Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnuii Nicolae Leonăchescu şi Tudor Mohora, secretar.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Începem şedinţa de astăzi cu secvenţa dedicată intervenţiilor domnilor deputaţi.

Domnul Baban Ştefan este? Nu este.

Doamna Lari Iorga Leonida este? Nu este.

Domnul Brudaşca Damian.

Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa tuturor!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mă voi referi la un aspect care mie mi se pare demn de Cartea recordurilor.

La acest sfârşit de an, primul al actualei guvernări PSD – UDMR, cetăţeanul de rând al României este pus într-o situaţie incredibilă. Deşi el vede şi simte că trăieşte din ce în ce mai prost, că este în permanenţă ameninţat să-şi piardă locul de muncă, şi acesta plătit cu un salariu ridicol, că adună cu greu bănuţ lângă bănuţ să facă faţă exploziei necontrolate a preţurilor, că nu vede nici o ieşire rezonabilă şi într-un timp apropiat din această situaţie, i se spune, până la saturaţie, că în ţară curge lapte şi miere, că toate cresc: producţia industrială, salarii, pensii, asistenţă socială, numărul locurilor de muncă etc.

Datorită acestei fericiri nefireşti ce s-a abătut asupra existenţei sale, cetăţeanul român se pregăteşte, din nou, să iasă în stradă şi să-i trezească pe guvernanţi din euforia în care au căzut, căci, crede el, puterea îmbată, iar guvernanţii s-ar putea să nu se mai fi trezit cum se cuvine după cheful din decembrie anul trecut.

Dar grevele, mişcările de protest şi, în ultimă instanţă, disperarea românilor nu impresionează pe guvernanţii PSD – UDMR. Într-o autentică reluare a cursei pentru încheierea cincinalului în 2 ani şi jumătate, Guvernul prezidat de domnul Adrian Năstase este preocupat de recorduri. El a dorit să-şi înscrie între performanţe cu care să rupă gura târgului pregătirea bugetului pe anul 2002 încă din luna octombrie curent, dar, la acest capitol, reuşita lui mai cuprinde şi alte elemente uluitoare. Pe baza de acum bineicunoscute discipline de partid, premierul Adrian Năstase, pentru care Parlamentul nu e decât o instituţie ce nu face nici cât o ceapă degerată, a reuşit ca, doar după 3 zile şi jumătate de pretinse dezbateri, să adopte Legea bugetului pe anul 2002.

Tot de performanţă ţine şi faptul că absolut nici una din propunerile partidelor opoziţiei de amendare a legii nu a fost acceptată. Asta pentru că, în România domnilor Iliescu şi Năstase, opoziţia este condamnată să joace un rol pur decorativ, mai ales dacă nu cedează presiunilor şi şantajelor curente sau mituirii cu posturi în diplomaţie şi în administraţia centrală.

Şi, pentru ca, privită din afară, ţara condusă de PSD – UDMR să lase impresia normalităţii, a respectării legii, a dialogului cu ceilalţi factori politici, pe bani publici, se face un zgomot mediatic de nedescris, intens şi profund imoral, ca înainte de 1989, iar pentru ţară, pentru că regimului îi pasă cu adevărat de frigul şi sărăcia ce pun stăpânirea pe viaţa a milioane de români, Guvernul lucrează intens, e preocupat ca jandarmii şi forţele de ordine să nu ducă lipsă de bastoane de cauciuc şi de scuturi, ca să poată înfrunta, oricând, entuziasmul şi recunoştinţa electoratului român păcălit a doua oară.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Baban Ştefan.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acordul cu FMI are efecte perverse. Autorităţile române au parafat cu FMI cel mai dur acord de împrumut din ultimii ani. Tradus în câteva cuvinte înseamnă: lichidare, şomaj, restructurare, privatizare. Experţii FMI văd în acest program dur de reformă singura soluţie pentru o creştere sănătoasă a economiei româneşti.

Rezultatele nu vor fi vizibile peste noapte. Dimpotrivă, pe termen scurt, efectele vor atinge dureros multe din afacerile româneşti. Preţurile în dolari pentru energie electrică, termică şi gaze naturale vor creşte, începând cu vara anului viitor, cu 40 – 50 %.

Pentru sectorul energetic, această măsură vine să acopere necesarul de investiţii de minimum 1,5 miliarde de dolari anual, concomitent cu privatizarea în acest sector. Efectul direct al acestor măsuri va fi resimţit în special de companiile energofage care au probleme cu lichidităţile. Companiile care nu vor face faţă tarifelor la energie nu vor mai avea decât o singură soluţie: falimentul. Soluţia este valabilă şi pentru sectorul de stat, unde multe companii au obţinut amânări la plată sau subvenţii.

Conform criteriilor de performanţă cu FMI, trebuie eliminate pierderile cauzate de încasările slabe în acest sector. Altfel spus, nu vor mai fi permise amânări la plată sau intervenţii politice pentru a continua furnizarea de energie către consumatorii rău platnici.

Pe lângă majorările de preţ la energie, companiile primesc un şoc şi în plan fiscal. Guvernul face o manevră de 180 de grade, faţă de momentul instalării. Acordul retrage principalele facilităţi pentru IMM-uri: scutirea de impozit pentru profitul reinvestit şi scutirea de t.v.a. pentru importurile destinate investiţiilor. Le mai rămân, totuşi, două mici facilităţi: la afacerile de peste 1 milion de dolari, primesc bonusuri fiscale, precum dreptul la amortizare accelerată, amânarea la plata t.v.a. pentru achiziţii de echipamente, utilaje, iar pentru afacerile de peste 10 milioane de dolari se pot negocia direct cu Guvernul pachete speciale de facilităţi.

Măsurile angajate cu Acordul FMI vor restrânge consumul. Creşterile de preţuri, la concurenţă cu şomajul provenit din restructurare, vor scădea puterea de cumpărare. 70% din creşterea economică se bazează pe consumul populaţiei, conform bugetului. Descurajarea consumului poate fi suplinită numai de stimularea investiţiilor pe baza capitalului străin. Ultimii 10 ani ne arată că nu ne putem baza, în nici un caz, pe acest capital. Un lucru este cert însă: măsurile nepopulare pe care Guvernul trebuie să le aplice vor da naştere la revolte sindicale, în cea mai mare parte îndreptăţite.

Şi în acest caz, ca şi în precedentele, România se va alege doar cu prima tranşă a acestui împrumut. Şi apoi ce se va întâmpla? O întrebare la care sper că actualul Guvern are deja răspunsul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Valeriu Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

La aproape un an de guvernare P.SD, Partidul Naţional Liberal se simte dator faţă de cei care au învestit încredere în ideile liberale, în noiembrie 2000, şi faţă de toţi cetăţenii României, să tragă un semnal de alarmă în ceea ce priveşte deteriorarea tot mai accentuată a nivelului de trai al locuitorilor acestei ţări.

De un an de zile, asistăm la o campanie mediatică fără precedent a premierului Adrian Năstase, menită să ascundă, sub o poleială strălucitoare, sărăcia şi deznădejdea cetăţenilor acestei ţări. Reprezentanţii Guvernului sunt mult mai preocupaţi de derularea propriei campanii de imagine, decât de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.

O nouă campanie mediatică a fost lansată de către Guvernul Adrian Năstase odată cu introducerea în dezbaterea Parlamentului a Legii Bugetului de stat pe anul 2002. Bugetul sărăciei a fost prezentat drept o victorie a guvernanţilor. Realitatea este însă cu totul alta: bugetul este radiografia eşecul guvernării pesediste! Domenii importante, precum sănătatea şi învăţământul, sunt în pragul falimentului, investiţiile sunt mediocre, privatizarea a fost, practic, îngheţată, iar agricultura decimată. Rezultatul tragic este că locuitorii acestei ţări sunt aduşi în situaţia de a se lupta pentru supravieţuire.

De asemenea, un Guvern care se autodefineşte ca fiind social-democrat nu este capabil să rezolve problemele propriului său electorat, determinând ieşirea sindicatelor în stradă. Săptămâna trecută, în timp ce profesorii, care au ajuns la limita existenţei economice, manifestau în faţa Parlamentului, reprezentanţii puterii au rămas în birouri, surzi la vocea străzii, fiind absorbiţi de discutarea noilor acrobaţii mediatice.

Ieşirile în stradă, protestele vehemente nu sunt decât semnele disperării de care sunt cuprinşi cei mai mulţi dintre cetăţenii României. În prag de iarnă, oamenii realizează că promisiunile electorale ale partidului de guvernământ au fost doar praf în ochi.

De la începutul acestui an, locuitorii României sunt prinşi între vorbele şi faptele PSD, adică între declaraţiile de imagine ale guvernanţilor şi sarabanda creşterii preţurilor la energie electrică, energie termică, gaze naturale, carburanţi, apă, tarife telefonice şi, implicit, la produsele alimentare. Pretinsele ajutoare sociale şi creşterile de salarii sunt numai simple păcăleli, întrucât acestea vor fi spulberate de inflaţia care a scăpat de sub control, sărăcindu-i pe toţi cetăţenii ţării.

Iată de ce sărbătorile de iarnă din acest an vor găsi o populaţie sărăcită, incapabilă să facă faţă valului de scumpiri, confruntându-se cu frigul din apartamentele debranşate de la reţeaua de căldură. În timp ce vom urmări un alt spectacol mediatic al puterii, românii vor realiza că sunt mai săraci, mai bolnavi şi, mai ales, lipsiţi de speranţă decât oricând.

Executivul s-a debranşat, astfel, de la realitate, devenind un SRL politic al PSD cu sediul la Palatul Victoria şi cu denumirea "Guvernul Adrian Năstase", care nu mai reprezintă realităţile ţării pe care o guvernează şi nici pe cetăţenii ei.

În aceste condiţii, cerem Guvernului Adrian Năstase să prezinte în faţa naţiunii, la un an de guvernare, cifrele reale ale sărăciei care demonstrează că viaţa românilor s-a degradat în această perioadă şi, de asemenea, să adopte de urgenţă măsuri concrete pentru oprirea declinului economic şi social al României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Barbu Gheorghe.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Situaţia şcolii româneşti, a cadrelor didactice, situaţie care se înrăutăţeşte pe zi ce trece, este o dovadă dramatică şi revoltătoare a retoricii şi promisiunilor PSD şi a Cabinetului Năstase, care afirmau, în Programul de guvernare, faptul că sistemul de învăţământ este apreciat de Guvernul PDSR ca o prioritate naţională. În realitate, învăţământul de stat rămâne cenuşăreasa bugetului, iar copiilor şi tinerilor, precum şi slujitorilor şcolii nu li se asigură drepturile prevăzute de Constituţie şi de legile ţării.

PSD şi Guvernul Năstase nu au o strategie a dezvoltării învăţământului românesc. Fenomenele de abandon şcolar şi analfabetism sunt în continuă creştere, îndeosebi în mediul rural, iar bugetul pe anul viitor va accentua acest fenomen.

Se agravează starea fizică a şcolilor, care sunt lipsite de minimele condiţii materiale şi igienico-sanitare. Cadrelor didactice nu li se asigură drepturile prevăzute de lege, iar nivelul de salarizare al acestora rămâne extrem de scăzut, cu o medie de numai 2,5 milioane de lei, faţă de media naţională a salariului mediu net, de 3,13 milioane lei.

Şi prin bugetul de stat pe anul viitor, învăţământul românesc va fi subfinanţat, acestuia acordându-i-se, de fapt, numai 3,6% din p.i.b., diferenţa de până la 4,2% fiind, de fapt, estimată să se asigure din veniturile proprii ale şcolilor şi universităţilor.

PD, ca partid social-democrat modern şi autentic, acordă, prin programul său politic "România puternică, România social-democrată", o importanţă fundamentală educaţiei. PD consideră că o bună educaţie este baza succesului personal şi al societăţii în ansamblu. PD, prin programul său politic, susţine, în acord cu prevederile Constituţiei României, că statul este obligat şi dator să organizeze şi să asigure funcţionarea unor reţele diverse de educaţie pentru cetăţenii români, pentru toate vârstele, în toate localităţile din ţară.

Finanţarea acestor programe de educaţie trebuie să se facă, în principal, din resurse financiare publice. Fiecare copil şi tânăr din România trebuie să aibă şanse egale şi concrete de educare şi învăţământ, indiferent de situaţia materială a familiei sale.

Şi în dezbaterea bugetului de stat pentru acest an şi în cea pentru bugetul pe anul viitor, Partidul Democrat a depus amendamentele care să asigure finanţarea corespunzătoare a învăţământului, creşterea salariilor cadrelor didactice, ca şi acordarea tichetelor de masă pentru acestea, drepturi prevăzute de lege.

Tratând cu dispreţ cererile îndreptăţite ale cadrelor didactice, încălcând flagrant prevederile legale, ignorând cu aroganţă şi suficienţă amendamentele formulate de opoziţie, Cabinetul Năstase dovedeşte, încă o dată, că nu guvernează în interesul cetăţeanului, ci guvernează în interesul clientelei sale politice, că este departe de valorile şi acţiunile politice ale social-democraţiei.

Partidul Democrat cere PSD şi Guvernului Năstase să soluţioneze, de urgenţă, situaţia din ce în ce mai gravă gravă a învăţământului românesc, cererile legale şi revendicările legitime ale cadrelor didactice nevoite să-şi apere drepturile în stradă.

Partidul Democrat este solidar cu revendicările cadrelor didactice şi va acţiona, prin toate mijloacele politice şi parlamentare, pentru soluţionarea acestor revendicări.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Doamna Lari Iorga Leonida.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Votul PSD în ce priveşte Moţiunea PRM – Tezaurul, Pactul Ribbentrop-Molotov – a fost decisiv. Moţiunea a căzut.

Cu privire la votul PSD, lucrurile sunt simple de tot. S-a pus în mişcare maşina de vot şi nimeni nu a îndrăznit să iasă din rând. Consecinţele însă sunt mai grave, pentru că se confirmă, astfel, că o mare parte a românilor nu vor să se întoarcă tezaurul acasă, iar artizanii rapturilor teritoriale, şi anume Hitler şi Stalin, au avut dreptate hăcuind din trupul României Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Insula Şerpilor. Şi aici e tristeţea cea mare: una e să decidă străinii soarta unei ţări mici şi slăbite de alianţe ingrate şi alta e să şi-o facă românii cu mâna lor.

Nu neg şi nu am negat niciodată necesitatea unui tratat bilateral între România şi Rusia. Avem nevoie de o colaborare economică cu vecinii noştri, avem nevoie de pieţele de desfacere pe care le-am pierdut, după provocările şi intrigile agenturilor din toată lumea.

Avem multe a ne spune unii altora şi în sfera culturii. Eu însămi am tradus din marea literatură rusă volume întregi: Puşkin, Lermontov, Esenin, Blok, Ahmatova, Ţvetaieva şi alţii. Tuturor ne plac teatrul, opera, baletul rus. Dacă mai pun la socoteală şi profeţiile lor că tot ruşii ne vor da ceea ce ne-au luat, apoi lesne îţi dai seama că popoarele nu au nici o vină. ele generic sunt bune în faţa Domnului, conducătorii au fost şi sunt cum sunt.

Dar să ne întoarcem la argumentul cel mai curios al membrilor Partidul Social Democrat, în ce priveşte renunţarea României la Tezaur şi la a introduce în Tratat vreun articol despre Pactul Ribbentrop-Molotov: că ei sunt animaţi, cică, de interesul naţional! Păi, stimaţi colegi, înşişi ruşii, cu unanimitate de voturi, au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov şi Actul adiţional la acest pact. Nu mai vorbesc de delegaţiile din celelalte republici, inclusiv Ucraina.

Decizia finală a Congresului Deputaţilor URSS, din 24 decembrie 1989, punctul 7, stipulează următoarele: "Congresul Deputaţilor URSS condamnă semnarea Protocolului secret din 23 august 1939, precum şi a altor documente secrete cu Germania. Congresul recunoaşte că aceste protocoale sunt nule şi neavenite, din momentul semnării lor, că nu au creat o bază juridică în relaţiile URSS cu terţe ţări, dar au fost folosite de Stalin şi aliaţii săi pentru a declara ultimatumuri altor state, folosind principiul forţei, încălcând dreptul internaţional şi obligaţiunile asumate".

Şi, acum, în loc să fie folosite aceste documente în politica externă a României, ce face partea română? le trece uşurel cu vederea! Iată de unde şi gesturile politice antiromâneşti de până acum faţă de Basarabia şi Bucovina. Acest vot, precum pretinde domnul ministru de externe Mircea Geoană, că ar fi în interesul naţional, este, de fapt, totalmente împotriva interesului naţional.

Să analizăm, pe puncte, ce a făcut partea română, în virtutea aşa-zisului interes naţional, înaintea votului din 9 noiembrie 2001, împotriva Moţiunii "Tezaurul". La 3 septembrie 1991, pe când URSS nu mai exista, partea română recunoaşte un stat în stat, Republica Moldova, confirmând, în fapt, Protocolul secret la Pactul Ribbentrop-Molotov, în loc să-şi revendice Basarabia, ca parte succesoare. Iar în iunie 1997, încheie dezastruosul Tratat cu Ucraina, făcându-se a uita, iarăşi, că Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, Ţinutul Herţa şi Insula Şerpilor sunt teritorii româneşti. Şi, actualmente, culmea cinismului şi a ridicolului, unsul în funcţia de ministru de externe, Mircea Geoană, ne învaţă din minte că a venit timpul ca, atât România cât şi Federaţia Rusă, să privească mai mult spre viitor decât spre trecut, că inhibiţiile şi unele dificultăţi din istoria recentă a relaţiilor dintre cele două ţări sunt depăşite. Dar, stimate Mircea Geoană, viitor fără trecut nu există, iar istoria de care vorbeşti dumneata nu e deloc recentă, e chiar bătrână, are 61 de ani!

Noi, românii, e cazul să avem relaţii de bună vecinătate şi amiciţie cu toate ţările vecine, şi nu numai, dar totul până la o moştenire, totul până la nişte pământuri, care nu ne aparţin nouă, ci copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Până şi un slugoi al ruşilor, Eduard Lazarev, şi un poet promovat de ruşi, Emilian Bucov, din Basarabia, au cutezat să adreseze o scrisoare organelor centrale de la Moscova, prin 1968, în care şi-au spus opinia că în predarea istoriei Moldovei, profesorii se confruntă cu un impediment: elevii şi studenţii întreabă mereu de ce Sudul Basarabiei şi Nordul Bucovinei se află pe teritoriul Ucrainei. Iar în octombrie 1974, când Nicolae Ceauşescu a fost invitat de Leonid Brejnev în Crimeea, a fost pus în faţa unei asemenea situaţii. Chiar în acea perioadă, pe când se odihnea "domnia sa" în Crimeea, Dumnezeu să-l ierte, Leonid Brejnev a organizat să ajungă la ei, în Crimeea, o telegramă, cică, din partea Republicii Moldova, ca şi cum atunci ar fi fost Ziua Republicii, dar nu era nici o Zi a Republicii. Nu există, în Republica Moldova, o Zi Naţională a Republicii. Toată această treabă s-a făcut cu gândul ca Nicolae Ceauşescu să facă nişte comentarii pe care, mai apoi, avea să le folosească istoriografia sovietică. Or, Nicolae Ceauşescu nu s-a pretat la aşa ceva.

Eu, în plenul Parlamentului URSS, între anii 1988 – 1989, le-am spus verde în faţă că URSS şi-a încălcat propria Constituţie stalinistă, cea mai reacţionară, din 1936, care, în art.3 şi 14, prevedea că Uniunea Sovietică nu avea prerogative constituţionale să cotropească terţe ţări şi să formeze state pe teritoriile cotropite. Apoi, vă întreb, după toate acestea, domnilor din partidul cu atâtea nume, CPUN, FSN, FDSN, PDSR, PSD, vă întreb de la obraz: din ce grotă a istoriei aţi ieşit, cu acest nou interes naţional, în 2001, astfel călcând în picioare ani de luptă, de chin, de moarte a românilor din ţara mamă, a românilor din Basarabia şi din Bucovina?!

Dacă înşişi ruşii şi ucrainienii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov şi Protocolul secret la acest pact, în Parlamentul URSS, dacă şi românii au condamnat aceste monstruoase documente, în Parlamentul României, atunci care e problema de a consemna aceste acte politice şi în Tratatul bilateral cu Rusia?! Dar poate că avem spioni ruşi în structurile de vârf ale României. Odată ce, prin 1949, 2 spioni sovietici au pătruns în Baza atomică de la Los Alamos, furând secretul bombei atomice de la americani, de ce nu am admite că au pătruns şi în România?! Sau poate că, între 23 şi 24 decembrie 1989, pe când partidul cu vreo şapte nume a cerut alarmat, de trei ori, ajutor din partea URSS, a mai semnat şi vreun protocol secret de colaborare, cu anumite condiţii impuse de ruşi, despre care nu ştim noi, românii, iar acum partea rusă, la negocieri, îl flutură elegant, pe sub nasul unor politicieni de la putere?!

Nu dispun de probe în acest sens, dispun numai de probe în ce priveşte ajutorul cerut din partea URSS pe timpul Revoluţiei din Decembrie. Şi, apoi, nu am dat probe destule, până acum, că, la orice mică adiere aluzivă a Moscovei, ai noştri stau smirnă sau reacţionează prompt, după bagheta fratelui mai mare?! Acesta e adevărul: străinii au mână liberă în România, în defavoarea interesului naţional!

Şi mai vin unii, în plenul acestui Parlament, voind să ne convingă că lucrează în interesul naţiunii române?! Poate glumesc domniile lor, dacă încape gluma acolo unde au murit peste 1.500.000 de români basarabeni şi bucovineni trimişi în Siberia, în urma invaziei sovietice din 1940, peste 1.000 de tineri în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi peste 1.200 în timpul războiului din Transnistria, din 1992! Ăsta da holocaust, de aproape 2 milioane de români, iar nu cel de care vorbesc liderii PSD!

Ei bine, în Parlamentul României, votul PSD, precum am spus, a fost decisiv, dar nu PRM sau PNL au tăvălit, prin jocurile politicianiste, Moţiunea Tezaurul şi Pactul Ribbentrop-Molotov. Oricum o fi, azi avem 73 de parlamentari care au votat pentru România întreagă, iar mâine vom avea pe toţi! Şi să nu jubileze chinuitorii acestui neam, înainte de vreme, pentru că Domnul e mai puternic decât oamenii. Cu El nu se glumeşte, căci sângele morţilor, lacrimile flămânzilor, dreptul la libertate şi demnitate ale acestui popor strigă la ceruri.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Ionescu Mihaela.

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Imaginea României, căci despre ea voi vorbi, este asemenea unui joc de puzzle, este rezultatul îmbinărilor unor elemente diferite, fiecare la fel de important ca celălalt. Lipsa unor elemente din acest puzzle conduce la o imagine hâdă, cu defecte, care nu poate fi ascunsă de faptul că celelalte piese ale jocului se află la locul lor. Nu este de ajuns să ne întâlnim şi să dăm mâna cu persoane care conduc destinul altor state şi să credem că acestea îşi vor schimba pe loc percepţia asupra imaginii ţării pe care o reprezinţi, atâta timp cât acestea sunt bine documentate, de la reprezentanţele lor diplomatice, din analizele statistice şi rapoartele periodice şi din mass media.

România mai poartă încă stigmatul unei ţări care şi-a omorât preşedintele în zi de Crăciun, după o revoltă ce avea oarecare legături cu un preot. România mai poartă încă stigmatul mineriadelor, al situaţiei copiilor instituţionalizaţi, al nerealizărilor economice, al corupţiei, al mafiei, al faptului că, deşi pedeapsa cu moartea a fost interzisă pentru criminali, ea a rămas valabilă pentru animale. Bietele patrupede sunt stârpite prin metode tribale: cu ranga, cu otrăvuri chinuitoare, fără respectarea nici unei reguli sanitar-veterinare stabilite prin legislaţia românească şi internaţională. Uciderea se face prin injectarea cu sulfat de magneziu, în cel mai bun caz. În general, animalele mor în chinuri îngrozitoare, după ce agonizează ore întregi. Uciderea se face cu bâta sau prin tăierea pe burtă, prin strangularea cu crosele de prins, prin omorârea în maşini în timpul transportului sau prin otrăvirea în masă. Acest tratament aplicat câinilor, vinovaţi numai de a trăi pe străzile Capitalei, ne face să ne distrugem şi bruma de imagine de ţară civilizată, europeană şi creştină.

Numărul mare de e-mail-uri primite în acest sens, de către mulţi dintre deputaţi, stă mărturie. Aceste mesaje bombardează site-urile noastre şi ele vin din ţări precum Spania, Franţa, Statele Unite ale Americii sau îndepărtata Australie, pentru a ne cere să oprim masacrul câinilor fără stăpân. Preşedinta Organizaţiei "The Friends of Grenady" ne scrie: "faceţi ceva înainte ca ţara dumneavoastră să fie discreditată pe vecie, în ochii tuturor oamenilor care au pic de morală, în orice colţ al lumii s-ar afla".

În ceea ce priveşte conducătorii oraşelor şi ai ţării, semnatara se întreabă: "Aceştia sunt oamenii care doresc să conducă ţara dumneavoastră în Uniunea Europeană? Ei nu îşi ascultă nici propriul popor care, în marea lui majoritate, nu este de acord cu ceea ce fac conducătorii lui. În plus, dispreţuiesc promisiunile făcute la ultimele alegeri. Contăm pe dumneavoastră să restauraţi respectul şi încrederea noastră şi să reparaţi, pe cât puteţi, imaginea României în ochii lumii".

Din Dallas Texas, politicienii români sunt rugaţi să oprească imediat tratamentul inuman aplicat câinilor şi să respecte drepturile animalelor.

Din îndepărtata Australie, imaginea României este aceea a unei ţări pe care nu trebuie să o vizitezi nici tu, nici prietenii tăi.

"Dragi politicieni, trăiesc în Melbourne, Australia şi după ce am văzut şi citit despre felul în care vă comportaţi faţă de câinii din ţara dumneavoastră, sunt sigură că nu voi veni acolo niciodată, dar chiar niciodată. Mi se face rău când văd imaginea cu felul în care sunt omorâţi câinii fără stăpân în ţara dumneavoastră. Voi transmite aceste casete îngrozitoare cu imagini tuturor prietenilor mei, în speranţa că nici unul din ei să nu dorească să vină vreodată să vă viziteze ţara în care vă comportaţi atât de brutal şi lipsit de compasiuni".

Majoritatea e-mailurilor primite pe adresa Camerei Deputaţilor şi fiecare dintre noi, dacă îşi deschide propriul e-mail, vede că aşa este, atenţionează politicienii români să nu uite de promisiunile făcute electoratului înainte de alegeri şi anume de a fi alături de ei şi împreună cu ei. S-a ajuns la acţiuni extreme cum ar fi cele întreprinse tot de străini, de Organizaţia Vier Foten care s-au suspendat o dată cu banner-ul lor pe clădirea Primăriei Capitalei. S-a ajuns la situaţia ca Organizaţia de protecţie a animalelor din diverse colţuri ale lumii să trimită mesaje disperate către toate personalităţile româneşti pentru oprirea acestui masacru. Se spune că premierul a primit 30.000 de e-mailuri numai din Austria.

De ce trebuie să fim atenţionaţi din străinătate ca să oprim masacrul animalelor nevinovate? Pot ei, cei din străinătate, să corecteze pazzle-ul imaginii României, adăugând piesele lipsă, atunci când noi nu facem decât să-l deteriorăm pe zi ce trece? Consider că este datoria noastră, a politicienilor români să oprim acest masacru care ne depărtează tot mai mult de standardele civilizaţiei, ale creştinismului şi ale Europei. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Tunaru Raj Alexandru.

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin această declaraţie politică aduc domnului ministru al turismului, Dan Matei Agathon, sincere felicitări pentru proiectul "Dracula-Parc". Vă spun ca un profesionist în turism că proiectul dumneavoastră va fi fiabil sută la sută, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere al promovării imaginii României peste hotare.

De asemenea, vă felicit sincer pentru deschiderea cursului gratuit de şcolarizare în diferite meserii specifice industriei turismului a 250 de tineri din Valea Jiului, deschizând drumul lung şi anevoios al reconversiei forţei de muncă din minerit.

Domnule ministru, insist ca pe data de 23.XI.2001, când veţi veni la Petroşani pentru deschiderea acestor cursuri, să urcaţi în zona turistică a Parângului şi să analizaţi dacă există potenţial pentru înfiinţarea unei baze turistice cu aproximativ 1000 locuri de cazare.

Personal, vă asigur că va fi un mare succes şi argumentez prin: turiştii, mai ales cei străini, preferă locurile naturale, sălbatice, iar în Parâng, slavă domnului, sunt destule. Avem cea mai înaltă pârtie amenajată din ţară, cota 1850. Se poate practica turismul sportiv vânătoresc. Astfel, prin deschiderea şantierelor de construcţii, a bazei turistice şi apoi prin recalificare, pe care deja aţi început-o la Petroşani, să dezumflăm balonul forţei de muncă din minerit până când acesta va deveni rentabil şi nesubvenţionat de stat şi în paralel să umflăm un balon cu forţă de muncă cu cei care vor lucra în turism la infrastructură, la aducerea şi racordarea gazului metan şi multe altele.

Tot în acest sens, insist, cu riscul de a fi poreclit de dumneavoastră "insistentul", să invitaţi pe 23 noiembrie 2001 pe domnii miniştri Cozmâncă şi Mitrea şi poate, împreună, vom reuşi o dată pentru totdeauna să rezolvăm problemele sociale, şi anume lipsa locurilor de muncă şi un trai la limita existenţei al minerilor din Valea Jiului, a celor 173.000 de locuitori. Nu-mi rămâne decât să sper că domniile voastre veţi face aşa cum este mai bine pentru aceşti locuitori vitregiţi de soartă ai Văii Jiului, vale care, în prezent, este denumită "Valea Plângerii" şi pe care ne-am dori cu toţii să o botezaţi "Valea Turismului" prin soluţii pragmatice, aşa cum aţi început de fapt şi prin deciziile corecte şi ferme pe care le-aţi luat pe litoralul românesc, precum şi în proiectul "Dracula-Parc". Vă aşteptăm la Petroşani.

Cu deosebit respect, dar cu multă seriozitate, atrag atenţia Guvernului în frunte cu premierul Adrian Năstase că privatizarea Sidex Galaţi, mai concret, Ordonanţa Guvernului nr.119 din 27 septembrie 2001 privind unele măsuri pentru privatizarea S.C.Combinatul Sidex S.A.Galaţi a creat mari probleme unor întreprinderi mici şi mijlocii româneşti. Printre acestea se numără şi S.C.Remat S.A.Tulcea, care, din producţia lunară de cărămizi, aproape 45% are destinaţia pentru S.C.Sidex Galaţi.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru al industriilor,

Între prevederile art.12 şi 13 din această ordonanţă de urgenţă a Guvernului există o discrepanţă, întrucât orice alte produse importate pentru realizarea obiectului principal de activitate sunt scutite de la plata TVA-ului, în schimb, aceleaşi orice alte produse de pe piaţa internă nu vor fi scutite de TVA.

În aceste condiţii, preţurile produselor de pe piaţa internă utilizate în activitatea de producţie a Sidex Galaţi vor fi din start mai scumpe cu 19%, adică TVA-ul, faţă de cele din import şi nu vor mai fi achiziţionate, conducând astfel la reducerea şi chiar oprirea activităţii la multe societăţi comerciale româneşti, printre care şi S.C.Remat S.A.Tulcea care are 1200 de angajaţi.

Convins că veţi rezolva această problemă cât se poate de repede, prin reglementarea art.13, în concordanţă cu art.12, vă mulţumim atât eu cât şi cei 1200 de angajaţi ai S.C.Remat S.A.Tulcea, precum şi prefectul şi preşedintele Consiliului judeţean Tulcea care, la rândul lor, m-au prevenit de această problemă extrem de acută cu care se poate confrunta S.C.Remat S.A.Tulcea. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Sandache Cristian.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unitatea politică şi naţională a României nu trebuie în nici un chip identificată cu o uniformizare cenuşie în sens nivelator, cunoscut fiind faptul că fiecare provincie istorică, prin specificitatea sa, contribuie la policromia întregului. Românismul, ca element mental, integrator, nu trebuie identificat nici cu îngustul spirit parohial, nici cu o exacerbare a virtuţilor unei etnii, chiar majoritare fiind în antagonism cu alte etnii existente în acelaşi spaţiu geografic. Totodată, modernitatea, acordul instituţional cu Europa civilizată şi necesara performanţă economică, nu sunt inamici ai patriotismului, ai spiritului naţional, dimpotrivă.

Partidul Social Democrat, formaţiune acreditată cu cele mai multe opţiuni populare acum aproape un an, înţelege raportul dintre patriotismul creator, luminat şi deschiderea către modernitate ca pe o complementaritate firească. Nu vom fi mai puţin patrioţi dacă vom clama mai rar numele patriei şi vom contribui în mod concret mai mult la progresul ei. Eugen Lovinescu deplângea la vremea sa ciudata obsesie a clasei politice româneşti pentru vorbele mari, emfatice, patriotarde, rostite cu duiumul adesea cu cele mai nepotrivite prilejuri.

Marele critic şi istoric al civilizaţiei româneşti afirma chiar că adevăratul patriotism este făptuitor şi laconic în expresie. Tot el vorbea despre cultură ca un factor de apropiere miraculoasă între colectivităţi etnice aflate un timp în situaţii de conflict reciproc. Nici aceasta, cred, nu poate însemna o slăbire a ataşamentului faţă de patria ta.

Marele militant pentru drepturile omului, pastorul american de culoare Martin Luther King, în celebrul său discurs intitulat "Am avut un vis", evoca o societate a coexistenţei între albi şi negri, o societate care ar fi cu mult mai puternică şi mai funcţională dacă ar triumfa în cele din urmă principiul creştin al toleranţei faţă de semenul tău. De aici derivă necesitatea de a-l asculta şi pe celălalt, trăsătură esenţială a democraţiei. Utopii sau slăbiciuni pentru unii, aceste aspecte trebuie, cred, transformate în realitate deplină şi în România.

Am convingerea că Partidul Social Democrat va reuşi împreună cu oamenii acestei ţări, singurii judecători adevăraţi ai fenomenelor politico-economice. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Vom continua şedinţa peste un sfert de oră, sper să avem o prezenţă bună.