Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

10 martie 2016, ora 8,30.

Declar deschisă şedinţa consacrată prezentării declaraţiilor politice şi îl invit, pentru trei minute, pe domnul deputat Dan Ciocan, Grupul PSD.

Vă rog, domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Dan Ciocan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că, la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie, trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

În prezent, textul din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede, pe lângă salariile prevăzute la art. 165 alin. (1), respectiv:

• salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
• salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
• salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991, se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent.

Menţinerea în forma actuală a textului de lege, prin neluarea în calcul a tuturor sporurilor, atât cu caracter permanent sau ocazional, precum şi a altor venituri suplimentare realizate la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă şi adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, pentru acestea plătindu-se contribuţia de asigurări sociale, creează o mare nedreptate, motiv pentru care solicit sprijinul dumneavoastră în vederea amendării Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, astfel încât la calcularea pensiei să primeze principiul contributivităţii, în ceea ce priveşte toate veniturile realizate, atât cu caracter permanent, cât şi nepermanent.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Sorin-Avram Iacoban, deputat de Iaşi.

Vă rog, domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu declaraţia politică "Guvernul Cioloş, un guvern de tehnocraţi, dar nu de profesionişti".

Dragi colegi,

În special după decembrie 2015 unii dintre români au crezut că soluţia ideală pentru guvernarea acestei ţări este un guvern din care să lipsească oamenii politici. Unii au spus că preferabil ar fi un Guvern de tehnocraţi, alţii au susţinut ideea unui Guvern de oameni independenţi politic.

Deşi cifrele guvernării Ponta confirmau o creştere economică care plasa România în top 3 din Uniunea Europeană, unii dintre români, mişcaţi de emoţia tragediei de la Clubul "Colectiv" au dorit să arate un cartonaş roşu întregii clase politice, aclamând cu severitate soluţia tehnocraţiei, ca unică variantă pentru România.

Actualul Guvern ne demonstrează deja că lipsa de experienţă în domeniul politicilor guvernamentale va atrage cu sine şi primele eşecuri, destul de notabile, eşecuri care aduc aminte de vremurile Guvernelor Boc, deci a fi tehnocrat nu înseamnă a fi şi profesionist.

Fără a încerca o contabilizare a tuturor erorilor acestui Guvern, consider că frecvenţa şi gravitatea acestora reclamă o dezbatere reală asupra oportunităţii şi eficienţei unui astfel de executiv.

Sarabanda gafelor a debutat chiar înainte de învestire, odată cu nominalizările unor miniştri, situaţie care a iscat vii şi îndelungi controverse, pe deplin justificate.

Cazul "Colectiv" nu a fost închis din cauza faptului că Ministerul Afacerilor Interne a manifestat nesiguranţă în ceea ce priveşte efectuarea anchetei. Întârzierea nejustificată în prezentarea concluziilor expertizei legale a condus la apariţia unor opinii care susţin o veritabilă teorie a conspiraţiei şi care demonstrează lipsa de eficacitate a factorilor oficiali implicaţi.

Domnul ministru al sănătăţii afirmă că românii au sistemul sanitar pe care îl merită şi totuşi prea bun, având în vedere că muncesc prea puţin. Imediat după aceea, în semn de protest, reprezentanţii Asociaţiei Pacienţilor au spus că nu vor mai participa la discuţiile pe care urmau să le aibă cu ministrul.

Recent, aceleaşi bâlbâieli s-au manifestat şi în cazul crizei nou-născuţilor din judeţul Argeş. Ministrul sănătăţii nu a avut reacţie, iar ministrul agriculturii a lansat acuzaţii care erau să conducă la prăbuşirea brandurilor româneşti.

Militarii au cunoscut din nou umilinţa odioaselor tăieri. Abia reabilitaţi de politicile corecte ale Guvernului Ponta, pensionarilor militari nu li s-a recunoscut beneficiul unei legi negociate în mod corect de către Guvern şi sindicatele reprezentative, Guvernul Cioloş promovând o ordonanţă de urgenţă prin care a anulat beneficiile legii menţionate, aducând această clasă socială în situaţia similară celei din timpul guvernelor portocalii.

Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu au căzut de acord asupra modului de aplicare a Legii salarizării unice şi, scoţând pe piaţă motivul pericolului depăşirii deficitului bugetar convenit cu instituţiile europene, au oferit poporului român o nemeritată amânare a efectelor acestui act normativ, act normativ care avea ca obiect, până la urmă, repararea inechităţilor sociale.

De lipsa de profesionalism a acestui Guvern au "beneficiat" şi bolnavii de cancer din România, care au constatat că, printr-un simplu calcul contabil, au dispărut de pe piaţă medicamentele fundamentale pentru prelungirea vieţii acestora.

Nu trebuie să uităm nici faptul că românii, în majoritatea lor, au fost jigniţi de ministrul finanţelor, care i-a urecheat în public că nu se mulţumesc cu statutul de cetăţeni de 2 lei.

Dragi colegi,

Politica actualului Guvern este o dezamăgire pentru toţi românii. Din păcate, speranţele noastre pentru un viitor mai bun nu au fost confirmate de acest Guvern, care nu a cunoscut şi nici nu şi-a însuşit realităţile sociale din România.

Cu alte cuvinte, am renunţat la un guvern performant şi ne-am pricopsit în schimb cu un guvern neprieten şi rigid, incapabil să facă diferenţa între teoria de manual a Bruxelles-ului şi realităţile sociale din România.

În încheiere, îmi doresc ca acest Guvern să se abţină pe viitor de la politicile contradictorii promovate şi să se plaseze mai aproape de necesităţile unor oameni care au sancţionat clasa politică, dar care au sperat că rezolvarea va veni din partea unui guvern independent politic.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Aurelian Mihai, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să încep cu subiectul zilei de ieri, privitor la Legea nr. 248 privind libera circulaţie a românilor în străinătate.

Aşa cum am spus şi ieri, cred eu, că dumneavoastră, colegii, nu aţi ştiut în totalitate conţinutul propunerii de modificare a legii care privea valabilitatea paşapoartelor speciale electronice. Nu ceream altceva decât o valabilitate extinsă la 10 ani.

Am convingerea că data următoare, când vom aduce acest proiect de lege în Parlament, poate discutându-l mai mult prin comisii, şi dumneavoastră să luaţi la cunoştinţă că într-adevăr România are un deficit de timp şi de aplicare a normativei europene, poate vă veţi convinge ca data viitoare să-l şi votaţi. Nu era o modificare legislativă care să aibă o ţintă ideologică sau doctrinară, pentru un partid sau altul. Pur şi simplu trebuie să ne aliniem totuşi la condiţiile administrative în materie de documente de stare civilă care există în interiorul Uniunii Europene, pentru că suntem stat partener, suntem stat comunitar.

Punctul nr. 2. Venind din Italia, unde am fost aproape o săptămână, zilele trecute, vă pot spune că, în discuţiile pe care le-am avut şi cu autorităţile italiene, cărora le-am cerut sprijinul, toţi membrii delegaţiei, pentru a ne ajuta în privinţa alegerilor parlamentare care vor urma, aici, în Parlament, va trebui să aducem, de asemenea, o serie de modificări asupra legislaţiei existente.

Noi am creat cadrul legislativ toamna trecută, pentru că era nevoie de votul prin corespondenţă. Şi aşa este, am făcut bine. Însă poate în Comisia de cod electoral sau poate aici, în plenul Camerei Deputaţilor, ar fi trebuit să fim mult mai atenţi asupra amendamentelor care s-au dezbătut. Este nevoie să modificăm atât Legea nr. 208, cât şi Legea nr. 288 din 2015, privind votul prin corespondenţă şi privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Sunt anumite chestiuni care privesc românii din străinătate şi vă spun că vom avea aceleaşi probleme ca şi în 2014, pentru că sunt români care astăzi trăiesc, multe doamne care lucrează în case în Italia - "badantele", cum sunt numite acolo - care nu pot vota, pentru că nu au certificat de rezidenţă, nu au un domiciliu stabil, pentru că aceasta este situaţia. Eu însumi, când am fost imigrant, 11 ani, o mare parte din perioada de început, 3 ani şi jumătate, am fost imigrant ilegal, nu este nicio ruşine, acestea erau condiţiile de viaţă din acele ţări, în acele vremuri. Dar şi astăzi, pentru a obţine un certificat de rezidenţă este foarte, foarte complicat, astfel că avem poate 700.000-800.000 de cetăţeni în interiorul Uniunii Europene, partea aceea denumită migranţi, care nu pot să beneficieze de prevederile legale în vigoare. De aceea, va trebui să-i includem, aceşti oameni chiar nu pot vota. Dacă nu ai un certificat de rezidenţă - şi nu este obligatoriu să-l ai, v-am spus - pentru a solicita astăzi date în ţara respectivă, dacă nu ai un contract de muncă şi dacă nu găseşti un angajator, va fi foarte, foarte greu să obţii documente de şedere legală. Cel mult, te poţi înscrie la primărie.

Cred eu că în baza acelui document am putea să facem efortul de a amenda legislaţia, ca până la sfârşitul sesiunii actuale să avem aceste modificări pertinente, complete, iar legea să fie adoptată, pentru a avea noile modificări pregătite pentru la toamnă.

Punctul nr. 3, consulate. Tot am spus în aceşti ani că este nevoie de noi consultate. De fiecare dată când merg - eu, sau dumneavoastră sau orice alt coleg - constată că românii din afara ţării cer prezenţă consulară.

Dacă nu suntem pregătiţi din punct de vedere bugetar să înfiinţăm acolo unde este nevoie, atunci trebuie să luăm în calcul, ca prioritate, pentru românii care sunt cel mai departe de punctele consulare, va trebui obligatoriu să ne gândim să rupem din buget, că nu sunt bani mulţi, să înfiinţăm aceste secţii. Iar acolo unde nu este cazul încă deocamdată, pentru că nu suntem un stat bogat, va trebui să avem consulate itinerante. Dar ambasadele nu dispun nici ele de buget la nesfârşit pentru a avea astfel de puncte de lucru, să spunem, diplomatic, pentru românii din afara ţării. Va trebui să-i ajutăm cu puţin buget, este nevoie, iar informaţia va trebui să fie, de asemenea, mediatizată.

Punctul nr. 4. Votul prin corespondenţă deja a început să fie mediatizat. Eu am fost prezent în Madrid, Barcelona - la invitaţia ministrului delegat pentru românii de pretutindeni -, Bologna, Roma, Rignano Flaminio ş.a.m.d.

Va trebui şi dumneavoastră, când mergeţi în străinătate, în delegaţiile pe care le aveţi, să amintiţi câte ceva, pentru că am votat împreună această lege.

Cazul Iatan Cătălin din Mejorada del Campo din Spania - tot am insistat, au fost şi emisiuni la radio şi emisiuni în televiziune, acel băiat are trei ani şi ceva de zile de când, pur şi simplu, ieşind din comă, după accidentul pe care l-a avut în 2012, zace acolo, îngrijit de mama lui, îngrijit de puţinii oameni pe care pot să-i plătească şi de familie, care suportă greul tratamentului. Este un caz nefericit, pentru că aşa se întâmplă uneori în viaţa omului, să ai parte şi de necazuri.

Nu am cerut multe lucruri. Şi acum cer în continuare, am făcut şi interpelarea respectivă, pe care am adresat-o Guvernului, cer în continuare să fie pusă la dispoziţia acestei familii, de aici, din România, o echipă de consilieri în drept internaţional, pentru a-i ajuta. Nu este mare efort din partea statului român să ajute această familie.

Voi încheia prin a spune un lucru destul de dureros: suntem în al nouălea an în care putem să ne denumim stat comunitar, stat european care şi-a făcut treaba la cea mai mare parte dintre capitolele la care a negociat, înainte de a fi component al Uniunii Europene.

Vă spun un lucru. Fondurile europene, dacă ele nu sunt accesate în întregime, atunci poate că trebuia să aibă loc o campanie de informare, ca atare. Sunt patru milioane de români la mine în colegiu, 20% din populaţia ţării. Dacă aceşti oameni nu au avut acces la fonduri europene, poate că cineva trebuia să-şi pună problema, din Guvern, că ar fi trebuit să aibă loc o campanie de informare. Poate nu cunosc realitatea atât de bine, la sate şi la oraşe, la comune, în România, dar poate şi acolo ar trebui să se înceapă deja lucrul la aşa ceva. Pentru că dacă Polonia a accesat 100% din fondurile europene, Cehia, Ungaria ş.a.m.d., înseamnă că ceva s-a mişcat acolo, în ceea ce înseamnă accesare de fonduri europene şi o bună informare. Dacă nimeni nu s-a prins până în momentul de faţă că lipseşte această componentă, este cazul deja să aibă loc aceste campanii de informare.

Şi tot am repetat-o, pentru că oamenii, dacă nu sunt informaţi, nu cunosc avantajele acestor fonduri europene, iar dacă nu cunosc avantajele, nimeni nu le accesează. Dacă nimeni nu le accesează, statul acesta rămâne şi mai sărac, necreându-se locuri de muncă, pentru că locurile de muncă, trebuie să admitem, în momentul de faţă, în această ţară, le creează Dumnezeu.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Daniel Andrei Gheorghe, Grupul PNL. Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Burlacu, deputaţi neafiliaţi.

Aveţi trei minute, domnule deputat.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică vizează importanţa familiei în societatea românească.

În această perioadă se derulează o campanie de strângere de semnături, iniţiată de un grup de organizaţii nonguvernamentale şi societăţi care doresc să propună Parlamentului României schimbarea art. 48 din Constituţie, cu privire la definirea familiei, prin varianta simplă, normală şi firească: familia reprezintă uniunea liberă dintre un bărbat şi o femeie.

La prima vedere este o modificare absolut de bun-simţ şi absolut banală, dar această modificare este deosebit de importantă în actualul context politic şi ideologic din lume. Este - îmi permit să spun - chiar fundamentală pentru ceea ce înseamnă viitorul României şi păstrarea valorilor în spiritul cărora această naţiune s-a dezvoltat, a trăit şi şi-a construit cultura, de-a lungul secolelor.

Familia, în primul rând, este o instituţie teologică, biologică şi socială a lumii creştine. Familia creştină pe care o cunoaştem noi este întemeiată de un bărbat şi o femeie şi este axată pe o serie de valori comune, în baza cărora sunt educaţi şi crescuţi copiii, spre a crea o societate sănătoasă, o societate capabilă să se dezvolte şi să se perpetueze cu adevărat.

Dar, din păcate, în secolul al XX-lea, pornind după Al Doilea Război Mondial, odată cu expansiunea ideilor deconstructiviste ale Şcolii marxiste de la Frankfurt, treptat, treptat, au început să se impună o serie de idei care ţin mai curând de relativizarea valorilor şi de dărâmarea a ceea ce cunoaştem noi drept familie creştină.

Atacul la familia normală, formată de un bărbat şi o femeie, este una dintre priorităţile ideologiei genurilor, o ideologie care încearcă să reconstruiască, într-o cheie postmodernă, lupta de clasă pe care o cunoaştem cu toţii, din ideologia marxistă a secolului al XIX-lea. Dar acum această luptă de clasă este trecută într-o cu totul şi cu totul altă paradigmă, între minorităţile sexuale şi majoritate, ori, culmea, chiar între femei şi bărbaţi. Se creează false adversităţi, se creează false identităţi, totul pentru a demantela structura clasică a societăţii, a desfiinţa familia, ca instituţie fundamentală a vieţii, şi a relativiza ceea ce înseamnă conceptul creştin de definire a societăţii omeneşti.

Din păcate, această ideologie vine să etatizeze viaţa privată şi să desacralizeze importanţa familiei şi principalii piloni pe care s-a construit lumea, aşa cum o cunoaştem până astăzi. Se încearcă crearea unei noi lumi, dintr-o supă anarhică care să stea undeva pe ruinele lumii în care trăim cu toţii astăzi.

Dar de ce este important să definim în România de astăzi această familie drept uniunea dintre un bărbat şi o femeie?

Foarte simplu. În primul rând, pentru că este unica formă prin care specia omenească se poate perpetua şi poate avea continuitate. Apoi, avem o mare criză demografică în România, o criză demografică la nivel european, la o scară, îmi permit să spun, mult mai mare decât cea pe care noi, românii, o traversăm astăzi.

Apoi, familia formată, bineînţeles, de un bărbat şi o femeie este unicul concept de dezvoltare a societăţii, în baza căreia copiii pot fi educaţi armonios, pot fi educaţi echilibrat şi pot lua contact atât cu modelul bărbatului, cât şi cu modelul femeii, creând un raport de complementaritate şi un întreg, în ceea ce priveşte educaţia şi formarea lor ca oameni.

Bineînţeles că această ideologie a genurilor vine pur şi simplu să nege distincţia între bărbat şi femeie. Conform aberaţiilor care se vehiculează mai nou în anumite societăţi din lume, se spune că oricine se poate defini după cum doreşte, fie bărbat, fie femeie, că nu există diferenţe între cele două sexe. Total fals. Lumea, viaţa, biologia, teologia, cultura, totul demonstrează că există, iar aceste două părţi, bărbătească şi femeiască, nu trebuie să se afle într-un conflict, după modelul acestei lupte de clasă, pe care o pretinde marxismul cultural, care încearcă treptat să se impună şi în societatea românească.

Europa în care trăim acum este marcată de o criză uriaşă, o criză morală fără precedent în ultimele două milenii de creştinism şi este marcată şi de o criză demografică. Vedem, iată, în anumite ţări europene, unde vedem o familie sau foarte multe familii care nu au copii, vedem cupluri care se pretind a fi familii, formate din persoane de acelaşi sex, care bineînţeles că nu pot avea copii, sub nicio formă, pentru că aceasta e legea firii şi vedem, în acelaşi timp, familii de imigranţi din afara spaţiului european, din Asia, din Africa, din Orient, care au câte 5, 6, 7, 8 copii.

Consider că imigraţia nu doar că nu este o soluţie pentru Europa, ci va fi cea mai mare problemă a viitorului Europei, o Europă care, vrând-nevrând, îşi va pierde identitatea sa...

Domnul Florin Iordache:

Vă rog să concluzionaţi, domnule...

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

... aşa cum o ştim...

Singurul lucru pe care vreau să-l spun este că atât noi, cât şi cetăţenii pe care îi reprezentăm aici trebuie să susţinem această campanie de strângere de semnături, iniţiată de societatea civilă, şi să apărăm familia în faţa tuturor acestor provocări care nu fac decât să dărâme eşafodajul creştin al societăţii româneşti.

Susţinând familia creştină, susţinând valorile familiei normale, nu facem decât să asigurăm viitorul copiilor noştri şi viitorul acestei naţiuni.

Vă mulţumesc.

Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov.

Domnul Florin Iordache:

Domnul Ştefan Burlacu.

Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall, după ce se aranjează.

Domnul Ştefan Burlacu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea de astăzi vizează siguranţa naţională. Şi vizează siguranţa naţională şi datorită faptului că am fost cadru militar în sistemul de siguranţă naţională.

Declaraţie politică: "Solicit anchetarea situaţiei prin care rude şi fini ai unor parlamentari ai UNPR ar fi fost făcuţi ofiţeri ai serviciilor secrete".

Stimaţi colegi,

Având în vedere informaţiile apărute în mass-media centrală, referitoare la faptul că "mai multe soţii de parlamentari racolaţi de UNPR de la diverse partide, dar şi rude de sânge ale acestora ar fi fost angajate ca informatori ai DIPI, bineînţeles, fictive, doar pentru a primi lunar diverse sume de bani", solicit Biroului permanent al Senatului constituirea unei comisii speciale de anchetă, pentru a verifica veridicitatea acestor supoziţii, de o gravitate fără precedent, care îl vizează pe senatorul Gabriel Oprea.

Mai mult, eu însumi, fiind un fost cadru al unei instituţii de forţă a statului român, ştiu cu precizie cât este de important ca aceste structuri militarizate să fie formate numai din profesionişti. Dacă selecţia cadrelor nu se bazează pe competenţe şi loialitate faţă de România, pot apărea situaţii limită şi riscuri extrem de periculoase pentru securitatea naţională.

În aceste condiţii, consider că este imperativ necesar ca preşedintele Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, să acorde atenţie acestor acuzaţii care îl vizează pe unul dintre membrii instituţiei pe care o conduce.

Consider că lucrurile sunt cu mult mai grave, întrucât au fost implicate instituţii care, pentru buna lor funcţionare, precum şi pentru buna funcţionare a democraţiei româneşti, trebuie să fie complet desprinse de mediul politic. Or, se pare că domnul Gabriel Oprea ar fi ridicat clasicele sinecuri politice la grad de securitate naţională, recompensându-şi membrii de partid cu grade de ofiţeri în structurile de informaţii ale ministerelor pe care le-a condus.

Vă mulţumesc.

Deputat Ştefan Burlacu, deputat de Ilfov.

Domnul Florin Iordache:

Doamna deputat Ana Birchall, deputat de Vaslui.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre importanţa unui acord între Uniunea Europeană şi Turcia, în contextul crizei migraţiei fără precedent cu care Europa se confruntă în ultima perioadă.

Aşa cum au arătat-o ultimele două reuniuni ale Consiliului European, Uniunea Europeană tratează cu maximă seriozitate relaţia cu Republica Turcia, astfel încât încheierea şi implementarea unui acord Uniunea Europeană - Turcia să reprezinte în continuare un obiectiv important, inclusiv în contextul eforturilor pentru gestionarea fluxului masiv de migranţi care traversează în continuare graniţele Europei.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Aşa cum am susţinut şi cu alte ocazii, Uniunea Europeană trebuie să intensifice şi să diversifice relaţia de cooperare cu statele tranzitate de refugiaţi şi migranţi economici, atât în ce priveşte controlul fluxului migraţionist, cât şi în vederea identificării celor mai bune soluţii pentru cauzele care au stat la baza acestui fenomen.

Summitul Uniunea Europeană - Turcia, din 7 martie, dedicat negocierii unui nou acord între Uniunea Europeană şi Republica Turcia, a evidenţiat încă o dată necesitatea găsirii unor soluţii imediate ca răspuns la actuala criză.

Declaraţia finală a summitului, care include propunerile formulate de Turcia, conţine un angajament ferm privind oprirea migraţiei ilegale şi a traficului ilegal de persoane către Europa.

Cu toate acestea, aş dori să subliniez faptul că, dacă vor fi adoptate cererile formulate de Turcia, aria de responsabilitate şi unele obiective operaţionale ale Agenţiei pentru Paza Europeană de Frontieră şi de Coastă vor suferi modificări.

Negocierile privind noul rol al Turciei în acest context ar trebui să includă şi posibilitatea ca Agenţia să conlucreze cu autorităţile din Turcia pentru a-şi putea îndeplini misiunea în gestionarea eficientă a frontierelor externe.

Îmi exprim speranţa că următoarea reuniune a Consiliului European, programată pentru zilele de 17 şi 18 martie, se va finaliza cu încheierea unui acord comprehensiv cu Republica Turcia, ţinând cont că acesta constituie un obiectiv prioritar al Uniunii.

Un alt subiect important aflat pe agenda discuţiilor referitoare la gestionarea fenomenului migraţionist priveşte posibila închidere a rutei folosite de migranţi prin Balcanii de Vest.

Cu toate că această măsură poate avea un efect pozitiv în combaterea migraţiei ilegale, trebuie să fim foarte atenţi la posibilele efecte negative ale acestui scenariu, deoarece există riscul complicării suplimentare a situaţiei din Grecia, putând, în egală măsură, determina deschiderea unei noi rute a migraţiei, ce ar include şi România. În eventualitatea unui astfel de scenariu, ţara noastră trebuie să fie pregătită din toate punctele de vedere pentru a face faţă cu succes posibilelor provocări.

De asemenea, este foarte importantă acordarea unei asistenţe suplimentare Greciei în gestionarea frontierelor externe, inclusiv a celor cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi cu Albania, precum şi asigurarea unei funcţionări adecvate a hotspot-urilor, astfel încât securitatea graniţelor externe ale Uniunii Europene, în special în Grecia, să fie întărită pentru a putea controla mai bine actualul flux migraţionist.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

De aproape un an, Europa se confruntă cu o criză fără precedent provocată de valurile succesive de migranţi care traversează graniţele Uniunii Europene, punând sub semnul întrebării însăşi construcţia europeană, dacă această criză nu este gestionată şi soluţionată cu inteligenţă, cu maturitate, responsabilitate şi respect faţă de fiecare stat membru.

Eforturile instituţiilor europene şi ale statelor membre în gestionarea actualei crize trebuie să ducă la identificarea unor soluţii bazate pe consens, atât pentru gestionarea situaţiei curente, cât şi pentru abordarea cauzelor profunde ce stau la baza acestei crize.

Totodată, trebuie să ţinem cont de faptul că actuala criză priveşte nu doar Uniunea Europeană, fiind o problemă ce reclamă un răspuns coordonat la nivel internaţional. Şi acest răspuns încă întârzie, din nefericire.

Dincolo de îmbunătăţirea cooperării cu statele de tranzit, aşa cum este Turcia, este necesară implicarea întregii comunităţi internaţionale în soluţionarea actualei crize a migraţiei.

În momente de criză, solidaritatea şi unitatea la nivel internaţional sunt puse la încercare. Însă eu cred că în astfel de momente, cu atât mai mult în asemenea momente, toate aceste provocări trebuie să ne unească, nu să ne dezbine.

Vă mulţumesc.

Deputat Ana Birchall, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Mihăiţă Calimente, Grupul PNL, deputat de Arad.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultimele săptămâni, Guvernul a schimbat prefecţii şi subprefecţii din mai multe judeţe. Această decizie vine în urma unei evaluări făcute la nivel de guvern asupra activităţii reprezentanţilor Guvernului în teritoriu. Totodată, aşa cum anunţa purtătorul de cuvânt al Guvernului, măsura are în vedere şi dorinţa ca prefecţii să nu se implice politic în campania electorală.

Cu alte cuvinte, Guvernul spune foarte clar faptul că au fost schimbaţi prefecţii numiţi de Guvernul Ponta şi în cazul cărora exista riscul implicării lor în campaniile electorale din acest an.

Practic, de la cel mai înalt nivel se ridică o problemă extrem de importantă, şi anume aceea a statutului real al reprezentanţilor Guvernului în teritoriu. În teorie, discutăm despre înalţi funcţionari publici numiţi prin concurs în funcţiile de prefect, respectiv subprefect.

În realitate, vorbim despre numirea unor persoane pe criterii politice. Astfel, s-a ajuns la deprofesionalizarea acestor funcţii publice, în condiţiile în care, de ani de zile, nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea acestor funcţii şi au fost numite persoane care să exercite temporar funcţiile în cauză.

Am încredere că actualul Guvern, în baza evaluării făcute, va demara cât mai rapid procedurile legale pentru organizarea concursurilor în vederea ocupării acestor funcţii. Este nevoie urgentă de această măsură, pentru a se reprofesionaliza aceste funcţii şi pentru a contracara deficienţele de facto ale Corpului Înalţilor funcţionari publici, acţiune realizată pe şest de Guvernul PSD.

Independenţa politică a prefecţilor este esenţială în contextul în care, una dintre cele mai importante atribuţii ale prefecţilor se referă la controlul de legalitate asupra actelor administrative emise de autorităţile publice locale.

Mai mult, considerăm că regândirea şi întărirea rolului instituţiei prefectului este un obiectiv extrem de important şi care are influenţă asupra climatului de ordine si siguranţă publică, în contextul în care o altă atribuţie importantă a prefectului se referă la gestionarea situaţiilor de urgenţă la nivel judeţean şi, nu în ultimă instanţă, faptul că în acest an avem două tururi de alegeri, atât locale, cât şi parlamentare, iar în procesul desfăşurării corecte a alegerilor, de asemenea, rolul prefectului este un rol determinant.

Vă mulţumesc. Deputat al PNL de Arad, Mihai Calimente.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Mihai Deaconu.

Vă rog, domnule deputat, trei minute.

Domnul Mihai Deaconu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Alegerile locale din 2016 - departe de a fi democratice".

Stimaţi colegi,

Acest Parlament al României va fi reamintit ca cel care a avut ocazia să facă o reformă electorală în beneficiul cetăţeanului şi a ratat momentul, transformând dezbaterea într-un joc politic între cele două mari partide politice, PSD şi PNL, care şi-au făcut o lege în favoarea lor.

Spun acest lucru, deoarece, uitându-mă pe Legea nr. 115/2015 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, observ cu uşurinţă măsuri care nu aduc plusvaloare democraţiei româneşti, ba mai mult, o pun sub semnul întrebării.

Alegerea primarilor într-un singur tur a fost un angajament politic doar pentru partide, nu pentru cetăţeni, fiind astfel favoriţi primarii în funcţie, majoritari de la PSD şi PNL, pentru că în această situaţie mandatul de primar poate fi câştigat şi cu un procent de sub 20% din numărul celor prezenţi la vot, care poate fi de exemplu doar de 50%, ceea ce înseamnă că vom avea primari care reprezintă doar 10 % din cetăţenii cu drept de vot ai unei localităţi, indiferent de mărimea ei. În aceeaşi categorie de principii se încadrează şi renunţarea la votul pentru preşedintele consiliului judeţean şi alegerea lui în mod indirect de consilierii judeţeni.

De asemenea, impunerea aceluiaşi număr de susţinători pentru un candidat independent ca şi în cazul partidelor, coroborat cu menţinerea pragului electoral la 5%, provoacă un dezavantaj clar independenţilor şi partidelor mici constituite pe noua lege, şi implicit pluralismului politic.

Reglementarea mai restrictivă a sumelor maxime care pot finanţa o campanie pe fiecare nivel şi restrângerea categoriilor de materiale electorale care pot fi produse şi distribuite în timpul campaniei electorale, deşi au la bază un principiu bun, vor produce efecte perverse, precum cele care pot fi deja văzute: cheltuirea unor sume importante de bani pentru publicitate şi câştigarea simpatiei alegătorilor în precampanie, perioadă pentru care partidele nu sunt trase la socoteală. Pe fondul unei campanii interne pentru desemnarea candidaţilor la primării sau de raport la final de mandat, mulţi candidaţi au furat startul, asta pentru că nici legea nu este explicită cu privire la tipul de activităţi care pot fi desfăşurate în afara campaniei electorale de politicieni.

Pe fondul acestor modificări, lupta pentru câştigarea voturilor se va transforma într-o pândă a celor care încalcă legea, şi în sute şi mii de sesizări ale autorităţilor în acest sens, ceea ce poate fi oportun pentru schimbarea modului cum se fac campaniile în România, de 25 de ani.

De asemenea, nu trebuie să uităm valul de nemulţumiri la adresa actualei clase politice, care i-ar putea determina pe cetăţeni să fie mai selectivi în a acorda votul, supunând de data aceasta politicienii unui test mult mai greu, acela de a convinge electoratul prin ceea ce sunt, ce fac şi ce spun.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr. 3, Circumscripţia nr. 3, Argeş.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Virgil Guran, deputat de Prahova, Grupul PNL.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

Ştim că o ţară dezvoltată este o ţară care are o economie dezvoltată, aşa că rolul Guvernului, rolul politicienilor, este de a găsi pârghiile - Guvernul prin atribuţiile pe care le are, Parlamentul prin legiferare - a găsi pârghiile de a dezvolta economic, de a atrage investiţii pentru România.

Vă dau un exemplu.

Avem o fabrică, Arctic Găeşti, care funcţionează foarte bine în România, se dezvoltă. Patronatul doreşte să dezvolte încă o fabrică în zona Târgovişte, într-o zonă lovită de şomaj, o zonă săracă, în care să lucreze 3.000 de oameni şi unde, în decurs de 3-4 ani de zile, să ajungă la un miliard de euro export, asta însemnând că va deveni a doua societate, ca volum de export din România, după Dacia Piteşti.

Ei au alternativa de a merge ori în Polonia, ori la noi. Diferenţa se face, dacă o să găsească înţelegere pentru un ajutor de stat pentru a porni această investiţie. Sunt curios, în momentul de faţă, dacă Guvernul va sta să analizeze că există o oportunitate foarte mare pentru zona respectivă şi pentru economia României să aducă un investitor care să nu vină doar să exploateze forţa de muncă ieftină în România, ci să dezvolte cu adevărat ceva, un produs complex.

Acum, noi, ca parlamentari, mai ales cei care ne ocupăm de zona respectivă, încercăm să convingem că este o investiţie benefică. Dar, sincer, stăm şi ne gândim de multe ori, că ne lovim de obtuzitatea legislaţiei româneşti şi de conceptul total greşit al românilor. Acest lucru sună a lobby, da? Pentru că noi vrem să vină această investiţie. În sistemul pur românesc te poţi trezi, la un moment dat, că organismele care în ultimul timp fac ceea ce cred ele că trebuie făcut în România, - uneori bine, de multe ori rău - s-ar putea gândi că e un fel de trafic de influenţă acest lucru.

Mă întreb: când ne trezim şi când suntem realişti să începem să judecăm exact aşa cum trebuie lucrurile!

Şi când trebuie făcut ceva bun, care ar ajuta, ar dezvolta o zonă, ar dezvolta economia românească, ne-ar aduce în linie cu celelalte ţări, unde lucrurile funcţionează bine, mă întreb când vom avea odată curajul să delimităm ce înseamnă şmecherie şi hoţie - ceea ce s-a întâmplat în trecut - şi dorinţa unor oameni politici de a dezvolta cu adevărat ţara. Pentru că, în momentul în care vrei să faci ceva în România ca om politic, deranjezi. Şi deranjezi anumiţi oameni care au pârghii, au butoane şi imediat găsesc o soluţie să te pună în banca ta.

Sper, cât de curând, să trecem şi peste această etapă şi să ne gândim pragmatic ce avem de făcut în ţară şi să facem, fără să ne mai fie teamă că a munci înseamnă o greşeală în sfera politicului.

Vă mulţumesc.

Deputat al PNL, Guran Virgil.

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Vasile Horga, deputat al PNL de Dâmboviţa.

Domnul Vasile Horga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la faptul că instituţiile statului român au faţă de cetăţean o grijă din ce în ce mai mică.

Există astăzi o discrepanţă uriaşă între interesul acordat de autorităţi unor instituţii care au rolul de a veghea la desfăşurarea normală a vieţii cetăţenilor români şi interesul acordat instituţiilor de forţă ale statului.

Sunt două categorii de instituţii care, declarativ, urmăresc acelaşi scop, siguranţa cetăţeanului. Numai că mijloacele de acţiune ale fiecărei categorii din cele două sunt fundamental diferite. De la alocarea resurselor bugetare, la transparenţa acţiunilor şi până la perceperea rezultatelor acţiunilor lor, totul este diferit. În România de astăzi, sute de mii de oameni suferă de boli pentru care nu sunt bani de tratament, rămân în afara educaţiei primare sau gimnaziale, suferă de frig şi de foame din lipsa mijloacelor materiale, mor din cauza unor boli netratate sau tratate cu mijloace empirice, sau mor din cauza unor accidente pe drumurile publice sau din alte cauze, în timp ce o parte din resurse, din ce în ce mai însemnate, din bugetul statului, sunt transferate în zona instituţiilor de forţă, cu efecte încă netransparente pentru siguranţa şi binele cetăţeanului.

Protecţia directă şi imediată a siguranţei vieţii cetăţeanului a fost lăsată în grija Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, care, cu puţinele mijloace pe care le are la dispoziţie, încearcă să protejeze într-o oarecare măsură viaţa românilor în faţa unor provocări din ce în ce mai sofisticate.

Multiplele forme de abuz exercitate asupra cetăţenilor oneşti, exercitate de tot mai multe sectoare ale societăţii, nu pot fi oprite de această instituţie cu un buget nesemnificativ şi care acţionează cu câte 5-10 inspectori în fiecare judeţ, având în vedere multiplele forme de abuz exercitate asupra cetăţenilor români.

Statul român a ales între satisfacţia cetăţeanului şi comoditatea sa, pe aceasta din urmă, hotărând să majoreze an de an bugetele instituţiilor de forţă până la niveluri de neimaginat, în detrimentul bugetelor instituţiilor care interacţionează direct cu cetăţeanul, care, semnificativ mărite, ar face ca cetăţeanul să se simtă mai protejat şi mai sigur în ţara lui.

Poate a sosit, în sfârşit, momentul ca statul român să-şi exercite rolul său constituţional, acela de a pune, mai presus de orice, cetăţeanul român şi satisfacţia acestuia pe toate planurile.

Deputat Vasile Horga, Circumscripţia nr. 16, Dâmboviţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

O invit în continuare la cuvânt pe doamna deputat Andreea Paul, deputat de Ţara Oaşului.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi voi aborda o temă foarte delicată. Este vorba despre creşterea îngrijorătoare a violenţei şi a infracţionalităţii în rândul copiilor. Cu această ocazie, pledez pentru înfiinţarea Avocatului Copilului. Să mă justific.

Copiii trebuie iubiţi de părinţi şi de stat, deopotrivă. Copiii nu au culoare politică şi nu votează. Nimic nu este însă mai important pentru noi, decât copiii ţării. Respectarea drepturilor lor este esenţială.

Susţin, aşadar, crearea instituţiei Avocatului Copilului, alături de reprezentanţii societăţii civile, în jurul proiectului de lege la care lucrăm acum şi la care invităm să contribuie toţi specialiştii interesaţi, înainte să îl depunem în Parlament.

40 de ţări europene au această instituţie funcţională şi foarte utilă. Însuşi Consiliul Europei recomandă acest lucru pentru România.

O dezbatere publică în jurul acestei propuneri am organizat-o în data de 8 martie aici, în Parlamentul României, sub egida "Mama şi copilul nu au culoare politică", împreună cu Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Protecţia Copiilor, împreună cu Asociaţia Salvaţi Copiii, cu UNICEF, cu Avocatul Adjunct al Poporului, cu reprezentanţi ai Academiei Române şi ai partidelor politice. Cu toţii au spus că este nevoie de o instituţie a Avocatului Copilului.

Argumentele abundă în favoarea acestei propuneri.

În primul rând, să ţinem cont de faptul că 1 din 5 români este copil. Sistemul de protecţie a copilului lasă mult de dorit în România. Domeniile cu impact direct asupra dezvoltării copilului sunt tratate periferic şi, de obicei, atunci când mai apare încă o tragedie.

După 12 ani de la adoptarea legislaţiei de protecţie din 2004, România încă nu are un mecanism de verificare şi de monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Lipsesc, aşadar, datele reale cu privire la copii şi la drepturile lor. Nu mai vreau ca aceşti copii să rămână invizibili pentru decidenţii publici şi pentru politicile publice. Ei trebuie să reprezinte o voce; o voce, prin Avocatul Copilului.

80% dintre victimele violenţei în familie, astăzi, sunt copii; 15 procente sunt femei, conform răspunsului pe care l-am primit de la Ministerul Muncii la o interpelare parlamentară pe care am depus-o pe data de 1 februarie a acestui an.

O treime din copiii României trăieşte în sărăcie. Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de sărăcie severă, cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. Un procent de 48,5 copii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, conform datelor Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul doi în întreaga Europă.

Cei mai vulnerabili şi expuşi sărăciei şi marginalizării sunt copiii din mediul rural şi copiii romi. Peste 82.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, din care peste 21.000 de copii au ambii părinţi plecaţi la lucru în străinătate, conform datelor oficiale, dar care, sunt convinsă, sunt mult subevaluate faţă de realitate. Peste 700 de copii au fost, în ultimul an, părăsiţi în maternitate sau în instituţiile sociale.

Cel mai grav lucru ţine de faptul că numărul minorilor- victime a crescut în anul 2015 cu peste o treime faţă de anul 2011, cu 37%, conform datelor furnizate de CSM, cu privire la instanţele judecătoreşti şi tribunale.

Anul trecut, aproape 40 de procente din numărul minorilor inculpaţi au fost pentru infracţiuni de furt, 20% pentru tâlhărie, 2,7% pentru omoruri. Tot în anul 2015, 21% dintre cazurile cu minori-victime au fost referitoare la abandonul de familie; 8% pentru traficul de minori şi 7% pentru viol, violul copiilor.

Detalii despre proiectul de lege şi expunerea de motive pentru înfiinţarea instituţiei Avocatului Copilului le găsiţi pe blogul meu personal www.andreeapaul.ro.

Propunerile dumneavoastră pe marginea primei forme a proiectului de lege sunt bine-venite la adresa de e-mail indicată pe acelaşi site, pentru că îmi doresc cu adevărat un proiect de lege transpartinic, fără culoare politică, în care doar să iubim copiii.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Paul Dumbrăvanu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Iau cuvântul astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi exprima îngrijorarea cu privire la situaţia tragică în care ne aflăm, ca stat, în ceea ce priveşte natalitatea şi sporul natural, dar şi pentru a vă mulţumi pentru toate eforturile depuse până în prezent, în încercarea de a remedia această gravă problemă.

După cum bine ştiţi, începând cu anul 1990, natalitatea din România a înregistrat cote din ce în ce mai scăzute, astfel că, în anul 1989 se năşteau 300.000 de copii, în anul 2013 s-au născut puţin peste 200.000, potrivit datelor furnizate de INS. Aceste date ne plasează, din păcate, pe antepenultimul loc la nivel mondial, în ceea ce priveşte natalitatea. Mai mult decât atât, potrivit estimărilor sociologilor, până în anul 2050, populaţia României va continua să scadă, ajungând sub 16 milioane de locuitori.

Motivele pentru care tinerii din ţara noastră aleg să amâne întemeierea unei familii şi naşterea unui copil sunt multe, însă cred că cel mai important dintre acestea este lipsa banilor.

În contextul în care rata şomajului în rândul tinerilor este una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, iar perspectivele tinerilor nu sunt deloc încurajatoare, este de înţeles faptul că multora dintre ei le este greu să ia decizia de a aduce pe lume un copil. Într-o asemenea situaţie sunt din ce în ce mai puţini cei care au îndrăzneala să-şi dorească o familie numeroasă cu mai mult de doi copii.

Un prim pas pentru susţinerea tinerilor români îl reprezintă adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea art. 2 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, iar din dezbaterile ce s-au purtat pe această temă am constatat cu încântare importanţa pe care fiecare dintre dumneavoastră o acordă acestui subiect.

Consider că este crucial pentru viitorul societăţii româneşti să luăm o poziţie fermă în susţinerea viitoarelor mame, prin implementarea unui program de asistenţă socială mai flexibil, prin eliminarea plafonului maxim al indemnizaţiei de 3.400 lei/lună şi prin modificarea modalităţii de calcul al acestei indemnizaţii.

Doresc ca astăzi să vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru modul în care aţi înţeles să abordaţi această temă, pentru importanţa pe care i-aţi acordat-o şi pentru că susţineţi stimularea creşterii natalităţii în România.

Şi doresc, de asemenea, să vă rog să susţineţi în continuare acest demers, prin acordarea votului dumneavoastră acestui proiect de lege, pentru ca România să redevină o ţară cu tineri ce privesc cu încredere spre viitor.

Vă mulţumesc.

Paul Dumbrăvanu, deputat al PNL.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Acestea fiind spuse, declar închisă şedinţa de astăzi, 10 martie 2016.

Vă mulţumesc mult.

Şedinţa s-a încheiat la ora 10,00.