea şi de tot ceea ce înseamnă feminin.

Mulţumesc.

Natalia-Elena Intotero, deputat al judeţului Hunedoara.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

(Domnul deputat aduce la tribună o pancartă cu textul "Urgentaţi votul prin corespondenţă".)

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Am avut cu câteva zile în urmă un vorbitor de la această tribună care ne-a explicat faptul că în Parlamentul României nu ar trebui să se facă justiţie, ci politică.

Mă întreb, la fel ca şi alţi români din diaspora, dacă acest om a vorbit serios. Să-l întrebăm dacă, atunci când Parlamentul se află în situaţia ingrată de a vota împotriva unei cereri de începere a urmăririi penale, se întâmplă ca Parlamentul să facă tot politică. Dar când discutăm despre proiectele de lege blocate cu anii pe la comisii, fără şanse să fie afişate pe ordinea de zi, dezbătute şi apoi votate în plen, tot de politică vorbim?

Aduc aminte domnului Ponta că Proiectul de Lege a votului prin corespondenţă a fost înregistrat încă din luna martie a acestui an de PNL, proiect care a împărtăşit de asemenea soarta, ca şi în cazul altor proiecte de lege, încă nediscutate în Parlament, aşa cum ştim, lipsei de corectitudine de a avea o şansă.

Până în prezent, domnul Ponta, prim-ministrul căit, cel care ne transmitea că a plătit politic în noiembrie trecut, probabil nu cunoaşte sensul cuvântului căit, pentru că a te căi înseamnă a demonstra cu fapte, iar faptele domnului Ponta îl contrazic. Pentru a fi credibil este nevoie şi de a veni dincolo de argumente cu realizări, iar astăzi, la 10 luni care s-au scurs de la alegerile prezidenţiale, a nu avea un sprijin ca formă de vot pentru cei plecaţi departe de casă - formă de vot care să evite situaţia nefericită prin care am trecut cu toţii, cei din diaspora, ore întregi în ploaie şi în frig pentru a vota - a nu avea acest lucru evidenţiază şi mai mult lipsa de corectitudine şi falsitatea celui care a minţit că s-a căit. Probabil dumnealui confundă căinţa cu pierderea alegerilor din varii motive: aroganţă, nepricepere sau nepăsarea faţă de existenţa românilor din diaspora şi drepturile lor. A discuta cetăţenia este un lucru periculos pentru democraţie.

Aici, în Parlament, nu ar trebui să se facă justiţie, ci politică. Asta spune domnul Ponta, obişnuit cu stilul autoritar, pe care-l impune în Palatul Victoria, unde-i place să fie privit ca un semizeu, însă dumnealui uită că în Parlamentul României, care nu îi este subordonat, există şi opoziţie. Mai avea să spună de la tribună lozinca: "Noi nu muncim, noi gândim!".

Or, în Parlamentul României, domnule premier, chiar există opoziţie şi oameni care nu vor împărtăşi niciodată modul dumneavoastră falimentar de a guverna. Până la urmă este treaba PSD-ului dacă-l menţin pe domnul Ponta la guvernare, ignorându-şi alţi colegi capabili care există cu siguranţă între militanţii socialişti, oameni de stânga.

Ca român care cunoaşte viaţa în diaspora, nu ai cum să fii mulţumit, când ştii că prim-ministrul face uitate datorii de sute de milioane de euro unor firme, atunci când are milioane de români care bat pe porţi străine pentru bani făcuţi cu sudoare, iar banii aceia făcuţi cadou de la bugetul de stat nu vor fi uitaţi niciodată, ca exemplu pentru anii următori a ceea ce a făcut guvernarea Ponta. Nu ai cum, atunci când te loveşti de probleme reale ale românilor, să fii mulţumit, atunci când ai un prim-ministru care, minţind că va oferi milioane de locuri de muncă românilor, deşi are puterea, nu face nimic pentru a asigura condiţii şi rezultate, garantând tinerilor o şansă acasă, iar părinţilor liniştea de a-şi vedea copiii pe care i-au trimis la studii tot acasă în ţara lor, având un loc de muncă plătit decent.

Asta este drama României şi a românilor, domnule Ponta, lipsa locurilor de muncă, grija pentru ziua de mâine. Ne-aţi adus în pragul sărăciei. Timpul dumneavoastră a trecut degeaba la guvernare, aţi irosit speranţele tuturor!

Celor din majoritatea parlamentară le cer doar atât: să nu uite, proiectul de lege pentru votul prin corespondenţă trebuie să treacă. Altfel, diaspora nu va uita niciodată Parlamentul României pentru ceea ce face.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Tinel.

Domnule Mihai, luaţi-vă...

Domnul Tinel nu-şi asumă chestia asta.

Domnul Tinel Gheorghe:

Ba îmi asum, dar nu trebuie să rămână de fiecare dată aici.

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Astăzi trebuia să continui serialul ăla cu reforma Parlamentului de Valeriu Zgonea. Însă, dat fiind faptul că ieri au apărut nişte aspecte care ne-au dat un pic peste cap şi pe care puterea a încercat să le pună în cârca opoziţiei, făcându-o vinovată că, vezi, chipurile, Doamne, din cauza aia n-a trecut legea că n-a vrut opoziţia şi că nu şi-a mobilizat opoziţia oamenii, o să mă refer la ce s-a întâmplat ieri şi la "abnegaţia" ministrului agriculturii, Daniel Constantin, care a vorbit de la acest microfon cât a vorbit în patru ani de zile în Parlamentul României.

Modificarea Legii îmbunătăţirilor funciare propusă de putere nu rezolva problema sistemului de irigaţii din România şi nici a beneficiarilor acestui sistem, dar rezolva o mare problemă, rezolva finanţarea printr-un miliard de euro a unor contracte avantajoase. Noi n-am făcut altceva, şi în comisie, şi în dezbaterile generale, şi ieri, decât să-i cerem să ne prezinte acel program de reabilitare pentru un miliard de euro, sau măcar pentru primul an, 2016, 145 de milioane de euro. Pentru că aveam memoria vie a mandatului 2001-2004 când fostul ministru al agriculturii, tata-socru, unul dintre mentorii domnului Constantin, cheltuise tot un miliard de euro şi tot pentru reabilitarea sistemului de irigaţii pentru un milion şi jumătate de hectare. Şi toată lumea s-a întrebat după ce a plecat domnul Sârbu unde e infrastructura aia de un milion şi jumătate de hectare şi cine a preluat-o. Aveam exemple, ştiam unde se duc banii!

Le-am spus şi în comisie că nu un miliard de euro, nici măcar un cent nu-şi mai poate permite România să cheltuiască fără să argumenteze şi fără să justifice. Or, ce trebuia să facă el, trebuia să vină cu programul de reabilitare eşalonat pe cei patru ani de zile pe care el şi-l dorea să-l implementeze. Că se schimba într-o mică sau mai mare măsură, că se armoniza în funcţie de dorinţele politice ale celor care guvernau ţara, e altceva.

Însă o viziune asupra a ceea ce vrei tu să faci cu un miliard de euro trebuie să ai. Un miliard de euro nu-l scoţi din buzunarul din stânga şi-l muţi în dreapta cum vrei tu, mai ales printr-o lege specială. Are la îndemână Legea bugetului. Îi ceri ministrului agriculturii să vină la Legea bugetului cu acest miliard de euro fundamentat, eşalonat, aşa cum spune Legea bugetului, pe patru ani de zile, ce proiecte, şi atunci opoziţia va vota. Altfel, însă, o să rămânem în categoria "marile tunuri" încercate de PSD şi blocate de opoziţie din motive extrem, extrem de pertinente.

Şi pentru că nu vreau să plec de aici fără să mă refer şi la celălalt motiv, la trecerea în proprietate privată din domeniul privat al statului către societăţile comerciale, institutele de cercetări, de dezvoltare etc. Am întrebat în comisie dacă modificăm Legea nr. 18 prin acest articol. Mă gândeam că a pierdut sau a uitat PSD-ul să pună în posesie şi cu infrastructura de irigaţii pe cineva. Şi am întrebat şi eu, aşa, ca simplu cetăţean, şi ca membru al Comisiei de agricultură: "Spuneţi-ne şi nouă care sunt societăţile alea comerciale, institutele de cercetări care vor beneficia, că bănuiesc că aveţi o listă, un inventar cu aceşti beneficiari." Zice: "Nu, ipotetic". A, deci încercaţi să reglementaţi, să introduceţi în legalitate nişte matrapazlâcuri făcute în această perioadă de către unii foarte deştepţi. Or, lucrurile astea n-au putut fi acceptate de noi, cu tot respectul pentru domnul Constantin şi pentru domnul Dragnea, că am observat ieri că îl deranja foarte tare faptul că opoziţia n-a fost de acord cu legea. Mă gândeam că poate Teldrum şi-a schimbat obiectul de activitate şi nu se mai ocupă de drumuri, se ocupă şi de îmbunătăţiri funciare.

Am vrut să fac aceste precizări pentru ca - în iureşul declanşat ieri în plenul Camerei Deputaţilor, cu dorinţa acerbă a unora de a nu mai pleca de la acest microfon şi cu exigenţa strictă a domnului preşedinte care, în litera şi spiritul regulamentului, n-a permis decât ministrului două intervenţii şi puternic două intervenţii, opoziţia n-avea dreptul - să nu se creadă că suntem împotriva proiectelor mari care generează dezvoltare, mai ales pe partea de infrastructură de irigaţii.

Şi vă promit că săptămâna viitoare continuăm cu serialul, dar mai ales cu ceea ce se întâmplă, pentru că am avut iarăşi săptămâna asta lucruri...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Tinel Gheorghe:

...incredibile, domnule vicepreşedinte, acea reformă parlamentară cu preluarea obligatorie a maşinilor de către Camera Deputaţilor şi Senat, impusă, aşa, pe motive de reducere a cheltuielilor. Este una dintre marile şmecherii pe care dumneavoastră, puterea, încercaţi să le impuneţi opiniei publice, şi vom demonstra săptămâna viitoare că lucrurile nu stau aşa, ci exact invers.

Sunt Gheorghe Tinel, sunt parlamentar de Ialomiţa, şi promit că ne vedem şi săptămâna viitoare.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Nichita.

Doamna Cristina Nichita:

Bună ziua.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea întâi să adresez o urare, pentru că astăzi este Ziua internaţională a persoanelor vârstnice şi este sărbătorită în fiecare an pe 1 octombrie. Această zi este o zi specială nu doar pentru seniorii din întreaga lume, ci şi pentru noi toţi, cei care trebuie să-i preţuim pe cei care au contribuit de-a lungul timpului la binele societăţii. La mulţi ani, iar această zi să vă umple sufletele de seninătate şi multe bucurii!

Dau citire declaraţiei politice pe care astăzi am intitulat-o "Rasism versus toleranţă".

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

În această săptămână, am fost invitată la Conferinţa Naţională intitulată "Combaterea discriminării rasiale şi a intoleranţei în România", organizată de Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei, în cooperare cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării din România.

Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei a fost înfiinţată de Consiliul Europei, fiind specializată în probleme legate de rasism şi intoleranţă. Rolul său constă în desfăşurarea activităţilor de monitorizare, în toate statele membre ale Consiliului Europei, din care ţara noastră face parte începând cu anul 1993. De asemenea, această comisie are rolul de a oferi statelor membre sugestii şi propuneri în problemele rasiale.

La masa dezbaterilor au stat membri ai Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei, reprezentanţi ai Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din România, reprezentanţi ai mediului juridic şi reprezentanţi ai societăţii civile. Am discutat alături de specialiştii din domeniu despre rasism, xenofobie, intoleranţă şi discriminare, probleme atât de des întâlnite în societatea modernă. Cei care au luat cuvântul au avut discursuri clare, bine argumentate, înclinate spre situaţia romilor din ţara noastră. Ei au salutat progresele obţinute de România în ceea ce priveşte combaterea rasismului şi ne-au oferit recomandări ferme pentru combaterea antiţigănismului în domeniul educaţiei, sănătăţii, locurilor de muncă, cât şi în privinţa locuinţelor. Totodată, am fost impresionată de vehemenţa discursului bine articulat al doamnei Delia Niţă, o tânără membră a Centrului de Resurse Juridice, care a vorbit participanţilor despre situaţia romilor din România din punct de vedere juridic.

Realitatea de astăzi ne arată că ţara noastră este departe de a avea o societate tolerantă, incluzivă, o societate care să respecte cu stricteţe drepturile omului. Un studiu realizat de către cercetătorii suedezi la nivel european plasează România pe un neonorant loc patru, în ceea ce priveşte rasismul, după Albania, Bulgaria şi Franţa. Este adevărat, există progrese, însă nu suficiente. O problemă socială nu îşi poate găsi răspunsuri adecvate decât dacă societatea, în totalitatea ei, conştientizează acea problemă, dar, deoarece schimbarea profundă a mentalităţilor societăţii este un proces îndelungat, cred că noi îl putem accelera atât prin procesul legislativ, cât şi prin permanente luări de poziţie.

Cu consideraţie,

Cristina Nichita, deputat de Iaşi, Colegiul uninominal nr.9.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim, stimată doamnă.

Domnul Deaconu.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Educaţia sexuală în şcoli, o necesitate, nu un subiect tabu".

Stimaţi colegi,

Chiar dacă vă vine să râdeţi, nu putem şi nu trebuie să rămânem indiferenţi la apelul ONG-urilor tinerilor, reunite în Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti, lansat săptămâna trecută în spaţiul on-line, transmis instituţiilor abilitate să ia măsuri în vederea introducerii educaţiei sexuale ca materie în şcolile din România.

Ca membru în Comisia de învăţământ, dascăl şi părinte, mă declar un susţinător al acestei propuneri argumentată corect de tineri şi salut cu respect curajul de a se poziţiona faţă de un subiect considerat tabu prea mult timp în societatea românească.

Trăim într-o epocă în care copiii noştri devin prea repede şi în mod eronat adulţi, comit greşeli din cauza lipsei de informaţii corecte, din cauza unui aşa-zis comportament pudic al părinţilor. Este momentul ca statul să-şi asume întru totul responsabilitatea privind educaţia corectă a tinerilor şi în acest domeniu, cu efecte majore asupra dezvoltării personale a tinerilor.

În condiţiile de astăzi, cu un acces nelimitat la informaţii, putem afirma că tinerii noştri pot intra, chiar de la o vârstă fragedă, în posesia unor informaţii nocive, neadecvate şi nesusţinute de argumente ştiinţifice, într-un cadru instituţionalizat, ceea ce conduce la o percepţie şi reflectare total eronată a realităţii.

La foarte mulţi copii lăsaţi nesupravegheaţi din diferite motive, cum ar fi părinţii plecaţi în străinătate sau părinţi care sunt foarte ocupaţi cu munca, s-a observat o dezvoltare timpurie a unui comportament sexual exacerbat, care conduce fie la dezechilibre hormonale, fie la manifestări improprii vârstei lor.

Pentru a găsi soluţii la aceste probleme cu care se confruntă zilnic societatea noastră, profit de această cale pentru a propune Comisiilor de învăţământ şi sănătate din cadrul Camerei Deputaţilor să organizăm o dezbatere pe această temă la care să invităm reprezentanţii celor trei ministere cu responsabilitate faţă de tineri, precum şi ONG-urile reprezentative, astfel încât să ne asigurăm că rezultatul este cel dorit în rezolvarea problemelor mai sus identificate.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3 Argeş, Grupul parlamentar naţional democrat.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Varga.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la faptul că avem obligaţia să fim responsabili atunci când vorbim de lupta împotriva cancerului la sân.

În fiecare an, la data de 1 octombrie şi pe parcursul întregii luni, instituţii publice, reprezentanţi ai societăţii civile, asociaţii profesionale, organizaţii ale pacienţilor desfăşoară campanii de informare şi conştientizare a femeilor privind cancerul la sân.

Rolul acestor campanii este de a informa femeile despre importanţa depistării precoce a cancerului la sân şi despre faptul că prin informare, prevenţie şi control anual cancerul la sân poate fi învins. Cancerul reprezintă o problemă majoră de sănătate publică pe plan mondial şi naţional. Conform statisticilor, 1.676.633 de cazuri noi sunt diagnosticate în lume, iar peste 520.000 de femei mor din cauza acestei boli. Cu alte cuvinte, la fiecare minut o femeie moare din cauza cancerului la sân.

În România, 25 de femei sunt diagnosticate zilnic cu cancer de sânt, acesta fiind cel mai frecvent cancer la femei, reprezentând 25,2% din totalul cazurilor de cancer. Rata de mortalitate prin cancer la sân însă este mai mică în comparaţie cu alte tipuri de cancer, iar depistată la timp, boala poate fi învinsă.

Partidul Naţional Liberal, în special femeile liberale, înţeleg să se alăture eforturilor societăţii civile şi să se implice în aceste campanii de luptă împotriva cancerului la sân, însă suntem conştienţi că trebuie făcut mai mult. Analizând datele comparative privind procentul mortalităţii datorate acestei boli, constatăm că în România acesta este de 36%, deci, mai mare decât media europeană de 29%. Datele prezentate mai sus arată nevoia schimbării politicilor în domeniul sănătăţii, astfel încât să se acorde o importanţă mai mare prevenţiei.

Astăzi, 1 octombrie, parlamentari ai Partidului Naţional Liberal, în special doamne deputat şi senator, împreună cu alte formaţiuni politice, dau startul unor dezbateri publice în cadrul cărora vom analiza un proiect de lege a prevenţiei în sănătate. La aceste evenimente, pe lângă reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale, organizaţiilor neguvernamentale, asociaţiilor pacienţilor, invităm femei cu expertiză în domeniu, indiferent de coloratura politică, să se alăture acestei lupte pe care trebuie s-o dăm.

Necesitatea finanţării multianuale de la bugetul de stat a programelor de prevenţie, inclusiv pentru programele de screening pentru cancerul de sân, găsirea de măsuri de stimulare a medicilor pentru desfăşurarea activităţilor de prevenţie, cointeresarea pacienţilor, asigurarea continuării derulării acestor programe, indiferent de apartenenţa politică a Guvernului, sunt propuneri care se regăsesc în acest proiect de lege şi asupra cărora trebuie să reflectăm.

Obiectivul nostru este să creăm un cadru legislativ foarte bun derulării activităţilor de prevenţie, prin a cărui aplicare în următorii ani să se reducă mortalitatea în România cel puţin la nivelul mediei europene.

În calitatea mea de om politic, consider că este nevoie să iniţiem această lege, să dialogăm, să dezbatem şi să negociem politic, astfel încât să ajungem la un consens şi să avem o lege a prevenţiei în sănătate aprobată în Parlament.

Sper ca, prin aplicarea acestei legi, pe termen scurt, mediu şi lung, să avem certitudinea că putem salva prin politici guvernamentale şi alte vieţi şi, nu în ultimul rând, că România nu mai figurează în lista ţărilor aflate sub media europeană privind mortalitatea.

Vă invit alături de parlamentarii PNL în acest demers. Avem obligaţia să fim responsabili în lupta împotriva cancerului.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Boghicevici.

Doamna Claudia Boghicevici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Guvernul trebuie să asigure bugetelor locale fonduri pentru tichete sociale, astfel încât copiii din familiile defavorizate să meargă la grădiniţă."

În această săptămână, Comisia de muncă şi Comisia de administraţie au reuşit să adopte un raport comun la un proiect de lege extrem de important prin care familiile defavorizate să primească tichete sociale în valoare de 0,1 ISR, 50 de ron, pentru a asigura alimente, rechizite, haine pentru copiii preşcolari, condiţionat, însă, de frecventarea zilnică a grădiniţei.

Tichetele nu vor fi impozabile, acest lucru este foarte important, şi nu vor putea fi folosite pentru achiziţionarea de ţigări sau alcool de către părinţi.

Proiectul de lege a pornit de la un program de succes dezvoltat de Asociaţia "Ovidiu RO" şi prevedea iniţial suportarea acestor tichete de la bugetele locale. Mă bucur însă că am găsit înţelegere şi colegii noştri din cele două comisii au reuşit să iniţieze un program de interes naţional, iar Guvernul a reuşit să transforme aceste fonduri astfel încât să fie alocate din cote defalcate de TVA, în baza solicitării acestora.

Bugetele locale, ştim cu toţii, sunt limitate şi nu toate localităţile au această posibilitate, dar sper ca în prezent Guvernul, indiferent care ar fi acesta, să susţină participarea copiilor la forme de educaţie preşcolară, pentru că acesta este fundamentul educaţiei acestora.

Sper ca săptămâna viitoare acest proiect de lege să fie susţinut de majoritatea colegilor, indiferent de partidul politic, aşa cum s-a întâmplat şi în Comisia de muncă.

Legat de situaţia copiilor din România, trebuie să avem în vedere sărăcia cu care se confruntă, accesul precar la educaţie, abandonul şcolar care în loc să scadă, având în vedere angajamentul de a fi 11,3% în 2020, a ajuns la peste 17%. Unul din trei copii din România trăieşte în sărăcie, iar procentul creşte la 50% în mediul rural. Anual, 120.000 de copii, între 3 şi 5 ani, au nevoie de sprijin pentru a merge la grădiniţă.

De aceea, nu ne putem permite să amestecăm orgoliile politice în găsirea unor soluţii la aceste probleme, ci trebuie să lucrăm împreună pentru binele copiilor noştri.

Sper că Guvernul va acţiona responsabil şi în cazul acestei legi, această lege să nu aibă soarta celei pe care eu am iniţiat-o privind formarea câinilor-ghizi, proiect pe care l-am iniţiat şi promovat, dar pentru care nici până acum nu s-au alocat fondurile necesare.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

"Apel al bolnavilor de hepatită C"

Am primit zilele trecute un apel din partea acestor oameni care se află în suferinţă, care au mari probleme, şi care se află într-o cursă contra cronometru cu viaţa.

Tot auzim în ultimul timp Guvernul că suntem pe primul loc, al doilea loc la creştere economică, încasările la buget sunt din ce în ce mai mari, România o duce din ce în ce mai bine, dar în sănătate batem pasul pe loc în continuare şi nu prea se văd aceşti bani despre care se vorbeşte şi începem să ne îndoim de aceste promisiuni, de aceste realizări.

Din martie până în prezent, 700 de bolnavi au decedat. Pentru că ştim foarte bine, hepatita C duce încet-încet spre ciroză şi spre moarte. Deci în fiecare zi mor 4 persoane bolnave. Vorbim despre un nou tratament care se aplică în alte ţări. Există promisiuni în fiecare zi, că o să se implementeze acest program şi în România, dar această birocraţie ne duce la exasperare. Este simplu pentru cineva sănătos să stea să mai dea o declaraţie pe la televizor, să mai facă o şedinţă prin Guvern, să vină în Parlament să se laude că lucrurile merg foarte bine, dar este foarte complicat şi drastic pentru cei care ştiu că fiecare zi care trece înseamnă apropierea de moarte.

Aceşti oameni nu mai au timp să aştepte, aceşti oameni nu mai au cum să accepte minciuna şi cred eu că cei care ar trebui să ia măsuri, Ministerul Sănătăţii, Guvernul, trebuie să se gândească la faptul că sunt părtaşi la moartea unor oameni. Deci, ei mor cu zile, ei ştiu că au aceste probleme, aşteaptă cu disperare în fiecare zi să fie chemaţi să înceapă tratamentul, dar există o indiferenţă totală.

Domnilor guvernanţi, aveţi datoria morală să treceţi foarte urgent la implementarea acestui program. Aşteptăm să vedem dacă există sensibilitate, dacă există compasiune pentru conaţionalii dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Deputat Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre necesitatea liderilor de azi din societatea românească de a construi şi forma generaţia de mâine a liderilor României. Criza de succesiune se simte în toate domeniile de activitate, în special în politică şi în domeniile de decizie.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Societatea românească este sufocată de mulţi prea mulţi ani de dictatura nonvalorilor. Este timpul să construim o societate care să aibă ca fundaţie lideri care să îi ofere o şansă prin responsabilitate, meritocraţie, profesionalism, seriozitate, respect şi care să pună, întotdeauna, mai presus de orice, responsabilitatea faţă de oamenii care şi-au pus speranţa şi încrederea în ei. Adevăraţii lideri trebuie să aibă în suflet România şi interesul propriului neam în orice context şi moment al acţiunilor lor.

Când am intrat în politică mi s-a spus că adevăraţii lideri şi oameni de stat sunt cei care reuşesc să crească şi să sprijine formarea altor tineri şi lideri. Este datoria noastră să realizăm că trebuie să dăm o şansă acestor tineri care vor să se implice în politică şi în administraţie, să îşi construiască un viitor într-o lume pe care să o înţeleagă şi să o interpreteze prin prisma adevăratelor valori. Primul pas pe care şi noi, şi ei trebuie să îl înţelegem este acela că fundaţia pe care îţi construieşti cariera profesională este esenţială şi fiecare treaptă pe care o adaugi este importantă. Din acest punct de vedere educaţia este cea mai importantă cărămidă pe care o poţi pune la această fundaţie.

Este important ca tinerii de astăzi, liderii de mâine, să ştie să păstreze în sufletul lor fărâma de inocenţă care îi va ajuta să nu uite niciodată de unde au plecat, să fie mai umani, să investească în ei pentru a dobândi încredere în forţele proprii. Şi-mi aduc aminte un moment din viaţa mea profesională când fiind la interviuri cu mari firme de avocatură de pe Wall Street, în New York City, un motiv important pentru care am ales firma cu care ulterior am colaborat şi am lucrat a fost că în toate birourile partenerilor avocaţi cu care am avut onoarea să vorbesc, deşi erau avocaţi de renume, aveau pe birou şi pe pereţii birourilor lor desene ale copiilor lor. Şi acest lucru a arătat că, deşi mari avocaţi şi oameni de succes, au păstrat acea inocenţă în viaţa lor.

Eu cred că, astfel de momente te definesc şi îţi clădesc viitorul, pe baza deciziilor luate nu doar cu mintea, ci şi cu sufletul şi inima, decizii corecte atât faţă de tine, cât şi faţă de ceilalţi. Tinerii trebuie să înţeleagă cum să îşi construiască un set de valori care să îi reprezinte, pentru că vor veni momente în viaţă în care îşi vor pune întrebarea: ce fac mai departe? unde mă duc? Sunt aceste momente 0, şi este important ca atunci când faci alegerea, să fii mulţumit şi împăcat cu tine însuţi, pentru că ai făcut alegerea corectă, neabdicând de la valorile care te definesc ca om.

Atunci când pasiunea se împleteşte cu necesitatea, pui suflet în tot ceea ce faci şi ai ocazia să construieşti lucruri măreţe, dar să rămâi în egală măsură om. Noi, astăzi, uităm de multe ori să fim oameni unii cu alţii, să ţinem unii de alţii. Iar eu cred că viitorii lideri care se formează din tinerii de astăzi nu trebuie să uite că aparţin aceleiaşi generaţii şi în egală măsură celor pe care îi reprezintă.

România pe care mi-o doresc pentru copilul meu şi pentru generaţiile viitoare este o Românie a valorilor tradiţionale: cinste, corectitudine, bun-simţ, muncă, onoare, credinţă, meritocraţie, respect faţă de bogăţia spirituală şi tradiţiile acestui popor minunat. Nu poţi fi liderul adevărat al unui popor, dacă nu îi înţelegi sufletul şi trăirile lăuntrice.

La sfârşitul săptămânii trecute, am avut onoarea să mă întâlnesc cu tinerii din Academia "Leaders 4 România", cărora le-am spus ceea ce le comunic tuturor tinerilor cu care m-am întâlnit de-a lungul timpului şi ceea ce le spun şi astăzi studenţilor care încep un an nou universitar: "Credeţi în voi, credeţi în şansa şi în reuşita voastră. Analizaţi-vă şi asumaţi-vă responsabilităţi şi încercaţi să puneţi pasiune în ceea ce faceţi. Dacă faci ceea ce îţi place, dacă investeşti în tine, crezi în şansa ta şi rămâi corect cu tine însuţi şi faţă de ceilalţi, e doar o chestiune de timp până când vei reuşi. Şi nu uita că ce ai în cap şi în suflet nu îţi va lua nimeni niciodată. Şi cu lideri ca voi, România va fi pe mâini bune".

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr. 5 Vaslui.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Chirteş şi domnul Şoptică, nu ştiu care aţi venit primul şi după aceea celălalt, da? Ca să nu...

Domnul Costel Şoptică:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Deşi am mai făcut-o, sunt nevoit s-o fac din nou, şi anume vreau să vă supun atenţiei o situaţie care este deosebit de gravă, dar pe care coaliţia de guvernare încearcă să ne-o prezinte ca pe o mare realizare.

Sunt aproape doi ani de când Uniunea Europeană a intrat în alt exerciţiu financiar, timp în care România nu a reuşit să demareze niciun proiect să facă vreo plată prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Este zero absorbţia fondurilor europene pentru perioada de alocare 2014-2020. Cu toate acestea, coaliţia de guvernare ne anunţă că PNDR este cel mai avansat program pe care România îl derulează cu fonduri europene. De unde se poate trage concluzia că lucrurile merg foarte prost pe toate direcţiile de acţiune.

Programul, chiar dacă nu a dat rezultate în agricultură, a fost foarte bun ca să servească interesele politice ale coaliţiei de guvernare. A avut parte de două lansări oficiale în prezenţa premierului Victor Ponta. Una în mai 2014 şi alta în martie 2015, când PNDR nici măcar nu fusese aprobat de Comisia Europeană. Dar era nevoie ca beneficiarii să priceapă cine le dă bani şi, în consecinţă, unde trebuie să pună ştampila de vot.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anunţa cu mândrie că într-o jumătate de an a primit peste 2700 de cereri de finanţare prin PNDR 2014-2020, în valoare de doar 320 de milioane de euro. Numai că peste 60% din aceste proiecte se referă la instalarea tinerilor fermieri, cu o valoare maximă de 50 de mii de euro ce implică unele din cele mai simple documentaţii. Dar nici aşa nu s-a făcut nimic pentru promovarea proiectelor, iar beneficiarii nu au reuşit să primească niciun ban. De altfel, ar fi fost imposibil să demareze vreun proiect pentru că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale tot modifică ghidurile de finanţare, astfel că beneficiarii nu ştiu cum trebuie să arate proiectele lor.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 ar fi trebuit să meargă fără niciun fel de probleme, deoarece România are experienţă de 15 ani în derularea proiectelor în agricultură. În anul 2000 a debutat celebrul program de preaderare SAPARD, după care a urmat PNDR 2007-2013, astfel că acum nu se poate spune că nu ştim cum trebuie să procedăm. De aceea, consider că întârzierile de care avem parte sunt rezultatul direct al incompetenţei guvernanţilor. Întârzierile de acum o să ne coste foarte mult în 2020. Nu vom avea timp să terminăm proiectele, iar banii pe care ar trebui să-i primim de la Uniunea Europeană se vor pierde.

Impactul asupra dezvoltării agriculturii este greu de calculat acum, dar premisele sunt din cele mai sumbre. Avem exemplul PNDR 2007-2013, unde proiectele au fost realizate pe bandă rulantă de la începutul acestui an. Premierul Victor Ponta şi ministrul agriculturii Daniel Constantin au dat vina pe întârzierile de an în demararea proiectelor şi pe incapacitatea foştilor oficiali de a coordona derularea PNDR. Acum ne aflăm în aceeaşi situaţie.

Partidul Naţional Liberal, din care fac parte, a atras atenţia de mai multe ori asupra situaţiei grave cu care se confruntă agricultura tocmai din cauza lipsei capacităţii Guvernului, a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a promova politici adecvate şi de a le implementa.

De aceea, PNL va continua să facă presiuni ca lucrurile să se îndrepte, pentru că riscul ca fermierii să rămână fără bani de la Uniunea Europeană este uriaş.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie, având în vedere simbolistica acestei zile de 1 octombrie, să urez şi eu persoanelor vârstnice să se bucure în continuare de cei dragi pentru o perioadă cât mai lungă de timp, de asemenea, tuturor femeilor să beneficieze de sănătate maximă, dar nu în ultimul rând, fiind şi eu cadru didactic, urez profesorilor universitari şi mai ales studenţilor, având doi copii studenţi, să aibă multă baftă în acest an.

Vă mulţumesc.

Costel Şoptică, deputat PNL de Botoşani.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Chirteş.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Prin prezenta declaraţie politică, doresc să revin asupra unui aspect deosebit de important, care priveşte cetăţenii care locuiesc în zona Văii Mureşului Superior, şi anume modalitatea de elaborare a Regulamentului Parcului Natural Defileul Mureşului Superior şi a siturilor Natura 2000 Depresiunea Munţii Giurgeului şi Munţii Călimani-Gurghiu.

În data de 28 mai 2015 am adresat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, doamnei ministru Graţiela Gavrilescu o întrebare care priveşte aspectul mai sus amintit. În sprijinul acestei solicitări de verificare a modului în care Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni, în calitate de administrator al Parcului Natural Defileul Mureşului Superior, încalcă în mod evident obligaţiile ce îi revin în ceea ce priveşte administrarea acestui parc, am ataşat nenumărate sesizări şi petiţii primite de la primarii şi aleşii locali din circumscripţia în care se află colegiul în care am fost ales, însă răspunsul dat de către minister a fost unul total nemulţumitor.

Este o mare problemă dacă reprezentanţii statului tratează în acest mod o solicitare pertinentă a unor cetăţeni români şi autorităţi locale, care se referă strict la modul în care anumite entităţi juridice le hotărăsc viitorul lor.

Reiterez faptul că toate aceste reglementări prevăzute în proiectul de Regulament prezentat spre dezbatere sunt, în opinia mea, abuzive, ilegale şi îngrădesc în mod grav dreptul la proprietatea personală. Totodată, sunt în contradicţie întocmai cu obiectivele specifice enumerate în articolul 2 alin. (2) din Regulament, cum ar fi: menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor; încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale a populaţiei locale; promovarea acţiunilor de recreere şi turism şi încurajarea activităţilor ştiinţifice şi educaţionale.

Şi, nu în ultimul rând, Legea nr. 133/2015 de modificare a Codului silvic prevede la articolul 97 alineatul (1¹) că: "Impunerea de restricţii proprietarilor de păduri prin amenajamente silvice, prin regulamente ale parcurilor naţionale, naturale, rezervaţiilor biosferei şi a siturilor Natura 2000, ori prin alte norme, inclusiv cele care stabilesc diferite tipuri de grupe funcţionale, se poate face fie cu acordul proprietarului, fie cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de proprietarul de pădure, persoana fizică sau juridică."

Încă odată cer de urgenţă amendarea acestui regulament, astfel încât solicitările oamenilor de pe Valea Mureşului să fie luate în considerare.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Zlati.

Mulţumesc.

Domnul Radu Zlati:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Azi începe anul universitar 2015-2016. Cu mai puţini studenţi decât acum zece ani. Cu universităţi de stat mai sărace, unele la limita de jos a supravieţuirii - iar universităţile private nu o duc nici ele mai bine.

Se deschide un an şcolar în care primul-ministru se va duce în faţa studenţilor pentru a le vorbi despre atenţia pe care guvernul pe care îl conduce o acordă învăţământului universitar, cercetării şi inovării. Probabil, o va face în cadrul unei vizite la o universitate prietenoasă, unde nimeni nu îl va întreba despre plagiatul de care se face vinovat, plagiat care întinează nu doar persoana plagiatorului, ci şi sistemul care acceptă, încă, această pată pe onoarea învăţământului superior românesc.

Desigur, şi ministrul afacerilor interne le va vorbi studenţilor la acest început de an universitar - cel mai probabil studenţilor dintr-o instituţie de învăţământ superior militară. Le va vorbi despre onoare, cinste, credinţă, interes naţional. Nu va sufla o vorbă despre propria lucrare de doctorat, plagiată - şi nici despre cele câteva lucrări de doctorat coordonate de către domnia sa, plagiate şi ele.

Trăim, din păcate, - iar ziua de marţi şi votul asupra moţiunii de cenzură ne-au demonstrat-o încă o dată -, o epocă în care trăsătura de unire a liderilor alianţei care guvernează destinele acestei biete ţări sunt minciuna instituţionalizată, plagiatul, banii murdari şi dosarele penale.

Astfel încât, în ciuda acestei zile care marchează un început, şi, nu-i aşa, începuturile ar trebui să fie optimiste, eu personal sunt trist. Sunt trist în aceste momente, gândindu-mă la starea învăţământului românesc, dar şi la starea societăţii care îi dă naştere, conţinut şi culoare. Sunt trist, dar nu fără nădejde. Astfel încât urez celor care azi intră cu emoţie în sălile de cursuri şi de seminar ale universităţilor să aibă parte, chiar înainte de terminarea anului universitar, de o atmosferă din care miasma urât mirositoare a imposturii intelectuale şi morale, cocoţate ambele la cel mai înalt vârf al statului românesc, să fi dispărut.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Iane.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă fac o declaraţie intitulată: "Decizia guvernării aparţine oamenilor, şi nu opoziţiei."

Mult timp nu mai este până când cetăţenii îţi vor exprima prin vot preferinţele politice. Este inoportun acum ca PNL să pretindă că ştie şi să acţioneze şi că acţionează în conformitate cu dorinţele oamenilor când, în realitate, nici măcar nu au luat act de acestea. Aceste demersuri superflue nu fac decât să înrăutăţească percepţia oamenilor asupra instituţiilor statului, şi mai exact asupra Parlamentului. Şi riscăm ca la anul oamenii chiar să nu-şi mai dorească să aibă de-a face cu mediul politic şi implicit să nu mai vină la vot.

Cum să nu le fie deteriorată percepţia asupra legislativului şi să nu fie dezamăgiţi de aleşii lor, când o bună parte dintre ei, o dată ajunşi în acest for au uitat de ce şi de unde au venit.

De exemplu, alianţa USL a luat formă pentru a înlătura un regim toxic care împingea poporul român adânc în depresie. Oamenii care erau cu cuţitul la os au crezut în această alianţă şi de aceea jumătate dintre PNL-iştii de astăzi au obţinut mandate şi au primit responsabilitatea de a face legi.

La scurt timp după aceea, când au ajuns la putere au uitat de ce au venit şi au rupt alianţa, pentru a-şi satisface propriul ţel de partid. Cum a rămas cu poporul care a ieşit în stradă şi a votat această alianţă şi acel program pentru patru ani? Românii au crezut că au ales o altfel de politică. Însă PNL avea o altă agendă. Una în care cetăţenii ocupau un loc secund, iar propriile interese locuri fruntaşe.

Cum să-ţi doreşti din postura unui cetăţean să te implici în viaţa politică, atunci când opoziţia alcătuieşte în bătaie de joc o moţiune de cenzură de două pagini, doar pentru a împiedica dezbaterea altor proiecte importante? Şi, tot în bătaie de joc, doar pentru a fundamenta aversiunea oamenilor faţă de politicieni, PNL aduce autocare pline cu oameni din sate şi oraşe pentru a protesta în ploaie şi vânt în semn de susţinere a unei moţiuni de cenzură ce de la început nu avea nicio şansă de reuşită.

Stimaţi lideri ai PNL,

Nu mai vorbiţi în numele poporului, pentru că a trecut mult timp de când nu aţi mai avut contact cu el. La proteste aţi spus că veţi susţine discursuri din mijlocul lor, însă aţi rămas la adăpost în Parlament, să vă feriţi de ploaie şi să-i însufleţiţi cu poster pe Facebook. Mă întreb, la momentul potrivit, pe cine vor vota aceşti cetăţeni? Pe noul PNL? Sau PDL? Partidul care în continuare manifestă o crasă lipsă de respect faţă de oameni, cei care au lăsat oamenii cu salariile tăiate şi datorii la Fondul Monetar Internaţional? Sau PSD, partidul care a reîntregit şi ulterior a majorat salariile şi pensiile, a redus TVA-ul la alimente la 9% şi a situat România pe creştere economică, înapoind Fondului Monetar Internaţional până la ultimul bănuţ.

Vă mulţumesc.

Ovidiu Iane, deputat PSD.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la ceea ce numesc drept "Miliţia gândurilor".

Aş porni de la o constatare. Libertatea reprezintă un drept fundamental pe care nu avem dreptul nici să-l reglementăm şi nici să-l negociem. Dar, am observat recent că domnul Liviu Dragnea - preşedintele Partidului Social Democrat tocmai acest aspect îl ignoră.

Am văzut absolut cu stupoare cum se lucrează la o lege, aşa zisa anti-defăimare. O lege care pare a fi desprinsă din nuvelele lui Orwell, mi se pare a semăna ceva de genul "Ferma animalelor" ca să fiu sincer.

Din păcate, aceste tendinţe a unora din liderii noştri politici de a încerca să satisfacă cerinţe şi nevoi inexistente pe piaţa politică românească continuă să reprezinte o constantă a discursului public şi o constantă a actului de deliberare la nivel parlamentar şi actului administrativ la nivel de executiv. Mie mi se pare total aberant să venim acum şi mai ales să vină domnul Dragnea care în niciun caz nu poate fi un exemplu de moralitate şi care nu poate da lecţii de bună purtare nimănui în România, să vină şi să ne înveţe ceea ce avem voie să spunem şi ceea ce avem voie să spunem nu. Se va crea iarăşi un consiliu care va fi însărcinat cu combaterea defăimării, un consiliu aşa-zis al demnităţii umane şi toleranţei care prin intermediul acestui Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării care, după părerea mea, ca să fiu sincer, e o structură anacronică şi o structură care atentează într-o anumită măsură la libertatea de expresie în România, ar urma să dea amenzi celor care vorbesc ceea ce nu trebuie.

Ceea ce nu trebuie reprezentând orice lucru poate deranja o anumită categorie socială. Atâta timp cât în legislaţia românească există pedepse foarte ferme pentru ceea ce reprezintă instigarea la ură, agresiunea bazată pe diferenţele de rasă, etnie, sex, religie, orientare politică sau categorie socială, mie mi se pare total aberant să venim cu nişte non subiecte şi să venim cu nişte legi care pot arunca România într-o adevărată noapte a minţii.

Să nu uităm că libertatea de expresie şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi legitime, câştigate prin sacrificiu de sânge. Şi sunt drepturi statuate de Constituţia României. Nimeni nu se poate juca cu aceste argumente. Dacă avem ceva pe care trebuie să-l apărăm mai presus de orice este această libertate a conştiinţei. Iar cu această libertate a conştiinţei vine acum domnul Dragnea, probabil aureolat de nişte lecturi recente din Gramsci, Habermas, Adorno şi alţi gânditori neomarxişti care au pus bazele acestui marxism-leninism reeşapat şi care astăzi se manifestă la nivel european prin această mini-ideologie a corectitudinii politice şi a relativismului moral şi social, vine domnul Dragnea şi pune cătuşe conştiinţei. Ne dă voie să spunem anumite lucruri, şi altele ne dă voie să nu le spunem, pentru că, nu-i aşa, nu dă bine. Cui îi este destinată această lege, că eu nu înţeleg? Poate locuitorilor din Teleorman; în niciun caz. Poate unor viitori locuitori ai României, care s-ar putea simţi ofensaţi de anumite expresii şi anumite tipuri de mentalitate locală; nici asta. Poate cuiva din afara ţării, pe lângă care încearcă dumnealui să-şi câştige indulgenţa; mai curând aşa. De aceea cred că este o prioritate să ne dăm seama de riscurile pe care le prezintă la adresa libertăţii şi la adresa democraţiei tot ceea ce vine sub această mască a corectitudinii politice şi a relativismului care nu ne fac absolut deloc bine.

Vă mulţumesc.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog, domnul Cazan? Nu Cazan? Nu ştiu cum vă numiţi, mă iertaţi, dar eraţi la rând.

Aşa, domnule Dragomir, îmi cer scuze. Era domnul Cazan înainte şi era...

Vă rog.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Inaugurarea unui sistem naţional de irigaţii, cheia relansării economice a României"

La începutul acestei săptămâni am participat, alături de ministrul agriculturii Daniel Constantin, reprezentanţi ai instituţiilor locale din sectorul agricol şi numeroşi fermieri din judeţul Constanţa şi din ţară la recepţia finală a primului sistem de irigaţii cu alimentare din Canalul Dunăre-Marea Neagră, implementat de Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din comuna Agigea.

Proiectul, unic în România, a fost realizat cu finanţare europeană, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, valoarea investiţiei ridicându-se la 1,3 milioane de euro.

Practic, o staţie de pompare modernă, dotată cu trei pompe de mare randament, va trimite apa spre instalaţiile de udare din câmp, printr-o conductă de 9 kilometri, şi va deservi peste 1.000 de hectare de teren. Datorită modului în care a fost concepută, noua staţie de pompare va asigura apa la un preţ redus cu 50% faţă de sistemul de irigaţii tradiţional, iar investitorii sunt încrezători că vor avea producţii cu 40% mai mari, mai calitative şi mai sigure.

Este de admirat insistenţa cu care producătorii din Agigea s-au zbătut cu tenacitate şi răbdare, mai bine de cinci ani de zile, pentru ca proiectul lor să devină realitate. După un an extrem de secetos, cu repercusiuni grave asupra producţiei din cultura mare la nivelul întregii ţări, investiţia lor vine să întărească ideea că România are nevoie urgent de un sistem naţional de irigaţii.

În ultimii 15 ani, seceta şi calamităţile naturale au provocat în agricultură pagube estimate la aproximativ două miliarde de euro. În tot acest timp, refacerea sistemului de irigaţii a rămas, din păcate, o simplă strategie. În prezent, la nivel naţional, doar 10% din terenul agricol este irigat. Cu un sistem de irigaţii funcţional, performanţele din 2011, atunci când agricultura a contribuit cu 0,7-0,8% la creşterea economică de 2,5%, ar fi fost depăşite în mod constant, iar produsul intern brut ar avea un plus anual de 3%. Aceasta este cheia relansării economice a României, iar primul pas constă în creşterea productivităţii la hectar, prin refacerea sistemului de irigaţii.

Fermierii din Agigea au arătat că se poate! Cu astfel de exemple, România are şansa să redevină "grânarul Europei"!

Gheorghe Dragomir, deputat PNL de Constanţa.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Cozmanciuc. A, nici nu l-am văzut...

Vă rog, domnule Tomac. Nu v-am văzut.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doresc să fac o declaraţie politică astăzi.

De aproape cinci ani vorbesc în mod constant despre necesitatea şi importanţa adoptării de urgenţă a Legii votului prin corespondenţă.

Acum doi ani, la scurt timp după ce am fost ales în calitate de deputat am depus pentru prima dată în Parlamentul României o iniţiativă legislativă care prevede introducea acestei noi modalităţi de vot pentru românii care locuiesc peste hotare. Toţi, de la dreapta la stânga, au ignorat atunci acest subiect extrem de important mă refer la politicieni.

După 2 şi 16 noiembrie 2014, când au avut loc alegerile prezidenţiale anul trecut, când sute de mii de români de peste hotare au stat la coadă pentru a-şi exprima votul, iar alţi zeci de mii au fost privaţi de acest drept, toţi liderii politici s-au arătat brusc interesaţi de această problematică. La fel de brusc, aceştia s-au înghesuit să facă declaraţii care mai de care mai măgulitoare la adresa românilor stabiliţi peste hotare.

Preşedintele Klaus Iohannis le-a promis atunci solemn că Legea votului prin corespondenţă va fi adoptată în cel mai scurt timp.

Toate acestea, strict la nivel declarativ. În esenţă, situaţia a rămas aceeaşi. Niciunul dintre liderii politici de astăzi nu este interesat ca acest proiect de lege să fie adoptat. Iar faptele, mai vechi sau mai noi, o demonstrează.

La 9 decembrie 2014, exact la trei săptămâni după alegerile prezidenţiale de anul trecut, la nici o lună, de fapt, de la umilinţa deliberată la care Guvernul Ponta i-a supus pe românii din afara graniţelor, parlamentarii PSD şi PNL, deopotrivă, au respins, cu o majoritate largă, Proiectul de Lege privind votul prin corespondenţă.

Nu am cedat şi am depus, la începutul acestui an, pentru a doua oară, un alt proiect, revizuit şi îmbunătăţit, al Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi o iniţiativă legislativă privind votul electronic. I-am invitat atunci, pe fiecare deputat şi senator în parte, să devină co-iniţiatori. Nu au răspuns decât 13 parlamentari.

Unde a fost interesul celorlalţi? De ce nu a răspuns domnul Ponta? De ce nu a răspuns doamna Alina Gorghiu?

Stimaţi colegi, avem în Parlamentul României, încă din 13 februarie 2013, o comisie al cărei rol principal scop este îmbunătăţirea legislaţiei electorale.

Au trecut mai bine de zece luni de la scrutinul din 16 noiembrie 2014, iar membrii comisiei nu au considerat importantă dezbaterea, până în prezent, a Proiectului de Lege privind exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot, deşi subiectul se află în mod pur demonstrativ pe agenda de discuţii a tuturor partidelor.

Acum cinci luni, solicitam într-o scrisoare deschisă adresată Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, premierului Victor Ponta şi preşedintelui PNL, doamnei Gorghiu, să facă uz de influenţa lor politică, astfel încât Proiectul de Lege privind exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot pentru românii din străinătate să fie supus de urgenţă la vot, înainte de încheierea sesiunii parlamentare de primăvară. Din nou, linişte. Şi la Cotroceni, şi la sediul din Kiseleff, şi la cel din Aleea Modrogan sau Aviatorilor.

Adoptarea Legii votului prin corespondenţă este soluţia cea mai eficientă care ar garanta, aşa cum prevede Constituţia, dreptul la vot în condiţii civilizate pentru fiecare cetăţean român, oriunde s-ar afla.

A rămas un an până la alegerile parlamentare, timp pentru modificarea legislaţiei electorale şi mai puţin.

Maniera iresponsabilă şi batjocoritoare a politicienilor în ceea ce îi priveşte pe românii din străinătate este revoltătoare, iar ipocrizia la care recurg aceştia pentru a-şi acoperi şirul infinit al declaraţiilor mincinoase, de-a dreptul grotescă.

După umilinţa din 2 şi 16 noiembrie 2014, românii de peste hotare continuă să fie în continuare ignoraţi la Bucureşti. Se inventează noi proceduri, se cer noi proiecte inutile, toate pentru a pierde timpul şi pentru a intra în imposibilitatea de a mai face ceva în acest sens.

Tergiversarea la nesfârşit a adoptării acestui proiect de lege trădează adevărata faţă a celor care pozează în mod dezgustător în apărători ai drepturilor românilor. Aceasta este, din păcate, adevărata faţă a USL, acestea sunt faptele pentru care românii nu vor putea vota anul viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Şi domnul Cozmanciuc.

Mulţumesc, domnule...

Un minut, domnule Cozmanciuc.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi priveşte strategia energetică naţională, şi anume că nu există în momentul de faţă.

Constat faptul că Executivul de la Bucureşti nu are încă o strategie energetică naţională care să fie parte la strategia viitoare a Uniunii Europene şi la strategia energetică a Uniunii Europene.

Guvernul controlat de PSD nu a venit în Parlament pentru a ne prezenta măcar principiile unei astfel de strategii. Teze precum Îmbunătăţirea eficienţei energetice, Încurajarea obţinerii energiei pe baza resurselor regenerabile, Susţinerea activităţilor de cercetare în domeniul energiei", Atenuarea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător şi Utilizarea raţională a resurselor energetice primare nici măcar nu au fost enunţate de către premierul Victor Ponta.

Doamnelor şi domnilor, secolul XXI relevă dependenţa economiilor lumii de resursele energetice, iar lupta pentru resurse domină geopolitica actuală.

Rolul sectorului energetic pentru societate este indispensabil. Energia este un domeniu de importanţă strategică pentru forţa politică a unui stat şi pentru modul cum îşi construieşte politica externă.

Nu am văzut, dragi colegi, până acum, soluţii din partea Guvernului, astfel încât România să nu intre în categoria statelor vulnerabile din punct de vedere energetic. România are încă autonomie energetică însă această situaţie nu este valabilă şi pe termen lung, resursele fiind şi ele limitate.

De aceea este nevoie ca în strategia energetică naţională resursele regenerabile să fie o prioritate.

Invit astăzi Guvernul să ne prezinte viziunea pe care o are în viitor asupra acestor vulnerabilităţi.

Uniunea Europeană se pregăteşte pentru a deveni autonomă din punct de vedere energetic faţă de alte state din afara ei, iar România trebuie să facă faţă acestei provocări.

Uniunea Europeană a lansat conceptul de uniune energetică pentru a reduce dependenţa statelor membre de furnizorii unici de energie.

Stimaţi colegi, bunăstarea societăţii umane este dependentă în primul rând de accesul la resurse şi de modul cum sunt gestionate acestea. Guvernul Victor Ponta se pare că nu ţine cont de toate acestea, dând dovadă încă o dată de iresponsabilitate faţă de români.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Închidem şedinţa.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,12.