Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Acsinte Gaspar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Vasile Miclăuş şi Kónya-Hamar Alexandru, secretari.

*

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, bună dimineaţa!

Deschidem prima parte a şedinţei Camerei Deputaţilor din ziua de astăzi, marţi, 21 septembrie, parte care este consacrată intervenţiilor deputaţilor în cadrul timpului alocat, de 50 de minute, din cadrul programului total al zilei de astăzi.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Vetişanu din partea Grupului parlamentar al PNŢCD. Nu este în sală. Are cuvântul doamna deputată Hildegard Puwak din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România. Poftiţi, doamna deputat. Se pregăteşte doamna deputat Paula Ivănescu de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Zilele trecute, opinia publică a putut lua la cunoştinţă declaraţia unui membru marcant al Parlamentului European cu apartenenţă creştin-democrată. Declaraţia privea şansele României de a fi nominalizată pentru a începe negocierile cu Uniunea Europeană: "Nu cred că la Helsinki va fi anunţată începerea negocierilor cu România privind aderarea la Uniunea Europeană. Ne pare rău, în acest moment nu vă aflaţi pe drumul unei dezvoltări rapide", afirma omul politic, deloc străin de realităţile României, asupra căreia s-a aplecat, nu de puţine ori, în procesul de evaluare a stadiului de pregătire a ţărilor candidate.

Am afirmat de mai multe ori de la această tribună că, după 1996, şansele României s-au diminuat. Cauzele sunt multiple. În principal, modul greşit de concepere a politicilor economice care ne-au îndepărtat de îndeplinirea criteriilor economice. Încălcarea frecventă a democraţiei şi subordonarea instituţiilor statului de drept unor interese de grup şi de partid vor determina foarte probabil o reconsiderare a modului de raportare a României la criteriile politice.

Tot mai des, începând cu 1997, semnalele oficialilor Uniunii Europene venite spre România au sesizat asemenea stări de lucru în contradicţie cu ceea ce se încearcă a fi prezentat în ţară şi în afara ei.

România stagnează nu pentru că există forţe politice care se opun integrării, cum lasă să se înţeleagă reprezentanţi ai Puterii sau pentru că ceteţenii şi-ar fi schimbat opţiunea. Nu. România stagnează pentru că administrarea ţării de către coaliţia CDR-PD-UDMR este dezastruoasă, pentru că liderii ei politici nu sunt în stare să gestioneze destinele acestei ţări, altfel decât prăbuşind economia şi sărăcind populaţia.

România a intrat în zona gri, eşuând în toate tentativele sale de a se racorda economic şi militar la Comunitatea Euro-Atlantică şi, mai grav, există dovezi concrete că această stare de lucruri se va accentua, condamnând România la statutul de ţară subdezvoltată, periferizată de Europa.

Executivul actual a transformat România într-un câmp al experienţelor de guvernare eşuate, aducând ţara nu în pragul mileniului III, ci într-o zonă bântuită de fantasmele sfârşitului de secol XIX. Nostalgia trecutului, până la un punct, poate fi înţeleasă. Ceea ce nu poate fi înţeles este însă lipsa oricărei responsabilităţi asupra prezentului şi viitorului ţării.

România este considerată ca fiind ţara cu cele mai mari dificultăţi dintre ţările candidate la Uniunea Europeană. România este considerată ca fiind ţara care nu a înregistrat progrese pe linia pregătirii sale pentru integrare. România este considerată ca fiind o piatră de moară care obstrucţionează drumul vecinilor ei spre Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, România este astăzi considerată ca nefiind capabilă să facă progrese credibile şi cu perspectivă asigurată.

Responsabilitatea pentru această situaţie revine exclusiv guvernelor coaliţiei CDR-PD-UDMR, care, şi în cazul politicii vizând integrarea europeană, procedează diletant şi netransparent. Acţiunile Guvernului sunt purtate numai în numele vagilor ideologii de partid ale celor care se pretind europeni, sacrificând destinul naţional.

"Cred că în România nu este timpul pentru jocuri politice", spunea parlamentarul european. "Trebuie să vă bateţi doar pentru binele ţării". Este un îndemn, dar mai întâi şi întâi este votul de blam pe care actuala Putere îl merită cu prisosinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamna deputată.

Are cuvântul doamna deputată Paula Ivănescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat şi se pregăteşte domnul deputat Viorel Burlacu de la Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ne întrebăm noi, politicienii, oamenii de rând ce putem face în această ţară ca să ne fie un pic mai bine, să ducem destinele acestor oameni care trăiesc în România pe un drum mai cu speranţe şi mai cu viitor şi fiecare găsim fel de fel de soluţii, dar pe care chiar legiferându-le nu le respectăm, fie unii, fie alţii.

Am ajuns la concluzia – şi nu numai eu, ci foarte mulţi analişti politici, oameni care activează în sfera economică, social㠖 că, de fapt, legile în această ţară nu sunt respectate şi nu sunt respectate de la nivelurile cele mai înalte până în sfera omului obişnuit. Deci, ar fi cazul, majoritari sau opozanţi, să ne gândim şi să obligăm instituţiile statului, cetăţenii însişi să respecte legile, bune, rele, aşa cum sunt. Când nu sunt corespunzătoare, ele se schimbă, dar până atunci se respectă.

Ceea ce doresc eu să transmit, prin intermediul Camerei Deputaţilor, Guvernului României este un caz de flagrantă încălcare a legii, şi anume mă refer la încălcarea Ordonanţei 118/1999, care se referă la Fondul Naţional de Solidaritate şi care se adresează, prin consecinţele ei, celor mai amărâţi dintre oamenii care trăiesc astăzi în România şi nu sunt puţini. Printre altele, această ordonanţă prevede instituirea unui timbru social şi asupra jocurilor de noroc. În timp ce jocuri de noroc de tip Eurobingo sau de la cazinouri plătesc din prima zi a apariţiei ordonanţelor, iată că este o instituţie naţională, Loteria Naţională, care nu plăteşte şi nici nu are de gând să instituie acest timbru social, ca să nu mai zicem de ultima propunere pe care ne-o face Loteria "Solidaritatea", sub un înalt patronaj care, nici aceasta, deşi este de abia iniţiată, nu are timbru social. Trebuie să ne gândim că aceşti bani, în primă instanţă, folosesc pentru hrana copiilor din instituţiile în care sunt abandonaţi sau sunt adăpostiţi, folosesc pentru a completa umila existenţă a unor oameni care n-au ce mânca, n-au un acoperiş asupra capului, ajută pe ici pe colo pe cei mai disperaţi dintre noi.

Eu nu vreau să fac aluzie la spatele politic pe care-l are conducerea Loteriei Naţionale. În acest moment nu fac această aluzie, dar dacă Guvernul României nu va soma Loteria Naţională pentru a plăti toţi banii pe care-i datorează de la apariţia ordonanţei, pentru a-şi obliga partenerul grec la respectarea legilor din România, unde acţionează, voi sesiza eu, şi voi găsi probabil şi alţi colegi, instanţele de judecată pentru pedepsirea vinovaţilor care iau de la gura copiilor şi bătrânilor cei mai amărâţi şi bucăţica de pâine care le-ar asigura o existenţă mai puţin proastă decât cea de până acum.

Deci, rog Biroul permanent şi instanţele Camerei Deputaţilor să transmită Guvernul României somaţia din partea celor mai necăjiţi reprezentaţi de mulţi dintre noi către Loteria Naţională să respecte Ordonanţa 118 şi să plătească ceea ce se cuvine şi se numeşte "timbru social".

Mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, doamna deputată.

Are cuvântul domnul deputat Viorel Burlacu din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, se pregăteşte domnul deputat Alexandru Lăpuşan din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România.

Domnul Viorel Burlacu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De la Piatra Neamţ, un loc de unde, în afară de falimente pentru care nu răspunde nimeni, nu se întâmplă nimic, vă aduc două veşti: una bună şi una proastă. Vestea bună este că s-a întâmplat totuşi ceva în vară. Vestea proastă este că întâmplarea este legată de începerea campaniei de intimidare a formatorilor de opinie, neconvenabil Puterii actuale. S-a început cu doi ziarişti, târâţi abuziv la Parchet pentru propagandă "naţionalist-şovină". Tot în ghilimele, "vina" lor a fost aceea că într-un banal schimb de replici, i-au amintit altui ziarist că îşi ascunde numele de Emanuel Nadler sub pseudonim. Aşa sunt unii: le sare muştarul dacă le aminteşti de buletin. Ca să împuşte doi iepuri şi pentru a asigura o companie aleasă ziariştilor, reclamantul Nadler l-a trimis la Parchet cu aceeaşi acuzaţie şi pe directorul Arhivelor Statului din Neamţ, un eminent profesor care avusese îndrăzneala să publice fragmente din teza sa de doctorat, fără a cere "încuviinţarea" judecătorului Nadler. Fragmentele erau despre legionarii din Neamţ. Acuzaţiile, în cele din urmă, au căzut. Reclamanţii însă au priceput repede avertismentele şi refuză consemnările. Comentariile: deşi li s-a sugerat să întoarcă reclamaţia, denunţul calomnios fiind evident, ei preferă să tacă.

Din câte am aflat, au şi motive. Sunt precauţi. Vor să apuce campania electorală pentru alegerile generale şi viitoarea Putere în libertate.

În Piatra Neamţ se spune că în spatele acţiunii de intimidare ar sta un fost propagandist PCR, Mihai Ciubotaru. Aţi auzit de el cu siguranţă, este judecător la Curtea Supremă de Justiţie şi "îi place" foarte mult de Miron Cosma, Mihai Chiţac şi Victor Stănculescu. Pe vremea când nu obţinuse inamovibilitatea, domnul Mihai Ciubotaru îşi publica scrisorile alese fără restricţie în săptămânalul în care scrie reclamantul Nadler. Cu ani în urmă, acest săptămânal a primit pomană de la Fundaţia Söros. În acest an, Mihai Ciubotaru a fost luat tare peste picior de săptămânalul reclamanţilor. Se leagă? Încă nu. Opiniile lui Ciubotaru sunt găzduite, cu predilecţie, de două cotidiane locale, conduse de cumătrul şi cumătra colegei noastre Gabriela Radu, deputată PNŢCD. În acelaşi timp, colega noastră este constant luată la rost de săptămânalul reclamanţilor. Să nu vă gândiţi la cine ştie ce interese aş putea avea. Unul dintre ziariştii reclamaţi este un liberal radical, dar orchestrarea începe să se lege. Mai adăugaţi că reclamantul este fruntaş al Uniunii Forţelor de Dreapta, că este bănuit că vrea să-şi facă un dosar de evreu persecutat şi aveţi tabloul gata.

Stimaţi colegi,

Acesta este numai începutul campaniei de desfiinţare a formatorilor de opinie, neconvenabil, din Neamţ. Sunt convins că şi prin alte judeţe se întâmplă acţiuni similare. Dacă nu luăm atitudine la timp, tare mă tem că vom rămâne pe cap numai cu presa aservită Puterii.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Lăpuşan din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, se pregăteşte domnul deputat Vasile Mândroviceanu din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Alexandru Lăpuşan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mesajul meu se adresează Consiliului de administraţie al Televiziunii române, domnului preşedinte al Consiliului de administraţie şi director general, Cristian Hadjiculea.

Având în vedere emisiunile Televiziunii române care vizează problematica agro-industrială, nu numai datorită faptului că 45% din populaţia României trăieşte în zona rurală şi 36,8% din populaţia ocupată lucrează în agricultură, mai ales pentru că agricultura este singura ramură economică ce poate relansa economia României, problemele legate de agricultură şi alimentaţie generează cele mai delicate dezbateri în relaţiile cu partenerii externi în negocierile cu Fondul Monetar, cu Banca Mondială şi, de asemenea, în procesul de integrare europeană, considerăm că reliefarea acestor activităţi în programele Televiziunii române este insuficientă.

Nevoia de informaţie pentru sectorul agroalimentar este mult mai mare faţă de ceea ce îi oferă în acest moment Televiziunea română, iar în campaniile agricole, când recomandările tehnice, măsurile luate de autorităţile în domenii şi soluţiile oferite de practica agricolă, această nevoie de informaţie devine acută. Constat cu consternare că Televiziunea română s-a transformat într-un instrument periculos la îndemâna Puterii: acoperirea politicii falimentare, a politicii agrare a Guvernului, fie şi prin evitarea transmisiilor prin postul public al Televiziunii române, şi anume - lipsa oricăror măsuri pentru valorificarea producţiei din anul 99, lipsa oricăror măsuri pentru pregătirea şi desfăşurarea campaniei de toamnă acum, când suntem în mijloc de campanie, falsificarea datelor care se transmit prin mijloacele de informare în masă în legătură cu aceste acţiuni, de asemenea, blocarea ordonanţelor de urgenţă de către reprezentanţii Bancii Mondiale, ordonanţe ce doreau risipirea banului public în acţiuni fără justificare economică.

Suntem convinşi că demersul nostru va duce la o reprezentare corespunzătoare a problemelor agroalimentare la Televiziunea română, în acest mod instituţia aceasta publică, încercând să se apropie mai mult de rolul public ce i s-a conferit prin lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Mândroviceanu din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu din partea Grupului parlamentar al PUNR.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Perioada dictaturii comuniste a produs pierderi de ordin material, spiritual şi cultural, precum şi influenţe nefaste în domeniul moralităţii şi mentalităţii. S-au degradat şi distrus obiective de patrimoniu naţional, înlocuindu-le cu altele, de valoare îndoielnică, şi, lucru grav, s-au golit de conţinut noţiuni, precum cinste, corectitudine, demnitate, atitudine faţă de muncă, simţul datoriei etc.

Reducerea săptămânii de lucru, creşterea duratei concediilor, şomajul mascat prin încărcarea incompletă a programului de lucru cu lucrări şi servicii, precum şi obişnuinţa de a gândi că statul are o singură menire, cea paternalistă, potrivit căreia trebuie să dea totul fără să ceară nimic în schimb, ne-au adus în situaţia economico-socială actuală. Când statul nu mai are de unde să dea, se recurge la greve şi demonstraţii, se solicită demisia miniştrilor sau Guvernului, ignorându-se faptul că multe întreprinderi lucrează cu bani împrumutaţi de la bănci de stat care se expun falimentului prin acordarea creditelor neperformante respective şi formulându-se concomitent cereri aberante de creşteri salariale.

Tendinţa permanentă de a găsi explicaţii fenomenelor economico-sociale care ne copleşesc prin invocarea unor cauze independente de voinţa noastră, căutarea vinovaţilor oriunde, numai în ograda proprie nu, au permis apariţia celor care şi-au trecut o parte din avuţia naţională pe numele lor şi care acum sunt principalii adversari ai reformelor structurale. Aşteptarea ca cineva să ne sară permanent în ajutor ne defineşte ca o populaţie defensivă căreia îi lipseşte spiritul de comuniune şi ideea de solidaritate, conştiinţa şi moralitatea publică şi comportamentul activ.

Cauza principală a eşecului românesc în desfăşurarea reformelor constă în comunismul manifest sau rezidual din mentalitatea românilor, răul venind de la vechiul de care nu vrem să ne despărţim, iar dezastrul economic şi moral de la cei care au obstrucţionat schimbările radicale.

În conflictul dintre gândirea colectivist-etatistă şi mentalitatea favorabilă valorilor individuale, este bine ca România să se situeze în tabăra care cultivă valorile individului, care creează între altele premisele pentru apariţia unei clase politice cultivate şi civilizate. Altfel, ne va fi imposibil să ieşim din marasmul economic şi social în care ne aflăm în prezent.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu din partea Grupului parlamentar al PUNR, se pregăteşte domnul deputat Marian Ianculescu din partea Grupului parlamentar al PDSR. Poftiţi, domnule deputat.

Cu recomandarea de a vă încadra în cele 3 minute domnule deputat.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ieri, 20 septembrie 1999, capitala României a împlinit 540 de ani de atestare documentară. La cele 5 secole şi 4 decenii ale dăinuirii "micului Paris" de odinioară, noi, românii ardeleni, care, după Blag, însemnăm "un gând dus până la capăt", zicem ca şi înaintaşul Slavici: "Soarele pentru toţi românii, la Bucureşti răsare."

În spirala continuă a vieţii, cei 540 de ani, cuprinşi şi în Hrisovul dat de Vlad Ţepeş, menţionat pentru prima oară în documente la 20 septembrie 1459, şi în numele înainte-mergătorilor noştri Mircea Ciobanu, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi Biblia de la 1688 şi jertfa lui Brâncoveanu şi a fiilor lui şi tumultuosul an 1821 al taberelor lui Tudor şi 1848 cu toate speranţele lui şi 24 ianuarie 1859 şi trecerea de luceafăr a Eminescului şi ocupaţia germană din 1916 şi gândul Unirii celei mari de la 1918 şi bombardamentele anului 1944.

La răscruce de vânturi, în bătaia timpului şi a destinului, pe când exista onoare şi morală, în Bucureştiul sfârşitului de veac doar puteam încape îndemnul de la Cişmeaua roşie: "Podoabă limbii voastre daţi prin româneşti cuvinte". Şi mânăstirile Cernica, Plumbuita, Pasărea şi Palatul Mogoşoaia şi altarele sfinte ale Patriarhiei române şi Colţei şi gustul de miere şi gutui ale unui trecut numit Hanul lui Manuc şi ciocoii vechi şi noi şi Curtea veche, loc al trecerii crailor Pirgu, Pantazi, Paşadia şi al Penei Corcoduşa, femeia moartă din iubire.

În spirala continuă a vieţii rânduite în cei 540 de ani, gândul cel bogat al sufletului ardelenilor adaugă unitatea şi continuitatea unui trecut de neam şi de limbă, aleasă după graiul din sudul Transilvaniei şi din nordul Ţării Româneşti. Confundat nedrept uneori cu spiritul gregar, cu motorul referitor la Porţile Răsăritului, unde totul este luat uşor, unii uită cuvintele lui Iorga adresate ardelenilor: "Când trec munţii, aceşti oameni vin la noi ca nişte cenzori aspri de moravuri, ca nişte judecători incoruptibili, ca nişte neînfricaţi ai idealurilor înalte şi întregi".

Azi, când doar Marea Neagră pare a ne fi, într-adevăr, prieten de nădejde şi-i posibilă moartea prin nepăsare, veniţi din ţara Ardealului cu chipul Iancului, credem că este momentul repetării unui adevăr: România nu poate fi întreagă fără Ardeal.

Ardealul este leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, Ardealul e românismului restrişte, Ardealul nu e numai inima României politice, priviţi harta!, Ardealul e inima României geografice.

Din inima României geografice, de acolo de "unde-s nalţi stejari", unde la trecători s-a cântat "treceţi batalioane române Carpaţii" la chemarea din 1916, 1918, "veniţi să ne scăpaţi Ardealul întreg vă aşteaptă", spuneam atunci capitalei vechiului Regat: "Transilvania vi se închină".

Azi, la cei 540 de ani ai Bucureştiului, cu gândul la cei căzuţi pentru ţară, deci şi pentru Ardeal şi pentru Dumnezeu, când cuvintele sunt sărace la atâtea secole afumate de timp, prin zgomotul şi pretenţiile cedărilor zilnice, când te miri ce mai cloceşte dracu subsoară, când zeii sunt departe, sus, duşmanii lângă noi, pe noi ne dor o hartă şi o ţară.

Prin timpul şi destinul hărăzit în care doar în limba ta poţi râde singur, când încă România suferă de frigul singurătăţii, ştiind că sângele apă nu se face, pentru ca statul naţional unitar să nu fie o vorbă, ci doar acea "Românie dodoloasă", visată de cei de dincolo de munţi, ca gând dus până la capăt şi cu iubire de neam, noi, românii ardeleni, zicem ca şi înaintemergătorul nostru Slavici: "Soarele pentru toţi românii, la Bucureşti răsare".

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Marian Ianculescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România. Se pregăteşte domnul deputat Florea Buga din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Marian Ianculescu:

Îmi voi intitula această declaraţie, în mod sugestiv, "Strategia falimentului prin jefuirea avuţiei naţionale".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Punctele de trecere a frontierei, în special cele din vest, porturile, în special Constanţa, principala poartă comercială a ţării, iau cel mai exact pulsul economiei româneşti. Astfel, zilnic, trenuri de marfă, tiruri ies din ţară încărcate cu materii prime, iar porturile, rampele de încărcare-descărcare, danele sunt realmente şi ele sufocate, în special cu materii prime şi semifabricate care se exportă. Din România nu mai ies produse finite, ci păduri puse la pământ fără milă, sub formă de lemn brut şi cherestea, obiective industriale falimentate şi dezmembrate sub formă de fier vechi, tăiate mărunt, balotat în dimensiuni standard la preţuri derizorii cu facilităţi fiscale. Asta, dacă ne referim numai la două resurse, situaţia fiind generală, dar, din lipsă de timp, ne rezumăm numai la acestea deocamdată.

În acelaşi timp, România importă produse finite, semifabricate şi, în mod paradoxal, chiar şi materii prime la preţuri exorbitante, împovărătoare pentru oricare agent economic şi care, în final, se repercutează asupra nivelului de trai al populaţiei.

Într-una din zile, martor ocular fiind, la Vama Borş staţionau două garnituri de trenuri de marfă: una îndreptată spre exterior, încărcată cu buşteni la preţul de 50 de dolari SUA metrul cub, iar cealaltă, care intra în ţară, încărcată tot cu buşteni, dar sub formă de stâlpi electrici, confecţionaţi din lemn de răşinoase, ignifugaţi, importaţi din Suedia la preţul de 90 de dolari SUA. Dintr-un metru cub de buşteni, care se aflau în garnitura de tren care ieşea din ţară, s-ar fi putut confecţiona 5 stâlpi electrici. Făcând un calcul simplu, rezultă că numai la un metru cub de buşteni exportaţi, statul român, în urma acestei afaceri păguboase şi neonoroase, pierde 400 de dolari SUA. Oare nu există în România agenţi economici care să confecţioneze asemenea stâlpi? Numai în judeţul Suceava există două unităţi care se ocupă cu impregnarea stâlpilor respectivi, confecţionaţi din lemn de răşinoase. Asemenea scene au loc aproape zilnic, în timp ce capacităţile noastre de prelucrare a lemnului dau faliment.

Din cauza unor asemenea măsuri nechibzuite, până în prezent au fost lichidate 16 unităţi economice de exploatare a pădurilor şi de prelucrare a lemnului şi sunt în curs de lichidare alte 10 capacităţi de prelucrare, iar numărul şomerilor a depăşit cifra de 150.000.

Mare cantitate de lemn brut se exportă în Ungaria, Italia, Austria, de unde România importă mobilă şi stratificate din lemn, în timp ce capacităţile autohtone de prelucrare a lemnului, capabile altădată să aducă în visteria ţării, prin exportul de produse finite cu grad ridicat de prelucrare, circa 1 miliard de dolari, aşa cum am mai spus, sunt falimentate.

De asemenea, în timp ce obiective industriale care sunt dezmembrate şi exportate ca fier vechi la preţuri derizorii în Turcia, Italia, Rusia şi chiar în Bulgaria, România cheltuieşte în acelaşi timp sute de milioane de dolari pentru importuri de minereu de fier şi cocs, necesar siderurgiei pentru fabricarea oţelului. Costul acestor materii prime pentru o tonă de oţel se ridică la 110-120 de dolari, în timp ce prin alte procedee mai moderne de obţinere a oţelului care înlocuiesc minereul de fier şi cocsul cu fierul vechi, preţul este la jumătate, anume 50-60 de dolari.

Iată că, în loc să utilizăm noi fierul vechi pentru industria noastră siderurgică, preferăm să-l exportăm la preţuri derizorii, în timp ce capacităţile noastre siderurgice dau faliment, generând sute de mii de şomeri. Exportăm, spre exemplu, fier vechi în Ungaria şi importăm în schimb tot de acolo vagoane, ca şi când noi nu am avea fabrici de vagoane în România. Oare ce au de spus actuala coaliţie CDR-USD-UDMR, aflată la Putere şi Guvernul Vasile care preferă să adopte o strategie a falimentului prin jefuirea avuţiei naţionale? Probabil în concepţia domniilor lor este de a rade tot ceea ce a existat în România, probabil cu populaţie cu tot, şi să rămână numai cei 15.000 de specialişti pe care i-a anunţat în campania electorală trecută cu mare pompă şi care s-au dovedit a fi cât să-i numeri pe degete şi numai cu aceştia să se înceapă construirea unei alte Românii, dacă mai au cu ce construi.

Mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Florea Buga din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, se pregăteşte domnul deputat Mihai Nicolescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florea Buga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Recenta aniversare a 100 de ani de la naşterea lui Zelea Codreanu, fondatorul şi conducătorul mişcării legionare, şi manifestarea care a avut loc cu această ocazie la Tâncăbeşti, inclusiv răspândirea, în mod gratuit, a ziarului România Liberă care avea o pagină întreagă consacrată lui Zelea Codreanu, ne îngrijorează pe noi, cei de la Partidul România Mare. De ce? Pentru că asistăm de câţiva ani la renaşterea acestei mişcări de tristă memorie care are pe conştiinţă sute de oameni asasinaţi, începând cu demnitarii politici I.G.Duca, Armand Călinescu, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu şi mulţi alţii, iar, pe de altă parte, să nu uităm că ei, legionarii, au instaurat în România la 6 septembrie 1940 un regim totalitar bazat pe teroare, care a fost ridicat la rang de politică de stat în perioada septembrie 40 – ianuarie 41.

Să nu uităm că în ianuarie 41 au declanşat rebeliunea şi au tras cu bestialitate în armata română. Se reamintesc toate acestea, pentru că se pare că unii au uitat şi cine uită istoria, riscă să o retrăiască cu momentele ei tragice.

Constat cu regret că în ultima perioadă au avut loc, în diverse locuri din ţară, manifestări legionare. Au apărut numeroase cărţi despre mişcarea legionară, scrise de adepţii acesteia. Se reeditează lucrările lui Zelea şi Horia Sima, se organizează tabere de muncă şi instrucţie, fie la munte, fie la mare. Se întrebuinţează în şedinţele de cuib vechiul salut, cu formula: "Trăiască Legiunea şi Căpitanul!"

Într-o declaraţie publică făcută recent şi apărută în presa românească, unul din şefii Partidului pentru Patrie a afirmat: "Peste 10 ani, cel mult, legionarii vor fi la putere în România."

Organele de informaţii ale statului român au semnalat, prin rapoartele prezentate Parlamentului României, apariţia şi evoluţia, după 1989, a acestei periculoase mişcări. Constat cu mâhnire că ea este tolerată de actuala putere şi mai devreme sau mai târzu se va impune, sub ochii nepăsători ai Guvernului actual ţărănisto-udemerist, ce ne trădează şi neamul şi ţara şi ne terfeleşte fiinţa naţională.

Mă face să cred că sunt oameni politici care acceptă şi aşteaptă de multişor aşa ceva! Regele Carol al II-lea a tolerat mult timp mişcarea legionară şi chiar vroia să o conducă personal; când nu au mai acceptat tutela regală, regele i-a băgat în închisori şi lagăre. Chiar partidele istorice au cedat în faţa lor, încheind în 1937, cu aceştia, un pact de neagresiune, în timpul campaniei electorale. La acele alegeri, legionarii au obţinut 15% din voturi, devenind al treilea partid din România. Oare vor mai încheia o astfel de înţelegere în 2000, la viitoarele alegeri, cu actuala conducere CDR?

Dup㠑37-38, ştim ce a urmat, sute de adepţi ai mişcării arestaţi, alţii, în frunte cu Codreanu, asasinaţi.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să vă concentraţi expunerea!

Domnul Florea Buga:

Imediat!

A urmat un şir de acte de teroare şi de răzbunare, când 67 de demnitari politici din vremea lui Carol au fost asasinaţi de fanaticii legionari la Jilava şi la Prefectura poliţiei Capitalei.

De la această tribună, mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră: de ce are loc recrudescenţa mişcării aducătoare de moarte, care, în aparenţă, este inofensivă? Situaţia economico-socială a României de astăzi constituie cumva teren fertil pentru asememenea mişcări? Sigur că da!

Declaraţiile domnului Şerban Suru, actualul lider al acestei grupări ucigaşe, care, oficial, se numeşte Partidul pentru Patrie, făcute chiar la televiziune, sunt aparent calmante. El declară că: "Nu se va întâmpla din nou un '40."

Sunt obligat, în calitatea mea de parlamentar, să-l rog pe domnul ministru de interne Constantin Dudu Ionescu să vină în faţa Camerei Deputaţilor şi să ne informeze care este dimensiunea fenomenului la zi şi ce poziţie are dânsul faţă de renaşterea mişcării studenţilor cu diagonală. (Rumoare, vociferări ale deputaţilor din majoritate.)

Domnul Emanoil Dan Barbaresso (din sală):

Timpul! Luaţi-i microfonul!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnilor deputaţi, vă rog să păstraţi linişte în sală!

Domnul Emanoil Dan Barbaresso (din sală):

Vorbeşte de o oră! În istoria lui Roller am citit şi noi toate astea!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să păstraţi liniştea în sală!

Domnul Florea Buga:

Dacă se vor lua, nu trebuie să fie de la început represive, aşa cum au făcut şi Călinescu, şi Moruzov, şi Marinescu, pentru că ştim ce s-a întâmplat: sânge şi cadavre de ambele părţi!

Partidul România Mare şi liderul său nu doreşte aşa ceva! O parte din tineretul universitar românesc din acei ani a trecut prin temniţe grele pentru apartenenţa la mişcarea legionară, mulţi nu s-au mai întors!

După 1944,...

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, aţi depăşit timpul cu 1 minut, v-am mai atenţionat o dată! Vă rog să încheiaţi!

Domnul Florea Buga:

Închei.

După 1944, a urmat arestarea legionarilor de către autorităţile comuniste. Alţi morţi, alte victime, alţi părinţi, aşteptându-şi feciorii!

Noi, Partidul România Mare, vrem ca aceste pagini triste din istoria României să nu se mai repete. Pentru aceasta, este nevoie, aşa cum spune senatorul Corneliu Vadim Tudor, ca în ţară să existe un climat serios de muncă, ordine, disciplină şi un ideal naţional. Este de datoria noastră, a parlamentarilor României de astăzi, să asigurăm un astfel de climat. Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Nicolescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Unităţii Naţionale Române.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În actuala criză economică, socială şi chiar politică pe care o traversează România, am fost foarte suprins să aflu că obiectul fundamental al principalului partid de guvernământ este combaterea unui pretins inamic, respectiv, partidul pe care îl reprezint – PDSR, după cum declara recent un lider al PNŢCD-ului. Atunci când fabricile se închid, când agricultura este în agonie şi mii de oameni sunt nevoiţi să-şi părăsească locurile de muncă, iar pentru străini nu prezentăm interes, conducerea PNŢCD găseşte că pentru a contracara scăderea drastică a simpatiei este absolută nevoie să blocheze accesul social-democraţilor la putere.

Accentele dramatice pe care le capătă această campanie electorală prematură sunt departe de a aduce calmul şi bunăstarea de care cetăţenii au atâta nevoie. Nici un Guvern nu vrea să vadă realitatea, anume că tocmai politica promovată după 1996 şi gestionarea greşită a fondurilor bugetare au fost argumentele care au determinat reorientarea opţiunilor electoratului.

Dacă ar fi să reamintim numai câteva din promisiunile electorale făcute de Convenţia Democrată, se va vedea clar că acestea au rămas la stadiul de simple speculaţii, cu atât mai mult cu cât cei mai mulţi dintre români au fost nevoiţi să se confrunte, în ultimii 3 ani, cu privaţiuni drastice. În situaţia în care reprezentanţii puterii ar fi analizat cu atenţie indicii privind calitatea vieţii şi dificultăţile pe care le îndură un cetăţean nevoit să-şi asigure existenţa cu actualul salariu mediu pe economie, aceştia ar fi avut o imagine mult mai clară asupra realităţii româneşti. Declaraţiile formulate la recenta şcoală politică a PNŢCD-ului ar fi fost, poate, mai apropiate de realitate, iar sindromul "pericolul PDSR" nu ar mai tulburat atât de profund liniştea.

Nerealizările şi eşecurile generează izolarea acestuia, nu numai faţă de electoratul propriu, ci şi faţă de opinia publică românească, în ansamblul ei. Încrederea şi simpatia nu pot fi obţinute numai cu vorbe sau prin prezentarea deformată a acţiunilor oponenţilor politici.

Izolarea la care ar trebui supus PDSR-ul nu stă la îndemâna PNL, PNŢCD sau a altor partide, ci este o relaţie între PDSR şi electorat. Ca atare, PDSR nu are nevoie de bunăvoinţa unor sfătuitori, precum Ana Blandiana sau Remus Opriş. Aceştia nu văd în alegeri decât o problemă de viaţă şi de moarte, făcând abstracţie de interesele celor pe care îi reprezintă.

Încercările de denigrare a PDSR-ului, în speranţa unui reviriment în sondaje, nu pot reprezenta metode ale luptei politice democratice pentru nici una din formaţiunile arcului guvernamental. Acestea reprezintă încercări de abatere a atenţiei de la adevăratele probleme ale ţării!

Conlucrarea eficientă cu toate forţele politice capabile să contribuie la realizarea atât de necesarei bunăstări naţionale constituie o prioritate a politicii PDSR. Izolarea politică a PDSR, propusă de unii lideri ai actualei puteri, nu constituie decât un gest disperat şi nu are menirea de a rezolva nici problemele fundamentale de natură economico-socială ale României, nici disensiunile acute ce zgâlţâie din profunzimi actuala putere.

Asemenea gesturi politice nu fac decât să contribuie la auto-izolarea formaţiunilor care practică acest tip de discurs şi demers politic, rupându-le pentru mult timp de baza lor electorală. Într-o democraţie autentică, decidentul suprem este cetăţeanul, iar testul alegerilor electorale constituie unica modalitate ce validează o formaţiune politică. Cine uită aceste lucruri face dovada faptului că acum, la 10 ani de la revoluţie, nu au avut nici o dorinţă şi nici putinţa de a-şi însuşi aceste elemente ale democraţiei.Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Petre Ţurlea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Unităţii Naţionale Române, se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vin la tribuna Parlamentului nu pentru a lăuda un om, ci pentru a incrimina actuala guvernare. Domniile voastre ştiţi foarte bine că săptămâna trecută s-a petrecut un nou incident, pus la cale de către primarul municipiului Cluj Napoca. Este vorba de montarea unui indicator arătând către sediul Consulatului maghiar din Cluj, cu textul: "Aici este sediul spionajului unguresc!"

Domnul Gheorghe Funar îl acuză pe actualul consul că este spion maghiar şi că în 1998 a fost dat afară din România pe acest considerent şi considerat "persona non grata". Acuzaţia este chiar întemeiată, iar retrimiterea spionului la Cluj Napoca dovedeşte dispreţul cu care Guvernul Ungariei tratează statul român.

Dumneavoastră ştiţi foarte bine că nicăieri în lume nu s-a mai petrecut un asemenea afront la adresa unui stat independent, deşi autorităţile române cunoşteau acest lucru. Vreau să vă spun că există două dosare asemnătoare, demonstrând acest fapt: unul se află în arhiva Ministerului Afacerilor Externe, la Bucureşti, şi celălalt în arhiva Serviciului Român de Informaţii.

Imediat după amplasarea inscripţiei, preşedintele executiv al UDMR, domnul Takacs Csaba, a cerut ultimativ, prin telefon, ministrului de interne al României să ordone înlăturarea indicatorului. Este aici şi o recunoaştere a faptului că UDMR reprezintă interesele Ungariei.

Speriat de supărarea domnului Tacacs Csaba, domnul ministru Dudu Ionescu, ministru al României! s-a executat imediat. Nici măcar nu l-a întrebat pe primar ce s-a întâmplat! Trebuia ca, în aceeaşi noapte, să fie înlăturat motivul "supărării" udemeriste!

Şi, pentru ca ridicolul în care poliţia română s-a amplasat să fie deplin, poliţiştii l-au pus să dea jos panoul pe un borfaş ungur! Iată, dar, Guvernul României a delegat un borfaş ungur să-i aducă la îndeplinire hotărârile...

Prefectul judeţului Cluj, Alexandru Farcaş, supărat, şi domnia sa, că a fost deranjat din somn, a dat repede un ordin de interzicere a oricăror manifestaţii de stradă în Cluj-Napoca, pentru ca populaţia românească să nu cumva să protesteze, deşi legea nu-i dădea acest drept prefectului. Aşadar, ca şi în Capitală, la Cluj-Napoca, pentru a proteja interesele udemeriste, reprezentanţii coaliţiei au reacţionat imediat şi violent.

Evident, acţiunea primarului Gheorghe Funar este insolit㠖 ca, de altfel, marea majoritate a acţiunilor sale. Ea este, însă, legală şi patriotică, diplomatul ungur fiind chiar spion atestat!

Mai trebuie consemnat faptul că atât ministrul de interne cât şi prefectul de Cluj sunt membrii PNŢCD, partidul lui Iuliu Maniu. Ce ar fi zis marele patriot Iuliu Maniu, mă întreb eu? Marele patriot Iuliu Maniu, care a fost luptătorul cel mai important pentru eliberarea Transilvaniei de sub jugul Ungariei, văzându-şi urmaşii sprijinind spionajul unguresc. Spre ruşinea României, doamnelor şi domnilor colegi, au ajuns ca această ţară să o conducă astfel de oameni! Mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Bivolaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, şi se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Unul din efectele colaterale ale embargoului aplicat Iugoslaviei de către România, în virtutea unei politici externe fără perspective din partea actualei puteri, precum şi a bombardării de către forţele NATO a podurilor de la Novi Sad şi Şmeredevo, îl constituie actuala criză a Dunării de Jos, prin embargoul impus asupra flotei fluviale riverane zonei. Efectele acestui embargou-bumerang se resimt în mod îngrijorător şi în activitatea Canalului Dunăre-Marea Neagră, asupra căruia Ministerul Transporturilor a adăugat recent propriul său embargou, adâncind astfel criza Canalului, prin interzicerea circulaţiei navelor sub pavilion iugoslav.

Îngrijorător este faptul că politica talionului aplicată Iugoslaviei de Ministerul Transporturilor are şi susţinerea mediatizată a primului ministru şi au apărut imediat voci care au apreciat gestul, catalogându-l în mod populist a fi "expresia incontestabilă a demnităţii naţionale". Ignorându-se vădit faptul că şi poporul sârb manifestă o demnitate naţională uneori de invidiat, România este adusă în prezent în pragul unui "război rece al demnităţilor" cu Iugoslavia.

În acest context, Guvernul României dovedeşte că nu are reacţii, decât în sensul creării şi escaladării unor stări conflictuale, şi nu în sensul relansării şi găsirii unor soluţii comune în rezolvarea problemelor. Criza Dunării de Jos, dublată de criza Canalului Dunăre-Marea Neagră, a provocat şi provoacă în continuare prejudicii directe flotei noastre fluviale, singurul segment de flotă naţională care ne-a mai rămas şi care, probabil, urmează să fie scoasă din competiţie, ca şi flota maritimă.

Guvernul României, prin poziţia şi declaraţia de susţinere a formelor de protest actuale ale armatorilor fluviali români, nu face decât să dovedească, o dată în plus, criza de autoritate, mutând centrul de greutate al reacţiei oficiale obligatorii pe acţiunile de protest respective. Guvernul neglijează în mod vădit faptul că una din priorităţile Iugoslaviei este reconstrucţia podurilor de peste Dunăre bombardate şi nu numai redarea circulaţiei fluviale pe acest tronson. Dacă Guvernul român ar fi fost în mod real preocupat de înţelegerea acestui deziderat al politicii Iugoslaviei pe Dunăre, ar fi acţionat, prin Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Transporturilor şi, preluând mesajul armatorilor fluviali, ar fi trebuit să găsească soluţii într-o abordare comună.

Aceasta este realitatea şi este dovedită de încercarea recentă a unor întreprinzători români,cu interese în ce priveşte traficul dunărean, de a prezenta Ambasadei Iugoslaviei din România soluţii în ce priveşte refacerea podurilor de pe sectorul iugoslav al Dunării. Faptul că acest demers al societăţii civile a fost extrem de bine primit şi salutat de ambasadorul Iugoslaviei este o nouă dovadă a incapacităţii Guvernului de a găsi căi şi mijloace de relaxare în conflict.

Rezumându-se la realizarea unei întâlniri cu miniştrii transporturilor din Ucraina şi Bulgaria în zilele următoare, pentru a găsi soluţii privind deblocarea circulaţiei pe Dunăre şi a aplica măsuri de sancţionare pentru navele sârbeşte, Guvernul uită că din Comisia Dunării face parte şi Iugoslavia. Demersul este a priori sortit eşecului pentru că încearcă izolarea Iugoslaviei pe Dunăre şi deschide posibilitatea apariţiei unor disensiuni în Comisia Dunării, periclitând totodată şi cooperarea aşa de dificilă a acestei comisii cu Comisia pentru navigaţia pe Rin.

Este, poate, ceasul al doisprezecelea în care Guvernul actual trebuie să înţeleagă că relaxarea relaţiilor în zonă cu vecinii nu poate fi sacrificată pentru obţinerea vreunei strângeri de mână formale, la vreunul din numeroasele simpozioane europene, iar România are, în prezent, de rezolvat probleme mult mai urgente, care ţin mai mult de cooperarea în zonă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacşu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, se pregăteşte domnul deputat Dumitru Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De aproape 3 săptămâni, un număr de 162 de persoane din Lupeni se află în greva foamei, fără ca Guvernul "creştin-democrat" să intervină în vreun fel pentru stoparea acestui act de sinucidere în masă. Disperarea oamenilor din Valea Jiului a atins cote inimaginabile, zeci de mii de mineri şi nu numai au fost lăsaţi pradă hazardului, în numele unei economii de piaţă care funcţionează doar în favoarea guvernanţilor! În timp ce greveştii din Lupeni sunt transportaţi în stare gravă la spital, guvernanţii se opintesc să elaboreze noi ordonanţe şi legi pentru a-şi satisface propriile dorinţe: case, păduri, terenuri agricole, şcoli şi facultăţi în limba UDMR-ului etc.!

Tonul sfidător este dat chiar de Emil Constantinescu, Preşedintele României, care, debarasându-se de sfaturile călugărului Vasile şi de ţinuta de la Ruginoasa, se afişează la o emisiune de divertisment a televiziunii publice: "Surprize-surprize". Se înţelege, domnul preşedinte a păşit în studiourile TVR ca "vecin" şi numai după ce s-au încheiat epurările din această instituţie, cu finanţare publică.

Stimaţi colegi,

De 3 săptămâni, de când foştii mineri se află în greva foamei, nici un reprezentant al puterii nu s-a deplasat la Lupeni, pentru a rezolva doleanţele acestora. De altfel, preocupaţi de propriile interese, nici timp nu au avut de asemenea acţiuni..., banale.

Reprezentanţii PNŢCD şi PNL îşi educă tineretul prin tot felul de şcoli de vară, în acelaşi spirit sfidător şi arogant faţă de oamenii nevoiaşi! Colegii din UDMR ţin morţiş să se ia dreptul propriilor copii să gândească şi în limba română! Pediştii, speriaţi de sondajele care îi situează cu un picior în afara Parlamentului, se chinuie să stoarcă la maximum profit din privatizarea CONEL, a Societăţii Naţionale de Petrol, din vânzările de fier vechi, considerat "material strategic" în toate ţările occidentale, şi nu "deşeu", cum stabileşte domnul Radu Berceanu!

Cine să mai aibă timp de cetăţenii leşinaţi de foame în Valea Jiului şi în alte zone, sărăcite cu premeditare de nişte diletanţi, ajunşi în fotolii de miniştri? Ar trebui să fiţi mai grijulii faţă de starea de spirit a populaţiei, domnilor colegi, care îi susţineţi orbeşte pe aceşti guvernanţi, care au compromis nu numai reforma economică, ci însăşi democraţia! Mitul "guvernărilor prelungite", creat de ideologii PDSR s-a năruit în 1996! Dacă îmbuibarea guvernanţilor este permisă, de ce nu s-ar justifica şi o revoltă a înfometaţilor? Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, se pregăteşte domnul deputat Dumitru Bălăeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Doamnelor şi domnilor,

"Înţelepţii", de care, slavă Domnului, nu ducem lipsă în politica românească, ar trebui să ştie că, întocmai stăpânului zgârcit care face sluga hoaţă, preşedintele credul învaţă vicele mârşav! Mai mult, detractorii calificaţii se recrutează, de regulă, dintre lăudătorii neadormiţi, care nu ostenesc cu elogiile, tocmai pentru a nu fi bănuiţi de duplicitate. De aceea, marii noştri lideri politici ar trebui să fie prevenitori nu cu atacatorii fruntali, ci cu proprii linguşitori penibili.

În timpul din urmă, am asistat cu toţii la o reacţie generală de veritabilă mânie proletară împotriva a ceea ce analiştii GDS numesc: "instrumentarea perdantă a ideii consensului în direcţia împăciuitorismului de stânga", apropo de declaraţiile domnilor Radu Vasile şi Sorin Lepşa privind o ipotetică alianţă cu partidele social-democrate şi, în principal, cu Partidul Democraţiei Sociale. Apreciată ca "realistă" şi "rezonabilă" de către noi, poziţia acestora nu trăda nicidecum interesele puterii sau linia Maniu-Mihalache, deoarece aprecia clar că actuala coaliţie trebuie să rămână la coaliţie şi după alegeri, dar că extinderea spre stânga se va lua în calcul în condiţii de paritate post-electorală şi numai din raţiuni de stabilitate şi pace socială. Principiile sunt principii, spunea, de exemplu, primul ministru, dar trebuie găsite soluţii, ţinându-se seama de realităţile construcţiei numite România, ca adevăraţi oameni de stat ce suntem, şi nu doar ca bieţi politicieni.

Declaraţiile, într-adevăr, surprinzătoare, în peisajul anchilozat al gândirii creştin-democrate autohtone, au ofuscat gruparea talibană, care, cu aceeaşi sfântă mânie proletară, s-a întrebat: "Ce mai caută cei doi în gloriosul nostru partid, de vreme ce, iată, s-au descalificat prin gestul de a se autopropune succesori şi a se apropia de stânga?" Nu a pierdut ocazia, fireşte, purtătorul de cuvânt, care, aflând că succesiunea la vârf se va tranşa abia în 2001, timp în care se va putea, Doamne fereşte, să rămână fără înalta protecţie a preşedintelui partidului, a virat-o imparţial spre Cotroceni, raliindu-se grupului susţinător al candidaturii lui Emil Constantinescu. (Domnul deputat Mihnea Ioniţă îşi manifestă dezacordul cu afirmaţiile vorbitorului, bătând în pupitru.)

Din laboratoarele de manipulare şi dezinformare, de unde, pe căi obscure, se încearcă influenţarea deciziilor de partid, guvernamentale şi din zona justiţiei, de voinţa tot mai imperativă şi oarbă a actualului preşedinte, cu excesul de zel specific parveniţilor întârziaţi, folosindu-se televiziunea, devenită secţie de propagandă, rinocerii fundamentalişti acţionează pentru menţinerea şi adâncirea faliilor în spectrul politic românesc. Iată, apreciind probabil comunicatul confratelui de la Preşedinţie...

(În acest moment, intră în loja oficială Regele Harald al V-lea al Norvegiei şi suita sa oficială. Aplauze.)

Domnul Acsinte Gaspar:

Un moment, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Salutăm prezenţa în loja oficială a Aulei Camerei Deputaţilor a Majestăţii Sale Regele Harald al V-lea al Norvegiei! (Aplauze. Numeroşi deputaţi se ridică în picioare.)

Vă rog să continuaţi, domnule deputat!

Domnul Dumitru Pâslaru:

Aşa-zisul "preşedinte al tuturor românilor", în loc acţioneze pentru coagularea unei aproximative unităţi de acţiune politică, necesară ieşirii României din fundătura în care regimul său a împins-o, califică, într-un limbaj deloc prezidenţial gesturile de apropiere, drept "glumiţe". Pentru că nu doar realizarea alianţei post-electorale cu PDSR este urmărită a fi împiedicată, ci de-a dreptul izolarea acestui partid după alegeri, ştiind pe bună dreptate că va obţine mult-foarte mult, dar nu 51%. Spaima de PDSR manifestată în aceste "aranjamente" pre-electorale este, de fapt, o confirmare a forţei noastre şi, implicit, expresia derutei în faţa sancţiunii iminente a puterii de către electoratul înşelat şi batjocorit.

Dacă preşedintele ales al României se va lăsa în continuare manevrat de pegra cotrocenistă, liderii din coaliţie, "dresorii" din TVR, care, în "Surprize-surprize", l-au scos zilele trecute în arenă, România polarizată şi sărăcită după modelul sud-american va deveni în curând teatrul de acţiune, nu pentru Sumanele Negre, ci, mai rău, pentru gherilele marxiste. Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Bălăeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Ionescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România.

Domnul Mircea Ciumara (din sală):

Este ora 9,35, domnule preşedinte!

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Şi vreţi să dormiţi, domnule Ciumara, la ora asta?

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnilor deputaţi, vă rog să respectaţi programul! Programul a început cu 5 minute întârziere, de aceea am prelungit. Vă rog să păstraţi liniştea în sală!

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În numele Grupului parlamentar PRM, vreau să atrag atenţia în Parlament asupra a trei situaţii îngrijorătoare, care ne arată, printre altele, şi nepăsarea cu care guvernanţii noştri de azi privesc gravele probleme actuale ale Transilvaniei.

Prima dintre acestea priveşte semnalul de alarmă pe care primarul Clujului, domnul Gheorghe Funar, îl trage asupra numirii lui Alfoldi Laszlo în funcţia de Consul general al Ungariei la Cluj-Napoca. După cum se ştie, acest domn, cu ani în urmă, a fost descoperit drept spion şi a fost expulzat din România. Revenirea lui în ţară şi avansarea în funcţie este o sfidare evidentă, nu numai la adresa ţării noastre, ci şi la adresa normelor diplomatice obişnuite dintre ţări. Este uimitor cum autorităţile noastre, în special Ministerul de Externe, SRI şi SIE, nu se sesizează şi nu iau măsuri în această privinţă. Mai mult, în mass-media noastră, în loc să se ia poziţie faţă de asemenea situaţie şi să se ceară clarificări, se găsesc cozi de topor care atacă atitudinea cinstită, şi demnă, şi responsabilă faţă de ţară a primarului Clujului, marele patriot Gheorghe Funar. (Râsete ale deputaţilor din majoritate. Rumoare, proteste.) Tristă situaţie, triste vremi am ajuns să trăim!

O a doua situaţie asupra căreia vreau să atrag atenţia, în acelaşi context, îl priveşte pe domnul Sabin Gherman, redactor laTVR din Cluj, care şi-a părăsit funcţia (pe ce bani?) şi care declară cu nonşalanţă că "s-a săturat de România!" Prin intermediul unei aşa-zise fundaţii apolitice, Pro Transilvania, el duce de fapt o politică antinaţională şi anticonstituţională. Autorităţile noastre publice nu se sesizează şi nu iau măsuri împotriva unor asemenea provocări, ceea ce dovedeşte din nou orbirea lor, nepăsarea lor condamnabilă faţă de problemele Ţării, ale Transilvaniei.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să vă limitaţi expunerea, să vă încadraţi în cele 3 minute!

Altfel, sunt nevoit să vă opresc microfonul!

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Nu mi-l opriţi, pentru că termin imediat!

Un al treilea aspect, tot atât de grav, ni-l oferă aşa-zisul "Grup de Dialog Social" (G.D.S.), care a ajuns să practice un kominternism întors pe dos, fără ruşine şi fără Dumnezeu. Citiţi, pentru a vă convinge, nr. 27 din 6-12 iulie 1999 al Revistei "22", unde se publică, pe 5 pagini, o "masă rotundă", cu tema: "10 ani de la Declaraţia de la Budapesta", declaraţie care a precedat în mod semnificativ evenimentele din decembrie 1989. Actualitatea acestei "Declaraţii" ar fi deschiderea României către o "federalizare", prin forme mai rafinate decât acelea ale "autodeterminării", pe care o propunea Cominternul prin anii ’20.

Domnii de la GDS vor să ajungă la acelaşi rezultat prin "autonomie locală", "descentralizare", "subsidiaritate", "devoluţie" şi alte aberaţii de acelaşi fel. De oriunde ai încerca să constaţi "dialogul" acestei "mese rotunde", observi că, de fapt, el este doar un amplu "monolog" absurd, câtă vreme capetele sucite care participă la realizarea lui perorează cam în acelaşi fel "federalist" despre problemele actuale şi de viitor ale României. Nici cei mai teribili duşmani ai unităţii noastre naţionale nu au strecurat atât de mult venin în inima ţării, ca aceşti pretinşi gânditori "academici" ai GDS-ului. Se vede că la ei otrava kominternistă, de care însuşi Partidul Comunist Român se debarasase, face acum ravagii, ia forme noi, drogante, deosebit de periculoase.

Cine cunoaşte cât de cât istoria, ştie că însăşi teoria kominternistă despre România a apărut la Moscova, după ce "revoluţia bolşevică" revizionistă a lui Bela Kuhn de la Budapesta a primit, în 1919, cenzura de rigoare a tânărului stat român unificat în graniţele sale istorice. Nu întâmplător, teoriile gedesiste se hrănesc şi ele din aceleaşi surse budapestane, perfecţionate şi mult mai pline de otrava înstrăinării. Ele speculează slăbiciunile de azi ale clasei noastre politice, pe care un alt "român" din GDS, pe nume Mircea Boaru, o atacă la aceeaşi "masă rotundă" în termenii următori: "Noi avem o clasă politică incapabilă să gândească şi să fie receptoare la aceste fenomene sociale... Mai mult, ea nu va avea niciodată interesul de a-şi schimba setul de semnificanţi cu care-şi reprezintă realitatea..."

Da, domnule pretins "politolog", aici ai nimerit-o, dar pe dos. Clasa noastră politică de azi este incapabilă să reactioneze prompt, precum cea dintre cele două războaie mondiale, care a pus în afara legii Partidul Comunist din România, atunci când acesta s-a declarat adept al "autodeterminării" kominterniste.

Astăzi, după cum vedem, spionii şi urmaşii kominterniştilor de la GDS şi din alte părţi joacă tontoroiul cu unitatea ţării, cu Constituţia ei, fără să fie pedepsiţi, cum s-ar cuveni. Credem că Parlamentul trebuie să ia o atitudine categorică în acest sens şi să ceară organelor de justiţie şi Guvernului să-şi facă datoria faţă de Ţară. Mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Poftiţi? Doriţi să interveniţi într-o problemă de procedură? Să ştiţi că, domnule deputat, nu se obişnuiesc problemele de procedură în cadrul declaraţiilor politice care se fac de către deputaţi.

Domnul Mircea Ciumara:

Vă rog să-mi daţi voie să intervin!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, daţi-mi voie mai întâi mie să vorbesc!

Dacă dumneavoastră încercaţi să creaţi un precedent, nu aveţi decât, dar vreau să vă spun că nu ar fi prima dată când, în cadrul dezbaterilor politice, s-a depăşit cu 5 sau 7 minute acest timp. Vă rog, poftiţi! Şi vă rog să vă motivaţi în drept, pe regulament, problema de procedură!

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule preşedinte, am votat ora 9 şi 20. Este ora 9 şi 40 aproape. Aţi depăşit cu 20 de minute programul. Rugămintea mea este: respectaţi programul votat de Camera Deputaţilor. (Rumoare, vociferări.)

Voci din sală:

Nu vă place critica!

Voi să respectaţi "Contractul cu România"!

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Ionescu. (Rumoare, vociferări)

Domnilor deputaţi,

Vă rog să nu tulburaţi liniştea în sala de şedinţă, pentru că nu facem altceva decât să ne irosim din timpul nostru de lucru. Vă rog să păstraţi liniştea!

Aveţi cuvântul, domnule deputat Ionescu.

Domnul Gheorghe Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mă adresez astăzi FPS-ului – privatizarea, scop în sine.

După 1996, actuala coaliţie CDR-PD-UDMR a făcut mare tam-tam privind procesul de privatizare, întocmind tot felul de programe în aşa fel ca la sfârşitul anului 1999 activitatea FPS să fie terminată şi acesta - desfiinţat.

Aceasta numai pentru propagandă, pentru că lucrurile au stat şi stau altfel, şi privatizarea, care trebuia să fie un mijloc de restructurare a proprietăţii, s-a transformat în scop în sine, aceasta fiind prevăzută a se desfăşura şi în anul 2000.

După cum se ştie, majoritatea privatizărilor făcute după 1996 au fost foarte mult comentate în mass-media, aici amintind numai de privatizarea IMGB şi a ROMTELECOM, care a avut efecte negative pentru economia ţării şi asupra populaţiei, amintind faptul că numai la convorbirile telefonice tarifele au crescut în acest an cu peste 50%, în timp ce salariile au rămas la nivelul anului 1998.

Doamnelor şi domnilor,

Aduc în atenţia dumneavoastră modul cum FPS procedează la privatizarea Societăţii Comerciale TMC Filiaşi, din judeţul Dolj, pentru care există solicitanţi.

Cu Adresa nr.85 din 9 februarie 1999, SC BRACO SRL solicită cumpărarea pachetului de acţiuni deţinut de FPS la Societatea TMC Filiaşi, în procent de 40%.

FPS-ul răspunde la oferta SC BRACO şi, după ce face apologia descentralizării activităţii, arătând că privatizarea societăţilor comerciale mici şi mijlocii se realizează de către filialele FPS, trimite pe ofertant la Direcţia vânzări directe construcţii de maşini, din Str.Stavropoleos, Bucureşti.

Firma BRACO, în data de 14.06., se adresează acestei direcţii de construcţii şi solicită o întâlnire pentru a putea discuta în legătură cu oferta depusă, solicitând ca la această întâlnire să participe şi doi investitori străini, respectiv Firmele ELVEM şi SMEM din Italia, interesate în cumpărarea pachetului de acţiuni.

Se stabileşte întâlnirea în data de 22 iunie 1999, care a durat 5 minute. Şi, de data aceasta, după circa 5 luni, trimite pe ofertant la Filiala Dolj.

SC BRACO continuă să insiste, face o nouă cerere de ofertă, de acestă dată către FPS – Filiala Dolj, "în atenţia domnului director Gunescu", în care se arată: "Urmare a discuţiei purtate cu dumneavoastră la data de 23.06.1999 şi în conformitate cu Legea privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în "Monitorul Oficial" din 27.05.1999, vă rugăm să dispuneţi măsurile necesare privind vânzarea de acţiuni deţinute de FPS la TMC Filiaşi şi să ne comunicaţi modalitatea şi condiţiile de vânzare ale acestora".

Răspunsul la această ultimă intervenţie nu a fost dat. Delegatul Firmei SC BRACO SRL deplasându-se personal la Craiova pentru discuţii, dar nu a fost primit de directorul filialei.

În zilele următoare, reprezentanţii celor două firme italiene – ELVEM şi SMEM – vor venit în România. Probabil că vor fi trataţi cu aceeaşi indiferenţă şi vor fi trimişi la plimbare.

Doamnelor şi domnilor,

Acest procedeu de lucru dovedeşte modul clientelar politic al actualei Puteri în restructurarea proprietăţii, având în vedere faptul că la rezolvarea acestei oferte nu stau decât considerente politice şi materiale.

Vă amintesc faptul că la conducerea SC TMC Filiaşi există o persoană care nu este membru al unui partid din coaliţia guvernamentală, iar la ora actuală se fac presiuni şi se caută tot felul de soluţii nelegale de înlăturare din această funcţie. Iar din punct de vedere material, probabil, - probabil, zic –, nu s-a căzut la înţelegere asupra comisionului care se practică de obicei.

În concluzie, ne aflăm la circa 8 luni de la lansarea ofertei şi nu se întrevede nici o soluţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Secretarii de şedinţă îmi comunică că în acest moment în sală nu avem întrunit cvorumul de lucru.

Ca atare, vă propun să mai dăm cuvântul, mai avem doi colegi şi probabil că între timp se vor aduna şi ceilalţi colegi în sală, pentru a putea trece la cea de a doua parte a şedinţei, şi anume la dezbaterea proiectelor de lege.

Da, domnule deputat, poftiţi.

Domnul Mihail-Gabriel Ioniţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să-mi exprim uimirea pentru modul în care dumneavoastră conduceţi această şedinţă, tocmai pentru faptul că vă cunosc ca pe un eminent jurist şi ca pe un foarte bun cunoscător al regulamentului.

Aici nu se lucrează pe ceea ce credeţi dumneavoastră că se va întâmpla. Aţi invocat, atunci când domnul ministru Ciumara a luat cuvântul, i-aţi cerut să spună conform cărui regulament trebuie să întrerupeţi această parte a şedinţei. V-a spus foarte clar: hotărârea majorităţii deputaţilor din această Cameră, da?

Părerea mea este că există metode procedurale ca să încercaţi măcar să asiguraţi cvorumul, deci să terminaţi această parte a şedinţei, de intervenţii. Ca să nu mai spun, colegul de dinainte, pe care-l apreciez şi poate are dreptate în ceea ce spune, n-a făcut o declaraţie politică, mai degrabă o interpelare.

Deci, eu vă rog să luaţi măsurile corespunzătoare să conduceţi şedinţa Camerei Deputaţilor în mod corespunzător, conform regulamentului şi legilor din această ţară, nu după cum credeţi dumneavoastră. Să mai vorbească doi că, poate, mai vin colegi şi asigurăm cvorumul.

Eu vă pun în vedere o altă posibilitate: s-ar putea că dacă mai vorbesc încă doi, să mai plece din colegii noştri, domnule preşedinte.

Vă salut!

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, să ştiţi că nu mă miră surprinderea dumneavoastră, dar vă rog să vă uitaţi pe partea dreaptă a sălii, unde dumneavoastră, majoritatea, ar trebui să asiguraţi prezenţa la lucrări.

Eu nu pot să încep lucrările Camerei Deputaţilor, în legătură cu dezbaterea proiectelor de lege, atât timp cât nu există cvorumul de lucru. De 20 de minute, de 20 de minute fac apelul de intrare în sală, prin sonerie. Poate aţi auzit. De 20 de minute funcţionează soneria pentru mobilizarea colegilor.

Domnul Mihail-Gabriel Ioniţă:

Procedură, iar!

Domnul Acsinte Gaspar:

Da, discutaţi pe procedură.

Domnul Mihail-Gabriel Ioniţă:

Dacă voiaţi să-mi daţi o replică, v-aş ruga să coborâţi la tribună. Asta-i un aspect. Al doilea: încă o dată îmi exprim mirarea că dumneavoastră .... (Rumoare, vociferări.) .... deci există alte metode de a asigura cvorumul decât cele pe care dumneavoastră încercaţi să le sugeraţi. Poate critica dumneavoastră, apropo de majoritate, este întemeiată. N-aveţi decât să strigaţi catalogul, acolo. Cum spune regulamentul. Deci, n-am mai auzit că în Regulamentul de funcţionare a Camerei Deputaţilor există metoda "Hai, să mai spunem încă două interpelări, încălcând hotărârea Parlamentului, că poate mai vin oameni!"

Încă o dată, domnule preşedinte, sunteţi un expert în regulamente. Vă rog să-l aplicaţi! (Rumoare, vociferări)

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, nu vreau să intru într-un dialog cu dumneavoastră, pentru că se vede clar că atitudinea dumneavoastră este pur şi simplu de a bloca pe o parte, dar eu vreau să vă spun că nu încep lucrările Camerei până când nu se asigură cvorumul de lucru. Să fie clar!

Şi, de asemenea, nu supun la vot nimic până când nu se asigură votul constituţional. Eu n-am să conduc de maniera în care au condus ceilalţi colegi ai mei. Să fie foarte clar! Adică, eu respect regulamentul aşa cum se cuvine. (Rumoare, vociferări.)

Rog secretariatul tehnic să prezinte prezenţa şi listele de înscriere ale deputaţilor pe listele de prezenţă, să se aducă listele de prezenţă aici, să vedem cine a semnat şi cine nu este în sală, să se facă apelul, pentru ca, într-adevăr, să se desfăşoare lucrările Camerei exact potrivit dispoziţiilor regulamentului.

Domnul Mircea Ciumara (din sală):

Deci, de 25 de minute blocaţi procesul legislativ! (Rumoare, vociferări)

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă informez că nu avem cvorum de lucru.

Domnul Mircea Ciumara (din sală):

M-aţi mai informat! Asta vă este misiunea! (Rumoare, vociferări)

Domnul Acsinte Gaspar:

Vom trece să facem apelul nominal, pentru că în felul acesta o să mai câştigăm timp şi va fi în favoarea lucrărilor Camerei Deputaţilor.

Rog secretariatul tehnic să aducă listele de prezenţă.

Ţin să informez plenul că şi-au înregistrat prezenţa 258 de deputaţi, au semnat, iar în momentul de faţă sunt prezenţi în sală 103.

Vom face apelul pe circumscripţiile electorale, să constatăm care sunt prezenţi din cei care totuşi au semnat şi nu se găsesc în momentul de faţă în sală.

Domnul Vasile Miclăuş:

Domnule preşedinte, începem apelul nominal.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule secretar, vă rog să întrerupeţi apelul. Constatăm că este realizat cvorumul, atât cvorumul constituţional, cât şi cvorumul de lucru pentru desfăşurarea lucrărilor Camerei Deputaţilor.

Trecem la partea a doua a lucrărilor Camerei Deputaţilor din ziua de astăzi, consacrată examinării proiectelor de lege şi propunerilor legislative.

Din datele obţinute de la secretariatul tehnic, rezultă că în ziua de astăzi a fost înregistrată prezenţa la Camera Deputaţilor, după cum urmează: din 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 258. Absentează 85.

Potrivit art.195, nu sunt consideraţi absenţi 11 deputaţi, care participă la desfăşurarea altor acţiuni parlamentare; 9 deputaţi sunt membri ai Guvernului, găsindu-se în exercitarea atribuţiilor ce le revin, iar 7 deputaţi fac parte din comisia de mediere la Senat, în legătură cu deconspirarea fostei securităţi.

Potrivit art.128 din Regulamentul Camerei, Camera lucrează legal în prezenţa majorităţii deputaţilor. Raportat la numărul de 343 de deputaţi, majoritatea este de 172.

Cvorumul de lucru, ca urmare a scăderii celor ce au alte misiuni, este pentru ziua de astăzi de 145.

Da, poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Aşa cum v-am reiterat şi ieri la modul personal, în cursul zilei de joi, săptămâna trecută, în numele Opoziţiei, de la acest microfon am solicitat prezenţa ministrului industriei şi comerţului – domnul Radu Berceanu -, la şedinţa din plen de ieri a Camerei Deputaţilor, pentru a informa Camera Deputaţilor în legătură cu situaţia dramatică existentă la unele mine din Valea Jiului.

Aşa cum bine se ştie din mass-media, dar şi de la faţa locului, un număr mare de mineri se află în greva foamei, situaţia fiind încă nerezolvată.

Un alt număr mare de mineri se află sub incidenţa Ordonanţei nr.9 care încă nu a fost aplicată în multe localităţi din zona Văii Jiului.

Conform regulamentului, domnule vicepreşedinte, eu am crezut că joi, cel care a condus atunci şedinţa, domnul deputat Chiliman, cunoaşte prevederile regulamentului şi nu trebuie cerut acordul prin vot al plenului Camerei Deputaţilor, pentru că, aşa cum este înscris şi în Constituţie şi în regulament, în momentul în care se cere prezenţa unui ministru, a unui membru al Guvernului, acesta participă de la sine atât la lucrările în plen, cât şi la cele de la nivelul comisiilor permanente.

Prin urmare, reiterez, încă o dată, nu pentru ziua de astăzi, dacă e posibil ca domnul ministru să ştie despre ce este vorba, s-ar putea în a doua parte a zilei, dacă nu, în cursul zilei de joi, când reluăm dezbaterile în plen, domnul ministru să fie prezent la Camera Deputaţilor să ne spună ce măsuri a luat Executivul şi domnia sa, ca reprezentant în acest domeniu de activitate al Executivului, pentru soluţionarea problemelor grave, dramatice existente în Valea Jiului.

Deci, nu e nevoie de acordul plenului Camerei Deputaţilor, pentru că regulamentul ne spune foarte clar: atunci când este chemat, ministrul participă de la sine. Imperativ!

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intrăm în lucrările de astăzi ale Camera Deputaţilor. Este vorba de o reiterare a cererii pe care domnul deputat Ioan Gavra a prezentat-o în şedinţa de joi în legătură cu prezenţa ministrului industriei şi comerţului, domnul Radu Berceanu, pentru a informa Camera Deputaţilor în legătură cu situaţia minerilor care se află în grevă. Motivarea acestei solicitări este determinată de art.110 din Constituţie, potrivit căreia membrii Guvernului participă la lucrările Camerei, iar atunci când li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

Ca atare, urmează ca prin ministrul pentru relaţia cu Parlamentul să se comunice domnului ministru Radu Berceanu că este invitat joi, la orele 12, pentru a face această informare în faţa plenului Camerei Deputaţilor. Rog ministrul însărcinat cu relaţiile pentru Parlament să facă această comunicare.