Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice şi, pentru început, am să-i dau cuvântul domnului deputat Virgil Guran.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

Ieri s-a dezbătut în Parlament, s-a discutat, s-a votat, bineînţeles, nu a avut cum să treacă Legea pensiilor aleşilor locali. De ce nu a putut să treacă? Pentru că, aşa cum ştie toată lumea, Curtea Constituţională a constatat că nu este constituţională această lege.

Şi s-a încercat să se aducă în atenţie ideea că această lege este bună, că trebuie să treacă. Care este poziţia noastră, a liberalilor? Într-adevăr, aleşii locali trebuie să aibă un nivel de trai corespunzător, pentru că niciun om nu poate să-şi asume o răspundere atât de mare, fără să aibă liniştea zilei de mâine. Dar ce cred că trebuie făcut şi sper să avem atâta maturitate încât să regândim, iar dacă cei care au încercat să promoveze această lege nu au gândit foarte bine, de la început, trebuie să înţeleagă că împreună putem să regândim această lege şi să ajungem la concluzia că aleşii locali trebuie plătiţi acum, când lucrează, pentru că ei acum au nevoie de bani şi de un confort financiar, nu să le promitem că atunci când vor ieşi la pensie peste 10 ani, peste 20 de ani, vor avea pensii mai mari. Noi avem nevoie de performanţă în administraţie, iar performanţa trebuie să ne intre bine în cap tuturor celor care luăm nişte hotărâri în ţara asta, performanţa se realizează doar atunci când este răsplătită.

Sistemul vechi comunist în care spuneam "Lasă că o să ai satisfacţia morală, o să primeşti tu laude şi medalii", nu a dat roade. Într-o ţară capitalistă cel care are capacitate, cel care reuşeşte să aducă performanţă este plătit, răsplătit şi are o viaţă mai bună. Altfel nu-şi va sacrifica nimeni de bunăvoie timpul şi viaţa, doar de dragul de a fi ponegrit la un moment dat că a greşit, că n-a greşit, că n-a făcut, că a făcut pentru societate. Iar sper eu că a înţeles toată lumea că vremurile în care bugetul local şi bugetul naţional era împărţit, aşa după cum credeau unii că trebuie împărţit, şi că anumiţi aleşi locali, naţionali aveau acces la acest buget pentru a trăi mai bine, vremurile acelea sper că a înţeles toată lumea că au trecut. Şi atunci, trebuie să avem înţelepciunea să gândim şi să regândim acest sistem de salarizare a bugetarilor şi să plătim oamenii în funcţie de ce fac, de ce trebuie să facă şi de ceea ce cerem să facă. Aşa că, sper eu că în această sesiune sau în sesiunea următoare să reluăm legea, să stabilim nişte salarii aşa cum trebuie pentru un ales local, în aşa fel încât să atragem oamenii capabili să candideze în aceste funcţii şi să aşezăm lucrurile în normal, nu populist, nu din interese, ci pentru a ajunge o ţară normală în care putem vorbi normal, în care putem gândi normal şi în care putem trăi normal.

Vă mulţumesc, deputat PNL, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Sorin Iacoban. Urmează domnul deputat Mircea Cazan.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi şi colege,

Dragi români,

Astăzi v-aş propune o declaraţie politică despre Legea dării în plată.

Parlamentul României, prin Camera Deputaţilor, a hotărât ieri să pună capăt, printr-un mijloc legislativ, vânătorii de imobile cu destinaţia de locuinţă. Legea dării în plată a fost votată de Camera Deputaţilor cu 207 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă.

Trebuie să precizăm că scopul acestei legi a fost crearea unui cadru juridic care să înlăture poziţia dominantă a instituţiilor de creditare şi să-i ajute pe români să treacă mai uşor peste o situaţie dificilă de natură financiară. Este vorba de un sprijin acordat unor cazuri sociale determinate de lipsa lichidităţilor financiare necesare acoperirii datoriilor. Numeroase familii de români au apelat la creditare, nu pentru scopul de a porni o afacere, de a investi, de a prospera, ci cu scopul declarat de a avea un acoperiş deasupra capului. A dori o locuinţă pentru a satisface nevoile zilnice de locaţie nu trebuie să reprezinte un lux în niciun stat civilizat.

Din păcate, criza economică, contractele bancare abuzive şi alte asemenea realităţi au condus la apariţia unor adevărate drame sociale care s-au soldat de-a lungul timpului cu sinucideri, dezmembrări de familie ori fapte de abandon. Într-un cuvânt a avut de suferit celula de bază a societăţii, familia, faţă de care statul nu s-a preocupat îndeajuns să-i asigure un nivel de trai decent.

Prin adoptarea Legii dării în plată, Parlamentul României a oferit un colac de salvare pentru familiile ajunse în situaţia pierderii nu numai a caselor, care au făcut obiectul contractului, ci şi a celorlalte bunuri mobile sau imobile existente în patrimoniu. Cu alte cuvinte, statul român, prin Parlamentul României, a hotărât că debitorii numai sunt singurii vinovaţi de propria lor situaţie de incapacitate de plată. Cutuma că numai cetăţeanul este vinovat de propria lui situaţie a fost răsturnată de un gest politic de mare responsabilitate.

Dragi colegi,

Această lege nu este o dispoziţie legală împotriva sistemului bancar. Numai că instituţiile bancare trebuie să înţeleagă faptul că poziţia lor dominantă nu avea reglementare legală. Riscurile într-un contract încheiat prin liberul consimţământ al ambelor părţi trebuie să se împartă atât debitorului, cât şi creditorului, beneficiile, de asemenea, iar cei ce îşi asumă obligaţiile să răspundă doar pentru riscurile previzibile în momentul încheierii contractului. De cele mai multe ori, băncile au profitat de faptul că oamenii simpli rămaşi fără banii necesari achitării ratei nu aveau disponibilităţi financiare pentru consiliere juridică de specialitate, în timp ce instituţia bancară trecea la ofensivă fără precedent, beneficiind de cei mai buni jurişti şi avocaţi.

Executorii bancari îşi depăşeau de cele mai multe ori atribuţiile, creând panică printre oamenii care nu doreau decât o locuinţă pentru asigurarea unui trai decent familiilor lor. Într-o democraţie veritabilă însă statul este dator să apere interesele celui văduvit, fără apărare, şi trebuie să garanteze faptul că legea este egală pentru toţi. Tocmai acest lucru l-a făcut Parlamentul României ieri, prin Camera Deputaţilor, a dat aplicare legală principiului constituţional al egalităţii legii pentru toţi cetăţenii ei. Nimeni nu este mai presus de lege. Prezenta dispoziţie legală nu se aplică Programului "Prima Casă", tocmai pentru a evita blocarea creditării faţă de acest program social, până la urmă. S-a introdus un plafon maxim al valorii creditării, pentru ca scopul dorit de legiuitor să nu poată fi deturnat, astfel încât legea să se poată adresa doar oamenilor simpli, persoanelor fizice, consumatori, nu profesioniştilor sau celor care au nevoie de lichidităţi financiare de peste 250 de mii de euro.

Dragi români,

Parlamentul României, prin susţinerea necondiţionată a Grupului Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor şi Senat, a reuşit, după o luptă în care s-au depăşit foarte multe obstacole, să adopte o lege pentru cetăţeanul simplu, neglijat până acum de statul român care avea obligaţia protejării intereselor tuturor cetăţenilor săi, fără nicio discriminare. Această lege, împreună cu cea a insolvabilităţii persoanelor fizice, întregeşte cadrul juridic necesar pentru întărirea statutului de securitate socială în România.

În încheiere, doresc să apreciez solidaritatea tuturor actorilor politici care au susţinut această iniţiativă legislativă, o iniţiativă pentru oameni şi pentru protejarea familiilor noastre.

Vă mulţumesc.

Sorin-Avram Iacoban, deputat de Iaşi.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Mircea Cazan.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Sărut mâna!

Declaraţie politică: "Necesitatea promovării şi reactualizării legilor securităţii".

În noile condiţii internaţionale privind securitatea cetăţeanului, abordarea legilor privind combaterea terorismului, a cartelelor PrePay şi a securităţii cibernetice trebuie privite cu mare seriozitate. Aceste legi vor trebui finalizate de către Guvern şi trimise cât mai rapid Parlamentului, astfel încât pachetul legislativ să poată fi adoptat în această sesiune parlamentară.

Adoptarea acestor trei legi are nevoie de o largă majoritate parlamentară, cât şi de contribuţia şi participarea societăţii civile, de aceea fac apel de la tribuna parlamentului către PSD, UNPR şi ALDE să lase orgoliile la o parte şi să dea dovadă de maturitate, seriozitate şi interes în respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi siguranţei cetăţeanului, protejate esenţial prin Constituţia României şi tratatele comunitare în problematica incidentă.

Iniţierea unei comisii parlamentare din toamnă, care să elaboreze un al doilea pachet de legi privind securitatea este mai mult decât necesară, având în vedere că legislaţia este depăşită şi este nevoie de modernizarea ei.

În contextul atentatelor teroriste este nevoie de o nouă abordare, adaptată atât condiţiilor actuale de politică internă şi externă a României, cât şi realităţilor existente în ţările UE, în construirea prevederilor noilor legi în domeniul securităţii naţionale, astfel încât statul să poată dobândi capacităţile necesare de cunoaştere, prevenţie şi intervenţie rapidă şi eficientă faţă de provocări şi incidente teroriste ori fapte asimilate actelor teroriste sau cu incidenţă în ameninţări la adresa securităţii naţionale. Viitoarele legi din domeniul securităţii naţionale trebuie să dea o mai mare autoritate Parlamentului, astfel încât controlul parlamentar să fie mult mai prezent şi eficient, nu numai asupra autorităţilor cu atribuţii şi competenţe în domeniul securităţii naţionale, cât şi asupra celorlalte instituţii aflate în subordinea, respectiv în coordonarea Legislativului.

Referitor la cartelele PrePay, guvernul se pregăteşte să scoată o nouă lege prin care cumpărătorii acestora să fie obligaţi să prezinte un act de identitate la achiziţia lor, dar vă aduc aminte că o lege similară a picat la Curtea Constituţională în 2014, din cauza prevederilor care nu garantau că datele obţinute sunt ţinute în siguranţă. Este nevoie să fie puse în acord textele din decizia Curţii cu normele legii, şi trebuie precizat foarte clar cine va prelucra aceste date cu caracter personal, pentru ca judecătorii CCR să nu mai fie nevoiţi să dea verdictul ca în precedenta lege.

Printre statele europene în care utilizatorii sunt obligaţi să prezinte un act de identitate la cumpărarea unei cartele preplătite se numără Germania, Franţa, Belgia, Grecia, Spania, Italia, Danemarca, Letonia, Bulgaria, Slovacia şi Ungaria. Şi reamintesc că în unele dintre aceste state au avut loc atentate. Dar există şi numeroase state unde legea nu impune obligaţia identificării utilizatorilor de cartele preplătite la cumpărare, de exemplu Irlanda, Marea Britanie, Austria, Polonia, Estonia, Portugalia, Cehia sau Luxemburg, fapt menţionat şi în motivarea CCR, astfel: "Dintre statele europene care au reglementat obligaţia identificării utilizatorilor de cartele preplătite (doar şase) şi au susţinut opţiunea adoptării de măsuri la nivelul UE pentru înregistrarea obligatorie a identităţii utilizatorilor de servicii preplătite, însă Comisia Europeană a constatat că eficacitatea acestor măsuri naţionale nu a fost dovedită, astfel că, în general, Comisia nu a fost convinsă de necesitatea de a acţiona în acest domeniu la nivelul Uniunii Europene.

În acest context, repet că acum trebuie să punem de acord decizia Curţii cu textul legii în cazul cartelelor PrePay.

De asemenea, şi Legea securităţii cibernetice este foarte importantă, în contextul evoluţiei exponenţiale a internetului şi a utilizării lui nu numai în scopuri educative, cum a fost el gândit iniţial, ci şi în acţiuni teroriste.

La ora actuală, pe "autostrăzile" de comunicare ale Internetului, ne trebuie o lege care să poată supraveghea circulaţia informaţiilor şi respectarea regulilor şi a legislaţiei în vigoare. La fel ca în viata reală, unde trebuie să respectăm nişte reguli, fie de circulaţie, de comunicare, de respect între noi, acelaşi lucru trebuie făcut şi în viaţa virtuală a Internetului.

Fac apel către toţi parlamentarii, către toate partidele politice din Parlament ca împreună să reuşim adoptarea cât mai urgentă a legilor privind combaterea terorismului, a cartelelor PrePay şi a securităţii cibernetice, toate acestea pentru siguranţa cetăţeanului şi siguranţa României.

Suntem în momentul în care în întreaga Europă balanţa înclină în favoarea garantării securităţii persoanei. Chiar şi aşa, nu putem abdica pentru niciun moment de la principiul inviolabilităţii drepturilor şi libertăţilor individuale, care constituie fundamentul societăţii noastre democratice. Aşadar, avem responsabilitatea de a avea această dezbatere, în mod matur, pentru a găsi echilibrul între garantarea drepturilor şi libertăţilor şi inclusiv garantarea siguranţei persoanei.

Mircea Cazan, deputat de Mărginimea Sibiului şi Valea Secaşelor.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Valerian Vreme.

Domnul Valerian Vreme:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimată doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Administraţia publică a statului român: punct şi de la capăt"

Deşi poate nu realizăm încă, sunt convins că ziua de 11 aprilie 2016 va reprezenta un punct de inflexiune în tot ce numim astăzi organizarea administraţiei statului român. Dincolo de frânturile de mesaj şi acţiuni care au părut interesante presei, premierul Dacian Cioloş a schiţat, prin discursul susţinut luni în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, o strategie unitară, care ar putea reprezenta piatra de temelie a unei reforme a administraţiei publice, de data asta eficientă: definirea funcţiei publice; modernizarea şi reformarea administraţiei publice centrale şi, nu în ultimul rând, administraţia publică locală sunt cele trei direcţii de acţiune pe care reforma le are în vedere.

Sunt inginer de profesie şi, pe cale de consecinţă, apreciez şi încurajez modelele bazate pe informatizare. Este o schimbare de paradigmă care s-ar putea să nu fie înţeleasă pe deplin astăzi. Guvernul însă a dat dovadă de curaj şi şi-a asumat acest risc. Folosirea instrumentelor moderne de conducere a societăţii, în linie dreaptă cu modelul societăţii informaţionale, dincolo de toate beneficiile, face un lucru esenţial pentru societate: va atrage susţinerea tinerilor, a celor ce au produs schimbarea în octombrie - noiembrie 2016. Aceştia au aşteptări înalte, pentru că se raportează la modele de succes. Tinerii de azi lucrează în companii multinaţionale, au învăţat să opereze cu entităţi informatizate şi nu ştiu decât că eficienţa la locul de muncă se traduce în plusvaloare pentru companie, iar meritele sunt răsplătite. Aceeaşi eficienţă la locul de muncă au pretenţia să o găsească şi atunci când se duc la Primărie, ANAF sau la orice altă instituţie a statului.

Pe ei, pe aceşti tineri, îi întâlneşti zilnic în Bucureşti, în special în zona Pipera, loc care a devenit natural capitala IT a Sud-Estului Europei. În realitate, efectul muncii lor este resimţit pe întregul mapamond, în firme, majoritatea transnaţionale, ce şi-au dezvoltat departamente generoase pentru a servi nevoilor internaţionale.

Şi apropo de instrumente şi modele moderne de guvernare, în perioada mandatului meu de ministru al comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, am lansat două platforme informatice, care astăzi funcţionează cu succes: una pentru depunerea declaraţiilor fiscale online şi cea de-a doua, Ghiseul.ro, un sistem pentru plata online a taxelor şi impozitelor folosind cardul bancar.

Dacă prima aplicaţie, care se adresează agenţilor economici, a avut un traseu ascendent, ajutând la modernizarea sistemului de depunere a documentelor fiscale, cealaltă platformă, destinată direct cetăţeanului, nu a avut o evoluţie suficient de satisfăcătoare. Asta deşi din punct de vedere funcţional şi-a arătat fiabilitatea, înrolând în sistem primării sau alte entităţi ce acoperă o populaţie de peste 6 milioane de locuitori.

Aş putea da vina pe neimplicarea din ultimii ani a autorităţilor. Aş putea invoca interesul faţă de un sistem creat pentru a uşura viaţa cetăţenilor şi activitatea instituţiilor. Dar mă bucur să constat astăzi că niciunul din aceste motive nu mai este valabil. Datorită unor îmbunătăţiri esenţiale aduse aplicaţiei iniţiale, prin implementarea unor proceduri noi de înrolare în sistem a cetăţenilor - ei putând astăzi obţine toate instrumentele necesare utilizării aplicaţiei pentru a face plata direct de pe pagina de internet Ghiseul.ro, nemaifiind necesară o deplasare la primărie pentru a le obţine -, actualul ministru al comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională a făcut să crească exponenţial numărul utilizatorilor sistemului.

Astăzi nu-mi rămâne decât să-i mulţumesc domnului ministru Marius Raul Bostan şi echipei sale, pentru că au dat o altă dimensiune platformei pe care am iniţiat-o. Consider că măsura este curajoasă şi în concordanţă cu modul modern de a avea acces într-un astfel de sistem.

Implementarea aceluiaşi model de acţiune curajos şi în abordarea reformelor prezentate de premierul Dacian Cioloş în Parlament vor avea, în mod cert, succes şi susţinători.

Dacă toate cele trei direcţii prezentate de Premierul Dacian Cioloş îşi vor găsi locul în realitatea cotidiană, ziua de 11 aprilie 2016 va marca punctul de inflexiune în organizarea administraţiei statului român.

Punct şi de la capăt!

Deputat Valerian Vreme, Circumscripţia electorală nr.4, Colegiul nr.6, Bacău.

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Ovidiu Iane.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

După săptămâna pe care am avut-o în plenul Camerei şi pe la comisii, am ajuns la concluzia că PNL se coace, în portocaliu se preface!

Am asistat la un comportament foarte straniu din partea colegilor de la PNL, având în vedere atât votul pentru preşedintele TVR-ului, cât şi cele două voturi legate de nişte legi extrem de importante pentru marea populaţie. Şi am să mă refer la modul cum am fost certaţi de către colegi că nu vrem să votăm o anumită propunere. Păi, atunci de ce mai suntem aici, dacă ar trebui să ascultăm nişte ordine de la un partid de opoziţie? În opoziţie cu PSD-ul, evident! Acum am stat şi m-am gândit de unde provine acest lucru şi mi-am dat seama că, de fapt, fructul fuziunii dintre PNL şi PDL a devenit din mărul galben mărul aproape portocaliu sau, mai bine zis, aş mai face o metaforă, sămânţa mărăcinilor lăsaţi de Băsescu în PDL a invadat câmpul de gălbenele al PNL-ului, pentru că altfel nu se explică de ce constatăm că atât pe la emisiuni de televiziune, atât din punct de vedere al candidaţilor, atât din punct de vedere al celor care ies foarte mult în faţă, în faţa PNL-ului, sunt de sorginte PDL.

Şi acum să revenim la ce s-a întâmplat cu legea care trebuia să corecteze o nedreptate făcută în legea pensiilor. S-a întâmplat următorul lucru: sintagma "dreptate până la capăt", asumată de Partidul Naţional Liberal în 2012, nu a mai fost acceptată şi s-a mers, se pare, pe modul de judecată al PDL-ului care era obişnuit să taie, şi nu să dea oamenilor absolut nimic.

Revenind acum la comportamentul acesta, vreau să vă spun că pe undeva mă simt dezamăgit pentru că în loc să asistăm la o corectă reprezentare a valorilor liberale, asistăm pe zi ce trece la o... zic eu, transformare din ce în ce mai acută a PNL-ului în fostul PDL. Şi tare îmi este teamă că combinând cumva, nu ştiu, galbenul cu portocaliul sau chiar cu violetul, o să rămână, de fapt, o culoare nemaiîntâlnită pe scena politică românească, atât sub aspectul ideologiei, cât şi sub aspectul practicilor şi modului de a face politică.

Sunt de acord că câteodată în politică poţi să fii şi ipocrit. Să spui una şi să faci alta. Dar, să fii permanent ipocrit în politică mi se pare deja că nu mai reprezinţi interesele cetăţeanului, mai ales în Parlamentul României. Şi asta spun pentru că referitor la legea în cauză şi referitor şi la o altă lege care viza aleşii locali, în speţă, primarii, viceprimarii, preşedinţii de consiliu judeţean şi vicepreşedinţii de consiliu judeţean, PNL îşi făcuse următorul calcul: hai să facem cumva să votăm împotrivă şi legea să treacă. Dar, iată că, fiind o lege organică şi calculul fiind un pic greşit, şi mă refer la aritmetica voturilor, acest comportament ipocrit până la urmă nu le-a ieşit. Şi legea a picat.

Sunt curios acum ce vor spune colegii noştri de la PNL - PDL în teritoriu primarilor lor, viceprimarilor şi celor care îi reprezintă la consiliile judeţene, pentru că, aşa cum ştim, tertipul legat de decizia Curţii Constituţionale era unul doar de echivoc, şi anume de a găsi motivul de a spune că ei vor dar, de fapt, nu pot. Dintr-o dată s-a trezit din nou acel raţionament ipocrit în sensul că: de ce să votăm o lege, dacă oricum nu se poate aplica, uitând să spună că, de fapt, interesul lor era să se voteze legea şi apoi să arunce în cârca PSD-ului toată încărcătura politică despre cum nu se face politică.

Rămâne să vedem în perioada următoare, pentru că asistăm acum la o campanie care vizează în mod special alegeri importante pentru cetăţeni, şi anume alegerile locale, rămâne să vedem în ce culoare şi în ce animal politic se va transforma vechiul PNL.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi.

Am să dau cuvântul în continuare doamnei deputat Carmen Hărău.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Preocuparea parlamentarilor din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a cuprins în această săptămână şi analiza în legătură cu offshore-urile. Ştiţi bine că problema Panama Papers a inflamat mediile financiare şi politice internaţionale şi aceste scurgeri de informaţii par să ne implice şi pe noi, pe români.

Specificul acestor zone, al zonelor offshore, este acela a opacităţii fluxurilor financiare şi a depozitelor de bani în locuri în care nu se ştie cum aceşti bani ajung şi mai cu seamă nu se ştie cum aceşti bani sunt cheltuiţi. Suspiciunea vine din două direcţii: în offshore ajung de foarte multe ori banii rezultaţi din corupţie, iar partenerii offshore sau firmele înregistrate offshore au mare potenţial de a fi evazioniste sau de a favoriza evaziunea fiscală a unor companii din restul lumii.

Acest lucru face ca preocuparea pentru protecţia financiară, pentru protecţia banilor unei naţiuni să fie extraordinar de stringentă în fiecare dintre ţările Uniunii Europene şi nu numai. Americanii au găsit o soluţie pentru această problemă. Ei impozitează cu 30% aprioric toate tranzacţiile efectuate cu ceea ce ei numesc zone necooperante din punctul de vedere al transparenţei banilor, deci necooperante din punctul de vedere al raportărilor cerute de structurile fiscale americane.

La nivel european, lucrurile par a fi încă insuficient reglementate, iar România face parte din acest sistem, iar noi, parlamentarii din Comisia de buget, finanţe, audiindu-i pe preşedintele ANAF şi pe preşedintele Oficiului Naţional de Combatere a Spălării Banilor, ne-am lămurit de lucrul acesta în această săptămână. Aceste două instituţii, aşa cum a rezultat din discuţiile din Comisia de buget, finanţe, nu cooperează. În condiţiile în care o ţară întreagă s-a topit preschimbând în lichiditate fabrici şi uzine transformate în mormane de fier vechi şi trimise la export buştean, în general materie primă, preşedintele Oficiului Naţional de Combatere a Spălării Banilor vorbeşte de fluxul de zeci de milioane de euro. Atenţie! Doar zeci de milioane de euro pe relaţia Panama. Nu există în momentul acesta în România o evidenţă a tranzacţiilor efectuate în offshore-uri.

Stimaţi colegi,

Este vorba de un fenomen care este nociv din multe puncte de vedere. Lăcomia oamenilor puternici ai lumii, politicieni şi oameni de afaceri deopotrivă, care uită că îndemnul aproape oricărei religii din lumea asta este acela de a face cât mai mult bine în jurul tău şi mai uită că dincolo de moarte nu duc nimic cu ei, fac ca aceste locuri să fie insule în care şi prin care se pot derula finanţările lucrurilor deosebit de rele şi de nocive din lumea asta. Terorismul face parte dintre ele.

Punctul meu de vedere, de reprezentant al poporului român este acela că în condiţiile în care nu suntem în poziţia de a putea eradica acest fenomen, noi, românii - se vede treaba că n-o fac superputerile economice ale lumii - va trebui să ne preocupăm foarte, foarte serios de impozitarea banilor acestora, astfel încât locul în care ei s-au produs să beneficieze de rezultate de pe urma acestor bani. Deci la nivelul Partidului Naţional Liberal sunt încă, sunt deja iniţiative legislative care pretind impozitarea, suplimentarea acestor bani. Am fost surprinsă să constat şi nu mă aşteptam, vă rog să mă credeţi, la lucrul acesta, la o anumită vehemenţă în cercul politic, în Grupul politic al PSD, în legătură cu intenţia noastră, intenţia liberală de a supraimpozita tranzacţiile din offshore. Colegii de la PSD - mi s-a întâmplat chiar în studioul unei televiziuni centrale - acuză liberalii că nu impozitează suplimentar. Ba da, stimaţi colegi din PSD! Liberalii trebuie să impoziteze suplimentar evaziunea fiscală şi mai ales trebuie să se preocupe ca graniţa între evaziunea fiscală şi optimizarea fiscală, cu alte cuvinte, abilitatea de a folosi legislaţia în sensul de a plăti impozite mici, să nu provoace daune materiale poporului român, că de aceea suntem aici.

Apelez, aşadar, la dumneavoastră, să ne aplecăm împreună asupra acestui fenomen şi să protejăm banii naţiunii române.

Sunt Carmen Hărău, deputat liberal de Hunedoara.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Aurelian Mihai.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Sunt trei subiecte pe care aş dori să le abordez astăzi începând cu vestea care vine din nordul Europei, din Norvegia. Norvegia, pentru că, aşa cum ştim cu toţii, avem un caz destul de...nu un caz, 11 cazuri destul de importante, mediatizate, o parte dintre ele cu privire la situaţia familiilor de români.

O să mă refer la această ultimă mişcare pe care Biserica Protestantă din Norvegia, care are în acest stat peste 70% din enoriaşi, cu privire la numărul total al populaţiei norvegiene. De ce spun acest lucru?

Dacă în 2009 statul norvegian adoptase în materie legislativă modificarea cu privire la posibilitatea familiilor să fie într-adevăr constituite dintr-un bărbat şi un bărbat, dintr-o femeie şi o femeie, depăşind sfera tradiţionalismului şi a conservatorismului, cu siguranţă, ultima modificare pe plan spiritual, prin care biserica protestantă, cu o majoritate covârşitoare a voturilor, merge în aceeaşi linie, aceea a "legalizării", să spunem, a căsătoriilor prin biserică, între persoane de acelaşi sex, credeţi-mă, dacă aş fi familia Bodnariu un an sau alte familii de români, şi nu doar de români, care trec prin ceea ce trec, situaţie creată de Barnevernet, ai căror copii sunt luaţi de lângă părinţi aproape cu forţa, cu forţa în multe din cazuri, n-aş fi deloc liniştit.

De ce spun asta? Pentru că în cazul familiei Bodnariu, aşa cum ştim cu toţii, cei cinci copii, mai puţin ultimul, cel mic, care s-a întors la părinţi, sau se întoarce, procedura fiind deja asumată public şi juridic, cred eu că situaţia, dat fiind că dumnealor sunt o familie creştină, nu este deloc una îmbucurătoare. Nu ştim ce se petrece în Norvegia, fiecare stat are libertatea, potrivit constituţiei şi prin tratatele internaţionale la care România este parte, să respecte legislaţia acelui stat. Dar, credeţi-mă, nu este o situaţie deloc comodă pentru nimeni: nici pentru noi care înţelegem prin ceea ce trece, situaţia prin care trece familia Bodnariu, şi cu atât mai puţin pentru părinţi.

Lăsăm Norvegia.

Legea dării în plată. Pentru că se tot discută intens şi cred eu că ceva care este greu de înţeles şi pentru mine ca tânăr politician, născut în aceeaşi ţară, trăind printre străini 11 ani, este greu de înţeles care a fost acest parcurs şi cum s-a ajuns la un regres al situaţiei din punct de vedere financiar şi al proprietăţilor în România.

De ce spun acest lucru? Era necesară o lege a dării în plată, dat fiind faptul că mulţi dintre cetăţeni nu mai pot să-şi asume creditele bancare pe care le-au făcut pentru a avea locuinţă, apartamente, case etc. Şi, bineînţeles, Camera Deputaţilor... nu este nepăsătoare.

Mai avem câteva zile până la promulgare. Dar, în 1989, când aveam 14 ani la revoluţie, să spunem, şi mulţi dintre cunoscuţii, chiar şi de acum, şi părinţii şi vecinii, cred eu că noi ne asumăm cu toţii o situaţie pe care o cunoaştem, în care peste 90% din populaţia ţării era proprietară.

Cum s-a ajuns în 26 de ani ca în această situaţie în care avem foarte mulţi români plecaţi în afară, peste 20% din populaţie, şi mulţi dintre cei care... şi tineri fiind, încearcă să-şi achiziţioneze o locuinţă, cum s-a ajuns de la o situaţie în care statul comunist, cu păcatele sale, a fost capabil să ofere aproape fiecărei familii şansa de a avea o proprietate, o şansă uşoară, aş putea s-o numesc, oportunitate pe care o avea orice cetăţean al României, de a avea dreptul la muncă şi locuinţă, un loc de muncă şi o casă, fără a depune foarte, foarte mari eforturi, cum s-a ajuns ca în capitalism, să spunem, în secolul XXI, în 2016, majoritatea populaţiei să fie subjugată în ceea ce priveşte drumul acesta anevoios de la bancă, de la creditor, la a-şi îndeplini visul? Rămâne să reflectăm cu toţii. Dar este trist, şi o spun ca tânăr, dar şi ca politician, să faci parte dintr-o clasă politică care nu şi-a făcut temele.

Poporul nu uită şi nu este orb şi cu siguranţă la alegerile din acest an îşi va aminti de toate aceste situaţii neplăcute, pentru că noi avem un rol mult mai mare decât acela pe care ni l-am asumat şi pe care-l considerăm deosebit în viaţa politică. Trebuie să facem mult mai mult pentru ca nivelul de trai al cetăţeanului să fie îmbunătăţit, trebuie să facem şi imposibilul ca fiecare cetăţean al României, o ţară destul de bogată, plină de resurse, să aibă un loc de muncă, iar veniturile pe care orice cetăţean, prin locul de muncă la care-şi exercită activitatea, trebuie să fie de o anumită calitate, astfel încât să nu mai avem astfel de derapaje financiare, şi orice familie să-şi poată asuma, la nivel de creditare, în mod oneros şi lipsit de parţial de griji, dar cu toată răspunderea, achiziţionarea unei locuinţe.

A trebuit să avem această lege a dării în plată. Este normal ca situaţia să fie extinsă, pentru că toate aceste necazuri trebuiau oarecum îndepărtate, iar cetăţenii care se aflau în impas au acum acest instrument - bine, după promulgare - de a pute apela chiar şi juridic la ameliorarea situaţiei familiilor.

Ultimul punct. Am să fac un scurt rezumat al unei scurte fraze al audierilor viitorului ambasador. Am vorbit în cadrul şedinţei Comisiilor de politică externă reunite şi cu viitorul însărcinat al şefiei misiunii diplomatice din Londra, domnul Mihalache, căruia i-am adresat, pentru a cunoaşte pe deplin situaţia, ceea ce românii din Marea Britanie ne transmit de ani de zile. Începând de la campania din 2013, "Go Home", începând de la campaniile derulate în presă, atacând comunitatea românească prin Daily Mail, Daily Express, cred eu că situaţia este una destul de gravă, românii au nevoie de mult mai mult sprijin din partea misiunii diplomatice şi chiar a statului român, iar o campanie în forţă pentru îmbunătăţirea imaginii şi a României, dar şi pentru punctarea situaţiilor pozitive prin care numeroşi cetăţeni, zeci, sute de mii - că sunt peste 200 de mii de români în Marea Britanie, trebuie să fie sensibilizate toate aceste puncte pozitive în media britanică - cred că se impune.

Aşadar, voi trimite şi viitorului ambasador pentru Marea Britanie şi celui din Spania, căruia nu am uitat să-i menţionez faptul că are oportunitate, păşeşte cu dreptul în Spania, privind prezenţa unui primar român, Aurel Truţă, în Paramo de Boedo din Palencia. Dar trebuie să ţină cont şi de cazul Iatan, al tânărului Cătălin Iatan care este imobilizat la pat de patru ani... După trei ani şi ceva, aproape patru, de starea sănătăţii precare, după accidentul suferit, familia, mama Tudoriţa Iatan, încă luptă în justiţie pentru ca drepturile copilului să fie recunoscute şi să fie într-adevăr asumate de către cei vinovaţi. Şi noi facem tot posibilul pentru a-i fi aproape.

Nu am uitat să aduc în atenţia viitorului ambasador al Spaniei şi oportunitatea înfiinţării celor trei consulate din Santiago de Compostela şi în Insulele Canare, Las Palmas de Gran Canaria, Insulele Baleare în Palma de Mallorca, nici faptul că este deja cunoscută activitatea misiunii diplomatice prin folosirea consulatelor itinerante care trebuie să fie mult mai active. Şi, ca oportunitate, de asemenea, tot punctez şi repet, mutarea sediului consular din Almeria Roquetas de Mar, unde sunt mult mai mulţi români şi ridicarea de la rangul de viceconsulat la consulat.

Sunt foarte multe situaţii, chiar şi încercarea de a obţine dublă cetăţenie pentru cetăţenii români, pentru că statul portughez a reuşit acest lucru în raport cu statul spaniol. Dar cred eu că atunci când trimitem oamenii la post, cred că trebuie să facem tot posibilul ca stat, şi chiar aici, în Parlament, să mai votăm şi anumite amendamente pentru majorarea bugetului Ministerului Afacerilor Externe, pentru ca misiunile noastre diplomatice şi consulare să facă faţă fluxului de cetăţeni şi solicitărilor acestora. Dacă trimitem oameni pregătiţi departe de casă şi nu-i sprijinim din punct de vedere financiar, credeţi-mă, le îngreunăm cu mult mai mult situaţia decât îşi imaginează.

Va trebui să facem corp comun, Parlamentul să adopte legi şi măsuri legislative care să sprijine activitatea acestor misiuni diplomatice pe care le avem departe de casă, departe de ţară, şi cred eu că în secolul XXI statul român nu-şi mai permite să aibă consulate echipate modest sau consulate, cum este cel de la Cernăuţi, în care încă cetăţenii români sunt nevoiţi să coboare la subsol pentru a face demersurile necesare pentru procurarea actelor şi gestionarea tuturor acelor documente de care au nevoie în faţa unei echipe care dă aproape totul pentru a mulţumi cetăţenii care se adresează consulatului din Cernăuţi, a unei doamne consul general care este prezentă zi şi noapte alături de ei şi a unei misiuni consulare care, particular spunem, pentru că a fost teritoriu românesc, trebuie să aibă onoarea să-şi desfăşoare activitatea la standarde civilizate, mult mai avansată decât în prezent, într-o locaţie cu totul şi cu totul echipată modern, potrivit standardelor internaţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Amet Varol.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Varol Amet:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Laboratorul de radioterapie a Spitalului Judeţean Constanţa se confruntă cu o criză fără precedent".

După cum se vehiculează în ultima perioadă, bolnavii de cancer din judeţul Constanţa se află în incapacitatea de a-şi mai putea continua tratamentele, ca urmare a scoaterii din uz a singurei aparaturi de radioterapie din judeţ. Prin această măsură drastică, celor peste 800 de bolnavi li se reduc şansele de vindecare şi supravieţuire, amplificând starea problemei în care se regăsesc în momentul actual. Una dintre alternativele propuse de către Ministerul Sănătăţii, ca soluţie temporară pentru această situaţie, este transferarea bolnavilor care au nevoie urgentă de radioterapie la Institutul de Oncologie Fundeni, din capitală, pentru a-şi continua tratamentul, cheltuielile de transport fiind suportate de Spitalul Judeţean Constanţa.

Situaţia este cu atât mai gravă din perspectiva faptului că, până în acest moment, nu există o rezoluţie clară despre modul în care lucrurile se vor desfăşura pentru pacienţii din judeţul Constanţa. Propunerile făcute sunt gândite pe un termen scurt si nu reuşesc să acopere necesitatea existentă. Deşi începând din anul 2013 s-au făcut multiple adrese către Ministerul Sănătăţii, tocmai pentru a evidenţia gravitatea problemei cu care Spitalul Judeţean Constanţa se va confrunta, dacă aparatura nu va fi schimbată la timp, răspunsul a fost mereu unul negativ, fiind adusă în prim plan lipsa fondurilor.

În situaţia Spitalului Judeţean Constanţa se află si alte spitale din ţară, aceasta reprezentând o problemă serioasă care necesită intervenţia urgentă a Ministerului Sănătăţii pentru remedierea deficienţelor din sectorul oncologic.

Doresc pe această cale să fac un apel către Ministerul Sănătăţii pentru a înţelege impactul pe care închiderea laboratorului de radioterapie îl are asupra comunităţii din Constanţa şi, totodată, pentru a trata cu prioritate rezolvarea acestei probleme.

Vă mulţumesc.

Deputat Amet Varol.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Dau cuvântul domnului Mihai Deaconu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Deaconu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pacienţii nu mai au încredere în spitalele de provincie".

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele de astăzi reflectă o problemă cunoscută de mulţi ani, pentru a cărei soluţionare nu se găsesc niciodată fonduri suficiente, nici pentru construcţia unor spitale regionale, nici pentru modernizarea spitalelor judeţene, nici pentru aducerea de medici buni în spitalele din provincie. Oricum ne-am raporta la această problemă, concluzia este clară: pacientul are de suferit.

Motivul alegerii acestei teme pentru astăzi pleacă de la un fapt regretabil, întâmplat săptămâna trecută în Spitalul Municipal din Curtea de Argeş, moartea unei doamne, în spitalul pe care l-a construit, inginer constructor fiind, pentru care familia acesteia acuză cadrele medicale de neglijenţă, indiferenţă şi incompetenţă. Numai că acesta nu este primul caz de deces de acest fel întâmplat în acest spital.

Şi, deşi de fiecare dată s-au cerut vinovaţi şi s-au făcut anchete interne, în final nu a fost nimeni sancţionat pentru moartea pacienţilor, iar mai multe dezvăluiri despre condiţiile petrecerii tragicelor evenimente am aflat din partea anchetelor jurnalistice locale, aşa cum aflăm şi în cadrul jurnalelor tv despre cazuri din diverse zone ale ţării.

Asta îmi întăreşte convingerea că sistemul de sănătate românesc este atât de bolnav, încât necesită o resetare pentru a mai avea şanse la recuperarea pacientului. Peste tot în oraşele de provincie, cu mici excepţii, avem de-a face cu lipsă de personal calificat, lipsă de medici în anumite specialităţi, sau aceştia sunt doar pe hârtie, căci de fapt îşi fac rezidenţiate în centre medicale precum Cluj-Napoca, Bucureşti, Craiova, Târgu Mureş, iar pacienţii sunt nevoiţi să stea internaţi în clădiri insalubre, predispuşi la alte îmbolnăviri, neglijaţi de cei care ar trebui să le poarte grija însănătoşirii, plătind din buzunar medicamentele recomandate, ca şi cum contribuţia la asigurarea de sănătate nu are nicio importanţă.

Iar în această situaţie sunt milioane de pacienţi care nu îşi permit luxul de a se prezenta la spitale şi medici recunoscuţi din marile oraşe ale României, şi, cu toate acestea, trebuie să se înţeleagă clar că ei nu sunt pacienţi de mâna a doua şi trebuie să beneficieze de aceeaşi şansă la viaţă!

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Deaconu, Colegiul nr.3, Circumscripţia nr.3, Argeş.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Radu Zlati.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Faţă de ruşinea proiectului de salarizare unitară aş dori să mă poziţionez eu astăzi, spunând că, după cum ştim, Guvernul tehnocrat condus de domnul Dacian Cioloş a retras ieri proiectul Ordonanţei de urgenţă privitor la salarizarea unitară în sistemul bugetar.

Salut această decizie, dar nu din cauză că domnii tehnocraţi au descoperit, brusc, cum că nu există resurse financiare pentru aplicarea unei noi legi a salarizării. Şi, în contextul acesta, mi se pare cu totul ciudată afirmaţia purtătorului de cuvânt al Guvernului, conform căreia acesta, Guvernul, nu este autorul bugetului, ci doar administratorul. Dimpotrivă, îmi aduc aminte că în decembrie 2015 am votat un buget al cărui autor sau autor asumat a fost exact acest guvern, care pur şi simplu ar fi trebuit să decline sarcina alcătuirii unei noi legi a salarizării, dacă ştia că nu are resursele necesare implementării ei.

Altul este însă motivul principal pentru care salut decizia retragerii ordonanţei de urgenţă, şi anume, acest motiv este faptul că, în ceea ce priveşte salariile cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, proiectul era doar o imensă batjocură, ducând nu la mărirea veniturilor acestei categorii socioprofesionale, care oricum nici azi nu se bucură de o recunoaştere pe măsura importanţei ei, ci chiar, în anumite cazuri, la reducerea veniturilor.

Mi se pare astfel inacceptabil că Guvernul tehnocrat, condus de domnul Dacian Cioloş, a reuşit performanţa ca învăţătorul sau educatoarea la început de carieră să fie salarizaţi cu salariul minim pe economie, ca aceia care pun pentru prima dată în mâna unui viitor cetăţean al ţării instrumentul de scris, să aibă salariul egal cu personalul de întreţinere şi curăţenie a toaletelor din aceeaşi şcoală.

Dacă atât a putut ministrul finanţelor publice, dacă asta a dorit ministrul muncii şi asta a acceptat ministrul educaţiei, atunci cu toţii se pot lua de mână şi să ceară iertare învăţătoarelor care i-au învăţat pe aceşti tehnocraţi abecedarul. Poate acele doamne, dacă mai trăiesc, cu răbdarea şi bunătatea încarnate, îi vor ierta. Celelalte cadre didactice, mă tem însă că nu.

Deputat PNL de Cluj, Radu Zlati.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,45.