Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Domnul Benga.

Domnul Ioan Benga:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "PSD - reformat pentru o Românie modernă şi puternică".

Stimaţi colegi,

Suntem un partid reformist, care vrea să păstreze ce e bun, să schimbe ceea ce este prost, să elimine ceea ce este putred şi să construiască ceea ce avem nevoie. A dovedit acest lucru Congresul Partidului Social Democrat din 18 octombrie 2015.

Vă aduc la cunoştinţă câteva dintre modificările importante la statutul Partidului Social Democrat.

O primă modificare a statutului se referă la interzicerea cumulului de funcţii de conducere de la nivel judeţean cu cele de la nivel naţional, astfel încât preşedinţii de organizaţii nu mai pot fi şi vicepreşedinţi în partid, la nivel naţional.

O altă modificare vizibilă, pe care a adoptat-o Consiliul Naţional, se referă la o structură de specialitate a partidului, formată din: parlamentari, miniştri sau, după caz, secretari de stat în ministerele unde Partidul Social Democrat nu are miniştri, preşedinţi de consilii judeţene sau vicepreşedinţi, toţi primarii de municipii şi de oraşe şi reprezentanţi ai primarilor de comună, câte trei din fiecare judeţ.

Congresul a adoptat, de asemenea, un principiu care prevede că preşedintele Partidului Social Democrat poate solicita Comitetului Executiv Naţional vot de încredere pentru activitatea desfăşurată de membrii Biroului permanent, pentru activitatea coordonată de preşedintele Consiliului Naţional în cadrul acestei structuri, precum şi pentru activitatea desfăşurată de miniştrii PSD.

Să nu uităm că timp de 10 ani guvernarea anterioară nu a promovat decât scandaluri, abuzuri, conflicte, hoţii, şantaje - şi aici sunt suficiente exemple. Toate acestea au transformat România într-o naţiune dezbinată.

Ne propunem să apărăm libertatea şi democraţia, valorile familiei tradiţionale, să apărăm şi să promovăm evoluţia pozitivă a statului de drept.

O altă preocupare majoră pentru Partidul Social Democrat va fi modernizarea instituţiilor statului şi întărirea statului de drept. Statul de drept garantează libertăţile şi drepturile individuale ale cetăţenilor. Statul de drept asigură, prin instituţiile sale, securitatea internă şi externă a românilor. Partidul Social Democrat sprijină fără ezitare independenţa justiţiei şi lupta instituţiilor abilitate ale statului împotriva corupţiei. Un stat puternic în interior poate face faţă mai uşor ameninţărilor care se prefigurează din exterior. Partidul Social Democrat va respecta angajamentul asumat de a creşte bugetul armatei la 2% din PIB începând cu anul 2017. Serviciile de informaţii au nevoie rapid de legi care să le optimizeze capacitatea de lucru şi reacţie, iar PSD va sprijini aceste lucruri în Parlament. În faţa noilor provocări de securitate cu care se confruntă România, consolidarea instituţiilor strategice de apărare reprezintă o prioritate absolută pentru partidul nostru. Nu vom ezita niciun moment să ne asumăm responsabilitatea pentru securitatea naţiunii şi a poporului român. În aceeaşi măsură, vă asigur că Partidul Social Democrat va respecta toate angajamentele României ce decurg din parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii şi va respecta toate obligaţiile care ne revin în calitate de stat membru al Alianţei Nord-Atlantice.

Guvernarea Victor Ponta, susţinută de Partidul Social Democrat, a întărit rolul României de partener al Uniunii Europene, prin rezultatele sale economice. Suntem un factor de stabilitate regională, dar cred că este nevoie să descoperim noi argumente politice, economice şi diplomatice pentru a continua procesul de integrare, pentru o Românie în plină creştere, un stat de drept puternic, aşa cum Partidul Social Democrat susţine.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Mihai.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică din această dimineaţă se intitulează "Votul prin corespondenţă şi «hoţul strigă hoţii»".

Mult-discutatul proiect al Legii votului prin corespondenţă a fost adoptat zilele trecute de Senat, urmând ca proiectul să fie dezbătut şi votat în Camera Deputaţilor, Cameră parlamentară decizională. Trecând peste elementele caracteristice şi de diferenţiere între proiectul înaintat Senatului, adoptat de Camera superioară, faţă de proiectul propus încă din luna martie a acestui an de către PNL, este de remarcat întârzierea pentru luarea în discuţie la modul serios, şi nu numai, în urma solicitării opoziţiei parlamentare, cât şi a românilor care se află în diaspora.

Ne aflăm în faţa unui proiect de lege care după luni de tergiversări riscă să nu fie adoptat de către Parlament şi promulgat la timp pentru a deveni funcţional începând cu alegerile parlamentare din următorul an, nici strigătele de sirenă din partea liderilor majorităţii parlamentare, nici tentativele din partea unor şefi ai PSD de a convinge opinia publică nu vor repara niciodată modul discriminatoriu în care sunt trataţi cetăţenii români din afara ţării.

Inconştienţa unor politicieni, mai ales a unora care nu au obosit să ne transmită că au plătit politic, nu a făcut altceva decât să ne aducă înaintea unei situaţii urâte, rezultat al urii faţă de românii din diaspora. Principiul care primează astăzi pentru mulţi dintre politicieni este legat de zicala "hoţul strigă hoţii".

Nu ştim câţi dintre românii din diaspora s-ar preta la chestiuni legate de fraudarea votului, mai ales prin corespondenţă, dar, cu siguranţă, zicala amintită pare a fi îmbrăţişată de mulţi dintre apărătorii dreptăţii cu barda în mâini deasupra capetelor diasporenilor.

Nu este suficient că generaţii de cetăţeni au luat calea străinătăţii, prin decizii datorate unei proaste gestiuni a României de către guvernanţi incompetenţi, pe sufletul cărora se mulează extraordinar "hoţul strigă hoţii". Nu a contat pentru mulţi dintre politicieni nici aşteptarea în frig şi ploaie, timp de 12 ore sau mai bine, pentru a vota în noiembrie anul trecut, pentru unii dintre politicieni primează grija ca votul să nu fie fraudat în diaspora, ca şi când masele de români care de la 6 dimineaţa îngroşau rândurile în faţa secţiilor de votare - mulţi dintre aceştia reuşind să voteze spre seară, rezistând cu stoicism acelei zile de jertfă - ar fi fost hoţi. O concluzie falsă, domnilor politicieni.

În fapt, discutăm despre istoria unui popor chinuit de indivizi fără scrupule, un popor îngenuncheat, un popor care este prigonit de o castă politică aflată mult deasupra strigătelor din inimile cetăţenilor umiliţi, obosiţi de atâta aşteptare, de români patrioţi oriunde s-ar afla.

Despre proiectul privind numărul reprezentanţilor în diaspora, proiect depus în luna septembrie, Comisia de Cod electoral încă nu doreşte să ne transmită niciun punct de vedere.

Dragi colegi deputaţi,

Mai aveţi şansa să demonstraţi că printre politicieni mai există şi oameni serioşi, gestul dumneavoastră se va concretiza prin vot asupra acestui proiect al votului prin corespondenţă, cât de curând.

Celor care încă umilesc românii din diaspora, le doresc să nu ajungă să îşi vadă vreodată familiile şi apropiaţii chinuiţi pe la uşi străine.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Of, dacă ştiam...

Doamna Laura Marin.

Doamna Laura Marin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Tema declaraţiei de astăzi: "Încă o modificare necesară a Legii educaţiei naţionale".

Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost, după cum se ştie, adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului Boc, fără o dezbatere publică serioasă, fără consultarea tuturor actorilor implicaţi în viaţa şcolară şi fără a ţine seama de realităţile vieţii sociale româneşti. Din acest motiv, de-a lungul timpului, acest act normativ a suferit modificări repetate, modificări absolut necesare în contextul dificultăţilor ivite în aplicarea sa.

În data de 3 septembrie 2015, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor a dezbătut şi a întocmit un raport favorabil pentru Pl-x 432/2015, proiect legislativ care prevede ca decontarea navetei personalului didactic şi a celui didactic auxiliar să se facă din finanţarea de bază, nu din cea complementară. În data de 30 septembrie 2015, Camera Deputaţilor a adoptat această propunere legislativă cu 274 de voturi pentru, Senatul urmând a da votul final, fiind Cameră decizională.

Sunt două aspecte de semnalat cu privire la această nouă modificare a Legii educaţiei naţionale. Fără putinţă de tăgadă, această modificare era absolut necesară, având în vedere numeroasele situaţii în care autorităţile locale nu au decontat naveta cadrelor didactice şi a personalului didactic auxiliar, fie din lipsa resurselor financiare, fie din rea-voinţă. Or, având în vedere veniturile reduse ale celor care fac naveta, nedecontarea acestor sume duce, de regulă, la imposibilitatea încadrării cu personal calificat, catedrele fiind ocupate de cei care domiciliază în apropierea localităţilor, chiar dacă aceştia nu au calificarea necesară, calitatea învăţământului având de suferit.

Pe de altă parte, printre semnatarii acestei propuneri legislative se află parlamentari ai fostului Partid Democrat Liberal, adică cei care au susţinut cu tărie Legea educaţiei naţionale, aşa cum a fost ea adoptată iniţial. Şi, dacă înainte de aplicarea Legii nr. 1/2011, naveta era decontată de la bugetul de stat, în prezent, conform art. 105 din acest act normativ susţinut cu tărie de PDL, naveta cade în sarcina autorităţilor locale. Citez din expunerea de motive a Pl-x 432/2015: "În trecut, guvernele au mai transferat şi alte cheltuieli în responsabilitatea autorităţilor locale: reparaţii şi construcţii de şcoli/grădiniţe sau finanţarea cabinetelor medicale - rezultatele sunt vizibile - zero finanţare în comunităţile sărace". Este un lucru bun că, în sfârşit, parlamentarii PDL recunosc faptul că deciziile luate de Guvernul Boc au fost proaste, efectele acestor decizii fiind dezastruoase nu numai la nivelul sistemului de învăţământ, ci la nivelul întregii societăţi.

Dorinţa parlamentarilor actualei coaliţii de guvernare de a repara nedreptăţile din trecut este, încă o dată, relevată de adoptarea fără reţinere a propunerilor legislative care pot îmbunătăţi viaţa românilor, chiar dacă acestea vin din partea parlamentarilor PNL-PDL.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Laura Marin, deputat PSD, Galaţi.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Cine mai era cu Grupul de rugăciune?

Domnul Doboş. Nu-i dau eu drumul, domnule Doboş, porneşte singur când începeţi să vorbiţi despre votul prin corespondenţă care nu s-a făcut de opt luni de zile şi se face acum.

Domnul Anton Doboş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Lecţiile pe care trebuie să le învăţăm din experienţa primului exerciţiu financiar al României în cadrul Uniunii Europene".

La sfârşitul acestui an se încheie prima experienţă a României în ceea ce priveşte cheltuirea şi gestionarea fondurilor europene. În afara celor şapte ani aferenţi exerciţiului financiar 2007-2013, Uniunea Europeană ne-a mai acordat doi ani în plus pentru a putea creşte gradul de absorbţie. În cei nouă ani am reuşit să folosim doar în jur de 60% din fondurile nerambursabile pe care le-am avut la dispoziţie. Am ratat o şansă istorică de a folosi mai mult din aceşti bani, în condiţiile în care România are nevoie vitală de investiţii atât în infrastructură, cât şi în toate domeniile economiei.

Sigur că există explicaţii mai mult sau mai puţin plauzibile pentru acest eşec, dar consider că acum este foarte important să tragem învăţămintele de rigoare şi să facem tot ce este nevoie pentru a nu mai avea acelaşi eşec şi pentru exerciţiul financiar 2014-2020, care nu a început deloc promiţător. Nu mai avem nicio scuză dacă nu vom reuşi o absorbţie de aproape 100% în 2020, aşa cum alte ţări au reuşit acest lucru.

Trebuie să recunoaştem că s-au făcut foarte multe greşeli până acum în gestionarea fondurilor. Prea multă birocraţie, proceduri prea greoaie, oameni slab pregătiţi, întârzieri mari în finalizarea proiectelor. Cel mai grav mi se pare faptul că au fost cheltuiţi bani în mod greşit sau pentru proiecte total inutile, în unele cazuri. Aş putea da doar exemplele referitoare la autostrada Sibiu - Orăştie sau la proiectele primăriei Iaşi care s-au derulat cu mari întârzieri, cu penalităţi financiare, care au condus la întârzieri foarte mari. Şi dăm exemple: telescaunul de 400 de metri care duce, cum spunea domnul primar Nichita, "de nicăieri până nicăieri" şi alte multe lucrări.

Avem însă şi exemple pozitive de proiecte şi oameni care au arătat că pot folosi banii europeni pentru a dezvolta o întreagă comunitate. Este cazul Aeroportului de la Iaşi, care a pus în aplicare un program foarte amplu de dezvoltare, finanţat cu fonduri europene. Lucrările s-au terminat la timp, în unele cazuri chiar cu un an mai devreme, iar rezultatele au început să se vadă imediat printr-o creştere fantastică a numărului de curse interne şi externe, respectiv a numărului de călători. Prin acest proiect, locuitorii judeţului Iaşi şi din Moldova beneficiază de condiţii moderne şi ieftine de călătorie, iar investiţiile în zonă vor avea parte de un nou impuls.

Pentru exerciţiul 2014-2020 trebuie să învăţăm să fim mult mai eficienţi. În afară de procedurile care pot fi schimbate la nivelul ministerelor responsabile de gestionarea fondurilor europene, trebuie să fim foarte receptivi la schimbarea legislaţiei, acolo unde este cazul, pentru a uşura procesul de desfăşurare a proiectelor. Autorităţile implicate, de la nivel central până la nivelul comunelor, au acum obligaţia de a îndepărta persoanele care nu au arătat că au pregătirea necesară şi să promoveze şi stimuleze pe cei care au performat în ultimii ani.

Deputat Anton Doboş, Iaşi.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Încă 15% de la 1 decembrie 2015 la salariile din educaţie, un progres al sistemului educaţional".

Stimaţi colegi,

În prezent, potrivit Institutului Naţional de Statistică, salariul mediu în învăţământ este de 1.550 de lei, în condiţiile în care un profesor universitar are 3.900 de lei, iar profesorul debutant 882 de lei pe lună. Evident, salariile variază după vechime, grad, studii absolvite etc.

Nu este de mirare, deci, că din ce în ce mai puţini tineri sunt atraşi de meseria de dascăl, România având, în prezent, cu 20% mai puţini profesori decât acum 10 ani.

Cei care renunţă destul de repede sunt profesorii debutanţi şi suplinitorii, astfel că, de-a lungul anilor, la clase au rămas doar profesorii cu adevărat dedicaţi meseriei lor.

Pe măsură ce societatea a evoluat, aşteptările de la profesori au devenit din ce în ce mai mari, cerinţele la clasă au crescut şi s-au diferenţiat, la fel volumul de muncă, care a devenit nu numai mai mare, dar şi mai complex. În acelaşi timp însă, remuneraţia s-a modificat într-un ritm mult mai lent, astfel încât una dintre motivaţiile fundamentale de tip socială a muncii, câştigul salarial raportat la calitatea şi importanţa socială a muncii, a cam dispărut.

Grija zilei de mâine a rămas, din păcate, pentru multe cadre didactice, preocuparea de bază, înlocuind încet, dar sigur entuziasmul şi pasiunea pentru predat.

Măsura de creştere a salariilor cu încă 15% de la 1 decembrie, care vine după celelalte creşteri de 5% din anul 2015, echivalează cu o creştere de peste 26% a salariilor pe anul 2015.

Chiar dacă această creştere a venit cumva şi la presiunea sindicatelor, până la urmă acesta este rolul sindicatelor, ea reprezintă o realitate menită să mai repare din multiplele nedreptăţi făcute acestei categorii sociale.

S-au creat, astfel, premisele unei schimbări de percepţie asupra sistemului de educaţie. Cred că multe cadre didactice cu experienţă îşi vor reevalua opinia despre propria meserie şi vor găsi resurse interioare noi pentru a continua munca nobilă pe care o desfăşoară. Sper, totodată, că tinerele cadre didactice vor găsi în această măsură un imbold pentru a trece peste reticenţele care îi opresc de la a continua în sistem.

Închei cu un citat al istoricului Jacques Barzun pentru realismul pe care-l exprimă: "Atunci când eşti profesor, nu poţi vedea roadele unei zile de muncă seara. Ele sunt invizibile şi rămân aşa poate chiar şi 20 de ani".

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ministerul de Interne achiziţionează 400 de automobile Volkswagen Polo pentru serviciul de circulaţie".

După ce firma spaniolă CAF a fost declarată câştigătoare, în urma licitaţiei pentru trenuri de metrou în Bucureşti, în defavoarea S.C. Astra Arad, acum Ministerul de Interne şi-a înnoit parcul auto cu 400 de maşini Volkswagen Polo pentru cei din departamentul de circulaţie. Mai mult decât atât, această achiziţie a fost făcută în plin scandal mondial al producătorului Volkswagen.

Suntem de acord că trebuie respectată legislaţia europeană în ceea ce priveşte achiziţiile publice, însă ar fi de dorit încurajarea societăţilor comerciale producătoare de maşini din ţară, de a cunoaşte din timp planul de achiziţii, astfel încât să aibă posibilitatea să pregătească din timp oferta şi să evalueze oportunitatea firmei de a face ofertă pentru câştigarea licitaţiei.

Banii pentru aceste maşini achiziţionate vin de la bugetul de stat şi ar fi fost indicat ca ei să se întoarcă la producătorii autohtoni pentru a susţine astfel economia şi locurile de muncă din industria de automobile din România.

Aceasta este cu atât mai de interes pentru industria de profil românească, în condiţiile în care automobilul Volkswagen Polo este o maşină cu caracteristici tehnice apropiate de Loganul românesc.

Nu de puţine ori, în state ale Uniunii Europene vedem că în asemenea situaţii câştigă de obicei firmele autohtone. Consider că ar trebui să învăţăm din ceea ce se întâmplă în aceste ţări, respectând în acelaşi timp legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice, având în vedere că există o serie de efecte benefice pentru economia locală.

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Dima.

Domnul Toader Dima:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Vreau să-mi exprim în declaraţia politică de astăzi, intitulată "Sistemul de irigaţii, sistem de importanţă naţională", satisfacţia pentru adoptarea de către Camera Deputaţilor a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2015 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare. Vreau să vă reamintesc un lucru ştiut de dumneavoastră, şi anume că noul act legislativ face parte din politicile actualului Guvern, de sprijinire constantă a agriculturii şi, cum era şi firesc, are o legătură directă asupra securităţii alimentare.

De asemenea, noua lege, în comisia de specialitate a fost dezbătută şi în subcomisii timp de circa doi ani, dă posibilitatea Guvernului să cuprindă în bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, chiar din anul 2016, suma de peste un miliard de euro, aferentă Programului de investiţii multinaţionale pe o perioadă de cinci ani, pentru menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurii principale a sistemului de irigaţii aflată în domeniul privat al statului.

Ca specialist în domeniu, vă pot spune că această lege a fost mult aşteptată de cele 342 de organizaţii de utilizatori de apă pentru irigaţii, care au primit prin protocoalele încheiate cu deţinătorul legal, infrastructura secundară pentru irigarea unei suprafeţe de circa un milion de hectare.

În acelaşi timp, ţin să vă amintesc că, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, asemenea organizaţii au beneficiat de suma de 127 de milioane de euro pentru reabilitarea infrastructurii secundare. Ba mai mult, pentru continuarea unor asemenea acţiuni, în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, organizaţiile de udători vor primi alte 432 de milioane de euro.

Numai că pentru aducerea apei în canalele secundare este nevoie de umplerea canalelor principale, prin reabilitarea infrastructurii principale. Iată de ce este binevenită această lege, pentru că asigură finanţarea lucrărilor de reabilitare a infrastructurii principale. Totodată, trebuie să mai amintesc un lucru deosebit de important, care nu a fost dezbătut nici în comisie, nici în plenul Camerei Deputaţilor, şi anume lipsa echipamentelor performante de irigaţii. La aceste măsuri, dacă mai adăugăm şi costul ridicat al energiei electrice consumate în timpul udării culturilor, ne putem da seama de ce suprafeţele irigate au fost aşa de reduse în anii anteriori. Îmbucurător însă este faptul că, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, în măsura 4.1 sunt prevăzute şi investiţii în exploataţii agricole de aproximativ un miliard de euro, sumă ce poate fi folosită pentru achiziţionarea de instalaţii şi modernizarea celor vechi.

Stimaţi colegi,

Am ţinut să vă reamintesc că unele dintre modificările aduse legislaţiei în domeniul îmbunătăţirilor funciare, al irigaţiilor, în special, un sector care, după mine, ca vechi agricultor, asigură statornicia producţiilor agricole şi, de ce nu, îl putem numi chiar sector vital pentru soarta neamului.

Vă mulţumesc.

Toader Dima, deputat PSD, Vaslui.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează "Cum ai putut să fii atât de fraier, Ion Iliescu?".

Este un plagiat titlul, vă spun, un plagiat după acelaşi autor, legat de arestarea, reţinerea lui Hrebenciuc. Întrebat Ion Iliescu ce crede despre acest lucru, a spus: "Nu pot să cred că a putut să fie atât de fraier Viorel Hrebenciuc".

Bine, chestiunea aceasta vine după evenimentele de ieri, legate de mineriade, când Parchetul General îl pune sub acuzare, începând urmărirea penală împotriva lui, a lui Virgil Măgureanu, se pare că şi a lui Victor Atanasie Stănculescu şi a altor câţiva lideri ai acelor vremuri, implicaţi în evenimente.

Vine însă ca o pleaşcă, vorba unui coleg de-al meu, şi pentru actuala conducere a PSD-ului, care se pare că a anticipat evenimentele de ieri, în Congresul de duminică, ridicându-i în picioare pe PSD-işti, cerând scuze naţiunii pentru crimele comunismului şi pentru victimele evenimentelor din 13 - 15 iunie 1990.

Şi uite aşa, încetul cu încetul, PSD-ul se îndreaptă spre era Valeriu Zgonea, preşedinte de facto şi de drept în perioada imediat următoare, lucru care nu convenea, se pare, unora din PSD, numărul lor înmulţindu-se. Dar odată cu evenimentele de ieri se pare că Valeriu Zgonea va fi acceptat ca preşedinte al PSD, iar Partidul Naţional Liberal va trebui să îşi regândească strategia politică, în funcţie de aceste realităţi, plecând de la ipoteza că Valeriu Zgonea va fi preşedintele plin al Partidului Social Democrat, într-o perioadă de timp pe care eu o anticipez de un an şi maximum jumătate.

Morala, stimaţi colegi, e, dacă vreţi să spun aşa, "Niciodată să nu spui niciodată", în politică.

Mulţumesc.

Gheorghe Tinel, deputat PNL de Ialomiţa.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Camelia Khraibani.

Doamna Camelia Khraibani:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele este: "Deşi România nu este în spaţiul Schengen, spaţiul Schengen este deja în România".

Deschiderea şi disponibilitatea României de a se conforma standardelor Uniunii Europene sunt clare şi când vine vorba despre modernizarea serviciilor consulare.

În prezent, media anuală a serviciilor consulare procesate de către consulatele României este de aproximativ 800.000 de solicitări. Sau, altfel spus, consulatele României deservesc aproape 20% din populaţia României care şi-a stabilit domiciliul în străinătate. În acest context global, o poziţie cu totul specială o ocupă activitatea consulară din spaţiul Uniunii Europene. Noul Sistem Informatic Integrat Consular, denumit E-Cons, este un proiect extrem de ambiţios, în valoare de 50 de milioane de euro, finanţat din fonduri europene. Acest sistem simplifică foarte mult serviciul consular. Multe dintre etapele premergătoare obţinerii unui document de un solicitant pot fi parcurse de acesta, de acasă, la calculator sau chiar pe un smartphone. Prin intermediul E-Cons cetăţenii au acces informatizat la o serie de servicii consulare precum: procedura de depunere online a dosarului pentru obţinerea vizei române, precum şi eliberarea acesteia, preluarea şi eliberarea cererilor pentru anumite documente de călătorie, cum ar fi titluri de călătorie sau paşapoarte, preluarea tuturor apelurilor telefonice şi a email-urilor adresate de orice cetăţean român oricărui consulat românesc.

Scopul final al acestui demers de excepţie este ca serviciile consulare române să fie printre cele mai moderne, din punct de vedere tehnic şi procedural, în Uniunea Europeană.

Programul pilot a debutat deja cu succes în misiunile consulare cu încărcare maximă, de exemplu, Roma şi Madrid, unde se estimează că sunt circa 2.000 de apeluri pe zi.

Desigur, serviciile consulare destinate să deservească cetăţenii români sunt prioritare. Dar în acelaşi timp cetăţenii străini care doresc să viziteze România pot beneficia de asemenea viză.

Viza dă dreptul solicitantului de a intra pe teritoriul României numai în situaţia în care, în momentul prezentării acestuia în punctul de trecere a frontierei de stat, se constată de către organele Poliţiei de Frontieră Române că nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România. În cadrul legal actual, reprezentanţii Poliţiei de Frontieră Române solicită, de regulă, fiecărui străin să dovedească îndeplinirea condiţiilor de intrare şi de şedere în România. Dacă îndeplinirea acestor condiţii nu este probată, străinului i se poate refuza intrarea în România, chiar dacă el deţine o viză valabilă.

Autorităţile române se confruntă însă cu o situaţie asimetrică: pe de o parte, ele au acordat autorităţilor europene acces la informaţiile din bazele de date ale României, care sunt compatibile cu derularea acestor tipuri de proceduri; dar, de cealaltă parte, faptul că România nu este încă membră a spaţiului Schengen face ca lacunele de informare în acordarea vizelor de şedere pentru cetăţenii străini să fie practic greu de depăşit pentru autorităţile române.

Desigur, decizia de a permite în aceste condiţii accesul dinspre Uniunea Europeană în bazele româneşti de informaţii este o decizie diplomatică de o eleganţă fără cusur. Dar privind obiectiv situaţia, este ca şi când spaţiul Schengen s-ar fi extins deja peste România, dar România tot nu este de fapt în spaţiul Schengen o asimetrie politică evidentă şi care necesită totuşi o soluţie echitabilă şi pentru România.

Camelia Khraibani, deputat PSD, Gorj.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc.

Despre iniţiative aberante.

Întotdeauna când suntem la putere, în România vorbind, observăm că aceia care sunt la putere încep să ia nişte hotărâri care de multe ori duc la rezultate defavorabile. În cazul de faţă, observăm un lucru: s-au tăiat investiţiile aproape total. Este adevărat, banii respectivi se folosesc pentru a putea lua nişte măsuri, hai să le spunem, populiste, dar efectele se vor vedea în timp. În timp, lipsa de investiţii, lipsa de clarviziune - şi aici trebuie să fiu sincer, nu numai cei care se află la putere acum nu au avut un plan de dezvoltare a acestei ţări, nu prea a existat acest plan de dezvoltare, din 1990 până în prezent, dar vorbim despre cei care conduc acum, pentru că ar trebui să ia măsuri. Sistemul acesta de a spune tot timpul nu au făcut nici ceilalţi... este adevărat, dar când ajunge cineva la putere, să ia măsurile respective şi să rezolve ceea ce este de rezolvat.

În schimb, am văzut şi nişte iniţiative aberante. Una dintre ele, colegii noştri de la Senat, de la putere, au venit, deja sunt în comisii, în Cameră, cu o aberaţie, după părerea mea - eliminarea posibilităţii de a învesti cu titlu executoriu contractele ipotecare, spunând că, în felul acesta, cei care sunt datori la bănci o să scape. Nu este adevărat, este lipsită de profunzime gândirea, nu au cum să scape. Singurul lucru - îi ducem şi în instanţă, să mai plătească un avocat, să mai piardă nişte bani şi, în felul acesta, băncile vor creşte costurile, creditele vor fi mai scumpe, în felul acesta, băncile vor da credite mult mai greu, şi aşa va scădea consumul, aşa se va întâmpla, în momentul în care scade consumul, scade producţia, şi toate lucrurile acestea sunt în lanţ.

Sunt multe aberaţii de genul acesta. Am mai auzit un coleg de la putere spunând că vrea să facă ziua de muncă de şase ore şi salariul minim de 1.500 de lei. Păi, la lipsa de productivitate din România, o astfel de măsură ne va îngropa total. Beneficiază oamenii vreo două săptămâni, o lună, trei, după care intrăm în vrie definitiv.

Mi-ar plăcea să văd că în Parlamentul României există o gândire economică, cu o perspectivă, cu o gândire de viitor şi nu iniţiative populiste care să dea bine pentru vot în momentul acela, dar să îngroape definitiv această ţară.

Mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre ce înseamnă educaţia, în sensul antic al cuvântului, şi anume acela de a plămădi suflete şi conştiinţe, dincolo de programe şcolare sau politici publice.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Cu toţii asistăm, zi de zi, la valurile de delincvenţă şi de infracţiuni care ne îngrijorează şi din cauza faptului că în prim plan sunt tineri din diferite zone ale României. Abandonul şcolar, destrămarea familiilor, sărăcia şi lipsa unor modele sunt printre cauzele care conduc la o medie tot mai scăzută a vârstei celor care comit infracţiuni. Ceea ce rămâne pe retina sufletului, dincolo de fapta în sine, este sălbăticia cu care a fost comisă această infracţiune şi lipsa de remuşcări sau păreri de rău ale celui incriminat.

M-am întrebat frecvent ce îi determină pe aceşti tineri, la început de drum, să dea cu piciorul oricărei şanse de a face ceva cu viaţa lor, de a se irosi în închisoare sau, şi mai grav, de a rămâne pecetluiţi cu stigmatul infracţiunii pentru întreg destinul lor. Evident că există mai multe răspunsuri posibile la aceste întrebări, dar cea care mi se pare mai aproape de adevăr este una singură, şi anume lipsa unor valori autentice în care tinerii să creadă şi care să le confere o perspectivă a vieţii.

Astfel, în opinia mea, educaţia ar trebui să fie în primul rând legată de valori. Şcoala nu ar trebui numai să informeze, ci să şi formeze, în special caractere. Înainte de a dori să transmitem un set de cunoştinţe copiilor noştri, cred că ar fi necesar să le transmitem valorile care îi fac să fie în primul rând oameni. Fără preţuirea vieţii, cinstirea părinţilor, credinţa în Dumnezeu, dragostea de neam şi patrie, respectul strămoşilor, preţuirea istoriei, toate informaţiile pe care le capătă în şcoală nu sunt suficiente, pentru simplul motiv că fără o fundaţie solidă nu se poate construi nimic temeinic.

Atunci când vorbim despre educaţie, ca despre încercarea de a modela conştiinţe, trebuie să avem în vedere modelul antic al acestei discipline cu rădăcini foarte vechi. Aristotel spunea că este datoria legiuitorului să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale. Înainte de a găsi cele mai aspre pedepse pentru cei care săvârşesc infracţiuni, ar trebui să ne aplecăm cu mai multă seriozitate asupra cauzelor pentru care tot mai mulţi tineri aleg să treacă dincolo de graniţele legii: lipsa unei educaţii bazate şi pe valori.

Fără un minim cult şi respect pentru cinste, corectitudine, muncă, onoare, patrie, neam, credinţă şi ţară, orizontul generaţiilor de mâine poate fi unul frânt. Tinerii au nevoie de repere, de idealuri, dar şi de modele în care să creadă. În lipsa lor sunt asemenea unor corăbii fără cârmă pe marea vieţii. Şi dacă reperele morale şi intelectuale sunt tot mai greu de desluşit în societatea românească din aceste vremuri, ar trebui ca măcar valorile specifice acestui popor să nu fie abandonate.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Investiţia în educaţia generaţiilor viitoare este o investiţie în viitorul nostru ca naţiune. Dincolo de buget, viziune, programe educaţionale şi pacte naţionale pe educaţie, care cu siguranţă sunt necesare, şi pe care le-am susţinut, şi pentru care am pledat, inclusiv de la această tribună, cred că avem nevoie, în egală măsură, şi de o fundaţie solidă pe care să putem construi valorile pe care le-am primit de la părinţii şi bunicii noştri şi pe care trebuie să le transmitem mai departe. Fără această bază orice investiţie este sortită eşecului.

Cred că este momentul să ne unim cu toţii, pentru ca, împreună cu reprezentanţii societăţii civile, ai mass-mediei, ai politicului, să promovăm şi adevăratele valori în spaţiul public. Fără o educaţie a spiritului, a sufletului, bazată pe valori, tot ceea ce adăugăm ulterior se poate prăbuşi asemenea unui castel de nisip. Eu cred că este momentul să ne educăm copiii în spiritul adevăratelor valori, pentru ca, astfel, adulţii de mâine să poată fi oameni în puterea cuvântului, aşa cum am învăţat eu de la bunica mea, că toţi oamenii sunt trecători, dar nu toţi trecătorii sunt oameni.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi şi colege,

Pentru că tocmai un stimat coleg de la PSD a elogiat mărirea de salarii în sistemul de învăţământ românesc, îmi propun să vă ofer o privire a acestui sistem salarial, din cu totul alt punct de vedere, şi anume: Universitatea de stat "Eftimie Murgu", din Reşiţa, nu şi-a putut plăti nici luna aceasta salariile pentru cadrele didactice care în acest moment se află în grevă japoneză. De ce? Din lipsă de fonduri, aşa cum sunt ele alocate, pe baza legii, de către Ministerul Educaţiei Naţionale. Se repetă, după spusele Domniilor Lor, cadrelor didactice aflate în grevă, incidentul de anul trecut, pe vremea aceasta, când, de asemenea, nu au fost bani pentru salarii şi Ministerul a intervenit, alocând nişte fonduri în ultimul moment şi salvând astfel universitatea dintr-o situaţie financiară critică probabil şi pe un fond de management prost.

După ştiinţa mea, în situaţii similare se află şi alte centre universitare, repet, de stat, în special dintre acelea mici, apărute precum ciupercile după ploaie, apărute după Revoluţie, în majoritatea municipiilor reşedinţe de judeţ ale dragei noastre patrii.

Dacă tot lucrăm la o nouă lege a învăţământului, poate ar trebui să medităm şi dacă explozia acestui număr de universităţi de stat în ultimii 25 de ani a adus sau nu plusvaloare învăţământului românesc universitar. Pentru că mie îmi pare că proliferarea acestor centre universitare în localităţi fără o adevărată tradiţie de învăţământ universitar a avut la bază în special acoperirea unor nevoi, hai să le spunem specifice, pornite mai degrabă dintr-un orgoliu al elitelor locale, regional sau local, decât din necesităţi superioare, să zicem, precum cea a calităţii în actul de predare universitar.

Astfel, o bună parte din fondurile Ministerului Educaţiei au fost transferate către universităţi care nu îndeplinesc standardele unui învăţământ universitar modern, sau le îndeplinesc, dar numai cu îngăduinţa complice a ARACIS-ului - universităţi care, e adevărat, oferă licenţiaţi şi masteranzi pentru o piaţă locală a muncii, dar această forţă de muncă pe care ele o oferă este de slabă calitate, cu o productivitate cu totul îndoielnică, universităţi care au rezultate zero în domeniul ştiinţific, atât din partea cadrelor didactice, cât şi din partea studenţilor, universităţi al căror loc, a căror poziţie, a căror raţiune de a exista în sistemul universitar românesc ar trebui să fie regândite şi reevaluate. Dar, până una-alta, ele există. Şi dacă este aşa, atunci onor Ministerul Educaţiei Naţionale ar trebui să mărească această alocaţie per capita, pe care, în treacăt fie zis, a cam micşorat-o, către universităţile de stat, pentru că stafia morţii prin subfinanţare nu bântuie numai pe coridoarele Universităţii "Eftimie Murgu", ci şi pe coridoarele unor universităţi cu prestigiu.

Domnule Cîmpeanu, sunteţi absent, dar mă adresez in absentia, finanţaţi universităţile, impuneţi Guvernului din care faceţi parte o alocare decentă pentru învăţământul românesc sau, dacă nu, pentru numele lui Dumnezeu, daţi-vă demisia!

Radu Zlati, deputat PNL, cu tot respectul.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Amet Varol.

Domnul Amet Varol:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Comemorarea marelui fizician tătar Musa Geavit".

Sâmbătă, 17 octombrie 2015, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, mai exact filiala din Constanţa, împreună cu subfiliala din Palazu Mare au organizat o activitate comemorativă dedicată fizicianului tătar Musa Geavit, unul dintre cei mai remarcabili fizicieni ai ţării noastre şi corespondent al Academiei Române.

Musa Geavit s-a născut în Palazu Mare, pe data de 23 decembrie 1931, fiind fiul lui Şefket Musa Vellula şi a lui Septar Sabrie, erou tătar martir al închisorii comuniste.

Acesta a urmat cursurile Facultăţii de Fizică-Matematică din cadrul Universităţii din Bucureşti, fiind ulterior recunoscută implicarea de care a dat dovadă pentru domeniul fizicii. Pe parcursul vieţii, Musa Geavit a fost cercetător de excepţie la Măgurele, în domeniul fizicii plasmei, profesor universitar la facultăţile de fizică ale universităţilor din Bucureşti şi Constanţa şi director general al Institutului de Fizică Atomică în perioada 1997-1998. Acesta a elaborat peste 500 de lucrări ştiinţifice, dintre care 130 au apărut în reviste internaţionale cotate ISI, la acestea adăugându-se 800 de citări în lucrări din literatura de specialitate şi 27 de invenţii. Activitatea de fizician şi-a desfăşurat-o atât în ţară, cât şi în afara graniţelor, unde a lucrat în laboratoare de cercetare de prestigiu din Statele Unite ale Americii şi Europa, multe dintre cercetări realizându-se în cadrul unor colaborări cu instituţii de cercetare şi învăţământ superior din Franţa, Germania, Japonia etc.

Activitatea academică a marelui profesor Musa Geavit a fost prezentată în cadrul evenimentului de către prof. univ. dr. Victor Ciupină, fostul rector al Universităţii Ovidius, care a ţinut să elogieze geniul fizicianului, amintind totodată şi faptul că acesta a dezvoltat două laboratoare de plasmă la Universitatea Ovidius şi că numeroasele colaborări internaţionale în domeniul fizicii, printre care cea cu Universitatea din Innsbruck, i se datorează tot fizicianului de etnie tătară. La eveniment a luat parte şi fiul lui Musa Geavit, arhitectul Faruc Geavit, care a vorbit despre o parte mai puţin cunoscută a fizicianului, mai exact afinitatea acestuia pentru pictură. Activitatea comemorativă s-a încheiat printr-o ceremonie religioasă care a avut loc la mormântul lui Musa Geavit, din localitatea Palazu Mare.

Pe această cale, doresc să îmi exprim aprecierea faţă de marele fizician tătar, Geavit Musa, pentru onoarea şi cinstea aduse poporului tătar prin geniul şi dedicarea de care a dat dovadă, reuşind să lase în urma sa un întreg ansamblu de cercetări şi descoperiri ştiinţifice în domeniul fizicii.

Vă mulţumesc.

Deputat Amet Varol.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Cozmanciuc.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi priveşte latura energetică şi este intitulată: "Guvernul României pedalează încet pe latura energetică a României".

Stimaţi colegi,

Securitatea energetică este o componentă esenţială a securităţii României, definită prin aprovizionarea cu energie la un preţ adecvat şi stabil, prin infrastructuri critice protejate şi capabile să susţină economia ţării.

Statul român, prin autorităţile competente, trebuie să treacă la transpunerea în practică a măsurilor privind independenţa energetică, diversificarea surselor de aprovizionare şi a rutelor de transport. Se invocă lipsa de tehnologie sau a know-how-ului necesar. Poate aşa este, dar la fel de adevărată este şi lentoarea cu care ne-a obişnuit actuala coaliţie de guvernare privind luarea deciziilor. În contextul schimbărilor de paradigmă economică, geopolitică şi geostrategică, consider că trebuie să avem în vedere o reevaluare a strategiei energetice naţionale din perspectiva dezvoltării durabile, adică de a satisface nevoile generaţiei actuale, fără a compromite însă capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.

Deriva Executivului în acest domeniu este evidentă. Declaraţiile sunt pompoase şi sofisticate, dar sunt menite să camufleze actuala situaţie în materie energetică, care devine o realitate cotidiană. Nu cred că este o soluţie această strategie pe care o adoptă în momentul de faţă Guvernul. Se vorbeşte tot mai des despre potenţialul on-shore de gaze naturale sau petrol şi potenţialul off-shore, cu precădere din resursele din Marea Neagră, pe care România trebuie să le aibă în atenţie, dar trebuie să le şi fructifice eficient. De ce nu le are? Sau de ce nu le pune în practică?

Ţara noastră este una dintre puţinele ţări de pe glob al cărei teritoriu dispune de un mix de resurse naturale şi implicit de un mix energetic, diversificat şi echilibrat, de instituţii şi structuri specializate în calificarea resursei umane de calitate, de centre de cercetare în domeniul energetic. Cu toate acestea, lipseşte ceva. Lipseşte voinţa politică a actualei coaliţii de guvernare de a se angaja cu adevărat în aceste domenii.

Sunt perfect conştient că acest lucru trebuie să fie o preocupare a întregului eşichier politic românesc, dar este la fel de adevărat că persoanele aflate la guvernare trebuie să facă primii paşi. Guvernul nu face nimic altceva decât să pedaleze încet pe latura energetică. Nu vreau să fac aici o distincţie de tip maniheistic, de tipul, noi - cei buni, ei - cei răi, sau să blamez doar Executivul, însă vreau să trag un semnal de alarmă că lipsa de iniţiativă lipseşte cu desăvârşire şi se poate concretiza într-o şansă ratată pentru statul român.

Accesul unor state la resurse energetice sau restricţia altora, completate de problemele adiacente - controlul pieţelor, al rutelor; securitatea transporturilor - determină transformarea acestora în obiecte de dispută pentru desfăşurarea unor anumite categorii de conflicte. România poate juca un rol de stabilitate regională, din punctul de vedere al securităţii energetice. Mai mult, pot afirma fără echivoc că statul român îşi poate asuma rolul de pivot geostrategic, ca urmare a potenţialului de tranzit al teritoriului naţional, prin transportul hidrocarburilor pe ruta Est-Vest.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

V-a vorbit Mugur Cozmanciuc, deputat al PNL.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Nistor.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Ajutoarele sociale - o prioritate pentru România".

În declaraţia din această săptămână, voi aborda o problemă pe care o întâlnim la nivelul comunităţilor locale şi în privinţa căreia trebuie să găsim soluţii în cel mai scurt timp. Legislaţia privind ajutoarele sociale trebuie să reprezinte pentru statul român o prioritate, în condiţiile în care numărul persoanelor cu venituri scăzute rămâne în continuare ridicat.

Aproximativ 40,2% din populaţia României era expusă în 2014 riscului de sărăcie şi excludere socială, situaţie care a plasat-o pe primul loc în Uniunea Europeană, în condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene, 122 de milioane de persoane sau 24,4% din populaţie, se aflau în această situaţie, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Cu toate acestea, România se situează printre statele membre ale Uniunii Europene care, între 2008 şi 2014, au realizat cele mai mari progrese în privinţa reducerii riscului de sărăcie şi excludere socială, în condiţiile în care acest risc a scăzut cu patru puncte procentuale, o reducere mai mare la nivelul Uniunii, de 5,8 puncte procentuale, fiind înregistrată doar în Polonia.

Măsurile luate în ultimii trei ani de guvernare au arătat că Guvernul actual este unul pentru care bunăstarea cetăţenilor este pe primul loc. În aceşti ani s-a reuşit îndreptarea unor greşeli şi realizarea unor reparaţii morale pentru mulţi români din această ţară. UNPR a contribuit prin proiectele sale la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor români şi a urmărit ca prin proiectele pe care le-am iniţiat să ne pliem pe problemele românilor.

Una dintre problemele pe care le-am identificat la nivelul judeţului Brăila, pe care îl reprezint în Parlamentul României, este cea care vizează Legea privind ajutorul social. Din discuţiile purtate cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, dar şi ai asociaţiilor care se ocupă de asistenţă socială, am observat că principalele nemulţumiri ale acestora sunt în privinţa cadrului legislativ actual.

Printre problemele semnalate şi pe care vreau să le aduc şi la cunoştinţa Legislativului, sunt cele referitoare la lipsa cadrelor pe asistenţă socială, lipsa hărţilor de nevoi, ambiguitatea legislaţiei, lipsa unei legi a auditului social. În privinţa lipsei personalului în domeniul asistenţei sociale am observat că este o problemă stringentă la nivelul autorităţilor locale. Volumul de muncă este unul ridicat, în vreme ce personalul este unul redus, insuficient pentru toate documentele care trebuie întocmite lunar.

De asemenea, referitor la lipsa hărţilor de nevoi, am constatat că administraţiile locale oferă servicii sociale doar la cerere, neavând aceste hărţi, aşa cum specifică Legea nr. 292/2011. Totodată, legislaţia existentă este una ambiguă, care uneori se bate cap în cap cu realitatea. Din acest punct de vedere, este nevoie de o clarificare în acest sens şi de o asumare politică.

Un alt aspect invocat de cei cu care m-am întâlnit în judeţul Brăila, din domeniul asistenţei sociale, a fost acela al lipsei unei legi a auditului social care să clarifice diferenţa dintre auditorul social şi inspectorul social.

Pentru ca aceste disfuncţionalităţi să dispară, România va trebui să treacă la implementarea corectă a legilor de asistenţă socială. De asemenea, este necesară şi identificarea corectă a tuturor nevoilor sociale, să se realizeze o hartă cu aceste nevoi, care să fie în conformitate cu realitatea din teren. Avem nevoie de aceste lucruri pentru a şti exact în ce fel trebuie acţionat în domeniul asistenţei sociale.

Vă mulţumesc.

Deputat UNPR, Brăila, Marioara Nistor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Dragomir este în sală? Da. Vă rog.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Salarizarea în sistemul bugetar - abordată greşit, pe secţiuni, de Guvernul Ponta".

Peste 30.000 de angajaţi din sistemul de învăţământ vor avea salarii mărite cu 15%, începând cu 1 decembrie - aşa a anunţat, la începutul săptămânii trecute, ministrul educaţiei, Sorin Cîmpeanu, care a subliniat că mărirea salarială se va face independent de Legea salarizării unitare.

Pe parcursul anului 2015, majorările salariale din acest sector vor ajunge, în medie, la 26,7%. Concret: dacă acum un profesor debutant are un salariu brut de 1.380 de lei, începând cu luna decembrie, acesta va primi cu 200 de lei mai mult, conform calculelor sindicaliştilor.

Se vede treaba că se găsesc bani prin vistieriile Guvernului şi pentru creşterea salariilor profesorilor, nu doar pentru pensii speciale, mai ales acum, în an preelectoral. Foarte bine. Felicitări! Chiar se cuvine să-i primească, nu ca pe o favoare din partea Guvernului condus de Victor Ponta, ci ca pe o datorie a acestuia faţă de dascăli. Bine ar fi să se găsească bani, de exemplu, şi pentru investiţii în infrastructura în care se desfăşoară actul educaţional, şi pentru continuarea pregătirii celor care fac educaţie în şcoli.

Şi vă reamintesc, domnule ministru, că în România, în anul 2015, încă mai există unităţi de învăţământ fără acoperiş şi fără toalete, elevi care merg zilnic la şcoală kilometri întregi pentru a ajunge acolo, sau săli de curs fără căldură, deşi frigul deja a venit.

Din păcate, modalitatea guvernanţilor de a opera diverse măriri de salariu, pe furiş şi fără să fie puse în dezbatere publică, este doar un mijloc ieftin de a scăpa de presiunile sociale, de o discuţie onestă, exactă, pe problemele sistemice din diverse sectoare.

Guvernul Ponta abordează greşit problema salarizării în sistemul bugetar, aceasta trebuind tratată, în ceea ce mă priveşte, global, unitar, nu pe secţiuni. Cred că este singura modalitate corectă de a rezolva lucrurile, de a aduce echitate şi predictibilitate într-un domeniu dezvoltat haotic.

Abordarea sectorială este incorectă, neproductivă şi naşte, pe bună dreptate, nemulţumiri printre toţi ceilalţi bugetari care sunt convins că şi-ar dori şi ei o mărire de salarii. Să spui că medicii sunt mai importanţi decât profesorii sau că poliţiştii sunt mai importanţi decât funcţionarii publici este cel puţin nedrept. Cred, stimaţi guvernanţi, că este timpul pentru a discuta cu seriozitate despre o lege a salarizării unitare.

Gheorghe Dragomir, deputat PNL de Constanţa.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Andrei Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi voi aborda o chestiune ce ţine de politica energetică naţională, mai precis, la finalul acestui an, Guvernul ar trebui să vină în Parlament cu proiectul de lege cu privire la noua cotă a redevenţelor provenite din exploatarea resurselor naturale, fie că vorbim de hidrocarburi, fie că vorbim de zona mineralelor.

Din păcate, acest lucru, care întârzie de doi ani, nu pare să se găsească prea la orizontul activităţii parlamentare. Guvernul continuă să ignore această problemă, problema recorelării redevenţelor la un nivel real, raportat la necesităţile României şi raportat la cota de producţie din industria extractivă. Acest nivel al redevenţelor care astăzi la noi în ţară se găseşte undeva între 3,5% şi 13,5%, ca să luăm exemplul industriei de petrol şi gaze, trebuie readaptat la o cotă diferenţiată, bineînţeles, care să ţină cont de mecanismul de producţie, care să ţină cont de sursa exploatării - mă refer aici pe ţărm ori marin - şi care mai ales să facă în aşa manieră încât să nu mai pună presiune suplimentară, prin taxe şi impozite, pe agentul comercial, pe producător şi mai ales pe consumatorul român.

Spun acest lucru deoarece la noi de foarte multe ori există o confuzie, o confuzie mare între impozite, între taxe, accize, pe de o parte, şi redevenţele provenite din exploatarea resurselor naturale.

Redevenţa nu este o formă de impozit, aşa cum ar crede foarte multă lume, ci este o chirie provenită din exploatarea unei resurse care, conform Constituţiei României, aparţine de drept naţiunii române, iar statul o are doar în administrare, în folosul naţiunii române.

Nu mai spun că în baza acestui contract, cu OMV Petrom, de exemplu, pe care Guvernul României se fereşte, nu înţeleg de ce, să-l renegocieze, aceste resurse au fost trecute în patrimoniul companiei austriece. Practic, noi avem de-a face cu un guvern al României care este complice la spolierea de resurse naturale a ţării noastre de către un stat, vezi Doamne, partener.

În realitate, interesele economice austriece şi în primul rând interesele din această zonă a petrolului şi a gazelor sunt total diferite de interesele naţiunii române. Şi aici aş da ca exemplu o altă situaţie controversată, respectiv ordonanţa de guvern prin care s-a oferit o finanţare nerambursabilă de 90,8 milioane de euro către OMV Petrom. Practic, Guvernul devine un fel de asistent social al acestui OMV Petrom, faţă de care evită să ia măsuri de echilibrare a cotelor de redevenţe pe care le are de încasat.

Nu doar că evită să facă acest lucru, dar statul român, pe de altă parte, prin consultanţă, comisia care este îndreptăţită să elaboreze legal această finanţare obţine încă o cotă de 1% din suma respectivă. De aceea, vreau să spun că actualul Guvern Victor Ponta este total dezinteresat de ceea ce înseamnă o politică energetică naţională şi o politică energetică care să ţină cu adevărat cont de interesele românilor, şi nu de interesele unor băieţi de la Viena, ori ale unor băieţi de pe la Gazprom şi de prin alte părţi, de pe la Moscova sau Petersburg, care stau în spatele acestui OMV şi altor companii care, pe filieră austriacă ori de alt fel, vin, vezi Doamne, să investească în România, de fapt, să preia resursele naturale ale României. Pentru că PSD-ul acest lucru l-a făcut, a externalizat resurse, nu a investit.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Dumbrăvanu.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Vă supun atenţiei un subiect foarte important, acela al legislaţiei antifumat.

Aproape 5 milioane de români fumează zilnic sau ocazional, 24% dintre adulţii de 15 ani şi peste sunt fumători zilnici, iar numărul mediu de ţigări fumate într-o zi este de aproape 17 ţigări.

România este ţara cu una dintre cele mai permisive legi antifumat, fiind singura ţară care permite fumatul în baruri şi restaurante. Anual 700.000 de europeni mor din cauza fumatului, acesta reprezentând principalul motiv pentru care autorităţile europene au decis schimbarea legilor antifumat.

România, alături de Cehia, Polonia şi Bulgaria au făcut notă discordantă şi au refuzat iniţial noile reglementări, conformându-se după negocieri intense cu unele cerinţe. Chiar şi în aceste condiţii, Bulgaria a decis recent interzicerea totală a fumatului în public. Potrivit lui Martin Seychelle, director adjunct la Departamentul Consumers and Health de la Comisia Europeană, această modificare majoră a legilor antifumat este necesară, întrucât media fumătorilor din Uniunea Europeană se ridică la 28%, spre deosebire de Canada ori Statele Unite, unde este de 18%.

Dată fiind necesitatea implementării de reglementări mai stricte în acest domeniu, începând cu luna decembrie a acestui an, în Italia va fi ilegal să fumezi în maşină, în prezenţa copiilor sau a femeilor însărcinate, precum şi în curţile interioare ale spitalelor.

Mai mult decât atât, în încercarea de a reduce numărul fumătorilor, Ministerul Sănătăţii italian intenţionează să introducă şi alte restricţii, printre care se numără: interzicerea fumatului în parcurile publice, pe stadioane, pe plajele amenajate şi în filmele sau serialele TV naţionale, dacă se fumează prea mult, ori în secvenţe nenumărate.

Luând în considerare faptul că fumatul pasiv produce efecte devastatoare chiar şi asupra organismului unui adult perfect sănătos, nu putem să nu ne imaginăm numărul mare de probleme pe care îl poate crea unui copil ori unei femei însărcinate, precum şi fătului.

Interzicerea fumatului în maşină, în prezenţa copiilor sau a femeilor însărcinate, precum şi în curţile interioare ale spitalelor nu va face altceva decât să protejeze sănătatea unor persoane vulnerabile, scăzând astfel, pe termen lung, cheltuielile din sistemul de sănătate, precum şi numărul fumătorilor.

Consider foarte important că adoptarea unei legislaţii restrictive nu este numai o cerinţă a Uniunii Europene căruia trebuie să ne conformăm, ci în primul rând o necesitate evidentă, întrucât este de datoria noastră, stimaţi colegi, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a proteja unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor României, drept garantat de Constituţie, dreptul la sănătate.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Rădulescu.

Domnul Romeo Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Demaraţi implementarea contorizării inteligente a utilităţilor publice în Vâlcea".

La sfârşitul sesiunii parlamentare precedente l-am interpelat pe primul-ministru, semnalându-i faptul că Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) trebuie să impună prin ordinele, normele şi procedurile proprii obligativitatea furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale de a menţiona pe facturile emise preţul cu care vând unitatea de energie, în paralel cu generalizarea autocitirii lunare a consumului prin intermediul conexiunii permanente la Internet.

Răspunsul primit de la Secretarul General al Guvernului conţine o informare completă, furnizată de ANRE, pentru care ţin să-i mulţumesc domnului preşedinte Niculae Havrileţ, cu referire directă la Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009.

Din păcate, consumatorii casnici de utilităţi publice, care în prezent sunt nevoiţi să achite anticipat sau retroactiv sume ce le pot destabiliza bugetele familiilor, nu pot aştepta până în 2020, data-limită indicată de Comisia Europeană, pentru introducerea sistemelor inteligente.

Totuşi, paşii corecţi în această direcţie se fac deja, Enel şi EON România anunţând public la începutul lunii august demararea proiectelor-pilot de instalare a peste 100.000 de astfel de contoare digitale la nivel naţional, prin intermediul companiilor locale de distribuţie a energiei electrice. Vă semnalez, însă, că este nevoie de coordonare eficientă şi decizie politică fermă, pentru că în prezent serviciile de distribuţie a gazelor naturale şi curentului electric din ţara noastră sunt în mare parte concesionate.

În concluzie, cer pe această cale autorităţilor responsabile să se asigure de includerea judeţului Vâlcea în primul val de implementare a contorizărilor inteligente la utilităţile publice, pentru că această măsură garantează oamenilor că vor plăti exact cât consumă, iar facturile lor vor deveni cu până la 20% mai mici.

Vă mulţumesc.

Rădulescu Romeo, deputat Colegiul uninominal nr. 1, judeţul Vâlcea.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Şoptică.

Domnul Costel Şoptică:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Guvernul Ponta amână plata a câteva sute de milioane de euro către fermierii români".

Situaţia economică a României mă determină să atrag atenţia asupra politicii financiare pe care o practică Guvernul PSD. Premierul Victor Ponta se laudă tot timpul cu creşterea economică şi cu încasările peste nivelurile prognozate. Cu toate acestea, Guvernul nu-şi plăteşte datoriile pe care le are.

Nu se ştie ce face Guvernul cu banii, pentru că statisticile arată că ne aflăm la minime istorice ale investiţiilor, astfel că nici acolo nu ajung. Mai mult, există tendinţa ca cele mai multe cheltuieli să fie pasate pe bugetul anului 2016. Nu este exclus ca acest fel păgubos de economie să fie făcut pentru menţinerea în limite a deficitului bugetar, grav ameninţat de politica economică şi socială a Guvernului Ponta.

Ministerul Agriculturii urmează linia Guvernului şi nu îşi achită datoriile pe care le are faţă de agricultori. Chiar şi atunci când este vorba de alocări stabilite prin buget, Ministerul Agriculturii nu se grăbeşte să plătească.

Pentru anul 2015, Ministerul Agriculturii nu a decontat niciun ban pentru motorina utilizată în agricultură, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. În acest fel, fermierii au ajuns să crediteze statul, având în vedere că motorina pentru agricultură beneficiază de acciză subvenţionată. De remarcat este faptul că sumele necesare pentru decontarea accizei la motorină nu au fost primite. S-au găsit motive pentru a se amâna plata, apărând tot felul de acte normative care să modifice forma de accesare a fondurilor.

Toată vara, problema secetei a fost în centrul atenţiei fermierilor şi autorităţilor, având în vedere pagubele mari provocate. De atunci, Daniel Constantin, ministrul agriculturii, susţine mereu că fermierii vor fi despăgubiţi. Nu se ştie când, cu certitudine, pentru că declaraţiile acestuia variază, avansând diferite termene de plată, ori anul acesta, la rectificare, ori din bugetul anului viitor. În aceste condiţii, fermierii nu-şi pot stabili un program de lucru care să fie cât mai productiv, lucru ce are impact negativ chiar şi asupra bugetului de stat, prin diminuarea taxelor şi impozitelor pe care fermierii ar trebui să le plătească.

Cât priveşte avansurile la subvenţiile europene pentru anul 2015, nici pentru acestea nu se întrevede un termen cert de plată, dacă va mai fi cazul, pentru că, de la 1 decembrie ele trebuie achitate oricum. Nefinalizarea controalelor în teren a servit drept scuză pentru neînceperea plăţii avansurilor la subvenţii, mult aşteptate de către agricultori, pentru că aceste sume reprezintă fondurile necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole de toamnă.

Ministerul Agriculturii mai are datorii şi faţă de crescătorii de animale, pentru subvenţiile aferente anului 2014, după cum susţin aceştia.

Pe de altă parte, Ministerul Agriculturii nu se grăbeşte nici să distribuie cele 11,1 milioane de euro primite de la Comisia Europeană pentru pierderile suferite de agricultori, în urma instituirii embargoului din partea Rusiei asupra produselor alimentare comunitare. În tot acest timp, banii stau în conturi şi produc dobândă pentru statul român, astfel că responsabilii de la Finanţe se pot declara mulţumiţi.

Cumulate, aceste sume ajung la sute de milioane de euro, de care sunt păgubiţi agricultorii.

Partidul Naţional Liberal, din care fac parte, şi-a exprimat mereu îngrijorarea cu privire la politicile economice pe care le promovează Guvernul Ponta, în general, şi Ministerul Agriculturii, în mod special. Lipsa unei predictibilităţi privind fluxurile de capital pentru fermieri are grave consecinţe asupra productivităţii acestora, şi apoi ne plângem că România nu produce la potenţialul pe care îl are.

De aceea, PNL este hotărât să-şi intensifice acţiunile, pentru ca Guvernul Ponta să respecte legea şi să-şi achite datoriile faţă de fermieri.

Costel Şoptică, deputat PNL, Botoşani.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Nu mai e nimeni, da?

Declar închisă şedinţa.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,55.