Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, dedicată declaraţiilor politice, şi-l invit, pentru început, pe domnul deputat Stelian Dolha, Grupul PNL, şi se pregăteşte domnul Mirel Gheorghe Taloş, de la ALDE.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Girofariada sufocă România".

Cazul Oprea a ridicat cortina de pe o realitate pe care cei cocoţaţi în funcţii o ţineau bine ascunsă şi o perpetuau încă din zorii democratizării postdecembriste - mania coloanelor oficiale cu girofaruri şi viteze absurde. Despre cum şi cât se abuzează în România de aceste artificii ale puterii începem să înţelegem abia acum, după ce un tânăr poliţist din escorta ministrului de interne a murit absurd, victimă a nerăbdării oficialului respectiv de a ajunge acasă, sărind peste trafic.

Aşa am aflat şi noi că domnul Oprea - care nu pricepe nici acum de ce i se cere socoteală, când toţi predecesorii săi ar fi uzat de aceleaşi privilegii - are cam 5 urgenţe pe zi, în total 1.600 numai anul acesta. Cum e greu de crezut că tot la două ore vicepremierul are negocieri ba cu miniştri europeni din JAI, ba cu reprezentanţi ai Parteneriatului Strategic, că e în alertă la vreo ameninţare teroristă, explicaţia urgenţelor nu poate decât să conducă spre derizoria beţie a puterii, a unui personaj care poate, ca multe altele, abuzează în ţara asta de privilegii nemeritate şi în afara legii.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Suntem stat european, integrat în UE şi partener NATO? Păi, atunci, politicienii din vârful ierarhiei nu pot avea apucături demne de ţări latino-americane sau central-africane. Nu poţi să te duci cu coloana oficială, gonind cu 120 km la oră ca să ajungi la frizerie, la restaurant ori să-ţi laşi copilul la grădiniţă. Aţi auzit pe undeva prin lumea civilizată aşa ceva? Această opulenţă şi indecenţă marca Oprea n-aveţi cum s-o întâlniţi în democraţii consolidate. Acolo unde primarul unei metropole ia frecvent metroul, iar premierul unei ţări scandinave ajunge la slujbă pe bicicletă cu unul, doi însoţitori, cum ar putea fi privită defilarea grotească a coloanelor demnitarilor români care nu sunt în fruntea statului?

Să fii numărul 5 sau 6 în statul român şi să ai pretenţia de cel puţin 5 ori pe zi la coloană oficială, e mai mult decât indecent, e abuz de putere. Nu poţi să transformi poliţia în srl-ul tău personal şi să dispui de timpul şi integritatea personală a acestor oameni, în loc să-i laşi să facă meseria pentru care s-au pregătit şi pentru care sunt plătiţi.

Sunt convins că vom vedea în curând schimbări pe care potentaţii aceştia de carton nici nu le bănuiesc, pentru că oamenii în slujba cărora pretind că stau s-au saturat de apucăturile astea, de girofariadă. Aceste apucături schimonosite ale unei democratizări incomplete trebuie să dispară şi vor dispărea rapid, odată cu ce cei care le girează.

Vă mulţumesc mult de tot, deputat liberal Stelian Dolha.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Mirel Gheorghe Taloş, Grupul ALDE.

Se pregăteşte domnul deputat Mircea Cazan, PNL.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică se referă la participarea paradoxală a UDMR atât la putere, cât şi la opoziţia la adresa puterii.

Recent, Guvernul a trecut testul unei moţiuni de cenzură, iniţiată de PNL. S-a demonstrat în Parlamentul României că există în continuare susţinere pentru actualul Guvern, care a fost, practic, revalidat.

Din păcate, colegii de la UDMR demonstrează că joacă duplicitar, pentru că au votat împotriva Guvernului, în condiţiile în care ei sunt parte a acestui Guvern. Consider că există în acest moment o problemă în arcul guvernamental, respectiv aceea a participării nejustificate a UDMR la guvernare, în lumina opţiunii publice a parlamentarilor acestei formaţiuni, care au votat împotriva Guvernului din care fac parte.

UDMR are în acest moment oameni în structurile guvernamentale, secretari de stat, şefi de agenţii, 5 subprefecţi în teritoriu şi şefi de instituţii publice deconcentrate.

Din punctul meu de vedere, aceste persoane care au fost numite politic pe funcţiile respective şi beneficiază de sprijin politic, ar trebui să plece. Nu poţi vota împotriva Guvernului din care faci parte şi de pe urma căruia beneficiezi, din punct de vedere politic, direct.

UDMR a votat împotriva Guvernului Ponta, asumându-şi public că nu vrea să facă parte din acest Guvern. De aceea, trebuie să piardă şi funcţiile publice de care beneficiază în această guvernare.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Cazan.

Se pregăteşte doamna deputat Camelia Khraibani, Grup PSD.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Declaraţia politică: "«Interesul naţional» cu antemergător".

Pe data de 25 octombrie a fost Ziua Armatei Române, iar în mai multe locuri din ţară au fost comemoraţi eroii care au căzut la datorie în toamna anului 1944. Din păcate, în acest octombrie 2015, imaginea Armatei Române a fost grav pătată de un personaj care, într-un mod cu totul dubios, a obţinut şi poartă nemeritat pe umeri cele 4 stele de general. Gabriel Oprea trebuia, ţinând cont de codul de onoare al ofiţerilor, să demisioneze din funcţia de vicepremier şi din funcţia de ministru al internelor, în dimineaţa zilei de 21 octombrie. Trebuia să demisioneze pentru că, încălcând de două ori legislaţia, s-a ajuns la un tragic eveniment, decesul unui agent de poliţie, deci a unui cadru al ministerului pe care dânsul îl conduce.

Gabriel Oprea a utilizat în mod ilegal, pentru o deplasare spre domiciliu, surse juridice au confirmat acest aspect, echipaj auto al poliţiei rutiere şi tot ilegal un antemergător pe motocicletă.

Marţi, 20 octombrie, Gabriel Oprea a încălcat H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, unde sunt prevăzute expres persoanele - preşedintele ţării, primul ministru, preşedinţii celor două Camere - care au dreptul la coloană oficială şi unde se menţionează că doar în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă, pot beneficia de însoţirea cu echipaje ale poliţiei rutiere şi miniştrii din Guvernul României.

Gabriel Oprea, încă de când era ministrul apărării, a utilizat în mod ilegal mijloace de transport ale MApN pentru a se deplasa la reuniuni politice ale partidului pe care îl conduce.

În prima decadă a lunii octombrie 2010 şi în a doua decadă a lunii noiembrie 2011, întreaga presă a prezentat ample reportaje de la deplasările lui Gabriel Oprea cu elicopterele armatei la reuniuni zonale ale UNPR, care au avut loc la Satu Mare, respectiv la Deva. Atunci Gabriel Oprea a fost acoperit de subalternii săi de la departamentul de comunicare, care au susţinut că deplasările au fost în interes de serviciu şi au vizat inspecţii la unităţi militare. Cei care l-au acoperit au devenit la rândul lor complici la încălcarea legii. Şi am înţeles că ar fi fost şi alte plimbări cu elicopterul, şi nu numai în interes de serviciu, ci în interes naţional, şi aici mă refer, evident, la sloganul UNPR.

Acum a trebuit să moară un om, ca să aflăm de ce Gabriel Oprea a încălcat frecvent legea. Peste 1.500 de deplasări doar în primele 10 luni ale acestui an, în medie 5 deplasări cu antemergător pe zi. Este de domeniul SF-ului ca într-un minister, fie el şi unul de acţiune, cum este Ministerul de Interne, să existe în 10 luni 1.500 de situaţii deosebite care să impună deplasarea în regim de urgenţă pentru ministrul de resort.

Sunt foarte multe întrebări pe care procurorii trebuie să i le pună domnului Gabriel Oprea. Sunt foarte multe răspunsuri pe care domnul Gabriel Oprea trebuie să le dea nu numai în faţa procurorilor, ci şi în faţa opiniei publice.

În ceea ce mă priveşte, mai aştept de la domnul Gabriel Oprea o serie de lămuriri. Faptul că perioada 1993-2000 nu apare în CV-ul dânsului, se datorează cumva absenţei unui antemergător? Când a trecut de la un partid la altul, de la un guvern la altul, a beneficiat de antemergător?

Închei printr-un citat al celui care pentru "interesul naţional", şi aici din nou mă refer la sloganul de partid, foloseşte logistica şi puterea unui ministru: "Pentru Armată, o lege strâmbă este mai grea decât un razboi drept!"

Aştept de la fostul căpitan de intendenţă, Gabriel Oprea, demisia unui general de carton.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Mircea Cazan.

Domnul Florin Iordache:

Doamna Camelia Khraibani, Grupul PSD.

Se pregăteşte domnul Márton Árpád, Grupul UDMR.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi 3 minute.

Doamna Camelia Khraibani:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele de astăzi este "O rezoluţie europeană nu poate restructura mineritul în România".

Restructurarea industriei extractive de cărbune a fost mereu în ultimele două decenii un punct sensibil pe agenda oricărui Guvern. Termenii "productivitate", "eficienţă", "retehnologizare" şi "poluare" au constituit periodic un cadru de negociere între conducerile administrative ale companiilor de extracţie, sindicate şi ministerele de resort.

Tot acest dialog instituţional, şi nu numai, a avut ca efect "colateral" o sensibilizare suplimentară vizavi de orice informaţie apărută în presă şi care vizează cu precădere acest domeniu.

În acest context, Rezoluţia "Un nou acord internaţional de la Paris privind schimbările climatice", adoptată recent de Parlamentul European, a devenit subiectul unei astfel de dispute interne neinspirate şi nemeritate.

Ştiu că situaţia economică a Complexului Energetic Oltenia este una dificilă, cu un echilibru financiar delicat, şi că una dintre mizele continuării activităţii este şi păstrarea celor 15.200 de locuri de muncă. Înţeleg că sursa principală de îngrijorare a echipei manageriale este preţul certificatelor de carbon care a crescut în ultimii doi ani de la 2,46 euro/tonă în aprilie 2013, la 8,43 euro/tonă în septembrie 2015 şi pe care compania este obligată să le achiziţioneze, iar o nouă majorare a costurilor legate de achiziţionarea acestor certificate de carbon ar crea dificultăţi financiare insurmontabile pentru Complexul Energetic Oltenia. Îngrijorarea devine astfel legitimă, mai ales că în România, Complexul Energetic Oltenia produce 95% din lignitul ţării şi poate genera până la 30% din consumul intern de energie electrică.

În 2014, cifra de afaceri a fost de 2,6 miliarde de lei, iar pentru acest an a prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli afaceri de 2,8 miliarde de lei, în creştere cu 7,6%. Deci în aceste condiţii miza devine din economică, strategică.

Dar rezoluţia la care ne referim nu justifică temerile, în primul rând, pentru că documentul aprobat este doar un semnal politic al forului legislativ european referitor la continuarea politicii de până acum în problema încălzirii globale şi nu are consecinţe juridice.

Parlamentul European şi-a reafirmat astfel doar consensul faţă de faptul că încălzirea climatică reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale umanităţii în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, sănătatea şi economia mondială. Şi, de asemenea, a confirmat încă o dată necesitatea de a da un răspuns urgent, responsabil şi global, bazat pe solidaritatea comunităţii internaţionale. Iar solidaritea înseamnă, la nivelul Uniunii Europene, asumarea a două aspecte.

Primul se referă la faptul că schimbările climatice reprezintă o ameninţare majoră şi la adresa ţărilor în curs de dezvoltare şi admite, în acelaşi timp, că emisiile de gaze cu efect de seră ale celor mai vulnerabile ţări sunt nesemnificative în comparaţie cu cele ale ţărilor puternic industrializate, iar cel de al doilea vine să propună şi o direcţie de acţiune, aceea ca Uniunea Europeană să îşi intensifice eforturile privind transferurile de tehnologie către ţările mai puţin dezvoltate, pentru că reducerile necesare de emisii depind de intensificarea dezvoltării şi folosirii tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

Este, de asemenea, clar că dezvoltarea acestor capacităţi tehnologice implică însă mecanisme de finanţare eficiente şi finanţări care ar trebui puse la dispoziţia ţărilor în curs de dezvoltare.

Ceea ce trebuie să facă România este să nu rateze aceste oportunităţi financiare, menite să atenueze eforturile necesare tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, aşa cum o cer normele Uniunii Europene, obiectiv ce trebuie atins într-un orizont de timp care se extinde până în 2050.

Am convingerea că vom reuşi să ne susţinem în mod coerent interesele noastre economice în faţa partenerilor noştri europeni, şi, fără nicio îndoială, avem capacitatea diplomatică de a negocia permanent ce este mai bine de făcut, astfel încât România să se dezvolte în continuare armonios şi românii să se poată bucura din plin de statutul de cetăţeni ai Europei.

Camelia Khraibani, deputat PSD, Gorj.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Márton Árpád.

Se pregăteşte doamna deputat Laura Marin, de la Galaţi.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În data de 29 octombrie 1956, Statele Unite au intervenit armat în conflictul din Suez.

De la asta a devenit clar că nu vor avea susţinerea armatei Statelor Unite, mişcările revoluţionare din ’56, din estul Europei.

Dar ce s-a întâmplat la noi? În Polonia, ca urmare a mişcărilor studenţeşti şi reformelor din sânul partidului, în 19 octombrie Gomulka este ales preşedinte. Imediat, în zonele limitrofe ale Poloniei, deci Ungaria, România, Cehia, au intervenit mişcări studenţeşti care doreau să schimbe faţa ţării lor.

În data de 16 octombrie, la Szeged, Seghedin, s-a reînfiinţat fosta Uniune a Studenţilor Maghiari, desfiinţată de dictatura lui Rákóczi. Exemplul lor a fost urmat la Pécs, Miskole, Sopron. În 22 octombrie, la Budapesta, au fost elaborate şi publicate cele 16 puncte de revendicare ale studenţilor, iar în data de 23, la Statuia paşoptistului polonez Joseph Ben, în semn de solidaritate, scriitorii maghiari au depus coroane de flori. Şi a izbucnit revoluţia din Ungaria.

Ce s-a întâmplat la noi? Manifestări studenţeşti la Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş. La Cluj, încă din data de 24, studenţii reuniţi au aprobat şi ei punctele lor, s-a încercat de mai multe ori ca să-i unească studenţimea din cele două universităţi de atunci, dar s-a reuşit ca să semene sâmburele posibilului conflict interetnic, dându-i o astfel de natură.

Ca atare, nu s-a mai realizat acel marş propus, prin care cele două universităţi să manifeste împotriva dictaturii comuniste. Lucru care s-a întâmplat însă la Timişoara, în data de 30 şi 31 octombrie. Este evident, însă, că s-a intervenit cu forţă şi au fost arestaţi mii de studenţi. La Bucureşti, la fel.

Primele încercări s-au făcut pe 2 noiembrie, şi s-a decis ca în data de 5 noiembrie, în Piaţa Universităţii să se facă o mare manifestare, însă, în data de 4 noiembrie, tancurile ruseşti au intervenit în Budapesta şi în noaptea de 4 spre 5 noiembrie armata românească comunistă a ocupat Piaţa Universităţii, unde, ca atare, nu s-a putut ţine acel miting. Poate este o asemănare cu ceea ce s-a întâmplat în data de 13 iunie 1990.

Pe vremea respectivă, în biroul comandamentului de criză era Nicolae Ceauşescu şi, ca să fie sigură conducerea universitară, a fost ales ca preşedinte al UAS din RPR, domnul Ion Iliescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna Laura Marin.

Se pregăteşte domnul Mihai Deaconu, de la Galaţi.

Doamna deputat, vă rog.

Doamna Laura Marin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tema declaraţiei mele de astăzi este "Stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor care provin din familii dezavantajate".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vârsta preşcolară, între 3 şi 6 ani, este o etapă importantă din punct de vedere al achiziţiilor psihologice ale copiilor, de dezvoltare a abilităţilor cognitive, de rafinare a limbajului şi de învăţare a unor noi modalităţi de interacţiune socială. Astfel, etapa preşcolară este una a schimbărilor semnificative, nu doar fizice, ci şi mentale şi emoţionale.

Participarea copiilor de vârstă preşcolară la activităţile zilnice organizate în grădiniţe este absolut necesară pentru formarea unor deprinderi iniţiale de gândire, comportament, disciplină, înţelegere a unor fenomene sau fapte şi, nu în ultimul rând, însuşirea unor valori morale accesibile nivelului lor de dezvoltare.

Adeseori, copiii care provin din familii dezavantajate, mai ales din mediul rural, nu frecventează grădiniţele cu program normal sau prelungit, fie din cauza faptului că părinţii nu conştientizează importanţa achiziţiilor la acest nivel de vârstă, fie pentru că situaţia materială precară a familiei nu permite pregătirea zilnică a copilului pentru frecventarea grădiniţei.

Din acest motiv, la iniţiativa a 19 parlamentari din întreg spectrul politic actual, a fost dezbătută şi aprobată propunerea legislativă PL-x 548/2015 cu privire la stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor care provin din familii dezavantajate, în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 7 octombrie 2015, obţinând 289 voturi pentru, un vot împotrivă şi 5 abţineri.

Prin acordarea stimulentelor educaţionale sub forma tichetelor sociale, acordare condiţionată de frecvenţa regulată a copiilor din familiile beneficiarilor, numărul celor care vor urma cursurile grădiniţelor va fi mai mare şi va fi asigurată egalitatea de şanse în ceea ce priveşte startul în viaţa şcolară. Mai mult, acest demers legislativ contribuie la atingerea obiectivelor asumate de Guvernul României prin Programul Naţional de Reformă, obiective derivate din Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale - Europa 2020.

De remarcat este faptul că Guvernul României a înţeles utilitatea unui asemenea demers legislativ şi a susţinut adoptarea sa prin identificarea resurselor bugetare pentru acoperirea costurilor necesare, stimulentele educaţionale fiind acordate de la bugetul de stat prin sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin sume alocate pentru bugetele locale cu această destinaţie.

Îmi exprim convingerea că numărul copiilor care vor frecventa grădiniţele va fi din ce în ce mai mare, stimulentele educaţionale prevăzute de acest act normativ fiind un mijloc eficient de a asigura un start bun pentru toţi copiii, indiferent de situaţia socială a familiilor din care provin. Felicit parlamentarii care au avut această iniţiativă şi membrii Guvernului care au susţinut adoptarea şi aplicarea ei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Laura Marin, deputat PSD Galaţi.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit pe domnul deputat Mihai Deaconu.

Se pregăteşte domnul deputat Costel Alexe, de la Iaşi.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Iar nu avem buget!".

Stimaţi colegi,

Astăzi se împlinesc două săptămâni de când Guvernul încalcă prevederile articolului 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Astfel, ministrul finanţelor publice se face responsabil de incompetenţă în realizarea proiectelor legilor bugetare şi proiectelor bugetelor pe baza a ceea ce a primit de la ordonatorii principali, iar Guvernul, în frunte cu primul-ministru, se fac vinovaţi de lipsa de respect faţă de banii cetăţenilor contribuabili şi de lipsa de responsabilitate legală şi financiară.

În fiecare an asistăm neputincioşi cum Guvernul tratează cu dispreţ această atribuţie extrem de importantă pentru bunul-mers al ţării. Primim bugetul în ultimele zile din sesiunea parlamentară, la comisii se dezbate în mod superficial, deputaţii puterii stau liniştiţi căci amendamentele lor au ajuns deja pe alte căi în bugetele instituţiilor pentru obiectivele cerute, iar deputaţii opoziţiei fac amendamente la foc automat, care sunt respinse pe bandă rulantă.

Acesta este rezumatul procedurii de adoptare a Legii bugetului de stat de care personal m-am săturat. Probabil că ar fi necesară introducerea unei sancţiuni pentru nerespectarea termenului de 15 octombrie, astfel încât să fie taxaţi cei care nu îşi îndeplinesc atribuţiile prevăzute de lege.

Profit de această ocazie pentru a-i solicita ministrului finanţelor publice să realizeze un buget pentru anul 2016 realist, din punct de vedere al veniturilor, şi responsabil, din punct de vedere al cheltuielilor, astfel încât investiţiile să fie realizate în funcţie de priorităţile naţionale şi fără alte scuze, conform cărora întârzierea s-ar putea datora retrimiterii de la promulgare a modificărilor la Codul fiscal. Abia acum domnul ministru Teodorovici a conştientizat că sunt deja prea multe măsuri care au un impact însemnat asupra bugetului.

Curiozitatea mea este ce anume i-a împiedicat pe guvernanţi să identifice până acum soluţiile care să răspundă la nevoile financiare reale pe care România le are şi îmi pun întrebarea dacă vor găsi resursele necesare prin care să acopere găurile negre create deja în buget prin măsurile populiste şi electorale adoptate de majoritatea parlamentară.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3 Argeş, Grupul parlamentar naţional democrat

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Costel Alexe.

Se pregăteşte domnul Sorin Iacoban, deputat de Iaşi.

Domnul Costel Alexe:

Bună ziua! Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor,

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la unul din marile eşecuri ale Guvernării Ponta: "Abandonarea marilor proiecte ale regiunii de Nord-Est şi discriminarea gravă a Moldovei, în raport cu celelalte regiuni ale ţării".

Să începem cu începutul. La momentul alegerilor locale din 2012, USL a asumat un anumit Manifest pentru Moldova, un document care înşiruia un număr de zece priorităţi pentru Iaşi, în perspectiva dezvoltării sale ca o veritabilă capitală europeană a culturii şi a pornirii motorului de dezvoltare pentru regiunea Moldovei. O regiune care numără o populaţie de peste patru milioane de locuitori, deci aproximativ o pătrime din populaţia României aflată între hotarele sale. Acest document cuprindea toate proiectele vitale: Autostrada Iaşi-Tg. Mureş, modernizarea şi dezvoltarea Aeroportului Internaţional Iaşi, atragerea de fonduri europene şi alte asemenea.

Speranţele erau cu atât mai mari cu cât, din perspectiva unei alianţe politice dreapta-stânga, rezultă un compromis, un consens şi un apel la solidaritatea pe care Moldova nu le mai întâlnise. Toate premisele duceau spre atingerea obiectivelor, mai ales că existau din Moldova, în primul Guvern USL, miniştri din această regiune care erau dispuşi să se angajeze într-un efort de a susţine aceste proiecte. Doar că PSD nu va pune niciodată interesele comunităţilor mai presus de interesele sale. Şi acest lucru trebuie înţeles pentru totdeauna, ca un legământ al neruşinării şi cinismului pe care acest partid, decuplat complet de nevoile românilor, îl face cu politica şi guvernarea.

Doamnelor şi domnilor,

La aproape trei ani şi jumătate de la acele promisiuni, în mare parte s-a ales praful de ele, pentru că miniştrii liberali au fost îndepărtaţi rând pe rând, fie luându-le atribuţiile - a se vedea cazul Ministerului Transporturilor şi deposedarea sa de administrarea construcţiei de autostrăzi, prin crearea unui alt minister al marilor proiecte dat, evident, pe mâna PSD - fie prin alocarea unor fonduri substanţiale către zona Olteniei şi alte fiefuri PSD-iste. O altă metodă a fost, aşa cum se ştie, acordarea unor sume fie atât de fărâmiţate către comunităţile mici, încât ele au fost pur şi simplu derizorii în raport cu nevoile sau inutilizabile pentru că au fost acordate multe prin PNDR, dar la sfârşitul perioadei exerciţiului bugetar, astfel încât ele s-au întors la bugetul de stat.

Cel mai mare proiect de infrastructură al Moldovei a fost scos de ministrul transporturilor, Ioan Rus, celebru după ce a jignit milioane de români, din Masterplanul General de Transport al României şi propus spre finanţare după 2030. Deci după 15 ani!

Partidul Social Democrat a arătat astfel că este cel mai mare duşman al dezvoltării Moldovei.

De asemenea, mai nou, nici măcar studiul de fezabilitate nu mai poate fi realizat, pentru că acesta nu are aviz de mediu.

Autostrada Transilvania se va termina în câţiva ani, iar cea care ar trebui să lege Moldova de Ardeal şi apoi de restul Europei nici nu va începe mai devreme de 2030, cum a decis Partidul Social Democrat.

Singura excepţie din acel manifest rămân proiectele asumate de administraţia liberală exclusiv prin fonduri europene, reabilitarea a două spitale monobloc din Iaşi şi - un miracol al administraţiei - modernizarea şi dezvoltarea celui mai dinamic aeroport din România la ora actuală - Aeroportul Internaţional Iaşi. Dintr-o ruină sub administraţia PSD până în iunie 2012, acesta a devenit un model administrativ, un unicat. Cu o investiţie de aproape 60 de milioane de euro din fonduri europene, aeroportul are astăzi 14 curse internaţionale, o pistă complet nouă şi un terminal la standarde europene. Condus de un liberal - Marius Bodea - Aeroportul dovedeşte cum arată o administraţie liberală şi cum arată singurul succes pe care PSD nu l-a putut doborî şi nici opri, deşi a încercat în repetate rânduri.

În concluzie, trebuie să spunem că trei ani şi jumătate de guvernare Ponta au însemnat pentru Moldova doar sărăcie, minciună, propagandă deşănţată, lipsa finanţărilor şi abandonarea totală a acestei provincii istorice. De aceea, pentru Moldova, PSD rămâne cel mai mare duşman al ultimilor 25 de ani.

Vă mulţumesc.

Costel Alexe, deputat de Iaşi.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Sorin Iacoban, deputat de Iaşi.

Urmează domnul deputat Aurelian Mihai, diaspora, PNL.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi declaraţia politică: "Gorghiu şi Blaga versus Leana şi Costel".

Dragi colegi,

Modelul promovat de opoziţia autointitulată de dreapta provoacă o erupţie de zâmbete. Susţinerile publice ale copreşedinţilor Blaga şi Gorghiu sunt atât de hazlii încât le considerăm un scenariu mult mai bun decât cel mai cunoscut serial de comedie, şi anume Leana şi Costel.

Realizările PNL-ului din ultimele sesiuni parlamentare au fost moţiunile simple şi moţiunile de cenzură încununate, evident, cu un eşec răsunător.

Desigur, am uitat să amintesc şi semnăturile de pe statele de plată care au constituit, de fapt, singura activitate politică liberală de succes.

Colegii liberali au trâmbiţat, mai ales între turul unu şi turul doi al alegerilor prezidenţiale, că sunt adevăraţii susţinători ai dreptului la vot al românilor din diaspora, dar au renunţat la iniţierea proiectelor de lege privind votul prin corespondenţă, considerând mai nou că incompetenţa profesională nu îi poate ajuta în sensul elaborării acestui act normativ.

Meschinăria colegilor noştri s-a amplificat în momentul în care au decis că pot câştiga capital electoral politizând un deces devenit subiect public, tocmai pentru că s-a ivit momentul politic ideal pentru a verifica solidaritatea coaliţiei de guvernare.

Moartea unui poliţist aflat în misiune a reprezentat pentru urmaşii Băsescienilor, nu Brătienilor, momentul ideal de declanşare a unei isterii hiperbolizate în care personajele politice cocoţate pe soclul de acuzator public, asemenea celor două personaje - Leana şi Costel - cocoţate pe mesele birtului din sat, cereau domnului Gabriel Oprea ceea ce cer prim-ministrului Victor Ponta, fără succes, de un an de zile, şi anume: demisia.

Demisia, dragi colegi, pare a fi singurul scâncet care vine şi de la Palatul Cotroceni, unde în rest e numai tăcere.

Ciudat mod al colegilor liberali de a reprezenta interesele celor care n-au putut vota la alegerile prezidenţiale. S-au transformat din aşa-zişi gardieni ai drepturilor fundamentale în oportunişti cu un grad ridicat de meschinărie. Nu m-ar mira ca după acest eveniment tragic să comande un sondaj de opinie pentru a vedea dacă au mai crescut în ochii electoratului sau nu.

Evident că acest gen de politicianism ieftin se regăseşte şi la nivelul organizaţiilor locale liberale. Şi cum playboy-ul zăpezilor, Cristian Adomniţei, nu mai beneficiază de troienele necesare pentru a realiza un pictorial de succes, locul lui a fost luat, ca reprezentant al ridicolului public, de domnul deputat Costel Alexe, cel care a muşcat mortal 350.000 de euro pentru scopul declarat de a salva nişte vipere, presupunând că cele politice din opoziţie.

Aşa cum domnul Alexe şi-a lipit ventuzele de banii publici, la fel şi liberalul Bodea şi-a lipit ventuzele de Aeroportul Iaşi, folosind prilejul inaugurării unei noi piste pentru a-şi anunţa viitoare candidatură la Primăria Iaşiului, demonstrând, totodată, că niciodată aeroportul n-a fost pe lista de priorităţi a Domniei Sale şi nici a PNL-ului din Iaşi, ci doar pozele realizate cu ocazia inaugurării, poze care, probabil, vor constitui afişul electoral cu care se va prezenta la alegeri.

Însă locul întâi la categoria personaj ridicol liberal nu-l poate obţine decât domnul deputat Anton Doboş, care a declarat recent că Domnia Sa prin forţe proprii a mutat vama de la Iaşi, din zona Gării Nicolina la Centrul Tehnologic Tehnopolis.

Poate aţi reuşit să mutaţi acest edificiu cu puterea gândului, că, de fapt, n-aţi făcut nimic concret, nici măcar nu v-a preocupat serios subiectul. În 5 noiembrie 2013 aţi iniţiat o declaraţie politică prin care anunţaţi pompos opinia publică ieşeană că vama s-a mutat.

Domnule deputat Pinocchio, aţi minţit cetăţenii şi în 5 noiembrie 2013, când nu s-a întâmplat nimic, pentru că nu aţi făcut nimic, dar şi în octombrie 2015, când, într-adevăr, s-a realizat mutarea vămii, dar nu ca urmare a puterilor dumneavoastră supranaturale, ci ca urmare a demersurilor serioase realizate de Primăria Municipiului Iaşi, ANAF, conducerea Tehnopolis şi subsemnatul, la Guvern.

Domnul Florin Iordache:

Închideţi, vă rog.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă place să vă împăunaţi cu realizările altora când, de fapt, nu aţi realizat absolut nimic pentru ieşeni.

Dragi colegi,

Aceasta este politica liberală din România. În realitate, un scenariu ridicol care s-ar putea bate fără concurenţă la "Zmeura de aur" sau la alte asemenea distincţii care întruchipează exact neputinţa, minciuna şi politicianismul.

Şi, în încheiere, un îndemn colegilor de dreapta: domnilor colegi din opoziţie, aveţi decenţa şi la scrutinul de anul viitor faceţi prima la dreapta, în sensul giratoriu al politicii româneşti, urmărind să vă încadraţi pe ieşirea de urgenţă din viaţa politică românească.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Aurelian Mihai, Grupul PNL diaspora.

Se pregăteşte domnul deputat Laurenţiu Nistor, de la Hunedoara.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ieri, de la această tribună, am adoptat mai multe propuneri legislative, dintre care două fac obiectul diasporei, şi anume votul prin corespondenţă şi reducerea taxelor consulare.

Pentru votul prin corespondenţă, un proiect destul de chinuit care, iată, până la urmă s-a născut după 11 luni de la acele alegeri, chinuit spun pentru că nu prevede nici măcar ca românii din diaspora să aibă drept de vot atunci când avem alegeri prezidenţiale sau când este referendum. Dar, în sfârşit, este un proiect care, totuşi, rezolvă anumite chestiuni parţiale pentru votul în diaspora, pentru votul prin corespondenţă şi acest lucru este un avans, trebuie să recunoaştem, al actualului Parlament.

Nu spunem cauzele, dar cu siguranţă ceea ce s-a întâmplat în noiembrie a fost determinant pentru ca această chestiune să fie astăzi reală. Observ prin Parlament, ceea ce este destul de grav şi periculos pentru democraţie, că au loc interacţiuni lingvistice, alte dialoguri, cum spuneam, periculoase între colegi, şi anume referitoare la dreptul românilor de a vota în afara ţării. Ori ne hotărâm să respectăm Legea fundamentală a statului român şi să înţelegem că cetăţenii români sunt egali oriunde s-ar afla, ori ne lăsăm de politică, pentru că aceste lucruri nu fac bine României, în primul rând.

În al doilea rând, se tot discută despre fraudarea votului. Am mai spus şi săptămâna trecută. Ne trataţi pe cei din diaspora de parcă am fi un grup omogen de 4 milioane, de 20% din populaţia ţării, de hoţi. Nu avem aceste intenţii.

Dacă cineva strigă "Hoţul strigă hoţii!" înseamnă mai mult decât ceea ce vreau să spun prin această zicală, dar, încă o dată, vrem doar să votăm, să avem anumite drepturi cum au mulţi cetăţeni din Europa. Suntem, poate, în urmă cu un secol.

Taxele consulare, cum am mai spus şi ieri, deşi s-au redus aceste taxe şi această Ordonanţă nr. 64 din 6 octombrie anul trecut a fost pregătită pe perioada când eram în greva foamei, nu pot să nu mă bucur că aceste taxe consulare au fost reduse, chiar eliminată taxa, aşa cum propuneam, pentru eliminarea, încă o dată repet, a taxei pentru certificatele de naştere, pentru înscrierea lor. Este un lucru bun, dar, iată, s-a creat o altă discriminare prin faptul că pentru minorii în vârstă până la 6 ani este gratuit să fi emis acel titlu de călătorie, dar pentru cei de la 6 la 18 ani încă se percepe acea taxă. Este o discriminare şi acest lucru trebuie corectat.

Mai mult decât atât, încă o dată, - voi termina în curând - vreau să vă atrag atenţia că diaspora este încă vie, că acei oameni aşteaptă să se întoarcă acasă, iar dacă eşecul guvernamental de până acum nu a făcut altceva decât să ne împiedice să revenim la ţara-mamă eu cred că setul de măsuri care trebuie luate de acum înainte trebuie să încurajeze această revenire şi mai mult decât atât să se termine odată acest exod, cea mai mare dramă a secolului XXI pentru poporul român: emigrarea.

Vă mulţumesc.

Aurelian Mihai, diaspora.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit, în continuare, pe domnul Laurenţiu Nistor, Grupul PSD.

Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, de la Prahova.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Bună ziua, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Fondul Monetar Internaţional, taxele şi gigacaloria"

O misiune tehnică a Fondului Monetar Internaţional a vizitat România în perioada 13-21 octombrie. În urma discuţiilor purtate au rezultat două puncte mari de litigiu între Guvernul de la Bucureşti şi Fondul Monetar Internaţional (FMI): reducerea TVA şi majorarea salariilor pentru medici şi cadre didactice.

Experţii Fondului Monetar au estimat, în acest moment, un deficit bugetar de 3% din PIB în 2016 şi peste acest nivel în 2017, din cauza reducerilor masive de taxe şi impozite şi a majorărilor salariale anunţate, în timp ce recomandarea instituţiei financiare internaţionale privind deficitul este de 1,5% din PIB pentru anul viitor.

Concret, Fondul Monetar Internaţional nu agreează reducerea TVA prevăzută de Codul fiscal şi nici cota de 9% pentru alimente - deja în intrată în vigoare cu 1 iunie 2015 şi nu este de acord nici cu creşterea salariilor de 25% la sănătate şi educaţie.

Dar din experienţa personală anterioară pe care o am ştiu că în acest moment, în acest timp al anului cel mai important lucru pentru cetăţeni şi pentru primari rămâne nu deficitul bugetar de anul viitor, ci preţul gigacaloriei acum. Iarna este aproape şi oamenii se tem întotdeauna de asprimea ei, aşa încât cunosc cât de mult contează facilitatea acordată de Guvern primăriilor prin ordonanţa de urgenţă de rectificare prin care se pot împrumuta din Trezorerie, în condiţii avantajoase, pentru a trece perioada de iarnă. Şi crearea unei astfel de posibilităţi la dispoziţia autorităţilor locale este un ajutor foarte important pentru cei pe care-i reprezentăm în Parlament. Iată că cetăţenilor municipiului Brad, care m-au votat şi pe care îi reprezint în cel mai important for al ţării, mă bucur să le mai transmit o veste în prag de iarnă: că preţul gigacaloriei în această localitate va fi cu 21% mai mic faţă de anul trecut.

După mulţi ani în care dialogul dintre Fondul Monetar Internaţional şi Guvernul României la care am asistat periodic a fost mereu un monolog plin de directive ale experţilor internaţionali, lucrurile au început să se schimbe. Acum putem înţelege diferenţele de viziune dintre cele două părţi şi putem exprima o părere. Părerea mea este că, dacă situaţia financiară a ţării o permite, taxe mai mici şi o iarnă mai uşoară pentru români sunt mai importante decât un deficit bugetar pe anul viitor, care oricum se încadrează în normele Uniunii Europene. Aceasta este social-democraţia în care cred, să pot merge cu fruntea sus în mijlocul oamenilor care m-au votat şi m-au trimis în Parlament, şi să-i întreb: aţi avut o iarnă mai uşoară? Iar ei să îmi răspundă simplu şi direct: da!

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Deputat Laurenţiu Nistor, Colegiul nr. 1, Hunedoara.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Virgil Guran.

Se pregăteşte doamna deputat Doina Pană, de la Bistriţa.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ca orice parlamentar, în momentul în care se apropie sfârşitul de mandat îţi faci un bilanţ, te gândeşti ce ai făcut, te gândeşti cu ce te poţi prezenta în faţa oamenilor care au avut încredere, la un moment dat în tine, te-au ales. E adevărat, de multe ori cetăţenii confundă activitatea parlamentară cu activitatea unui primar mai mare de mai multe localităţi şi de multe ori cred că trebuie să rezolvi drumuri, poduri, dar, totuşi, atunci când mergi în campanie, când ştii că vei intra la guvernare se fac nişte promisiuni.

Pe zona mea s-a promis un lucru important: autostrada Comarnic-Braşov. Cred că era de referinţă. Toţi cei care ne-au votat acolo sperau ca această investiţie să aducă o prosperitate zonei şi, de ce nu, o prosperitate României, o deschidere spre Occident a României.

Am văzut, la un moment dat, un ministru - domnul Şova - care îşi pregătise cortul să se aşeze acolo, să înceapă lucrările. Parlamentarii de acolo ne gândeam deja să-i facem condiţii deosebite, să-i tragem apă la cort, să-i facem canalizare. Am auzit un prim-ministru spunând că n-o să mai candideze la Parlament dacă nu se face autostrada.

Sunt convins, am învăţat multe din politică, sunt convins că a uitat acest lucru. Dar, ce este dureros este că s-au cheltuit mulţi bani pe tot felul de studii de fezabilitate, dar această autostradă n-a început.

Mă gândesc ce-o să le spun oamenilor, că dacă le spun: "Ştiţi, am rupt alianţa, este de vină PSD-ul", ei se uită la mine: "Eşti parlamentar. Ai venit de mână cu cei care sunt acum în guvernare şi tot nu s-a făcut nimic".

Domnule Ponta, vă lansez o provocare: sunt dispus să-mi dau demisia din Parlament, să lucrez pro bono un an de zile şi să mă puneţi să răspund de acest lucru şi promit că într-un an de zile destructurez această mafie care de 25 de ani blochează construcţiile din România. Promit că pot să prezint realitatea şi că deblochez aceste lucrări şi că aceste lucrări pot să pornească.

Este o provocare publică, mă ţin de cuvânt, aştept să văd dacă există acest curaj şi această reacţie.

Vă mulţumesc.

Deputat Guran Virgil.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Doina Pană.

Se pregăteşte domnul deputat Tinel Gheorghe, de la Ialomiţa.

Doamna Adriana-Doina Pană:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Vaccinarea obligatorie, pro sau contra".

Ministerul Sănătăţii va elabora şi implementa, în regim de urgenţă, un program de informare naţională destinat viitorilor părinţi în ceea ce priveşte vaccinarea copiilor.

În cadrul acestui program, Ministerul Sănătăţii va realiza şi va distribui medicilor de familie un ghid al vaccinării pe care aceştia vor avea obligaţia de a-l înmâna viitoarelor mame sub semnătură, în momentul în care le iau în evidenţă.

În acest moment, toţi părinţii au nevoie de informaţii corecte şi complete din surse autorizate: medici şi specialişti. Numai în condiţiile în care cunosc toate efectele, consecinţele pe care acţiunea sau inacţiunea lor le poate avea, părinţii vor lua decizia cea mai bună pentru ei şi copiii lor.

Alte direcţii de acţiune ale Programului de Informare Naţională vizează elaborarea unui raport anual al vaccinării, precum şi a unor campanii naţionale de informare în legătură cu vaccinarea în maternităţi şi spitalele de copii.

Opinia publică din România se confruntă şi cu lipsa unor informaţii privind vaccinarea, respectiv cu consecinţele grave ale unor boli eradicate ca urmare a unor campanii realizate în trecut.

Populaţia trebuie să dispună în orice moment de două elemente: informaţiile şi vaccinurile necesare. Prof. univ. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, declara: "Modul de informare a populaţiei este extrem de eterogen. Nu mai suntem confruntaţi cu efectele poliomielitei sau cu mortalitatea generată de difterie, pentru că aceste boli au dispărut ca urmare a unor campanii de vaccinare".

Reducerea impactului acestor boli asupra părinţilor este evident, iar aceştia se întreabă de ce să-şi vaccineze copiii dacă bolile nu mai există? Trebuie să luăm însă în considerare toate fenomenele care ne pot influenţa, cum ar fi: puternica migraţie înregistrată la nivelul Europei în acest moment. Urmare a acestui fenomen ne vedem obligaţi să luăm decizia vaccinării copiilor împotriva poliomielitei, aşa cum se întâmplă şi în Ucraina.

Toţi cei care sunt astăzi împotriva vaccinării au fost imunizaţi în copilărie, arăta prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului "Matei Balş". El a subliniat că orice vaccin este pus pe piaţă doar după ce se face dovada eficacităţii şi siguranţei lui, în urma unor teste îndelungate. Vaccinurile se adresează unor boli severe, cu potenţial letal, reacţiile adverse care apar sunt minimale. Reacţii severe apar foarte rar şi ele sunt asumate de autorităţile de sănătate, a declarat Streinu-Cercel.

Acesta a menţionat că România se confruntă, în acest moment, cu un risc major de declanşare a unei epidemii de rujeolă la nivel naţional.

Dr. Adriana Pistol, directorul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, a confirmat existenţa unei tendinţe descrescătoare a acoperirii vaccinale, ceea ce poate determina reapariţia unor afecţiuni extrem de severe, precum difteria şi tusea convulsivă. "Tusea convulsivă a beneficiat de o campanie puternică de vaccinare în anii ’60, ceea ce a redus drastic incidenţa acesteia. Constatăm în prezent reapariţia unor cazuri cu forme foarte grave ale acestei boli. De aceea, se impun măsuri urgente", a spus dr. Adriana Pistol.

Menţinerea statusului de zonă liberă de polio, eliminarea rujeolei şi rubeolei şi controlul infecţiei cu virus hepatic B sunt principalele scopuri ale strategiei regionale a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind vaccinarea, a spus dr. Victor Oslavszky, şeful Biroului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru România.

Toţi părinţii au ca prioritate sănătatea copiilor lor, iar noi, ca demnitari ai statului român, trebuie să ne preocupăm în mod deosebit de sănătatea poporului, în egală măsură, ca şi de bunăstarea şi fericirea lui.

Deputat, Adriana-Doina Pană.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Tinel Gheorghe, de la Ialomiţa. N-aveţi scris discurs.

Se pregăteşte domnul deputat Ghera Giureci-Slobodan.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Evenimentele din această perioadă se succed cu atâta repeziciune, încât nici nu ştii despre ce să declari şi ce să declari mai repede ca să fii în ton cu vremurile, dar am să mă refer la un caz aparte şi am să intitulez declaraţia mea politică de astăzi "Despre coincidenţe, intendenţe şi alte bizarerii ale politicii româneşti mai vechi şi actuale".

Pornesc de la cazul lui Bogdan Gigină, acest erou poliţist mort în condiţii tragice, în coloana oficială, şi fac o paralelă cu alt caz tragic petrecut acum 12 ani, despre care presa şi opinia publică nu prea au vorbit, dar ale cărui implicaţii ar fi fost devastatoare. E vorba de vânătoarea de la Bolovani, decembrie 2003, guvernare PSD.

De ce vorbesc de coincidenţe bizare, pentru că mă refer la calitatea şi notorietate liderilor care aveau, eu ştiu, acest atribut de martor al evenimentelor. Şi atunci, ca şi acum martor era liderul El Maximo al vremurilor, atunci Adrian Năstase, lider de partid, lider de Guvern, acum Gabi Oprea, lider de partid, lider de Guvern. Lider de Guvern, să ştiţi, stimaţi colegi de la PSD!

Şi atunci, ca şi acum presa n-a aflat nimic decât ce-au dorit autorităţile să-i spună. Şi atunci, ca şi acum adevărul umblă cu capul spart. Pentru ce-a fost atunci o să aflăm peste vreo 50 de ani adevărul. Pentru ce va fi acum văd că se pregăteşte, tot aşa... vreo 50 de ani să aflăm adevărul.

Morala este, domnule Gabi Oprea, calitatea asta de martor al unor evenimente tragice îţi dăunează foarte grav carierei politice şi uneori ajunge să te scoată chiar din politică. Vezi cazul lui Adrian Năstase, pentru care eu consider că începutul sfârşitului a început atunci.

Gheorghe Tinel, deputat de Ialomiţa.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Ghera Giureci-Slobodan, deputat din partea minorităţilor naţionale.

Se pregăteşte doamna deputat Natalia Intotero.

Domnul Giureci-Slobodan Ghera:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Criza imigranţilor, un test pentru Uniunea Europeană".

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

După cum cunoaşteţi, Europa se confruntă cu un val de imigranţi fără precedent după cel de-al Doilea Război Mondial. Potrivit Frontex, numai în primele nouă luni ale anului peste 710.000 de oameni şi-au riscat viaţa pentru a ajunge în Europa. Marea majoritate a acestora au fugit din zonele devastate de războaiele din Siria, Afganistan şi Irak.

Bombardamentele, decapitările, violenţele şi multe altele i-au impulsionat să traverseze Marea Mediterană, unii găsindu-şi sfârşitul în apele ei, în speranţa de a-şi găsi un loc unde să nu le mai fie frică pentru vieţile şi viitorul familiilor lor.

Această criză nu reprezintă o criză a migraţiei economice, ci o tragedie umanitară provenită din zonele mediteraneene, fiind consecinţa războaielor fără perspectivă de soluţionare, reprezentând un adevărat test la adresa Uniunii Europene, în găsirea unor soluţii rapide şi eficiente pentru gestionarea şi dezvoltarea acestei situaţii.

Catastrofa umanitară din Siria i-a făcut pe cei mulţi dintre ei să se refugieze în ţările arabe, precum: Egipt, Iordania sau Liban, dar şi acolo au întâmpinat destule probleme, pe când ţările bogate din Golf s-au dovedit foarte puţin interesate să-i primească, însă imigranţii sosiţi nu vor oriunde, ei spun că vor pace şi linişte, dar cei mai mulţi vor, de fapt, să ajungă în ţările europene foarte bine dezvoltate unde asistenţa socială este pe măsura aşteptărilor: în Germania, Suedia etc.

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Cum am mai precizat, mii de oameni sosesc zilnic în Europa din Africa şi Orientul Mijlociu, iar ţările afectate de acest fenomen nu mai fac faţă acestui val uriaş.

Presiunea care apasă pe liderii europeni este enormă şi de aceea, de urgenţă, trebuie să se schimbe totul prin căutarea şi găsirea unor soluţii, celor mai bune soluţii, de fapt, atât pentru acei oameni refugiaţi, cât şi pentru siguranţa tuturor cetăţenilor Uniunii Europene, pornind de la cauze.

Migraţia reprezintă şi va continua să reprezinte una dintre provocările majore de pe agenda europeană, dat fiind impactul economic, social şi politic al acestui fenomen asupra întregii Uniuni Europene.

Trebuie să fim pe deplin conştienţi de amploarea şi complexitatea situaţiei, în special pentru statele din prima linie, ceea ce face necesar un răspuns comun, ferm şi eficace, unde, repet, este importantă rezolvarea eficientă a cauzelor profunde ale presiunii migratorii sporite la adresa Uniunii Europene.

România a fost în favoarea adoptării unei decizii echilibrate, bazată pe solidaritate şi responsabilitate partajată, fiind solidară cu statele membre afectate de afluxul foarte mare de refugiaţi manifestându-şi disponibilitatea, şi a decis preluarea prin relocare a unui număr de 1705 refugiaţi din Italia şi Grecia şi 80 de refugiaţi din afara Uniunii Europene, pe lângă cei 4837 care au fost alocaţi prin Proiectul JAI.

Aş dori să mai menţionez, în încheiere, că dincolo de găsirea unor soluţii şi angajamente asumate pentru refugiaţi de către statele membre consider că este necesară şi obţinerea unei decizii favorabile privind aderarea României la spaţiul Schengen care constituie, în continuare, un obiectiv prioritar şi legitim, fapt care ar oferi şi un mesaj mai mare de încredere spaţiului Schengen consolidând, în acelaşi timp, securitatea europeană.

Deputat al Uniunii Croaţilor din România, Ghera Giureci-Slobodan.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Da, doamna Natalia Intotero.

Se pregăteşte doamna deputat Cristina Pocora, deputat de Ialomiţa.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la "Celula de criză a Ministerului Afacerilor Externe".

Ultimul raport anual elaborat de Amnesty International, care analizează situaţia drepturilor omului în 160 de ţări, a constatat că anul 2014 a fost un an catastrofal pentru milioane de oameni afectaţi de violenţe. Raportul a plasat pe primul loc între cauze recrudescenţa actelor de terorism, datorată ascensiunii şi în 2015 a unor grupări armate nonetatiste, inclusiv a grupării autointitulate Statul Islamic. Acestea au comis abuzuri în cel puţin 35 de ţări, în anul 2014.

În aceste condiţii, necesitatea de a avea la dispoziţie o structură capabilă să intervină în momente critice pentru a proteja şi sprijini cetăţenii români aflaţi în dificultate a devenit o prioritate absolută pentru Guvernul României. Celula de criză a Ministerului Afacerilor Externe şi-a dovedit cu prisosinţă utilitatea. Devenit activ în septembrie 2012, Centrul consular de crize a gestionat şi soluţionat situaţii extrem de complexe şi cu grad ridicat de pericol, apărute în diferite zone ale lumii. Crize politice, accidente rutiere, calamităţi naturale, atentate teroriste, accidente aviatice, sechestrare de vase cu echipaj românesc sunt numai câteva dintre tipurile de crize externe pentru care această structură de reacţie rapidă a trebuit să răspundă şi să găsească soluţiile cele mai bune şi procedurile cele mai eficace. Iar succesul final al acestor acţiuni a demonstrat avantajul de a avea la dispoziţie o structură adaptabilă şi flexibilă, capabilă să răspundă prompt şi în timp real oricărei provocări.

Răpirea echipajului mixt de pe petrolierul MT Kerala pe ruta Angola-Nigeria, în anul 2014, a fost soluţionată cu succes ca urmare a demersurilor întreprinse de Celula de criză a MAE împreună cu misiunile diplomatice omoloage. O altă situaţie care a impus intervenţia în regim de urgenţă a Centrului Consular de crize a fost accidentul rutier din Ungaria, în februarie 2014, în care a fost implicat un autocar cu 29 de pasageri de cetăţenie română, dintre care 22 au fost răniţi. Şi-au mai adus aportul la finalizarea operaţiunii de acordare de asistenţă Ambasada României la Budapesta, Consulatul General de la Szeged, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Transporturilor, care au acţionat umăr la umăr cu autorităţile ungare. În iulie-august 2014, sub coordonarea Centrului consular de crize s-au desfăşurat trei operaţiuni de evacuare a cetăţenilor români şi a membrilor familiilor lor din Fâşia Gaza. Operaţiuni similare de evacuare au mai avut loc pentru cetăţenii români aflaţi în Libia şi Siria, iar seria de exemple ar putea continua.

La întrebarea dacă este Celula de criză a Ministerului Afacerilor de Externe activă în acest moment, răspunsul este cu certitudine da. De exemplu, la ora actuală, România are peste 10.000 de cetăţeni români în Siria. Situaţia din Siria este, după cum ştim cu toţii, una deosebit de periculoasă şi instabilă. Iar România este printre puţinele state ale lumii care are ambasada la Damasc încă operaţională.

Desigur, nu ne dorim că România să fie confruntată cu alte situaţii extreme, dar realitatea are însă uneori alte planuri. Important este ca structura care şi-a dovedit până acum din plin utilitatea şi eficienţa să poată răspunde şi de acum încolo cu aceeaşi competenţă, promptitudine şi profesionalism oricărei provocări, iar Guvernul României să îşi poată onora şi îndeplini datoria supremă de a oferi în orice moment asistenţă şi protecţie cetăţenilor ei, oriunde s-ar afla aceştia în lume.

Natalia-Elena Intotero, deputat, judeţul Hunedoara.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Cristina Pocora, deputat de Ialomiţa.

Se pregăteşte doamna deputat Tamara Ciofu.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se referă la "Bătaie de joc şi indiferenţă sau un plan de exterminare bine pus la punct. Rovana Plumb ignoră dreptul copiilor abandonaţi la un trai decent".

Stimaţi colegi,

Un ordin de ministru emis de Ministerul Muncii, de doamna Rovana Plumb, demonstrează că actualul Guvern se încăpăţânează să ignore dreptul copiilor abandonaţi la un trai decent.

Ordinul ministrului muncii nr. 1733/2015 privind aprobarea procedurii de stabilire şi plată a alocaţiei lunare de plasament restricţionează categoriile de persoane care pot lua în plasament copii doar la rude şi "reţeaua socială", adică cunoştinţe sau prieteni ai familiei, ori ai familiei extinse a copilului, contrar prevederilor Legii nr. 272/2004. Să găseşti o familie în anturajul direct al familiilor care îşi abandonează copilul, iar rudele până la gradul IV nu îl doresc este total nerealist.

Mai mult, se limitează dreptul familiilor cu un copil luat în adopţie, sau care au intenţionat vreodată acest lucru, de a prelua şi alţi copii în plasament. Astfel, Ordinul prevede că o simplă cerere depusă pentru atestatul de familie adoptatoare te face incompatibil pentru a lua un copil în plasament. Aceste condiţii sunt inexistente în Legea plasamentului nr. 272/2004 sau în Legea adopţiei nr. 273/2004 şi chiar contravin Hotărârii de Guvern nr. 350/2012 care prevede ca, la evaluarea socială, responsabilul de caz să aibă în vedere experienţa anterioară cu copiii biologici sau, după caz, alţi copii aflaţi sau care s-au aflat în îngrijirea solicitanţilor, acesta fiind un indicator solid care arată disponibilitatea crescută de a îngriji copii şi de a le oferi un mediu propice de dezvoltare.

Totodată se limitează modalitatea de depunere a cererii de plasament la nivelul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului, eliminând astfel furnizorii de servicii acreditaţi, care pot primi la rândul lor astfel de cereri. Acest lucru este deosebit de grav, întrucât astfel se reinstituie un monopol instituţional asupra întregului proces.

Din păcate, acest ordin de ministru echivalează cu o condamnare pe viaţă semnată de doamna Rovana Plumb faţă de copiii abandonaţi. În loc să se limiteze la scopul specific al acestui ordin, acela de a stabili modalitatea de plată a alocaţiei de plasament, a fost introdusă o întreagă secţiune care, ignorând ierarhia legilor, stabileşte nelegal reglementări şi restricţionări privind procedura de plasament, restricţionând drepturile familiilor de a lua sau a avea copii în plasament.

În opinia mea, o astfel de reglementare nu vine în sprijinul interesului superior al copilului, şi anume acela de a-i asigura un mediu de dezvoltare asemănător cadrului familial normal şi echilibrat. Acest principiu ar trebui să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc aceşti copii, şi nu să reprezinte un simplu calcul matematic în sensul menţinerii unui număr mare de centre de plasament şi apartamente sociale, respectiv a unui număr ridicat de angajaţi în sistem şi a unor contracte de achiziţie de valori mari.

În acest sens, am decis ca alături de acest demers parlamentar, această declaraţie politică, să depunem şi o interpelare în Parlament, adresată doamnei Rovana Plumb, tocmai pentru a afla de ce a promovat această reglementare care modifică substanţial condiţiile pentru plasamentul copiilor abandonaţi, fără nicio dezbatere publică.

Totodată, considerăm important ca Ministerul Muncii să ne lămurească dacă există un studiu de impact al acestui ordin şi să ne arate cu cât va scădea numărul de copii ce vor fi luaţi în plasament, deoarece sigur nu putem vorbi de o creştere.

Tocmai ministerul care ar trebui să se ocupe de protecţia familiilor şi a persoanelor vulnerabile încearcă limitarea numărului persoanelor şi al familiilor care au posibilitatea de a prelua copii în plasament familial, prin acest ordin.

Stimaţi colegi,

Sunt astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-i solicita ministrului muncii să revoce acest ordin, având în vedere că din totalul copiilor aflaţi în măsura de protecţie specială, 93% pot avea parte de o familie doar prin plasament familial sau asistenţă maternală, aceştia nefiind declaraţi adoptabili, din diferite motive.

Este cu atât mai grav faptul că, prin acest ordin, ministrul muncii restricţionează şi mai mult integrarea copiilor în familii, favorizând menţinerea acestora în centre sociale. De asemenea, potrivit datelor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie în Buletinul Statistic "Protecţia Drepturilor Copiilor", trimestrul I, 2015, reiese că din totalul de 58.149 de copii aflaţi în sistemul de protecţie specială ca urmare a separării temporare de părinţi, doar 7%, respectiv 4.106 copii, se află în plasament la familii sau persoane.

Potrivit Ordinului, chiar şi acest procent de 7%, care deja este foarte mic, se va diminua şi mai mult. Concluzia este una singură: doamna Rovana Plumb a hotărât că cel mai bine pentru majoritatea copiilor orfani este să rămână în centre de plasament, în loc să aibă o şansă la o familie, să beneficieze de educaţie, dragoste, atenţie, pe care le-ar fi putut căpăta în sânul unei familii.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Colegiul nr. 1, Ialomiţa, Feteşti-Ţăndărei.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Şase minute, doamna deputat. Aţi văzut că nu am oprit cu clopoţelul...

O invit pe doamna deputat Tamara Ciofu, deputat de Botoşani.

Se pregăteşte domnul deputat Ibram Iusein.

Vă rog, domnule deputat.

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei politice de astăzi este: "Îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru eliminarea violenţei domestice împotriva copiilor".

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Prin prezenta declaraţie politică vă adresez solicitarea de a identifica şi implementa măsuri la nivel legislativ pentru eliminarea violenţei domestice împotriva copiilor.

Violenţa asupra copilului reprezintă forme de rele tratamente produse de către părinţi sau orice altă persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau relaţie de încredere cu copilul care produc vătămarea actuală sau potenţială asupra sănătăţii acestuia şi îi pun în pericol viaţa, dezvoltarea, demnitatea şi moralitatea.

În fiecare zi suntem informaţi că sunt copii bătuţi, abuzaţi sau chiar ucişi, dar există însă multe alte cazuri despre care nu se ştie nimic.

Violenţa asupra copiilor este mai des întâlnită decât se crede. Multe acte de violenţă au loc în spaţiul domestic şi rămân necunoscute. Unele nici nu sunt considerate acte de violenţă şi sunt tolerate. Fenomenul violenţei, deşi foarte răspândit, este de multe ori invizibil.

Toţi copiii au dreptul la o viaţă fără violenţă care le pune în pericol dezvoltarea fizică şi mentală.

Datele statistice arată că sunt înregistrate în fiecare an peste 11.000 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare.

Cu toate acestea, numărul de cazuri înregistrate reprezintă numai o parte din actele de violenţă şi abuz care au loc în realitate. Conform estimărilor organizaţiilor care se preocupă de această problemă, cum sunt UNICEF şi "Salvaţi Copiii", la fiecare caz raportat există alte 100 de violenţe asupra minorilor, care nu sunt aduse la cunoştinţa autorităţilor.

Studiul naţional privind abuzul, neglijarea copiilor, realizat de Organizaţia "Salvaţi Copiii" în România, în 2013, arată că 63% dintre copiii chestionaţi recunosc că sunt bătuţi acasă de către părinţi. De asemenea, s-a constatat că 20% dintre părinţi cred că pedeapsa fizică este un mijloc de educaţie. Majoritatea părinţilor şi o parte dintre copii nu percep unele corecţii fizice, cum ar fi pălmuirea, a fi o o formă de abuz fizic, şi astfel nu se raportează niciun act de violenţă domestică.

Studiile ulterioare realizate în ţara noastră în ceea ce priveşte violenţa domestică arată că cel mai des copiii români sunt victime ale agresiunilor şi ameninţărilor transmise prin Internet, în comparaţie cu celelalte ţări ale Uniunii Europene. Astfel, un copil din şapte primeşte mesaje jignitoare sau de ameninţare, iar un copil din cinci primeşte mesaj cu caracter sexual.

Pentru construirea unei societăţi care respectă dreptul copiilor la protecţie şi securitate, consider că se impune stabilirea unei serii de măsuri la nivelul autorităţilor centrale şi locale. Astfel, este nevoie de: îmbunătăţirea cadrului legislativ şi a aplicării lui care să prevadă proceduri şi standarde unice de identificare, înregistrare, prevenire şi monitorizare a cazurilor de violenţă în care victime sunt copiii şi alţi membri de familie, care trebuie create şi dezvoltate.

În acelaşi timp, este obligatoriu să se dezvolte un cadru instituţional de asistenţă multidisciplinară pentru cazurile de violenţă îndreptate împotriva copilului, cu implicarea societăţii civile.

În acest sens, este importantă promovarea utilizării responsabile de către copii a Internetului şi a tehnologiilor moderne de informare şi comunicare la nivelul sistemului naţional de învăţământ.

În lipsa măsurilor propuse mai sus, majoritatea cazurilor de abuz şi exploatare a copiilor vor rămâne nedescoperite. Adulţii, cadrele didactice sau părinţii nu-şi vor schimba atitudinea faţă de copil şi vor considera că este benefic în anumite situaţii să se folosească violenţa împotriva minorilor.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a transpune în viaţa copiilor săi standardele stabilite prin Agenda Uniunii Europene pentru Drepturile Copilului şi prin Strategia "Europa 2020".

Ţara noastră, ca parte la Convenţia ONU, are responsabilitatea de a îndeplini recomandările ce îi sunt adresate periodic de către Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, vă rog să mă susţineţi în demersul pe care îl voi iniţia în perioada următoare, de a modifica cadrul legislativ şi aplicarea acestuia, în vederea identificării şi implementării de măsuri pentru eliminarea violenţei domestice împotriva copiilor.

Daţi-mi voie să adresez, în câteva minute doar, felicitări Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, care a iniţiat proiectul start "O viaţă de calitate în siguranţă". În acest sens, s-au iniţiat o serie de dezbateri sub egida "Serbările normalităţii" - celebrarea unei normalităţi care exclude şi condamnă violenţa domestică, traficul de persoane şi lipsa egalităţii de şanse.

În această dezbatere a fost inclusă şi zona Botoşaniului. Dezbaterile au avut loc în sala Amfiteatrului Colegiului "A.T. Laurian". Aceste dezbateri au avut ca scop conştientizarea la nivel local a principiilor egalităţii de şanse şi a problematicii prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi a traficului de persoane.

Obiectivul general al acestui proiect este de a dezvolta măsuri integrate, cu abordare sistemică şi naţională, de prevenire şi combatere a violenţei domestice şi traficului de persoane.

Sperăm că acest proiect şi altele pe măsură, ca şi acesta, vor identifica şi vor putea implementa măsuri pentru eliminarea violenţei domestice împotriva copiilor.

Vă mulţumesc.

Tamara Ciofu.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Ibram Iusein.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Dragomir.

Rugămintea ar fi să ne încadrăm totuşi în trei minute, să aibă posibilitate... oricum, vom prelungi programul, dar rugămintea ar fi să poată vorbi toţi colegii.

Domnul Iusein Ibram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu o să fiu mai succint.

Vreau să mă refer... astăzi se împlinesc 92 de ani de la înfiinţarea Republicii Turcia.

Cu această ocazie, este şi declaraţia mea politică.

Republica Turcia este o ţară întinsă pe două continente. Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia, Bulgaria, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Iran, Irak şi Siria.

Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OCED şi este membru al Consiliului Europei, din octombrie 2005. Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Datorită poziţiei sale geografice, între Europa şi Asia, şi între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria şi câmpul de luptă ale mai multor civilizaţii şi un centru de comerţ. Turcii selgiucizi au început să migreze în locul numit acum Turcia în secolul al XI-lea. Procesul a fost accelerat de victoria selgiucizilor asupra Imperiului Bizantin, la Bătălia de la Manzikert. Sultanul de Rum al turcilor selgiucizi a controlat o mare parte din Anatolia Centrală, până la invazia mongolă din 1243. Începând cu secolul al XIII-lea, turcii otomani au unit Anatolia şi au creat un imperiu ce cuprindea Europa de Sud-Est, Asia de Sud-Est şi Nordul Africii. După ce imperiul otoman s-a prăbuşit, în urma înfrângerii din Primul Război Mondial, părţi din el au fost ocupate de aliaţii victorioşi. O grupare condusă de Mustafa Kemal Atatürk a organizat rezistenţa faţă de aliaţi, iar în 1923 aceştia au instaurat Republica modernă Turcia, cu Atatürk ca prim preşedinte al acesteia.

Turcia este o republică democratică, seculară, unitară, constituţională, cu o moştenire culturală şi istorică veche.

Turcia a început negocierile complete cu Uniunea Europeană în 2005, este membru asociat al Comunităţii Economice Europene încă din anul 1963 şi a încheiat acordul uniunii vamale în 1995.

Cu această ocazie, comunitatea turcă din România felicită poporul turc cu ocazia Zilei naţionale a Turciei.

Doğum günün kutlu olsun TÜRKIYE!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Dragomir, deputat de Constanţa.

Se pregăteşte doamna deputat Neviser Zaharcu, deputat de Tulcea.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Majestatea Sa Regele Mihai, garanţia unei Românii bazate pe valoare, credinţă şi modestie".

Întreaga societate l-a sărbătorit, duminică, 25 octombrie a.c., împreună cu familia regală, pe Regele Mihai, care a împlinit onorabila vârstă de 94 de ani. Majestatea Sa este ultimul rege al României şi unul dintre puţinii şefi de stat în viaţă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. În ciuda tuturor greutăţilor, Majestatea Sa a traversat aproape un secol de viaţă, având statura unui om de stat adevărat: calm, bun, curajos şi drept.

Nicio altă persoană nu simbolizează mai bine tragedia românilor din ultima jumătate de secol, decât Regele Mihai. El s-a născut să devină un mare rege într-o ţară a cărei dezvoltare era comparabilă, la acea vreme, cu cea a Belgiei. Din păcate, istoria a fost potrivnică atât lui, cât şi poporului său. Întâi a trebuit să lupte împotriva naziştilor, iar apoi, a comuniştilor. A fost un monarh constituţional, într-o vreme în care Europa era dominată de dictatori. Pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Regele Mihai i-a îmbărbătat pe ostaşii români care au luptat pentru reîntregirea ţării, însă nu a fost de acord cu depăşirea liniei Nistrului. La 23 august 1944, Regele a hotărât, în ciuda refuzului mareşalului Antonescu, trecerea României în tabăra aliaţilor săi tradiţionali, fapt care a scurtat războiul şi a cruţat multe vieţi. Din 1944, Regele s-a opus, din toate puterile, instaurării autorităţii comuniste. După o domnie zbuciumată, în care a dat dovadă de multă înţelepciune şi devotament, a fost nevoit să abdice în 1947, prin decizia sa salvând viaţa a peste 1.000 de tineri aflaţi în închisoare. Deşi constrâns să semneze decretul de abdicare, luând calea exilului, Regele Mihai nu şi-a uitat poporul şi ţara şi nu a încetat niciodată să pledeze cauza României, ţara în care s-a născut şi a domnit.

Aceasta este istoria, pe scurt, a unui Rege şi a poporului Său. O istorie despre eroism, modestie, credinţă, victorie şi înfrângeri.

Aşa cum spunea Majestatea Sa Regele Mihai, "Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa.". Cuvinte de actualitate dacă urmărim ceea ce se întâmplă astăzi pe scena politică românească.

Din fericire, Regele Mihai este garanţia faptului că încă putem spera la o Românie altfel, bazată pe credinţă, valoare, modestie şi democraţie.

La mulţi ani, Majestate!

Dragomir Gheorghe, deputat PNL, Constanţa.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Neviser Zaharcu, deputat de Tulcea.

Se pregăteşte domnul deputat Amet Varol, deputat din partea minorităţilor naţionale.

Doamna Neviser Zaharcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la: "Tristele învăţăminte ale secretarului de stat din Ministerul Educaţiei sau despre selecţia cadrelor în politica românească".

Demisia fostului secretar de stat din Ministerul Educaţiei, în urma declaraţiilor aiuritoare cu privire la modul cum ar trebui să se comporte şi să arate elevele din România, este nu numai tardivă, ci şi penibilă. Acest incident rămâne o pată murdară pe reverul învăţământului românesc, iar faptul că tocmai un secretar de stat a proferat enormităţile respective nu rezolvă problemele din învăţământul nostru. Din punctul meu de vedere, elucubraţiile respective comportă două abordări, care, deşi ar părea diferite la prima vedere, conduc la aceeaşi concluzie.

În primul rând, faptul că demisionarul şi-a permis cu o nonşalanţă înfiorătoare să arunce cu noroi, la modul general, în toate elevele din România, este strigător la cer. Pentru acesta, fetele nu se duc la şcoală să înveţe, ci "să ştie să meargă frumos, cu pieptul în faţă, cu dosul în spate, să leşine băieţii!". Mai mult, o asemenea afirmaţie publică aruncă în ridicol întreg corpul profesoral românesc, deoarece s-ar putea înţelege lesne că fostul secretar de stat, din calitatea sa de responsabil cu învăţământul preuniversitar, a făcut o recomandare explicită în acest sens tuturor dascălilor. În final, secretarul de stat şi-a dat demisia. Dar nu cu onoare, şi nici prin a-şi cere scuze elevelor şi profesorilor, ci aruncând vina pe o ziaristă "tendenţioasă", care i-ar fi răstălmăcit şi scos din context spusele. Ceea ce denotă faptul că respectivul care, culmea, este şi profesor, nu a înţeles absolut nimic în urma reacţiilor virulente ale societăţii civile. Deci nu e vinovat deloc, dar şi-a dat demisia. Evident, forţat să o facă.

În al doilea rând, acest incident în care ex-secretarul de stat din Ministerul Educaţiei ajunge să dea lecţii de mers pe stradă fetelor, să fie cu pieptul şi cu fundul scos, pentru a-i cuceri pe băieţi, demonstrează nivelul jalnic în care a ajuns selecţia cadrelor în politica românească. Cu alte cuvinte, nu prea mai contează cine eşti, ce eşti, ce te recomandă, ce pregătire ai, unde ai muncit, ce rezultate ai avut. În politica noastră, contează, din păcate, şi nu de azi, de ieri, doar "vocea şi talentul meu", cum ar spune umoriştii.

În realitate, problema este una extrem de serioasă. Din păcate, oamenii cu probitate morală şi profesională s-au îndepărtat de politică, lăsând locul unor personaje precum cel amintit şi mulţi alţii ca el, indiferent de culoarea politică. Cu toate acestea, este inacceptabil ca în structurile politice executive să nu existe un filtru, o selecţie riguroasă, un examen de determinare a capacităţilor oamenilor care ajung să conducă ministere, să fie secretari de stat, să dispună de destinele şi de bugetul ţării! Aceste probe de analiză a competenţelor ar trebui să fie obligatorii nu numai la politicienii numiţi, dar şi la cei aleşi, teoria este universal valabilă şi extrem de necesară.

Din păcate, constatăm astăzi, în anul de graţie 2015, că nu mai suntem în stare să facem nimic pentru a însănătoşi mediul politic. Dezamăgitor, dacă ne gândim că mult hulitul regim comunist avea un întreg mecanism, extrem de eficient, în ceea ce priveşte selecţia pretendenţilor la funcţii politice şi executive. Nu putea intra oricine, oriunde, oricum, aşa cum se întâmplă azi, din nefericire. Cazul fostului secretar de stat din Ministerul Educaţiei este doar un simplu exemplu. Trist, dar adevărat.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD de Tulcea. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Amet Varol.

Se pregăteşte domnul deputat Radu Zlati, deputat de Cluj.

Domnul Varol Amet:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Proiectele TIKA, un parteneriat bilateral româno-turc".

Ziua de 26 octombrie a fost marcată de un eveniment important pentru comunitatea turco-tătară din Dobrogea, având loc festivitatea de inaugurare a lectoratului de turcă "Mehmet Akif Ersoy" la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Ovidius" din Constanţa. Lectoratul a fost deschis cu sprijinul acordat de Guvernul turc, printr-o finanţare oferită de Agenţia de Cooperare şi Coordonare Turcă - TIKA, având scopul de a le da posibilitatea tinerilor turci şi tătari să studieze limba şi cultura turcă alături de profesori vorbitori nativi. La festivitatea de inaugurare au luat parte atât membri din conducerea instituţiei de învăţământ superior, ambasadorul Republicii Turcia în România, Osman Koray Eras, directorul pentru zona Balcanilor şi a Europei de Est al Agenţiei de Cooperare şi Coordonare Turcă, Mahmut Cevik, secretarul de stat al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Aledin Amet, muftiul Cultului Musulman din România, Iusuf Murat, dar şi alţi invitaţi de seamă ce fac parte din viaţa culturală şi economică a comunităţii turco-tătare din Dobrogea.

Deşi se află pe teritoriul Dobrogei de numai câteva luni, TIKA a reuşit să implementeze un număr considerabil de proiecte într-un timp foarte scurt. În decursul aceleiaşi zile, după festivitatea de deschidere a lectoratului de turcă din cadrul Universităţii "Ovidius", tot în zona Dobrogei, membrii TIKA au luat parte la inaugurarea a încă două proiecte finanţate de către ei: parcul de joacă şi sălile de curs ale grădiniţei bilingve româno-turcă "Zubeyde Hanim", dar şi a laboratorului de turcă din cadrul Şcolii generale nr.12 "B.P. Haşdeu".

Pe lângă multiplele proiecte realizate în zona Dobrogei, TIKA a inaugurat pe data de 27 octombrie primul ei proiect în Bucureşti, mai exact, noul laborator al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, în prezenţa ministrului tineretului şi sportului, Gabriela Szabo, a reprezentanţilor celor două comunităţi, turce şi tătare, şi a reprezentanţilor Ambasadei Turciei de la Bucureşti.

Consider că, de-a lungul timpului, poporul român şi cel turc s-au sprijinit reciproc, existând mereu o colaborare bună pe plan politic, economic şi cultural, iar parteneriatul cu TIKA va ajuta la dezvoltarea acestei relaţii în mod bilateral.

Vă mulţumesc.

Deputat minorităţi, Amet Varol.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Radu Zlati, deputat de Cluj.

Se pregăteşte doamna deputat Luminiţa Adam, deputat de Olt.

Domnul Radu Zlati:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută am vorbit despre finanţarea învăţământului universitar. Permiteţi-mi în această zi să discutăm puţin despre finanţarea cercetării în România.

Recent, domnul ministru al educaţiei, Sorin Cîmpeanu, recunoştea falimentul politicii de finanţare a cercetării româneşti, declarând că: "Cercetarea în 2016 are nevoie de o creştere cu 0,12% din PIB, pe lângă cei 0,24% din prezent, pentru a intra în traiectoria ţintelor pe care şi le-a asumat". Cu alte cuvinte, finanţarea pe care însuşi domnul ministru a angajat-o pentru anul fiscal curent nu asigură atingerea ţintelor pe care Domnia Sa şi ministerul pe care îl conduce şi le-a asumat, pentru acelaşi an. În anul de graţie 2015, cu un 0,24% din PIB alocat cercetării, România se plasează pe ultimul loc în Europa, fapt recunoscut chiar de către domnul ministru, cu altă ocazie. Însă domnul ministru se înşală dacă îşi imaginează că alocarea a 0,36% din PIB ar rezolva problemele cercetării româneşti.

Faptul că universităţile româneşti fac cercetare într-o măsură tot mai redusă, cam tot atât de redusă pe cât este şi finanţarea, o spun şi scorurile clasamentelor universitare europene şi mondiale, în care universităţile româneşti ocupă poziţii jenante în raport cu pregătirea şi calitatea cercetătorilor români, precum şi cu aspiraţiile societăţii româneşti în domeniul cercetării ştiinţifice.

Doamnelor şi domnilor,

Într-un sistem universitar medical în care un cercetător ştiinţific reuşeşte să publice, în medie, un articol cotat ISI, la patru ani - în cel mai bun caz, adică cel al Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca -, dar poate coborî şi la contraperformanţa zero - adică zero articole ştiinţifice în acelaşi interval de timp, adică în patru ani, ceva este putred. Iar acel ceva putred, care afectează pe termen scurt, mediu şi lung viitorul cercetării ştiinţifice româneşti, pleacă din legislaţia pe care noi înşine am votat-o, din faptul că noi nu ne-am asumat în mod eficace controlul felului în care Ministerul Educaţiei manageriază activitatea de cercetare în ţara noastră, din faptul că am tolerat şi tolerăm ca interese de grup să domine împărţirea unor bani care, iată, sunt şi aşa prea puţini.

Să luăm atitudine nu este destul. Să schimbăm ceea ce este de schimbat, până nu este prea târziu. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Radu Zlati, parlamentar PNL.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit pe doamna deputat Luminiţa Adam.

Se pregăteşte doamna deputat Carmen Hărău, deputat de Hunedoara.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Simpatică coincidenţă! Cu privire la articolul "Oprea trebuie oprit! DNA, solicitată să stăvilească ascensiunea acestui Arturo Ui românesc", vreau să vă precizez următoarele.

Regret că acela care face aceste afirmaţii nu l-a citit pe Bertolt Brecht sau, şi mai grav, dacă l-a citit, nu l-a înţeles.

Dacă până acum existau doar speculaţii mass-media cum că PNL vrea să dărâme Guvernul folosind DNA, acum cred că deputatul PNL Radu Zlati spune în mod clar acest lucru. Consider că în acest mod se aduce o atingere gravă statului de drept şi Parlamentului României. Acolo unde PNL nu a reuşit cu moţiunea de cenzură, cere intervenţia în forţă a instituţiilor statului.

Consider demersul nedemocratic, specific vremurilor comuniste.

Vă mulţumesc.

Luminiţa Adam, deputat, Olt.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

O invit, în continuare, pe doamna deputat Carmen Hărău.

Se pregăteşte domnul deputat Ion Eparu.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la faptul că preţul apei începe să devină pentru mari categorii de oameni prea mare, prohibitiv pentru consumul de apă, deşi Comisia Europeană, Uniunea Europeană, cu alte cuvinte, autorităţile române şi-au dorit cu totul şi cu totul altceva. În Tratatul de aderare la Comisia Europeană există obligaţii ale românilor cu sprijin occidental, cu sprijin comunitar, ca pe diferite etape de evoluţie, gradul de epurare, gradul de puritate, anume, al apei, să fie din ce în ce mai mare. S-au investit în acest sens fonduri europene nerambursabile pe acest Program de finanţare 2007-2013, nici mai mult nici mai puţin decât 3,5 miliarde de euro şi urmează să se investească 6 miliarde de euro. Atâta doar că operatorii prin care se derulează aceste contracte au încheiat cu Autoritatea de Management POS Mediu contracte de finanţare pentru extinderea şi reabilitarea reţelelor de apă, cu clauză de creştere sistematică a preţurilor la apă.

Vă informez că în ultimii zece ani, în funcţie de regiunile de operatori, de zonele în care s-au aplicat aceste proiecte, preţul apei a crescut de zeci de ori.

Stimaţi colegi, avem în Valea Jiului focar de infecţie cu... epidemie de hepatită B. În vara trecută a izbucnit şi acum continuă să se manifeste. Ceea ce am dorit cu toţii, ceea ce a dorit Comisia Europeană şi bineînţeles că şi autorităţile române, accesul la apă cât mai curată, cât mai pură, cât mai benefică organismului începe să devină, din motivul preţurilor... se transformă în contrariul ei. Deci pur şi simplu mari categorii de oameni nu-şi mai pot permite să consume apă. Este tragic! Se sistează, se blindează instalaţiile de apă din pricina neplăţii facturilor.

Avem, în Valea Jiului, în legătură cu operatorul "Apa Serv", nişte discuţii... polemici, politicianiste, pe care v-aş ruga frumos, îi rog frumos pe colegii din arcul guvernamental din Hunedoara să încerce să le lase la o parte, noi avem de rezolvat o problemă.

Şi cum doar moartea este ireversibilă, dragi colegi, fac un apel la Guvern, Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Mediului, de ce nu, pentru că prin Ministerul Mediului s-au derulat aceste contracte, să facă demersuri la Comisia Europeană, pentru revizuirea, pentru rectificarea acestor clauze contractuale de creştere abruptă a preţurilor.

Vă reamintesc că în 2013, când s-a dorit lucrul acesta, s-a putut cu Comisia Europeană negocia graficul de creştere a preţului la gaz metan.

Pe de altă parte, rog autorităţile guvernamentale să analizeze posibilitatea ca TVA-ul la apă să scadă la 9%. Nu ne putem permite să lăsăm importante categorii de oameni fără acces la apă, mai cu seamă în situaţia în care planeta noastră încă poate alimenta cu apă potabilă pe toţi trăitorii Pământului.

Şi în al treilea rând, rog autorităţile locale din zonele cu populaţii sărace, cu populaţii cu nivel de trai la limita... sub limita sărăciei, să analizeze posibilitatea acordării unor subvenţii, pentru că nu putem rămâne în afara lumii. Reţelele vor trebui modernizate, iar pe de altă parte nu este deloc acceptabilă ideea de a sta să ne bucurăm de nişte reţele modernizate şi nefuncţionale, în timp ce un număr important de români suferă de sete.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Ion Eparu.

Se pregăteşte domnul deputat Mugurel Cozmanciuc, deputat de Iaşi.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Era informaţiei".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încă din 1972, în luna octombrie, pe 24 mai exact, se sărbătoreşte Ziua internaţională a dezvoltării informaţionale.

A fost o decizie a Adunării Generale a ONU, care a anticipat că o mai bună răspândire a informaţiei va conduce, fără doar şi poate, la mobilizarea şi implicarea opiniei publice, în special a tinerilor, pentru rezolvarea problemelor societăţii.

Dacă acum 43 de ani erau greu de anticipat efectele acestei megadezvoltări informaţionale, în ultimii ani se manifestă un efect de bumerang al acestei adevărate explozii din domeniu.

Ca atare, tot mai mulţi specialişti trag semnale de alarmă, avertizând asupra ruperii tinerilor, dar nu numai, de viaţa reală, prin afundarea în lumea virtuală.

Nu vreau, nici pe departe, să neg importanţa dezvoltării informaţionale, ar fi absurd. Eu însumi, ca profesor universitar, sunt un beneficiar al posibilităţilor de informare pe care mi le oferă Internetul, de exemplu. Eu însumi constat în fiecare zi adeziunea studenţilor mei faţă de multiplele forme sub care se prezintă sursele şi resursele de informare şi ca să fac o scurtă glumă aş spune că acestea sunt folosite uneori chiar în timpul examenelor.

Dacă acum 15 sau 20 de ani abia învăţam să utilizăm mijloacele de calcul performante, mă trec şi acum fiorii când îmi amintesc ce tragedie însemna prin anii ΄80, ΄90 să scapi un pachet de cartele pentru calculatoarele Felix, din mână, acum nu mai concepem activitatea zilnică fără ele. Telefonul mobil, tableta, Internetul nu mai intră în categoria lux, ci în categoria absolut necesară.

E bine, deci, că avem o zi a dezvoltării informaţionale, e bine să ne amintim de importanţa diseminării informaţiei în timp real şi de posibilitatea de a reacţiona în timp real, e bine să conştientizăm importanţa acestor instrumente practice în viaţa oamenilor, indiferent de vârstă, dar, în acelaşi timp, va trebui să devenim mult mai atenţi la un aspect. E nevoie să dezvoltăm o cultură civică în mod real, nu în mod virtual.

Suntem din ce în ce mai activi on-line, ceea ce nu este rău, grav este că nu dublăm efortul pentru a redescoperi viaţa adevărată. Ne-am contaminat în mod periculos de iluzia că avem viaţă socială, dacă avem mii, poate zeci de mii sau, de ce nu, sute de mii de prieteni virtuali. Ne paşte pericolul să ne trezim singuri cândva, izolaţi şi derutaţi.

Paradoxal, socializarea virtuală ucide încet, dar sigur, contactul interuman şi comunicarea directă, iar nevoia de informare, satisfăcută astăzi prin atâtea mijloace comode, ne-a izolat de lume şi ne-a desprins de realitate.

Eu cred, însă, că nu este prea târziu. Tinerii noştri trebuie mai întâi să conştientizeze pericolul, pentru a putea să-l contracareze.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ion Eparu, deputat Colegiul nr. 10, Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Mugurel Cozmanciuc.

Se pregăteşte doamna deputat Lucia-Ana Varga, deputat de Bihor.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi vizează rectificarea bugetară, pe care o putem considera o mutare strategică în favoarea coaliţiei de guvernare.

Tertipurile politice cu care ne-a obişnuit Partidul Social Democrat, de când se află la guvernare, sunt o constantă a politicii noastre. Era imposibil ca evenimente de tipul rectificării bugetare să lipsească din aceste trucuri politice. Probabil este un prim pas, în şirul lung care va urma şi care va domina gândirea politică viitoare a Executivului în pregătirea alegerilor locale din 2016 şi a alegerilor parlamentare din 2016.

Guvernul a aprobat vineri, 23 octombrie 2015, a doua rectificare "pozitivă", în optica prim-ministrului. Întrebarea este: "pozitivă" pentru cine, pentru statul român, pentru cetăţenii ţării sau pentru interesul actualei coaliţii de guvernare? Tăierile de fondurile care vizează domenii importante ale economiei şi adăugarea lor la un alt domeniu nu respectă niciun principiu, nici al echităţii, nici axiologic, nici al dezvoltării durabile.

O defalcare a rectificării bugetare pe domenii de referinţă, fără a prezenta cifre, relevă că cel mai mult are de suferit Ministerul Transporturilor, prin categoria infrastructurilor rutiere şi feroviare. Exact această categorie este cea care are cel mai mult nevoie de investiţii în România. Pe această logică putem discuta că în momentul de faţă anumite regiuni ale ţării sunt clar lăsate spre subdezvoltare.

Rectificarea bugetară nu s-a făcut în interesul oamenilor, ci în interesul unor scopuri politice cu tentă pur electorală. Intoxicarea populaţiei cu aceste măsuri populiste este o jignire la adresa societăţii civile. Asistăm cum Guvernul îşi face politică în interes propriu, după reguli proprii. Un scurt excurs de la prezentul subiect arată cum, de pildă, Executivul întârzie elaborarea Legii salarizării unitare, dar măreşte salarii pe anumite categorii sociale, după cum doreşte: medici, profesori, însă în momentul de faţă nu au salariile mărite.

Transferul fondurilor către primării şi consiliile judeţene, sub diverse forme, în mod clar nu se face echilibrat. Guvernul să nu uite că este reprezentantul întregii administraţii locale, nu doar al administraţiilor conduse de către reprezentanţii de culoare politică... cu înregimentare în Partidul Social Democrat.

Guvernul dă curs bine-cunoscutei zicale, a trage spuza pe turta ta. Acest tip de abordare politică, de camuflare a intereselor unor partide sub formă de grijă faţă de cetăţenii acestei ţări, denotă şi un alt aspect pe care coaliţia de guvernare îl are în materie politică, adică a se face politică mai mult pe teme care să privească interesul propriului partid.

Recrudescenţa unor astfel de măsuri de tipul rectificării bugetare se va simţi şi mai bine pe măsura apropierii alegerilor din anul 2016.

De aceea, Partidul Naţional Liberal solicită ca pentru viitor astfel de măsuri să vizeze doar un singur lucru: dezvoltarea durabilă a României.

Vă mulţumesc.

V-a vorbit Mugur Cozmanciuc, deputat PNL.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit în continuare pe doamna deputat Lucia-Ana Varga. Se pregăteşte domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Declaraţia mea politică se referă la faptul că Guvernul Ponta nu realizează în această toamnă perdele forestiere.

România se confruntă din ce în ce mai des cu inundaţii, viscole, secete, ca efecte ale schimbărilor climatice. Oamenii de ştiinţă avertizează că amplitudinea şi frecvenţa producerii acestor fenomene meteorologice extreme vor fi în creştere, cu efecte negative asupra securităţii cetăţenilor şi comunităţilor, a calităţii factorilor de mediu şi a activităţilor economice.

Realizarea perdelelor forestiere de protecţie este una dintre măsurile de adaptare recomandate de specialişti pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice. Astfel, blocarea traficului pe drumurile publice din cauza nămeţilor, producerea de inundaţii datorită eroziunilor de mal şi ruperii digurilor, compromiterea culturilor agricole în perioade de secetă ar putea fi reduse, ca fenomene sau chiar evitate dacă s-ar realiza perdele de protecţie de-a lungul căilor de comunicaţie, cursurilor de apă şi pe terenurile agricole.

Guvernul Ponta însă nu ia în considerare avertizările oamenilor de ştiinţă şi nici recomandările specialiştilor şi dovedeşte acest lucru prin faptul că nu realizează în această toamnă niciun kilometru de perdea forestieră.

Reamintesc faptul că în timpul mandatului meu de ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură au fost aprobate legislaţia şi documentaţiile tehnice necesare demarării programului naţional de realizare a perdelelor forestiere de-a lungul drumurilor naţionale şi că am lăsat în bugetul ministerului 30 de milioane de lei, în scopul realizării acestora. Apoi, în calitate de deputat, am urmărit derularea proiectului prin interpelarea adresată doamnei ministru Doina Pană, însă răspunsul primit mi-a confirmat lipsa de interes a Guvernului PSD - UDMR pentru realizarea perdelelor forestiere. Săptămâna trecută reprezentanţii Ministerului Mediului prezenţi în Comisia pentru mediu a Camerei Deputaţilor ne-au anunţat că în această toamnă vor planta zero kilometri de perdele forestiere.

Considerăm că nepăsarea şi lipsa de acţiune a Guvernului PSD-UNPR nu pot fi lăsate la îndemâna unui guvern iresponsabil, care nu este preocupat să ia măsuri pentru a nu mai avea drumuri blocate din cauza troienelor de zăpadă, pentru a nu avea oameni a căror viaţă şi bunuri să fie ameninţate de viscol şi inundaţii şi pentru a nu avea zone ale ţării supuse riscului de deşertificare.

Prin urmare, parlamentarii PNL vin cu o soluţie, prin iniţiativa legislativă de modificare şi completare a Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, iniţiativă ce se află în dezbatere în Camera Deputaţilor. Soluţiile propuse de parlamentarii liberali sunt: obligativitatea alocării anuale de fonduri, de către Guvern, pentru realizarea perdelelor forestiere, redactarea şi prezentarea în Parlament a unui raport anual privind activităţile de realizare a acestora, în vederea monitorizării derulării lor.

De asemenea, consider că Ministerul Mediului trebuie să identifice împreună cu specialiştii, în maximum şase luni, suprafeţele pe care este necesară realizarea perdelelor forestiere de protecţie, de-a lungul căilor de comunicaţie, a cursurilor de apă şi a terenurilor agricole, să evalueze necesarul resurselor financiare şi să prezinte în Parlament, pentru aprobare, un plan multianual de realizare a perdelelor de protecţie forestieră pentru următorii zece ani.

Fac apel la parlamentarii din actuala majoritate PSD-UNPR să voteze modificările propuse de parlamentarii PNL la această lege. Prin aplicarea ei avem şansa să creştem gradul de protecţie a cetăţenilor şi comunităţilor locale în faţa viscolelor, a inundaţiilor, a secetelor, prin realizarea perdelelor forestiere, indiferent de guvernul care conduce România.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit în continuare pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu. Se pregăteşte doamna deputat Maria Grecea.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră o problemă de o importanţă crucială pentru societatea românească.

După anul 1989 numărul nou-născuţilor din România a scăzut dramatic. În urmă cu 25 de ani se năşteau anual peste 300.000 de copii. Două decenii mai târziu numărul acestora a scăzut aproape la jumătate, iar statisticile confirmă, de la an la an, faptul că românii iau tot mai greu decizia de a face copii.

Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în ianuarie 2014 s-au născut cu 1.360 de copii mai puţin decât în aceeaşi lună a anului 2013. Cifrele sunt îngrijorătoare, în condiţiile în care populaţia României scade cu 5.000 de persoane pe lună, iar numărul pensionarilor a ajuns în prezent la 5,4 milioane.

Sociologii estimează că până în 2050 populaţia României va scădea la 16 milioane de persoane. La nivel mondial România se situează pe antepenultimul loc la capitolul natalitate, statisticile arătând că în 2012 la noi în ţară s-au născut 10 copii la 1.000 de locuitori.

Un aspect important ce stă la baza acestui fenomen îngrijorător îl constituie nivelul veniturilor pentru mamele aflate în concediu de maternitate. În prezent, indemnizaţia pentru creşterea copilului este de 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele 12 luni. Cuantumul acestei indemnizaţii nu poate depăşi, însă, suma de 3.400 de lei, în cazul mamelor care optează pentru un concediu maternal de un an, respectiv 1.200 de lei în cazul unui concediu de doi ani. În luna mai 2015 se aflau în plată 134.525 de persoane, potrivit datelor furnizate de ANPIS.

Legislaţia română privind indemnizaţiile acordate mamelor pentru creşterea copilului pare mai degrabă o ironie a unui guvern ce aparent susţine creşterea natalităţii. În realitate, plafonul maxim impus nu este altceva decât o măsură prin care îi descurajează intenţionat pe cei cu studii superioare sau cu salarii mari să facă copii. O femeie cu venituri mari este descurajată în demersurile conceperii unui copil de prevederile legii actuale care îi conferă în primul an 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele douăsprezece luni, prin impunerea plafonului maxim al indemnizaţiei de 3.400 de lei. Sunt create premisele unei discriminări evidente, în condiţiile în care cuantumul acestei indemnizaţii este egal şi pentru o femeie cu un venit mediu de 4.000 de lei şi pentru cea cu un venit mediu de 8.000 de lei, spre exemplu.

În creşterea şi dezvoltarea unui copil aspectele financiare sunt foarte importante. Oricât de mult şi-ar dori o mamă să rămână alături de copil în cel de-al doilea an de viaţă al acestuia, tocmai atunci când cheltuielile şi nevoile cresc, veniturile sale vor scădea considerabil, iar aceasta va fi constrânsă să revină la locul de muncă. În aceste condiţii, femeile cu un salariu de peste 4.000 de lei vor lua în considerare tot mai mult renunţarea la ideea conceperii unui copil, determinând astfel scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei. Şi mai puţine vor fi cele ce vor opta pentru varianta de a petrece şi cel de-al doilea an alături de copil, primii doi ani reprezentând, aşa cum bine ştim, cea mai valoroasă experienţă în evoluţia acestuia.

Ţinând cont de nevoia acută de creştere a natalităţii, apreciez că cea mai bună soluţie ce trebuie adoptată urgent este ca indemnizaţia pentru creşterea copilului să fie calibrată cu veniturile din ultimul an realizate de angajată, eliminând plafonul maxim impus, aşa cum de fapt ministerul a şi promis anul acesta, dar nu s-a ţinut de cuvânt. Existenţa acestor plafoane reprezintă motivul din cauza căruia cele mai multe mame cu venituri mari renunţă la concediul maternal, uneori şi mai devreme de un an. Acest fapt atrage după sine numeroase dezavantaje în ceea ce priveşte dezvoltarea generaţiilor următoare.

Stimaţi colegi,

Eliminarea pragului de 3.400 de lei se va dovedi benefică pentru mamele cu venituri salariale crescute. În ceea ce priveşte indemnizaţia pentru cel de-al doilea an, aceasta ar trebui să reprezinte 85% din media veniturilor lunare înregistrate de mamă în ultimele douăsprezece luni anterioare concediului maternal. Este momentul să luăm atitudine şi să întreprindem toate demersurile necesare pentru a elimina descurajarea femeilor cu venituri medii şi peste medie şi de a susţine creşterea natalităţii României, pentru a consolida o societate sănătoasă, ale cărei valori şi principii să nu se piardă.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat PNL, Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit în continuare pe doamna deputat Maria Grecea.

Se pregăteşte domnul deputat Cristian Popescu.

Doamna Maria Grecea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Încă de la începutul mandatului meu, am acordat o atenţie deosebită problemelor cu care se confruntă educaţia în România, iar una dintre aceste probleme este legată de siguranţa în unităţile de învăţământ.

În urmă cu doi ani, am început să studiez mai atent fenomenul, motiv pentru care am iniţiat o propunere legislativă menită să asigure o abordare mai cuprinzătoare a siguranţei în şcoli. Asta pentru că şi mulţi alţi colegi din Parlament au reclamat faptul că Legea nr. 35, în vigoare în momentul de faţă, nu mai corespunde realităţii sociale din zilele noastre, cei opt ani trecuţi aducând multe schimbări.

Dorim o educaţie de calitate, dar suntem pregătiţi să luăm măsurile corespunzătoare? Eu am decis să mă implic.

Parcursul iniţiativei mele a fost unul anevoios, fiind iniţial respinsă de Senat dar, în final, am reuşit să conving membrii Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport de necesitatea acestui act normativ. Astfel, deputaţii din comisie au decis înfiinţarea unui grup de lucru care a conturat o formă a legii care să cuprindă acele prevederi care au fost considerate absolut necesare şi de aplicare imediată, fără un efort sporit din partea factorilor implicaţi.

Din păcate, reprezentanţii Guvernului nu au înţeles importanţa modificărilor aduse cadrului normativ care să garanteze un mediu sigur copiilor noştri, motivând că actuala lege, împreună cu regulamentele de ordine interioară ale şcolilor, sunt suficiente.

Înainte ca legea să ajungă în plenul Camerei cu un raport de respingere, am demarat o serie de consultări cu reprezentanţii Ministerului de Interne, dar şi cu cei din Ministerul Educaţiei. În timp ce Ministerul Afacerilor Interne şi-a adus contribuţia la elaborarea acestui proiect, Ministerul Educaţiei, ca principal beneficiar al măsurilor ce urmează a fi instituite, refuză modernizarea unei legi atât de importante.

Printre principalele modificări aduse prin noul act normativ am dorit instituirea obligativităţii purtării însemnului distinctiv, împrejmuirea unităţilor preşcolare, dar şi a celor preuniversitare, în termen de maximum cinci ani şi, nu în ultimul rând, elaborarea unui plan naţional de siguranţă în şcoli.

Atitudinea reprezentanţilor Ministerului Educaţiei este una care denotă incompetenţă şi nepăsare, dar se înscrie în registrul obişnuit al ultimilor ani. Acest aspect este confirmat şi de declaraţiile recente ale fostului secretar de stat Vasile Şelaru, care priveşte instituţiile de învăţământ ca pe nişte saloane în care elevele ar trebui să înveţe cum să ţină pieptul în faţă şi dosul în spate. Dacă reprezentanţii Ministerului Educaţiei ar vedea în elevi mai mult decât viitoare dame de companie sau o forţă de muncă ieftină pentru Occident, România ar avea şanse să formeze cu adevărat noile generaţii care vor asigura progresul.

Înţeleg intenţiile Guvernului de a prelua ideile bune din propunerile parlamentarilor şi de a le transpune în ordonanţe (care tind să devină principala modalitate de legiferare). Înţeleg şi accept chiar şi practicile necolegiale ale celor din Ministerul Educaţiei şi m-aş bucura dacă ar fi în stare să elaboreze un act normativ cu adevărat eficient. Dar, dat fiind profesionalismul de care dau dovadă cel puţin secretarii de stat din minister, cred că orice demers al dumnealor va fi sortit eşecului.

Vă mulţumesc.

Deputat Grecea Maria, PNL, Braşov.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Cristian Popescu. Vă rog. Se pregăteşte doamna Andreea Paul.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

"Degeaba ai coloană oficială dacă nu ai coloană vertebrală".

Epidemia girofarului a lovit clasa politică. Este o epidemie care îmbolnăveşte politicieni de teama că pot fi atacaţi şi grija că trebuie apăraţi şi separaţi de alegători. Boala asta îmbolnăveşte politicianul de la momentul preluării funcţiei şi se transmite la consilieri şi consiliere, familie, şi mai ales la protejate care preiau girofarul pentru folosinţa personală periodică.

Epidemia girofarului este un alt tip de boală a corupţiei care activează, pe lângă dorinţa de şpagă şi comisioane, şi utilizarea extinsă a bunurilor şi drepturilor funcţiei pentru mici interese personale: o coloană oficială care deschide drumul spre cârciumă; o scutire de taxe şi impozite de la primărie pentru un pseudo-ONG, preocupat de "idealurile tinerilor"; un sediu generos şi central, cadou pentru fundaţia unei protejate a ministrului şef de partid.

Alături de boala grea a corupţiei, care produce dilatarea portofelului sau a contului bancar, epidemia de girofar se manifestă cu precădere prin dilatarea egoului de şef: mici cadouri şi plocoane, abuzul de drepturi, atenţii din partea subordonaţilor sau colaboratorilor.

Alături de boala grea a corupţiei, care excită nervii şi suprasolicită atenţia la riscuri, epidemia de girofar şi coloana oficială implică lipsa masivă de bun-simţ şi senzaţia acută şi invazivă a lipsei totale de jenă.

Împreună, corupţia, epidemia de girofar şi abuzul de drepturi date de funcţie, distrug coloana vertebrala a politicienilor. Iar dacă cineva crede că toate acestea sunt o metaforă, se înşeală, pentru că aceste boli care afectează politicieni, şi nu numai, se întâlnesc în viaţa de zi cu zi, la tot pasul.

Cel mai concret caz este situaţia din sectorul 2, în care primăria Oprea-Onţanu abuzează de funcţii, de fondurile locale şi bunurile publice, pentru a-şi răsplăti protejaţii politici şi mai ales protejatele.

Alexandra Dobre, apropiata consilieră personală a ministrului de interne, Gabriel Oprea, este şi preşedinta Asociaţiei pentru Dezvoltarea Idealurilor Tinerilor. Dincolo de aparenta preocupare pentru idealurile tinerilor, asociaţia ascunde doar preocuparea pragmatică pentru satisfacerea capriciilor şi pasiunilor politice costisitoare ale protejatei ministrului de interne şi şefului UNPR.

Pe scurt, va relatez faptele pentru care am decis depunerea unei plângeri penale:

1. Primăria sectorului 2, condusă de Neculai Onţanu, a scutit de impozite şi taxe, prin Hotărârea Consiliului Local, Asociaţia pentru Dezvoltarea Idealurilor Tinerilor;

2. Primăria sectorului 2, condusă de Neculai Onţanu, a alocat cu generozitate, ca sediu pentru aceeaşi asociaţie, un imobil într-o zonă ultracentrală în sectorul 2: Jean Louis Calderon nr 39.

Ca menţiune suplimentară la cele de mai sus, trebuie adăugat că, pe aceeaşi linie, a ocrotirii hârjoanei politice a consilierei personale a lui Gabriel Oprea, prin acces liber la fonduri şi bunuri publice, Alexandra Dobre primeşte după dorinţă - tot sub pretextul evenimentelor Asociaţiei pentru Dezvoltarea Idealurilor Tinerilor - folosinţa spaţiului Cercului Militar Central, unde au avut loc numeroase activităţi ale Asociaţiei şi ale tineretului UNPR.

Ca politician, consider că aroganţa, goana după privilegii şi abuzul de funcţie sunt cauzele pierderii încrederii în politicieni şi în instituţii. Uzul în interes personal a relaţiilor, drepturilor legale şi bunurilor publice la care oferă acces prin sine o funcţie publică, chiar dacă uneori nu este ilegal, este cu certitudine imoral şi la fel de dăunător ca şi corupţia sancţionată clar de lege.

Vorbeam mai sus despre lipsa de bun-simţ care îi afectează pe o parte a politicienilor.

Cred că pentru abuzul exagerat de coloană oficială trebuie să ţinem un moment de jenă pentru ministrul de interne, Gabriel Oprea.

Dan-Cristian Popescu, deputat ales în sectorul 2.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O invit, în continuare, pe doamna deputat Andreea Paul, deputat de Satu Mare, Ţara Oaşului.

Mulţumesc.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Prima declaraţie politică pe care o susţin astăzi vizează votul de ieri, din Parlamentul României.

Şi am să încep franc: PSD a votat anti-justiţie, PNL va vota pentru ridicarea imunităţii la vedere.

Solicit Partidului Social Democrat să scoată de la sertar proiectul de lege pe care l-am depus, alături de colegii mei din Partidul Naţional Liberal, pentru urgentarea procedurii de ridicare a imunităţii parlamentare.

Acest proiect de lege este depus în Parlament încă din luna iunie a anului 2014. Am cerut în acest proiect o procedură rapidă şi transparentă pentru ridicarea imunităţii, nicidecum analiza probelor, care este atributul justiţiei. Dacă PSD nu ar ţine acest proiect blocat de mai bine de un an şi s-ar urgenta această procedură tehnică, ridicarea imunităţii nu ar mai fi o temă a zilei în mass-media, de fiecare dată când justiţia ar face solicitări în acest sens. Am asistat ieri, cu toţii, în cazul votului privind ridicarea imunităţii deputatului Elena Udrea, la o piesă cruntă de teatru, pusă în scenă de liderii coaliţiei majoritare.

PNL a tratat cu suspiciune declaraţia preşedintelui PSD Liviu Dragnea, potrivit căreia toţi deputaţii PSD vor vota în favoarea cererilor justiţiei în acest caz. Pentru PSD una sunt declaraţiile făcute public şi cu totul altceva votul în Parlament.

Ca de obicei, liderii PSD declară un lucru în faţa camerelor de luat vederi, dar aritmetica parlamentară demonstrează contrariul, demonstrează minciuna.

Am văzut ieri cum majoritatea parlamentară controlată de PSD a făcut tot posibilul să blocheze solicitările venite din partea justiţiei. Rezultatul votului de ieri este un fapt, nu o suspiciune.

Partidul Naţional Liberal este în minoritate în Parlament. Oricât ne-am dori, nu putem impune votul majorităţii. Cu toate că suntem minoritari noi, cei din Partidul Naţional Liberal, am rămas consecvenţi conduitei de a nu ne opune cererilor justiţiei, indiferent de numele sau apartenenţa politică a persoanei în cauză. Eu am votat la vedere. În acest sens, nu ne vom opune reluării procedurilor de vot în cazul Udrea, dacă se va ajunge la concluzia că există această posibilitate.

Doamna Maria-Andreea Paul:

A doua declaraţie politică schimbă cu totul retorica şi modul de abordare al problemei şi poartă titlul: "Daţi aripi viselor voastre şi nu vă fie frică de provocările sau bătăliile care încep cu «Nu se poate!»".

Volumul de ore-muncă al femeilor depăşeşte orice formulă de raportare a contribuţiei lor la dezvoltarea societăţii. Despre femei "luptătoare", "educatoare", "cercetătoare", "inventatoare", "sculptor", "scriitoare", "conducătoare", "arhitecte", "inginere" sau "astronaut" s-a scris în ultimul secol. Despre femeia "antreprenoare" vorbim acum şi vom vorbi la genul feminin, din nevoia de a trăi decent şi de a ne dezvolta firesc, din nevoia de a-i recunoaşte meritele.

După drumul lung şi anevoios al româncelor, de la statutul juridic al "femeii-bun", la "femeia-persoană", acum o sută de ani, emergenţa noii clase sociale a antreprenoriatului feminin este puternică. Parcursul de la "femeia-persoană" la "femeia-antreprenoare" este susţinut azi, prin programe şi bugete publice, în cele mai dezvoltate state ale lumii.

Unde suntem, însă, după 25 de ani de democraţie şi capitalism? O treime din antreprenoriatul românesc este de gen feminin. Cu fiecare firmă nou înfiinţată avem o paritate aproape perfectă de gen, doar că ele au pornit mai târziu în acest demers economic.

Clasa socială antreprenorială feminină numără astăzi 540.000 de antreprenoare, ceea ce reprezintă, cum vă spuneam, aproape o treime din numărul total al antreprenorilor români. Dintre acestea, circa 31.000 de femei sunt creatoare de noi locuri de muncă, adică angajează personal salarial. Marea majoritate a femeilor antreprenoare, 94 de procente, sunt însă persoane independente, persoane fizice autorizate sau microîntreprinderi fără angajaţi.

Antreprenoriatul este un mediu competitiv în care femeile sunt mult mai bine reprezentate. În spaţiul public, lucrurile nu se întâmplă deloc aşa; doar 3% dintre primari sunt doamne, echivalentul erorilor statistice din sondaje. Doar 11% dintre parlamentari sunt femei. Doar o cincime din echipele guvernamentale sau prezidenţiale sunt reprezentantele genului feminin.

Pe piaţa muncii, însă, doar una din două femei este încadrată oficial în munca salariată. Salariul mediu al femeilor este cu 9% mai mic decât în cazul bărbaţilor în România, dar avem judeţe unde aceste diferenţe se ridică la 28 de procente.

Prin diminuarea dezechilibrelor de gen, în spaţiul economic, social şi politic, până la nivelul celor mai bune practici europene, nu ipotetic, teoretic, până la nivelul celor mai bune practici europene, România poate obţine un plus de 11% în creşterea economică în următorii 10 ani. Avem, aşadar, de-a face cu un nou motor de creştere economică, proaspăt, care poate adăuga 30 de miliarde de euro la PIB până în anul 2025. Aceasta înseamnă un plus de 1.500 de euro pe cap de locuitor la nivelul de trai. Poate să fie obţinut printr-o politică echilibrată de gen - repet - în economie, în politică şi în societate, la standardele cele mai ridicate europene.

Acest potenţial echivalează cu fondurile structurale şi de coeziune pe care nu am reuşit să le absorbim în integralitate pentru perioada 2007-2013. Echivalează cu eforturile pentru absorbţia a trei sferturi din fondurile alocate României pentru ciclul financiar 2014-2020.

Acest potenţial economic, al politicilor echilibrate de gen, echivalează cu contribuţia a trei judeţe: Timiş, Cluj şi Braşov, luate la un loc, şi care generează 11 procente la formarea produsului intern brut.

Aşadar, puterea economică a politicilor echilibrate de gen nu mai poate fi în niciun chip neglijată. Nu vorbim despre situaţii teoretice, ideale, de echilibre perfecte de gen, ci vorbim despre diminuarea dezechilibre grave de gen, prin aplicarea celor mai bune reţete care funcţionează deja în Europa.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Am şi eu o intervenţie.

(Coboară la tribună.)

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se datorează promisiunii pe care PSD-ul a luat-o, aceea de a adopta şi a susţine votul pentru românii din diaspora. Iată că în momentul în care am preluat preşedinţia Comisiei pentru elaborarea votului pentru românii din diaspora am reuşit, într-un timp record, în aproximativ două săptămâni, elaborarea şi adoptarea de către Parlament a acestei legi, o lege foarte importantă, o lege care se adresează românilor aflaţi în străinătate, care vor avea posibilitatea pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2016 să poată vota, chiar dacă se găsesc în străinătate. Iată că această promisiune pe care PSD-ul a luat-o, o dată cu preluarea preşedinţiei Comisiei speciale, am dus-o la îndeplinire, împreună cu ceilalţi colegi sau o mare parte din colegii din grupurile parlamentare din Parlament.

Sper că lucrările comisiei vor continua, astfel încât să avem şi pentru alegerile europarlamentare, cât şi pentru alegerile prezidenţiale un vot complet pentru românii din diaspora, astfel încât toate criticile, că cei aflaţi departe de ţară nu pot vota, să devină fără obiect, şi o dată cu adoptarea acestor legi să îşi poată exercita un drept fundamental, acela al votului.

Vă mulţumesc mult.

(Revine la prezidiu.)

Acestea fiind spuse, vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Declar şedinţa închisă.

La revedere!

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,40.