Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 17.37.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Florin-Vasile Cîţu, preşedintele Senatului, asistat de domnul deputat Andrei-Răzvan Lupu, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Ion-Narcis Mircescu, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte şi domnul deputat Ion-Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc, să începem.

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnule Jean-Yves Le Drian, ministrul pentru Europa şi afaceri externe al Republicii Franceze,

Distinşi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice,

Stimaţi invitaţi,

Onorată asistenţă,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa solemnă comună de astăzi, a Senatului şi Camerei Deputaţilor, dedicată aniversării a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor,

Vă invit să ascultăm Imnul naţional al României şi Imnul Uniunii Europene!

(Se intonează Imnul naţional "Deşteaptă-te, române!".

Se intonează Imnul Uniunii Europene.)

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Onoraţi invitaţi,

Îl invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Jean-Yves Le Drian, ministrul pentru Europa şi afaceri externe al Republicii Franceze.

Domnul Jean-Yves Le Drian (ministrul pentru Europa şi afaceri externe al Republicii Franceze):

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

15 ani după aderarea României la Uniunea Europeană.

Sunt deosebit de fericit să fiu astăzi la Bucureşti pentru a sărbători împreună cu dumneavoastră acest eveniment care a fost un progres pentru toţi europenii, pentru că de 15 ani încoace Uniunea noastră este mai puternică şi mai completă pentru că şi dumneavoastră, România, faceţi parte din ea.

Şi nu spun acest lucru numai în numele prieteniei care uneşte naţiunile noastre, o prietenie înrădăcinată în istoria culturală, intelectuală şi politică pe care o împărtăşim împreună. Prietenie care ne aminteşte de tinereţea petrecută la Paris a părinţilor fondatori ai României moderne - Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri sau chiar şi Brătianu, familia Brătianu, tată şi fiu. O prietenie care ni se aminteşte de fiecare dată când pronunţăm numele lui Enescu, Brâncuşi sau Cioran, care ne-au adus atât de mult cu toţii. O prietenie care, după Revoluţia Română, s-a exprimat prin numeroase manifestări de solidaritate, de care eu îmi amintesc încă şi acum, păstrez o amintire foarte proaspătă a acestor manifestări. Şi o prietenie care adeseori - şi este o mare onoare pentru noi - se pronunţă, se vorbeşte "en français" - în franceză, această limbă care a fost o limbă de libertate şi de cunoaştere pentru tinerii români care au studiat-o în anii cei mai sumbri ai istoriei dumneavoastră şi care astăzi vă înscrie pe mulţi dintre dumneavoastră într-o comunitate de 300 de milioane de francofoni de peste tot în lume.

Spun acest lucru, de asemenea, pentru că Franţa prezidează astăzi Consiliul Uniunii Europene, şi această responsabilitate ne permite să apreciem atuurile, avantajele care dau putere Europei noastre.

Incontestabil, economia dumneavoastră s-a poziţionat treptat pe sectoare de viitor, şi angajarea dumneavoastră în Europa Apărării, inclusiv în Sahel, se numără printre toate aceste atuuri ale Europei.

Când v-aţi alăturat Uniunii, în 2007, România şi-a reluat locul care îi corespunde în inima Europei noastre. A fost un pas suplimentar pe drumul care v-a permis să daţi pagina, să lăsaţi în urma dumneavoastră mai multe decenii de dictatură, penurii şi regim arbitrar. A fost, de asemenea, un pas în plus pe drumul care, după un secol de conflicte şi despărţiri, ne-a condus împreună la reunificarea Europei noastre. Şi, într-adevăr, vorbesc despre reunificare. Am spus acest lucru la Praga, când comemoram revoluţiile din 1989, ca, de exemplu, cea care a început pentru dumneavoastră la Timişoara, în strigăte de libertate şi dreptate.

Şi repet în faţa dumneavoastră astăzi - decât să folosesc cuvântul "extindere", care oarecum ne îndepărtează unii de ceilalţi, eu prefer termenul "reunificare", pentru că el ne apropie unii de ceilalţi.

Momentul istoric din 2007, pe care îl sărbătorim astăzi, a fost pregătit de momentul istoric din 1989, când Europa noastră a putut, în sfârşit, să se regăsească pe sine însăşi, când în sfârşit am început să vindecăm împreună această rană deschisă în 1945 în inima continentului european deja greu încercat şi dezorientat de 3 decenii de tragic război civil. Când, în sfârşit, Cortina de Fier care ne despărţea s-a prăbuşit, s-a prăbuşit şi noţiunea total artificială de "Europa de Est", care ne despărţea şi ea, de asemenea.

Într-adevăr, naţiunile noastre sunt diferite, sunt diverse, dar nu a existat dintotdeauna decât o singură Europă, cea pe care împreună o numim "a noastră", cea pe care ne-a înapoiat-o anul 1989.

Aceste două drumuri, în realitate, se confundă şi nu fac decât unul singur. Este calea pe care ne-o deschidem noi, în calitate de europeni, înspre un orizont de progres care ne reuneşte. Un orizont de libertate şi de democraţie ordonat în funcţie de principiile fundamentale ale Uniunii noastre - respectarea statului de drept, a drepturilor omului, a drepturilor minorităţilor, respectarea libertăţii presei şi libertăţilor universitare. Un orizont de progres social împărtăşit, pentru că concetăţenii aşteaptă în mod legitim de la Europa ca ea să fie prosperitatea în serviciul solidarităţii, în dimensiunea cea mai concretă a vieţilor lor. Şi un orizont, de asemenea, de reunificare a memoriilor noastre în toată diversitatea lor, ca să putem regăsi firul istoriei europene şi pentru a putea scrie împreună noi pagini din această istorie.

Acest orizont comun ne permite să mergem înainte, astăzi, într-o lume plină de ameninţări şi de provocări legate de mediu, tehnologice, economice şi geopolitice, afirmând această suveranitate europeană care astăzi, în faţa noului context internaţional, este cea mai bună garanţie a suveranităţilor noastre naţionale, pe care ea le consolidează fără să le ştirbească.

Ţările care, cum a fost cazul în România, au fost supuse jugului funestei doctrine Brejnev ştiu că suveranitatea nu poate fi limitată, ea există sau nu există, şi dacă ni se confiscă, atunci trebuie să o recucerim, aşa cum aţi făcut-o şi dumneavoastră.

În schimb, dacă hotărâm cu toţii, împreună, putem să-i dăm o prelungire colectivă, pentru a o apăra mai bine, adică pentru a apăra mai bine capacitatea noastră de a ne face propriile alegeri şi să nu ne supunem strategiilor de dependenţă, de predare, de exploatare şi de ingerinţă, care conturează astăzi o sălbăticire îngrijorătoare a vieţii internaţionale.

Afirmând împreună suveranitatea noastră, împreună, cei 27, ne acordăm mijloacele pentru a rezista acestei schimbări.

Suveranitatea europeană este, pur şi simplu, condiţia posibilităţii exercitării depline a suveranităţilor naţionale în secolul XXI. Acesta este sensul pe care dorim să-l dăm celei de-a 13-a preşedinţii franceze a Consiliului UE, să declinăm, să afirmăm acest principiu imperativ politic şi geopolitic de suveranitate europeană în toate domeniile, împreună cu dumneavoastră şi cu toţi cei 27 de parteneri. Acesta este sensul marilor întâlniri pe care le pregătim - Summitul UE - Uniunea Africană, Forumul ministerial pentru cooperare în Indo-Pacific şi, de asemenea, Summitul privind noul model european de creştere şi, de asemenea, apărarea de către şefii de stat şi de Guvern a Primei Cărţi Albe a Apărării Europene, busola noastră strategică.

Ce mă surprinde, uitându-mă la drumul pe care l-am parcurs împreună din 2007, este că proiectul nostru european este suficient de puternic pentru a fi atât ceea ce ne permite să vindecăm rănile secolului XX şi, de asemenea, ne permite să intrăm în secolul XXI puternici, mulţumită identităţii noastre.

Şi, bineînţeles, avem această dublă forţă, şi de aceea susţinem perspectiva europeană a Balcanilor de Vest, care are un sens deplin, având în vedere trecutul şi viitorul.

Preşedintele Macron a repetat acest lucru acum câteva zile, la Parlamentul European de la Strassbourg - pentru noi, Balcanii de Vest îşi au locul în Uniunea Europeană.

Iată de ce, sub preşedinţie franceză, vom organiza, de asemenea, o conferinţă care va avea ca obiectiv să avansăm împreună înspre această nouă etapă a reunificării noastre europene, bazându-ne în special pe principiile metodologiei revizuite a negocierilor de adeziune.

Iată de ce, din punctul meu de vedere, iată ce sărbătorim astăzi - un progres european.

Dar actualitatea ne aminteşte că acest imens progres se loveşte astăzi de riscul unei regresiuni majore.

Unii, într-adevăr, ar vrea să ne tragă înapoi înspre lumea stabilită la Ialta, din care curajul şi angajamentul dumneavoastră în construcţia europeană ne-au smuls. Şi nu vom putea accepta acest lucru fără să renunţăm la tot ceea ce am construit împreună şi la toate perspectivele de viitor pe care le-am adoptat.

Iată de ce, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai mari provocări, căreia trebuie să-i răspundem astăzi, este să restabilim o relaţie de stabilitate şi de previzibilitate cu Rusia. Este o provocare care se adresează unei întregi generaţii, dar este, în acelaşi timp, o provocare urgentă, deoarece este din ce în ce mai clar, de mai mulţi ani, şi cu atât mai mult astăzi, că vecinul nostru rus a hotărât să se poarte ca o putere care cauzează dezechilibre, refuzând să respecte marile principii ale securităţii europene, pe care, amintesc, sunt fapte, Rusia acceptase aceste principii, cu noi, la Helsinki, în '75, la Paris, în 1990. Ea încearcă astăzi să impună o logică de zone de influenţă fondată pe slăbirea şi limitarea suveranităţii statelor limitrofe şi ameninţând anumiţi aliaţi ai noştri, ai NATO şi parteneri ai UE şi desfăşurând manevre de ingerinţă chiar pe teritoriul Uniunii Europene şi al NATO.

Pentru a găsi un nou echilibru cu vecinul nostru rus trebuie să formulăm principii cu aliaţii şi partenerii noştri. Şi tocmai aceasta facem.

Dar trebuie, de asemenea, ca noi, europenii, aşa cum am început deja să facem, trebuie să articulăm conţinutul acestor principii, pentru că această sarcină ne duce la chestiuni care nu afectează pe nimeni atât de mult ca pe noi - chestiunea reunificării continentului nostru, al cărui preţ l-am amintit, chestiunea securităţii într-o lume de jocuri de putere şi de raport de forţe care, în această lume, ia o cotitură înspre sălbăticire. Numai aceasta ne permite să rămânem actori ai destinului nostru, stăpâni pe destinul nostru, tocmai pentru că suntem uniţi.

Şi întrebarea care ni se pune astăzi este următoarea - cum să facem faţă împreună?

Din punctul meu de vedere, răspunsul se declină în trei puncte.

Mai întâi, arătând că principiile fundamentale ale organizării securităţii colective în Europa nu sunt negociabile. Mă gândesc la suveranitatea statelor, care trebuie să fie pe deplin respectată, inviolabilitatea frontierelor şi integritatea teritorială a statelor, libertatea pe care o are fiecare stat, să-şi hotărască alianţele şi organizaţiile la care doreşte să adere şi, în plus, la drepturile omului şi libertăţile fundamentale, a căror aplicare este universală.

Nimic, astăzi, nu ar putea justifica slăbirea acestor principii care se află în centrul, repet, Actului Final al Helsinki şi al Cartei de la Paris, pe care Rusia le-a acceptat. Tocmai aceste principii sunt ameninţate astăzi de către Rusia.

În ceea ce priveşte Ucraina, vreau să fiu deosebit de clar - Rusia trebuie să fie conştientă de lovitura pe care şi-ar da-o sie însăşi dacă ar purta un nou atac împotriva acestei ţări, pentru că europenii nu ar accepta acest lucru, ne-am luat cu toţii angajamentul solemn şi încă de pe acum am început să pregătim sancţiunile masive pe care le-am adopta, fără să ezităm faţă de Rusia, dacă se va ajunge până acolo.

Pe baza acestor principii, responsabilitatea noastră este să încercăm să definim împreună cu Rusia termenii unui dialog exigent privind reglementarea relaţiei noastre de concurenţă strategică. Acest dialog este indispensabil, cu condiţia ca el să fie purtat pe baza unei ordini de zi pe care am hotărât-o noi, împreună, pentru că vedem că astăzi, fără reguli, o coabitare cu Rusia este o coabitare instabilă şi periculoasă.

Pe termen scurt, prioritatea noastră trebuie să fie să căutăm calea unei detensionări. Este efortul căruia ne consacrăm, în cadrul formatului Normandia, împreună cu Germania, pentru a obţine gesturi care să permită să ajungem la implementarea Acordurilor de la Minsk. Aceste eforturi au fost reluate la Reuniunea de la Paris, acum câteva zile, şi se vor continua.

Mai pe larg, de 20 de ani am asistat la distrugerea treptată a tuturor regulilor care încadrau concurenţa strategică, ceea ce ne-a dus în fond la o lume care este cea a anilor '60, adică la o lume unde competiţia militară şi strategică riscă să se exprime în stare pură, fără nicio regulă, fără nicio constrângere.

Într-adevăr, tratatele care ne legau nu mai există sau nu mai sunt în concordaţă cu realităţile militare contemporane.

Trebuie, deci, fără să cedăm nimic din respectul pe care îl datorăm marilor principii menţionate adineauri, trebuie, deci, să negociem regulile adaptate provocărilor actuale, că e vorba de armamentele nucleare strategice, care fac obiectul unui dialog între Rusia şi Statele Unite, pe care şi noi ne coordonăm strâns cu Washingtonul, sau că este vorba de armamentele convenţionale, exerciţiile militare sau mecanismele de previzibilitate ale activităţilor militare.

În cadrul acestui dialog, europenii trebuie să poarte o viziune şi poziţii comune, folosindu-se de mecanismele de coordonare existente.

Şi, în sfârşit, având în vedere că ne angajăm în acest dialog cu Rusia alături de aliaţii noştri, dar şi în calitate de europeni, încercăm să facem să se audă un singur glas european de fiecare dată când este vorba de securitatea europeană, reafirmând, în acelaşi timp, angajamentul nostru deplin în cadrul NATO şi al politicii sale de apărare şi de descurajare.

Prima etapă a integrării României într-o comunitate euroatlantică de solidaritate şi responsabilitate a fost aderarea sa la NATO, în 2004. Este mândria noastră că am contribuit la această integrare şi, de asemenea, suntem mândri astăzi, în calitate de aliat, partener european şi ţară prietenă, să ne aflăm alături de dumneavoastră în aceste vremuri când contextul de securitate se degradează la frontierele dumneavoastră, şi ele sunt astăzi şi frontierele noastre.

Acesta este sensul anunţului făcut de preşedintele republicii, privind disponibilitatea noastră, să contribuim la noi măsuri de reasigurare în beneficiul României. Acest angajament se înscrie în continuitatea acţiunii noastre pentru securitatea noastră comună, ca şi misiunile de poliţie aeriană şi în cadrul misiunilor eFP, prezenţelor avansate în Estonia şi Lituania pe care Franţa le va menţine.

Spun, de asemenea, că intransigenţa faţă de principii, atunci când stabilitatea şi securitatea continentului nostru se află în joc, căutarea unui dialog exigent cu Rusia, un angajament concret, atât în Apărarea Europeană, cât şi în Alianţa Atlantică, numai astfel vom putea să afirmăm ceea ce suntem în mod colectiv, adică o mare putere capabilă să-şi apere propriile interese şi să se facă respectată, o putere de echilibru şi de stabilitate care îşi manifestă ataşamentul faţă de reguli.

Iată, dragi prieteni, ceea ce doream să vă spun la această a 15-a aniversare a aderării României la Uniunea noastră.

În numele istoriei europene care ne-a reunificat, în numele viitorului de suveranitate pe care îl putem construi împreună şi în numele fermităţii şi unităţii pe care o demonstrăm astăzi pentru a păstra aceste cuceriri şi pentru a apăra acest orizont, vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Îl invit la tribună pe domnul Florin Cîţu, preşedintele Senatului României.

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

(Coboară la tribună.)

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnule Jean-Yves Le Drian, ministrul pentru Europa şi afaceri externe al Republicii Franceze,

Distinşi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor ambasadori şi reprezentanţi ai misiunilor diplomatice,

Stimaţi invitaţi,

Onorată asistenţă,

Intrarea în Uniunea Europeană este benefică pentru toţi românii, dar în acelaşi timp necesară, chiar dacă unii dintre noi au alte opinii.

Poate prea des, în ultimii ani, unii politicieni s-au folosit sau au promovat negativ aderarea României la Uniunea Europeană.

Totuşi, este o realitate de necontestat faptul că aderarea la Uniunea Europeană a adus bunăstare, libertate, securitatea României, care astăzi este mai importantă decât oricând, şi a românilor, indiferent de forma ei, definită de Constituţie, alimentară, financiară, socială sau sanitară.

Cele mai mari câştiguri pentru România şi români sunt cele 3 mari libertăţi care nu au existat înainte de aderare - libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor şi a capitalurilor.

Dacă ne uităm în jurul României, toate ţările au luat o decizie importantă. Noi am luat decizia că suntem o ţară europeană. A fost prima dată în istoria României când a existat consens transpartinic, toate partidele politice s-au pus de acord cu privire la drumul european al ţării noastre.

Această aderare a atins şi a pătruns toate nivelurile societăţii româneşti.

Nivelul politic - România face parte acum din marile familii politice europene.

Totuşi, în România, unii politicieni au tendinţa să dea vina pe Uniunea Europeană pentru toate nerealizările lor, pentru lucruri ca distrugerea industriei şi pentru faptul că nu se mai cumpără doar produse româneşti, ci şi produse străine.

Adevărul este exact invers - aderarea la Uniunea Europeană a creat calea pentru ca poporul român să vorbească şi să aplice lucruri ca: standarde internaţionale, competenţă, profesionalism, meritocraţie, evaluare, piaţă liberă, cu care am început să ne obişnuim la doar câţiva ani după aderare.

Pentru mine şi pentru Partidul Naţional Liberal, aderarea la Uniunea Europeană a constituit un prilej prin care fundamentele liberale au avut ocazia să se afirme şi să demonstreze că fac parte din politica europeană.

Şi, da, astăzi ia românească este una dintre cele mai apreciate produse româneşti în Uniunea Europeană, iar Dacia Duster - care, nu ştiu, este o maşină românească făcută de o firmă franţuzească sau invers - este în topul preferinţelor cumpărătorilor din Franţa, Olanda şi Germania.

Cel mai mare câştig al României şi al românilor este că nu ne mai bucurăm doar noi de produsele româneşti şi le-am dat ocazia tuturor să se bucure de acestea.

În esenţă, lucrul important este că Uniunea Europeană ne-a adus împreună. Împreună cu marile naţiuni cu tradiţii din Europa, de la egal la egal. Ne-a permis practic să ne întoarcem într-un loc căruia România i-a aparţinut dintotdeauna.

Europa înseamnă că ne apărăm împreună, creştem împreună, facem planuri pentru viitor împreună.

A permis multor români care nu-şi găseau satisfacţia profesională sau materială în ţară să o facă în interiorul familiei Uniunii Europene, dar ei neuitând niciodată că sunt români.

Tinerii noştri, viitorul nostru, pot astăzi să se formeze şi să studieze uşor şi liber oriunde în Europa.

În ultimii 15 ani, România a progresat ca naţiune europeană, oportunităţile de muncă, de studiu, de investiţii au crescut exponenţial.

Decalajul economic - aşa cum s-a văzut şi în cel mai recent raport al OECD - şi social, în comparaţie cu ţările occidentale, s-a micşorat. Am devenit o societate mai atractivă pentru investitorii străini şi pentru marile companii internaţionale, iar demnitatea, libertatea, drepturile individuale ale omului şi egalitatea au devenit valori de necontestat.

România a contribuit în mod constant, prin acţiuni comune, la îmbunătăţirea mecanismelor de dezvoltare ale UE şi la perfecţionarea instrumentelor politice stabilite la nivel comunitar.

Prin unitate şi solidaritate, am gestionat una dintre cele mai dificile crize sanitare pe care UE le-a traversat încă de la fondarea Comunităţii Europene.

Prin reformele pe care şi le-a asumat, România este astăzi un actor european care poate să asigure continuitate în susţinerea stabilităţii şi predictibilităţii sistemului fiscal. Continuă să faciliteze un dialog onest şi echilibrat cu toţi investitorii şi să identifice soluţii de dezvoltare economică pe termen mediu şi lung.

Suntem puternic angajaţi în asigurarea securităţii şi stabilităţii graniţelor de est, iar evoluţia complexă şi imprevizibilă a situaţiei din proximitatea ţării noastre ne determină să ne consolidăm şi postura de furnizor important de securitate şi stabilitate.

De aceea, vă spun foarte clar - viitorul României este strâns legat de viitorul construcţiei europene.

Eforturile noastre trebuie concentrate pe identificarea unor direcţii care să faciliteze creşterea sustenabilă a calităţii vieţii tuturor cetăţenilor.

În acelaşi timp, viziunea şi acţiunile noastre comune la nivelul UE trebuie să fie calibrate schimbărilor ample care se produc chiar acum, sub ochii noştri, la nivel regional şi european.

Pentru mine şi pentru Partidul Naţional Liberal, Uniunea Europeană este singura opţiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Îl invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor. (Râsete. Aplauze. Vociferări.)

Domnul Ion-Marcel Ciolacu:

Domnule ministru pentru Europa şi afaceri externe al Franţei,

Excelenţa Voastră, domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Stimaţi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Doamnelor şi domnilor europarlamentari,

Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic,

Distinşi invitaţi,

Domnule prim-ministru Adrian Năstase,

Domnule prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, (Aplauze.)

Cu mare bucurie vă urez un călduros bine aţi venit la şedinţa solemnă comună pentru aniversarea a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană!

Încă de la apariţia statului român modern, poporul român a îmbrăţişat, cu entuziasm şi pasiune, cultura occidentală şi, în special, pe cea franceză.

În perioada paşoptiştilor, în cea a regalităţii, în timpul şi între cele două Războaie Mondiale, alegerea românilor a fost mereu Europa.

După o îndepărtare forţată în anii comunismului, anul 1989 a însemnat reafirmarea, cu toată puterea şi determinarea unui popor dornic de libertate, apartenenţei la proiectul european.

A urmat un drum lung, marcat de numeroase decizii şi reforme dificile, dar care a culminat, în anul 2007, cu unul dintre cele mai semnificative momente ale istoriei noastre recente, aderarea la Uniunea Europeană. Acel moment a fost o mare victorie a României, dar, în egală măsură, şi o victorie a Europei.

În contextul prezenţei la Bucureşti a domnului ministru Le Drian, aş dori să remarc faptul că ţara Domniei Sale a fost, în istorie, unul dintre marii susţinători ai României.

De aceea, domnule ministru, vă mulţumesc pentru gestul de mare prietenie de a vă alătura în cadrul acestei şedinţei solemne, mai ales având în vedere agenda dumneavoastră atât de complexă în acest semestru al preşedinţiei franceze a Consiliului Uniunii Europene.

Distinsă audienţă,

Uniunea Europeană este un proiect în continuă dezvoltare, al cărei viitor îl conturăm împreună.

În vremurile bune ne bucurăm de prosperitate, de libera circulaţie, de oportunitatea de a avea studii şi cariere paneuropene, iar în vremurile grele ne bucurăm de protecţia şi solidaritatea europeană.

Mecanismul european de redresare şi rezilienţă, şi din perspectiva României, PNRR, reprezintă o şansă extraordinară pentru alinierea economiei noastre la cele mai moderne standarde.

Acum traversăm un context geopolitic extrem de complicat. Mai întâi criza pandemică, la care se adaugă evoluţiile deosebit de îngrijorătoare de la frontiera de est.

După cum ştiţi, România este un partener de încredere atât din punct de vedere militar şi al prezenţei sale în NATO, cât şi din postura de gardian al frontierelor externe ale Uniunii Europene, prin participarea la misiunile Frontex.

Suntem convinşi că o vecinătate sigură, cu ţări prospere şi stabile, reprezintă cea mai bună cale spre propria pace.

Salut, cu acest prilej, acţiunile care vizează avansarea parcursului european al statelor din Balcanii de Vest şi intensificarea dialogului cu statele Parteneriatului Estic.

Stimaţi oaspeţi,

Ne aflăm în Anul european al tineretului, un moment de recunoaştere a provocărilor pe care le-au avut tinerii pe perioada pandemiei.

Este un moment cu atât mai bun să ne amintim că tinerii noştri sunt cei care vor trăi în lumea pe care noi o construim. Ei trebuie să se regăsească atât în valorile generoase care au condus la crearea Uniunii, cât şi în deciziile cele mai concrete care vor avea un impact direct asupra vieţii lor de zi cu zi.

La 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană avem nevoie de un nou pact politic, precum momentul Snagov, care să dea direcţie României în Uniunea Europeană în perioada următoare - o nouă agendă europeană pentru ţara noastră, care să asigure dezvoltarea României şi folosirea oportunităţilor disponibile la nivel european în interesul românilor.

De aceea, închei acest discurs cu gândul că trebuie să le oferim tinerilor noştri tot sprijinul de care au nevoie, pentru ca şi ei să lupte la rândul lor pentru visul Europei unite.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim.

Îl invit la tribună pe Excelenţa Sa, domnul Nicolae Ciucă, prim-ministrul României.

Domnul Nicolae Ionel Ciucă (prim-ministrul României):

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului României,

Domnule ministru Le Drian,

Distinşi membri ai Parlamentului României,

Distinşi membri ai Guvernului,

Distinşi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Stimaţi membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureşti,

Doamnelor şi domnilor,

Şedinţa solemnă de astăzi este un moment important de bilanţ şi perspectivă. Cei 15 ani de la aderarea României au echivalat cu transformări semnificative în beneficiul cetăţenilor noştri. De asemenea, a fost o perioadă în care am înţeles importanţa şi am susţinut o Uniune Europeană puternică, solidară, coezivă. România şi-a dorit să intre în Uniune şi a fost primită ca urmare a voinţei românilor care şi-au dorit democraţie, libertate, economie de piaţă atunci când au ieşit în stradă pentru a răsturna regimul totalitar comunist.

Uniunea Europeană se află astăzi într-un moment definitoriu al existenţei sale, dacă privim experienţa recentă determinată de pandemia de COVID-19 sau ambiţiile legate de tranziţia ecologică şi digitală. Aş putea spune că este un moment important nu doar pentru relansarea proiectului european după dificultăţile generate de criza sanitară, ci şi un context de turnură către ceea ce va trebui să fie Europa viitorului - conectată, ecologică, inovatoare. Sunt profund convins că acest semestru al Preşedinţiei franceze a Consiliului Uniunii Europene va contribui la consolidarea iniţiativelor noastre comune necesare creşterii rezilienţei Uniunii Europene şi pregătirii acesteia pentru economia viitorului.

Anul acesta a debutat cu o serie de evoluţii îngrijorătoare în vecinătatea Uniunii Europene. Suntem martorii unui narativ pe care îl credeam o manifestare a secolelor trecute: sfere de influenţă, negarea dreptului suveran al statelor de a-şi alege alianţele din care doresc să facă parte. Aceste atitudini, declaraţii şi posturi de forţă ne confirmă, o dată în plus, două lucruri.

În primul rând, stabilitatea, prosperitatea şi securitatea României sunt garantate prin apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi la NATO.

În al doilea rând, unitatea şi solidaritatea europeană şi transatlantică sunt unica opţiune viabilă pentru a putea gestiona eficient provocările şi a valorifica oportunităţile. Uniunea şi parteneriatele sunt răspunsul!

Uniunea Europeană a fost o opţiune fără echivoc a cetăţenilor români, confirmată prin orientarea proeuropeană constantă a opiniei publice. Înainte de aderarea la UE, această opţiune europeană reflecta dorinţa românilor de a fi parte a spaţiului de valori şi prosperitate al Uniunii. După aderare, europenismul României a fost consolidat de experimentarea directă de către cetăţeni a beneficiilor concrete ale apartenenţei la Uniunea Europeană.

Expertiza şi finanţarea europeană şi-au pus indisolubil amprenta în aproape toate domeniile economice, fie că vorbim despre proiecte de reabilitare şi infrastructură la nivel local sau regional, despre susţinerea dezvoltării şi modernizării agriculturii româneşti sau despre participarea la proiecte de cercetare. Mai mult decât atât, milioane de români lucrează, învaţă ori îşi petrec vacanţele în alte ţări din Uniunea Europeană. Majoritatea exporturilor româneşti sunt operate de către state membre ale Uniunii Europene. Piaţa Unică Europeană este deschisă antreprenorilor români care beneficiază de acces liber şi sprijin acordat prin finanţările europene. Tinerii români participă intens în schimburile universitare finanţate prin programele Erasmus.

După aderarea la Uniunea Europeană, Produsul Intern Brut al României s-a triplat: 2006 - 342,7 miliarde lei; 2021 - 1.190 miliarde lei, iar PIB-ul pe cap de locuitor a devenit de aproape patru ori mai mare: 2006 - 16.170 lei; 2021 - 61.368 lei.

În calitatea sa de membru al Uniunii Europene, România nu este numai beneficiar al prosperităţii economice generate de cadrul european, ci are astăzi şansa de a contribui direct la conturarea politicilor europene şi la construcţia unui viitor al Uniunii.

Dezbaterile în desfăşurare din cadrul Conferinţei privind viitorul Europei ne confirmă că cetăţenii români, la fel ca majoritatea cetăţenilor europeni, doresc mai multă Europă şi mai multă convergenţă în dezvoltarea sa.

Unitatea în protejarea valorilor europene, în promovarea elementelor fundamentale ale democraţiei şi statului de drept în Uniune şi în vecinătatea acesteia este esenţială pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. De asemenea, obiectivele vizând o Uniune mai puternică pot fi atinse doar prin manifestarea unei veritabile solidarităţi şi unităţi europene.

Doamnelor şi domnilor,

La 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, avem o nouă perspectivă determinantă pentru viitorul României. Avem oportunitatea de a recupera în dezvoltarea de infrastructură care să asigure conectarea fizică a României la reţelele de transport europene. Avem şansa unor progrese importante în sfera digitalizării, a educaţiei şi pentru oferirea unor servicii de sănătate de calitate. Avem şi posibilitatea de a avansa către decarbonizarea economiei, prin investiţii în tehnologii cu emisii reduse de CO₂. Într-adevăr, prin aceste reforme şi investiţii, România poate să garanteze o dezvoltare incluzivă, de care să beneficieze pe termen mediu şi lung toţi românii, indiferent dacă locuiesc în zonele urbane sau rurale, în oricare parte a României. În acelaşi timp, avem datoria să ne asigurăm că aceste schimbări sunt implementate de o manieră echilibrată şi justă, cu luarea în considerare a realităţilor şi provocărilor cu care se confruntă astăzi cetăţenii noştri.

Pentru a implementa reforme şi investiţii, România va beneficia, în perioada 2021-2027, de aproape 80 de miliarde de euro, prin intermediul celor două mari instrumente agreate la nivelul Uniunii Europene: bugetul multianual pe 7 ani şi Planul European de Redresare.

Totodată, acţiunea României în plan european va continua să fie ghidată de respectul deplin pentru statul de drept, pentru principiile şi valorile înscrise în Tratatele Uniunii Europene, ca piloni de bază ai Uniunii, precum şi pentru dreptul european, în general.

Participarea directă la Uniunea Europeană, în calitatea de stat membru, ne-a reconfirmat şi faptul că solidaritatea şi unitatea sunt un parcurs cu dublu sens. Prin exercitarea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în 2019, România a confirmat că are maturitatea necesară de a susţine, promova şi ghida Uniunea în atingerea obiectivelor sale strategice. Declaraţia de la Sibiu a reuşit, de asemenea, să contureze liniile strategice pentru evoluţia Uniunii, confirmând ambiţia pentru a avansa proiectul european. În egală măsură, pregătirea pentru aderarea la Spaţiul Schengen, ca şi obiectivul de integrare în Zona Euro, sunt contribuţii directe la aprofundarea integrării europene.

România continuă să rămână angajată în sprijinirea activă a obiectivului de consolidare a Uniunii Europene. Aceasta este şi o aşteptare confirmată în cursul dezbaterilor recente la nivel naţional, în contextul Conferinţei privind viitorul Europei, care evidenţiază nevoia de unitate şi convergenţă în Uniunea Europeană. Este imperativ să răspundem aşteptărilor cetăţenilor prin iniţiative şi soluţii concrete la nivel european.

Acest lucru mă determină să reamintesc aprecierile europene ale lui Robert Schuman, părintele fondator al Europei unite şi ministru de externe al Republicii Franceze: "Lecţiile dure de istorie m-au învăţat să mă feresc de improvizaţiile pripite, de proiectele prea ambiţioase, dar m-au învăţat şi că, atunci când o judecată obiectivă, matură, bazată pe realitatea faptelor şi a interesului superior al oamenilor ne conduce la iniţiative noi, chiar revoluţionare, este important - chiar dacă acestea contravin obiceiurilor consacrate, antagonismelor seculare şi vechilor rutine - să rămânem fermi şi să perseverăm".

Doamnelor şi domnilor,

Forţa Uniunii Europene şi a României, ca stat membru, este determinată şi de capacitatea sa de a-şi proiecta valorile şi de a consolida parteneriatele în vecinătatea sa. Ca stat care valorifică experienţa propriei aderări la Uniune, suntem pregătiţi să acţionăm în continuare pentru a transmite mai departe valorile şi principiile europene în vecinătatea noastră, către partenerii noştri care au făcut o opţiune strategică solidă, pe calea reformelor şi a proceselor de modernizare europeană.

În egală măsură, sunt convins că Uniunea Europeană şi statele sale membre trebuie să continue să lucreze cu partenerii strategici - state şi organizaţii cu care avem în comun valori şi cu care împărtăşim obiectivul unei societăţi echitabile şi durabile, fundamentată pe democraţie, drepturile omului, stat de drept şi economie de piaţă. Avem nevoie de aceste parteneriate, inclusiv pentru a capacita Uniunea să proiecteze mai departe modelul său de dezvoltare, care a generat prosperitate şi stabilitate mai mult de 50 de ani şi care continuă să rămână valid.

În concluzie, parcurgem momente istorice din toate punctele de vedere: tehnologic, social, securitar. Traversăm provocări fără precedent, fie că vorbim de pandemie sau de impactul transformărilor digitale. Prezentul necesită o atenţie particulară, pentru că ne defineşte viitorul. În acelaşi timp, trebuie să învăţăm din erorile trecutului pentru a creiona un viitor mai bun, iar Uniunea Europeană are forţa intrinsecă de a asigura o perspectivă de creştere şi stabilitate pentru generaţiile viitoare. Pentru aceasta avem nevoie de aportul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, de unitate şi de solidaritate. Însă, mai cu seamă, este nevoie de păstrarea valorilor democratice ale Uniunii, care sunt fundamentul păcii, securităţii şi prosperităţii noastre comune. Acest lucru nu trebuie uitat. Valorile Uniunii trebuie să reprezinte punctul de gravitaţie al acţiunilor noastre prezente şi viitoare.

Aş dori să închei acest mesaj cu reflecţia unui mare promotor român al unităţii europene. Politicianul şi diplomatul Grigore Gafencu scria în jurnalul său din 1941-1943, la un moment de mare răscruce pentru continentul nostru: "Europa e trecutul nostru; ea trebuie să fie şi viitorul. Ea cuprinde o idee de unitate, după cum cuprinde o idee de diversitate şi de echilibru".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Onoraţi invitaţi,

Potrivit celor convenite, în această şedinţă solemnă vor avea intervenţii reprezentanţi ai grupurilor parlamentare reunite, în limita a 10 minute pentru fiecare grup parlamentar, iar deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi li se alocă 3 minute, cu o singură intervenţie printr-un reprezentant comun.

Dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnului senator Angel Tîlvăr.

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnule ministru pentru Europa şi afaceri externe,

Domnilor miniştri,

Stimaţi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Doamnelor şi domnilor europarlamentari,

Stimaţi reprezentanţi ai Corpului diplomatic,

Distinşi invitaţi,

Marcăm astăzi unul dintre cele mai importante evenimente din istoria României, eveniment care a produs schimbări ample la nivelul societăţii româneşti, în ansamblu, dar mai ales la nivelul fiecăruia dintre noi, aderarea la Uniunea Europeană.

Opţiunea firească de a se îndrepta spre Occident, afirmată încă din 1989, se bazează pe dorinţa poporului român de a construi o democraţie funcţională şi de a-şi asigura prosperitatea.

Procesul de aderare nu a fost unul uşor. A început în 1993, când a fost semnat acordul de asociere la Uniunea Europeană.

În 1995, România a depus oficial cererea de aderare, iar în 1999, Consiliul European, la Helsinki, a decis începerea negocierilor pentru ca, după semnarea Tratatului de aderare, în 2005, România să devină stat membru al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007.

Am menţionat acest parcurs pentru că el a avut la bază un acord larg al clasei politice româneşti, o situaţie de convergenţă, exprimând voinţa românilor.

Doamnelor şi domnilor,

Aderarea României la Uniunea Europeană a fost un obiectiv asumat de întreaga clasă politică, a fost o dovadă a responsabilităţii, a capacităţii de a coopera şi de a acţiona unitar în vederea atingerii unui obiectiv de interes naţional.

Aderarea a fost un pas important. El a însemnat implementarea de reforme necesare ţării noastre, dar, cred eu, important este procesul continuu al integrării, al recuperării decalajului de dezvoltare, al racordării complete a României la spaţiul european.

În aceşti 15 ani, România a făcut paşi evidenţi în această direcţie. Poate viteza nu a fost cea dorită, ne-am mai poticnit, am mai greşit, dar paşii înainte sunt evidenţi. România se află astăzi într-o poziţie mai bună decât acum 15 ani. Sunt multe date care ne trimit la această afirmaţie. Dar ceea ce contează însă este ca românii să simtă şi să conştientizeze evoluţia şi beneficiile care vin ca urmare a apartenenţei la Uniunea Europeană.

Avem de lucru în continuare pentru a reduce decalajele de dezvoltare dintre regiuni, atât în interiorul ţării, cât şi dintre România şi alte ţări membre, aşa cum sunt multe de îmbunătăţit în ceea ce priveşte utilizarea instrumentelor financiare europene.

Impactul pozitiv al aderării la Uniune rămâne unul perceptibil, fie prin proiectele pe care România le implementează, cu finanţare europeană, fie prin beneficiile pe care sistemul de valori şi libertăţi europene le aduc.

Totuşi, toţi aceşti ani au dus la modernizarea României, la îmbunătăţirea capacităţii instituţionale şi administrative, la dezvoltarea economică şi, nu în ultimul rând, la consolidarea democraţiei.

Doamnelor şi domnilor,

Procesul de integrare a însemnat şi o participare consistentă la mecanismele decizionale europene şi vreau să reamintesc exercitarea de către ţara noastră, pentru prima dată, a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene, din ianuarie până în iunie 2019. Spun asta pentru că România trebuie să rămână proactivă în conturarea agendei europene.

Pentru că, după 15 ani, ţara noastră are, cred eu, instrumentele necesare pentru a deveni iniţiator de măsuri şi politici de dezvoltare economică.

România are nevoie de Uniunea Europeană, aşa cum Uniunea Europeană are nevoie de România, iar provocările ultimei perioade dovedesc că viitorul României este strâns legat de viitorul Uniunii Europene.

Sper ca reflecţia asupra proiectului european, generată de conferinţa privind viitorul Europei, să ne permită să ne exprimăm în domenii care merită toată atenţia: schimbări climatice, sănătate, securitate comună, transformare digitală, democraţie, migraţie, educaţie, cultură, tineret, sport şi rolul parlamentelor naţionale.

Doamnelor şi domnilor,

România este un stat european responsabil şi implicat în contextul în care avem nevoie de o Uniune întărită în interior, dar şi în plan global, pentru că o Uniune Europeană puternică este esenţială pentru prosperitatea şi stabilitatea regională. Criza actuală de securitate din vecinătate confirmă acest lucru.

Consider că Uniunea Europeană poate fi mai puternică, de aceea uşa Uniunii Europene trebuie să rămână deschisă pentru partenerii care împărtăşesc valorile noastre comune.

Totodată, Uniunea Europeană are vocaţia de a proiecta în jurul său stabilitate, democraţie, dezvoltare economică şi prosperitate.

Lucrurile pe care le-am adus în atenţia dumneavoastră cred că vorbesc despre o realitate care încurajează susţinerea proiectului european. Această realitate trebuie întărită şi dezvoltată în permanenţă, zi de zi, mai ales în contextul presiunilor la care este supusă în prezent Uniunea Europeană, a tendinţelor distructive care-i ameninţă unitatea şi a încercărilor permanente de destabilizare.

Alături de NATO sau Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa României la Uniunea Europeană este o şansă de dezvoltare, şi acest lucru trebuie afirmat şi transpus în beneficii pentru români.

Închei în spiritul dezideratului exprimat de Jean Monnet: "Continuaţi, continuaţi! Nu există alt viitor pentru popoarele Europei decât în Uniune".

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim, domnule senator.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul deputat Ionuţ-Marian Stroe.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru Nicolae Ciucă,

Domnule ministru Jean-Yves Le Drian,

Stimaţi invitaţi,

Excelenţele Dumneavoastră, doamnelor şi domnilor ambasadori,

Dragi colegi din Executiv şi din Parlament,

România este Uniunea Europeană.

Este o afirmaţie atât de simplă, dar care, după 15 ani, vedem şi simţim, în viaţa de zi cu zi, înseamnă mult mai mult decât ne-am fi putut imagina atunci.

Europa a fost "acasă" pentru noi, românii, întotdeauna, chiar dacă aspiraţiile noastre europene s-au împlinit abia în anul 2007.

Tocmai de aceea, în astfel de momente precum cel al integrării, deciziile au venit normal, natural pentru că sunt lucruri care ne definesc ca naţie, pentru că sunt lucruri care ne aparţin, pentru că sunt lucruri pe care cu toţii ni le-am dorit.

Europa este aici, iar progresul României este în aceşti 15 ani evident, chiar dacă sunt - şi trebuie să o spunem şi să o recunoaştem - încă foarte multe lucruri de făcut.

Fie că trăieşti într-un oraş modernizat graţie fondurilor europene, fie că tinerii studiază într-o universitate modernă sau mergi la o competiţie sportivă, pe unul dintre stadioanele modernizate, fie că mergi pe o autostradă, pe un drum reabilitat, într-o staţiune cu obiective turistice realizate din bani europeni, ori într-o comună cu şcoli modernizate, în localităţi unde au fost introduse reţele de apă şi canalizare sau fie că întâlneşti antreprenori care au putut să îşi dezvolte afaceri sau să-şi instruiască angajaţii, vei afla atunci că foarte multe dintre ele au fost posibile pentru că banii, proiectele şi programele europene au funcţionat în România.

Chiar şi aşa, bineînţeles, am fi putut avea o absorbţie mult mai mare şi, cu siguranţă, rezultatele ar fi putut fi sau ar fi putut deveni spectaculoase.

Din fericire pentru noi, dragi colegi, timpul nu este încă pierdut.

La fel cum vei afla, vorbind cu orice român, că libertatea de a circula, de a călători şi - un lucru foarte important - libertatea de a munci în spaţiul european, acest drept, au devenit pentru noi, românii, normalităţi. Ne-am bucurat de ele, beneficiem de ele.

În cei 15 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană, România s-a bucurat de cea mai mare ascensiune economică din istoria ei. În 2006, PIB-ul abia se apropia de 100 de miliarde de euro, iar în 2021 am făcut deja un salt de două ori şi jumătate, ajungând la un PIB de 240 de miliarde de euro.

În veniturile românilor vedem aceeaşi creştere. În 2007, salariul mediu abia atingea 300 de euro. Astăzi, în schimb, am ajuns la borna de 600 de euro.

Uniunea Europeană a fost în aceşti 15 ani un partener generos şi corect cu ţara noastră. Am primit finanţări din partea Uniunii Europene de aproape 3 ori mai mult decât am contribuit - un plus de 40 de miliarde de euro.

Putem să ne uităm, de exemplu, la agricultură, unul dintre domeniile care a avut cel mai mult de câştigat - pe lângă banii din proiecte, aproape 11 miliarde de euro au intrat direct în buzunarele fermierilor printr-un mecanism simplu şi uşor de accesat, subvenţia.

Prin programele adresate tinerilor - Erasmus - zeci de mii de tineri din România au reuşit să se formeze ca specialişti în universităţi de top din Europa.

La început, una dintre cele mai importante priorităţi a fost reforma justiţiei şi lupta anti-corupţie. Am ajuns astăzi la rezultate palpabile, chiar dacă sunt încă necesare anumite corecturi şi reforme.

Pandemia, dragi colegi, ne-a arătat şi ea cât de importantă este solidaritatea europeană în momente de criză. Solidaritate care s-a tradus în acces rapid la medicamente, la echipamente medicale şi, bineînţeles, la vaccin.

Şi poate cel mai important, privind acum spre viitor, avem acces pentru următorii ani la cel mai mare program de finanţare pentru dezvoltare - PNRR.

Trebuie să facem tot ceea ce este în puterea şi pasiunea noastră, bineînţeles, pentru a împlini şi a ne împlini noi, românii, în Europa şi pentru a deveni o forţă, de ce nu? (Aplauze.)

Hai să lămurim puţin lucrurile... (Aplauze. Vociferări.) - nimeni nu ne dă teme pentru a ne... (Aplauze. Vociferări.)

Hai să ne lămurim - nimeni nu ne dă teme în Europa şi noi suntem singurii responsabili de reuşita noastră.

România trebuie să aibă curajul de a deveni influentă în deciziile europene, de a-şi asuma proiecte ambiţioase care să aducă un viitor mai sigur, mai bun şi mai curat generaţiilor viitoare.

Pe lângă priorităţile clare - modernizarea localităţilor, a economiei româneşti - ţara trebuie să privească înainte, să investească într-un viitor sustenabil.

Tranziţia verde, digitalizarea, securitatea energetică sunt subiecte care nu trebuie pierdute din vedere şi care fac parte, bineînţeles, din proiectul nostru de viitor.

Această nouă generaţie, sută la sută europeană, şi cea care a reuşit acum 15 ani integrarea în Uniune nu pot intra în conflict sau într-o competiţie, este absolut necesar să colaboreze pentru că România trebuie să fie parte a viitorului secol european. Depinde doar de noi.

La mulţi ani României europene! (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupurilor parlamentare ale USR, domnul deputat
Ilie Dan Barna.

Domnul Ilie Dan Barna:

Excelenţa Voastră, domnule ministru pentru Europa şi afaceri externe al Republicii Franceze,

Domnilor prea excelenţi preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului,

(Râsete. Aplauze.)

Domnule premier,

Domnilor miniştri şi doamnelor miniştri,

Stimaţi colegi,

Dragi invitaţi,

Vă provoc astăzi la un exerciţiu de imaginaţie - să ne închipuim cum ar fi fost România fără structurile europene şi euroatlantice.

Vă invit să vă uitaţi la ce se întâmplă cu statele din jurul nostru care au ratat acest tren.

Niciuna dintre ţările din regiune care au ratat aderarea nu poate să spună astăzi că a avut o strategie înţeleaptă. Toate aceste ţări se zbat astăzi în incertitudine şi nesiguranţă.

România, din fericire, la momentul acela, nu a ezitat.

Mai corect spus, de fapt, românii nu au ezitat. Pentru că statul nostru a tratat adesea integrarea neconvins şi neentuziast, mai mult ca slogan decât ca angajament ferm.

Şi, chiar dacă această şedinţă solemnă e cumva, ca o lecţie la clasă, în care, având inspecţie, fiecare vorbeşte frumos şi politicos, ca să arătăm ce clasă bună suntem, cred că o imagine realistă despre aceşti 15 ani ar fi, de asemenea, utilă pentru România şi pentru Europa.

Şi o să punctez câteva lucruri.

Spun asta pentru că politicienii de rit vechi, în momentul integrării, au înţeles că o lupă uriaşă va veni asupra României, care va face foarte vizibile şi nepotismul şi corupţia şi incompetenţa. Şi, din acest moment, în loc să aderăm cu premianţii din centrul Europei, în 2004, am reuşit acest lucru alături de Bulgaria, doar în 2007. Dar a fost un lucru excelent.

Însă am aderat cu tinicheaua MCV de coadă. Pentru că reprezentanţii noştri, ai statului român, nu au fost în stare să dea garanţii că România va avea cu adevărat un stat de drept funcţional.

Astăzi, astăzi, 15 ani mai târziu, încă suportăm această ruşine.

Şi, mai grav, dacă ne uităm la acţiunile Guvernului nostru, vedem că nu sunt semne că vom scăpa prea curând de această tinichea şi nici de perspectiva de a intra în Schengen nu... ne îngrijorăm.

Inclusiv în această onorată adunare încă mai sunt oameni care cred şi încearcă să ne convingă că "Secţia Specială" de investigare şi şantajare a magistraţilor este ceva ce poate fi păstrat, în ciuda avertismentelor Comisiei Europene şi a Comisiei de la Veneţia.

Nu! Nu, dragi colegi şi invitaţi! "Secţia Specială" nu face decât să prelungească MCV şi, odată cu el, imaginea aceasta păcătoasă, dar reală, că în sânul clasei politice româneşti, inclusiv la vârful ei, nu există nici voinţa şi nici putinţa de a consolida cu adevărat statul de drept în România, aşa, european, cum îl pretindem.

Doamnelor şi domnilor,

La 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, scopul nostru astăzi ar fi trebuit să fie o integrare mai profundă într-un bloc comunitar care, ne place sau nu, a început de ani de zile să vorbească despre o Europă cu mai multe viteze. Şi, în loc să mărim viteza, părem că dorim cu tot dinadinsul să intrăm în marşarier. Nu e o metaforă, e purul adevăr pe care îl trăiesc cetăţenii noştri.

Uitaţi-vă la exemplul cu eforturile de aderare la moneda euro!

În 2016, îndeplineam 4 din cele 5 criterii de convergenţă. Astăzi, abia mai îndeplinim unul din ele. Iar şansa ca termenul anunţat de actualul ministru de finanţe - 2029 - să fie unul real este ridicol de mică.

Aproape toate Guvernele care s-au succedat de la aderare încoace au preferat să pice în capcana ieftină a scandalurilor ieftine şi zilnice, a scandalurilor populiste şi au abandonat viziunea pe termen lung.

O responsabilitate colectivă - să nu uităm din când în când să mai privim şi dincolo de ziua de azi - lipseşte cu desăvârşire.

Dacă nu ne înţelegem între noi pe aceste obiective importante nu rămâne prea multă speranţă pentru România.

V-o spun cu toată responsabilitatea că e timpul să ne întoarcem la obiective majore, să ne definim clar ce proiect de ţară are această generaţie. Pentru că dacă nu o facem, o să ne pierdem în continuare inginerii şi muncitorii şi medicii, care aleg să meargă acolo unde Uniunea Europeană chiar funcţionează.

Pentru mulţi dintre compatrioţii noştri - şi o ştiţi fiecare foarte bine - România e locul în care se mimează reguli. E locul acelui pârdalnic "Merge şi aşa!", ţara în care dezastrul este aşteptat să se întâmple. Oamenii, pe bună dreptate, s-au săturat şi nu mai îndrăznesc să mai spere.

Plecarea fiecăruia dintre românii care aleg să trăiască în altă parte, indiferent de pregătirea sau aspiraţiile lor, este un vot de blam la adresa administraţiilor publice - şi centrale şi locale - şi avem astăzi milioane de voturi de blam.

Aminteam de proiectul de ţară. Da, aderarea la Uniunea Europeană a fost un astfel de proiect reuşit. Din păcate, ultimul mare proiect reuşit.

Apoi, ni s-au prezentat diverse propuneri, pe care ne tot chinuim să le transformăm în reuşite. "România Educată" e unul dintre ele.

Cât de ridicoli putem fi să vorbim de o Românie educată într-o ţară în care plagiatul a devenit aproape un standard! O ţară în care până şi femeia de serviciu trebuie să fie membră de partid ca să-şi păstreze jobul! Sau la managementul Deltei numim persoane care nu au nicio legătură cu domeniul!

Trebuie să înţelegem că din nou, din nou ni se oferă o mare şansă. Mă refer la PNRR, la acest Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă. La cele 30 de miliarde pentru a avea autostrăzi, spitale, şcoli şi o modernizare a administraţiei, care a intrat în secolul XXI cu dosar cu şină.

Sunt deja destule semnale de alarmă însă cu privire la jaloanele pe care ne-am angajat să le atingem. Şi folosesc acest prilej pentru a atrage atenţia că orice ratare se calculează în bani pentru dezvoltarea României. Şi nu în puţini bani!

Doamnelor şi domnilor,

Europa a avut şi încă are încredere în noi. Prezenţa ministrului de externe al Republicii Franceze este un foarte bun argument. Încă ne mai acordă încredere. Una dintre dovezi este exact acest PNRR despre care am vorbit.

Românii însă nu mai au răbdare. Şi vedem asta din sondaje în care încrederea în Uniunea Europeană creşte, iar încrederea în instituţiile naţionale stagnează sau scade.

Românii sunt sceptici când se uită spre această clădire de care suntem atât de mândri şi, dacă nu schimbăm ceva repede, în curând şi alţii îşi vor pierde răbdarea şi încrederea.

Cum să pretindem că avem un sistem educaţional, de sănătate funcţional când avem elevi de clasa a opta care nu înţeleg ce citesc?

Cum să pretindem că avem un climat economic cinstit când în Parlament se pregăteşte să se pună ştampila pe un tun imobiliar aşa cum este Romexpo?

Cum să pretindem că e stat de drept când judecătorii cinstiţi sunt daţi afară din Magistratură, sub pretexte ridicole?

Cum să pretindem că practicăm democraţia când sunt unii oameni din partide care ameninţă femei politicieni în cel mai josnic mod posibil? (Vociferări.)

Să mai spun că avem aici colegi, în sală, care cred că e o idee bună să se asocieze cu indivizi care ne ţin predici despre înţelepciunea dictaturii ruseşti? (Vociferări.)

Se întreabă unii cât am câştigat de pe urma aderării la Uniunea Europeană.

Premierul a prezentat câteva cifre.

În 2007, PIB-ul României era 120 de miliarde. Astăzi, la 15 ani după, e 240. Practic, o dublare a ceea ce înseamnă beneficiul nostru, ca stat.

Doamnelor şi domnilor,

Aderarea la Uniunea Europeană a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat României în ultimii 30 de ani.

Însă, doamnelor şi domnilor, dacă ţinem seama doar de drepturi, nu şi de obligaţii, nu ar trebui să ne mirăm că vocea noastră lipseşte din conversaţiile mari. Nu ar trebui să ne mirăm că discuţiile despre război şi pace se poartă mai mult pe lângă noi, fără noi.

Nu e vina niciunei conspiraţii, ci doar a noastră. Când te ţii de cuvânt doar pe jumătate, nu poţi avea pretenţia să fii luat în serios foarte mult.

Şi s-a promis românilor şi lumii că România va fi o ţară prosperă şi democratică. Am reuşit doar parţial şi foarte puţin.

Uniunea Salvaţi România este de la înfiinţare un partid ferm, pro-occidental, pro-european şi pro-democratic, şi atunci când ne auziţi criticându-vă, vă asigur că asta se întâmplă pentru că ne-am săturat, alături de miile de români, ca dezvoltarea să se facă în ritm de melc. Vrem ca România să se dezvolte rapid şi în folosul cetăţenilor.

O Românie înscrisă cu încăpăţânare pe drumul acesta european foloseşte şi cetăţenilor ei şi Europei.

Dragi colegi,

Trăim de prea multă vreme întrebându-ne ca Ilie Moromete - "Niculae, unde mergem noi, domnule?".

Haideţi să nu ne mai întrebăm şi să trecem la acele fapte despre care doar vorbim! La faptele pentru care ne-am angajat atunci când am aderat la Uniunea Europeană.

Peste alţi 15 ani, sper să nu mai căutăm România la coada clasamentelor ţărilor dezvoltate din Europa! Le suntem datori cu acest lucru generaţiilor actuale şi generaţiilor viitoare!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Din partea Grupurilor parlamentare AUR, timpul alocat - 10 minute, domnul senator Sorin Lavric.

Domnul Sorin Lavric:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Într-adevăr, suntem la o şedinţă solemnă, însă vă mărturisesc că e o mică tortură ca să vedem atâţia politicieni cum vin şi rostogolesc aici, citind de pe hârtii, nişte texte atât de convenţionale, de protocolare şi, firesc, plicticoase.

Dacă v-aş întreba pe fiecare dintre dumneavoastră ce aţi reţinut din ce s-a vorbit până acum, când tot timpul aţi stat cu ochii în telefon, mă îndoiesc că puteţi să-mi spuneţi.

Eu sper să nu vă spun nişte clişee, aşa cum au făcut antevorbitorii mei.

Singurul care a dat impresia că nu este un robot, rostogolind discursuri terne, a fost domnul Barna.

Şi sper ca dânsului şi dumneavoastră să vă răspund la întrebarea - unde mergem, încotro ne îndreptăm?

Şi am să încerc să vă descriu lapidar viziunea Partidului AUR în privinţa Uniunii Europene şi a locului României în această Uniune. Cu atât mai mult cu cât ştiţi foarte bine că a devenit un laitmotiv ca despre cei de la AUR să se spună că sunt eurosceptici, că sunt antioccidentali, că ni s-a cuibărit în cap ideea ROExit-ului, că trebuie musai ca România să iasă din Uniunea Europeană.

Şi, fireşte, ca tacâmul să fie complet, domnul Barna, cu "înţelepciunea rusească" - noi, ce la AUR, suntem rusofili şi, fireşte, putinişti.

Ţin să vă spulber toate aceste temeri şi să vă spun din capul locului - AUR este un partid pro-european, în mod răspicat... (Râsete. Aplauze.)

Păi, lăsaţi-mă să vă argumentez! (Vociferări.)

Este un partid devotat valorilor... (Vociferări.) ...europene... (Râsete.) ...nici nu ne trece prin cap... (Vociferări.) ...să fim adepţii ROExit-ului pe care ni-l imputaţi atâta şi cu atât mai putin... (Râsete.) ...puţin... (Râsete.) ...nu putem să fim... (Râsete.) ...putinişti... (Râsete.) ...de vreme ce suntem în NATO. Ştim prea bine că de fiecare dată când am avut de-a face cu ruşii lucrurile s-au sfârşit prost pentru noi. Suntem în tabăra NATO şi suntem loiali partenerilor noştri. Nici vorbă de a privi cu simpatie către Rusia. (Aplauze.)

Da, locul României este în Uniunea Europeană, nu există altă direcţie, este singura opţiune. Dar noi când spunem "Uniunea Europeană" ne gândim la acel proiect iniţial pe care părinţii fondatori ai Uniunii Europene l-au avut în minte - este vorba de o coaliţie, de un club select de naţiuni creştine şi de state suverane.

Niciun antevorbitor... (Aplauze.) ...vorbind despre unitatea Europei şi despre solidaritatea Europei, n-a vorbit despre naţiuni creştine şi despre state suverane. Nu s-a vorbit decât despre unitatea Europei şi atât.

Nu! AUR împărtăşeşte proiectul iniţial al părinţilor fondatori - al lui Adenauer, al lui Schuman, al lui Monnet - şi anume o uniune europeană alcătuită din naţiuni creştine şi state suverane. Este esenţial... (Aplauze.) ... acest lucru. (Aplauze.)

Tocmai de aceea suntem pro-europeni, domnule Barna sau domnule Bulai, chiar dacă vă stârnesc râsul! Suntem pro-europeani într-o asemenea Uniune Europeană.

Fără suveranitatea statelor şi fără religia creştină, Europa se duce de-a berbeleacul.

Vă amintesc simbolul Uniunii Europene. Simbolul Uniunii Europene este cununa, diadema de 12 stele. Acele 12 stele nu se referă la numărul statelor, că suntem 27 de state în Uniunea Europeană. Acele stele se referă la cei 12 Apostoli şi, în acelaşi timp, la Cununa Maicii Domnului. (Aplauze.)

Părinţii fondatori ai Uniunii Europene erau catolici practicanţi. Ei credeau în Uniunea Europeană şi erau încredinţaţi că religia creştină va fi un liant al Uniunii Europene.

Acest simbol a fost votat, a fost adoptat de către părinţii fondatori pe care i-am pomenit, pe 8 decembrie 1955. Pe 8 decembrie 1955, când au votat, ei s-au gândit la această zi - de ce? - pentru că în calendarul catolic, 8 Decembrie este Ziua Zămislirii Maicii Domnului.

Nu ştergeţi din memoria românilor acest act fondator cu rezonanţă creştină pentru că este esenţial!

Vă spuneam că vă argumentez de ce nu suntem eurosceptici, ba dimpotrivă, suntem pro-europeni şi de ce suntem devotaţi valorilor europene.

Când spunem valori europene ne referim la acel canon valoric care este axat pe adevăr, frumos şi bine, care sunt valori greceşti, iar acest canon valoric care a fost consacrat şi verificat de-a lungul mileniilor stă pe 3 temelii, pe 3 piloni - filosofia greacă, dreptul roman şi religia creştină. (Aplauze.)

O Europă din care scoateţi... (Aplauze.) ...aceste 3 temelii... (Aplauze.) ...nu va mai fi Europa pe care o gândim noi, cei de la AUR.

Pentru noi, progresul în Uniunea Europeană înseamnă să dăm viaţă proiectului şi valorilor pe care le-au avut în minte părinţii fondatori. Este esenţial acest lucru. Asta înseamnă progres pentru noi.

În schimb, dacă progres înseamnă atingerea unei uniuni europene înţelese ca un stat suprafederal, cu o singură capitală, cu un singur Parlament şi cu un singur preşedinte, noi nu împărtăşim o asemenea idee.

Amintiţi-vă, vă rog, de precursorul doamnei Ursula von der Leyen! Vă mai amintiţi de el? Jean-Claude Juncker, acel grotesc drăgălaş preşedinte al Comisiei Europene. Vă amintiţi când se împleticea, mort de beat, şi era ţinut de colegi, pentru că, nu, se clătina?

Dacă Uniunea Europeană va fi privită ca un stat suprafederal, destinul ei va fi destinul împleticirii lui Jean-Claude Juncker. (Râsete. Aplauze.)

Pentru noi, singurul viitor este cel al Uniunii Europene înţelese ca un club select de naţiuni creştine şi de state suverane. Altfel nu se poate, vom avea destinul acestui sinistru şi foarte prost politician care a condus, din păcate, Uniunea Europeană, mai mulţi ani.

Cred că am fost destul de limpede.

În privinţa putinismului pe care ni-l tot imputaţi, v-am spus, de vreme ce suntem în NATO şi în tabăra aceasta, suntem loiali partenerilor noştri, nu se pune problema de a privi cu simpatie tendinţa imperialistă rusească.

Şi nu ne mai bănuiţi că avem în spate cine ştie ce agenţii venite de la Moscova!

Închei spunându-vă: trăiască România într-o Uniune a naţiunilor creştine şi a statelor suverane!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Voci din sală:

Bravo! Bravo! (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim pentru scuze şi explicaţii.

Urmează domnul deputat Daniel-Gheorghe Rusu.

Domnul Daniel-Gheorghe Rusu:

Domnule ministru francez pentru Europa şi afaceri externe,

Domnule prim-ministru al României,

Domnilor miniştri,

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Stimaţi invitaţi,

Stimaţi colegi senatori şi deputaţi care aţi mai rămas în sală,

Drag popor român din Europa şi de pretutindeni,

Vreau să vă transmit un salut sincer din partea Grupului pe care îl reprezint şi mai ales din partea unuia dintre preşedinţi, care, cu regret, nu a putut să fie astăzi aici, domnul George Simion, dar a ţinut să vă salute, prin intermediul meu, şi să vă roage să transmiteţi, la rândul dumneavoastră, domnule ministru, un salut sincer către Domnia Sa, Éric Zemmour, cel mai bun preşedinte pe care Franţa îl va avea din luna iunie încolo! (Râsete. Vociferări. Aplauze.)

Respect pentru demnitatea umană, toleranţă, solidaritate, nediscriminare, libertate, democraţie, egalitate, stat de drept, drepturile omului - sunt valori care au stat la baza constituirii Uniunii Europene şi care sunt împărtăşite de toate statele Uniunii Europene şi aşa ne dorim să şi rămână.

Poate unii cred că aderarea la Uniunea Europeană a venit aşa, de la sine, pur şi simplu.

Greşit, domnilor! De fapt, a fost voinţa poporului român, sătul de comunismul umilitor şi josnic al ultimelor zeci de ani şi a unor lideri ai României, de a duce şi de a îndrepta ţara noastră către Vest.

A fost Cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, semnată în iunie 1995, a fost Planul de la Snagov, lansat în anul 2000, a fost Summitul din 1999 de la Helsinki şi altele. Dar înainte de asta a fost gândirea strategică a unor lideri europeni şi români, în orice lumină s-ar afla ei astăzi.

Unde este România după 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană? Ce am câştigat? Ce am pierdut? Sau încotro mergem? Sunt întrebări legitime pe care orice cetăţean al Uniunii Europene de bună-credinţă şi le poate pune.

PIB-ul şi bugetul ţării, este adevărat, sunt duble, dacă nu mai mari, faţă de 2007, anul aderării.

Banii pentru agricultură, pentru proiecte de infrastructură, sănătate, educaţie s-au dublat, la rândul lor.

Însă foarte mulţi oameni - i-am văzut chiar şi săptămâna trecută, în Europa -, sunt nemulţumiţi, deşi ţările în care locuiesc le conferă şi le oferă o protecţie socială deosebită, ei se simt părăsiţi de Guvernul nostru şi de oamenii noştri de stat. Ei trimit acasă către 3-4 miliarde de euro, mai mult decât investiţiile străine în România.

Salariul mediu s-a dublat, puterea de cumpărare a românilor a crescut până la un moment dat.

Dar noi toţi ar trebui să fim mândri că facem parte dintr-o Europă unită, în care drepturile să ne fie respectate. La fel, şi valorile creştine şi morale. Să ne mândrim că facem parte dintr-o Europă a popoarelor care să se respecte reciproc, în care libera exprimare a opiniilor fiecăruia dintre noi să fie luată în considerare ca un lucru bun şi constructiv, şi nu ca un afront menit să dezbine ceea ce alţii au reuşit să clădească.

Renunţând la metafore, trebuie să vă spun răspicat că cei 15 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană ne-au adus foarte multe avantaje, atât României, cât şi poporului român, dar totuşi, din varii motive, nu am reuşit să facem saltul preconizat pentru a avea o administraţie reală şi prosperă, o dezvoltare durabilă, fără decalaje între nivelul nostru de trai şi nivelul de trai al concetăţenilor noştri europeni.

Ne dorim să stăm drept, să fim respectaţi şi consultaţi în mod egal, ca membrii celorlalte ţări, la masa tratativelor şi a negocierilor şi nu am vrea să credem vreodată că suntem consideraţi o ţară şi un popor de o categorie inferioară.

Nu în ultimul rând, aş dori să reiterez faptul că Alianţa pentru Unirea Românilor este o construcţie politică pro-europeană şi aşa va rămâne atâta timp cât această relaţie a Uniunii Europene şi a României se bazează pe respect reciproc între membrii ei şi atâta timp cât valorile creştine şi morale, precum şi pilonii pe care a fost construită această fortăreaţă a naţiunilor rămân ca temelie în gândirea şi acţiunea liderilor ei.

Ne iubim poporul, iubim România şi ne mândrim că facem parte din Europa.

La mulţi ani..., (Aplauze.) ...România..., (Aplauze.) ...într-o Europă... (Aplauze.) ...a tuturor... (Aplauze.) ...românilor... (Aplauze.) ...şi a tuturor europenilor! (Aplauze.)

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul deputat Csoma Botond.

Domnul Csoma Botond:

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Stimaţi invitaţi,

S-au împlinit 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. După 1990, intrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi aderarea la Uniunea Europeană au fost obiectivele esenţiale ale ţării noastre.

Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat pentru România o recunoaştere, dincolo de graniţele estului, un pas important pe drumul unei dezvoltări durabile şi deschiderea spre un nou model social, spre noi perspective în beneficiul tuturor cetăţenilor acestei ţări.

Au trecut 15 ani în care am fost martorii unor transformări majore. Au fost 15 ani de dezvoltare şi de consolidare - dezvoltare şi consolidare a democraţiei, fireşte! -, dar trebuie să vă spun că au existat şi anumite puncte nevralgice. Şi aici m-aş referi în principal la anumite aspecte privind drepturile minorităţilor naţionale din această ţară.

Cel mai mare avantaj al aderării, în sens material, fireşte, au fost fondurile europene, menite să contribuie la dezvoltarea ţării şi la recuperarea decalajelor faţă de statele cu vechime ale Uniunii, însă - trebuie să spunem şi chestia asta - România nu a reuşit întotdeauna să atragă toate sumele alocate de Bruxelles, situându-se pe ultimele locuri între ţările Uniunii la acest capitol.

Un alt avantaj al cetăţenilor din România este libera circulaţie în spaţiul UE, dar, în acelaşi timp, acest fapt a însemnat şi plecarea a milioane de cetăţeni români să lucreze în alte ţări europene.

Ca orice membru al Uniunii Europene, România are drepturi, dar şi obligaţii, faţă de toţi cetăţenii ei, însă nu întotdeauna au fost respectate aceste obligaţii asumate.

România încă aşteaptă intrarea în spaţiul Schengen, deziderat care, în acest moment, se situează la nivelul de promisiuni.

Cu toate acestea, însă, după 15 ani, România susţine ferm că nu există alternativă la această Uniune politică şi economică. Însă totul evoluează şi într-o direcţie pentru care şi noi, cetăţenii ţărilor membre, suntem responsabili. De aceea, când vorbim despre viitorul Uniunii Europene, este nevoie de un dialog amplu şi de implicare.

Pentru că, stimaţi colegi, trăim vremuri complicate. Pandemia de coronavirus ne-a afectat grav, ne-a dat multe lecţii, însă datoria noastră este să învăţăm din faptul că Uniunea Europeană, ţările membre, nu au fost suficient de pregătite şi nu am avut un răspuns prompt în faţa acestei situaţii fără precedent.

Trebuie să învăţăm şi din lecţiile trecutului cu privire la istoria şi dezvoltarea Uniunii Europene. În faţa provocărilor vechi şi noi, pe baza unor valori democratice solide şi libertăţi comune, Uniunea Europeană trebuie să sprijine statele membre acolo unde este nevoie şi cât este nevoie, cu delimitarea clară a competenţelor exercitate în comun şi a competenţelor ce revin fiecărui stat membru.

Cooperarea statelor membre ale UE trebuie să rămână una pragmatică, orientată spre dezvoltarea comună a societăţilor noastre şi întărirea poziţiei Uniunii pe scena globală.

Poate ne-am fi descurcat mult mai bine pe plan global dacă am fi avut o politică externă mai bine coagulată. Şi poate am fi putut să evităm o serie de pericole dacă am avea o armată europeană de anvergură.

UDMR salută preşedinţia franceză la Consiliul Uniunii Europene şi în special eforturile depuse de Franţa în vederea consolidării şi dezvoltării proiectului armatei europene, un proiect dificil, dar, credem noi, în acelaşi timp foarte necesar.

Stimaţi colegi,

Sunt câteva lecţii pe care trebuie să le învăţăm, avem nevoie de o colaborare mai strânsă între actorii politici, atât pe plan intern, cât şi în cadrul forului comunitar.

Într-adevăr, este mult mai uşor să explici ce nu este Uniunea Europeană, decât ceea ce este. Dacă vă amintiţi, fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, a denumit Uniunea Europeană, această construcţie, "un obiect politic neidentificat". Avem deci în faţă o construcţie originală, fără precedent şi fără corespondent în lume. Uniunea Europeană trece dincolo de cadrul de concepte politice tradiţionale. Ea este o valoare unică, iar noi, ce îi suntem cetăţeni, trebuie să o apreciem şi să ne străduim să o dezvoltăm.

Ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să putem asigura calitatea vieţii cetăţenilor noştri şi, în acest sens, trebuie să ne asigurăm că deţinem suficientă putere economică şi strategii care să fie concretizate în planuri concrete, în planuri de acţiune cu termene clare. Astfel, rolul actorilor economici este foarte important şi, adăugând politici sociale viabile şi strategii de dezvoltare durabilă, implementarea responsabilă a acestora, cu siguranţă se vor înregistra rezultate. Iar rezultatele se măsoară în siguranţa, bunăstarea şi nivelul de trai al cetăţenilor noştri şi, în acelaşi timp, putem asigura un viitor sigur generaţiilor următoare.

Acum, când tendinţele extremiste se accentuează - şi trebuie să vorbim şi despre acest fenomen, stimaţi colegi, - iar la frontiera estică a Uniunii sunt încercări de a declanşa un conflict armat, credem că este nevoie de mai multă unitate şi de dialog.

În ceea ce priveşte creşterea tot mai vizibilă a partidelor de extremă dreapta, trebuie să ne punem câteva întrebări, stimaţi colegi: care sunt motivele pentru care oamenii sunt deschişi la asemenea retorici? Unde a greşit, eventual - poate că a greşit - şi Uniunea Europeană? Este oare departe de cetăţeni, pare netransparentă?

Unde am greşit noi, politicienii?

Cred că la aceste întrebări trebuie să ne gândim şi trebuie să încercăm să formulăm un răspuns cât de cât concludent şi bazat pe argumente.

România şi-a exprimat ferm poziţia în regiune prin susţinerea unei Uniuni Europene stabile atât din punct de vedere economic, cât şi geopolitic.

Reiterez, Uniunea Europeană reprezintă o valoare unică, iar noi, cetăţenii săi, avem datoria să o păstrăm şi să contribuim la dezvoltarea ei. Avem datoria morală să o apărăm, ca să nu cadă pradă celor ce vor să o distrugă, deşi susţin altceva.

Însă toate acestea nu înseamnă că nu ne putem strădui să îmbunătăţim Uniunea noastră. Şi noi, cetăţenii europeni, ne dorim o Uniune Europeană tot mai perfectă, mai apropiată de cetăţeni, şi, sigur, mai implicată în viaţa noastră cotidiană.

România, prin obligaţiile asumate odată cu aderarea la UE acum 15 ani, îşi propune să contribuie la consolidarea acestei construcţii europene şi să contribuie la protejarea ei în faţa tuturor pericolelor ce apar pe parcurs. O putem face noi, cetăţenii, noi, decidenţii, şi o putem face noi, cetăţenii europeni.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Victor Ganţ.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc frumos.

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru pentru Europa şi al afacerilor externe al Republicii Franceze,

Doamnă, domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor ambasadori,

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am avut iniţiativa organizării acestei şedinţe festive de sărbătorire a 15 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, pentru că acest eveniment reprezintă în opinia noastră, a deputaţilor din Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, un moment crucial în istoria României. El este şansa unică de a reînnoda relaţia noastră de apartenenţă ca naţiune la lumea occidentală, o năzuinţă istorică, manifestată permanent, începând cu secolul al XIX-lea în Ţările Române. Principalii intelectuali şi politicieni români ai acelui secol au studiat la universităţi franceze, germane, austriece sau italiene, promovând ulterior în ţară, în mod asiduu, valorile civilizaţiei occidentale.

La sfârşitul anilor ʾ30, tot acest proces de integrare şi dezvoltare a României ca parte a spaţiului de valori europene a fost curmat brusc de instaurarea succesivă a fascismului şi comunismului, dublată de pierderea unei părţi a teritoriului naţional şi impunerea unui fel de a gândi străin de orice tradiţie de la noi. A fost o perioadă întunecată din istoria noastră, atunci când am avut parte doar de dictaturi de tip fascist şi comunist, cu tot reculul pe care acestea l-au adus în plan uman, social şi economic.

Din fericire, naţional-comunismul a luat sfârşit datorită Revoluţiei din decembrie 1989 şi sacrificiului pe care l-au făcut cetăţenii ţării noastre atunci, indiferent de apartenenţa lor etnică sau religioasă, creştini, evrei sau musulmani.

A urmat o perioadă foarte grea, marcată de crize sociale şi economice - mineriade, falimentul economiei socialiste, hiperinflaţie -pe care am depăşit-o cu greu, dar care s-a terminat prin două realizări majore: intrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Au fost două momente de consens naţional, de altfel foarte rare în politica românească. Să reamintim faptul că Tratatul de aderare la Uniunea Europeană a fost ratificat în unanimitate de către Parlamentul României. În ceea ce ne priveşte, am susţinut activ demersul, prin relaţiile pe care le avem cu ţările membre de care suntem legaţi prin limbă şi cultură.

Astfel s-a deschis calea spre o democraţie de tip occidental şi o dezvoltare economico-socială fără precedent.

Şi perioada de preaderare, de adoptare a legislaţiei, de preluare a aquis-ului comunitar şi de transformare instituţională trebuie amintită ca fiind un efort comun al tuturor forţelor politice proeuropene şi evident al Parlamentului României, ca expresie a suveranităţii naţiunii române. Ne-am asumat toate prevederile din tratatul de aderare, inclusiv ceea ce scrie în art. 148 din Constituţia României, alin. (2): "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Pentru că niciodată aici nu s-au reliefat două aspecte, doresc să o fac eu astăzi, pentru că le-am trăit în mod nemijlocit. Regret absenţa domnului profesor doctor Vasile Puşcaş, negociatorul şef al României, care a reuşit, împreună cu echipa sa, să finalizeze la timp negocierile de aderare în decembrie 2004 şi doresc să-i mulţumesc public pentru această realizare, care a permis semnarea tratatului de aderare în timp util, pentru respectarea termenului de 1 ianuarie 2007.

Al doilea aspect pe care doresc să-l amintesc este munca echipei de observatori la Parlamentul European, într-un efort transpartinic, dar şi multietnic al delegaţiei noastre.

A fost o onoare deosebită pentru mine faptul că, desemnat fiind de către Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, am făcut parte din delegaţie, alături de alţi parlamentari români, care îşi continuă şi astăzi activitatea parlamentară: doamnele senator Roberta Anastase şi Gabriela Creţu şi domnii senatori Vasile Dîncu şi Titus Corlăţean. Împreună am reuşit să combatem prejudecăţi şi să schimbăm opinii asupra aderării ţării noastre, inclusiv votul unor întregi delegaţii naţionale din grupurile noastre politice asupra acestui subiect, de la avizul conform, unde a fost împotrivă, la ultimul raport Moscovici, unde a fost pentru. Am convingerea că sunt în asentimentul colegilor mei, foşti observatori, faţă de cele afirmate.

Momentul aderării la 1 ianuarie 2007 a fost sărbătorit la Bucureşti împreună cu ministrul federal de externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, astăzi preşedinte federal, care asigura la data respectivă preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Din păcate, separat: într-un loc cu preşedintele României, în alt loc cu prim-ministrul de atunci. Un semn de rău augur pentru ce avea să urmeze atât în politica internă, cât şi în ceea ce priveşte demersul politic european al României.

Poate că acum, la 15 ani după, vom înţelege ce mare rău îl reprezintă permanentele disensiuni şi crize politice.

Mă bucur să sărbătorim astăzi 15 ani de la aderare, în prezenţa ministrului de externe al Franţei, domnul Jean-Yves Le Drian, într-un arc peste timp simbolic şi doresc să-i mulţumesc în mod deosebit pentru efortul de a fi alături de noi. Vedem în prezenţa Domniei Sale un nou gest de prietenie al Franţei faţă de România.

Doamnelor şi domnilor,

Reconcilierea franco-germană reprezintă fundamentul Uniunii Europene de astăzi. Cred că Robert Schuman şi Konrad Adenauer ar fi mândri de cele realizate, însă ar exprima şi unele nemulţumiri legate de Uniunea Europeană.

Despre acestea din urmă doresc să vă vorbesc. Am pierdut recent un membru, Marea Britanie, care într-un demers unilateral a decis să ne părăsească - lucru pe care îl regret. Avem tot felul de excepţii şi opt out-uri pentru anumiţi membri. Nu se respectă întocmai tratatele, birocraţia rămâne sufocantă, uneori există un tratament diferenţiat aplicat unor state membre sau opinii grav divergente între anumite state membre, în chestiunea valorilor fundamentale care stau la baza construcţiei europene.

Doresc să fac apel la solidaritate şi echitate în interiorul Uniunii Europene, foarte bune exemple fiind lupta împotriva pandemiei şi finanţarea planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă ale statelor membre.

Totuşi, cred că a venit timpul să punem capăt discriminării la care este supusă România, prin neacceptarea în spaţiul Schengen, deşi am investit sute de milioane de euro în aplicarea sistemului şi în pofida faptului că din 2011 satisfacem criteriile de aderare. Această stare de fapt nu face decât să scadă încrederea cetăţenilor români în Uniunea Europeană, afectând libera circulaţie a persoanelor şi a bunurilor.

Totodată pledăm ca pe baza unor rezultate concrete - subliniez, pe baza unor rezultate concrete - pe care le va obţine ţara noastră în perioada următoare să se încheie aplicarea mecanismului de cooperare şi verificare. În ceea ce ne priveşte, vom susţine orice măsură legislativă necesară în acest sens.

Sper să ne facem şi noi treaba în plan intern şi să ducem la bun sfârşit reformele anunţate: modificarea Constituţiei, reforma administrativă, în sensul aplicării în mod real a principiului subsidiarităţii şi al unei descentralizări mult clamate în anii din urmă, dezvoltarea infrastructurii rutiere şi feroviare, a celei din sănătate şi învăţământ, a digitalizării etc.

Ne dorim, totodată, ca procesul de extindere al Uniunii Europene în Balcanii de Vest să fie dinamizat, permiţând oamenilor din regiune să se bucure de şansa de a fi cetăţeni ai Uniunii Europene, diminuând în acelaşi timp influenţe externe nefaste asupra regiunii.

Sperăm că preşedinţia Franţei a Consiliului Uniunii Europene să ne ajute în rezolvarea unei părţi din aceste probleme, respectiv să aducă progrese importante la aceste capitole.

Conform unui sondaj recent, încrederea cetăţenilor români în Uniunea Europeană este în continuare la una din cele mai înalte cote din statele membre, iar în ceea ce priveşte încrederea lor în alte state de pe mapamond Germania este pe locul întâi, iar Franţa pe locul trei.

Doamnelor şi domnilor,

În concluzie, avem convingerea că apartenenţa României la Uniunea Europeană este garanţia pentru noi de a beneficia de pace, democraţie şi bunăstare şi deci Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va continua să susţină necondiţionat demersurile proeuropene ale României.

Vă mulţumesc frumos pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Silviu Vexler.

Domnul Silviu Vexler:

Doamnelor şi domnilor,

Am învăţat şi am crezut întotdeauna în faptul că Uniunea Europeană este construită pe şase valori fundamentale: respect pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, stat de drept, respectarea drepturilor omului, inclusiv cele ale minorităţilor.

Şi îmi aduc aminte, în acest moment, înmormântarea doamnei Simone Veil, prima femeie preşedinte a Parlamentului European, reprezentând Franţa, supravieţuitor al lagărelor de la Auschwitz şi Bergen-Belsen, şi mai ales un fragment din cuvintele spuse de preşedintele Macron, respectiv că este aici "pentru a exprima o imensă recunoştinţă, în numele poporului francez, pentru unul din cei mai iubiţi copii ai săi".

Totuşi, în acest moment deosebit, aniversar, şi care ar trebui să fie vesel, domnule ministru Le Drian, doamnă ambasador Auer, îmi cer scuze şi regret că a trebuit să fiţi martor la declaraţiile mistico-religioase ale unui coleg care atunci când nu elogiază criminali de război şi nu neagă Holocaustul, încearcă să şteargă din viziunea unei Europe moderne existenţa comunităţilor musulmane şi evreieşti.

Domnule senator Lavric, cu toată dorinţa dumneavoastră, regret!

Suntem aici şi vom continua să fim aici, cu aceeaşi demnitate cu care am contribuit întotdeauna la construirea şi modernizarea Uniunii Europene.

Îmi cer scuze pentru această intervenţie!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim, domnule deputat.

Din partea deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi, doamna senator Diana Şoşoacă. (Rumoare.)

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

Vă mulţumesc. (Este îmbrăcată în ie şi poartă drapelul României pe umeri.)

Nu credeam că arborarea steagului României vă va stârni atâtea râsete! Este ruşinos, dar ce poţi să îi ceri unui astfel de Parlament?!

Mi s-a părut inoportună intervenţia domnului Vexler, în condiţiile în care nici măcar nu i s-a pronunţat numele! Mă fac şi eu avocatul domnului Lavric, pro bono, de data asta!

Suntem la o aniversare de 15 ani şi am auzit aici discursuri care mi-au adus aminte de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român.

Mă aşteptam la ceva mai mult din partea dumneavoastră, mai ales că unii aveţi vreo trei-patru legislaturi pe aici, deci aţi putea cel puţin să învăţaţi să nu mai citiţi de pe hârtie, ci să şi aveţi un pic de inspiraţie pentru a purta discursuri.

Nu am auzi însă... elogii, bunăstare, deci trăim într-adevăr în lumi paralele.

Poporul român trăieşte într-o lume pe care dumneavoastră nu o vedeţi. Uniunea Europeană s-a format - şi era bine cum s-a format - pentru a avea o dezvoltare economică bună, să existe bunăstare, pentru a concura Statele Unite ale Americii. Din păcate, după 15 ani în care ni se spune că suntem parteneri egali ai statelor Uniunii Europene, nu avem acces în Schengen. În schimb, avem firme austriece care ne-au preluat cam tot ce înseamnă petrol, gaz, bogăţii, avem firme franceze care ne-au luat alte bogăţii, avem firme italiene care ne-au luat alte bogăţii. Nu e prost cine le ia, e prost cine le dă! În toţi aceşti 15 ani, România a pierdut cel mai mult. Da, într-adevăr, avem posibilitatea să ne plimbăm în afara graniţelor ţării, dar, - ce să vezi?! - avem peste 10 milioane de români în afara graniţelor ţării. Suntem ţara cu cea mai mare migraţie pe timp de pace, iar românii noştri sunt discriminaţi în Uniunea Europeană! Nu am văzut ambasadele României că se luptă pentru români şi n-am văzut nici UE că se luptă pentru români, care sunt cetăţeni egali în drepturi cu ceilalţi cetăţeni ai statelor europene.

Mai mult decât atât, în ultimii doi ani suntem sideraţi, mai ales noi, juriştii, să vedem cum drepturile şi libertăţile fundamentale, atât din Carta drepturilor omului, dar şi din Carta europeană a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, sunt încălcate cu obstinaţie! Se încalcă orice drept, în numele unui interes colectiv s-au anulat drepturile personale, ceea ce nu poate fi admis, pentru că asta făceau comuniştii.

Ne-am întors în timp, iar Uniunea Europeană, dacă nu se trezeşte, va rămâne fără foarte multe state pentru că, îmi pare rău să o spun, nu că o doresc eu, eu încă mai cred că Uniunea Europeană poate să se trezească şi să revină la ceea ce a început. Dar 60% din români îşi doresc ROExit. Atenţie foarte mare! Şi aveţi grijă că anul acesta, doamnelor de la PNL care doriţi să fiţi judecător la Curtea Constituţională şi trageţi sfori pentru acest lucru, pentru că vi s-a cerut să anulaţi Constituţia României în favoarea dreptului european. Aşa ceva... îi spun Uniunii Europene: "Pe aici nu se trece!". Constituţia României este cea mai de preţ lege. În Constituţie se află drepturi şi libertăţi fundamentale europene. Respectăm dreptul european - dreptul european poate fi cel mult complementar -, dar nu să fie superior Constituţiei României!

Mai mult decât atât, ...(Vociferări.)

Lăsaţi, doamnă, că n-o să vă aleagă nimeni la Curtea Constituţională!

Mai mult decât atât...

Doamna Scântei, lăsaţi, că ştim... Ştiţi, cu milionul ăla de euro într-un an!

Vreau să-i amintesc Uniunii Europene ce înseamnă aceste motive de pe o ie românească. (Arată pe ia pe care o poartă.)

Da, fă-ţi cruce! Poate aşa vei deveni creştin, domnule!

Aceste motive sunt milenare. Aici, pe pământul acesta românesc, s-au descoperit plăcuţele de la Tărtăria, primul scris din lume. Nici nu se inventase civilizaţia sumeriană! (Râsete.)

Aici...

Aşa este! Râdeţi! Prostul râde când nu ştie!

Puneţi mâna pe carte şi citiţi, că aţi făcut de râs Parlamentul României!

Pentru România steagul României este acesta! (Arată drapelul.) Alt steag nu există! Pentru acest tricolor s-a murit! Şi să-i mai aducem aminte Uniunii Europene de cruciadele creştine, când domnitorii români stăteau aici de pavăză, astfel încât ţările Europei să se dezvolte şi să-şi înalţe catedrale, unde acum ori sunt închise, ori sunt baruri şi restaurante!

Uniunea Europeană trebuie să se trezească!

Uitaţi-vă cum Ursula von der Leyen este într-un dosar penal pentru contracte cu Pfizer!

Aţi adus vaccinarea obligatorie ca unic drept şi unică condiţie pentru a trăi!

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Doamnă senator, vă rog să vă îndreptaţi către sfârşit...

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

O să mă îndrept către sfârşit, sfârşitul dumneavoastră!

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Cele 10 milioane de români din străinătate vă mulţumesc.

Doamna Diana Iovanovici-Şoşoacă:

Şi voiam să vă mai spun un lucru. Pentru toţi cei din Uniunea Europeană care solicitaţi să ne vaccinăm şi nu ne mai lăsaţi nici să respirăm decât dacă ne vaccinăm: Dumnezeu nu este vaccinat şi nu va fi niciodată!

Trăiască România liberă şi suverană! (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna senator Alina Gorghiu.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Bună seara, stimaţi colegi!

Stimaţi invitaţi,

Întotdeauna populismul are un nume! Dar vă asigur că ultimele minute vor fi ale unui discurs proeuropean, onest şi autentic.

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru Le Drian,

Stimată doamnă ambasador a Republicii Franceze,

Stimaţi colegi,

1 ianuarie 2007 a fost, într-adevăr, un moment de excepţie pentru noi toţi şi sunt, aşa cum spuneau toţi colegii mei, 15 ani de Uniune Europeană pentru România.

Ca naţiune europeană, am aderat la un proiect politic care are la bază valori precum demnitatea, statul de drept, libertatea, egalitatea, toleranţa şi, poate cel mai important dintre toate acestea, respectarea drepturilor omului. Mult mai recent, spiritul Declaraţiei de la Sibiu, adoptată în mai 2019, în România, a consfinţit ceea ce este Europa de astăzi - o uniune a valorilor şi a libertăţilor.

Stimaţi colegi senatori,

Stimaţi colegi deputaţi,

Rezultatele la care au ajuns statele membre ale Uniunii Europene, datorită integrării europene, vorbesc de la sine. Şi pentru România acest lucru a însemnat o creştere de aproape trei ori a PIB-ului României, o creştere de patru ori a PIB-ului pe cap de locuitor, am beneficiat de fonduri europene pentru dezvoltare cu peste 46 de miliarde de euro mai mult decât a contribuit România la bugetul Uniunii, iar expresia "din fonduri europene" aduce multă mândrie şi certifică un lucru necesar şi bine făcut.

A fi european înseamnă însă multe lucruri, unele extrem de simple, unele însă ceva mai complicate şi provocatoare.

Certificatul verde este un proiect european.

Drepturile minorităţilor, de orice fel ar fi aceste minorităţi, şi toleranţa, sunt valori europene.

La fel şi respingerea discriminării şi a excluziunii sociale.

Respectarea principiului supremaţiei dreptului european în domeniile stabilite prin tratate şi cedarea de suveranitate, da, sunt, de asemenea, principii de bază ale ideii unităţii europene. La fel şi respectarea deplină a deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Nu poţi, stimaţi colegi, să fii astăzi european o zi şi a doua zi să-ţi dai haina jos, deşi mai vedem lucrul acesta în discursuri din pricina populismului. Şi atunci, în loc de oameni politici de stat, în loc de oameni politici înţelepţi, vizionari, vezi lideri populişti care se bat cu pumnul în piept, nu doar în România, riscând destrămarea proiectului european.

Acum, când lumea întreagă se confruntă cu noi şi noi crize de sănătate, economice, ecologice, tensiuni geopolitice, România vă asigur că va contribui din plin la proiectul viitorului Europei.

Vom avea o Uniune mai puternică, mai rezilientă, mai convergentă, mai solidară. Şi când vorbim de viitor trebuie să ştim limpede că avem ca stat european şi obligaţii, dar avem şi drepturi. Sunt speranţe puse în 2007 şi unele dintre ele încă nematerializate.

Vorbea colegul nostru de la UDMR despre aderarea la spaţiul Schengen.

Da, este un drept al României, îndeplinim de mult timp toate criteriile şi condiţiile tehnice şi îi rugăm pe partenerii europeni să ţină cont de acest lucru şi să ne sprijine în acest demers al României.

Şi adoptarea monedei euro este un alt proiect pentru care ne pregătim şi probabil că o să ne pregătim mai serios de acum încolo.

Deşi în aceşti 15 ani au existat foarte multe provocări, România rămâne în continuare, în ciuda celor pe care le-aţi auzit mai devreme, una dintre cele mai favorabile ţări pentru construcţia Uniunii Europene.

Un sondaj recent, de acum două zile, arată că peste 75% dintre români susţin în continuare proiectul european.

Da, e îmbucurător că noi, românii, credem în această construcţie, iar eu, ca un cetăţean proeuropean convins, cred că şi Europa îşi va onora la rândul său toate obligaţiile faţă de România.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru această oportunitate.

Mulţumesc, domnule ministru, Excelenţă, pentru îngăduinţă.

O seară plăcută! (Aplauze.)

Domnul Florin-Vasile Cîţu:

Mulţumim, doamnă senator.

Doamnelor şi domnilor,

Am încheiat intervenţiile.

Mulţumindu-vă pentru participare, vă rog să-mi permiteţi să declar închisă şedinţa solemnă - aşa se voia - comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19.43.