Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu, Tudor Mohora şi Borbély László, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă propun să începem. Bună dimineaţa şi o zi bună la toată lumea!

Având în vedere că sunt 28 de înscrieri, vă rog foarte mult să vă concentraţi intervenţiile, ca să putem da posibilitate tuturor celor înscrişi.

Îl invit pe domnul Cristian Sandache să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul Vlad Gabriel Hogea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nicolae Titulescu scria în anul 1937 că "atitudinea României faţă de Rusia exclude dintr-un început ideea neutralităţii. Nu putem fi decât, ori duşmanii, ori prietenii uriaşului stat".

Pornind de la această observaţie, relaţia dintre România şi Republica Moldova trebuie interpretată astăzi din perspectiva realismului politic şi a interesului superior al statului român.

O astfel de relaţie nu poate, bineînţeles, să excludă componenta afectivă, fie şi pentru faptul că suntem descendenţii aceluiaşi trunchi istorico-lingvistic.

Românii din Basarabia trec printr-o etapă istorică nefastă. Sufleteşte nu putem să rămânem nepăsători vizavi de această situaţie. În acelaşi timp, însă, diplomaţia presupune raţiune şi spirit de prevedere iar, de regulă, afectivitatea trebuie cenzurată. Aceasta nu înseamnă mai puţin patriotism, cum greşit consideră unii.

Acelora care acuză Partidul Social Democrat de absenţa sentimentului naţional când este vorba despre românii din Republica Moldova, le reamintim exemplul vieţii lui Nicolae Titulescu, acuzat la vremea sa de prosovietism, din simplul motiv că dorea normalizarea relaţiilor cu Rusia.

Nu putem accede în structurile instituţionale ale vestului, adoptând o atitudine belicoasă faţă de est. Or, când spunem "est" ne gândim la influenţa geo-politică a Rusiei în această parte a Europei.

Nu suntem mai puţin români dacă acceptăm ca prioritate ideea integrării europene nu ca pe un moft, nu ca pe un lux inutil, ci ca pe o garanţie a reintrării în normalitate.

Cei care au murit în închisori au fost torturaţi sau marginalizaţi, cei care au stropit cu sângele lor străzile oraşelor României în decembrie 1989 au visat, în fapt, la libertate, normalitate şi prosperitate.

Politica externă a unei ţări nu poate fi orchestrată nici pripit, nici pasional. Istoria nu este o dogmă sacrocanctă, ci o permanentă încercare de a explica o anumită realitate. Precum jucătorul experimentat şi abil, în faţa unei table de şah, astfel şi diplomaţia românească a prezentului este nevoită a concepe mişcările cele mai înţelepte, soldate cu cele mai mari avantaje pentru ţară.

Nici o revendicare fundamentală nu se mai poate realiza astăzi prin fier şi sânge. România nu este Prusia lui Frederic al II-lea, nici Germania lui Bismark. Iar anul este 2002 şi nu 1780 sau 1871.

Să fim realişti şi chiar dacă nu ne manifestăm astăzi zgomotos şi spectaculos, nu înseamnă că ne iubim mai puţin ţara decât alţii.

Nu putem sacrifica interesele pe termen lung ale statului român, pentru efemeridele politicianiste ale unui spectacol, seducător, poate, dar inutil.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vlad Gabriel Hogea. Se pregăteşte domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Onorată adunare,

Ţara în care trăim nu este România ideală la care visăm de ani şi ani, ci România adusă în pragul dezastrului de către o clasă politică majoritar incompetentă şi totalmente coruptă, care ignoră cu bună ştiinţă linia naţională şi progresistă pe care ar trebui să o urmeze.

Ar fi necesar, pentru împrospătarea memoriei nedemnilor noştri guvernanţi de azi să reamintim ce spunea marele doctrinar şi om politic Bogdan Petriceicu Haşdeu acum mai bine de un secol: "Dictatura este o patimă necesară a nulităţilor. Lipsiţi de concepţiuni vaste şi de cunoştinţe solide, uzurpatorii de reputaţiune se tem, cu tot dreptul, a întâlni cumva în cale nişte capete mai fericite. Aceasta îi îndeamnă a suprima cu brutalitate orice manifestare de independenţă. Matematiceşte vorbind, nula este cea mai dictatorială dintre toate cifrele"!

Actual este discursul lui Haşdeu şi cu privire la magnifica antiteză dintre cosmopolitism şi naţionalism. Înaintaşul nostru scrie că: "ridicol în teorie, cosmopolitismul este în practică un egoism rafinat. Este comod a iubi umanitatea, când aceasta ne scuteşte de a vedea altceva în lume, afară numai de propria noastră nulitate! (…) Duşmanul cel mai neîmpăcat al românismului este spiritul cosmopolit, răspândit în ţară, mai mult sau mai puţin, sub diferite forme, când mai fine, când mai grosolane, când făţiş, când îmbrobodit în larva libertăţii fără naţionalitate sau al oportunităţii fără principii! (…) Românismul este umanitate, libertate şi adevăr. cosmopolitismul, egoism, sclavie şi minciună!..."

Magistrală anticipare a scenei politice actuale, unde dogmatismul totalitar PSD-ist tinde să cenzureze orice opinii critice venite din partea opoziţiei naţionale reprezentate de Partidul România Mare.

Brutalitatea partidului de guvernământ o putem explica pe deplin dacă vom apela la publicistica lui Hasdeu: "Un om care nu se împiedică în limbă îşi revarsă focul în vorbă şi se linişteşte; un gângav sau un mut, când se simte în neputinţă de a se răzbuna prin cuvinte se aprinde şi apucă măciuca".

Cum am putea să răspundem noi la torentul de invective care se revarsă dinspre imperiul mediatic controlat de PSD? Cu ipocrizia pe care ne-o recomandă cele trei veacuri de fanariotism şi neofanariotism dâmboviţean? Spune tot Haşdeu: "Tinerimea este francă. Ea nu ştie a se ascunde după perdeaua necunoscutului", iar "patriotismul nostru este nestrămutata linişte a unui cugetător ce priveşte cu ochii raţionamentului consecinţele viitoare în fenomenele momentului şi, plin de încredere în previziunile ştiinţei, se bucură cu bucuria, nu de astăzi, ci de mâine".

Din păcate pentru ţara noastră, cei din PSD, fie nu l-au citit pe Hasdeu, fie l-au citit, dar nu l-au înţeles, pentru că altfel le-ar fi rămas în minte cuvintele marelui gânditor: "Naţionalismul este o condiţiune esenţială a tuturor creaţiunilor mari în sfera ideii. Ceea ce este originalitatea pentru un individ, este naţionalitatea pentru un popor. Reduşi la caracterul general de bipede umane, noi ne învârtim exclusivamente în preocupaţiunea curat zoologică de a satisface materia prin materie: să trăim bine, să mâncăm bine, să ne îmbrăcăm bine, să ne mişcăm bine, toate în simţul vulgar al cuvântului".

Iar celor care pun falsa problemă a integrării în NATO şi UE înaintea interesului naţional real şi concret, le reamintim că "fără naţionalism, progresul poate ajunge la apogeu, dar numai progresul material, progresul brut, progresul vitei".

Quod erat demonstrandum.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Becsek-Garda Dezideriu. Se pregăteşte domnul Eugen Nicolicea.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În Cartea albă a guvernării care reprezintă, de fapt, bilanţul anului de guvernare 2001 se prevede necesitatea continuării procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care APAPS este acţionar, prin atragerea de investitori români şi străini şi care prezintă garanţii în realizarea de investiţii în perioada de postprivatizare.

În cadrul privatizării spaţiilor comerciale, însă, se fac numeroase abuzuri şi ilegalităţi, cum ar fi cazul Societăţii Comerciale Comtop S.A. Topliţa, unde nu numai că nu s-a respectat legea, prin supraevaluarea valorii aportului adus de Societatea Comercială "Bradul" S.R.L., prin introducerea unor active asupra terenurilor, asupra cărora nu deţine titlul de proprietate, în timp ce patrimoniul Comtop S.A. rămânea neevaluat.

Astfel, s-a diminuat valoarea acţiunilor APAPS, de la 45,6% la 15,4%, fiind afectate interesele micilor acţionari, în special a Societăţii Comerciale Gemarom Impex SRL.

Fenomenul de corupţie, numai la nivelul Societăţii Comerciale Comtop SA Topliţa, se ridică la peste 10 miliarde lei. Însă, acest caz nu este singular. Aşa se întâmplă, în general, în întreaga ţară, acolo unde statul mai deţine prin APAPS acţiuni în mod minoritar din patrimoniul societăţilor comerciale care activează în domeniul comerţului. Astfel, prin devalizarea patrimoniului statului, în întreaga ţară, sute de miliarde lei ajung, fără just temei, în buzunarul escrocilor, indiferent de poziţia lor socială sau de apartenenţă politică.

Domnul Nicolae Râtea, din anul 1995 sesizează aspectele legate de fenomenul corupţiei de la Societatea Comercială Comtop S.A. Topliţa. Însă, reprezentanţii organelor de control sesizate de către domnia sa, cu toate că îi dau dreptate, dar sub masca "nu vreau să-mi rup capul", "să nu mă pun rău" sau "tu nu ştii cine este în spatele acestei acţiuni", refuză să-şi facă dreptate, conform legilor ţării.

Eu sper ca APAPS-ul, în acest caz, îşi va face datoria, în scopul eradicării fenomenului de corupţie, iar domnii Puiu Miron Nicolae şi Carabibu Mihail nu se vor mai lăuda de sprijinul primit de ei din partea unor oameni influenţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Eugen Nicolicea. Se pregăteşte domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Eugen Nicolicea:

"Amneziile lui Băsescu".

Traian Băsescu nu şi-a depus la sfârşitul mandatului de deputat declaraţia de avere. A încălcat legea şi este pasibil de pedeapsă. Acum toată lumea aşteaptă cu sufletul la gură rezultatul controlului averii lui Băsescu. Deja circulă zvonuri despre o avere colosală, despre conturi în bănci străine, avere obţinută din vânzarea flotei şi din afacerile încheiate la Ministerul Transporturilor şi Primăria Capitalei. Toţi aşteaptă să vadă ce ascunde Băsescu, ce avere va declara, ştiut fiind că o declaraţie în fals se pedepseşte cu închisoarea.

S-ar putea, însă, să fim dezamăgiţi, iar faptul că Băsescu a încălcat legea, nedeclarându-şi averea la sfârşitul mandatului, să se datoreze doar unei amnezii cronice, pe fondul unui sindrom al dublei personalităţi. Vom încerca acum şi în următoarele zile să-i aducem aminte cine este şi ce a făcut.

A uitat Băsescu cum a dispărut flota în timp ce era ministru? O să-i aducem aminte.

A uitat Băsescu că însuşi şeful lui, Petre Roman, l-a făcut părtaş la hoţie? Aceasta nu a uitat şi s-a răzbunat pe acesta, debarcându-l din funcţia de preşedinte al Partidul Democrat. Acum Băsescu crede că şi noi ceilalţi am uitat.

A uitat marinarul Băsescu că judeţul Vaslui nu are nici un port? Se pare că a uitat, din moment ce nu a avut curajul să candideze la Constanţa şi a devenit deputat de Vaslui.

A uitat marinarul Băsescu că în locul flotei a oferit doar o fabrică de îngheţată? Cred că a uitat. Dar acum când face pe campionul luptei anticorupţie minte de îngheaţă apele.

A uitat Băsescu de şmecheriile locative în care este implicat, obţinerea unor locuinţe pentru el şi pentru acoliţii săi, prin declaraţii false?

A uitat Băsescu de afacerea SUNOIL? Îi vom aduce aminte.

A uitat Băsescu de afacerile de la Ministerul Transporturilor, pe vremea când era ministru? Îi vom aduce aminte.

A uitat primarul Băsescu de prelungirea contractului cu firma BETACONS?

A uitat primarul Băsescu de preţurile derizorii prin care a concesionat terenuri?

Boala lui Băsescu are manifestări grave: se zbate, ţipă, muşcă din colegi şi omoară câini, după proverbul: "Ţiganul când a ajuns împărat, întâi pe tasu’ l-a eutanasiat".

Voi încheia, citându-l pe Petre Roman: "Dumneata eşti direct implicat. Nu statul repară incompetenţa şi hoţia".

Poate veţi crede că boala lui Băsescu este incurabilă. Nu este adevărat! Se vindecă după un tratament adecvat, în câţiva ani, la Rahova!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Dinu. Se pregăteşte domnul Damian Brudaşca.

Domnul Gheorghe Dinu:

Declaraţia mea politică este adresată Guvernului României, partidului de guvernământ şi poartă un titlu deja perimat, dar totuşi nou: "Când va înceta atentatul la viaţa şi demnitatea celor de vârsta a treia?"

După evenimentele din decembrie 1989 asistăm sistematic la deprecierea fără precedent a vieţii celor care, fără voia lor, au intrat în categoria socială a celor de vârsta a treia - pensionarii. Guvernele care s-au succedat la putere nu au făcut altceva decât să scoată legi, hotărâri de Guvern, acte normative care mai de care mai aberante, mai absurde, creând un haos general în sistemul de pensii.

Mult trâmbiţatele recorelări, indexări în funcţie de rata inflaţiei s-au dovedit în realitate praf în ochii acestor oameni, care au muncit, au asudat pentru a crea bunuri şi care, nu din vina lor, într-un regim totalitar nu au reuşit să-şi acumuleze bani pentru zile mai negre.

Speranţa lor că o dată pensionaţi vor putea să-şi ducă în condiţii onorabile zilele bătrâneţii s-au dovedit deşarte. De la babilonia cu medicamentele, când o zi compensate, când alte 30 necompensate, şi până la pensia derizorie, în comparaţie cu cheltuielile aberante de întreţinere şi până la ultimul ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale (oare cu cine solidaritatea?) prin care s-a dispus, fără anunţarea pensionarilor, de a le alimenta conturile din cardul BANCPOST (de ce numai cu BANCPOST această dispoziţie a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi nici cu o altă bancă? - iată o altă întrebare), obligându-i pe pensionari de a veni în fiecare lună pe la BANCPOST pentru o declaraţie că vor să li se depună banii prin cardul magnetic, reprezintă deci, după opinia mea, cea mai mare batjocură pentru aceşti oameni. Să mă rezum. După ce nu îi anunţă nimeni că pot să-şi scoată banii prin sistemul electronic, că mai pot să-şi scoată banii prin sistemul electronic, eliberându-se bani doar la ghişeele BANCPOST, după ore de aşteptare, de acum nu mai pot utiliza sistemul modern informatic, pentru că Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale nu mai vrea el.

Oare, pe perioada când miliardele de lei, la nivel naţional, cu banii pensionarilor au staţionat în BANCPOST, cine o fi încasat dobânzile?

Când Parlamentul României a legiferat introducerea sistemului de plată a impozitelor şi taxelor pe internet, tocmai pentru a uşura viaţa oamenilor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale ordonă anularea acestui sistem modern de plăţi, tocmai la cea mai defavorizată categorie socială - pensionarii.

Iată motivele pentru care solicit Guvernului României, domnului prim-ministru Adrian Năstase, demiterea imediată a ministrului muncii şi solidarităţii sociale, a secretarilor de stat din acest minister, precum şi a preşedintelui Casei Naţionale de Pensii, incapabil să gestioneze un minister aşa de important.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Damian Brudaşca. Se pregăteşte domnul Ştefan Baban.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

După cum se ştie, în perioada 18 – 27 martie a.c., în întreaga ţară se desfăşoară recensământul populaţiei şi al locuinţelor, acţiune importantă şi necesară pentru o corectă cunoaştere a situaţiei ţării.

Din păcate, pentru unele forţe reacţionare şi antiromâneşti, cum este şi actualul aliat al puterii, UDMR, prilejul a fost folosit pentru incitarea la falsificarea adevărului, spre a servi scopurilor iredentist-revanşarde pe care le reprezintă şi promovează.

Încă de la începutul lunii ianuarie a.c., reprezentanţi ai etniei romilor din judeţul Cluj mi-au adus la cunoştinţă acţiuni întreprinse, inclusiv de emisari ai Guvernului de la Budapesta, pentru a-i determina pe romii din Transilvania şi cu precădere pe cei de pe raza Municipiului Cluj Napoca să se declare unguri. Atât liderilor, cât şi în mod individual romilor care au acceptat acest lucru, le sunt oferite între 20 şi 30.000 de forinţi. Acest fapt l-am adus la cunoştinţa opiniei publice şi sper că de el a aflat inclusiv prefectul judeţului Cluj. Mă îndoiesc, însă, că acesta a informat în legătură cu această acţiune ilegală, menită a falsifica rezultatele recensământului, pe şefii săi ierarhici.

În perioada premergătoare recensământului, UDMR şi bisericile minorităţii maghiare au distribuit în rândul populaţiei de origine maghiară, dar şi al romilor, o serie de fluturaşi. Este clar pentru orice om de bună-credinţă că scopul unor asemenea acţiuni îl reprezintă dorinţa UDMR de a spori artificial şi nejustificat cifra reală a populaţiei de origine maghiară, spre a servi scopurilor diversioniste pe care şi le propun în viitor.

În ultimile zile, în afara acestor acţiuni, constatăm implicarea tot mai activă a poliţiştilor clujeni în perturbarea desfăşurării normale şi legale a recensământului în Municipiul Cluj Napoca, precum şi iniţierea de acţiuni, de intimidare a unor cenzori şi a unora dintre cetăţeni.

La cererea UDMR şi PSD, în Municipiul Cluj Napoca a început o acţiune de teroare poliţienească, riscând să aibă efecte negative asupra recenzorilor, dar şi asupra persoanelor care încă nu au fost recenzate.

Clujenii cunosc faptul că în Municipiul Cluj Napoca recensământul a fost bine organizat, respectându-se prevederile legale privind desfăşurarea acestei acţiuni.

În loc să se preocupe de respectarea prevederilor legale, prefectul şi poliţia s-au autosesizat, în urma cererii şi şantajului UDMR, şi au început urmărirea penală, nu împotriva UDMR, ci împotriva recenzorilor care au respectat Hotărârea Guvernului nr. 680/2001 şi au încheiat procese-verbale de contravenţie pentru cei care nu au respectat prevederile legii.

Deşi nu au fost comunicate procesele-verbale pentru persoanele sancţionate contravenţional, poliţiştii clujeni i-au chemat la poliţie pentru a-i cerceta penal pe recenzorii despre care au aflat din mass-media că au semnalat unele contravenţii.

De asemenea, poliţiştii, încălcând Constituţia României şi Hotărârea Guvernului nr. 680/201, au făcut cercetări penale la domiciliul unora dintre persoanele recenzate, reuşind performanţa de a se înţelege, probabil în urma cursurilor intensive de limba maghiară, iniţiată pentru poliţişti de ministrul Ioan Rus, cu o clujeancă de etnie maghiară, care refuză sistematic şi în mod sfidător să vorbească în limba română.

Menţionăm că până în prezent a fost întocmit şi comunicat un singur proces-verbal de contravenţie pentru un cetăţean care nu a respectat Hotărârea Guvernului nr. 680/201.

Culmea este, însă, că poliţiştii nu l-au cercetat penal pe cetăţeanul care şi-a recunoscut fapta şi a plătit amenda. Pentru celelalte contravenţii semnalate în timpul desfăşurării recensământului, legislaţia prevede că procesele-verbale se pot încheia în termen de 6 luni de la data constatării contravenţiei.

Prin acţiunile antiromâneşti desfăşurate în aceste zile se încearcă, de către cei vasali UDMR-ului, să se falsifice rezultatele recensământului populaţiei în Municipiul Cluj Napoca şi în alte mari localităţi ale Transilvaniei, astfel încât ponderea locuitorilor de etnie maghiară să depăşească 20%, iar pe sediile prefecturii, poliţiei şi ale altor instituţii publice să apară denumirile în limba maghiară.

Având în vedere gravitatea acestei situaţii îmi permit, în final, să adresez domnului prim-ministru următoarele întrebări:

1) vă rog să precizaţi dacă aţi interzis prefecţilor din judeţele cu populaţie maghiară să ia măsuri legale pentru a contracara şi sancţiona astfel de acţiuni.

2) Este important de ştiut dacă dumneavoastră personal sau alţi membri ai Executivului au fost informaţi de prefecţii din judeţele Transilvaniei despre astfel de materiale şi acţiuni ale UDMR.

3) Nu consideraţi că se impun măsuri ferme, chiar şi destituire, acolo unde este cazul, a prefecţilor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale sau şi-au depăşit competenţele?

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul Sever Meşca.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Reeşalonările – avantajul firmelor de stat".

Potrivit noii grile de eşalonare care conţine 20 de criterii, agenţii economici de stat şi privaţi vor trebui să obţină un anumit punctaj pentru a se eşalona datoriile.

Întreprinderile de stat sunt, din start, avantajate pentru că aici se aplică automat eşalonări şi la datoriile bugetare şi la energie, în momentul în care vor fi privatizate.

Societăţile de stat şi cele private, care au datorii la bugetul de stat vor putea beneficia de reeşalonarea acestora, în cazul în care vor acumula un punctaj corespunzător, bazat pe cele 20 de criterii, ca: proporţia datoriilor achitate din totalul datoriilor, vechimea acestora, vechimea agentului economic ce solicită reeşalonarea, modul de respectare a reeşalonărilor anterioare.

Grila este construită pentru trei grade principale de risc: scăzut, mediu şi ridicat, iar societăţile ce solicită aceste reeşalonări vor trebui să prezinte programe de restructurare viabile.

Acest act normativ va fi, totuşi, pentru unii mumă, adică pentru societăţile de stat, şi pentru alţii ciumă, adică pentru societăţile private, deoarece toate datoriile bugetare ale societăţilor cu capital majoritar de stat, acumulate până la sfârşitul anului 2001, vor fi îngheţate. Penalităţile aferente acestora vor fi anulate, restul fiind eşalonate pe baza acestor criterii. În acest timp, firma privată va trebui să facă tot posibilul pentru a-şi strânge punctele necesare reeşalonării datoriilor.

Un alt cadou făcut firmelor de stat reprezintă îngheţarea şi respectiv reeşalonarea datoriilor către furnizorii de energii, precum şi ştergerea penalităţilor aferente. De ce cadou? Pentru că, după cum se ştie, şi sectorul energetic are nevoie de investiţii în valoare de 4 miliarde de dolari, bani care nu se vor mai putea regăsi ca plată pentru ceea ce a fost livrat.

Privaţii trebuie, însă, să plătească, pentru că la ei reeşalonările la energie nu se aplică, astfel încât robinetul poate fi închis automat, dacă se întârzie termenul de plată. Şi aceasta, în timp ce societăţi cu capital majoritar de stat, mari consumatoare de energie şi răuplatnice sunt iertate, în mod sistematic, de către fiecare guvernare de după 1989.

Să nu ne mirăm, atunci, de nivelul investiţiilor străine în România, dar mai ales de temerile şi neîncrederea ce domină sectorul privat, atunci când fiecare Guvern declară cu emfază că prioritatea programului economic şi implicit a reformei economice o reprezintă privatizarea.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Sever Meşca. Se pregăteşte doamna Mona Muscă.

Domnul Sever Meşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezenta declaraţie politică, pe care o fac în nume propriu, se adresează fostului meu partid, Partidul România Mare, şi este un mesaj de salut, cu ocazia unui eveniment programat a avea loc sâmbătă, 30 martie, plenara Consiliului Naţional al Partidului România Mare.

Stimaţi foşti colegi pentru totdeauna,

Şi stimaţi foşti colegi pentru puţină vreme,

Vă salut la acest început de primăvară, care poate fi un nou început, pentru noi toţi. Pentru mine va fi în maniera decisă de mine însumi, prin demisia făcută publică prin mass-media pe 22 februarie, imediat după ce fusese transmisă preşedintelui dumneavoastră.

Demisia este un act unilateral de voinţă, eu am demisionat, nu mi-a cerut-o nimeni, nu am fost dat afară de nicăieri.

Preşedintele dumneavoastră, în deplină cunoştinţă de cauză şi împotriva a ceea ce cunoaşte o ţară întreagă, a afirmat altceva: că am fost dat afară din partid. Cum se numeşte o astfel de afirmaţie? O minciună!

Preşedintele dumneavoastră a evitat, în prealabil, să discute problemele apărute în partid, într-o astfel de plenară a Consiliului Naţional, în care un vicepreşedinte acuzat ar fi putut să se apere în mod democratic şi a convocat, de teamă, Consiliul Naţional, numai după ce a scăpat în mod abuziv de acel vicepreşedinte.

V-a convocat acum pentru a vă impune, ca de atâtea ori înainte, propriul lui punct de vedere, la care nu admite replică.

Fiţi atenţi la marcata sa instabilitate, la lipsa sa de consecvenţă!

Mai nou, ieri s-a declarat împotriva aderării la NATO, după ce nu cu mult timp în urmă a semnat documente oficiale în favoarea aderării.

Aveţi acum, stimaţi foşti colegi de partid, ocazia să-l întrebaţi pe preşedintele vostru cum au fost întocmite listele de candidaţi şi ce merite în partid au avut până în 2000 actualii deputaţi Irina Loghin, Ion Dolănescu, Dan Puzdrea, Mircea Ifrim, Constantin Duţu, senatorii Mihai Lupoi, Dorel Onaca, Constantin Găucan şi alţii. Şi ce rol joacă în politica şi deciziile de partid întâlnirile din strada Butoianu, de la Brad, de la Neptun, cu numai câţiva dintre apropiaţii "tribunului", fără a se ţine cont de structurile partidului. Mai întrebaţi-l, dacă sunteţi curioşi şi dacă nu vă este frică, pe "tribun" ce rol joacă Organizaţia centrală a PRM, dacă partidul este organizat în profil teritorial?

Până la răspunsul oficial al domnilor Tudor şi Ciontu, vă spun eu: este o "clocitoare" pentru cei care se declară în secret membri ai partidului, de teama de a nu le fi afectare meschinele interese, fără adeziune, fără nici o răspundere, fără nici o contribuţie şi fără nici un risc, presupuse personalităţi aşteptând momentul în care îi va culege de acolo "tribunul" Tudor sau vicele Ciontu, sau fratele Marcu, sau surioara Lidia, pentru a-i aşeza, de ce oare, pe locuri eligibile, când voi, cei din judeţele ţării şi Capitală, munciţi, alergaţi în vânt şi ploi, îi ridicaţi osanale lui Vadim şi vă alegeţi de fiecare dată cu încă patru ani de aşteptare.

Mai întrebaţi-l pe Vadim – vă sugerez numai – când va avea de gând să respecte statutul, Legea partidelor politice, legile ţării, instituţiile statului şi pe voi, cei care i-aţi creat piedestalul pe care s-a aşezat, pentru că, pe el, partidul îl încurcă.

Întrebaţi-l, stimaţi foşti colegi, când va separa şi în fapt revista "România Mare" de partid, aceasta în cazul că firma "România Mare" îi mai aparţine!

Întrebaţi-l, dragii mei, 20-30 de mii de români sau câţi veţi fi rămas ca membri, pe cine şi cum are de gând să instaleze în funcţiile de conducere rămase vacante şi pe care dintre dumneavoastră vă va călca în picioare primii în viitorul apropiat?

Şi, dacă, mai întâi, vă va răspunde Vadim la toate aceste întrebări, întrebaţi-l, apoi, dacă mai are de gând să vă zăpăcească pe toţi membrii Consiliului Naţional cu un discurs prea frumos şi înălţător şi mobilizator şi bine rostit, dar sută la sută demagogic şi mincinos?

Această declaraţie politică salut este ultima mea contribuţie la viitorul Partidului România Mare, în legătură cu care nu mă mai interesează decât soarta alegătorilor minţiţi că li se vor rezolva toate problemele, când "tribunul" nu mai are dialog cu nimeni şi aproape nimeni nu îl mai respectă.

Succes deplin lucrărilor Plenarei Consiliului Naţional al Partidului România Mare! Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumim pentru grija pe care o manifestă domnul Meşca pentru partidul nostru.

O invit pe doamna deputată Mona Muscă la microfon şi se pregăteşte domnul Mircea Costache.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de o "Declaraţie politică privind abuzul comis la Consiliul municipal Drobeta Turnu Severin".

De mai mult de un an încoace, Guvernul încearcă să ne obişnuiască cu practicile sale antidemocratice, menite a asigura controlul asupra opiniei publice, în principal prin acaparea mass-media. Acelaşi Guvern promovează o politică originală cu privire la putere şi opoziţie: anume, că aceasta din urmă trebuie redusă la tăcere, pentru ca Puterea să se desfăşoare în voie.

Dacă până nu de mult aflam că proprietatea este un "moft", iată acum că şi libertatea de exprimare, dreptul cetăţenilor la informare şi, mai grav, şi dreptul celor aleşi de a-şi exprima liber opiniile au devenit nişte "mofturi" supărătoare, pe care actuala Putere nu mai este dispusă a le tolera. Cel mai recent caz de încălcare a acestor drepturi, dar şi a Constituţiei României şi a legilor în vigoare, inclusiv Legea liberului acces la informaţiile de interes public, s-a petrecut în şedinţa din 21 martie 2002 a Consiliului Municipal din Drobeta Turnu Severin.

Există trei aspecte care mă îndreptăţesc să afirm că ne aflăm în faţa unui abuz fără precedent. Pentru prima dată în istoria postdecembristă a României, un consilier local, ales democratic de către cetăţeni pentru a le reprezenta interesele şi punctele de vedere, a fost exclus de la şedinţa Consiliului, sub un pretext absurd, penibil chiar. După ce în repetate rânduri intervenţiile sale au fost omise din procesul verbal, consilierul Partidului Naţional Liberal Mariana Hoacă a fost pedepsită pentru îndrăzneala de a încerca repararea acestei nedreptăţi prin înregistrarea propriilor declaraţii din şedinţa Consiliului. Majoritatea PSD din Consiliul Local "a votat" excluderea consilierului local din şedinţa Consiliului!

Şi presa a fost pedepsită de tirania majorităţii pesediste din Consiliul Municipal Drobeta Turnu Severin pentru îndăzneala de a participa la şedinţa de consiliu local, care cuprindea pe ordinea de zi chestiuni de interes public. Aşa încât a fost şi ea trimisă afară, împreună cu consilierul local, cu excepţia unui singur cotidian şi a unei televiziuni.

În fine, după ce toate vocile incomode au fost reduse la tăcere, consilierii au putut, liniştiţi, să-l demită pe directorul Casei Municipale de Cultură, care mai fusese destituit cu un an în urmă, dar care, atenţie! între timp, a fost repus în funcţie în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Ce contează legea pentru ăştia?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Prin deciziile luate, consilierii Puterii au reuşit performanţa, deloc de invidiat, să încalce, într-o singură şedinţă, Constituţia României, principiul separaţiei puterilor în stat, Legea liberului acces la informaţiile de interes public şi Legea administraţiei publice locale. Ţin să le reamintesc acestora că art. 30 din Constituţia României garantează libertatea de exprimare, iar art. 31 dreptul la informaţie; de asemenea, art 15 din Legea liberului acces la informaţiile de interes public prevede, citez: "Accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat." Or, pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului erau doar chestiuni de interes public, precum informarea asupra activităţilor edilitar-gospodăreşti desfăşurate în municipiul Drobeta Turnu Severin.

Ne-am putea întreba retoric care este explicaţia pentru un astfel de comportament politic? Am putea crede că majoritatea din Consiliul Local Turnu Severin funcţionează după vreun cod de legi din Evul Mediu, potrivit mentalităţii sale, sau că şi-a creat propriul cod de legi sau, poate, pur şi simplu, se consideră deasupra legilor în vigoare, ceea ce o absolvă de obligaţia de a le respecta.

Dacă într-un Consiliu Local, care este un organism ales de către cetăţeni şi în slujba cetăţenilor, unde sunt reprezentate toate opiniile politice, s-a putut produce un astfel de abuz incalificabil, singurul lucru care le rămâne de făcut actualilor guvernanţi este să voteze mâine în Parlamentul României excluderea de la dezbateri a celor care au altă opinie decât ei. Şi nici nu ar avea de ce să ne mire acest lucru, dacă ne aducem aminte că, nu demult, de la tribuna acestui for, cineva ne ameninţa, pe cei din Opoziţie, cu condamnarea penală pentru opiniile pe care le exprimăm cu privire la o anumită lege, iar un distins oficial, într-un limbaj de cartier, indica opoziţiei: "Ciocu’ mic!"

Probabil că inspiraţi de această sintagmă, cei aflaţi la putere au hotărât să construiască sub semnul ei o întreagă stategie politică, care nu înseamnă decât un pumn pus în gura adversarilor politici şi a presei independente. Consider, cu toată responsabilitatea, că în cazul mai sus relatat s-a trecut graniţa dintre democraţie şi tiranie (fie ea a majorităţii, fie a unei entităţi unice), s-a trecut graniţa dintre pluralism şi impunerea unei singure voinţe, dintre pluralism şi impunerea unei singure voinţe, dintre respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale şi îngrădirea lor. Semnificaţia unui astfel de gest depăşeşte cadrul unei şedinţe de consiliu local şi este un simptom la nivelul întregii Puteri.

Se pare că actualii guvernanţi nu au înţeles sau nu sunt capabili să înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că nu ei sunt stăpânii legii, că nu sunt mai presus de lege şi că nu vor putea guverna la nesfârşit hărţuind presa şi opoziţia în interior, dar erijându-se în campioni ai democraţiei în exterior.

Cer o anchetă oficială a celor întâmplate în Consiliul Local al oraşului Turnu Severin şi fac apel la societatea civilă, pentru a se solidariza pentru apărarea democraţiei, în pericol în România la ora actuală, şi pentru a veghea la respectarea legilor în România, inclusiv de către majoritatea PSD.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Costache, se pregăteşte domnul Raduly Robert Kalman.

Stimaţi colegi, vă reamintesc că sunt 29 de înscrieri la cuvânt, insist asupra concentrării expunerii!

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Am să ţin cont şi să concentrez pe cât posibil ceea ce am de spus. E vorba de reacţia unor categorii tot mai numeroase de cetăţeni la recenta asumare a răspunderii privind accelerarea privatizării, care a stârnit în rândul cetăţenilor noi şi îndreptăţite nedumeriri.

Văzând ei cu ce efecte economice şi financiare s-au finalizat "accelerările" Guvernelor anterioare, au dreptate să se întrebe, dacă, şi de data aceasta, se vor "accelera", de fapt, satisfacerea clientelei politice, dinamizarea operaţiunii "bani pentru partid", dacă vom avea din nou parte de accelerarea şomajului, a sărăciei, accelerarea polarizării excesive a societăţii. Vom trece din nou pe lângă gardurile fostelor întreprinderi ca pe lângă nişte cimitire? Vânzarea pe un euro va duce la accelerarea redresării economice reale, prin infuzie de tehnologie, management performant, infuzie de capital circulant ori se va revigora doar exportul de fier vechi, masă lemnoasă etc.? Dacă scumpirile fără precedent ale costului gazelor şi energiei electrice, alături de fiscalitatea excesivă, au avut cumva scopul de a aduce în incapacitate de plată unele societăţi, numai pentru a fi trecute pe lista "mireselor" neatractive, rămase nemăritate din lipsă de "bărbaţi" curajoşi?

Atunci, dacă este aşa, strigăturile care se vor auzi curând sub fereastra celor care îşi asumă mereu răspunderea, în timp ce singura lor melodie preferată este fuga de răspundere, vor suna cam aşa: "Cei ce vând pe-un euro/ Trebuie duşi la neuro!"

Chiar aşa! Ce vor să spună guvernanţii ultimilor 12 ani? Că nu puteam fi primiţi în NATO şi Uniunea Europeană cu flotă, cu complexe zootehnice, cu sere, solarii, cu fabrici şi uzine, adaptate noilor condiţii potrivit cerinţelor pieţei? Cui foloseşte deşertizarea şi sărăcirea continuă a României? Poporului român, sigur, nu! Partenerilor noştri bogaţi, iarăşi, nu!

Pe "autorii" operei îi cunoaştem, "cobaii" care o suportă, se văd, cine sunt, totuşi, beneficiarii decandentismului programatic al societăţii româneşti? Cui prodest?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Raduly Robert, se pregăteşte domnul Ştefan Giuglea.

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Alături de "Primăvara" de la Bucureşti, legat de NATO, al doilea eveniment important, fără doar şi poate, în momentul actual, este recensământul populaţiei şi locuinţelor. O să mă refer pe scurt la această ultimă activitate care se defăşoară în România.

În primul şi în primul rând, desigur, există un semn de întrebare – nu ştiu cât de serios este el – legat de legalitatea acestui recensământ, atât timp cât Legea nr. 677/noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date stipulează anumite prevederi, care, în opinia mea personală, duc la consecinţa ca acest recensământ să fi fost prevăzut printr-o lege specială. Acest lucru nu s-a întâmplat, drept urmare, aceste semne de întrebare, legate de legalitatea recensământului, vor plana în continuare. Însă, pot să spun că ele sunt secundare, din moment ce evenimentul va fi fost deja desfăşurat.

Mult mai importante cred că au fost şi rămân lacunele organizatorice legate de acest recensământ. În primul şi în primul rând, problemele legate de informarea corespunzătoare a cetăţenilor recenzaţi. Aici, Guvernul a lăsat totul la voia întâmplării şi trebuie să spun că, probabil, dezinformarea sau neinformarea cetăţenilor va avea serioase consecinţe asupra veridicităţii datelor care vor fi înregistrate de recenzori.

Noi n-am stat, Uniunea Democrată Maghiară din România, cu braţele în sân. Mai mult, a trebuit să facem o campanie de informare, pentru a ajuta într-un fel Guvernul sau, mai bine zis, a face ce nu a făcut Guvernul pe banii contribuabilului, campanie care, probabil, fiind dusă în limba maghiară, nu a fost foarte bine înţeleasă de unii membri ai Executivului, am fost chiar criticaţi în videoconferinţa de săptămâna trecută. Însă, noi ne asumăm toată răspunderea, aşa cum şi Guvernul ar trebui să-şi asume răspunderea pentru activitatea ce n-a făcut-o.

Au fost probleme, tot aici, la capitolul organizatoric, legat de întrebări. După cum bine ştim, au fost întrebări de genul: "Dacă aveţi relaţii extraconjugale?" Ceea ce, pe mine, cel puţin, m-a dus cu ideea că nu ne aflăm în faţa unui recensământ, ci a unei spovedanii. Şi cred că aceste probleme, legate de moralitatea celor care au fost întrebaţi, ar trebui lăsate la latitudinea forurilor tradiţionale şi nu ar trebui preluate într-un recensământ. Probabil că, dacă aceste întrebări ar fi fost discutate nu numai cu liber-cugetători, ci şi cu oameni de ai bisericii, ar fi fost înlăturate.

A treia chestiune legată de lacunele organizatorice ar fi cea privind sistemul, care, până la urmă, a fost ales, care se dovedeşte în practică mult prea complicat. Probabil că soluţia simplă ar fi fost ca atunci când se completează formularul să se completeze şi codurile, pentru a convinge subiectul recenzat că nu se urmăreşte o denaturare a informaţiilor care sunt declarate de subiect. Din păcate, acum, avem de a face cu prelucrarea acestor date, dacă vreţi, în doi paşi: prima dată, se trec codurile; după aceea, aceste coduri sunt prelucrate prin sistem informatizat, ceea ce pe toţi cei care cunosc teoria sistemelor ne duce la ideea că, cu cât prelucrarea datelor este mai complicată, cu atât zgomotele care intervin pe canalele comunicaţionale alterează într-o măsură mai mare informaţia. Şi probabil că şi aici o să avem de a face cu nişte erori la prelucrare, care, dintr-un sondaj total, care ar trebui să ne dea eroare zero, ne duce la ideea, undeva, că o să avem erori serioase la prelucrarea datelor.

În al patrulea rând, vreau să vă spun că au fost greşeli din partea recenzorilor şi, uneori, au fost abuzuri. Nu vreau să aduc încă toate exemplele concrete, o să le aduc săptămâna viitoare, probabil. Eu spun că au fost greşeli, atunci când avem de a face cu o bună-credinţă din partea recenzorului, dar, în momentul în care se poate demonstra reaua-credinţă, atunci, bineînţeles că avem de a face cu un abuz.

Şi, în final, şi cu aceasta închei, trebuie să vă spun că, poate, cel mai grav lucru care s-a întâmplat a fost dezinformarea, minciuni care au fost lansate, cu ocazia acestui recensământ. Am ascultat cu stupoare, de exemplu, afirmaţii de genul, că, la Cluj sau în altă parte, s-au primit bani pentru a se declara unii de o etnie sau alta, de o limbă maternă sau alta.

Aş vrea să vă spun foarte serios, de la acest microfon, că cei care declară acest lucru ori vin cu probe, cu martori, cu declaraţii semnate ori vine procuratura să-i întrebe de ce instigă la ură interetnică. Cu toată responsabilitatea, o să-i rog pe toţi cei care fac asemenea afirmaţii să vină cu probe certe, scrise, probe cu martori, dacă se poate, cu alte probe, să arate că, într-adevăr, ceea ce afirmă este susţinut şi de realitate. Dacă nu, cred că imunitatea nu ştiu dacă îşi are rostul. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ştefan Giuglea, se pregăteşte domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Ştefan Giuglea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să atrag atenţia asupra unei probleme deosebit de importante şi grave, cu care se confruntă societatea românească în ultimii ani. Statisticile realizate arată o creştere alarmantă a cazurilor de abandon familial, datorate în mod deosebit degradării condiţiilor economice şi a valorilor morale, lipsei de educaţie şi informare a familiilor cu risc de abandon, neimplicarea comunităţilor locale în sprijinirea familiilor cu un astfel de risc.

În Constanţa, ca şi în alte judeţe, se nasc copii care ajung să nu afle niciodată ce înseamnă să trăieşti în familie, unii din aceştia sunt părăsiţi la ghena de gunoi sau pe câmp, iar alţii sunt uitaţi în maternităţi şi spitale. Cei mai mulţi ajung în case de copii, iar alţii, ce-i drept, mai puţini, copii ai străzii, posibili consumatori de droguri. Cu toate acestea, în ciuda problemelor existente, sunt familii sărace care se luptă ca aceşti copii să rămână în familie şi a-i ajuta acum înseamnă a demonstra că în ţara noastră familia a fost şi va rămâne o valoare.

Creşterea numărului de abandonuri înseamnă pentru societate copii instituţionalizaţi, delincvenţă juvenilă, deteriorarea imaginii comunităţii, alocarea de către stat a unor fonduri mai mari pentru întreţinerea acestora.

Iată de ce, în luna martie, în mod deosebit, se desfăşoară în judeţul Constanţa campania "Pentru o societate fără abandon", prin care se doreşte ajutarea familiilor sărace şi a copiilor, sensibilizarea opiniei publice şi a autorităţilor locale, o campanie care îşi propune să găsească rezolvarea problemelor ce conduc la abandonuri. Printre modalităţile de intervenţie derulate în scopul prevenirii abandonului au fost considerate ca fiind cele mai utile acelea care implică sprijinul financiar acordat familiilor cu risc de abandon, repartizarea de locuinţe şi găsirea de locuri de muncă necesare familiilor respective.

Cât despre lipsa de implicare a comunităţii în prevenirea abandonului, fenomenul este pus în primul rând pe seama lipsei banilor, pe indiferenţa faţă de problemele celorlalţi, pe lipsa mijloacelor legale de intervenţie, a educaţiei indivizilor în spiritul ajutorării familiilor cu situaţii dificile.

Din toate aceste motive şi pentru a realiza obiectivele propuse este mai mult decât necesară modificarea cadrului juridic actual al protecţiei copilului, în sensul restructurării acestuia, în momentul de faţă existând o impresionantă colecţie de acte normative, mai vechi sau mai noi, unele cu un limbaj mult prea tehnicist, ceea ce conduce la o dificilă cunoaştere şi aplicare a lor. De asemenea, modalitatea de tehnică legislativă, în speţă, structurarea normelor aplicabile în funcţie de instituţiile responsabile şi nu după interesul social, respectiv, după situaţiile întâlnite în practică, creează confuzii la diferite niveluri decizionale, dar, mai ales, cu consecinţe grave la nivel de execuţie.

Propun, în acest sens, concentrarea tuturor actelor normative într-o lege unică şi coerentă, numită generic "Legea copilului", reînfiinţarea serviciului de îngrijire a copilului mic la domiciliu, activitate ce se desfăşura înainte la nivelul dispensarelor, creşterea alocaţiei de stat pentru copii, selectarea atentă a tuturor cadrelor ce lucrează în sistem, verificarea pe bază de implicaţii şi rezultate a tuturor ong-urilor care au legătură cu activitatea copiilor, dar şi acreditarea acelora care au avut rezultate concrete, promovarea adopţiei naţionale, simplificarea procesului de adopţie, acordarea de facilităţi materiale şi fiscale familiilor române care adoptă copii, crearea unui cadru legal în care primarii, preşedinţii de consilii locale să fie sancţionaţi dacă prin activitatea lor de conducere şi administrare a comunităţii locale au neglijat sau nu au respectat obligaţiile ce le revin prin legislaţia protecţiei copilului, implicarea şi cuantificarea activităţilor tuturor ministerelor, în acţiuni comune, menite să rezolve problemele copiilor.

V-am prezentat pe scurt o parte din propunerile care pot contribui la realizarea unui cadru legislativ coerent şi eficient, menit să contribuie la aderarea României la Uniunea Europeană. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu, sepregăteşte domnul Mihai Baciu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Onorat auditoriu,

În zilele de 22, 23 şi 24 martie 2002 am făcut o deplasare în Republica Moldova, la invitaţia unor structuri ale societăţii civile.

Am fost primit de oameni ai şcolii din Chişinău, precum şi de reprezentanţi ai oamenilor de afaceri, cercetătorilor, universitarilor, lucrătorilor din presă, radio şi televiziune. Am fost oaspetele unor colective de intelectuali din Transnistria şi al unor activişti din domeniul vieţii parlamentare şi politice.

Atât cât s-a putut am constatat că viaţa social-politică din Basarabia se desfăşoară în condiţiile unei tensiuni alarmante, vecină cu instabilitatea, generată de politica antidemocratică a comuniştilor conduşi de Vladimir Voronin. Guvernul condus de premierul Tarlev recurge la metode condamnate de istorie spre a înăbuşi exprimarea liberă a tinerei generaţii, spre a elimina adversarii politici ascultaţi de electorat.

Cercuri tot mai largi de intelectuali se plâng de metodele teroriste de tip stalinist la care recurg tot mai des în ultimul timp autorităţile de la Chişinău spre a bloca dorinţa oamenilor şi cursul spre integrare europeană al evenimentelor.

Domnul Sorin Petre, cetăţean român, căsătorit cu Violeta Bucătaru - profesoară de limba română la Liceul Privat din Ungheni - a fost ridicat abuziv de pe stradă de lucrători ai poliţiei din localitate, bătut fără motiv şi apoi eliberat.

Doi haidamaci din garda personală a preşedintelui Vladimir Voronin au luat doi tineri studenţi de la Universitatea Agrară a Moldovei şi i-au maltratat timp de trei ore, fără nici un motiv plauzibil.

Liderii de frunte ai opoziţiei democrate sunt ameninţaţi cu moartea. Iulian Condur, liderul Comitetului de grevă de la Academia de Ştiinţe Economice a Moldovei, a fost ameninţat cu moartea în ziua de 14 martie 2002.

De altfel, ameninţarea prin telefon cu moartea a liderilor opoziţiei democrate reprezintă un element frecvent în peisajul politic actual din Basarabia.

Răpirea de pe stradă în ziua de 21 martie a.c. a deputatului Partidului Popular Creştin Democrat Vlad Cubreacov, directorul Editurii "Alfa şi Omega" din Chişinău, a indignat opinia publică.

Toate aceste fapte de violenţă profesate de regimul comunist de la Chişinău împotriva propriilor lor alegători, dar mai ales a tineretului studios, reprezintă expresia unei politici condamnate de istorie, cu iz imperial şi nostalgic. Mai devreme sau mai târziu, comuniştii de la Chişinău trebuie să înţeleagă că nu mai pot înşela pe nimeni cu operaţii cosmetice şi că mersul implacabil al istoriei este spre libertate şi democraţie, într-o Europă a Naţionalităţilor eliberate de spaimele dictaturilor şi totalitarismelor de toate soiurile. Pregătiţi-vă de plecare, domnilor, ne-aţi consumat energiile cu minciuni şi false soluţii!

Neînţelegând sensul proceselor şi ancorându-şi acţiunea practică într-un model ale cărui resurse sunt epuizate, regimul comunist de la Chişinău a ratat şansa de a se racorda la idealurile tinerei generaţii. In acest fel, s-a condamnat singur la sterilitate. Adio!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Mihai Baciu, se pregăteşte domnul Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc frumos.

Stimaţi colegi,

Deşi partea aceasta de marţi dimineaţă se numeşte partea rezervată declaraţiilor politice, eu voi face astăzi o declaraţie de suflet. Mult mai puţin politică, de suflet. Din această cauză, nici n-am scris un text anume, pentru că atunci când scrii ceva pui mai multă logică decât suflet. Nu strică nici logica, fără îndoială, dar ceea ce vreau să vă spun eu astăzi, cum vă spuneam, este mai mult o declaraţie de suflet şi se referă la tema pe care a abordat-o înaintea mea şi profesorul Leonăchescu.

Mereu voi aborda puţin altfel această chestiune. Vă invit pe dumneavoastră şi-i invit pe toţi cei care ne ascultă şi întregul popor român să nu uităm că mâine se împlinesc 84 de ani de la acel început al anului astral care a fost anul 1918 pentru români, este vorba de acea hotărâre absolut istorică, memorabilă, pe care nu trebuie să o uităm, a Sfatului Ţării de la Chişinău, prin care s-a hotărât, cum vă spuneam, revenirea Basarabiei la Patria mamă.

V-am promis că nu voi face o declaraţie politică, aşa încât voi aminti doar atât, că nu cred că există teritoriu în partea asta a Europei (şi, poate, chiar în toată Europa), care să fi avut o istorie mai dramatică, cu momente deseori tragice, aşa cum a avut această Basarabie, această Republică Moldova. Între 1918 şi 1940 s-a încercat şi s-a reuşit o anumită democratizare, este adevărat, destul de contradictorie, uneori chinuită, a Basarabiei de atunci. A intervenit anul 1940, cu tragismul său, Pactul Riebbentrop-Molotov, intrarea forţată a trupelor sovietice, al doilea război mondial, după care, ştiţi foarte bine ce a urmat: Basarabia a fost transformată într-o provincie de graniţă, de margine, a imperiului sovietic şi a avut loc acolo ceea ce se întâmplă în provinciile de graniţă: o încercare de rusificare, de deznaţionalizare, de colonizare masivă, de confiscare culturală, de anulare a indentităţii locuitorilor majoritari ai acestei provincii.

În 1991, Republica Moldova s-a declarat stat independent. Am recunoscut acest stat independent. Recunoaştem şi acum statalitatea Republicii Moldova, nu ne amestecăm în treburile sale interne, să fie clar. Nu ne-am amestecat şi nu ne amestecăm!

Este stat suveran, independent, dar aceasta nu înseamnă că noi nu am avut relaţii avem relaţii speciale cu acest stat, relaţii recunoscute şi de conducerile succesive ale Republicii Moldova, în virtutea comunităţii noastre: de limbă, de cultură şi, de ce să nu o spunem, de istorie. Deci, aceste relaţii speciale au fost, sunt şi eu zic că vor fi.

Nu ne amestecăm şi nu putem să ne amestecăm, pentru că ştiţi foarte bine că noi azi sperăm şi ne-am îndreptat spre altă direcţie, iar această altă direcţie, spre care noi mergem, ne-a pus această condiţie: să avem relaţii bune cu toţi vecinii, indiferent care este acel vecin, indiferent de relaţiile istorice cu acel vecin. Şi respectăm întru totul aşa ceva.

Sigur că, acum, situaţia în Republica Moldova este dificilă. Profesorul Leonăchescu a dat nişte exemple concrete. Aceasta este o altă chestiune, este o altă problemă. Nici aici nu putem să ne amestecăm, pentru că noi observăm, şi dumneavoastră cu toţii, că poporul Republicii Moldova ştie foarte bine acum să îşi gestioneze raporturile politice, aşa inflamate cum sunt ele.

Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, după părerea mea şi nu numai a mea, este de fapt o trezire politică, şi nu numai politică, a majorităţii populaţiei de acolo, şi sunt convins, aşa cum vă spuneam, că acest popor al Republicii Moldova este capabil să îşi gestioneze singur, aşa cum vedem în fiecare zi, raporturile politice şi starea politică şi, vom veda în continuare, şi economică a acestei ţări.

Ştie acest popor, s-a trezit să ţină pasul cu vremurile. Noi îl admirăm. În fiecare zi vedem şi urmărim ce se întâmplă acolo, dar nu numai noi urmărim, ci toate ţările sunt cu ochii pe situaţia din Republica Moldova, repetând încă odată, a nu ştiu câta oară, că nu ne amestecăm în treburile interne ale acestei ţări.

Închei, spunându-vă că ceea ce se pare că s-a întâmplat cu Vlad Cubreacov, dacă este aşa, atunci lucrurile vor duce spre o agravare a situaţiei de acolo. Vlad Cubreacov mi-a fost coleg în Consiliul Europei, îmi este şi acum, şi îmi este chiar coleg în cadrul Comisiei de cultură, ştiinţă şi educaţie a Consiliului Europei. L-am aşteptat pe 13 martie la Paris, unde am discutat un raport foarte important care privea şi Republica Moldova. Nu a venit. L-am căutat la telefon după aceea să văd de ce nu a venit. Nu l-am găsit. Poate şi-a schimbat telefonul, poate linia era foarte ocupată. Pentru ca, zilele trecute să apară în presă informaţia aceasta care, sigur, poate duce la mari probleme în Republica Moldova, că ar fi răpit.

Nu afirm şi nu neg ceea ce se spune în ziare, dar, dacă se va confirma că a fost răpit pe motive politice, atunci, fără îndoială că situaţia este dramatică şi noi nu avem altceva de făcut decât să deplângem şi eventual să protestăm împotriva acelor forţe care dacă vor fi dovedite că au realizat acest fapt mârşav. Sper să nu fie aşa. Îl aştept în continuare pe Vlad, în calitate de coleg în Comisia de cultură a Consiliului Europei şi în Consiliul Europei în general.

Aceasta a fost declaraţia mea de suflet. Am evitat pe cât posibil ceea ce s-a numit declaraţie politică, caracterul politic al acesteia, şi vă rog să o luaţi ca atare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu. Urmează domnul Ilie Neaşcu.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte,

Îmi permiteţi să dau citire declaraţiei politice referitoare la intervenţia primului-ministru Adrian Năstase în problema limitării spaţiilor de publicitate la televiziunea publică.

Săptămâna trecută, premierul Năstase, într-una din intervenţiile sale publice, a dat de înţeles în mod foarte explicit că susţine ideea limitării spaţiilor de publicitate la televiziunea publică. Din păcate, această iniţiativă vine din partea unor membri ai CNA ale căror legături cu unele grupuri de media sunt deja de notorietate.

Atât primul-ministru, cât şi Consiliul Naţional al Audiovizualului au datoria să apere interesul cetăţeanului la libera informare, la existenţa unei scene a audiovizualului echilibrate în care să funcţioneze de o manieră complementară sectorul privat şi cel public. Constat însă că, în momentul în care televiziunea publică dă semne că s-a trezit din letargia în care a funcţionat multă vreme, realizând programe de foarte bună calitate, situaţie confirmată de toate sondajele de audienţă, se încearcă diverse tentative de a aduce serviciul public de televiziune într-o situaţie de dependenţă de puterea politică, prin diminuarea veniturilor sale din publicitate.

Este un lucru bine ştiut că, pe măsură ce finanţarea de la bugetul statului creşte, în aceeaşi măsură se vor diminua autonomia şi implicit obiectivitatea televiziunii publice.

De aceea, cred că este normal, domnule prim-ministru şi stimaţi membri CNA, să lăsaţi publicul să decidă şi să nu interveniţi domniile voastre într-un fel în care, printr-o formulă aparent inocentă, daţi o lovitură mortală TVR, pentru a sprijini diverse interese obscure.

Mă simt obligat, pentru corecta dumneavoastră informare, să vă aduc la cunoştinţă câteva cifre care au menirea de a mai reflecta la justeţea ideilor pe care le promovaţi:

- limitarea publicităţii la TVR va reduce la jumătate încasările actuale din publicitate, adică o pierdere de 4 milioane de dolari anual;

- în ţările europene, publicitatea are o pondere mult mai ridicată decât la noi în venitul televiziunilor publice, de exemplu: Franţa 31%, Italia 40%, şi vecinii noştri din zon㠖 Cehia 35%, Polonia şi Ungaria 46%. Iar în România numai 15%!

De ce doriţi să o diminuaţi şi mai mult? Există două explicaţii plauzibile: aveţi venituri excedentare la buget şi, neavând unde să le cheltuiţi, vă gândiţi că TVR ar putea fi un debuşeu, simultan cu mărirea costului abonamentelor, deoarece mai este puţin loc în acest moment, existând doar două ţări în calea României spre a deveni campioana europeană a costului abonamentului raportat la venitul pe locuitor.

Mă aştept să replicaţi că, spre deosebire de staţiile private, care au o singură sursă de venit, în speţă publicitatea, televiziunea publică are mai multe surse de venituri. Este aşa, dar nu este incorect, întrucât TVR are costuri suplimentare cu programele de tip social- culturale pentru minorităţi, pensionari, programe medicale, religioase, de agricultură şi aşa mai departe, pe care nu le regăsim la televiziunile comerciale, precum şi cu retransmiterea pe întreg teritoriul ţării a emisiunilor sale, fiind singura televiziune care are o acoperire integrală a teritoriului României.

Vă rog, domnule prim-ministru şi stimaţi membri ai CNA, să aveţi bunăvoinţa de a analiza în profunzime efectele măsurilor pe care le preconizaţi asupra scenei audiovizualului românesc şi, în mod special, asupra sectorului public.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ilie Neacşu. Urmează domnul Ioan Sonea.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu o săptămână, un coleg deputat aparţinând încă Grupului PRM a urcat la aceasăt tribună şi a citit un material conceput cu siguranţă de altcineva, atacându-l dur pe camaradul nostru din Camera Deputaţilor, Raj Tunaru.

Domnul Mircea Purceld, cititorul acelui text, se coboară la nivelul maidanelor din Ferentari, de unde şeful său suprem îşi strânge, săptămână de săptămână, lăturile şi dejecţiile pe care apoi, cu o satisfaţie specifică doar alienaţilor mintali incurabili, le combină şi le împrăştie în drepta şi în stânga, fără să ţină seama că gesturile sale pot răni sufletele nevinovate ale unor copii, femei sau bătrâni, ori pot deforma imaginea unor personalităţi din politică, cultură, presă, mediu de afaceri, sport etc.

Domnul deputat Mircea Purceld a făcut două greşeli de fond. Mai întâi, a vrut să ne demonstreze că nu a depus nici cel mai mic efort pentru a se coborî, de la statura sa arhicunoscută până mai ieri de bănăţean civilizat, la limbajul de mahala practicat de ani de zile de băiatu’ de cartier Tudor V.C. Apoi, domnul deputat Mircea Purceld se erijază în purtătorul de cuvânt al PRM, deşi ştiu că altcineva a primit această misiune, accentuând în două rânduri: "Nu ne dezicem de preşedintele partidului nostru, domnul Corneliu Vadim Tudor".

Excepţională atitudinea. Dacă eu v-aş fi solicitat o asemenea intervenţie parlamentară, domnule Purceld, sunt sigur că nu veneaţi atât de prompt în întâmpinarea cererii mele. Aţi făcut-o deliberat.

Declaraţia dumneavoastră, domnule Purceld, face parte de astăzi din dosarul pe care îl pregătesc juriştii noştri pentru a demonstra opiniei publice că în PRM nu doar liderul său este extremist, un rasist, mai sunt şi alţii, precum distinsul coleg din Timişoara, care vorbeşte, referindu-se desigur la domnul deputat Raj Tunaru, de năravurile castei din care provine şi că îl va apăra pe Vadim "...indiferent de căruţele cu coviltir care stârnesc praful..."

În definitiv, cu ce a greşit colegul nostru Raj Tunaru, domnule Mircea Purceld? El nu a făcut altceva decât să completeze adevărata faţă a celui care a cheltuit de-a lungul a doisprezece ani miliarde de lei pentru a-şi construi o cu totul altă imagine.

Ştim cu toţii că Vadim nu este justiţiar, pentru că el nu respectă nici legi, nici regulamente, nici măcar statutul propriului partid. Mai nou, nu vrea să respecte nici hotărârile instanţelor de judecată rămase definitive.

Apoi, Corneliu Vadim Tudor poate fi catalogat creştin? Nici nu mă leg de faptul că nu este ortodox, ci membru al sectei Creştin după Evanghelie.

În condiţiile în care înjură, calomniază, insultă pe toată lumea, de la Preşedintele ţării şi de la Patriarhul Teoctist până la simpli cetăţeni şi enoriaşi, acum au ieşit la iveală fapte care îl aşează pe Corneliu Vadim Tudor în rândul escrocilor de cea mai joasă speţă.

Este vinovat domnul Raj Tunaru că l-a împrumutat pe fariseul Vadim cu 30.000 de dolari şi acesta nu mai catadicseşte să îi returneze banii? Şi aceasta, după ce salvatorul neamului sau apărătorul săracilor i-a impus colegului nostru Raj Tunaru să îi cumpere un hârb de Mercedes, în care îşi găsiseră culcuşul potăile adunate din mahalele capitalei, cu 25.000 de dolari, când el nu făcea nici 1.000 de dolari!

Sau, domnule Purceld, este vinovat domnul Raj Tunaru că justiţiarul şi onestul dumneavoastră şef nu plăteşte un leu din buzunarul lui sau al familiei sale pentru concediile petrecute la munte şi la mare, determinându-şi colaboratorii să-i achite, an de an, sute de milioane de lei pentru vile de lux, pentru mese pompoase, similare marilor nunţi care se organizează în hoteluri şi restaurante de patru stele? Vreţi să vă dau numele deputaţilor şi senatorilor care l-au întreţinut ani de zile pe farsorul Vadim pe litoral şi la Poiana Braşov? Nu cred că este nevoie. Îl ştiţi, domnule Purceld, la fel de bine ca şi mine.

Poate vă faceţi iar că nu ştiţi, domnule Purceld, că, de aproape trei ani, şeful dumneavoastră de care spuneţi că nu vă deziceţi bagă mâinile în banii partidului până dincolo de umerii săi laţi şi îi cheltuieşte după bunul lui plac.

În altă ordine de idei, domnule Purceld, prin comportamentul său atipic, şeful dumneavoastră iubit a izolat definitiv partidul. În termeni sportivi, situaţia PRM se aseamănă cu cea a unei echipe de fotbal cu care nici o altă formaţie nu vrea să joace. Ieşirea din această stare este dizolvarea echipei şi lăsarea căpitanului în ofsaid.

În încheiere, mărturisesc că mă încearcă o stare de tristeţe care porneşte de la faptul că un om civilizat şi realizat ca domnul deputat Purceld renunţă la onoarea şi demnitatea pe care şi le-a câştigat cu trudă în zeci de ani, pentru a deveni apărătorul unui monstru, Corneliu Vadim Tudor, şi acuzatorul unui coleg sincer, Raj Tunaru.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Ca preşedinte de şedinţă, vă mulţumesc. Ca fost coleg, vă deplâng, domnule Neacşu.

Are cuvântul domnul deputat Ioan Sonea. Se pregăteşte domnul Dan Coriolan Simedru.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Zi de zi, cu îngrijorare şi înfrigurare urmăresc presa, radioul, TV, să mai aflu despre un nou atac asupra românilor, asupra României, acum, când suntem în anul marii promisiuni.

Mai deunăzi, se cerea urmărirea unioniştilor şi condamnarea lor ca trădători. Delegaţia parlamentară în Germania avea să se plângă de greul luptei duse în România de actuala Putere cu extremismul. Atunci, de ce să ne mai mire încă o palmă dată românilor de un străin?

Cu prilejul deschiderii unui curs de istoria Holocaustului, ambasadorul american spune: "Este uşor să punem tragedia istoriei pe seama unor forţe externe, aşa cum încearcă unele voci din România." Nu ne spune ce voci. Chiar nu ştie istoricul de ocazie nimic despre soarta României, părăsită de toţi prietenii din vest care aveau propriile lor probleme şi lăsată pradă la două fiare care au muşcat aproape deodată din trupul rotund al ţării? Apoi spune: "România a participat la Holocaust nu doar prin deciziile şi acţiunile generalului Antonescu şi ale Gărzii de fier, ci şi prin cetăţenii care au sprijinit acele evenimente în mod deschis sau prin tăcerea lor." Nimeni nu a negat că în România acelor vremi nu ar fi avut loc drame dureroase ale căror victime au fost evrei, la fel cum au fost şi români şi ţigani. Dar nu ştim ca în România, populaţia să fi participat la vânătoare de evrei, aşa cum americanii au pus la cale vânătoare de piei roşii sau de negri. Chiar să nu ştie onorabilul ambasador că în România se refugiau evreii din Ardealul de nord ocupaţi, tocmai pentru a scăpa de urgie?

Ce să înţelegem prin expresiile "În măsura în care greşelile trecutului sunt mai bine înţelese...". Putem să luăm decizii corecte pentru viitor? Să înţeleg că bunicii mei, care au luptat pe front pentru întregirea României, trebuie condamnaţi? Că părinţii mei şi noi suntem urmaşii unor criminali, că trebuie să ne considerăm vinovaţi noi şi urmaşii noştri şi tot poporul pentru un război trecut?

Are vreo remuşcare poporul american sau americanii pentru seminţiile dispărute prin rezervaţii, pentru Hiroşima, pentru morţii din Vietnam, pentru cei din Iugoslavia şi de pe toate locurile de pe pământ unde au fost trimişi de conducătorii lor împotriva cărora nu s-au revoltat niciodată? Pentru că nu ştiu de vreo revoluţie de acest fel în America, dar ştiu că pe mulţi i-au asasinat.

Care este vina poporului român şi care este vina poporului american?

O concesie totuşi ne-a fost făcută: de la 400000 s-a ajuns la 250000 de victime ale Holocaustului.

Când ni se va spune adevărul, dacă din manualele noastre de istorie au dispărut sfinţii români, voievozii şi ctitorii de ţară şi cultură românească? Ce să învăţăm în locul lor? Despre sclavie, droguri, atentate şi războaiele altor state?!

Un alt individ spune: "Percepţia noastră este că autorităţile de la Bucureşti fac eforturi seriose de a controla şi de a schimba o stare de lucruri care devenise jenantă." Apoi, om fără ţară trebuie să fie acest ins care spune şi care consideră că numai Antonescu a declarat război Americii, deci România trebuie pedepsită veşnic. "Eforturi serioase" presupun adversari puternici. Dar unde sunt acei duşmani ai ţării atât de tari şi de temut încât să se teamă puterile noastre de la Bucureşti şi să fie nevoite să ceară sprijinul american sau NATO pentru a le înfrânge? Câţi astfel de adversari aţi prins şi aţi judecat, domnilor guvernanţi? De ce vă construiţi duşmani închipuiţi? Ca să vă plângă cineva de mila greului luptei contra extremiştilor fantastici şi să nu se vadă lupta pentru consolidarea afacerilor subterane din propriile dumneavoastră structuri politice şi de putere?

Domnilor din afară şi din interior, care tot culpabilizaţi poporul român blând şi răbdător, muncitor şi îngăduitor, nu ne mai provocaţi cu fantasme ale trecutului şi acuzându-ne pe noi că ne întoarcem prea des la trecut.

Fraţi români, nu luaţi seama la toate vorbele unor cunoscători din cărţi măsluite ale istoriei noastre. Toate acţiunile lor sunt regizate, folosind momente şi motive propagandistice, de multe ori utilizate de specialişti în diversiune şi provocări, şi urmăresc incitarea la manifestări pripite împotriva evreilor, a ţiganilor, a altora, cu consecinţe imprevizibile pentru noi şi pentru ţara noastră. Nu le daţi ocazia să-şi facă jocul. Fiţi demni şi mândri de înaintaşi. Dintre cei care au greşit, mulţi au plătit cu viaţa. Sângele lor s-a amestecat cu cel al celor nevinovaţi.

Copil fiind, după război, ani la rând, în casa noastră venea de la Bucureşti, unde apucase să se refugieze, tanti Hermina, o evreică alături de care îngenunchiam, în casa dinainte, în faţa sfeşnicului cu mai multe braţe şi cu lumânări aprinse. Niciodată nu am auzit-o cerând pedeapsă pentru cei vinovaţi, ci am auzit-o rugându-se pentru "cei duşi, cenuşă în vânt, cătând în cer mormânt, nu pe pământ".

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Se pregăteşte domnul Radu Ciuceanu.

Vreau să vă spun că la ora 10,00 vom încheia această şedinţă pentru declaraţii politice. Puteţi depune la Secretariat sau, cei care nu reuşiţi, vi le reţineţi pentru săptămâna viitoare. Aţi fost foarte mulţi înscrişi.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În spiritul politicii clientelare şi de compromis ce caracterizează guvernarea PSD, se înscrie şi Ordonanţa de urgenţă nr.90 din 2001, prin care se modifică prevederile unei legi organice, nr.80 din 1995 privind statutul cadrelor militare.

Cele două acte normative au făcut ca în România să avem, din păcate, două categorii de militari: unii, marginalizaţi - cei din structurile MApN şi alţii privilegiaţi - cei din structurile MI, SRI, STS, SPP şi SIE.

Iată că în plină guvernare aşa-zis social-democrată apar diferenţieri evidente între militari, bineînţeles în favoarea celor din structurile sus-menţionate şi în defavoarea militarilor din MApN. Probabil că aşa înţelege PSD-ul să recompenseze eforturile armatei române aflate în prim-planul integrării în NATO, în special prin rezultatele obţinute de militarii români în acţiunile internaţionale de menţinere a păcii.

În continuare, voi prezenta câteva situaţii concrete care demonstrează discriminarea militarilor din structurile MApN faţă de militarii din celelalte structuri. De exemplu, un locotenent-colonel din MApN, dacă nu reuşeşte avansarea în grad până la 53 de ani, trebuie să iasă la pensie; în schimb, un locotenent-colonel aparţinând celorlalte structuri este supus aceluiaşi tratament de pensionare, dar la o vârstă de 55 de ani. Care este criteriul care a produs această diferenţiere? Un ofiţer din structurile MI sau STS este mai puţin obosit sau mai puţin afectat de stres decât un ofiţer de acelaşi nivel din structurile MApN? Nu cred.

Alt exemplu elocvent: un căpitan din MApN care împlineşte vârsta de 42 de ani şi, din motive independente voinţei lui, motive de restructurare de exemplu, trebuie să iasă din structură, să fie trecut în rezervă, va avea, conform Legii nr.138 din 1999, art.1 alin.1, un număr de 12 solde ca ajutor, şi am folosit terminologia din lege. Un căpitan aparţinând celorlalte structuri supus unui tratament similar beneficiază de 16 solde în plus ca ajutor faţă de căpitanul MApN, deci 12 plus 16. Să explicitez: pentru că limita de pensionare pentru un ofiţer MI, de exemplu, dacă nu avansează la un grad superior, este de 50 de ani şi, deci, diferenţa până la vârsta de pensionare este, 50 minus 42, de opt ani. Înmulţind cei opt ani cu două solde anual, vom obţine 16 solde ca ajutor, avantaj pe care cel din MApN nu îl are, pentru că domnul căpitan MApN trebuie să avanseze la gradul superior la 42 de ani, altfel va fi trecut în rezervă.

Este normal, domnule ministru Mircea Paşcu, această diferenţiere, în condiţiile în care salarizarea în timpul activităţii este identică?

În ceea ce priveşte gradele de general, situaţia din actele normative amintite este, de asemenea, hilară. Probabil că restructurarea armatei va face să dispară structuri de corp de armată şi de armată, altfel nu se explică de ce, pentru MApN, funcţiile de general echivalente acestor structuri au fost înlocuite cu cele de general maior, general locotenent şi general.

Spre deosebire de MApN, celelalte instituţii amintite, cu toate că nu au structuri cum sunt cele de corp de armată sau armată, au, în schimb, funcţii de general de corp de armată şi general de armată.

Iată de ce, domnilor colegi, mă duce gândul că această ordonanţă a fost făcută în bătaie de joc, în nici un caz nu a fost gândită de profesionişti.

Cred că această discrimare este făcută de o guvernare care doreşte să transforme un stat democrat într-un stat poliţienesc şi totalitar.

Domnule prim-ministru, vă cer modificarea rapidă a acestei ordonanţe şi aducerea cadrelor militare aparţinând Ministerului Apărării Naţionale la acelaşi nivel şi condiţii cu cei din structurile Ministerului de Interne, SRI, SIE, STS, SPP. Altfel, nu demonstraţi nici o evoluţie politică faţă de situaţia de dinainte de 1989.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Radu Ciuceanu şi, în măsura în care va mai fi timp, va mai fi un vorbitor.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Cu titlul "Unde ne sunt Robespierrii" sau, mai corect, "Unde ne mai sunt Robespierrii", încerc să fac un demers către cei care sunt obligaţi să ne audă şi să ne vadă.

Şi, totuşi, pentru avocatul din Arras, Maximilien Robespierre, poreclit şi "Incoruptibilul", sufletul Comitetului salvării publice, asasinul din Danton şi al altor eroi ai Revoluţiei franceze, păstram un sentiment de admiraţie nu numai pentru faptul că, în plină ascensiune a puterii, locuia într-o pensiune modestă, dar mai ales pentru consecvenţa sa de neclintit.

Există în lumea gazetarilor de la noi un personaj evident controversat. Şi, cine dintre noi, încălcând măcar cu vârful botinelor edificiul vieţii politice româneşti, nu este păcătos? Personajul este Cristian Tudor Popescu, care, prin numeroasele sale prestări televizate, dar şi prin articolele de fond scrise nu numai cu o competenţă ireproşabilă, dar şi printr-un stil justiţiar şi abrupt, a dobândit un similis cu temutul Robespierre.

A fost prezent, prin ziarul său de mare circulaţie, în toate momentele de frunte ale ţării noastre, dar şi cele care se desfăşurau în apropierea graniţelor, pornind din Bosnia şi sfârşind cu Kosovo, ca să nu mai vorbim de punctul său de vedere curajos în conflictul izbucnit între mineri şi Radu Vasile, cu tristele episoade de la Cozia şi Stoeneşti. A fost însă un moment peste care şi domnia sa a trecut de parcă nici nu ar fi fost prezent, parcă nici nu ar fi existat – afacerea ROMTELECOM, săptămânile când Senatul parcă luase foc, ca într-un veritabil teatru de operaţie.

Ştim prea bine, acum, cum s-a sfârşit această, în fond, dramă a poporului român – neputinţa crasă a democraţiei noastre de a decela, urmări şi, mai ales, sancţiona pe cei care au borfăşit statul cu o sumă pe care noi am apreciat-o şi pe care de atâtea ori am spus-o aici şi în ţară - de aproximativ 67,5 milioane de dolari.

Se împlineşte o lună de când Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor a hotărât reluarea anchetei parlamentare asupra afacerii ROMTELECOM. Mai bine zis, a fost vorba de preluarea raportului alcătuit de comisia senatorială din toamna anului 1999 şi care a fost înmormântat odată cu iminenţa algerilor din 2000.

Personal, m-am angajat în această acţiune şi dintr-un motiv subiectiv – îl cunoşteam de zeci de ani pe decedatul inginer Şerban Săndulescu, a cărui dispariţie, la trei-patru zile de la predarea raportului, o consider şi acum suspectă.

Coroborarea materialelor cu informaţii primite din Grecia, dar şi cu declaraţiile senatorilor din comisia consemnată în Monitorul Oficial, comisia noastră şi-a manifestat prin viu grai şi în scris dorinţa continuării unei anchete parlamentare asupra raportului mai sus menţionat, dar de data aceasta în Camera Deputaţilor. Din păcate, cu toate că a existat o adresă expresă către SRI şi ulterior către Comisia mixtă pentru supravegherea Serviciului Român de Informaţii, răspunsurile nu ne-au parvenit. Să fie, oare, o simplă sau o banală întârziere birocratică, sau să se fi dat peste o gaură informativă taman pusă peste cea mai mare afacere din istoria României? De prisos să fac aici o paralelă între afacerea Skoda, care este atât de prezentă în istoriografia românească, şi afacerea aceasta a ROMTELECOM-ului.

Sau cutezăm a ne gândi că dezvăluirea şi publicarea listei beneficiarilor din această cumplită escrocherie ar dărâma zidurile unor partide ai căror lideri au patronat înalta corupţie?

Ceea ce mi se pare cumplit şi semnificativ este tăcerea, absoluta tăcere asupra conspiraţiei, în toate fibrele şi pe toate planurile. Cu excepţia a două ziare, a două cotidiane care au inserat în paginile lor preluarea dosarelor ROMTELECOM, cele mai multe, în imensa majoriate, au tăcut chitic. La fel au procedat şi televiziunile noastre celebre, care dau pe post probleme existenţiale, precum ce a făcut Andreea Marin pe muntele Kilimanjaro sau despre Daniel Răileanu, omul magnet, dar despre faptul că au fost cumpăraţi înalţi demnitari ai ţării cu sume de mii de miliarde, evident, nimeni nu pomeneşte. Din indiferenţă sau comoditate? Nu credem. Din lipsă de interes? Iarăşi nu ne vine a crede. Ce s-ar mai acoperi primele pagini cu titluri bombe detonante, iar "Ţigareta II" ar fi egală cu isprava unor cobiliţari olteni.

Nu, hotărât lucru, deschiderea dosarului ROMTELECOM ar fixa ca, de exemplu, condiţiile oculte ale ajungerii în pragul falimentului a celei mai mari siderurgii europene, SIDEX Galaţi, aceasta fiind altă problemă de care ne vom ocupa cândva în cadrul comisiei şi de afacerea aceasta, abcesele pline de puroi ale corupţiei, ale vieţii noastre de toate zilele, făcându-le transparente, zicem noi, cu dorinţa aceasta, a unui popor întreg.

În nădejdea constantă că Robespierii noştri de altă dată îşi vor aduce aminte de propria lor prestaţie şi conştiinţă în special, spun eu, somăm organele abilitate SRI şi SIE, deocamdată prin Comisia de supraveghere a celor două institute (încurcate mai sunt căile Domnului în aflarea adevărului!) să ne pună la dispoziţie informaţiile solicitate.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu regretul că nu toţi colegii înscrişi au putut să-şi prezinte declaraţia politică, îi rog pe cei care consideră necesar să lase la secretariat declaraţia pentru a fi înregistrată sau dacă nu să se înscrie pentru marţea viitoare.

(Următoarele declaraţii politice nu au fost citite în plenul Camerei, ci au fost depuse pentru inserarea în stenogramă.)

Domnul Ştefan Lăpădat:

Probleme care frământă pensionarii Mehedinţiului.

Pensionarii din judeţul Mejhedinţi, al căror standard de viaţă pentru mulţi a atins pragul subsărăciei, unii ajungând cerşetori muţi la uşile magazinelor alimentare, scormonitori în containerele de resturi menajere, iar cei mai mulţi nefericiţi, boschetari sau sinucigaşi după o viaţă de muncă cinstită, sunt supuşi în continuare presiunii unui sistem de taxe şi impozite locale, înrăutăţindu-le şi mai mult situaţia. Răspunsurile autorităţilor locale la repetatele solicitări ale acestora de a li se reduce impozitul pe clădire cu până la 75% pentru cei cu venituri de până la 2.000.000 lei au fost negative, incovându-se prevederile Legii nr.27/1974, de care beneficiază doar veteranii de război, revoluţionarii din Decembrie 1989, urmaşi ai eroilor martiri din Decembrie 1989 şi persoanele persecutate politic. Sunt însă şi unii aşa-zişi revoluţionari care fac afaceri de sute de milioane sau persoane persecutate politic care câştigă zeci de milioane lunar, dar şi de efectele legii amintite.

Sunt cunoscute şi de mare actualitate costurile aberante şi nejustificate în acelaşi timp, cu perspective de a fi din nou mărite de la 1 aprilie 2002 ale serviciilor care, aşa cum a recunoscut şi domnul prim-ministru Adrian Năstase, se apropie sau depăşesc salariul mediu pe economie, fără a mai adăuga impozitele, taxele şi coşul zilnic.

O problemă care frământă pe pensionari, şi nu numai, sunt impozitele pe apartamentele de bloc, care, pe lângă faptul că s-au dublat în anul 2002, prezintă şi curiozitatea că pentru aceeaşi suprafaţă de teren plătesc impozit trei, cinci, zece familii, un fel de impozit pe verticală care, cifric, se poate rezuma astfel:

Se constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.180 din octombrie 2000 referitoare la includerea în Consiliile de administraţie a reprezentanţilor organizaţiilor de pensionari desemnaţi de acestea nu sunt respectate. Seprăm ca Legea nr.145/1997 ce va fi adoptată în noua variantă în Forul legislativ va conţine precizări privind participarea reprezentanţilor organizaţiilor de pensionari la activitatea Consiliilor de administraţie ale Caselor de Asigurări de Sănătate. Acest aspect conferă dreptul moral de a urmări cum se utilizează miile de miliarde pe care ei le depun în contul acestei instituţii.

Domnul Ilie Merce:

Politica externă a României a intrat în "Zodia Mangaliţei".

Potrivit ziarului "Adevărul" din 22.03.2002, "aflată într-o vizită oficială în Germania, delegaţia parlamentară română condusă de Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, a avut miercuri o serie de întâlniri, atât la nivel politic, cât şi economic...". Valer Dorneanu a declarat că "există o bună conlucrare a PSD cu celelalte partide din Opoziţie, pentru a contracara partidele naţionaliste cu mesaje extremiste". "Reprezentantul PNL în delegaţie, Andrei Chiliman, a precizat că există într-adevăr această preocupare a partidelor democratice pentru a împiedica o eventuală ascensiune a PRM şi punerea în pericol din partea acestui partid a valorilor democratice".

Ne surprinde poziţia duplicitară a preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, perceput până în prezent, cel puţin, ca un om calculat şi echilibrat în declaraţii. Ne-am înşelat, deoarece, cu toate că a efectuat vizita în străinătate ca şef al unei delegaţii parlamentare reprezentând tot spectrul politic, a dat dovadă de slugărnicie şi oportunism, de această dată atacând în mod josnic, la curţile europene, un partid parlamentar românesc.

Faţă de astfel de declaraţii care constituie, de fapt, secvenţe dintr-un scenariu complex al marginalizării şi neantizării Partidului România Mare, dorim să facem următoarele precizări:

Puterea de la Bucureşti simte în spate vântul rece al eşecului integrării în NATO şi UE, motiv pentru care caută cu disperare un ţap ispăşitor. Şcoliţi sub stindardul "Proletari din toate ţările, uniţi-vă!", guvernanţii de la Bucureşti pun, mai presus de interesele românilor, propriile lor interese. Pentru a împuşca doi iepuri dintr-un foc, "întâiul vânător al Ţării" vrea să-şi justifice eşecul total al guvernării prin culpabilizarea celui mai mare partid din Opoziţie. În mintea lui, aburită de sondajele comandate, preşedintele PSD confundă scena politică internaţională cu domeniul personal de la Corbu. Numai aşa se pot explica gafele monumentale pe care le face, trimiţându-şi "supuşii" să-i proslăvească "realizărili" pe la curţile europene. Constatând că, de fapt, "regele este gol", emisarii se dedau la criticarea şi condamnarea unui partid parlamentar românesc, al doilea în topul preferinţelor electoratului, "punându-se capră" în faţa Occidentului.

Este de prisos să mai amintim că lumea democratică apreciază mai mult poziţia bipedă, repugnându-i atitudinea slugarnică şi umilă adoptată de către guvernanţii de la Bucureşti, care au schimbat doar punctul cardinal la care fac închinăciune.

Singurul partid extremist şi xenofob care activează nestingherit în România este UDMR, care a intrat în concubinaj cu PSD la guvernarea Ţării. Emisarii partidului de guvernământ nu scot o vorbă despre acţiunile antiromâneşti al acestui hibrid civilisto-politic; din contră, îşi fac un titlu de glorie din găselniţele bantustaniste ce frizează ridicolul, într-o Europă angajată ferm pe calea integrării. În acest context, le amintim liderilor PSD-işti un vechi proverb chinezesc, care spune că "şobolanul crede că universul se reduce la propria lui vizuină".

După ce politica externă românească şi-a trăit clipa astrală sub geniul lui Nicolae Titulescu, a suferit o rinocerizare timp de o jumătate de secol, când deciziile se luau sub comanda ori îndrumarea frăţească a "Răsăritului".

Acum, constatăm cu mâhnire că, sub bagheta dirijorilor Ion Iliescu şi Adrian Năstase, politica externă românească a intrat în "Zodia Mangaliţei", prin ilustrul său reprezentant, domnul deputat Podgoreanu, preşedintele Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor.

Faţă de cele de mai sus, le recomandăm liderilor PSD-işti să rezolve prima dată problema corupţiei, devenită politică de stat, a sărăciei, a duplicităţii şi a propagandei mincinoase, adevăratele piedici ale integrării României în NATO şi UE. Propăşirea Ţării nu se poate realiza decât sub semnul concordiei naţionale, cu concursul tuturor forţelor politice, şi nu prin jalbe şi reclamaţii adresate cancelariilor occidentale.

Domnul Octavian-Mircea Purceld:

Declaraţia mea politică se referă la situaţia în care a ajuns astăzi majoritatea populaţiei municipiului Reşiţa, datorită eşecului înregistrat în acţiunea de privatizare a Combinatului siderurgic din localitate.

Combinatul siderurgic Reşiţa, împreună cu Uzinele Constructoare de Maşini Reşiţa, aveau înainte de anul de graţie 1989 peste 25000 de salariaţi care asigurau, aproape în totalitate, hrana pentru cei peste 80000 de locuitori ai municipiului.

Graţie politicilor economice promovate de guvernările de după 1989, situaţia acelora care trăiesc în acest municipiu a devenit dramatică. Combinatul siderurgic, de la 10500 de salariaţi, a ajuns astăzi la doar 3200, prin restrângerea, în mod treptat, a celor mai importante activităţi, datorită unui management total defectuos.

Adevărata şi marea dramă s-a produs în luna septembrie 2000, când fostul FPS a vândut Combinatul unui investitor strategic de care până atunci nu mai auzise nimeni în Europa, unui investitor fără bani care până astăzi a reuşit să plătească numai avansul de 500 de mii de dolari.

Privatizarea Combinatului Siderurgic Reşiţa este o operaţiune extrem de gravă. În acest caz, s-a încredinţat soarta unui întreg oraş în mâinile unor aventurieri care au reuşit să convingă Executivul să recurgă la acordarea, în mod repetat, a unor ajutoare sociale, pentru a potoli foamea familiilor celor care astăzi nu mai luptă pentru nimic altceva decât numai pentru supravieţuire.

În urma repetatelor presiuni ale sindicatelor, datorită neachitării salariilor, în mod repetat, statul a trebuit să intervină prin acordarea, în patru rânduri, a unor ajutoare sociale, de fiecare dată suplimentând bugetul Consiliului Local Reşiţa cu tranşe de câte: 18 miliarde de lei, 9 miliarde de lei, 13 miliarde de lei, iar în această săptămână cu încă 15 miliarde de lei, pentru a se acorda fiecărui angajat circa două salarii medii pe economie, plus 820 milioane de lei pentru angajaţii care lucrează în sectorul energetic al combinatului, în cadrul celor două centrale hidroelectrice Grebla şi Crăinicel.

Trebuie să mai subliniem că nici până astăzi nu s-a reuşit externalizarea gospodăririi alimentării cu apă a municipiului Reşiţa, activitate care se realizează în continuare în cadrul Combinatului Siderurgic Reşiţa care, din păcate, încă este în proprietatea acestei fantome NOBLE VENTURES.

În acest context, aventurierii de la NOBLE VENTURES au devenit proprietarii C.S.R., fără să investească în România mai mult decât avansul de 500 de mii de dolari, încălcând în mod grosolan contractul de privatizare ale cărui clauze prevedeau termene care au fost demult depăşite şi conform cărora mai trebuiau achitaţi încă 100 de milioane de dolari.

Ultima escrocherie şi cea mai mare abia acum urmează.

Cu acordul domnului prim-ministru, distinsul domn Ovidiu Muşetescu, şeful instituţiei care a preluat de la fostul FPS toate afacerile mizerabile în curs de derulare, acoperind din motive numai de dânsul cunoscute toate faptele penale săvârşite de fosta conducere a FPS, şi în cazul de faţă de către aceia care au asigurat managementul combinatului în acest interval, se negociază acordarea unui credit de către o bancă românească aflată astăzi în proprietatea statului, BCR, în valoare de 15 milioane de dolari, pentru reluarea activităţilor.

Oare ce forţe malefice acţionează asupra onoratului Guvern Adrian Năstase, de este el dispus ca, din banii publici, să întreţină această firmă de aventurieri în Reşiţa? Sau această acţiune face şi ea parte din strategia de asumare a răspunderii Guvernului în cadrul procesului de accelerare a privatizării?

Cerem Guvernului rezilierea contractului de privatizare, demers care este deja întârziat, şi punerea sub acuzare, în conformitate cu legile româneşti, a excrocilor de la NOBLE VENTURES.

Nici cetăţenia investitorilor şi nici alte raţiuni nu pot să dea dreptul factorilor de decizie din Guvern să mai tolereze perpetuarea acestei situaţii.

Asigurăm pe naivi că nici un for internaţional, nici NATO şi nici Uniunea Europeană, nu ne va aprecia mai mult dacă vom perpetua frauda şi fărădelegea în România.

Domnul Cornel Popa:

Declaraţie privind unele măsuri dispuse de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr.144 din 27 aprilie 2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere, profilaxie şi combatere a pestei porcine clasice prevede în Anexa nr.1, cap.I, art.2 că: "Strategia sanitară veterinară a serviciilor veterinare din România constă în stoparea vaccinării antipestoase pe întregul teritoriu al ţării. În funcţie de rezultatul analizei de risc, Agenţia Naţională Sanitară Veterinară poate decide menţinerea vaccinărilor în zonele de risc, cu indicarea tipului de vaccin."

Prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr.486 din 17 decembrie 2001 pentru aprobarea Normei santiare veterinare privind acţiunile sanitare veterinare obligatorii în domeniul sănătăţii animalelor, ale căror cheltuieli sunt suportate de către proprietarii animalelor, la anexă, cap.3, pct.A.I.2, lit.c) se stabileşte că: "vaccinarea porcinelor aflate pe teritoriul judeţelor Caraş-Severin, Timiş, Arad, Bihor, Satu Mare şi Sălaj este interzisă."

Ca urmare a intrării în vigoare a acestui act normativ, producătorii de porcine din judeţele de la graniţa vestică a ţării au intrat în alertă, dat fiind că pesta porcină clasică este o boală infecto-contagioasă virotică care, odată declanşată, duce la decimarea efectivelor de porcine. În cazul acestei boli, tratamentul este ineficient şi costisitor, singura metodă de combatere rămânănd profilaxia prin vaccinare, fapt care s-a realizat în România printr-o campanie susţinută a autorităţilor în domeniu, desfăşurată de-a lungul timpului, ale cărei efecte cu greu consolidate sunt acum distruse.

Considerăm că nu se pot lua măsuri vestice în condiţii estice, în sensul că suprimarea vaccinării contra pestei porcine clasice în statele comunităţii europene nu generează efecte negative, deoarece măsura intervine în contextul a două condiţii (care în ţara noastră nu sunt îndeplinite): 1) nivelul ridicat al parametrilor igienico-sanitari ai mediului în care se dezvoltă efectivele de porcine; 2) sistemul de asigurare şi de despăgubire a producţiei de animale în cazul unei epizootii.

În contextul actual al ţării noastre, sistarea vaccinării se va dovedi o măsură antieconomică, fiindcă nivelul tehnologic nu permite eliminarea riscului de îmbolnăvire, iar, în cazul declanşării bolii, producătorii vor suferi pierderi apreciabile, fapt care are impact negativ şi asupra balanţei comerciale pe piaţa cărnii de porc. România, care îşi completează la ora actuală necesarul cu import din Ungaria şi state ale Uniunii Europene, ajungând dependentă de import.

Ministerul a lansat o importantă politică agricolă, fără a preciza considerentele care au stat la baza acesteia şi fără a o securiza cu măsuri de eliminare a riscurilor şi a eventualelor consecinţe negative.

De asemenea, măsura de sistare a vaccinării contra pestei porcine clasice reduce drastic activitatea medicilor veterinari concesionari care deja se aflau în situaţie de dificultate financiară.

Prin întrebarea din 5.11.2001, am pus în discuţie domnului ministru situaţia de dificultate financiară a medicilor veterinari bihoreni, situaţie constând în restanţe scadente încă din luna aprilie 2001 la plata sumelor reprezentând drepturile băneşti cuvenite în baza contractelor de concesiune de servicii veterinare încheiate cu statul în condiţiile impuse de acesta.

Prin adresa nr.22918/16.11.2001, se răspunde că: "Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor se preocupă pentru rezolvarea situaţiei de dificultate financiară apărută prin neplata medicilor veterinari şi soluţionarea problematicii complexe cu care se confruntă serviciile sanitare veterinare" şi, în acest sens, se angajează la onorarea obligaţiilor pecuniare menţionate conform grilei: 25.000.000 de lei în cursul lunii noiembrie, 25.000.000 de lei în cursul lunii decembrie, urmând ca diferenţa să fie achitată în ianuarie 2002.

Totuşi, la ora actuală, realitatea oferă următoarele date: pe luna noiembrie s-a achitat doar jumătate din suma promisă, iar pe lunile decembrie şi ianuarie nu s-a primit nimic în partea ministerului.

În condiţiile expuse, rezultă cu claritate că situaţia de dificultate financiară a medicilor veterinari concesionari persistă, spre detrimentul nu numai al acestei branşe profesionale, ci, mai ales, în detrimentul beneficiarilor de servicii sanitar-veterinare.

Domnul Adrian Moisoiu:

Eu, Agache Aurel Dionisie nu-l voi ierta niciodată!

Procesul ucigaşilor colonelului post-mortem Aurel I. Agache, şeful Biroului economic al Miliţiei Tg. Secuiesc, absolvent a două facultăţi, Drept şi Istorie - Filozofie, căsătorit cu o localnică maghiară şi tată a cinci copii, ucis la Tg. Secuiesc la 22 decembrie 1989, a durat peste 10 ani. Mai bine de şase ani, între 1991-1997, în timpul când preşedinte al României era tot dl. Ion Iliescu, i-au fost necesari justiţiei române pentru a face lumină într-un proces extrem de clar. La 26 martie 2001 Curtea Supremă de Justiţie prin sentinţă definitivă a condamnat pe Filip Orbán Daniela Kamilla la 7 ani, Paizs Octavian la 4 ani, Héjja Dezideriu la 4 ani, Reiner Anton la 3 ani şi Konrád Ioan la 3 ani.

Justiţia română s-a dovedit şi de această dată mult prea blândă cu nişte bestii umane care l-au ucis pe bravul ofiţer căzut pe trotuar într-o baltă de sânge sub ploaia de lovituri, căruia nu i s-a permis acordarea unui ajutor medical, deşi două salvări erau sosite la faţa locului. A fost lovit cu mâinile şi picioarele, a fost călcat cu tocul de la pantofi, au sărit cu ambele picioare pe cap, torace, abdomen, organe genitale, l-au dezbrăcat şi batjocorit, l-au scuipat şi în final au vrut să-l incendieze. În cavităţile oculare i-au înfipt o monedă şi respectiv efigia de la caschetă, iar în gură i-au pus un şobolan mort. Subliniez, corpul i-a fost incendiat, dar din cauza hainelor îmbibate de sânge, focul s-a stins aproape imediat.

Deoarece justiţia a omis de a lua măsura interdicţiei de a părăsi teritoriul României, trei condamnaţi s-au refugiat imediat în Ungaria şi doar Héjja Dezideriu şi Reiner Anton au fost închişi la Miercurea Ciuc. La câteva zile după pronunţarea sentinţei, Paizs Octavian a fost arestat în Ungaria la 20 km. de graniţa României, dar ministrul de justiţie maghiar, David Ibolya, a refuzat extrădarea pe „motive umanitare" şi l-a eliberat.

În timpul procesului început la Sf. Gheorghe în anul 1998, într-o atmosferă tensionată şi ostilă, cu inculpaţi în stare de ebrietate, Reiner Anton s-a exprimat: „Trebuie spânzuraţi cu toţii, şi Iliescu, şi Constantinescu, şi Roman." Datorită terorii la care era supusă familia Agache, la cererea acesteia, procesul a fost strămutat la Tribunalul Municipiului Bucureşti, care a dat o pedeapsă prea blândă de condamnare pentru actele de violenţă şi barbarism comise.

Un serial de 4 episoade intitulat „Există crime scuzabile ?" apărut în cotidianul mureşean „Cuvântul liber" între 11-16 octombrie 2001, sub semnătura fostului deputat PUNR, Lazăr Lădariu, se încheia: „După 10 ani s-a făcut, în sfârşit un fel de dreptate. Deocamdată, parţial ! Ce va urma ?" Să fi fost premoniţie ?

Răspunsul l-a dat chiar preşedintele Ion Iliescu, care pe data de 13 martie 2002, a făcut un cadou ungurilor de ziua lor naţională, semnând decretul de graţiere al călăului Héjja Dezideriu pe motive umanitare şi pentru ca acest act de clemenţă să ducă la integrarea socială a celui condamnat (?!). În 18 martie 2002, după doar 253 de zile de detenţie, triumfător şi zâmbitor, ucigaşul de români se întorcea în Tg. Secuiesc, acolo unde în urmă cu peste 12 ani, dând dovadă de o cruzime rar întâlnită, îl ucisese pe colonelul post-mortem Aurel I. Agache.

Preşedintele României a uitat sau nu a vrut să spună că eliberarea reprezintă una din multele consecinţe ale Protocolului de colaborare PSD-UDMR semnat la Bucureşti la 29 ianuarie 2002. De fapt prin această graţiere el nu a făcut altceva decât să repete gestul şi greşeala preşedintelui Constantinescu, care s-a grăbit şi el la timpul său, să-l elibereze pe asasinul Cseresnyes Pál, care la 20 martie 1990 l-a lovit bestial pe Mihăilă Cofar. Această eliberare reprezintă o continuare a graţierilor acordate de acelaşi Ion Iliescu ca preşedinte a României în anii 1994 şi 1995, criminalilor care au ucis în condiţii similare cadrele militare din Zetea, Dealu sau Cristuru Secuiesc judeţul Harghita în decembrie 1989.

Preşedintele României nu a spus însă că prin această graţiere s-a achitat de promisiunea făcută în campania electorală şi la care s-a referit senatorul Gheorghe Frunda, avocatul graţiatului, în declaraţia dată în 21 iunie 2001 în cotidianul „Romanyai Magyar Szó", iar la 18 septembrie 2001 când Frunda a cerut la Cotroceni „rezolvarea juridică a cazului", dl. Ion Iliescu a declarat că nu va trata acest lucru, pentru că faptele comise sunt mult prea grave. Acum însă au fost găsite „motive medicale"!

Domnule Ion Iliescu, într-o ţară guvernată după principii care se declară democratice, un preşedinte care graţiază criminali pentru promisiuni făcute în campania electorală, fără a analiza obiectiv toate implicaţiile deciziei, nu este demn de a mai ocupa fotoliul de preşedinte !

Aşa cum arată fiul cel mai mare al colonelului post-mortem Aurel Agache, erou martir al Revoluţiei Române, Aurel Dionsie Agache, prin această graţiere aţi devenit complice moral al acestui asasinat abject.

Voi încheia citându-l pe acesta:

„Sper din tot sufletul că (preşedintele Iliescu n.r.) îşi va da seama că a făcut una din cele mai mari greşeli ale vieţii sale şi va revoca acest infam decret de graţiere, iar dacă în ciuda tuturor evidenţelor nu va face acest lucru, sper ca să aibă măcar atât bun simţ, încât să vină în municipiul Codlea şi în genunchi, în faţa mormântului, să ceară iertare de la colonelul post-mortem Aurel I. Agache, iar după aceea să meargă şi să ceară iertare de la mama şi de la fraţii mei. Eu, Agache Aurel Dionisie nu-l voi ierta niciodată."

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu aceasta prima parte a şedinţei s-a încheiat. A sosit ora votului final.

Vă mulţumesc pentru atenţie.