Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Vasile Miclăuş şi Kónya Hamar Alexandru, secretari.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de azi, marţi, 19 octombrie 1999.

Prima parte a şedinţei este destinată intervenţiilor deputaţilor.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Anamaria Biriş.

Se pregăteşte domnul deputat Gheorghe Oană. Este aici? Bun.

Aveţi cuvântul. O să-i rog pe toţi vorbitorii să se limiteze la cele 3 minute regulamentare.

Doamna Anamaria Mihaela Biriş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Doresc să vă reamintesc că în 24 octombrie, în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Naţiunilor Unite.

Acest moment este marcat în România de vizita oficială, o premieră pentru noi, a doamnei director executiv al Fondului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, doamna Nafis Sadic.

Am dorit să prezint în faţa dumneavoastră acest eveniment, pentru a vă invita la un moment de reflecţie asupra problemelor privind populaţia în România şi asupra rolului pe care parlamentarii tebuie să-l aibă în acest context, rol care este subliniat de fiecare dată înaintea conferinţelor internaţionale asupra populaţiei şi dezvoltării. Astfel de conferinţe, sau astfel de evenimente s-au întâmplat de trei ori în istoria mondială, primul dintre ele având loc în 1974 la Bucureşti.

Rolul Parlamentelor lumii în susţinerea problemelor populaţiei se reflectă, aşa cum am încercat să vă spun, prin organizarea unor conferinţe internaţionale, care să preceadă aceste evenimente.

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie este organizatorul principal al acestor conferinţe internaţionale şi elementul mondial cel mai important în menţinerea atenţiei centrate pe problemele populaţiei. În 1969, şi-a început activitatea ca cea mai importantă sursă internaţională de ajutorare a populaţiei. Relaţiile sale cu România au început din 1973, pentru ca în 1974, aşa cum v-am spus, să se organizeze la Bucureşti Conferinţa mondială a populaţiei. Din ianuarie 1996, există la Bucureşti un Birou naţional care coordonează şi alte ţări din estul Europei – Ucraina, Belarus, Moldova.

Domeniile principale de acţiune ale Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie, for mondial asupra căruia doresc să vă atrag atenţia, sunt trei, şi anume: sănătatea reproducerii - fondul asigură modalităţi şi resurse de finanţare pentru guvernele aflate în dificultate pentru a oferi populaţiilor din ţările respective servicii de sănătate, de asemenea promovează noţiunea de sănătate a reproducerii – un subiect asupra căruia opinia publică din România nu se apleacă cu suficientă atenţie.... Vreau să vă reamintesc, am certitudinea că dumneavoastră cunoaşteţi acest lucru, dar mi se pare important să reamintesc că la Conferinţa de la Cairo, din 1994, a fost momentul în care guvernele lumii au căzut de acord să se concentreze asupra nevoilor şi drepturilor individuale ale oamenilor şi, cu acest prilej, s-a pus accentul pe elementul că femeile reprezintă o importantă categorie a populaţiei şi că în nici un caz, atunci când vorbim de individ, nu trebuie să facem diferenţa între bărbaţi şi femei.

Elementul cel mai important asupra căruia vă solicit să reflectaţi, dintre domeniile de activitate ale acestui Fond al Naţiunilor Unite pentru Populaţie, este acela că sprijină dezvoltarea unei strategii referitoare la populaţie şi dezvoltare, şi anume, datorită sprijinului pe care fondul l-a acordat acestui subiect, noţiunile de "populaţie" sunt incluse în aceea de "dezvoltare durabilă".

Vă semnalez că există deja redactat şi programul naţional de dezvoltare durabilă şi în acest context fac un apel către toate grupurile parlamentare de a accepta constituirea la nivelul Parlamentului României a unui grup parlamentar de reflecţie şi dialog asupra problemelor de populaţie încadrate în contextul dezvoltării durabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Gheorghe Oană.

Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban. Este aici? Nu.

Ilie Neacşu? Nu este.

Vasile Ghiga? Deci, domnul deputat Vasile Ghiga urmează.

Aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Oană:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se referă la cea mai groaznică realizare a regimului instaurat după noiembrie 1996, şi anume creşterea aberantă a preţurilor de consum al populaţiei şi la prăbuşirea dramatică a nivelului de trai, desigur, în mare parte şi pe această bază.

Promovarea unei politici economice distructive, liberalizarea preţurilor de monopol şi o fiscalitate excesivă au adus populaţia României în pragul disperării.

Dacă luăm doar comunicatele Comisiei Naţionale pentru Statistică, şi aşa destul de cosmetizate şi ajustate, ca să prezinte lucrurile într-o lumină mai favorabilă, ne îngrozim de dimensiunea acestui dezastru.

Astfel, în perioada decembrie ’96, septembrie ’99, preţurile cu amănuntul au crescut la energia electrică de peste 20 de ori, la energie termică de 11 ori, la gaz metan de 14 ori, la carburanţi de aproape 10 ori, la telefon de 18 ori, la chirie de peste o mie de ori şi sigur că lista poate continua suficient de mult. Inflaţia anuală în ’97 a fost de 152%, în ’98 de 42%, iar acum, după toate comunicatele, s-a reaprins şi, cu siguranţă, va depăşi 50% la sfârşitul anului. Practic, în cei 3 ani, media este de peste 81%, ceea ce reprezintă un nivel destul de ridicat.

Consecinţa directă a acestei inflaţii ridicate este reducerea dramatică a nivelului de trai cu peste 50% faţă de 1996. Sigur că patronatele şi societăţile comerciale, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, ne anunţă în perioada imediat următoare creşteri de preţuri la lapte, la carne şi la pâine cu peste 20%, la energie şi carburanţi cu circa 10%.

O situaţie aparte o reprezintă preţul energiei termice, care preocupă în această perioadă întreaga populaţie, care se majorează, vorbesc de preţul de referinţă, pe care-l suportă marea majoritate a populaţiei, cu circa 50%, ceea ce face ca preţul plătit de marea majoritate a populaţiei să fie de 230 de mii de lei Gcal. De fapt, şi în realitate preţul este mult mai mare, ca urmare a majorării nejustificate a preţurilor combustibilor, din care se realizează energia termică.

Populaţia, în marea ei majoritate, a fost adusă în situaţia de a nu mai putea plăti preţul acesta aberant al energiei termice. Şi, uite aşa, actuala Putere a reînviat bancurile din perioada lui Ceauşescu despre apa rece, despre agentul termic şi aşa mai departe.

Debranşările de la reţeaua de distribuţie se fac la grămadă, practic în toate oraşele ţării, de la Reşiţa la Bucureşti, de la Suceava şi Braşov până la Bacău şi Galaţi şi lista este mult mai mare.

Presa prezintă în detaliu în ultimul timp acest fenomen pe care-l aseamănă cu o adevărată teroare a frigului.

Guvernul s-a trezit ieri să dezbată acestă gravă problemă în birourile sale supraîncălzite, în timp ce marea majoritate a apartamentelor din nordul sau din mijlocul ţării, temperaturile au ajuns noaptea cu mult sub zero grade.

Aceste fapte reprezintă în modul cel mai evident eşecul politicilor promovate de actuala Putere, neputinţa şi lipsa de competenţă în materie.

În cei 3 ani, actuala Putere a reuşit să termine, să distrugă tot – economia, sănătatea oamenilor, nivelul de trai şi altele. Poate că a venit şi timpul să-şi dea seama că a distrus atât încrederea, cât şi răbdarea românilor şi că este vremea să plece de la conducerea treburilor ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Ghiga.

Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Vasile Ghiga:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima perioadă, unele voci din interiorul şi exteriorul ţării cataloghează Partidul România Mare ca fiind extremist.

Dacă a milita pentru fiinţa naţională, dacă a lupta pentru integritatea şi suveranitatea statului naţional unitar înseamnă a fi catalogat extremist, mai bine aşa, decât vânzător sau trădător de ţară.

Iată de ce, începând cu data de 15 octombrie 1999, m-am înscris în Partidul România Mare şi-mi voi desfăşura activitatea parlamentară ca deputat independent pe lângă Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregăteşte domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iată că, încetul cu încetul, campaniile iredentiste, extremiste şi şovine ale unor lideri UDMR, de la Balvanyos şi Cernat, Valea lui Mihai, conform diplomaţiei papricaşului cuprins în strategia zilnică a paşilor mărunţi, care să ducă la federalizarea României, îşi arată roadele şi la Miercurea Nirajului, acolo unde, la 20 septembrie 1998, Tokes Laszlo, Eva Maria Barki, declarată persona non grata şi avocată austriacă a Diavolului, Csapo Iozsef şi Katona Adam cereau pe faţă autonomia Transilvaniei, dublă cetăţenie pentru maghiari, federalizarea României, reînfiinţarea Universităţii Bolyai, inscripţionări şi indicatoare bilingve, modificarea Legii învăţământului, conform Ordonanţei de urgenţă nr. 36, şi funcţionari publici pe pământ românesc după criterii discriminatorii.

La 12 octombrie anul curent, cel care a ţinut să aplice învăţăturile teokeşiene aici a fost unul dintre adepţii convingerii că la Miercurea Nirajului este oricând posibilă, făcută publică de un lider, la 6 noiembrie 1998 aplicarea convingerii că "fără o mentalitate de tip Kosovo nu vom obţine nici un rezultat", primarul Daszkel Laszlo, adică, mai altfel spus, Vasile Dascălu, cu înaintemergători strămoşi români, în Sordul Nirajului.

Păstorul spiritual şi administrativ al românilor din judeţele Alba şi Mureş, Înalt Prea Sfinţitul Andrei, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba şi Mureş, însoţit de consilierul administrativ, preotul Remus Oprişor, şi de Părintele protopop Nicolae Gheorghe Şincan, se aflau într-o vizită pastorală prin câteva parohii ale protopopiatului Târgu Mureş. Inaltul ierarh se afla în Casa parohială din Miercurea Nirajului la o discuţie cu preotul Augustin Florea, aflat în pragul pensionării. Urmând să fie instalat un nou preot, este firesc ca păstorul sufletesc al puţinilor români care mai trăiesc pe aceste meleaguri după crunta maghiarizare a lor, să-i fericite pe cei care urmează să fie pensionaţi.

Brusc, în oficiul parohial intră, fără să-şi ceară voie şi scuze, doi civili însoţiţi de doi poliţişti. Unul dintre ei întreabă cu aroganţă şi impertinenţă: "No, care e baiul?" Adică ce căutaţi aici? Era primarul Daszkel Laszlo, care-şi "justifică" mârlănia prin faptul că a auzit că cineva vrea să-l evacueze din casă pe preotul Florea.

Nici după ce Înalt Prea Sfinţitul Andrei a făcut precizările, absolut necesare, chestionarea nu încetează. Dumnealui vrea relaţii despre contractul de muncă al preotului, despre atitudinea faţă de Biserica din Fântânele, unde, după opinia lui, nu are ce căuta un preot român. Ofensă clară adusă autorităţii unui înalt demnitar asimilat cu secretarul de stat.

Câteva întrebări se impun în faţa abuzului, tonului ireverenţios, implicării celor doi subofiţeri de poliţie într-un act ilegal: cu ce drept? Aveau ei mandat să între într-o casă parohială? Care ar fi fost reacţia UDMR, dacă acest lucru s-ar fi petrecut într-o parohie romano-catolică sau reformată?

Dacă românii de aici ar fi cerut socoteală pastorului Tokes Laszlo, atunci când a fost acolo şi i-ar fi jignit direct? Săreau până la nori şi Consiliul Europei şi liderii udemerişti.

În faţa unui nou act de sfidare pe Valea Plângerii româneşti, în faţa altei măgării care face parte din "alternativa" sugerată de Tokes, atunci când a fost la Miercurea Nirajului, oare, autorităţile statului român se vor face din nou că plouă?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

Se pregăteşte domnul deputat Kerekeş Károly.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Starea actuală de lucruri în România scoate în evidenţă existenţa unor importanţi factori destabilizatori care împiedică refacerea economico-socială a ţării.

Primul factor destabilizator îl constituie moştenirea comunistă, lăsată de regimul instalat prin forţa armelor în 1945, regim care, prin ideologia marxistă, a alterat toată viaţa societăţii româneşti, astfel încât omul şi-a pierdut identitatea specifică axată pe valorile morale strămoşeşti, exemplificate prin virtutea fundamentală a vieţii, omenia.

Sub stăpânirea comunistă, oamenilor li s-au mutilat cunoştinţele, li s-au răsturnat vechile scări ale valorilor, la conducerea societăţii fiind promovaţi cei fără dragoste de ţară, fără legi morale, fără viziune politică, fără idealuri.

Al doilea factor destabilizator îl constituie nomenclatura comunistă, reinstaurată după decembrie 1989, prin înşelăciune, perversiune şi minciună, care a zdrobit entuziasmul renaşterii naţionale cu intenţia vădită de a stopa procesul de refacere a poporului român şi de a-l păstra în sfera de influenţă a Moscovei.

Sistemul de organizare şi administraţie statală este burduşit cu nomenclaturişti orientaţi după ideologia marxistă, care refuză să cunoască şi alte forme, idei şi principii, dar care nu prididesc să mintă populaţia că lucrează la schimbări importante.

Al treilea factor destabilizator îl constituie lipsa unei ideologii naţionale. Conducerea unei ţări trebuie să aibă, ca punct de plecare, o ideologie naţională, care să vizeze toate planurile de existenţă ale naţiunii şi să se întemeieze pe o serie întreaga de principii ce privesc orientarea în realitatea naţională, adică pe o viziune largă, care să ţină seama de toate aspectele de existenţă ale acelei naţiuni, privită în procesul şi în structura sa de devenire istorică.

Fără o astfel de ideologie, care să fie în acelaşi timp în armonie cu actualele tendinţe de integrare europeană, nici o clasă politică nu va putea clădi o comunitate naţională şi morală.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kerekes Károly.

Se pregăteşte domnul deputat Octavian Bot.

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, după intervenţia mea de azi, domnul coleg Lădariu mă va considera din nou drept avocatul Diavolului. Însă, nu am ce face. Trebuie să lămuresc anumite probleme atunci când ele sunt puse în lumină falsă.

În legătură cu atacul dur la adresa primarului din Miercurea Nirajului, judeţul Mureş, eu consider că acesta nu a comis nici o ilegalitate, nici o ingerinţă în treburile bisericeşti. Fiind sesizat că au apărut nişte indivizi care vor să-l evacueze pe preotul ortodox, primarul s-a deplasat la Parohia Ortodoxă, pentru a se lămuri personal de realitate. Nu putea să facă altfel în situaţia dată.

Să nu uităm că primarul... (Domnul deputat Lazăr Lădariu vociferează din sală.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să aveţi respectul ....

(Domnul deputat Lazăr Lădariu vociferează din sală. De asemenea, vociferează şi alţi domni deputaţi din partea stângă a sălii.)

Vă rog foarte mult, domnule deputat Lădariu, vă rog foarte mult domnilor deputaţi, să vă păstraţi calmul şi în momentul în care aveţi ceva de vorbit, o să vorbiţi la microfon, în cazul în care acest lucru este posibil şi regulamentar. Vă rog să citiţi bine de tot regulamentele Camerei şi să le respectaţi. Şi să-i respectaţi pe cei care vorbesc, chiar dacă nu vă convine ce vorbesc.

Vă rog foarte mult ....

(Domnul deputat Lazăr Lădariu vociferează din sală.)

Vă rog, nu mă obligaţi, nu mă obligaţi să vă scot din sală, cu mijloacele specifice regulamentului.

Domnul Lazăr Lădariu (din sală):

O să rămâneţi cu ei, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog foarte mult să vă păstraţi calmul!

Continuaţi.

Domnul Lazăr Lădariu (din sală):

Sunt foarte calm, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Văd!

Domnul Kerekeş Károly:

Să nu uităm că primarul, potrivit Legii nr.69/1991, privind administraţia publică locală, are obligaţia de a asigura ordinea publică şi liniştea locuitorilor.

Dacă acest primar nu ar fi sărit în apărarea Parohiei Ortodoxe în cazul unei eventuale ilegalităţi, atunci, tocmai de pe această tribună ar fi fost atacat de acelaşi Lazăr Lădariu. Atunci, însă, acuza ar fi fost cu totul alta, şi anume că nu a protejat Biserica naţională.

Primarul, intrând în Parohie, s-a interesat de situaţie şi, după ce s-a lămurit că nu este vorba de nici o ilegalitate, şi-a cerut scuze şi s-a retras. De altfel, prefectul judeţului Mureş, Dorin Florea, a declarat ieri presei că nu va solicita Departamentului pentru Administraţia Publică Locală din cadrul Guvernului suspendarea din funcţie a primarului din Miercurea Nirajului. Prefectul şi-a făcut publică poziţia, ca urmare a cererii făcute de PUNR Mureş, în cadrul unei conferinţe de presă.

În aceste condiţii, în această situaţie, orice alt comentariu este de prisos.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Octavian Bot.

Se pregăteşte domnul deputat Dorin Vataman.

Domnul Octavian Bot:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De aproape 10 ani, viaţa politică românească este caracterizată de dispute sterile între Putere şi Opoziţie, sau chiar între partidele coaliţiei de guvernare, mult mai preocupate de propriile interese decât de interesul României.

Uniunea Forţelor de Dreapta vrea să demonstreze că se poate şi altfel, că există soluţii. Programul intitulat "Oferta politico-economică a Dreptei" este o sfidare şi o provocare la adresa neputinţelor guvernărilor de până acum. El nu este un program electoral. Nu promite nimic. Dă soluţii şi răspunsuri la problemele cu care se confruntă România de azi.

UFD porneşte de la premisa că România nu este o ţară atât de săracă, precum pare, sau cum vor să ne-o prezinte guvernanţii actuali. Este o ţară prost condusă. Uniunea Forţelor de Dreapta este preocupată de posibilitatea revenirii Stângii la putere, în primul rând pentru că în România nu avem de-a face cu o Stângă modernă, aşa cum este cea occidentală.

Este unanim recunoscut faptul că partidele de stânga occidentale au o viziune liberală în economie, recurgând deseori la măsuri de dreapta. Din nefericire pentru România, între Stânga reprezentată de PDSR, care susţine întărirea rolului statului în economie, şi Stânga modernă occidentală nu este nici o asemănare.

În mod eronat, guvernarea actuală este denumită guvernare de dreapta. Nimic mai fals. Măsurile unei guvernări de dreapta ar trebui să se facă simţite. Nu este suficient doar să fie declarate. Dreapta este caracterizată prin ordine şi autoritate, or, numai prin aşa ceva nu se caracterizează această guvernare şovăielnică şi imprecisă.

Uniunea Forţelor de Dreapta este primul partid din România care propune răspicat abandonarea politicianismului şi provoacă la o dezbatere de fond a temelor profunde ale cetăţeanului român. Pentru prima oară în istoria politică a României, un partid de opoziţie realizează un proiect al legii bugetului. UFD şi-a prezentat propriul proiect de buget în termenul cerut de lege.

Proiectele privind modificarea Constituţiei şi a Codului penal, asumarea unei platforme de guvernare, viziunea asupra simplificării aparatului administrativ şi a sistemului fiscal, atitudinea fermă în chestiunea naţională sunt temele cuprinse în oferta politico-economică a Dreptei.

Ele nu sunt promisiuni, sunt soluţii.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dorin Vataman.

Se pregăteşte domnul deputat Ion Honcescu.

Domnul Dorin Vataman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Problema patriotismului a născut şi va naşte dezbateri numeroase, având în vedere complexitatea şi întinderea ei.

"Patriotismul" este definit în Dicţionarul explicativ al limbii române astfel: "sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi popor, statornicit de-a lungul istoriei", din franţuzescul "patriotisme". A intrat în limba română în secolul trecut.

La definiţia din DEX se poate adăuga forma de "iubire de moşie", atât de fericit folosită de Eminescu în Scrisoarea a III-a. De remarcat că Eminescu leagă neologismele derivate de la "patrie" de bonjuriştii politicieni ai vremii sale: "Au de patrie virtute, nu vorbeşte liberalul?/De-ai crede că viaţa-i curată ca cristalul?"Sau: "Patrioţii, virtuoşii, ctitori de aşezăminte,/Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte", citat, de asemenea, din "Scrisoarea a III-a".

Un alt neologism, provenit de asemenea din franceză este cuvântul "patriotard", pe care acelaşi DEX îl explică astfel: "care face paradă de patriotism, care exprimă un fals patriotism". Acest din urmă neologism este foarte actual la noi în ţară.

Interesant este că în perioada regimului comunist, prin definiţie internaţionalist, Ceauşescu a exacerbat naţionalismul în ţara noastră, rezultând comunismul naţionalist, un fel de struţo-cămilă, unul din cele mai mari rele lăsate nouă moştenire.

Istorici troglodiţi şi politicieni au cultivat patriotardismul demagogic, substituindu-l adevăratului patriotism, cu efecte dezastruoase până în prezent. Este foarte uşor să stârneşti instincte primare când eşti convins că aparţii poporului cel mai cel, iar un alt popor, de bună seamă inferior, îţi este indicat că atentează la integritatea ta. Chiar dacă totul este o ficţiune, se nasc pasiuni greu de stăpânit.

Nu o dată am putut observa că s-a făcut apel la asemenea periculoase tertipuri în perioade dificile, pentru a se abate atenţia opiniei publice de la probleme grave politice, sociale, sau economice. Vezi 15 martie 1990.

Tot o problemă gravă, în viziunea celui mai important partid din Opoziţie, s-a petrecut săptămâna trecută în legătură cu România. Este vorba de anunţul făcut de Comisia europeană cu privire la invitarea României la începerea negocierilor în vederea integrării în Uniunea Europeană şi despre aprecierile cu privire la realizările pe calea reformei ale Guvernului României din ultimele luni, făcute de Andrew Working, director în Banca Mondială.

Şi atunci, care au fost ştirile principale de la "Observatorul" din seara zilei de vineri, 15 octombrie anul curent, la o televiziune privată, al cărui patron este un anumit domn profesor, altul decât domnul profesor, fost director SRI, e drept, mai puţin renumit, deşi cu grade mai mari? Anume, confirmarea spuselor domnului prim-vicepreşedinte al partidului mai sus menţionat, despre anumiţi bubuli care nu ne-ar primi în NATO, deoarece ni se pregăteşte ceva în Ardeal, în vederea decuperii acestuia de la România, confirmare făcută de către un şef al unei masonerii.

Cui îi foloseşte această reinflamare? Acum, când se construieşte o Europă unită, din care ne străduim să facem parte, altă alternativă pentru un viitor în prosperitate, demnitate şi siguranţă neexistând. Evident că foloseşte cuiva, dar care, cu siguranţă, nu ne este prieten. Sau ne este, ba chiar şi frate, dar în sensul în care URSS-ul ne-a fost.

Ni s-a tot vânturat exemplul cu ce le-a făcut NATO-ul şi imperialismul american blajinilor sârbi în Kosovo, arătându-ni-se unde poate duce acordarea de prea multe drepturi minorităţilor. Dar, ce s-a întâmplat acolo s-a datorat nu unui exces de drepturi, ci lipsirii de drepturi a unei minorităţi.

În încheiere, revenind la patriotism, se poate spune că poţi fi considerat patriot dacă prin munca ta, prin performanţele de care eşti în stare contribui la ridicarea ţării tale.

Despre poporul tău nu trebuie să se spună neapărat că este cel mai cel, unicul, primul, singurul care.... etc. ci, prin valorile date omenirii, să fie egal cu celelalte mari popoare din Europa şi din lume.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Honcescu.

Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ion Honcescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea este făcută în legătură cu situaţia în care se află acum Bucureştiul şi bucureştenii.

Abuzurile deosebit de grave semnalate şi în industria de publicitate, cu conotaţii evidente privind implicarea directă a primarului general al Capitalei, Viorel Lis, m-au determinat, în calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor, să solicit procurorului general Mircea Criste, declanşarea cercetărilor privind componentele penale ale acţiunilor ce prezintă săvârşirea unor infracţiuni.

Astfel, domnul Viorel Lis a anunţat recent că Primăria Capitalei va intra în incapacitate de plată în luna octombrie pentru că nu are bani să plătească nici salariile regiilor din subordine. O altă problemă rămâne asigurarea apei calde şi a căldurii de la iarnă pentru apartamente. Despre gunoaie, gropile din centrul capitalei, câinii vagabonzi şi miile de cetăţeni muşcaţi de aceştia nici nu mai vorbim.

Pe de altă parte, domnul Viorel Lis este primarul cel mai ocupat din lume, dar nu cu problemele primăriei. Deplasări frecvente în străinătate, însoţit de domnişoare admirabile, nimeni nu ştie unde pleacă şi de ce.

Vara, când întâmplător mai e prin ţară, în fiecare week-end, el lucrează pe litoral. Muncă grea, pentru că e însoţit de puştoaice focoase care au nevoie de câte o garsonieră şi de un grup de prieteni de chef. Datorită veniturilor mici pe care le are se cazează, dau un exemplu, la Hotelul Forum din Costineşti şi întreg grupul de 7 persoane nu plăteşte cazarea pentru un sejur de 14 zile.

Altul care se sacrifică pentru popor, domnul Remus Opriş este cazat la acelaşi hotel, ocupă 5 locuri timp de 7 zile şi, de asemenea, nu plăteşte nimic. Nu este singura situaţie de genul acesta. În acest timp, salariaţilor hotelului nu li se pot asigura salariile din lipsă de încasări. Datorită meritelor deosebite de orientare privind taxarea clienţilor, directorul comercial BTT – Costineşti, domnul Pascal Rafte, a fost promovat în funcţia de director general al SC Neptun-Olimp.

Nu aş fi vorbit despre incapacitatea de plată a Primăriei Capitalei, despre activitatea domnului Viorel Lis şi mai ales despre potlogăriile de mai sus, dacă acest primar general nu ar dovedi că este de-a dreptul iresponsabil în acţiunile sale deliberate de fraudare a bugetului Primăriei Capitalei.

Concret, Asociaţia pentru publicitate externă din România a depus un dosar la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, din care rezultă fără dubii că a fost câştigată licitaţia pentru publicitatea externă din centrul capitalei de către o firmă înfiinţată special pentru această operaţiune. Firma a fost înregistrată cu o lună înainte de licitaţie, fără activitate, capital social – 2.000.000, sediul în apartamentul unde locuieşte asociatul unic. La un tarif pe metrul pătrat panou de până la 800 ori mai mic decât în zonele periferice ale capitalei, veniturile primăriei sunt prejudiciate cu peste un milion de dolari pe an, timp de 15 ani, perioada concesionării. Pierde primăria, dar câştigă clientela, pentru că afacerea se dă mai departe prin intermediari şi se ajunge de la vreo 25 dolari pe metrul pătrat panou la peste 200 de dolari. Afacerea s-a realizat sub înaltul patronaj al primarului general. În această situaţie, poate domnul Viorel Lis să ne spună nouă, cetăţenilor, dar şi organelor de anchetă, de fapt, la cine ajunge milionul de dolari? Mănăstire într-un picior, ghici ciupercă ce-i? Sau, în cazul acesta, partid de guvernare, ghici care partid.

Sesizarea mea am înaintat-o şi domnului prim-ministru, solicitând investirea Departamentului de Control al Guvernului cu cercetarea acestui caz, evident, de jefuire a veniturilor Primăriei Capitalei, iar pentru asigurarea unei corecte informări, Comisia pentru cercetarea abuzurilor corupţiei şi pentru petiţii să participe la această acţiune cu experţi în calitate de observatori. Aştept cu nerăbdare decizia domnului prim-ministru, chiar dacă a mai fost sesizat încă din luna ianuarie a.c. cu acest caz, dar fără nici un rezultat până în prezent.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ştefan Baban şi se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Promovată în scopul eliminării muncii la negru, evaziunii fiscale, Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, încurajează firmele, fie să renunţe la colaboratori, fie să practice evaziunea fiscală. Iată, pe scurt, argumentele care vin să susţină acest punct de vedere.

1. Prin includerea sumelor plătite în baza convenţiilor civile în fondul lunar de salarii, Guvernul încalcă o hotărâre mai veche, Hotărârea de Guvern nr.738/1995 care defineşte fondul de salarii ca totalitatea sumelor brute lunare cuvenite ca drepturi salariale persoanelor încadrate cu contract individual de muncă.

2. Prin mărirea forţată a fondului de salarii, firmele sunt obligate să-şi majoreze artificial şi cheltuielile cu personalul, cotele privind contribuţiile datorate, conform legii, aplicându-se şi asupra drepturilor colaboratorilor, deşi tot această lege specifică că persoane încadrate prin convenţii civile nu dobândesc drepturile persoanelor încadrate prin contract de muncă.

3. Faptul că numai în ultimele 3 luni au fost instituite încă două contribuţii la fonduri speciale, de solidaritate socială a persoanelor cu handicap şi de susţinere a învăţământului, cumulat cu perioada limitată la 3 ore pe zi pentru care se pot încheia convenţiile civile, inhibă dorinţa angajatorilor de a oferi şi crea locuri de muncă, aceştia nedorind ca ponderea cheltuielilor de personal în totalul cheltuielilor firmei să fie mărită de către Guvern.

4. Prin includerea sumelor acordate în baza convenţiilor civile în fondul de salarii, implică încasarea dublă a tuturor contribuţiilor prevăzute prin lege. Concret, pentru angajatul cu convenţie civilă care are un loc de muncă, încadrat fiind cu contract de muncă, contribuţiile raportate la fondul de salarii sunt plătite şi pentru munca prestată în baza contractului şi pentru munca prestată în baza convenţiei civile. Pentru angajatul cu convenţie civilă care nu are un loc de muncă, există posilibitatea de încheiere a unui contract de asigurare, în baza căruia trebuie să achite contribuţiile la fondurile prevăzute de lege.

Ca urmare, o dată aceste contribuţii sunt plătite de angajatori şi a doua oară sunt plătite de colaborator.

5. Prin aplicarea acestei legi dispare posibilitatea ca o persoană să aibă mai multe servicii, dar totodată şi oportunitatea ca firmele să mai poată beneficia de aportul specialiştilor din anumite domenii, pentru că nici un salariat nu va renunţa la un loc de muncă, în baza unui contract de muncă cu normă întreagă, în favoarea angajării cu convenţie civilă pentru activităţi permanente ce nu depăşesc în medie 3 ore pe zi.

Modificările aduse legii prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.136/1999, care se referă, în special, la majorarea cuantumului amenzilor, vizează aducerea la bugetul statului a mai mulţi bani, neluându-se în seamă faptul că după plata unei amenzi de 10 milioane de lei, ce poate fi mai mare prin cumularea încălcării legii, firma va face tot posibilul să recupereze aceşti bani, existând şi în acest caz o modalitate apropiată şi la îndemâna tuturor: restrângerea activităţii prin desfiinţarea de locuri de muncă. Rezultatul: creşterea numărului şomerilor, care şi aşa în unele zone a atins cote alarmante. Cum s-a obţinut acest rezultat? Prin aplicarea unei legi care prevede măsuri de potecţie pentru persoanele încadrate în muncă.

Nu doresc să se interpreteze că sunt pentru încurajarea muncii la negru. Sau a evaziunii fiscale. Opinia mea este că acei angajatori care au practicat aceste practici vor continua şi în viitor, deci mai tragic e că la ei se vor adăuga şi alţii.

Analizând aceste fenomene, determinate de aplicarea Legii nr.130/1999, se despind următoarele concluzii care poate vor fi luate în considerare la elaborarea normelor metodologice de aplicare a legii.

1. Firmele care se cramponează de legalitate prin plata la timp a dărilor către stat, fie că nu vor mai angaja colaboratori, fie că vor practica evaziunea fiscală.

2. Prin creşterea fiscalităţii şi fără acordarea de sprijin din partea statului, firmele mici şi mijlocii riscă să-şi concedieze şi personalul existent, ducând astfel la creşterea ratei şomajului, coroborat cu apropierea perioadei de iarnă. Personalului din inspectoratele teritoriale de la direcţia muncii nu i s-a uşurat cu nimic munca, raportată la salariile cu care este recompensat adăugându-se şi un risc profesional ridicat, datorat îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de această lege.

4. Impozitarea venitului global, anunţată ca o importantă sursă de colectare a veniturilor la bugetul statului va fi un fiasco, aplicându-l doar asupra salariilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea şi se pregăteşte domnul deputat Carol Kovacs.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte, vă rog mai întâi să-mi îngăduiţi să protestez de la tribuna Camerei Deputaţilor la adresa unui coleg dinainte, domnul Kerekeş, care a afirmat cu aviz la arhiepiscopul român de Alba Iulia că ar fi un "individ". Este o expresie cu totul injurioasă cu atât mai mult cu cât este lansată de la tribuna Camerei Deputaţilor, arhiepiscopul este un înalt demnitar al bisericii ortodoxe române, deci al poporului român, şi este un căturar, aşa cum domnul Kerekeş nu o să ajungă niciodată. Apoi a lansat, în final, şi o minciună. Primarul care l-a insultat pe arhiepiscop nu şi-a cerut niciodată scuze.

Iată pentru ce venisem la tribuna Camerei Deputaţilor. Unii dintre dumneavoastră ştiţi că pe 4 oct.1999 la această tribună am avut o confruntare cu reprezentantul Ministerul Educaţiei Naţionale, domnul secretar de stat Fronescu, în legătură cu programa şi manualul de istorie a românilor. Nu am continuat confruntarea cu ministerul crezând că domnul Fronescu ar fi singurul reprezentant al acestuia care nu înţelege rostul disciplinei şcolare istoria românilor în procesul de formare a tinerei generaţii. Dar, din păcate, m-am înşelat. Pe 10 oct.1999, domnul ministru Andrei Marga semna o declaraţie arogantă, violentă, încriminând pe toţi aceia care nu acceptă noua programă şi noul manual de clasa XII-a. Domnul ministru condamna: "ignoranţa agresivă" a celor care au îndrăznit să ceară ca manualul de istorie a românilor să contribuie la formarea sentimentelor patriotice ale elevilor. Domnul ministru s-a înfuriat tare când i s-a vorbit de patriotism, sentiment pe care îl crede a fi o stavilă în calea progresului României.

Privind de sus cu o morgă prostească spre Parlament, domnul ministru a interzis acestuia să controleze activitatea ministerului pentru a nu se reliefa caracterul antinaţional al multora din faptele de acolo, pentru a nu se descoperi mafia care patronează editarea manualelor şcolare. Mai mult, de-a dreptul isterizat, domnul ministru, într-o convorbire telefonică avută cu domnul Valeriu Tabără, preşedintele PUNR-ului, pe data de 9 oct.1999 seara, striga furios: "Toţi membrii comisiilor de învăţământ din Parlament sunt nişte tâmpiţi", expresia ministrului educaţiei naţionale la adresa unora dintre colegii noştri, membri ai Comisiei de învăţământ şi din Cameră şi din Senat. Menţionez că în aceste comisii intră reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare. Jignirea este la adresa întregului Parlament.

Întreb pe liderul Grupul parlamentar al PNŢCD, un ilustru academician, partidul din care domnul Marga face parte, dacă acest partid se asociază la asemenea atitudine şi la asemenea apreciere jignitoare faţă de Parlament. Un ministru care interzice Parlamentului să-i controleze activitatea, un ministru care aruncă parlamentarilor etichete suburbane şi, mai ales, un ministru care avizează manuale şcolare antinaţionale, evident, că trebuie demis. Alungarea grabnică a acestui om ar face bine şcolii româneşti, ar asigura raporturi normale între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Parlament şi ar putea înlătura turnura antinaţională, pe care actuala conducere a ministerului vrea s-o impună evoluţiei învăţământului românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Carol Kovacs şi se pregăteşte domnul deputat Garda Dezideriu.

Domnul Kovacs Carol-Emil:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După afirmaţiile incendiare făcute de domnul Adrian Năstase la un seminar internaţional săptămâna trecută, s-ar putea trage concluzia că România n-ar prea mai avea şanse să-şi atingă scopurile declarate de o bună bucată de vreme, şi anume integrarea în structurile NATO şi ale UE. Fiind membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, am fost întrebat ce se poate face dacă afirmaţiile domnului Adrian Năstase se dovedesc a fi adevărate, pentru că autorul afirmaţiilor nu a oferit nici o soluţie, a tras doar un semnal de alarmă.

Mai precis, liderul PDSR a făcut în data de 11 oct. o serie de declaraţii extrem de grave cu ocazia unui discurs ţinut la seminarul internaţional "Civilizaţie şi geopolitică în Bazinul Carpatic", desfăşurat în oganizarea Academiei Române, a Statului major general al armatei şi a Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, la Cercul Militar Naţional în perioada 11-12 oct. Domnul Adrian Năstase, pe scurt, a afirmat că României i s-a rezervat de către mai marii planetei un conflict militar în viitorul apropiat menit să rupă Transilvania de restul ţării, conform Liniei Huntington. Din acelaşi motiv, ţara noastră ar urma să fie ocolită de rutele petrolului caspic fiind considerată deci o zonă cu risc ridicat de conflict militar.

Îmi pun şi eu următoarele întrebări. Se pregăteşte în acest fel justificarea punerii la punct a unei eventuale întoarceri a feţei dinspre NATO spre CSI, sub o eventuală guvernare PDSR? Se apelează la tradiţionala teorie a conspiraţiei pentru a genera o reacţie viscerală la scara întregului popor împotriva actualei guvernări, a politicii interne şi externe promovată de aceasta? Manifestaţiile de stradă ale anului 1990 sunt înlocuite diabolic cu ameninţările la adresa integrităţii teritoriale, arătându-se cu degetul spre statele democratice, membre NATO, şi asta în ciuda declaraţiilor de paradă, făcute cu ocazii oficiale, că PDSR doreşte o integrare onorabilă în NATO şi UE.

În această privinţă, să nu vă faceţi iluzii, analiştii occidentali nu se bazează prea mult pe informaţiile transmise de mijloacele de informare româneşti pentru a avea o imagine de uz practic a României. Stabilitatea şi democraţia sunt ameninţate nu de asemenea dezbateri propuse opiniei publice prin intermediul mass-mediei, de lideri politici şi de lideri de opinie, de a căror etică a profesiunii nu mă îndoiesc, ci de continua degradare a climatului de dezbatere, generată de proliferarea nestingherită a unui semidoctism traversat de instincte tribale. Panica este amplificată, deşi ar trebui să dispară şi este suficient să se vadă ce s-a întâmplat în timpul acestei guvernări, la ce încercări a fost supusă, ce situaţie a moştenit. Omul de rând are o percepţie simplificată asupra evenimentelor politice, nu poate cântări argumentele pro şi contra, nu are cum să judece gradul de realitate al unor scenarii, în condiţiile în care este dezinformat, manipulat, indus în eroare zi de zi.

Teama de a pierde Transilvania este o teamă reală. Pericolul, însă, nu este real. Din 1945 încoace, nici un guvern ungar, nici o personalitate politică responsabilă nu a revendicat schimbări teritoriale. Ungariei nu-i lipseşte o minoritate românească de 6 milioane de cetăţeni, un partid majoritar al românilor în Parlament şi în guvern desemnând primul ministru. Nici constelaţia politică mondială nu permite schimbarea hotarelor la ora actuală. Marile puteri democratice se împotrivesc hotărât unor asemenea încercări. Ce să mai vorbim de perspectivele nefaste pentru Ungaria ale unei intervenţii prin forţă, ea fiind inferioară din acest punct de vedere.

PDSR şi domnul Adrian Năstase nu pot face abstracţie de Europa. Vă aduc aminte că la alegerile din toamna anului 1996, domnul Ion Iliescu lansa în campania electorală sperietoarea Liniei Huntington, încercând să pună preferinţa masivă a electoratului din Transilvania pentru domnul Emil Constantinescu pe seama intenţei candidatului CDR de a satisface, după victoria electorală, pretinsa dorinţă a locuitorilor din Transilvania şi din Banat de a se desprinde de România, urmând aşa-zisa Linie Huntington. Că acest lucru nu s-a petrecut este de domeniul evidenţei, dar reluarea acestei idei este de domeniul absurdului.

Un lucru este evident: că nici problema minorităţilor etnice, foarte sensibile în cercurile politice occidentale, şi nici problema proprietăţii nu pot fi abordate în România în mod fundamental diferit faţă de linia rezoluţiilor Consiliului Europei, indiferent cine guvernează sau va guverna, fără ca rezultatul să nu fie izolarea României în Europa.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Garda Dezideriu şi se pregăteşte domnul deputat Aurelian Paul Alecu.

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 23 oct.1956, studenţimea maghiară din Budapesta a organizat o demonstaţie paşnică în semn de solidaritate cu poporul polonez. La demonstraţie, însă, pe lângă studenţi, a participat marea parte a populaţiei din capitala maghiară, cerând o democraţie reală. În faţa Parlamentului, peste 200 000 de oameni au aşteptat cuvântarea lui Imre Nagy, alţii au dărâmat statuia lui Stalin din piaţa unde, până atunci, aveau loc defilările, iar o a treia coloană, în faţa Radioului, a solicitat transmiterea în direct a revendicărilor. După ce oamenii serviciului securităţii statului au deschis focul asupra demonstranţilor care se pregăteau să ocupe Radioul, a izbucnit insurecţia armată. Insurgenţii, în majoritatea lor tineri budapestani, nu s-au retras la apariţia coloanelor de tancuri sovietice pe data de 24 oct., ci au intrat în lupte cu ele. În ziua de 25 oct, în faţa Parlamentului s-a deschis focul asupra demonstranţilor neînarmaţi, ajungându-se la un adevărat măcel. În mai multe oraşe din provincie, rafalele de arme au răpus viaţa a sute de oameni.

Sub presiunea evenimentelor, secretarul general de atunci al Partidului Unic, Erno Gere era nevoit să-şi dea demisia, succesorul său în această funcţie devenea Janos Kadar. În ziua de 27 oct.1956 s-a format noul guvern condus de Imre Nagy din care au făcut parte şi două personalităţi ale Partidului Micilor Agrarieni care şi-a reînceput activitatea. Noua conducere a apreciat evenimentele din Ungaria ca o mişcare naţională democtatică şi a acceptat majoritatea revendicărilor revoluţionare. Deci, după 28 oct., trupele sovietice s-au retras din Budapesta, totuşi în perioada zilelor 30 oct. şi 1 nov. existau mai multe semne care prevesteau o nouă intervenţie a armatei sovietice.

Presiunea politică de la Moscova devenea tot mai puternică, aşa încât primul ministru al Ungariei revoluţionare era pus în faţa unei decizii istorice. Imre Nagy a ales acceptarea revendicărilor populare. În ziua de 1 nov. s-a declarat ieşirea Ungariei din Tratatul de la Varşovia şi neutralitatea ţării. Prin alegerea sa istorică, Imre Nagy s-a opus intereselor şi dogmelor propriului partid comunist şi ale mişcării comuniste internaţionale conduse de sovietici. Ca răspuns, în seara zilei de 1 nov. Kadar Janos s-a deplasat la Ambasada Sovietică de unde a plecat la Moscova. Aici, în zilele de 2-3 nov. s-a format un nou guvern comunist contrarevoluţionar, care s-a instalat cu ajutorul armatei sovietice la data de 4 nov. Rezistenţa insurgenţilor care se apărau cu un eroism ieşit din comun a fost zdruncinat în câteva zile. Grevele politice, luptele răzleţe de ariergardă au continuat însă până la începutul anului 1957. Acestea însă n-au reuşit să schimbe un fapt deja împlinit. Revoluţia maghiară eşuase.

Mişcările din Ungaria au conştientizat şi în România necesitatea luptei anticomuniste, aşa încât şi în ţara noastră aveau loc mişcări studenţeşti care au fost înăbuşite cu cruzime de aparatul represiv. Revoluţia maghiară a reprezentat prima breşă creată în sistemul comunist şi fără aceste evenimente nu se putea ajunge la desfiinţarea regimului totalitar.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Aurelian Paul Alecu şi se pregăteşte doamna deputat Carmen Dumitriu. Este aici, da?

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este un lucru mai decât recunoscut de toţi cei care suntem într-un fel sau altul implicaţi în viaţa social politică, economică a ţării, că sunt foarte puţin românii care nu sunt mândri de ceea ce se numeşte trecutul lor istoric. Şi când vorbesc de trecutul istoric al României, şi eu, şi ceilalţi ne întoarcem privirile în urmă până la Decebal, trecem prin tot ceea ce au fost evenimente regionale, globale, locale în ţara noastră, la vecini sau mai departe şi nu putem trece peste luptele împotriva jugului otoman, fenomene de eliberare din perioada 1840-1848 Revoluţia franceză, Revolta lui Tudor, războaiele napoleoniene, dezmembrarea imperiilor habsburgic şi austro-ungar. Mai recent instaurarea dictaturii proletariatului, războaiele mondiale, iar în ultimul timp, eliminarea ideologiilor totalitare comuniste sau extremiste din spectrul politic românesc prin litera şi spiritul Constituţiei din 1991.

În acest context de istorie, care însumează 2000 de ani, a poporului, spiritului şi naţiunii române, cred că sunt îndreptăţit să cred şi să cred că şi dumneavoastră credeţi că sărbătorirea Zilei Naţionale a României la 1 Decembrie 1999 are o încărcătură simbolică, istorică şi politică deosebită pentru evoluţia viitoare a naţiunii române. Exemplul marilor raţiuni ale umanităţii, care niciodată nu s-au dezis de trecutul lor istoric, învăţând din greşelile sau excesele de care nu au fost scutite, exemplul pe care acum, în aceste zile, ni-l oferă naţiunea bulgară care, prin Hotărârea Curţii Constituţionale, a decis retrocedarea unor bunuri către moştenitorii fostei case domnitoare, precum şi decizia prin care Simeon, urmaşul foştilor ţari ai Bulgariei a hotărât să doneze statului bulgar 1800 ha de pădure, parcul fostului palat regal de 60 de ha către municipalitatea Sofia, înfiinţarea unor universităţi sau aşezămninte culturale în cele două palate care i-au fost restituite, rămânerea în patrimoniul statului bulgar a celor două reşedinţe guvernamentale care sunt parte integrantă din istoria poporului vecin şi prieten, ar trebui să determine clasa politică românească de azi să înţeleagă faptul că acum, la trecerea dintre milenii, invitarea lui Mihai I al României în Parlamentul României ca invitat oficial este un gest de minimă politeţe şi maximă responsabilitate pentru spiritul conciliant şi generos pe care îl dorim, dacă îl dorim, dominant în evoluţia viitoare a naţiunii şi poporului român.

În acest context şi în acest spirit, declar că hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor de a amâna discutarea în plen a proiectului de hotărâre susţinut de 53 de deputaţi, solicitându-se puncte de vedere ale Preşedinţiei, Senatului sau Guvernului Român, denotă o neîntemeiată ezitare politică şi o nejustificată fugă de o decizie politică în una din cele două Camere legislative distincte şi independente ale Parlamentului Român, cu atât mai mult cu cât un asemenea gest are un conţinut mai mult simbolic şi nu poate influenţa în nici un fel starea de fapt din România, consfinţită prin acte de voinţă politică ce aparţin poporului român.

O decizie în această problemă, luată în Camera Deputaţilor, ar demonstra faptul că trăim într-o societate democratică, în care nu operăm cu unanimităţi, ci cu majorităţi calificate reprezentative şi reprezentate constituţional, prin acte de voinţă politică care trebuie respectate şi acceptate de toţi. Solicit, deci, discutarea în plenul Camera Deputaţilor a proiectului de Hotărâre semnat de 53 de deputaţi, membri a 3 grupuri parlamentare şi 3 independenţi.

Închei, aducându-vă în memorie definiţia pe care un gânditor american a dat-o cuvântului acasă. Spune acest om: "Acasă este locul în care, dacă doreşti să revii, cei care sunt acolo sunt obligaţi să te primească". Lăsaţi-l, domnilor parlamentari, pe Mihai I să vină acasă, deoarece el a fost, este şi va fi membru al familiei poporului român, iar casa lui este România.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Carmen Dumitriu. Se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Vă rog, păstraţi liniştea în sală.

Aveţi cuvântul, doamnă.

Doamna Carmen Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este trist să constaţi că în România există, la 10 ani de la Revoluţia Română, partide cu serioase limite ale democraţiei. Viaţa politică a majorităţii parlamentare actuale este împărţită în forme democratice şi un conţinut care este doar parţial legat de acestea. În acest fel, Parlamentul nu va reuşi să şteargă imaginea celei mai puţin respectate instituţii publice a ţării, pentru că anumiţi deputaţi ai puterii nu vor reuşi să depăşească o recentă istorie de ineficienţă, favoritisme, blocaj în dialogul legislativ.

Un climat moral reînnoit al Parlamentului nu poate fi realizat prin modelul politic al contractului social lipsit de clauze importante de autoritate morală. Un astfel de model politic îl reprezintă şi deputatul P.N.Ţ.C.D. Berciu Ion, preşedintele Comisiei pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor, care cumulează ilegal şi desfăşoară în prezent următoarele activităţi: activitatea administrativă remunerată ce derivă din funcţia de secretar general al Colegiului medicilor, activitate rezultată din norma didactică ce o deţine la Institutul de Medicină Bucureşti, ore de tratament la un foarte central cabinet de stomatologie, pe care intenţionează să-l cumpere, şi nu în ultimul rând, este şi solicitantul unei cereri de ocupare a postului de director al Institutului de perfecţionare a medicilor, urmând să se ocupe de organizarea rezidenţiatului din ianuarie 2000.

Să ne amintim celebrul rezidenţiat de acum trei ani pentru a-i înţelege intenţia. O întrebare de bun simţ se impune. Ce fel de parlamentar mai poate fi atât de ocupatul domn Berciu Ion?
P.D.S.R. consideră că prin cumulul de activităţi, domnul deputat creează un conflict de interese între activitatea legislativă şi cea executivă, incompatibilităţi evidenţiate din punct de vedere legal, şi nu în ultimul rând, creează o reducere a timpului şi a energiei pe care parlamentarul le dedică acivităţii oficiale. Or, în noua majoritate parlamentară din care domnia sa face parte trebuie să facă dovada unei discipline şi conduceri hotărâte menite să eficientizeze Parlamentul şi să-şi consolideze autoritatea morală. Liderii acestei puteri parlamentare trebuie să dea un exemplu pozitiv prin propriul lor comportament, să impună noi standarde profesionale chiar şi în propriile lor partide.

P.D.S.R. susţine că îmbunătăţirea statutului parlamentarului este o chestiune de voinţă, de angajare şi responsabilitate care trebuie să realizeze o aderare la regulile constituţionale fundamentale, să dezvolte o etică a respectării legii şi să proiecteze o atitudine clară că statul de drept este deasupra intereselor personale. Din situaţia în care se află domnul Berciu Ion rezultă că educaţia politică în domeniul statului de drept nu poate fi realizată de asemenea exponenţi şi va rămâne veşnic o încercare eşuată.

Cultura politică a unor asemenea parlamentari este un colaj de diferite elemente ce cuprind un import mozaicat al unor modele occidentale şi a celor din trecut şi multe improvizaţii ale defectelor tranziţiei. P.D.S.R. este de părere că toate aceste comportamente slăbesc autoritatea statului, alterează judecata morală, cultivă neîncrederea populaţiei în instituţiile statului şi valorilor sociale şi reclamă un individ neadaptabil la rigorile legii.

Domnule Berciu, ce reprezentaţi în Parlamentul României?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nimeni nu se mai îndoieşte astăzi de faptul că cei mai mulţi reprezentanţi ai actualei puteri acţionează premeditat împotriva intereselor României. Privatizările cu cântec, închiderea unor societăţi industriale şi agricole în urma unor ordine dinafară, falimentul sistemului bancar, creşterea aberantă a preţurilor, abandonarea sectorului de investiţii, neglijarea unor domenii de importanţă vitală pentru orice stat, precum apărarea, siguranţa naţională, sănătatea, învăţământul, agricultura, reprezintă acţiuni gândite de actualii guvernanţi şi nu gesturi minore, inconştiente. Şi chiar de ar fi aşa, reprezentanţii algoritmului sunt la fel de vinovaţi.
Disperaţi că le fuge nisipul de sub pantofii de lac şi de sub cauciucurile autoturismelor ministeriale, colaboratorii domnului Radu Vasile se întrec în acţiunea de sabotare şi falimentare a economiei româneşti.

Recent, a fost schimbată întreaga conducere a Societăţii Naţionale a Petrolului. Pentru necunoscători menţionez că S.N.P. este cea mai mare companie de profil din estul Europei şi a doua sau a treia de pe bătrânul nostru continent. Are un patrimoniu de 18.000 de miliarde lei şi o cifră de afaceri de 37.000 de miliarde de lei anual. Societatea Naţională de Petrol înseamnă extracţie de petrol şi gaze de sondă, prelucrarea ţiţeiului în rafinăriile proprii şi comercializarea produselor petroliere prin staţii şi depozite proprii. Ei, bine, stimaţi colegi, acest imperiu economic, a cărui cifră de afaceri se apropie de jumătatea bugetului României a fost dat pe mâna unui geolog, Bogdan P.Popescu, fugit în Elveţia în 1979, un individ fără credibilitate dar cu pile la Palatul Cotroceni şi la ministrul industriilor, Radu Berceanu. Fiind geolog de meserie, era normal să fie sprijinit de filiera de specialitate a Palatului Cotroceni, Emil Constantinescu, Teodor Orăşianu, consilier personal al preşedintelui, şi Dan Căpăţână, de asemenea, consilier prezidenţial. Prins cu afaceri necurate, ministrul P.D., Radu Berceanu, a fost uşor şantajat de vulpoii de la Cotroceni, deţinătorii celor mai importante şi complete informaţii din sectorul corupţiei. Pentru că nu şi-a putut scoate cazierul de la poliţie, nefiind cetăţean român decât de câteva zile, neavând domiciliul în România, Bogdan B.Popescu, noul preşedinte al S.N.P., şi-a completat dosarul cu o declaraţie pe propria răspundere de parcă ar fi emirul Kuweitului, parafată la unul din notariatele de pe malurile Dâmboviţei.

Două sunt scopurile urmărite de echipa care l-a propulsat pe acest neavenit în fruntea S.N.P.: vânzarea a 37 la sută din acţiunile societăţii până la sfârşitul lunii decembrie anul curent şi cunoaşterea tuturor secretelor legate de bogăţiile subsolului românesc. Întrebări pot fi puse cu duiumul şi Preşedinţiei şi Guvernului şi conducerii P.D., partid care nu poartă vina pentru lăcomia unor reprezentanţi ai acestuia în Guvern, dar cu siguranţă răspunsurile se vor lăsa aşteptate sau vor fi făcute ca de obicei pentru a muşamaliza totul.

Ceea ce nu reuşim noi să descifrăm la această oră este motivul pentru care P.D. a renunţat la Nicolae Stăiculescu, un om apreciat în partid, în favoarea unui individ despre care nici serviciile de informaţii nu ştiu prea multe lucruri. Pentru că aducerea doamnei Florica Nedelcu, membru al P.D., fost director la PECO Teleorman, pe postul de director general al Direcţiei comerciale în S.N.P., şi care îl va înlocui cât de curând pe Ion Popa, actualmente director executiv, nu mi se pare o motivaţie şi o mutare avantajoasă pentru social-democraţii domnului Petre Roman. Dar pentru că S.N.P. nu este un simplu aprozar din Piaţa Sudului, şi pentru că tot acest caz este cusut cu aţă albă pe fond negru, solicit intervenţia Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în elucidarea acestei afaceri.

Dacă procurorul general nu dovedeşte receptivitate maximă în acest caz, eu cred că acesta poate fi anchetat ca orice cetăţean pentru favorizarea infractorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu. Se pregăteşte doamna deputat Lia Galic.

Domnul Nicolae Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă supun atenţiei o serie de consideraţii transmise de oamenii din Argeş referitoare la punerea pe butuci a industriei forestiere şi la acţiunile antibiserică ortodoxă ale unor primari creştini-democraţi din Argeş.

Iată despre ce este vorba: direcţiile silvice au majorat cu 100 la 200% preţurile de pornire la licitaţiile de masă lemnoasă pentru anul 2000, faţă de cele care au existat pentru anul 1999, fără să existe o justificare ştiinţifică. În preţurile de pornire la licitaţie au fost cuprinse influenţele din inflaţie. La masa lemnoasă nu există preţuri licitate sub preţul de pornire, toate fiind peste, şi acolo unde sunt mai mulţi agenţi economici care sunt atestaţi să exploateze, să valorifice masa lemnoasă dintr-o zonă, se ajunge la licitaţie la preţuri duble şi chiar triple faţă de preţurile de pornire. Direcţiile silvice nu fac nici-un fel de import ca să crească pădurea pe care o vând la licitaţie.

În România, conform legilor existente astăzi, vânzarea-cumpărarea de produse interne se face în lei şi nu în valută. Din masa lemnoasă exploatată, produsele principale se exportă sub diverse forme, maxim 20-25% din volum, restul se valorifică cu pierderi datorită în special preţului la masa lemnoasă şi transport, iar produsele secundare se valorifică în totalitate la intern. Ca atare, impunerea în contractele de vânzare-cumpărare de către direcţiile silvice a obligativităţilor prevederii facturării masei lemnoase în dolari la cursul zilei când se face facturarea, este practic abuz, care conduce la falimentarea agenţilor economici care lucrează în domeniul exploatării şi prelucrării lemnului.

Direcţiile silvice prevăd în contracte numai condiţiile restrictive unilaterale, fără să ţină seama de nici o părere a agenţilor economici care au licitat masa lemnoasă, ameninţând cu rezilierea contractatelor şi pierderea garanţiilor depuse pentru masa lemnoasă adjudecată la licitaţie.

Următoarea problemă ridicată se referă la monumentele de cultură, la aprobările pe care le emit diverse ministere, miniştri şi directori care semnează în locul lor în acte şi în răspunsuri la întrebări, inclusiv la parlamentari, în mod jignitor pentru un Parlament care ar trebui să controleze Guvernul.

În 5 martie 1999, prin H.G. 152 s-a dat o aşa-zisă decizie, "care să accentueze şi să valorifice importanţa naţională a siturilor şi a monumentelor aparţinând cultelor, contribuind şi astfel, la răspândirea spiritului creştinesc". Hotărârea de Guvern a fost aprobată pe baza acordului factorilor locali, prefect-primar. Aceştia sunt ambii creştini-democraţi. În Argeş. I-am întrebat atunci pe domnii miniştri Caramitru şi Noica, tot creştin-democraţi, cum, în necunoştinţă de cauză probabil, au dat aprobare pentru construirea unei biserici noi în faţa Mânăstirii Argeşului, la 50 de metri de această "minune a lumii", cum o numea călătorul Paul din Alep în secolul al XVI-lea. Se poate ridica o altă minune şi mai mare, sau se va ridica o bisericuţă care va pune în umbră marea ctitorie a lui Neagoe Basarab, unde pe lângă domnitor, este înmormântat şi regele Ferdinand, întregitoriul de ţară, monument ce se înalţă jalnic, splendid pus în evidenţă la capătul impresionantului Bulevard al Basarabului, lung de peste 1 km?

Acum, la Câmpulung Muscel, altă capitală a Ţării Româneşti, o altă gafă. Domnul ministru al culturii, domnul Caramitru, domnul ministru Noica, ştiu de aprobarea dată de cei din subordine, exemplu, domnul Dan Nicolae, pentru construcţia de case în zona medievală istorică, în spaţiul de lângă Biserica "Sf.Nicolae Popa Savu" din Câmpulung-Muscel? În caz că da, cum justifică acest lucru?

Construcţia s-a ridicat şi se ridică la 4,5 metri de zidul bisericii, iar acoperişul ajunge la turlele mici. Foştii comunişti, ateiştii de ieri, au dărâmat acolo o construcţie insalubră. Actualul primar, creştinul Butu Sorin, a eliberat în 5 august 1999 autorizaţia de construcţie a casei care va umbri biserica, monument istoric.

Senatul preoţesc al Muscelului întreabă prin noi, parlamentarii de Argeş, cine sunt atei şi comunişti? Cei care au pus biserica în lumină înainte de 1989 sau cei care dau aprobări acum pentru construcţii ilegale?

Dacă domnul ministru al culturii nu ştie de haosul din acest domeniu şi de ilegalităţile din ţară, este, şi mai justificată demisia sa cerută chiar şi de cei din coaliţia majoritară.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Lia Galic. Se pregăteşte domnul deputat Radu Liviu Bara.

Doamna Lia-Andreia Galic:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În perioada 7-8 octombrie anul curent, am participat la Conferinţa privind rolul parlamentelor în aplicarea Pactului de stabilitate în sud-estul Europei, conferinţă organizată de S.P.D. în noul sediu al Parlamentului german din Berlin, cu reprezentanţi din toate ţările membre ale Pactului: Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Iugoslavia şi România.

Ideile şi propunerile mai importante care s-au desprins ar fi următoarele: s-a pornit de la obiectivele declarate ale Pactului de stabilitate, respectiv asigurarea păcii şi stabilităţii în zonă, a întăririi şi dezvoltării cooperării statelor situate aici cu scopul legării ferme şi durabile a acestei regiuni în întreaga Europă. Participanţii au apreciat că în elaborarea şi punerea în practică a măsurilor de natură să consolideze stabilitatea în discuţie este necesar să se ţină seama de particularităţile zonei. S-a subliniat că Europa de Sud-Est, denumire mai potrivită decât cea de Balcani, are o istorie aparte: 500 de ani de ocupaţie otomană cu lupte neîntrerupte contra acestei dominaţii, cu o foarte scurtă perioadă cvasi-democratică după primul război mondial, şi apoi o jumătate de secol de dictatură comunistă.

Ceea ce s-a întâmplat în Bosnia şi Kosovo este în mare măsură rezultatul acestei dramatice istorii. După căderea comunismului şi tendinţa care constituie de fapt un imperativ de unificare a întregii Europe, se impune înainte de toate să fie prevenite stările de criză şi conflictuale căci ele pot periclita nu numai reforma în ţările sud-est europene, ci zone învecinate din ce în ce mai largi, inclusiv Europa Occidentală.

Aceasta este raţiunea care a determinat Germania să propună un Pact de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, având trei dimensiuni: democratizarea, dezvoltarea economică şi securitatea. O evoluţie normală şi ireversibilă în aceste trei domenii aflate în strânsă interdependenţă va garanta în perspectivă stabilitatea în Europa de Sud-Est şi un nivel de viaţă decent.

Întrucât aplicarea Pactului este abia la început, ea fiind un proces îndelung şi anevoios, conferinţa de la Berlin a avut scopul de a depista căile şi modalităţile specifice parlamentelor ţărilor membre ale Pactului care să conducă la punerea în practică a acestuia. Între altele, s-a remarcat că dimensiunea securităţii are aspecte interne şi externe. Mai ales în privinţa securităţii interne, parlamentele pot avea un rol semnificativ prin legiferarea combaterii unor fenomene deosebit de periculoase: discriminarea etnică sau religioasă, posibil generator de conflicte violente, crima organizată, terorismul, corupţia, spălarea banilor, emigraţia ilegală. Nu este suficientă o bună legislaţie, stimaţi colegi. Este necesar ca ea să fie aplicată. Aceasta se realizează de către Executiv cu care Parlamentul trebuie să instituie un sistem de cooperare de o manieră strânsă şi permanentă.

Există o practică bine pusă la punct a parlamentelor occidentale în această materie care poate fi folositoare pentru parlamentele din sud-estul Europei.

Pentru atingerea obiectivelor menţionate din sfera securităţii, a democratizării şi dezvoltării economice, s-a propus, şi această propunere poate deveni o sarcină a Parlamentului nostru, înfiinţarea în statele membre ale Pactului a unor comisii parlamentare care să se ocupe în mod special de problemele aplicării eficiente a Pactului de stabilitate în sud-estul Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara. Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţiei mele de astăzi i-aş spune "Paradoxuri politice în lumina zilei".

Situaţia economică şi socială din România a devenit explozivă. Creşterea economică a divorţat şi de creşterea zero, alunecând spre o prăpastie în care s-ar putea să ne găsim sfârşitul. Cu toate acestea, voci cu aere de lideri din sânul puterii ne spun că nu este nimic alarmant, declinul economic e într-o relaţie de normalitate deoarece ceea ce se prăbuşeşte pe plan economic nu este decât putregaiul comunist al economiei centralizate şi cu cât acesta se extermină mai repede prin mecanismele economiei de piaţă, cu atât o s-o ducem mai bine.

Până în prezent, niciunde în lume nu s-a apreciat că descreşterea economică este un bine naţional. În schimb, la noi în România, speranţele coaliţiei aflate la putere se leagă de o asemenea cădere economică în pofida faptului că nimeni în această ţară nu doreşte să trăiască mai rău decât a trăit până acum. Paradoxul real rezidă în faptul că actuala coaliţie îşi propune să adere la Uniunea Europeană, uniune care însă nu ne primeşte în rândurile sale fără o creştere economică reală.

Ceea ce este interesant este însă faptul că reprezentanţii puterii privesc cu nonşalanţă degradarea nivelului de trai, cufundarea unei mari categorii sociale într-o mocirlă socială fără precedent, debusolarea categoriilor sociale defavorizate, sărăcirea fără precedent a marii majorităţi a populaţiei, instaurarea confuziei sociale şi anomiei în special prin creşterea infracţionalităţii.

O altă situaţie paradoxală ne-o prezintă manualul de istorie pentru clasa a XII-a apărut la Editura Sigma. Acest manual a atras serioase critici din partea unor specialişti experimentaţi, a unor reprezentanţi de seamă ai societăţii civile, ai mass-media. În contradicţie cu aceasta, Ministerul Educaţiei Naţionale laudă acest manual, situându-l în categoria gândirii europene alternative şi progresiste, dătătoare de speranţe pentru raţionalitate, toleranţă şi umanism.

Ceea ce este cu totul şi cu totul strigător la cer în acest tip de discurs al puterii este faptul că se uită obiectul acestui manual - istoria României. De ce se predă oare în clasa a XII-a istoria României? Pentru a se spune elevilor că nu avem istorie? Pentru a li se inocula sentimentul de frustrare naţională? Pentru a se oficializa atacurile la identitatea naţională? Mai simplu mi se pare că pentru actualii guvernanţi, patriotismul şi mândria naţională sunt rămăşiţe ale trecutului, lucru ce trebuie aruncat în lada de gunoi a istoriei.

Din rândul paradoxurilor de azi nu poate lipsi şi recentul Congres al Uniunii Forţelor de Dreapta care şi-a pus pe stindard lozinca eliminării forţelor de stânga din competiţia electorală pentru că, vezi Doamne, România nu are nici-o şansă în Europa decât dacă este dreptace. Acest partid alcătuit din firimituri de imaginaţie nu vrea şi nici nu poate să vadă Europa care ne critică este o Europă de stânga şi că foarte greu şi-ar face loc printre membrii ei o uniune pe care nici poporul român n-o primeşte în rândurile sale: Uniunea Forţelor de Dreapta. Acestora din urmă trebuie să le spunem că dreapta de astăzi din România este o punte a prăbuşirilor economice, sociale şi culturale. Dincolo de ea o nouă dreaptă nu mai are loc pe podium, locul ei fiind doar în abisurile deschise din actuala coaliţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru.

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cele trei minute aş dori să vă prezint două scurte declaraţii şi un drept la replică.

Negru de invidie pe succesul Conferinţei Naţionale a unui P.D.S.R. cotat la zi cu 37% şi incomparabil cu nesemnificativul 5% al P.N.Ţ.C.D., domnul Remus Opriş, după lectura frenetică a manualului de istorie alternativă de la Cluj, capătă gustul comparaţiilor riscate. Dar decât să-l asemene pe domnul Iliescu, preşedintele P.D.S.R., cu Mircea cel Bătrân sau "Geniul carpatin", mai bine şi-ar compara liderii propriei coaliţiei cu Ramses sau Frantz Iosef.

Pe de altă parte, cât despre ceasurile istoriei pe care P.D.S.R. le-ar da înapoi, reluarea reformei stopate în 1997 de puterea reacţionară C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., nu va însemna nicidecum restituirea in integrum a realităţii româneşti interbelice, pe care programatic o urmăresc partidele istorice şi cărora domnul Opriş le este purtător de cuvânt.

În sfârşit, înainte de a vedea gunoiul de sub covorul P.D.S.R., cum se exprimă, Convenţia Democratică ar face bine să accepte propunerea P.D. de anchetare a miniştrilor ţărănişti pentru a elimina astfel definitiv partea putredă din covorul de la Palatul Victoria.

În al doilea rând, din câtă istorie cunoaşte domnul Emil Constantinescu, m-am convins cu ani în urmă, când în campania electorală, mergând la Ruginoasa cu ocaua mică a unei proclamaţii către ţărani, s-a reculesc la mormântul lui Alexandru Ioan Cuza. Pietrele tombale respective trebuie să fi sensibilizat trăirile viitorului preşedinte al României doar pentru valoarea lor geologică, fiindcă mormântul marelui domnitor nu se află la Ruginoasa, ci la Iaşi. Săptămâna trecută, însă, mergând chiar la Iaşi, domnul Constantinescu a ocolit cu grijă amintirea lui Cuza pe care a folosit-o fraudulos în campania electorală din 1996 şi s-a oprit de astă dată la umbra lui Mircea cel Mare.

Referindu-se la manualul de istorie editat de Editura Sigma, domnul profesor apreciază în faţa studenţilor că cei care îl critică sunt nişte rataţi, sunt aceia care sub comunism au falsificat istoria impunând, de exemplu, denumirea de Mircea cel Mare în locul celei corecte, crede domnia sa, de Mircea cel Bătrân.

Lăsând la o parte faptul că titulatura de "cel Bătrân", pe care domnul Constantinescu o consideră legitimă, a fost impusă după 1944 chiar de către Roller, grav mi se par următoarele: că o personalitate politică aflată în postura de a crea istorie prin faptele şi deciziile sale, are neclarităţi majore cu privire la istoria neamului la care trebuie să se racordeze. Ca subiect al unei istorii care se sintetizează tensionat, uneori dramatic, dar totdeauna cu gravitate, domnul preşedinte manifestă gustul îndoielnic pentru o istoriografie a deriziunii, a bagatelizării, a minimalizării tuturor personalităţilor şi actelor istorice.

În sfârşit, intolerabilă este atitudinea de dispreţ pe care un om de ştiinţă o afişează faţă de confraţi, faţă de ilustre nume din istoria contemporană, considerând probabil că evoluţia sa fulgerătoare de la lector la rector şi apoi preşedinte al României, echivalează cu realizarea ştiinţifică completă.

În legătură cu intervenţia colegului de mai înainte vis-a-vis de comunicarea domnului Adrian Năstase, aş vrea să spun că aceasta nu ar fost motivată nicidecum de semidoctism şi instincte primare, ci de pericolul iminenţei federalizării reale a României ca urmare a diminuării până la anulare a autorităţii instituţiilor statului în unele zone ale ţării şi jocurilor geopolitice care se experimentează peste capul naţiunilor mici şi mijlocii.

În al doilea rând, vă asigur: P.D.S.R. nu va duce România în C.S.I., ci o va duce în lume printr-o politică externă realistă, activă şi îndreptată spre toate azimuturile.

În sfârşit, P.D.S.R. nu conspiră pentru crearea unei reacţii viscerale a poporului faţă de actuala putere, pentru simplul fapt că această reacţie viscerală există şi este produsul guvernării dezastruoase a coaliţiei care a dus ţara la foame, la frig, la disperare şi la pierderea independenţei naţionale reale.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre, s-a încheiat.