Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Radu Stroe şi Ioan Mihai Năstase, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Permiteţi-mi să începem şedinţa cu partea destinată intervenţiilor parlamentare. Ar fi trebuit să deschidem şedinţa în mod obişnuit, dar, deocamdată, după orarul românesc, nu după cel nemţesc, nu s-au înscris pe listă suficienţi colegi pentru a avea cvorum. Şi, pentru că aşa a fost şi practica până în prezent, ca intervenţiile să se desfăşoare doar în prezenţa celor care s-au înscris şi a celor care doresc, astăzi vom continua această practică. Dar, v-aş ruga ca, pe viitor, secvenţa de intervenţii să aibă caracterul pe care ni-l dorim.

Vă reamintesc că, potrivit art. 177 alin. 1 din Regulament, "În fiecare zi de marţi, primele 50 de minute ale şedinţei vor fi rezervate pentru diverse intervenţii ale deputaţilor".

"Înscrierile pentru diverse intervenţii asupra unor probleme de actualitate se fac în ziua de luni, între orele 19,00 şi 20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor, cu excepţia cazurilor neprevăzute." (Cele care apar intempestiv.) "Înscrierile pentru diverse intervenţii consacrate unor aniversări, comemorări etc. se vor face cu o săptămână înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00 şi 20,00, la secretarul desemnat în acest scop". Deputatul urmează a fi înscris pe una dintre cele 3 liste: a deputaţilor din grupurile parlamentare ale majorităţii; a deputaţilor din grupurile parlamentare ale opoziţiei şi a deputaţilor care nu fac parte din acestea. "Împărţirea celor 50 de minute rezervate pentru intervenţii se face pe grupuri parlamentare ale majorităţii, opoziţiei şi pe deputaţi care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizează, preşedintele de şedinţă este abilitat să acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeaşi regulă."

Vă reamitesc că, potrivit regulamentului, "Durata intervenţiei unui deputat nu poate depăşi 3 minute" şi că "Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă, din săptămână în săptămână, şi se va face pe grupuri parlamentare." Aşadar, dacă săptămâna aceasta, de pildă, încep reprezentanţii opoziţiei, săptămâna viitoare vor începe reprezentanţii puterii.

"În cazul în care tematica şi conţinutul intervenţiei vizează activitatea şi politica Guvernului, extrasul din stenogramă va fi trimis ministrului pentru relaţia cu Parlamentul."

Cu aceste precizări, vă rog să-mi permiteţi să anunţ lista celor care s-au înscris la cuvânt: din partea Grupului parlamentar PRM s-a înscris domnul Stanciu Anghel; din aprtea Grupul parlamentar al PNL, domnii Haşotti Puiu, Simedru Dan şi Boiangiu Cornel. Deocamdată, atât. Dacă nu vom epuiza timpul afectat, voi solicita dacă mai sunt alte intervenţii.

Îi dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Îi mulţumesc în primul rând domnului preşedinte să prezidează şedinţa noastră astăzi, deoarece este un lucru îmbucurător pentru noi, având în vedere că timp de 4 ani, 1996-2000, nici un preşedinte de cameră nu a fost prezent la această oră, trimiţând, de regulă, vicepreşedinţii.

Cu toate acestea, cred că trebuie să precizăm nişte lucruri, domnule preşedinte, în sensul că art. 54 din Regulament prevede: "Preşedinţii comisiilor permanente, în acord cu Preşedintele Camerei, vor urmări ca, pe timpul desfăşurării sesiunii, o zi pe săptămână să fie consacrată exclusiv activităţii în comisii." Evident că nu luăm stricto senso acest text, adică, pe ansamblu, să avem în timpul unei săptămâni respectiv pe timpul desfăşurării sesiunii, câte o zi pentru comisie.

Ieri, noi am avut programată şedinţă de comisie pentru mâine, am făcut anunţurile respective la ministere în conformitate cu prevederea Constituţiei, respectiv, a Regulamentului, ca miniştrii să fie prezenţi la dezbaterea problemelor în comisii; astăzi, trebuie să facem deconvocările. Şi apărem ca, cel puţin, zic eu, dacă nu ca neserioşi, ca oameni care nu s-au hotărât ce să facă.

De aceea, domnule preşedinte, în contextul în care dumneavoastră şi Biroul Permanent vreţi să întăriţi rolul comisiilor, să deplasaţi activitatea (respectiv, cerntrul de greutate) din plen în comisii, este absolut obligatoriu să avem cel puţin o zi de comisie, dacă nu două, şi, totodată, să găsim modalitatea de a revedea, conform promisiunii care s-a făcut la începutul sesiunii speciale, părţile din regulament în care să concretizăm efectiv că aceste comisii îşi pot desfăşrua activitatea cu o logistică adecvată şi după un program adecvat.

Altfel, dacă nu vom proceda curând la acest lucru (eu am îndoieli, deoarece văd că s-a publicat regulamentul), ne vom trezi cu aceeaşi structură a comisiilor din punct de vedere al experţilor şi consilierilor, cu aceeaşi dotare a comisiilor, şi numai cu o chestiune aparent demagogică că deplasăm centrul de greutate din plen în comisii. Iată că în săptămâna aceasta nu avem comisii!

Deci, rugămintea noastră este, domnule preşedinte, ca în calitatea pe care o aveţi să puneţi în discuţie problema revederii părţii din regulament aferente atribuţiilor comisiilor şi logisticii acestora şi problema programului de lucru săptămânal, astfel încât comisiile să aibă prevăzuţi timpii în care să poată să-şi desfăşoare activitatea, conform celor precizate în sesiunea extraordinară.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi sunt convins că vom reuşi să facem acest lucru împreună.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Mi-aş permite să vă reamintesc că şi în sesiunile trecute, în pofida precizării din regulament, au mai fost cazuri când, din cauza şedinţelor comune, nu s-au putut ţine în ziua de miercuri şedinţe de comisii. Este de dorit, însă, ca lucrurile să se petreacă aşa cum aţi spus dumneavoastră. Şi îmi permit să vă reamintesc, de asemenea, că potrivit noului regulament este posibil ca şi în zilele destinate activităţii în plen comisiile să poată lucra, atunci când au cazuri deosebite, având în vedere că nu se mai cere cvorum de vot pentru fiecare articol.

Regula pe care dumneavoastră o sugeraţi este foarte bună, precum şi sugestia de a crea condiţii potrivite de lucru activităţilor în comisii, pentru că deplasarea centrului activităţii în comisii nu trebuie să fie doar declarativă, ci să aibă şi condiţiile create.

Vă mulţumesc pentru intervenţia dumneavoastră.

Domnul deputat Puiu Haşotti, din partea PNL.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cu toate că au trecut două săptămâni de la memorabilul discurs al domnului preşedinte Ion Iliescu ţinut la Focşani, aş dori să fac doar câteva consideraţii, fie şi numai pentru că respectivul discurs, prin tot ceea ce conţine, a intrat de-a dreptul în istorie. Din păcate, ca un eveniment nefericit.

Personal, nu cred că domnul preşedinte, aşa cum au speculat unii, a dorit să-l pună în dificultate pe domnul prim-ministru, care, aflat la Bruxelles, încerca - şi chiar reuşea - să cânte un menuet, în timp ce domnul Ion Iliescu, la Focşani, fredona cu patimă şi voioşie internaţională. Aş dori să-mi exprim compasiunea şi regretul că domnul preşedinte Ion Iliescu trăieşte un soi de dramă ce izvorăşte din contradicţia că domnia sa doreşte cu adevărat să fie democrat clipă de clipă, dar educaţia şi mentalitatea uneori îl împiedică, că îşi doreşte să gândească altfel decât înainte de 1989, dar metamorfozarea sa politică este incompletă, că ţine la integrarea României în Uniunea Europeană, dar se uită instictiv şi către răsărit. Cum altfel poate fi interpretat virulentul şi dăunătorul atac la adarsa Băncii Mondiale, a privatizării sistemului bancar din România şi a privatizării, în general?

Iată câteva afirmaţii ale domnului preşedinte: "Agricultura stă la baza naşterii civilizaţiei". Nu, domnule preşedinte, de fapt la baza naşterii civilizaţiei stă însuşi omul! Homo sapiens, homo faber şi, chiar dacă nu vă place, homo religiosus.

Încă un citat: "Forma iniţială de proprietate a fost forma asociativă a colectivităţilor umane". De când este omul om, a existat proprietatea privată sau şi proprietatea privată. Omul s-a născut cu instinctul proprietăţii private. De unde aţi luat informaţia de mai sus? Dacă îmi aduc eu bine aminte, ceva foarte asemănător a scris Engels în "Originea familiei, a proprietăţii private şi a statutului".

În sfârşit, o şarjă la fundamentul democraţiei: "E un moft chestiunea aceasta cu "sfânta proprietate privată" care stă la originea vieţii sociale!". Cum nu există libertate fără proprietate, nu-mi rămâne, domnule preşedinte Ion Iliescu, decât să vă reamintesc cu deosebit respect că ne aflăm în anul 2001 şi că în ultimii 15 ani s-au petrecut enorme şi definitive schimbări politice în centrul şi estul Europei. Aşa-numitul "materialism dialectic şi istoric" este la lada de gunoi. De ce faceţi apel la el, de vreme ce v-aţi debarasat de comunism?

Cât despre afirmaţia că: "Alexandrul Ioan Cuza a fost primul preşedinte al României", o voi accepta, domnule preşedinte, când veţi declara, Doamne fereşte! că dumneavoastră sunteţi "ultimul rege" al ei! (Aplauze sporadice ale deputaţilor din opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Îi dau în continuare cuvântul domnului deputat Dan Simedru, de la acelaşi grup parlamentar.

Domnul Coriolan Dan Simedru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu 48 de ani, la data de 5 februarie 1943, în închisoarea de la Sighet se stingea din viaţă, într-o celulă umedă şi neîncălzită, fără lumânare la căpătâi, unul dintre cei mai de seamă oameni de stat ai României - Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc. Moartea a venit ca o uşurare, urmând zilelor de chinuri la care era supus un bătrân de 80 de ani, izolat de 5 ani într-o celulă şi paralizat de la brâu în jos. Trupul neînsufleţit a fost azvârlit într-o groapă comună, pentru a i se şterge urma, călăii sperând astfel că Maniu va dispărea din conştiinţa poporului român.

Din fericire, nu s-a întîmplat aşa. Revoluţia din 1989 a readus poporului român istoria adevărată şi odată cu ea pe marile personalităţi politice interzise de regimul comunist. Iuliu Maniu, prin eroismul cu care a înfruntat suferinţa, prin demnitatea cu care a înfruntat umilinţa la procesul de trădare înscenat de comunişti şi prin dârzenia cu care a apărat cauza poporului român împotriva comunismului şi a expansiunii sovietice a devenit un adevărat martir al neamului, dând astfel dimensiunea unui mare om politic, mândrie a poporului român şi a generaţiilor următoare.

Ieri, 5 februarie, ziua în care s-au împlinit 48 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu, răsfoind un cotidian local din Alba Iulia, citesc consternat următoarele: "Prefectul Ioan Rus a dispus ca plăcuţa de pe uşa sălii de şedinţe a prefecturii pe care scria "Sala Iuliu Maniu", precum şi efigia omului politic ţărănist să fie date jos. Ioan Rus ne-a declarat că astfel de locuri, care sunt utilizate doar efemer de reprezentanţii unor partide, nu trebuie să poarte denumirea unor personalităţi de partid, ci, eventual, să poarte numele unor personalităţi de care se leagă evenimente importante din istoria naţională. De aceea, sala de şedinţe se va numi "Mihai Viteazul", iar înăuntru va fi instalat un tablou şi sigiliul acestuia".

Cum calificaţi dumneavoastră, domnule prim-ministru Adrian Năstase, acest gest al reprezentantului Guvernului în judeţul Alba? Pentru că mie îmi este greu să găsesc o explicaţie, cu atât mai mult cu cât sala a primit denumirea "Iuliu Maniu" în anul 1998, cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, când, cu unanimitate de voturi, în Sala Unirii, Iuliu Maniu a fost ales Preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei.

Nu ştiu ce sentimente vă încearcă, domnule prim-ministru, aflând aceste fapte, eu, însă, constat că, în 2001, prefectul de Alba a încercat (e drept, fără succes) să-l ucidă a doua oară pe Iuliu Maniu!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Cornel Boiangiu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnul Cornel Boiangiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea cuprinde un aspect din ce în ce mai des întâlnit, şi anume pedeserizarea instituţiilor publice, concretizată prin Hotărârea de Guvern nr. 12/2001, de fapt, în 4.01.2001, şi publicată în Monitorul Oficial nr. 16/2001. Prin această hotărâre, Guvernul actual dă o nouă dovadă că principalele sale obiective sunt interesele sale de grup, de satisfacere a clientelei politice şi nicidecum a intereselor ţării.

Nu organizarea corespunzătoare a diverselor instituţii ale statului îl animă, cum afirmă liderii PDSR sentenţios, ori de câte ori se cer explicaţii asupra diverselor alambicări din ministere, agenţii etc., ci scopul este evident: acela de a nu recunoaşte statutul funcţionarului public şi concursurile susţinute pentru ocupare de posturi. Consecinţa nu poate fi decât promovarea incompetenţei prin numiri directe pe post, haos în domeniile respective, care produc pagube incalculabile pentru ţară, prin reluarea acestor aspecte fundamentale ale organizării sociale la fiecare început de ciclu electoral.

Mai concret, prin Hotărârea de Guvern nr. 12, din 7 inspectorate silvice teritoriale se fac 16, cu 16 inspectori şefi, 16 contabili şefi, 16 sedii centrale etc., sub diferite pretexte. Nu numai că se înfiinţează 16 inspectorate, dar 2 din cele 7 existente iniţial se desfiinţează, din unul făcându-se două, situate în centre noi, lăturalnice, a căror eficienţă este infirmată de orice calcul economic şi de tradiţie. Craiova, împărţită între Gorj şi Râmnicu Vâlcea, se desfiinţează, cu motivaţia existenţei unor suprafeţe de pomi forestieri mai mari în cele două judeţe. Se uită, însă, că proprietatea particulară este mult mai mare în Dolj decât în Gorj: 10.136 ha în Dolj, 4.529 ha în Gorj; iar suprafeţele solicitate conform Legii nr. 1/2000 sunt mai mari în Dolj.

Deşi rezultă clar că judeţul Gorj va avea cele mai puţine suprafeţe de pomi forestieri ce vor constitui proprietatea particulară, în raport cu celelalte judeţe, Dolj şi Mehedinţi, totuşi, centrul se mută în Gorj, deşi această formă de proprietate necesită supravegherea cea mai atentă pentru evitarea defrişărilor în această perioadă şi încă mulţi ani înainte. Nu se iau în calculcul multiplele probleme ale judeţului Dolj privind ameliorarea prin împădurire a mii de ha de terenuri degradate, existenţa în Dolj a grupei de control cinegetic, faptul că Direcţia silvică judeţeană a fost, de asemenea, mutată în Gorj, practic, la ora actuală, judeţul supus deşertificării neavând nici o instituţie silvică de protecţie. Ambele instituţii, respectiv, Inspectoratul teritorial pentru regim silvic şi cinegetic, cât şi Inspectoratul judeţean, sunt necesare şi opurtune în acest judeţ, în care defrişările pădurilor de salcâm ameninţă pe o bună parte din suprafaţă cu deşertificarea.

Nu se ia în calcul poziţionarea geografică a municipiului Craiova între cele 3 judeţe, Mehedinţi, Gorj, Dolj, fapt ce asigură deplasarea personalului în teritoriu cu efort financiar şi de timp redus, cât şi faptul că mutarea sediului la Târgu Jiu, precum şi transferarea personalului la această unitate înseamnă o lovitură grea dată celor 31 de familii cu copii şi câte un singur salariat, obligate să facă naveta de peste 250 de km pentru a-şi menţine posturile. Majoritatea acestora sunt funcţionari publici angajaţi prin concurs.

Nu se ia în seamă, de asemenea, faptul că nici măcar nu există sediu corespunzător la Târgu Jiu, că, de fapt, sediul de la Craiova ar puta acoperi şi acoperă atât înfiinţarea unei direcţii silvice, cât şi a inspectoratului teritorial de protecţie silvică de care am amintit.

Iată, doamnelor şi domnilor deputaţi, unde duce această obsesie a aranjării propriilor fii, care este în dauna cetăţenilor acestei ţări! Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Lista înscrierilor pentru intervenţii s-a epuizat. La începutul şedinţei, domnul deputat Napoleon Pop şi-a exprimat dorinţa să aibă o scurtă intervenţie. Având în vedere că timpul afectat intervenţiilor nu a expirat, eu v-aş propune să-i dăm posibiitatea şi dânsului să facă această scurtă intervenţie. Dacă sunteţi de acord. Mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Napoleon Pop:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi.

După 11 ani de tranziţie, problema fundamentală a României continuă să se cantoneze în domeniul economic şi al reformei economice. Lipsa de funcţionalitate a economiei de piaţă, cu consecinţele cunoscute în planul performanţelor, rezistenţa extrem de redusă a economiei naţionale la competiţia externă sunt numai două din aspectele care amendează în cel mai sever mod criteriile economice de admitere a economiei în Uniunea Europeană şi în NATO.

Deşi obiectivul politic al integrării euro-atlantice rămâne prioritar pe agenda Guvernului, modul în care Executivul înţelege să satisfacă criteriul economic al aderării României la structurile amintite îngrijorează, cel puţin prin prisma unor acte normative puse deja în vigoare, şi declaraţii ale unor miniştri. Doresc să mă refer la hotărârile de Guvern privind organizarea şi funcţionarea unor ministere şi autorităţi, ordonanţe de urgenţă privind trecerea unor societăţi comerciale autonome sub autoritatea unor ministere, despre intenţiile lansării unor comenzi de stat cu destinaţie precisă în ceea ce priveşte furnizorii.

Toate acestea, indiferent cum sunt argumentate, sunt în contradicţie cu mersul înainte al reformelor economice, în ceea ce priveşte autonomia agenţilor economici, libertăţile întreprinzătorilor, descentralizarea deciziei, într-un cuvânt, mersul nostru spre o economie de piaţă funcţionabilă, aşa cum se prevede şi în art. 134 din Constituţie. Mai mult, ele nasc confunzii, în egală măsură, la intern şi la nivelul comunităţii internaţionale, sunt în contradicţie cu principiile economiei către care tindem, întrucât zona de acţiuni ori pârghii economice şi financiare abia introduse se restrânge în favoarea unor soluţii administrative subiective şi chiar politice.

Partidul Naţional Liberal, prin luarea mea de cuvând, doreşte să atenţioneze Executivul că prin legiferări şi declaraţii pripite partea reformatoare a programului de guvernare aprobat de Parlament este pusă în pericol şi, prin aceasta, implicit, obiectivele de restructurare, privatizare, dezvoltare economică şi protecţie socială, care în mod normal trebuie realizate şi racordate la politici şi mecanisme de piaţă, singurele care pot să le asigure continuitate şi viabilitate, fără un ajutor de stat excesiv şi extins în timp.

Ce putem înţelege despre măsurile administrative care vizează: o creştere îngrijorătoare a numărului de instituţii, autorităţi, regii autonome şi societăţi comerciale, în subordinea, în coordonarea şi sub autoritatea ministerelor, toate denumite "unităţi", curios termen!, toate în raporturi de subordonare, nici unul definit complet; trecerea de noi societăţi comerciale în subordinea unor ministere, sub motivul, aproape hilar, al asigurării unui management performant sau al accelerării privatizării; salvarea unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, aduse în faliment de managementul actual, prin destinatarea directă a unor comenzi de stat, fără licitaţii transparente; transformarea unor ministere economice cu rol de reglementare în acţionari la societăţi sau adevăraţi operatori economici, deţinători de parcuri de tractoare şi camioane? Prin toate acestea, nu putem înţelege decât o îngrijorătoare lărgire a interferenţelor şi măsurilor administrative în deciziile economice, care se opun lărgirii sferei de acţiuni a mecanismelor şi pârghiilor economice, singurele care dau şanse egale tuturor şi câştig de cauză celor performanţi, viabili şi competitivi.

Favoritismele economice, acordate de un stat din ce în ce mai sărac în resurse financiare, propriei sale priorităţi private înseamnă nu numai concurenţă neloială, dar pune în pericol orice intenţie bună de protecţie socială pe termen lung sau de dezvoltare a sectorului privat al societăţilor mici şi mijlocii, ca alternativă economică şi absorbant al şocurilor restructurării şi privatizării sectorului de stat. În schimb, aceste favoritisme, bazate pe măsuri administrative, deschid noi canale de corupţie şi de satisfacere a clientelismului politic.

Noi, parlamentarii PNL, nu credem că efectele în timp ale acestor măsuri vor fi în favoarea colegilor de la guvernare, dar suntem siguri că acestea sunt în defavoarea demersurilor României în ceea ce priveşte crearea unui mediu economic stabil, predictibil, stimulativ, sănătos, care să ducă la atragerea investiţiilor directe şi creşterea exporturilor, presupuse locomotive ale dezvoltării economice în următorii ani. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Cu aceasta, şedinţa destinată intervenţiilor a luat sfârşit. Rog stafful tehnic să transmită Guvernului acele intervenţii care au făcut referiri la activitatea Guvernului sau au solicitat informaţii. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, daţi-mi voie să deschid şedinţa obişnuită a Camerei Deputaţilor, anunţându-vă că din totalul celor 336 de deputaţi, câţi există, şi-au înregistrat prezenţa 275; sunt abenţi 61, din care 20 participă la alte acţiuni parlamentare.