Parliamentary debates

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Borbély László, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa! Vă propun să începem secvenţa intervenţiilor.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este cu mult mai simplu să critici şi să construieşti tot felul de scenarii posibile decât să iei cea mai bună decizie, în limitele unui anumit context social-economic şi istoric. Arta de a guverna reclamă diplomaţie, echilibru, toleranţă, fermitate şi nu în ultimul rând, patriotism al lucidităţii.

Guvernul României condus de către domnul prim-ministru Adrian Năstase se confruntă cu un sumum de critici venite din partea Opoziţiei. Nu vom contesta şi nu avem voie să contestăm dreptul Opoziţiei de a se exprima, însă înţelegem să purtăm un dialog de substanţă, axat pe argumente raţionale, evitându-se pe cât posibil calomnia sau injuria.

Noi, cei din Partidul Social Democrat, nu avem memoria scurtă şi, în consecinţă, nu putem uita că la finele perioadei 1996-2000, peste 40% dintre cetăţenii României trăiau într-o teribilă stare de pauperitate. Nu dorim să ne raportăm mereu la trecut, însă suntem uneori obligaţi a face aceasta datorită retoricii demagogice a unora dintre reprezentanţii Opoziţiei.

Nu acuzaţi Partidul Social Democrat, în special de absenţă a sentimentului naţional, distinşi reprezentanţi al unui anumit segment al actualei Opoziţii politice. Guvernul face eforturi deosebite pentru a menţine necesarul echilibru într-o societate influenţată încă din multe puncte de vedere de anumite prejudecăţi, reflexe spectrale ale groteştii epoci de aur.

Partidul Social Democrat nu-şi strigă patriotismul în pieţele publice, nu cheltuie inutile energii prin demonstraţii patriotarde cu iz de carton presat, iar reprezentanţili noştri nu se vor bate niciodată cu pumnii în piept, scoţând din mâneci panglici tricolore. Noi ne purtăm dragostea de ţară în minte şi în inimă, iar datoria oricărui om politic responsabil constă în aceea de a chibzui cu inspirat realism cum anume trebuie procedat pentru mai binele comunităţii, pentru mai binele României. Noi nu suntem şi nu putem fi perfecţi, dar credem în capacitatea Guvernului Social Democrat al premierului Adrian Năstase de a coordona mersul lucrurilor către o zodie colectivă fastă. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte şi spun cinstit, încântat de cuvântul domnului deputat Sandache. Îi promit pentru săptămâna viitoare o mică discuţie pe tema unei replici.

Domnul Corneliu Ciontu:

Nu se dau replici la declaraţii politice, vă rog frumos!

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi s-ar putea intitula "Stopaţi jaful la drumul mare!"

Din 1990 şi până acum, zootehnia a reuşit trista contraperformanţă de a ajunge încet, dar sigur, "cenuşăreasa" economiei naţionale.

Ca şi în perioadele precedente, când toată lumea avea senzaţia că acest sector poate merge din inerţie, fără schimbări reale, fără măsuri clare care să fie prevăzute în Programul de guvernare 2001-2004, ci doar cu preocupări,... rezultatele se văd!

Degeaba se mimează o schimbare a opticii la Bucureşti, dacă în satele şi comunele Ţării, în pieţele agroalimentare nu se observă nimic!

Degeaba se fac declaraţii sforăitoare despre relansarea zootehniei, dacă efectivul de animale continuă să scadă, nimeni nu se interesează de lâna românească, preţurile la carne şi produsele lactate sunt într-o creştere continuă iar lâna necesară industriei textile se aduce din import!

Intervenţia mea de astăzi se referă la o societate comercială care în ultimii 30 de ani a fost o unitate de referinţă în ceea ce priveşte zootehnia şi producţia de nutreţuri concentrate, asigura circa 1.200 de locuri de muncă, avea o bază materială modernă de excepţie şi care astăzi a ajuns o jalnică ruină. Este vorba de S.C. Zooind Ardealul (fost S.C.Nutrimur) din Iernut, judeţul Mureş, care livra la fondul pieţei anual peste 10.000 t de carne şi produse derivate, era organizată în sistem holding (ca şi cele mai moderne complexe similare din străinătate), având ferme de reproducţie, de creşterea şi îngrăşarea porcinelor, sectoare de abatorizare şi prelucrare a cărnii, o fabrică de producere a 52.000 t de nutreţuri combinte dotată cu linii de producţie obţinute de la cele mai prestigioase firme în domeniu din Germania, Olanda sau Italia, cu un proces tehnologic computerizat şi care în 1997 realiza o cifră de afaceri de 250 miliarde de lei.

Începând însă cu semestrul II al anului 1997 şi cu "ajutorul" domnului ministru Ioan Avram Mureşan, Fondul Proprietăţii de Stat vinde pachetul majoritar de acţiuni firmei S.C.Romagra S.A.Bucureşti, firmă cu capital integral privat, condusă de directorul general Ioan Aurel Moldovan.

Din cei 80.000 de porci existenţi în 1999, în ianuarie 2000 au mai rămas circa 3.100, s-au lichidat cele peste 1.000 capete de tineret bovin, iar prin reprofilările propuse, în locul planului de reorganizare al societăţii, pentru care s-au cheltuit peste 10 mld.lei, utilajele se dezafectează şi se valorifică la preţ de fier vechi, motoare, dozatoare, transportoare, ba chiar şi cântare electronice au fost tăiate bucăţele şi vândute Combinatului Siderurgic Hunedoara pentru retopire.

Dintr-un patrimoniu de circa 270 mld.lei, astăzi societatea are datorii de peste 100 mld.lei, iar AVAB-ul nu schiţează nici un gest pentru recuperarea creanţelor.

Pe de altă parte, structura acţionariatului a fost modificată, în componenţa acesteia, pe lângă acţionarul principal Ioan Nelu Mirea, un oltean domiciliat în Italia, făcând parte specialişti români recunoscuţi ca domnul secretar de stat Ovidiu Natea, dr.Liviu Preda, dr.Cornel Podaru, ec.Radu Rădoi şi alţii.

Oare toţi aceştia care după cum le-au cerut interesele au fost când "ţărănişti", când "peunerişti" şi care, în urmă cu câţiva ani îl înjurau vârtos pe domnul preşedinte Ion Iliescu, deveniţi cât ai bate din palme "pesedişti" convinşi, cu poziţii sociale, case în Bucureşti şi vile în provincie, nu ar fi cazul să răspundă?

Adresez, pe această cale, Ministerului de Interne şi Parchetului General, solicitarea să considere această intervenţie drept o sesizare, pentru ca să constate, să întocmească şi să propună măsuri pentru stoparea acestui jaf la drumul mare, care mărturisesc mi-ar face mare plăcere să le audiez.

În fond, premierul Adrian Năstase a propus să fie înfiinţat un Parchet Naţional Anticorupţie, motiv pentru care făcând parte din "opoziţia cu adevărat constructivă", îi ofer fără nici o pretenţie o primă temă de lucru! Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Liana-Elena Naum:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea se referă la o situaţie din judeţul Constanţa, judeţ pe care îl reprezint în Parlament.

În Hârşova, oraş ce a primit statutul de zonă defavorizată în decembrie 2001 funcţionează şi Societatea comercială Sârme şi Cabluri, societate care asigură locuri de muncă pentru o foarte importantă parte din populaţia activă a oraşului. Firma s-a confruntat cu dificultăţi în păstrarea personalului angajat datorită situaţiei financiare precare în care se găsea în urma acumulării penalităţilor la sumele datorate bugetului.

În urma sesizării pe care am primit-o din partea salariaţilor şi a patronatului ai căror reprezentanţi s-au prezentat la cabinetul meu parlamentar din oraşul Hârşova, am înaintat Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale cererea acestora de a aviza favorabil dosarul pentru scutirea de plată a majorărilor de întârziere aferente sumelor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.

Ca urmare a atitudinii raţionale şi realiste a ministerului, fapt pentru care doresc să transmit Guvernului Năstase mulţumirile locuitorilor Hârşovei, situaţia financiară a firmei s-a redresat, iar sumele datorate, fără penalităţi, au fost deja virate către buget.

De asemenea, consider salutară implicarea Guvernului în pregătirea forţei de muncă, acţiune ce s-a soldat deja cu şcolarizarea a 24 de muncitori ce au fost ulterior angajaţi la firmă, acţiune care va fi continuată în lunile următoare. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Situaţia de criză generalizată, declanşată de creşterea exponenţială a costurilor materiilor prime, energiei, carburanţilor, cheltuielilor de transport, fiscalitate, credite cu dobânzi incompatibile cu rata profitului la care se adaugă tendinţa de restrângere permanentă a pieţelor de desfacere interne şi externe a adus populaţia pe culmele disperării, iar societatea românească în pragul colapsului.

La Iaşi, Consiliul municipal a luat o hotărâre extremă, respectiv eliminarea totală a subvenţiei pentru încălzire de la bugetul local. Aceasta atrage după sine şi eliminarea totală a subvenţiei de la bugetul de stat, conducând pe cale de consecinţă la realitatea că, în acest oraş, costul energiei termice este suportat integral de către populaţie.

În condiţiile unei ierni foarte grele care implică un consum mare de energie şi respectiv de combustibil, costul încălzirii apartamentelor a devenit o povară care nu poate fi suportată de marea majoritate a locuitorilor din blocuri. Filialele ieşene ale principalelor confederaţii sindicale consideră că situaţia economică şi socială a judeţului a ajuns la limita suportabilităţii, existând oricând premisele unor ample manifestări de protest.

Pentru o familie cu 4 persoane, necesarul lunar de produse alimentare pentru a atinge nivelul minim de trai decent, 2700 calorii/persoană, poate fi acoperit cu o sumă de 5 milioane 174.820 lei. Costul întreţinerii este de 2.622.176 lei, iar igiena personală impune cheltuieli de minim 250.000 lei. Se ajunge la un total de 8.046.996 de lei, sumă care raportată la salariul mediu net la nivelul judeţului Iaşi, 3.180.000 de lei, dă măsura mizeriei crunte în care se zbate marea majoritate a populaţiei şi aceasta fără a cuantifica şi necesarul de bani pentru îmbrăcăminte, încălţăminte, cultură, medicamente, telefon, energie electrică, abonament radio-tv etc.

Oricâte discursuri găunoase ar rosti actualul premier al României, domnia sa nu poate explica de ce ieşenii trebuie să plătească la Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice nu mai puţin de 775.031 lei pentru o gigacalorie.

Crede liderul Partidului Social Democrat că foamea românilor poate fi astâmpărată numai cu promisiuni pedagogice şi cu iluzionarea că vom sorbi lapte şi miere din conductele NATO şi ale Uniunii Europene?

Partidul România Mare trage un semnal de alarmă asupra stadiului catastrofal în care se află ţara noastră în drumul sinuos de integrare în structurile vest-europene şi nord-atlantice. Când milioane de oameni aduşi la sapă de lemn de către regimurile post-decembriste îşi vor cere drepturile nesocotite atâţia ani, noi vom veni la judecata istoriei cu inima plină şi cu sentimentul datoriei împlinite.

Ne-am opus dezastrului şi am avertizat asupra consecinţelor pe care acesta le poate avea. Din păcate, demersul nostru naţional şi justiţiar a fost în mai toate rândurile o inutilă predică în pustiu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Pentru majoritatea cetăţenilor României, venirea primăverii nu reprezintă un moment de bucurie, ci doar un alt motiv de îngrijorare. Aceasta pentru că familiile cu venituri mici şi medii continuă eforturile de a găsi o soluţie pentru achitarea facturilor referitoare la plata întreţinerii. Dacă până nu de mult aceasta reprezenta o cheltuială uzuală normală pentru orice român, la începutul anului în curs, sumele datorate la întreţinere au atins cote alarmante. Disperarea a făcut ca, în mai multe oraşe ale ţării, oamenii să depună proteste faţă de modul de facturare a întreţinerii. Este suficient un singur exemplu. În urmă cu două săptămâni, locuitorii cartierului Dârste din Braşov au organizat un protest de stradă pe această temă.

Ca răspuns la problemele semnalate, reprezentanţii Guvernului, la nivel central şi local, au adoptat tactica deja învechită, dar binecunoscută de ei, a răspunsurilor vagi şi fără conţinut, iar atunci când premierul a propus o soluţie, aceasta se dovedeşte a nu avea legătură cu realităţile din România. Prin propunerea aberantă care vizează plata în avans, în rate lunare egale a facturii pentru energia termică, Guvernul dovedeşte că este în continuare preocupat doar de găsirea unor noi modalităţi de a susţine întreprinderile care generează pierderi economiei naţionale.

Regiile de stat se transformă astfel în copii preferaţi ai premierului, care depune toate eforturile pentru a le susţine, chiar dacă acest lucru este aproape de fiecare dată în detrimentul cetăţeanului.

În viziunea premierului, contribuabilul, ţinta preferată a guvernanţilor pentru aplicarea unor taxe şi impozite, ar trebui, probabil să se simtă măgulit de resturile aruncate de la bugetul de stat prin indexarea pensiilor cu 6% sau a salariilor cu 8%.

De la înălţimea Palatului Victoria, primul ministru nu observă însă disperarea unui pensionar când trebuie să plătească o factură lunară de întreţinere ce depeşeşte de cele mai multe ori pensia sa, iar în condiţiile în care şi rata şomajului a crescut la 12,4%, fiind cu 4% mai mare decât la sfârşitul anului trecut, putem trage concluzia că o mare parte a cetăţenilor României se află la limita subzistenţei.

PNL cere Guvernului României şi premierului Adrian Năstase instituirea unei comisii de anchetă pentru a verifica modaliltăţile de facturare a cheltuielilor pentru întreţinere, precum şi găsirea unor soluţii adaptate la realităţile româneşti pentru stoparea furtului practicat de către regiile de stat pentru camuflarea pierderilor din sistemul energetic. Nu este suficient să apari o dată pe an în emisiunile de ştiri, mirându-te şi plângându-te de sumele imense înghiţite de salariile, maşinile şi sediile regiilor de stat. Poate că, la un moment dat, primul-ministru va descoperi şi voinţa şi curajul de a face ceva în privinţa unui sistem de furt din buzunarele cetăţenilor României, patronat chiar de partidul său.

Liberalii resping promovarea unor soluţii aberante, precum plata în avans, rata lunară a energiei termice care nu protejează cetăţenii României, ci ajută doar la creditarea din buzunarul cetăţenilor a regiilor furnizoare neperformante. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fenomenul criminalităţii economice şi părţile sale cunoscute şi necunoscute, prezentarea ca act de corupţie a scandalului între aşa-zişii capitalişti Vântu şi Iacob, dezlănţuit probabil în cadrul luptei oarbe pentru supremaţie şi pentru a pune mâna pe cât mai mult, este o eroare, deoarece nu întruneşte cele trei condiţii necesare pentru a fi încadrate în această categorie: monopol, putere de decizie, obligaţia de a da socoteală.

Direcţionarea poliţiei şi a procuraturii pe acest traseu seamănă cu un act de diversiune la care s-a apelat probabil pentru a nu se descoperi ceva care este mai grav, cum ar fi o infracţiune economică. Cine ne asigură că ceva asemănător nu s-a produs şi în 1999 în cazul păgubiţilor FNI? A verificat cineva dacă banii care au dispărut din acest fond nu au fost folosiţi pentru încercarea "norocului" în speculaţii bursiere? sau dacă nu cumva devalorizarea, aceea de astăzi, de mâine nu a pregătit o spălare de bani? Este nevoie oare să fie căutată de indolenţi sau de corupţi şi Banca Naţională? sau a fost o neglijenţă a cărei răspundere ar trebui să şi-o asume cineva până nu intervine Parlamentul?

Prea multe instituţii de credit s-au prăbuşit pentru a mai putea crede că a fost doar o întâmplare. Ar fi foarte interesant ca opiniei publice româneşti şi mai ales cetăţeanului de rând să i se spună, de exemplu, cine l-a propus şi cine a dat acceptul pentru numirea directorului Băncii de Scont. De ce Bancorex-ul şi Banca Agricolă au mai acordat credite după februarie 1997, când, oficial, a apărut acuzaţia de pagube. Nu cumva pentru a mări creditele nerecuperabile şi pentru a devaliza cu bună ştiinţă aceste două instituţii? Ar fi interesant de aflat cine au fost beneficiarii şi mai ales cei de după schimbarea conducerilor. A verificat cineva vreodată cum s-au făcut creşterile de capital la societăţi care au fost vândute la un preţ de două ori mai mare decât valoarea reală? sau în cazul diminuării artificiale a capitalului la fostele întreprinderi de stat pentru a putea fi achiziţionate la un preţ infim, dar pentru a putea obţine câştiguri incomensurabile din vânzarea la bucată a halelor, a instalaţiilor, a maşinilor unelte etc.? Toate aceste fonduri nu provin cumva din profiturile SRL-urilor care lucrează pentru firma mamă la care sunt acţionari şi alţii şi care au fost plătite serios pentru diminuarea profitului? Sigur că este bine ca prezumţia de nevinovăţie să fie acordată tuturor, inclusiv de societatea civilă. Şi câte întrebări se mai pot pune pentru a releva cele două aspecte ale criminalităţii economice, dar fie că nu ştim să le repunem sau, mai grav, nu avem curajul să le punem celor care sunt plătiţi din banii contribuabililor pentru a stăvili acest fenomen. ba chiar, spre deziluzia cetăţeanului de rând, onest şi binevoitor, tocmai aceştia fac parte din rândul angrenajului care întăreşte acest fenomen.

Un vechi proverb românesc spune că mai uşor este să previi decât să vindeci. Şi în cazul criminalităţii economice poate ar fi mai uşor şi mai ieftin prevenirea cauzelor care duc la apariţia lui decât prinderea şi pedepsirea făptaşilor pentru infracţiunile cu caracter economic. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În viaţa politică românească, la începutul acestui an, s-a relansat ideea luptei împotriva corupţiei, idee mult vehiculată atât în legislatura precedentă, cât şi la începutul anului 2001. Am sperat în sinceritatea acestei intenţii. Am crezut că organele de ordine ale statului român vor fi interesate în lupta împotriva hoţiei şi se va stopa prejudiciul adus statului român prin promovarea corectă a legalităţii.

Pe baza acestor considerente, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţiilor din Camera Deputaţilor a organizat o anchetă la Ocolul silvic Gheorgheni şi Direcţia silvică Miercurea Ciuc la care au mai participat doi ofiţeri superiori de la IGP.

în ziua de 4 iulie 2001, membrii comisiei au prins în flagrant pe hoţii de păduri. În zilele de 5 şi 6 iulie s-a dovedit, în mod concret, că elementele mafiote din domeniul silviculturii sunt sprijiniţi de către unii ofiţeri de poliţie din oraşul Gheorgheni şi din cadrul judeţului Harghita, fapt ce a dus la blocarea anchetei parlamentare. Văzând că mafia lemnului este susţinută de unii ofiţeri de poliţie, cum ar fi domnul colonel Şandor Eugen, Grigore Sabău şi Ion Dobrescu, m-am adresat şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita, cerând sprijinul domnului general Ioan Negruşa. Din partea domniei sale am primit următorul răspuns, la data de 17 august 2001: "La sesizarea dumneavoastră, înregistrată la numărul de mai sus, cu respect, vă comunicăm: documentele la care faceţi referire au fost ridicate de Compartimentul poliţiei economico-financiare din Poliţia oraşului Gheorgheni în vederea efectuării cercetărilor penale în cauză. Actele contabile sunt necesare pentru soluţionarea cauzei acesteia, constituind mijloace de probe în dosar. La finalizarea cercetărilor urmează să vi se comunice soluţia legală propusă organului local de parchet".

Domnule general, au trecut peste 8 luni de la data scrisorii dumneavoastră. Se pare că prin tergiversarea cazului Ocolului silvic din Gheorgheni se amână soluţionarea, aşteptându-se împlinirea termenelor de prescripţie pentru a se clasa aceste cazuri. Această atitudine dovedeşte susţinerea corupţiei în domeniul forestier. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

A trecut mai mult de un an de la alegerile generale. Fiecare formaţiune politică angajată în competiţia electorală a făcut campania cum a ştiut şi cum a putut. Cei care nu au avut bani mulţi au mers din localitate în localitate şi s-au expus riscului de a fi alungaţi cu pietre, ouă clocite sau s-au expus dialogului deschis şi sincer, asumându-şi erori şi merite. Cei cu bani mulţi, cu milioane, cu sute de milioane, cu miliarde au mers cu spectacole grandioase, cu pachete de promisiuni şi bunuri cu termene de garanţie, nu întotdeauna neexpirate. Coloane de zeci de maşini şi sute de însoţitori aplaudaţi, mai mulţi decât alegători sau spectatori minori, finalizau fiecare etapă prin chefuri pantagruelice la fel ca datoriile încă neplătite şi promisiunile electorale neonorate. Unii le-au crezut, alţii nu. Vai celor care nu le-au crezut şi nu au dat votul lor învingătorilor! Nici până astăzi, răzbunările nu contenesc şi nu este vorba decât de câteva persoane, sute, mii. Este vorba de un judeţ întreg, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Desigur, mulţi factori au făcut ca rezultatele să fie favorabile Partidului România Mare în judeţ. Poate că un element important l-a constituit modul decent şi realist de a face campanie, poate nevoia de a vedea şi pe alţii la putere. Din nenorocire, la un an de la luarea puterii în judeţ de către PSD, PUR şi UDMR, bătălia continuă. Românii din judeţ sunt blamaţi pentru votul dat în noiembrie 2000. Pentru că au votat cu PRM, partea de buget alocată judeţului este infimă. pentru că au votat cu PRM, primăriile nu au bani, pentru că au votat cu PRM, drumurile nu sunt asfaltate. pentru că au votat cu PRM, nu vin în judeţ investitorii străini. pentru votul lor, cetăţenii trebuie să plătească impozite mai mari, nu se pot bucura de drepturi constituţionale, nu-şi pot redobândi proprietăţile, nu-şi primesc la timp salariile şi pensiile, nu au căldură, nu au una, nu au cealaltă. Culmea, pentru votul în procent de 29% în favoarea PRM, deci, 71% în favoarea celorlalţi, lucrurile merg prost în economia judeţului, în administrarea judeţului, în Partidul Social Democrat, în Partidul Umanist Român, poate şi în UDMR.

De ce spun toate acestea? Pentru că exact aceste lucruri se mediatizează la emisiuni televizate, emisiuni radio ale unor posturi locale, interviuri în presă ale unor politicieni ai puterii sau aşa-zişi analişti politici şi gazetari care fac spume la gură şi sunt la un pas de infarct când îi consideră pe alegătorii judeţului oameni subinstruiţi, tâmpiţi, înapoiaţi, naţionalişti, extremişti şi altele asemenea, acuzându-i şi făcându-i responsabili de toate ponoasele şi necazurile din acest judeţ. Nimic despre matrapazlâcurile marilor afacerişti din structurile actualei puteri, nimic despre incompatibilităţile reprezentanţilor actualei puteri cu prevederile legale, nimic despre interesele reprezentanţilor puterii, rezolvate pe rând prin jocul votului şi al majorităţilor formate prin promisiuni şi compensaţii fel de fel, fără o minimă decenţă şi morală. Din cauza partidului România Mare, care nu are nici o posibilitate de a interveni şi influenţa structurile de puteri locale, fiind în minoritate şi în opoziţie, nu se pot găsi cele mai bune soluţii economice şi sociale în judeţ. Din cauza noastră nu se mai sfârşesc intrigile şi sforăriile şi luptele pentru putere în cadrul organizaţiei PSD Bistriţa-Năsăud, conflictele dintre organizaţiile PSD din judeţ, dintre PSD şi PUR, cam pătat, precum şi reacţiile şefilor de la Bucureşti faţă de Organizaţia judeţeană PSD.

Am aşteptat mult şi bine ca un reprezentant al puterii să spună că s-a sfârşit campania electorală, că la putere se află cine se află, că votul în România este liber şi opţiunea nu se poate pedepsi, că un Guvern care-şi spune democrat nu pedepseşte un judeţ pentru modul cum a votat o parte dintre cetăţenii săi şi că, dimpotrivă, are preocupări pentru a-i atrage de partea sa pe aceia care nu i-au acordat votul la un moment dat. Aşa cum i-aţi văzut dumneavoastră, aşa i-am văzut şi eu.

Am tot tăcut în speranţa că luptele vor intra pe făgaşul normalităţii, dar cu îmbuibaţii şi analfabeţii, deveniţi înţelepţi cu diplome date prin gardul puterii, care dau lecţii la TV la radio sau în scris tuturor, de la opincă până la vlădică, fără bun simţ şi fără nici o jenă, ne vedem nevoiţi a proceda ca atare, adică să le spunem că prostia nu are nici vârstă şi nici ruşine, că oricâţi bani primesc pentru ceea ce fac astăzi, cum s-au vândut şi ieri se vor vinde şi mâine, prostituate ale oricărei puteri, şi că într-o bună zi se vor înceca în propria lor mizerie.

Sunt sigur că, acei care au fost alături de noi, au forţa morală de a suporta lecţiile moralizatoare făcute pe dolari ale tuturor politrucilor şi ideologilor de doi bani şi că vor rămâne alături de noi în încercările la care suntem supuşi de inamicii comuni. Realitatea nu iartă! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică am să mă refer la corelaţia între lupta anticorupţie în România şi ordonanţele guvernării.

Acceptând corupţia ca o prezenţă cvasiindependentă, dar însoţind permanent dezvoltarea economică, socială şi politică a societăţii umane, niciodată acest fenomen nu a fost tratat ca ceva implacabil şi necontrolabil. Menirea luptei împotriva corupţiei a fost întotdeauna limitarea acestui flagel, iar semnificaţia acesteia este recunoaşterea că expansiunea acestui rău peste anumite limite pune într-un total pericol prezentul şi viitorul unei societăţi.

Tranziţia în România a fost un teren fertil corupţiei, la nivel oficial fiind recunoscut faptul că aceasta a evoluat spre limite critice reprezentând o ameninţare grav㠖 în conformitate cu convenţiile civilă şi penală privind corupţia, adoptate de Consiliul Europei – pentru supremaţia dreptului, a democraţiei şi a drepturilor omului, echităţii şi justiţiei sociale, dezvoltării economice şi funcţionării corecte şi echitabile a economiei de piaţă.

Credibilitatea sincerităţii acestei recunoaşteri oficiale, în toate guvernările, ar fi fost dată de o preocupare instituţională continuă, tăcută, fermă, cu persuasiune şi rezultate constante pentru limitarea şi ţinerea sub control a fenomenului corupţiei. Din păcate, percepţia opiniei publice a fost şi este că autorităţile descoperă din când în când, cu o candoare nedisimulată, pericolul corupţiei, se lansează triumfal în lupta cu acest flagel, cu măsuri interne şi externe, în stil de campanie electorală şi de imagine. Pe moment mai cad şi capete, aducându-se electoratului mici şi imediate satisfacţii, după care se aşterne uitarea până la o nouă revigorare programată a luptei împotriva corupţiei.

Opţiunea integrării euro-atlantice a României a ajuns şi a depăşit orizontul unor decizii chiar favorabile ţării din partea partenerilor occidentali, iar, din această perspectivă, fără a minimaliza rezultatele luptei anticorupţie obţinute de guvernele de până acum, cred că a continua în aceeaşi manieră lupta periodic exaltată împotriva corupţiei înseamnă să ne furăm singuri căciula.

Într-o atare situaţie, a menţiona că România împărtăşeşte aceleaşi valori ale democraţiei occidentale devine o frază tot mai puţin credibilă pentru partenerii occidentali.

Din perspectiva legislativă, trebuie să admitem cu responsabilitate că ofensiva împotriva corupţiei Executivul a instrumentat numai efectele acesteia, în timp ce adresarea cauzelor corupţiei rămâne fie în afara preocupărilor autorităţilor, fie tributară unui comportament care le alimentează. În mod direct, mă refer la faptul că proiectele de legi nu sunt trecute prin aşa-numitul filtru anticorupţie, după cum Legislativul este supus unui tir de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă care-şi produc efectele şi deschid conştient sau inconştient noi portiţe corupţiei.

Tendinţa Executivului spre măsuri de tip administrativ, care sporesc numărul de ghişee la care trebuie să bată contribuabilul, nu face decât să stimuleze liberul arbitru, subiectivismul, voluntarismul funcţionarilor publici şi implicit slăbiciunile acestora la tentaţiile corupţiei.

Avalanşa ordonanţelor nu poate fi în interesul guvernării PSD, dacă doreşte într-adevăr să ia taurul de coarne în ceea ce priveşte corupţia în acest an 2002, al deciziilor de invitare la negocieri a noi candidaţi NATO. Un posibil cerber al observării acestor ordonanţe din punct de vedere al cauzelor, care alimentează corupţia – respectiv Parlamentul – este în mod deliberat eliminat din joc de peste un an de zile, iar perspective de a se intra în normalitate nu se întrevăd.

Când este vorba de o luptă anticorupţie sinceră, cred că toate puterile în stat trebuie să coopereze la limita maximă a competenţelor tocmai pentru a anihila cauzele şi a limita efectele acestui fenomen, Parlamentului asigurându-i-se rolul de a amenda şi corecta orice construcţie instituţională, politică, mecanism predispuse să-l alimenteze. Partenerii noştri externi, investitorii străini şi interni, cetăţenii aşteaptă de la noi o acţiune concertată şi eficace în lupta anticorupţie, rezultatele scontate putând fi asigurate printr-un proces de legiferare corect şi conştientizat de pericolul unei corupţii în expansiune. Orice comandă politică trebuie cenzurată de către parlamentari atunci când este vorba de corupţie, verticalitatea noastră determinând în final o asanare morală şi a vehiculului politic care, prin votul electoratului, ne-a adus în această Cameră a Parlamentului României.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari şi ultimul vorbitor prezent înscris pe listă domnul Ráduly Róbert.

Doamna Leonida Iorga Lari:

Stimaţi colegi,

Recent, în ţară, cât şi în afara hotarelor ei, au avut loc evenimente care nu trebuie să ne scape atenţiei. Continua pregătire a României pentru Summitul de la Praga, ceea ce sună bine, deci premierul Năstase ne preîntâmpină să nu facem o obsesie cu NATO. Continua împingere a Basarabiei în braţele CSI, ceea ce sună rău, iau amploare demonstraţiile tinerilor basarabeni, iar Preşedintele Iliescu ne declară că e o treabă care priveşte Republica Moldova, că România nu are nici un amestec. Da, acum nu are de ce să se amestece. E corect gestul de reţinere din punct de vedere politic, pentru ca ţara să-şi atingă obiectivele propuse. Dar în 1991, pe când în Basarabia era un Guvern proromânesc, în frunte cu Mircea Druc, cu care se putea coopera frăţeşte, conducerea din Ţara-Mamă putea să se amestece, liber, Imperiul Sovietic fiind în agonie. Dar Ţara-Mamă de atunci încerca să încheie tratat cu muribunda Uniune Sovietică peste capetele românilor-basarabeni, după care a urmat războiul pe Nistru, după care a fost înăbuşită mişcarea de eliberare naţională, după care prezentul ne oferă astăzi revolta justificată a copiilor împotriva puterii comuniste, de fapt filoruse, pentru limba română şi istoria românilor.

Dar vă imaginaţi că ei, fiind copii, au scăpat de anchete, interogatorii, la fel şi profesorii! În şcolile, liceele din Chişinău a început o întreagă teroare. Se încearcă depistarea micilor patrioţi. Bine măcar că nu sunt ucişi, precum prin 1988-’89, erau persecutaţi patrioţii adulţi, cărora li se aplica un tratament mult mai sever. Dacă ne-am lua după puterea de gândire a Preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Ghenadi Selezniov, apoi echipa Voronin ar trebui la nevoie să folosească şi forţa. Dar Voronin, de pe când era ministru de interne, ştie că asta nu miroase a bine. Tocmai de aceea evită să vină cu arme peste mulţimi, însă intenţionează altceva – să facă un referendum, la care să participe şi Transnistria, deci şi Armata a 14-a, dar cine ştie, şi alte trupe străine dizlocate pe acolo.

În privinţa aceasta, colonizatorii sunt maeştrii marilor manevre. Nu în van, la comemorarea combatanţilor căzuţi în Transnistria pe 2 martie a.c., expreşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a declarat fără umbre de echivoc în ce priveşte acel război inegal, mai degrabă măcel, că totul s-a organizat la indicaţiile Moscovei, că s-au deschis depozite de armament ale Armatei a 14-a şi cazacii, mai bine zis puşcăriaşii veniţi de pe aiurea, au constituit o armată mai mare şi mai bine înzestrată ca armata naţională a Moldovei.

În acelaşi context, eu vreau să spun că nu e bine când doi oameni, care luptă pentru aceleaşi idei, sunt într-o relaţie de animozitate. Am în vedere cazul de la Antena 1, de la Tucă-show, altercaţia dintre Iurie Roşca şi Ilie Ilaşcu.

E trist că s-a întâmplat aşa ceva, dar ţin să menţionez că Ilie Ilaşcu a fost membru al FPCD, actual PPCD, a stat nouă ani în puşcărie – el, şi nu Iurie Roşca – şi ruşii nu ţin la zdup un om din mare simpatie. Aşadar, nu era cazul ca Iurie Roşca să-l atace pe Ilie Ilaşcu, precum l-a atacat, precum i-a atacat de altfel în presă şi pe alţi scriitori şi luptători care l-au promovat şi l-au susţinut.

Faptul că unii dintre intelectualii din Basarabia au fost nevoiţi să se refugieze în ţară, nu este numai din cauza pericolului de a fi răpuşi în Basarabia, cum au fost răpuşi şi alţii. Pericol care pe Iurie Roşca nu-l păştea pe atunci. Poate abia acum îl va paşte pentru organizarea acestor manifestaţii.

Deci, nu atât teama de moarte ne-a adus în Ţara-Mamă, cât interesul pur naţional de a afla ce oare se întâmplă la centru, că, oricât am lupta noi în Basarabia, totul se îneacă în sânge şi în suferinţă. Putem lupta încă 100 de ani, dacă ne dă viaţă Dumnezeu, şi tot la represalii în sânge ajungem.

Aşa că, e timpul s-o încheiem cu atacurile unii împotriva altora. În loc să dăm unii în alţii, acum ar fi cazul să ne strângem rândurile, căci destinul nu ne surâde deloc la porţile cetăţii. Să ne amintim, de exemplu, că acest domn Selezniov, cu ultimele sale declaraţii, a pus lumea pe gânduri.

De fapt, ştiam ce hram poartă încă acum un an. Într-o discuţie cu el la Ambasada Rusiei, unde am fost trimisă de către senatorul Corneliu Vadim Tudor cu un mesaj în privinţa eliberării lui Ilaşcu, la un moment dat, i-am zis: "proorocii ruşi spun că a fost o greşeală a Rusiei de a se extinde pe teritorii străine şi că, oricum, odată şi odată le va întoarce teritoriile ţărilor păgubite". La care frază, mi-a răspuns negru de supărare: "Eu nu ştiu ce spun proorocii, dar ştiu că în 10 ani vom federaliza Republica Moldova şi, adio, unirea cu România".

Atenţie, atenţie mare, stimaţi politicieni români! Odată ce a indicat şi termenul de 10 ani, înseamnă că au deja o strategie de luptă, iar noi, măcar una de apărare nu avem.

Totuşi, consider că Vladimir Putin e un tip inteligent şi instruit şi nu se va porni iarăşi cu cotropirile, precum predecesorii săi.

Aşadar, ce reiese de aici? Dacă România se îndrepta spre U.E. şi NATO încă prin 1991, atunci, altă făină se măcina la moară. Dacă eram mai hotărâţi în alegerea noastră, acum, poate, ar fi mai aproape de aceste structuri împreună cu Basarabia.

Un înalt demnitar occidental a spus zilele acestea că Republica Moldova este o problemă a Europei. Orice ar spune comisarii europeni care conduc destinele ţărilor, problema dată este şi a României; ba, în primul rând a României. Că acum, odată cu posibilitatea intrării în U.E. şi în NATO e tardiv să mai vorbim pe această temă, este o altă chestiune.

Iar la Bucureşti, duminică, 3 martie a.c., domnul Brucan spunea că acţiunea de protest de la Chişinău a uluit întreaga Europă, că l-a impresionat chiar şi pe dânsul, din cauza amplorii pe care a luat-o. Asta-i amploare? I-aş zice eu domnului Brucan. 80 de mii, 100 de mii de oameni? Păi, în 1989-’90, mişcarea de eliberare naţională din Basarabia adunase în centrul Chişinăului peste un milion de oameni, care cereau unirea cu România. Şi Ţara-Mamă nu s-a sincronizat în timp cu Basarabia, pentru că, mă rog, avea probleme cu fosta URSS.

Acestea sunt erorile trecutului, pe care trebuie să le recunoaştem cu toţii, ca să putem merge mai departe.

De altfel, domnul Brucan, în mod indirect, îmi dă dreptate.

La întrebarea domnului Mândruţă: care ar fi condiţia decisivă pentru intrarea României în NATO? a răspuns fără înconjur: fireşte, formula de colaborare cu Rusia. Şi conducerea României ce va face atunci?

Deja, din declaraţiile liderilor PSD transpare clar că va spune din nou: renunţăm la Basarabia, o lăsăm în zonă de influenţă rusească. Altă cale nu e. astfel, declaraţia domnului Selezniov, că în 10 ani Rusia va federaliza Basarabia şi populaţia românească de acolo se va topi într-o masă de oameni fără limbă, istorie, etnie, nişte români, nişte ruşi, vedem că prinde contur.

Ei, bine, fraţi români de la PSD, câteva generaţii de români basarabeni au fost de acum nimicite. O nimiciţi pe această nouă generaţie, care în 12 ani de zile a învăţat şcoală românească, s-a adăpat la cultura românească, credeţi dumneavoastră că vă va ierta Dumnezeu şi pentru asta?

Dacă tot ţineţi de sfaturile diferiţilor demnitari, atât ruşi, cât şi europeni, vă rog, mai sfătuiţi-vă încă o dată cu dânşii să fie găsită o altă soluţie!

O Europă bătrână şi civilizată mai are resurse analitice pentru a o găsi, pentru că nu se cuvine să scape de moarte împingându-i în braţele ei pe fraţii tăi de suflet şi de sânge. Păcatul atrage după sine pedeapsa, spune Biblia.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor – domnul deputat Ráduly Róbert.

Domnul Ráduly Róbert Kálmán:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Duminica trecută s-a încheiat la Salt Lake City, în America, Olimpiada de iarnă.

Marţea trecută, acum o săptămână, seara, la orele 23,35, a aterizat cursa Air France, cu care a revenit în ţara delegaţia olimpică a României. Puţină presă şi puţini demnitari autohtoni români care au aşteptat această delegaţie; domnul Popper, secretarul general al COR, şi cu mine – şi atât. Nici un demnitar din partea Guvernului, ministerului, care este un prim semnal, un semnal interesant.

Bineînţeles că ştim cu toţii că la o olimpiadă important este să participi, dar, deopotrivă, este important ca, în momentul când revii, indiferent de rezultate, să fii primit cum se cuvine.

Acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, din nefericire, reacţiile presei sportive au fost, în opinia mea, total deplasate, au catalogat participarea delegaţiei României la Jocurile Olimpice de la Salt Lake City ca fiind un eşec total. Şi n-au mers mai departe acolo unde trebuia şi trebuie mers, şi anume la a analiza de ce nu mai suntem la foarte multe ramuri de sport hibernale, unde am fost odată. Ştim foarte bine că Panţâru, de exemplu, echipajul condus de Panţâru a fost campion mondial la bob sau că nu mai puţin la ultima olimpiadă, găzduită de Statele Unite ale Americii, la Lake Placid, echipa de hochei a României a fost pe locul 7 din lume, ceea ce a fost cam demult, acum 22 de ani şi acum ne batem undeva în subsolul Diviziei mondiale la acest sport.

Permiteţi-mi să vă aduc în atenţie câţiva sportivi, puţini, e adevărat, care au reuşit să se califice pe merit, după concursul de calificare la această olimpiadă de iarnă.

Este vorba în primul rând de Tofalvi Eva, portdrapelul delegaţiei României la aceste jocuri, în opinia mea, cea mai bună sportivă, în ramură de sporturi hibernale, din ultimul deceniu, singura care a reuşit un loc 6 anul trecut, în 2001, la Campionatul Mondial.

Kristo Katalin, o patinatoare în vârstă de 18 ani, la shorttrack dublu la bob - Kovacs Erika-Ispirescu Maria, Antal Zsolt – un brav sportiv de 30 de ani care participă la ski fond, Gheorghe Chiper – la patinaj artistic şi Marian Blaj – la biatlon.

Atâţia au fost – 7 sportivi – care au obţinut calificarea după concursuri de calificare la aceste jocuri olimpice; Luca Roxana a fost al 8-lea sportiv, tot la patinaj artistic, care a reuşit, cu puţin noroc, să se califice. Însă, din nefericire, delegaţia noastră olimpică a fost compusă din mult mai mulţi sportivi şi, astfel, resursele puţine care au fost afectate acestor sporturi de iarnă, s-au dus într-o direcţie de masă, ca să spunem aşa. Totuşi, noi credem – şi eu cred – că visul oricărui sportiv este să participe la olimpiadă şi puţini au această ocazie şi de aceea trebuie să-mi scot pălăria şi să ne scoatem cu toţii pălăria şi să-i tratăm cu respectul cuvenit, indiferent dacă s-au calificat sau s-au dus, din alte considerente, au fost nominalizaţi, din alte considerente, la această olimpiadă.

Faptul că au ajuns acolo, la Salt Lake City, a însemnat o serie de renunţări şi cred, cu toată convingerea, că e un rezultat deosebit, mai ales că, din păcate, ramurile de sport hibernale din România sunt subfinanţate.

Citesc în continuare, dau citire tuturor acelor sportivi care au reuşit să participe într-o probă olimpică sub culorile României, dincolo de cei 7 pe care i-am menţionat deja. Dana Cojocea şi Alexandra Rusu, la biatlon; Florian Enache, Adrian Duminicioiu, Teodor Demetriad şi Iulian Pocioianu – la bob, Cristian Stanciu, Marian Tican, Eugen Radu şi Robert Deleanu – la sanie, Iakob Endrio şi Daniela Oltean – la patinaj viteză, Alexandra Munteanu – la ski şi atât.

Şi permiteţi-mi ca să nominalizez şi pe cei mai buni antrenori la sporturile de iarnă în momentul de faţă din România, Marton Simon la biatlon şi Csiszer Judit shorttrack, la patinaj pe pistă redusă, şi Hodos Laszlo la bob.

În încheiere, aş vrea să fac câteva consideraţii, pornind de la declaraţia antrenorului Marton Simon, antrenorul celei mai bune sportive din România la sporturile de iarnă. Domnul Marton Simon a explicat astfel participarea delegaţiei noastre la olimpiadă. COR a asigurat asistenţă medicală. Pe baza deciziei Comitetului Olimpic Român, din păcate, această asistenţă a fost asigurată în loc de un medic, de o asistentă medicală, aceasta neavând nici măcar medicamentele necesare. În starea în care au ajuns mai mulţi sportivi, pentru că s-au îmbolnăvit de gripă la olimpiadă, ar fi trebuit o medicaţie, dar acest lucru nu a fost asigurat şi, astfel, rezultatele au lăsat de dorit.

Totuşi, sportivii noştri au fost trataţi, dar de un medic american, cu o anumită bunăvoinţă. Îmi pare rău că, astfel, s-a dus pe apa sâmbetei, munca noastră de mai mulţi ani.

Concluziile faţă de participarea noastră la această olimpiadă, dincolo de părţile bune, ar fi cam următoarele: trebuie neapărat ţinută o analiză, trebuie neapărat regândită politica sportivă şi mai ales politica vis-a-vis de sporturile de iarnă.

Stăm foarte prost, avem lacune, carenţe deosebite în ceea ce priveşte medicaţia sportivă. Şi dacă medicina sportivă din România nu va reuşi să revină în elita medicinii sportive, vom avea foarte mari probleme.

În Salt Lake City, îmi povesteau sportivii şi antrenorii la aeroport, după revenirea în ţară, delegaţiile serioase – Germania, Norvegia, Statele Unite şi aşa mai departe – aveau controale zilnice din partea medicilor proprii. Se preleva sânge, se analiza acea probă de sânge şi, pe baza ei, în fiecare moment ştia antrenorul situaţia, starea în care era sportivul, modul în care trebuie administrată medicaţia, modul în care trebuie făcută pregătirea sportivă, pentru ca rezultatul să fie optim, ciclul de pregătire să-şi atingă vârful, exact în momentul concursului.

Din păcate, la noi, metodele sunt arhaice, fără să se facă apel la medicina modernă, la tehnica de vârf în acest domeniu. Şi nu mă gândesc la dopaj, ci la medicina permisă de mişcarea olimpică, de mişcarea sportivă.

A doua problemă este legată de bazele sportive. Dacă ne uităm în ţară, de exemplu, mergem la Sinaia, găsim acolo o pistă de bob, membră de orice muzeu al satului. Este una dintre ultimele piste artificiale. Acest lucru n-ar fi foarte rău, pentru că la Saint Moritz este singura pistă practic artificială din lume, pe care se fac concursuri de cupă mondială. Însă, la Sinaia, această pistă este în paragină, n-a mai fost reparată, reînnoită de câţiva ani buni, prezintă adevărate pericole şi chiar nu demult a avut loc acolo un accident într-o curbă, un echipaj de-al nostru a părăsit suprafaţa pistei.

Dar, putem să mergem mai departe şi să constatăm că nu există în România astăzi nici o pistă artificială de patinaj viteză, sau că există numai 5 patinoare artificiale, din care 4 sunt acoperite şi unul este descoperit şi, bineînţeles că, astfel, este foarte greu, cu o bază de selecţie minimă, să ai un sport de performanţă, pentru că, aşa cum ştim cu toţii, pentru a avea rezultate într-un sport, trebuie să ai foarte mulţi copii, speranţe, juniori 2, juniori 1, tineret şi aşa mai departe.

Nu în ultimul rând trebuie regândită întreaga politică sportivă şi eu aici m-aş opri, în final, la un singur detaliu, şi anume politica de imagini a Televiziunii Române, care este o televiziune publică. În opinia mea, este o gravă greşeală că Televiziunea publică se concentrează doar asupra fotbalului în ceea ce priveşte campionatul naţional. Este un monopol pe care se bat deopotrivă televiziunile private şi Televiziunea publică şi ele, spre deosebire de alte ţări care au un tratament echitabil al sporturilor, fotbalul domină totul în România.

În opinia mea, dacă forurile, Guvernul, respectiv ministerul de resort, dar şi conducerea Televiziunii care, încă o dată vă spun, este o televiziune publică şi ar trebui să se ghideze şi după alte principii, nu reuşeşte o distribuţie echitabilă a timpilor afectaţi transmisiunilor sportive, în afară de fotbal care, din nefericire – şi acesta este într-un regres vizibil -, nu prea o să avem nici un alt sport de echipă.

Trebuie să găsim un echilibru, să avem şi meciuri de handbal, şi meciuri de baschet, de volei, de polo pe apă şi de hochei, de ce nu, transmise în mod regulat pe posturile Televiziunii naţionale.

Desigur, puteţi să spuneţi că la hochei se mai transmite din când în când, da, pentru că acolo facem un lobby incredibil şi, din fericire, sponsorul Ligii naţionale – Connex – pune întotdeauna bani frumuşei pentru ca respectivul post de televiziune să transmită un meci sau altul.

În concluzie, sporturile de iarnă, participarea noastră olimpică, este într-adevăr într-un regres, dar acest regres nu se datorează sportivilor, nu se datorează acestor tineri talentaţi, care muncesc, care lucrează într-un mod total neimaginabil, sau inimaginabil pentru noi, muritorii de rând, şi au performanţe de excepţie.

Eu v-aş ruga pe dumneavoastră, sau aş ruga pe cei care pot să facă, să ia măsuri în acest sens, să sprijinim sportul, să sprijinim aceşti tineri, pentru că merită, să sprijinim în interesul lor, în interesul nostru, al tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Între timp, a venit şi domnul deputat Ionel Olteanu. Aşa că îl invit la microfon.

S-ar putea, între timp, să ne onoreze Delegaţia Parlamentului din Maroc şi o să vă întrerup în acel moment, ca să salutăm prezenţa domniilor lor în sala noastră. O să vă anunţ eu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Perioada actuală este dominată, în mod evident, de transformări majore, concentrate pe accelerarea schimbărilor la nivelul mecanismelor societăţii, în planul funcţionării instituţiilor statului şi chiar în ceea ce priveşte comportamentul individual.

O dinamică nouă îşi face deja resimţite efectele, ca urmare a unor provocări simultane, determinate de marile tendinţe economice, tehnologice, financiare şi socio-culturale, care conturează fenomenul mondializării.

După 50 de ani, iată, în care construcţia europeană a generat multiplicarea structurilor şi a instituţiilor, dar în primul rând civilizaţie şi progres, Uniunea Europeană se află în plin proces de reflecţie în faţa unor provocări – multe dintre ele fără precedent -, pentru a identifica răspunsurile la întrebările privind un viitor încă neclar şi nesigur.

Lucrările Convenţiei europene asupra reformei constituţionale a Uniunii Europene au început pentru a sistematiza o arhitectură normativă şi instituţională, prolifică şi costisitoare, dar mai ales pentru a răspunde necesităţii unei eficienţe sporite a structurilor comunitare.

Nu întâmplător, reforma politică şi instituţională din România, obiectiv prioritar, stabilit de Guvernul Adrian Năstase pentru acest an, se înscrie în contextul preocupărilor celor mai multe state europene de a se adapta la cerinţele progresului de integrare, la exigenţele cetăţenilor, la imperativele modernităţii.

Prin propunerile de revizuire a Constituţiei, Partidul Social Democrat relansează practic dezbaterea asupra actualizării unor dispoziţii din Legea fundamentală, în raport de obiectivele naţionale de integrare europeană şi euro-atlantică, o dezbatere naţională asupra prezentului şi viitorului României, într-o Europă integrată, care se doreşte a fi un dialog flexibil, dar mai ales eficient.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Olteanu, vă rog să-mi permiteţi. Vrem să salutăm, în numele tuturor celor prezenţi, delegaţia Parlamentului marocan, condusă de domnul Mustapha Oukacha.

Le urăm un "Bun venit în Parlamentul României!" (Aplauze)

(Membrii Delegaţiei Parlamentului marocan iau loc în loja de la balcon)

Continuaţi, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Unele dintre propunerile formulate se referă la stabilirea unor atribuţii distincte pentru Camera Deputaţilor şi Senat şi modificarea corespunzătoare a procedurii parlamentare de dezbatere şi adoptare a legii, creşterea eficienţei activităţii legislative prin reducerea numărului parlamentarilor, reducerea stării de cuprindere a legilor organice, posibilitatea Guvernului de a interveni în procesul legislativ, Statutul parlamentarilor, depunerea Jurământului, imunitatea parlamentarilor, care ar urma să primească în principal votul sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, sancţionarea neparticipării parlamentarilor la lucrările şi activităţile parlamentare, având ca efect renunţarea la mandat, în condiţiile prevăzute de legea organică.

De asemenea, alte modificări se referă la garantarea proprietăţii private, la atribuţiile Curţii Constituţionale, aceasta din urmă urmând să aibă competenţa controlului tratatelor internaţionale înainte de ratificarea lor de către Parlament, la sesizarea preşedintelui Senatului, iar, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate să poată fi invocată în faţa oricărui organ de jurisdicţie, precum şi de către Avocatul Poporului.

Altă propunere de revizuire se referă la lărgirea cadrului constituţional de protecţie a identităţii minorităţilor naţionale.

În sfârşit, din acest scurt rezumat, aş mai menţiona şi propunerile de revizuire referitoare la întărârea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, propuneri destinate să consolideze independenţa justiţiei, să facă din justiţie, o justiţie responsabilă şi apropiată de cetăţean.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În condiţiile unui orizont de aşteptare specific unei societăţi româneşti prea mult şi prea greu încercată de o tranziţie care pare interminabilă, modernizarea democraţiei în România nu înseamnă doar armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană inclusiv revizuirea corespunzătoare a Constituţiei, ci şi asigurarea funcţionării eficiente a instituţiilor statului, pentru ca toţi românii să poată participa la construcţia noii Europe.

Desigur, reforma cere tenacitate şi metodă. Pentru că nu există o altă cale practicabilă decât aceea a democraţiei participative, a căutării solidare a concluziilor utile care fac posibil ceea ce este necesar. Ea presupune nu numai un efort de imaginaţie ori de voinţă a clasei politice, dar şi încurajarea exercitării de către cetăţeni a drepturilor lor şi asumarea responsabilităţilor corelative atât la nivel decizional cât şi pe plan individual. Pentru că este mereu imperfectă, democraţia este totdeauna susceptibilă de ameliorări reprezentând, fără îndoială, scena potrivită pe care pot evolua toţi actorii, oameni politici, magistraţi, funcţionari, societatea civilă sau, pur şi simplu, cetăţenii.

Din această perspectivă, menţinerea unor teme de dezbatere ancorate exclusiv în trecut, ca şi a unui climat artificial a unei culturi a conflictului nu servesc, fără îndoială, construcţiei funcţionale a viitorului fie şi pentru că semnificaţia simbolului specific nu poate schimba prin ea însăşi realitatea.

De aceea, în contextul în care Convenţia Europeană va discuta, va dezbate viitorul Europei, viitorul Constituţiei Europene, dar şi viitorul României, credem că delegaţia care va reprezenta Parlamentul României trebuie în mod necesar să susţină interesele României, interesele Europei, pe baza unui mandat care trebuie să fie aprobat de către Parlament. Un asemenea mandat exercitat, bineînţeles, ar urma să fie examinat în legătură cu îndeplinirea sa cel puţin trimestrial de către Camerele reunite ale Parlamentului.

Cred că într-un asemenea demers solidar, atât pe plan european, cât şi pe plan naţional, în legătură cu reforma sistemului politic şi instituţional, atât pe plan intern, repet, cât şi pe plan european, cred că ne putem solidariza în legătură cu un demers care trebuie să fie al nostru, al tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei s-a încheiat.

Vă mulţumesc pentru participare.