Parliamentary debates

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Tudor Mohora, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Să-l invităm pe domnul Damian Brudaşca să facă deschiderea şedinţei de intervenţii de astăzi. Urmează domnul Lepădat.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Strategii PSD-iste împotriva clujenilor".

În aceste zile, municipiul Cluj-Napoca reţine, din nou, atenţia opiniei publice din ţară şi străinătate, dar nu datorită dizolvării, pe deplin justificat şi legal, a consiliului local, ca urmare a neadoptării timp de 3 şedinţe ordinare consecutive a niciunei hotărâri, ci faptului că Vasile Soporan, prefectul judeţului Cluj, refuză cu obstinaţie să-şi îndeplinească atribuţiile ce-i revin. După cum a declarat prefectul Soporan, apreciază că, având de partea sa sprijinul Guvernului, precum şi al partidului său, îşi poate permite să sfideze şi să nesocotească legea. Atitudinea de acum a prefectului Soporan nu este nici singulară şi nici întâmplătoare. Ea ilustrează strategia urmată de PSD după alegerile locale din primăvara anului 2000. Atunci, după cel de al treilea eşec usturător al PDSR, actualmente PSD, de a accede în fruntea municipalităţii, unul dintre liderii filialei locale declara cu cinism că partidul său va aplica o strategie specială. Cerându-i detalii, acesta a afirmat că vor sacrifica Clujul vreme de 4 ani, pentru ca astfel, şi numai astfel, să-l poată înfrânge şi înlătura pe Gheorghe Funar la alegerile din 2004.

Trebuie să mărturisesc că nu am crezut nici o clipă spusele şefului PSD-ist, punând vorbele lui pe supărarea declanşată nu numai de victoria pentru a treia oară consecutiv a primarului Gheorghe Funar, ci şi de rezultatele mai mult decât mediocre înregistrate de candidatul PDSR. Din păcate, acum trebuie să constat că partidul de guvernământ, atât pe plan local, cât şi central, s-a ţinut cu stricteţe de strategia enunţată. Astfel, se poate constata că, sfidând şi umilind electoratul clujan, PDSR, deşi, iniţial, cu o prezenţă modestă în consiliul local şi în cel judeţean, a tras sforile astfel încât să preia puterea care i-a fost refuzată la urne de electorat. Pentru aceasta a recurs la compromisuri nebănuite, inclusiv la încheierea unei ruşinoase coaliţii cu UDMR, în pofida faptului că însuşi preşedintele actual al acestui partid evidenţiase în repetate rânduri caracterul antiromânesc, iredentist şi şovin al politicii promovate de această veritabilă coloană a V-a a hungarismului revanşard.

Nu numai în aceasta constă strategia enunţată. Prin pârghiile consiliului judeţean s-a ajuns ca, încălcând grosolan actele normative în vigoare, în ultimii doi ani, municipiului Cluj-Napoca să i se repartizeze fonduri cu mult sub cele la care îi dădea dreptul legea. O asemenea practică nu a aplicat doar consiliul judeţean, ci şi instituţiile guvernamentale.

După preluarea puterii de către PDSR, absolut la toate intervenţiile parlamentarilor de Cluj, indiferent de partidul politic pe care aceştia îl reprezintă, pentru rezolvarea unor probleme de interes pentru locuitorii acestui municipiu, s-au dat soluţii nefavorabile. Reamintesc, în acest sens, între altele, numeroasele amendamente la proiectele de buget, legilor de buget pe 2001 şi 2002 care vizau obţinerea de fonduri suplimentare pentru continuarea sau finalizarea unor proiecte deosebit de importante pentru buna desfăşurare a activităţii economico-sociale din municipiu, dar care, toate, fără excepţie, au fost respinse.

Remarcăm faptul că, atât parlamentarii PSD, cât şi cei ai UDMR, nu numai că nu au avut asemenea amendamente, dar la comandă politică, s-au abţinut întotdeauna de la vot, deşi ajunseseră în Parlament şi prin votul locuitorilor municipiului Cluj-Napoca.

Aş dori să mai semnalez încă un lucru la fel de grav, care subliniază, fără putinţă de tăgadă, faptul că, actuala putere, spre a-şi vedea înfăptuită politica sa mioapă, sacrifică adesea, fără mustrări de conştiinţă, interesul naţional. Prin adoptarea de legi care reamintesc de politica promovată de Partidul Comunist prin anii 46-47, a se vedea în acest sens şi poziţia adoptată recent în privinţa statului aleşilor locali, partidul de guvernământ, conştient că altfel nu îşi poate vedea realizat obiectivul de a pune botniţă opoziţiei, riscă să compromită grav şi iremediabil, pe termen lung, obiectivele integrării europene şi euro-atlantice ale ţării, deoarece este conştient că activitatea Legislativului este sub lupa celor care monitorizează strict activitatea instituţiilor statului român.

Atragem atenţia în modul cel mai serios cu putinţă reprezentanţilor puterii, inclusiv primului-ministru, să se abţină de la a mai face rău poporului, doar pentru că, în felul acesta, mai pot opri ascensiunea firească a partidelor de opoziţie.

Cerem Guvernului Adrian Năstase să dea dovadă de un minim de respect faţă de electoratul român şi de reţinere în vânătoarea de vrăjitoare pe care a declanşat-o împotriva unor lideri ai partidelor de opoziţie, aşa cum la Cluj-Napoca este cazul de notorietate împotriva primarului Gheorghe Funar şi, implicit, a Partidului România Mare.

Sunt convins că, mai degrabă sau mai târziu, această atitudine, greu de calificat, a actualei puteri va avea efecte grave, inclusiv în ceea ce priveşte demersurile privind integrarea ţării noastre în structurile euro-atlantice, precum şi celelalte obiective majore ale politicii externe româneşti.

Având în vedere importanţa deosebită a unei asemenea situaţii ca şi, mai ales, inconştienţa de care dau dovadă unii lideri locali ai PSD, apreciez că se impune intervenţia personală a primului-ministru. În caz contrar, PSD îşi asumă o grea răspundere, inclusiv în ceea ce priveşte sacrificarea integrării euro-atlantice a ţării noastre de dragul răzbunării unor politicieni iresponsabili împotriva populaţiei acestei ţări. În cazul în care apelul nostru va rămâne în continuare fără ecou, ne rezervăm dreptul de a sesiza organizaţiile internaţionale, care, suntem convinşi, nu vor tolera la nesfârşit asemenea acţiuni în scopuri politicianiste mărunte. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Declaraţie politică: "Inoportunitatea concursului pentru ocuparea funcţiei de director şcolar".

Inspectoratul şcolar judeţean Mehedinţi şi-a ales drept obiect al muncii, într-o perioadă nepotrivită, organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director la colegii, licee, şcoli profesionale şi gimnazii, creând pericolul bulversării pregătirii pentru examenele naţionale de bacalaureat şi capacitate, în baza Ordinului M.E.C. nr.3448 din 02.04.2002.

Metodologia organizării şi desfăşurării concursului nu a fost respectată întocmai, ceea ce a declanşat sesizări şi reclamaţii din partea unor candidaţi care s-au considerat a fi nedreptăţiţi.

Contestaţiile acestora au fost tratate cu indiferenţă, răspunsurile fiind tardive, candidatul nefiind conştientizat că are sau nu are dreptate. Cadre didactice cu experienţă, care au dat dovadă de profesionalism, competenţă managerială şi morală, au fost înlocuite, datorită subiectivismului preşedinţilor de comisii şi apartenenţei politice, lăsând locul unor neaveniţi cu rezultate necorespunzătoare în învăţământ. Clientelismul şi traficul de influenţă negativă din partea unor factori de răspundere de la nivelul judeţului au funcţionat perfect, sugerând rezultatele înainte de începerea concursului.

Iată câteva observaţii asupra încălcării Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului:

1. Dosarele pentru înscriere la concurs nu au fost verificate cu toată atenţia de către inspectorul şcolar general Căpitănescu Lucian şi nici de preşedinţii de comisii, domnii Petrescu Stelian şi Zamfirescu Mircea, ceea ce a dus la absenţa unor documente care au fost aduse pe parcurs, după înscriere şi chiar în timpul concursului. Concret, la dosarul candidatului Otescu Cornel pentru Şcoala cu clasele I-VIII nr.7, Teodor Costescu din Drobeta Turnu Severin, neexistând la curriculum- vitae programul PHARE, apare în timpul concursului. La acelaşi candidat, carnetul de muncă nu este verificat cu atenţie, unde funcţia de director de şcoală nu apare, dar apare în curriculum vitae, pentru că, de fapt, nu a funcţionat în această calitate, trecând de pe postul de profesor direct la funcţia de inspector şcolar general adjunct.

2. Punctajul supraevaluat al aceluiaşi personaj, pentru că a scris poezii în ziarul local, sau pentru funcţia de preşedinte CPUN, consilier sau primar, este de domeniul hazardului sau inconştienţei evaluatorilor.

Conform articolului 18 din Metodologia organizării şi desfăşurării concursului, falsul şi uzul de fals, cuprinse în curriculum vitae, dovedite ca atare, atrag eliminarea candidatului din concurs şi sancţionarea potrivit legii. Acelaşi candidat îşi certifică documentele ca fiind complete şi exacte, în calitate de ce? Se ştia director anticipat?

De fapt, dosarul respectivului nu a fost controlat şi nici avizat de directorul şcolii, profitând de naivitatea directorului adjunct, prof. Ceauşu Octavian, care face recomandarea şi trimite dosarul la inspectorat.

3. Lista bibliografică recomandată a avut şi aberaţii, derutând candidaţii prin includerea unui Ordin al Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.4653 din 08.10.2002 (deci, urma să apară după cinci luni). O serie de itemi adresaţi concurenţilor s-au referit la documente ce nu se aflau în bibliografia respectivă, fapt relatat de profesorii Lungu Ion, director al Liceului agricol Şimian, doamna Cristina Nicolina, profesoară a Liceului teoretic "Gherghe Ţiţeica".

4. Nu s-a luat în calcul, cu toată atenţia, oferta managerială a doamnei Cristina Nicolina, fostă directoare şi inspector şcolar care, singura candidată fiind, este pusă în situaţia delicată de a fi respinsă şi numită o altă doamnă, cu delegaţie, la propunerea inspectorului şcolar general. Liceul teoretic Gheorghe Ţiţeica.

5. Din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării nu a participat nici un reprezentant în calitate de observator în comisia de examinare, conform art.6 pct.5 din metodologie.

6. Se admite dosar de înscriere pentru funcţia de director, soţia fiind directoare adjunctă la Şcoala 7 - Drobeta Turnu Severin, fapt de inimaginat, având în vedere obiceiul prost înainte de 1989, care adusese ţara la dezastru.

7. Părinţii observatori, membri ai comisiei, nu au fost luaţi în seamă, chiar dacă au avut unele păreri contrare membrilor comisiei.

Situaţii asemănătoare au fost pentru Liceul auto, pentru Şcoala specială din Drobeta Turnu Severin şi la Şcoala cu clasele I-VIII Bâcleş (Mehedinţi).

Evaluarea prin interviu nu poate fi relevantă în situaţia în care examinarea se efectuează în mod separt, cu fiecare candidat în parte, nelăsând posibilitatea comparaţiei, atât la curriculum vitae, cât şi la oferta managerială, prin participarea tuturor candidaţilor. Itemii sunt la buna dispoziţie a evaluatorului, lăsând loc de subiectivism sau de împărţirea unor poliţe. Se recomandă proba prin tragerea biletelor de concurs la sorţi care este mult mai concludentă. Am solicitat doamnei ministru, prof.universiar doctor Ecaterina Andronescu, să declanşeze o anchetă, dar probabil că adresa, înaintată de un deputat al PRM, s-a pierdut undeva, în sistemul birocratic, dacă luăm în calcul cele două săptămâni trecute, fără nici un rezultat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Am rugămintea să încercaţi să concentraţi expunerile.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În declaraţia mea politică de astăzi tratez "Rolul cercetării în promovarea elitelor în lume şi în România".

În perioada 7-11 mai 2002 a avut loc la Piteşti a patra Conferinţă naţională a cercetării ştiinţifice din învăţământul superior, scopul, redresarea universităţii şi cercetării româneşti în perspectiva integrării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană.

Ministerul Învăţământului îşi propune reforma universitară şi a cercetării româneşti cât mai urgent, aşa cum au făcut-o deja ţările din jurul nostru.

Legea cercetării ştiinţifice, deja aprobată în Comisia de învăţământ şi cercetare, urmează să fie prezentată în Camera Deputaţilor cât mai curând posibil.

România continuă să aibă, în pofida sărăciei, centre de excelenţă pentru cercetare. La Institutul de Fizică Atomică Turnu Măgurele, prin concurs european, a fost selectat acceleratorul tandem, centru de excelenţă pentru favorizarea metodelor şi tehnicilor nucleare în cercetări interdisciplinare. Acest centru funcţionează în colaborare cu alte centre: Franţa, Austria, Belgia, Germania, Italia, Slovenia, Anglia. Suma alocată este aproape de un milion european. Salariile grupului românesc sunt plătite de MEC; cei care vin din alte ţări, au un salariu mediu, plătit de acolo, de 1000 euro pe lună, iar un doctor în fizică are 2500 euro pe lună. Românii care îi învaţă pe respectivii primesc 3-4 milioane de lei, care reprezintă 40-50% din ce li se cuvine lunar.

Interesant este şi faptul că la concursul anual de finanţare a cercetării de către minister, temele propuse au fost respinse, deşi erau aprobate şi finanţate de Uniunea Europeană.

Ministerul Învăţământului nu sprijină tandemul. De fapt, Ministerul Învăţământului desfiinţează o serie de centre de excelenţă prin lipsa totală de sprijin pe care este obligat să-l acorde prin înscrisuri oficiale pe care le-a semnat, dar nu le-a respectat.

În ţară, avem în prezent, 36 baze de cercetări cu utilizatori multipli, create cu sprijinul Bancii Mondiale. În învăţământul românesc funcţionează, în prezent, 49 universităţi de stat şi 45 universităţi particulare. El are, însă, două tare, ca şi cercetarea, de altfel: reforma inexistentă, absenţa totală de evaluare ca în celelalte ţări.

În prezent, funcţionează în învăţământul universitar 4362 profesori universitari şi 3523 conferenţiari universitari. Calitatea învăţământului românesc se situează însă, în lumea universităţilor, pe locul 49-55 în ceea ce priveşte contribuţia la fluxul ştiinţific, aşa cum reiese din revista americană Scientific American.

Imobilismul românesc vine în contrast cu programul de reformă din multe alte ţări. China, Singapore, Coreea de Sud fac investiţii masive în cercetare. Japonia este a doua ţară din lume după ţara care investeşte în elitele din cercetare.

În Marea Britanie, 55% din cercetători lucrează în universităţi, se situează în elita mondială. Fonduri anuale de cercetare, un miliard şi jumătate o să se ia pentru salarii, întreţinere, noi investiţii sunt alocate în ultimii 5 ani. Evaluarea se face anual; în 2001, 60 de comisii au evaluat 200.000 de lucrări publicate de aproape 50.000 de cercetători. Confirmarea excelenţei a fost făcută de 300 de experţi. În Franţa, marile universităţi iau 25% din bugetul cercetării, deşi nu acceptă decât 5% din numărul total de candidaţi. Reforma şcolară, ca şi a universităţii, începută în urmă cu 5 ani, va face să stopeze fuga creirelor în Anglia şi USA.

În Germania, reforma introdusă în învăţământ, suma alocată, promovarea elitelor, schimbarea structurii ierarhice care a permis, numai în anul 2000 şi 2001, peste 30 de universităţi să creeze peste 3000 de posturi de profesori juniori, duce, bineînţeles, la schimbări deosebite.

În şedinţa de la Lisabona, din anul 2000, a şefilor de stat din Uniunea Europeană, s-a afirmat că, într-o decadă, membrii Uniunii să devină competitivi din punct de vedere economic şi economia să se bazeze pe investiţii masive în ştiinţă şi învăţământ. Acestea vor duce la realizarea acestei viziuni. Elitele, astfel stimulate, vor demonstra că educaţia şi ştiinţa vor fi cele care vor împinge societatea înainte şi nu vor mai emigra în alte ţări. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se referă la activitatea Uniunii Culturale a Rutenilor din România.

O delegaţie a Uniunii Culturale a Rutenilor din România a participat în perioada 25-26 mai 2002 la a doua bienală culturală a rudenilor din Polonia. Cu această ocazie, s-a întrunit într-o şedinţă ordinară Consiliul Uniunii Mondiale a Rutenilor. Acest organism a salutat cu bucurie prezenţa delegaţiei rudenilor din România, prin vocea preşedintelui său, domnul Alexandru Zozuleac.

În continuare, subsemnatul, preşedinte al Uniunii Culturale a Rutenilor din Români, am prezentat, pe scurt, câteva date istorico-geografice despre rudenii din România, despre uniune, despre statutul şi rolul minorităţilor naţionale în ţara noastră.

Am menţionat că legislaţia românească, instituţiile statului protejează şi susţin pragmatic afirmarea identităţii etnice şi culturale a tuturor minorităţilor, deci şi a rutenilor, a ruzinilor. Totodată, s-a exprimat disponibilitatea minorităţii rutene, rusine, de a colabora cu toate uniunile şi organizaţiile rusine din întreaga lume pentru afirmarea scopului comun: perpetuarea şi dezvoltarea limbii, culturii şi tradiţiilor rusine, întărirea legăturilor de prietenie între etnii, între toţi oamenii.

În încheiere, preşedintele Alexandru Zozuleac a afirmat disponibilitatea Consiliului Uniunii Mondiale a Rutenilor de a se întruni şi în România într-un viitor cât mai apropiat, de participarea rusinilor din întreaga lume la activităţile organizate de Uniunea noastră în viitor.

Tot în luna mai, la invitaţia conducerii autoguvernării rusine din Ungaria, o delegaţie a uniunii noastre a participat la Ziua minorităţii rutene din Ungaria. Facem această declaraţie politică pentru a sublinia dezideratul minorităţii rutene, rusine, din România, de afirmare a identităţii particulare într-un cadru general, oferit cu generozitate de poporul român, de colaborare cu rusinii din întreaga lume.

Subliniem, încă o dată, disponibilitatea noastră de conlucrare cu toate etniile din România pe baza respectului reciproc. "Am fost, sunt şi voi rămâne rusin", este deviza noastră, lansată de marele nostru om de cultură, Alexandru Dukovnic. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ion Mocioi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se referă la nerespectarea clauzelor de privatizare de către Lafarge Romcim, la fostul Combinat de ciment şi azbociment Târgu Jiu, cunoscut drept cel mai mare combinat de acest fel din sud-estul Europei. Respectiva unitate economică fusese ridicată de poporul român în anii '60 pentru a crea locuri de muncă şi pentru punerea în valoare a resurselor bogate de calcar, argilă şi alte materiale de care dispunea municipiul de pe Jiul de Sus. Au fost aduse acolo tehnologii moderne, 9 linii de mare capacitate pentru fabricarea cimentului şi azbocimentului. După privatizarea industriei de ciment, prin vânzarea subevaluată, a unităţilor de profil către firma franceză Lafarge, combinatul respectiv şi-a decimat marele colectiv de lucru şi, din cele 9 linii de producţie, a tăiat şi a dat la fier vechi 8 din acestea şi, în câţiva ani, preţul sacului standard de ciment a crescut la Târgu Jiu de 10.000 de ori, faţă de 1989. Practic, Lafarge a distrus vestitul combinat C.L.A. de la Târgu Jiu, lăsând pe drumuri mii de oameni, specialişti de înaltă clasă, pentru care fusese creată această unitate economică.

Cerem de la Lafarge-Romcim să respecte decretul de înfiinţare al Combinatului de lianţi şi azbociment Târgu Jiu privind păstrarea numărului de mediu scriptic prevăzut în decretul neabrogat, să retehnologizeze cele 8 linii distruse şi să producă la capacitatea prevăzută de lege, pentru a reda speranţa de viaţă cimentiştilor gorjeni de la Târgu Jiu.

Cerem de asemenea, Ministerului Industriei şi Ministerului de Justiţie să se autosesizeze şi să ia măsurile ce se impun, ca Lafarge să nu nu distrugă industria de ciment a României şi să nu o înlăture de pe piaţa mondială a cimentului, unde a avut export cu produse de cea mai bună calitate.

Rog să mi se ofere, în termenul oficial, răspunsurile scrise, cuvenite la aceste probleme. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Traian Dobre:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Economia românească şi, în special, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii ar putea recupera ceea ce a pierdut în anii anteriori, încurajată de o legislaţie corespunzătoare, în mod deosebit. În schimb, lacunele din educaţie şi cultură nu pot fi recuperate prin constrângere, fie ea şi legislativă. E drept că, în goana după un loc de muncă, după un mijloc de subzistenţă, uităm adesea de hrana spirituală care înnobilează fiinţa umană, dar privind în trecutul istoric al acestei ţări, cu uşurinţă, vom constata că perioadele tulburi au fost depăşite, uzându-se de cultură şi spiritualitate. De aceea, nu greşesc, nu greşesc absolut deloc dacă consider educaţia şi cultura drept factori strategici ai dezvoltării. Dacă nu am excelat întotdeauna în domenii precum economic şi social, să nu uităm că România a fost recunoscută pe plan mondial pentru oamenii de valoare din cultură şi sport.

Lumea dezvoltată nu poate şi nu are cum să accepte trecerea de la civilizaţia de tip industrial, la societatea post-industrială, informaţională, fără cunoştinţe bazate pe o cultură solidă. Modalităţile prin care se va răspunde în acest domeniu al culturii şi spiritualităţii sunt şi vor fi pe măsura provocărilor reformei pe care ne-am angajat să o înfăptuim, uzând, bineînţeles, şi de experienţele trecutului.

Ca primă măsură, şi imperios necesară, a fost considerată reorganizarea instituţiilor de cultură, asigurându-se, conform posibilităţilor, şi sprijinul logistic necesar. Vizate, cu precădere, sunt, în continuare, instituţiile din mediul rural, unde acestea, fie au fost închise, fie au primit o cu totul altă destinaţie, în cele mai multe cazuri, obiectul lor de activitate fiind diametral opus scopului iniţial. Nici în mediul urban situaţia nu este tocmai în conformitate cu dorinţele şi aspiraţiile noastre, aici proliferând cultura de proastă calitate, dar comercială, în detrimentul adevăratelor valori ale culturii naţionale şi universale.

Pentru marea majoritate a tinerilor noştri, cultura şi culturalizarea au devenit termeni aproape identici cu bar şi discotecă. Până la un punct, aproape că este de înţeles deoarece ei nu au fost îndrumaţi şi încurajaţi să găsească şi să promoveze valorile autentice. Drama este că tinerii artişti din toate subdomeniile culturii, fie şi-au găsit recunoaşterea peste hotare, fie au abandonat preocupările în domeniu, găsindu-şi cu totul şi cu totul alte activităţi. Din aceste motive s-au modificat preocupările legislative care vizează drepturile de autor şi protejează valorile culturale, punându-se, în acest fel, în valoare patrimoniul cultural naţional. Aproape că ne este imposibil să ne imaginăm că există în România mileniului III o rată în creştere a analfabetismului şi, în acelaşi timp, o creştere spectaculoasă a tinerilor, în special, care nu au acces la cărţi. Preocupările pur economice au condus la această stare de fapt care nu poate fi depăşită decât prin susţinerea logistică şi financiară a instituţiilor de cultură, teatre, biblioteci, casă de cultură, şcoli populare de artă, astfel încât, produsul finit, cultura, să ajungă la cetăţean la costuri pentru orice buzunar. De aceea, nu ne putem permite să gândim că ne vom dezvolta în planul economic, neglijnând pe cele cultural şi spiritual, considerate piatra de temelie pentru evoluţie şi civilizaţie a oricărui popor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la necesitatea respectării drepturilor copilului. Aşa cum ştim, ziua de 1 iunie, Ziua internaţională a copilului a trecut. A fost o zi specială, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi, dar mai ales o zi specială pentru copii săraci şi nevoiaşi care au putut şi ei, astfel, primi într-o zi ceea ce îşi doresc şi ceea ce ar avea dreptul să aibă în fiecare zi a unui an: dulciuri şi jucării.

Aşa cum am spus, Ziua internaţională a copilului a trecut, dar au rămas problemele copiilor, problemele tuturor copiilor, nu doar a celor din orfelinate, dar şi a celor din familii nevoiaşe, sărace, a celor care nu le pot asigura drepturile lor fundamentale.

În România, în special în mediul rural, avem tot mai mulţi copii fără copilărie. Statisticile arată că 70% dintre copiii din mediul rural sunt folosiţi la diferite munci în gospodărie, unele chiar foarte grele, iar 63% dintre copii din mediul rural abandonează şcoala, în special, din cauza lipsurilor materiale.

Conform studiului realizat în 2001, copilul abuzat şi neglijat în România de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Curs a reieşit că 84% dintre copii sunt pedepsiţi fizic în familie şi 47,5% dintre părinţii intervievaţi au declarat că utilizează bătaia, ca metodă de disciplinare a copilului.

Organizaţia "Salvaţi copiii" a propus Parlamentului introducerea în Legea privind prevenirea, combaterea şi protecţia violenţei în familie a unui articol privind interzicerea bătăii copilului. Consider că este o iniţiativă bună, binevenită şi necesară. O vorbă bătrânească de-a noastră spune că "bătaia este ruptă din rai", însă 4,3% dintre copiii bătuţi în România au avut nevoie de îngrijiri medicale, ca urmare a acestor bătăi, şi este vorba uneori, de bătăi în urma cărora copii au necesitat foarte multe zile de spitalizare şi au devenit chiar infirmi.

Cred că ne vom apleca cu toată responsabilitatea asupra necesităţii introducerii unui astfel de articol de lege în Legea privind violenţa în familie, pentru că trebuie să veghem la drepturile copiilor, la îngrijire, siguranţă şi educaţie. Avem, din nefericire, tot mai mulţi copii în România care nu au acces la aceste drepturi fundamentale ale lor, care nu au acces la îngrijirea şi educaţia de care au nevoie. Cauzele sunt, evident, economice, dar şi morale. Avem din ce în ce mai multe probleme legate de creşterea delicvenţei juvenile şi expunerea şi consumul de alcool şi droguri în rândul copiilor.

Există o Convenţie ONU cu privire la drepturile copilului, pe care şi România a semnat-o. Ca adulţi responsabili, trebuie să veghem la aplicarea sa integrală în România şi să nu uităm că şi noi am fost copii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu şi va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţiilor a fost blocată în finalizarea anchetei parlamentare privind ilegalităţile silvice în bazinul Giurgeului, în anul 2001, de către organele locale şi judeţene ale Poliţiei Harghita, de către Direcţia Silvică Harghita, precum şi de unii reprezentanţi ai aşa-numitei promoţii de aur. Însă, forţa cea mai semnificativă din partea celor care au blocat ancheta o reprezintă personalitatea colonelului Dobrescu, care este apărat atât de domnul ministru Rus, cât şi de către unii ofiţeri de poliţie, fapt dovedit şi de scrisoarea semnată de domnul ministru de interne al României.

Eu cred, totuşi, că domnul ministru Rus a fost dus în eroare de unii ofiţeri superiori ai poliţiei. Ca să fiu convins de cele afirmate de domnul ministru, aş cere răspunsul la următoarele întrebări:

De ce nu s-a dat curs legal soluţionării dosarului privind fiul colonelului Dobrescu, care se află în lucru la Poliţia judeţului Harghita, pentru următoarele fapte:

În cauza respectivă s-a stabilit că fiul colonelului Dobrescu a valorificat documente de transport al materialului lemnos, facturi şi avize false. În momentul în care la comanda inspectoratului judeţean de poliţie i s-a raportat situaţia acestei lucrări penale de către colonelul Rus, şef Serviciu economic, că trebuie să efectueze cercetări pentru soluţionarea legală şi operativă a cazului respectiv, generalul Negruşa "a afirmat" ca să mai aşteptăm, pentru a nu ne lua în rău cu conducătorii structurilor Ministerului de Interne din judeţ, permiţând ca fiul colonelului Dobrescu să poată pleca în Canada, în mod ilegal, unde se află şi în prezent.

De ce colonelul Dobrescu, în ziua de 29 martie 2002, fiind în oraşul Gheorgheni, a insistat pe lângă ofiţerii din Corpul de control al Ministerului de Interne să accepte o masă festivă la Motelul Castel din Lăzarea? Cu ce drept a fost blocată difuzarea ziarelor care conţin articole despre colonelul Dobrescu în judeţul Harghita?

De ce nu se dă o dezminţire în cotidianele respective?

Societăţile colonelului, şi aici mă refer la firmele: Societatea Comercială COMTUDOR S.R.L., la Societatea Comercială FORTINVEST S.R.L. şi la "Societatea Comercială JOFLOVI S.R.L.", au avut sediul, la început, în locuinţa ofiţerului Dobrescu. Cine a făcut verificări la firmele respective? Organele abilitate ale statului, oare, şi-au făcut datoria?

Ministerul de Interne, nu numai că-l protejează pe colonelul amintit, dar refuză să-şi prezinte materialele de control comisiei parlamentare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Baban Ştefan şi va urma domnul Cornel Ştirbeţ.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Mafia alcoolului sărăceşte bugetul de stat".

În România, în prezent, există 87 de societăţi cu capital mixt sau privat specializate în producerea alcoolului, iar peste 500 au obiect de activitate producerea, îmbutelierea şi comercializarea băuturilor alcoolice. Toate acestea, mai mult sau mai puţin, au prejudiciat statul român în anul 2001 cu peste 700 de miliarde de lei în urma afacerilor ilegale cu alcool.

Există forme şi metode multiple de contrabandă, evaziune fiscală şi contrafacere de băuturi alcoolice. Plecând de la constituirea unor reţele de tip mafiot, în care sunt implicaţi atât români, cât şi străini, şi ajungându-se la sustragerea, cu regularitate, de la plată a unor sume de ordinul miliardelor, reprezentând contravaloarea obligaţiilor vamale ale impozitelor şi taxelor prevăzute de lege.

Filiera este foarte simplă. Cetăţenii români, în complicitate cu străinii, înfiinţează firme având ca obiect de activitate producerea şi comercializarea de alcool, iar, după acumularea unor datorii către bugetul statului, sunt concesionate altora. Folosindu-se de acte în realitate false, aceştia se angajează în schimbul unui comision de 10-15% din valoarea datoriei să preia societatea respectivă, cu activul şi pasivul existente, inclusiv evidenţele contabile, ştampile, facturi şi avize de expediţie aflate în stoc.

În acest fel, datornicul nu mai deţine nimic. Poliţia nu mai poate face nimic, iar circuitul poate fi reluat de la capăt în zilele următoare. De fapt, cesionările sunt principala cauză care duce la prejudicierea statului cu aceste sume exorbitante. Cesionarea este o acţiune simplă, care nu necesită nici controale stricte din partea autorităţilor şi nici mult timp din partea celor ce o utilizează, necesitând doar vizitarea a două instituţii: un notariat şi Registrul Comerţului. Nu e de mirare, deci, că atunci când se verifică adresa declarată, anchetatorii au surpriza să descopere că acesta este un garaj sau un teren viran.

Acest lucru nu ar fi posibil dacă ar exista colaborare între autorităţi, în sensul că Ministerul Finanţelor ar trebui ca, în momentul în care o firmă este cesionată, s-o controleze pentru a stabili dacă are datorii către stat şi apoi să-şi dea sau nu acordul pentru operaţiune. Apoi, cei de la Registrul Comerţului ar trebui să facă un minim de verificări asupra firmei care preia, pentru a vedea dacă cel puţin aceasta există, sau este o firmă fantomă specializată în acte comerciale ilegale.

De asemenea, ar trebui să fie depuse de către cel care cercetează garanţii materiale cel puţin egale cu valoarea datoriei. Şi, nu în ultimul rând, actele încheiate la notariat ar trebui autentificate într-un termen de minim 48 de ore, pentru a putea fi verificate.

Nu este de mirare, doamnelor şi domnilor colegi, că, prin nerespectarea unor reguli atât de elementare şi de normale, statul român este prejudiciat atât de uşor şi în fiecare an cu sute de milioane de lei de către mafia care acţionează în industria alcoolului, cea care obţine venituri importante şi impresionante, devenind, peste noapte, cea care poate dicta şi hotărî interesele unei ţări întregi. Fenomenul este cu atât mai îngrijorător cu cât în anul acesta, creşterea acţiunilor la l mai va duce la o explozie a afacerilor ilegale de alcool şi la o creştere semnificativă a acţiunilor care nu vor fi virate la bugetul statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Cornel Ştirbeţ şi va urma domnul Mircea Costache.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Pedeserizarea hoţiei şi corupţiei".

Ultimele reacţii mediatice ale mai marilor partidului de guvernământ încearcă să acrediteze ideea că amplificarea fenomenului corupţiei în România se datorează acţiunii unor grupuri de interese, care nu au nimic de-a face cu politica sau cu guvernarea PSD.

În acest sens, premierul Năstase, la una din ultimele videoconferinţe cu prefecţii, descoperea surprins că există unii prefecţi şi membri PSD la nivel local care sunt atraşi de aceste grupuri apolitice în acţiuni malefice de corupţie şi furt.

De asemenea, un onorabil ministru, în urma concluziilor unor instituţii internaţionale privind subordonarea şi amestecul PSD în actul de justiţie, recunoştea faptul că justiţia în România este subordonată unor interese, dar preciza că în nici un caz acestea nu sunt de ordin politic, presiunile asupra judecătorilor provenind din sfera unor grupuri de interese economice.

Domnii "Cozmin şi Guşe", conform dihotomiei făcute de domnul ministru Dan Ioan Popescu, întruchipaţi în persoana ilustrului secretar general al PSD, referindu-se la aceleaşi rapoarte internaţionale care constatau implicarea demnitarilor PSD în acte de corupţie şi de influenţare a justiţiei, susţinea că cei care fac astfel de interpretări sunt proşti şi nu pot înţelege mecanismele democratice ale PSD şi puritatea membrilor săi.

Cu jumătate de gură, chiar şi domnul Preşedinte Iliescu, în apărarea odraslelor arogante şi răsfăţate ale PSD, încerca să spună că furtul şi corupţia nu sunt caracteristicile esenţiale ale partidului de guvernământ.

Ca de obicei, însă, în practica partidului de guvernământ, aceste aprecieri nu ţin seama de realitatea existentă în ţară, ele provenind din arsenalul ministerului propagandei condus de domnul Dâncu şi având legătură doar cu acţiunile de cosmetizare a imaginii Guvernului şi a PSD.

Realitatea este cu totul alta. Politica partidului de guvernământ a atins perfecţiunea în acest domeniu, ajungându-se la pedeserizarea completă a hoţiei şi corupţiei.

Adevărul este că, la ora actuală, în România nu se mai poate fura, decât dacă devii membru PSD, iar, în ce priveşte corupţia, nici nu se pune problema interesului de a corupe alte persoane decât cele cu influenţă politică aflate la putere.

Aceasta este una dintre cele mai mari realizări datorate acţiunii de pedeserizare a societăţii româneşti şi de revenire la partidul unic, partidul-stat impus de domnul Năstase.

Dacă în instituţiile statului au mai rămas, din lipsă de interes, uşoare urme apolitice, dacă un număr infim de parlamentari, primari şi consilieri locali au mai rămas neînregimentaţi în rândurile partidului de guvernământ, trebuie să constataţi, stimaţi domni guvernanţi, că hoţii şi corupţii nu au avut nici o altă şansă de supravieţuire şi au fost primii care au aderat la principiile şi idealurile PSD-ului.

Datorită activităţii dumneavoastră consecvente şi foarte bine organizate, după revenirea la putere, în România nu a mai putut supravieţui nici un grup de interese în afara partidului. Tot ce se mişcă la nivel central şi local şi are cea mai vagă urmă de interes economic este dirijat de grupuri din PSD, nimeni altcineva neavând acces.

Urmăriţi, vă rog, privatizările, licitaţiile, fondurile externe, lucrările de investiţii, vilele, fermele, elicopterele şi veţi vedea numai grupuri şi oameni apropiaţi dumneavoastră.

Grupurile de interese economice s-au contopit cu interesele politice ale PSD, în urma directivelor şi acţiunilor hotărâte ale conducerii partidului, în primul rând ale domnului preşedinte şi totodată premier al României, domnul Adrian Năstase.

Astfel stând lucrurile, presiunile asupra justiţiei nu au de unde să vină decât din sfera politicului, chiar dacă au şi un iz de interes economic.

Este suficient, în acest sens, să urmărim procedurile şi soluţiile date în de acum celebrele cazuri Temeşan, Păunescu, Motorola şi, mai nou, Lele, Vântu, Tarău şi următorii.

În concluzie, domnilor guvernanţi, lăsaţi modestia la o parte, recunoaşteţi-vă meritele în acţiunea de pedeserizare, nu mai certaţi organismele internaţionale şi cele civice şi, dacă doriţi într-adevăr eradicarea corupţiei, începeţi curăţenia în propriul partid.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Costache şi va urma domnul Vlad Hogea.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Constatăm, cu satisfacţie, că reţeaua teatrelor naţionale s-a îmbogăţit ieri prin trecerea prin plenul Camerei Deputaţilor a proiectului Legii de înfiinţare a Parchetului Naţional Anticorupţie. Un adevărat "teatru naţional anticorupţie". În cadrul noii stagiuni a "Teatrului Naţional Anticorupţie", bineînţeles, piesa "Scamatorii", tragicomedie colectivă, semnată de "Guvernul S.R.L.".

În condiţiile în care caracatiţa mafiei a cuprins cu tentaculele ei … vorba aceea … întregul aparat al administraţiei centrale şi locale, acum, când ştiu şi copiii cât costă un post de prefect, unul de ministru, altul de şef de vamă, de preşedinte de tribunal, de judecătorie, de parchet, acum când totul se vinde şi se cumpără, când s-a trecut de la construcţia de case de vacanţă la vile, de la vile la palate şi de la palate la castele, acum, când s-a instaurat deplin cel mai infect tip de societate şi cel mai rapace gen de funcţionar public, acum, când guvernanţii l-au speriat şi pe dracu, nu numai forurile internaţionale, cu hoţiile şi tâlhăriile de tot felul, când năpăstuitul cetăţean român plăteşte cu nemiluita la taxe şi impozite, suportând cea mai barbară povară fiscală din lume, când furturile din bănci, din companii şi regii se preiau la datoria publică prin cele mai cumplite escrocherii şi tertipuri legislative, ce ne mai lipsea? Mai lipsea, bineînţeles, bomboana fondantă de pe coliva societăţii româneşti - Parchetul Naţional Anticorupţie.

Dacă nu i-ai cunoaşte pe actorii siniştri, pe saltimbancii şi pe jonglerii acestui circ ambulant cu iz de ev mediu întâmplător, te-ai putea lăsa dus cu preşul spre iluzia chioambă a însetaţilor de arginţi, cum că, iată, asta ne lipsea, d-aia nu puteau ei lupta cu tanti corupţia, dată cu chinoroz pe faţă, ca în art.214 al multsărbătoritului "an 2002, Nenea Iancu Caragiale".

"De boarea florii-soarelui atârnă iluzia ca o paiaţă cârnă", zice un poet contemporan. Este iluzia schiloadă cum că noii parchetari vor face spanacul praf á la Popey Marinarul în lupta cu tâlharocraţia adusă pe culmi de glorie de aceiaşi scamatori din circul iluziei, care stăpânesc la perfecţie marea artă de a prosti perpetuum mulţimile însetate de adevăr şi dreptate.

Cum or crede unii că poate lupta mafia cu corupţia?! Numai Sarsailă, care le inspiră opera diabolică de nimicire a României, poate şti. Scamatorii scot fum pe ochi, catran pe gură şi, cu mâinile exersate, subtilizează rapid ce mai au bieţii spectatori prin buzunare. Atât de mult au întins aceste animale bolnave de avere coarda, că li se pare posibilă orice mişelie, fără nici o reacţie din partea publicului rămas cu gura căscată de uimire şi perplexitate în faţa uriaşei neruşinări a acestor samsari.

Anticipând, ei, domnii artişti ai "Teatrului Naţional Anticorupţie", marea dezamăgire a populaţiei de după Summitul de la Praga, când vor vedea cum gigacaloria îi strangulează cu sânge rece, nepăsându-i de NATO ori de PNA-ul, ori de alte izme false, au început s-o ia ei înainte de pe acum, cu posibilitatea declanşării, chipurile, a alegerilor anticipate, ca şi cum nu ar trebui să rateze momentul de vârf în care au adus ţara, ca să nu aspire ei, precum banii negri, şi voturile majorităţii spectatorilor acestui circ macabru.

Şi, pentru că un distins coleg făcea anterior referire la importanţa culturii şi educaţiei, închei cu versurile lui George Bacovia, din oraşul lui Viorel Hrebenciuc şi al lui Sechelariu: "O, genii întristate, care mor/Încet, barbar şi fără sentiment,/Prin asta eşti celebră în Orient/O, ţară tristă, plină de humor!"

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Vlad Hogea. Urmează domnul Emil Rus.

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu a spus nimeni - şi poate ar trebui să ne amintim - că s-au împlinit, pe 2 iunie, exact 120 de ani de la naşterea Mareşalului Antonescu.

Indiferent ce atitudine avem faţă de această figură importantă a secolului XX, împlinirea unei cifre rotunde este un eveniment care trebuie marcat.

Săptămâna trecută am luat la cunoştinţă stupefiaţi despre declaraţiile făcute prin străinătate de către premierul Adrian Năstase. Liderul PSD înfiera, cu mânie proletară, ascensiunea partidelor naţionale în sud-estul Europei. Să fi uitat domnia sa că nu numai în fostul bloc socialist, dar şi în Occidentul civilizat şi capitalist, formaţiunile politice de orientare autohtonistă şi patriotică au avut o evoluţie demnă de invidiat, în unele state făcând parte chiar din coaliţia de guvernământ?

Miopia primului-ministru nu este nicicum justificabilă, cu atât mai mult cu cât el nu are dreptul să conteste opţiunea legală şi, nu în ultimul rând, de conştiinţă a unui segment important al electoratului.

Esenţa democraţiei este votul popular, iar rezultatele scrutinului dau compoziţia Legislativului, a Executivului şi a structurilor de conducere din administraţia publică locală.

Aşadar, cum de se repede domnul Năstase să conteste într-o manieră totalitară şi profund irealistă un fenomen social care nu numai că nu poate fi ignorat, dar în nici un caz nu poate fi negat. Să închizi ochii şi să te faci că rotiţele mecanismului planetar îşi încetează mişcarea, dacă tu, ignorant, nu le bagi în seamă, asta trădează bigotismul cel mai profund, mai reprobabil, mai ignobil cu putinţă.

Premierul vrea să pedepsească delictul de opinie şi se pregăteşte să cenzureze energic orice idee care depăşeşte banalul, desemnează noi direcţii şi reformează din temelii lumea nedreaptă în care trăim.

Ideologic, domnul Năstase se înşeală. Faptic, primul-ministru e contrazis de realitate. Prizonier al unor concepţii înguste şi învechite, liderul partidului de la putere emite judecăţi de valoare şi dă verdicte inutile, nesolicitate de nimeni. Când mai citim asemenea fraze care maschează vocaţia antidemocratică a celor care ne conduc, ar trebui să ne facem că nici n-am înţeles, că, de fapt, e o greşeală de tipar. O greşeală istorică, ce-i drept!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Emil Rus. Va urma domnişoara Lia Olguţa Vasilescu.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Mă întreb, ca orice om de bună-credinţă: oare, ce ne-a mai rămas de înstrăinat în ţara aceasta? Ne-am ruinat economia, ne-am prăpădit agricultura, ne-am distrus uzinele, fabricile - toate acestea, în numele reformei în aşa-zisa perioadă a tranziţiei, care nu mai are de gând să se termine odată. Ne-am vândut şi ne vindem lemnul pădurilor, aurul ţării, chiar şi copiii, iar tinerii pleacă în lume pentru a-şi vinde inteligenţa, forţa de muncă, alţii se vând ei înşişi, sau cel puţin câte un rinichi fiecare.

Sigur, se poate răspunde că nu trebuie totul generalizat şi luat în tragic, că în cele două guvernări - Iliescu şi Constantinescu, apoi iar Iliescu - nu a fost la fel. E drept, dar există şi aceste aspecte, ceea ce este tare dureros. Nu se simte şi nu se caută în suficientă măsură limitarea acestor fenomene. Ba, chiar se poate afirma că au apărut altele inedite, care uluiesc orice minte sănătoasă.

Iată, cazul unui om cu patru copii, care nu are altă sursă de trai decât pensia de boală a tatălui şi alocaţia copiilor: "Vă aduc la cunoştinţă, domnule deputat, (arată cetăţeanul) şi cer să mă ajutaţi în spiritul legilor în vigoare pentru aflarea adevărului. Spuneţi-mi dacă unui minor i se poate elibera un paşaport fără acordul părinţilor? Dacă el, copilul, poate să treacă graniţa fără acordul părinţilor?" Şi omul relatează că fiul său, Marti Paul Marius, în vârstă de 15 ani şi 5 luni, a fost ademenit de persoane adulte cu mirajul lumii occidentale, acolo unde se câştigă bani şi, apoi, revenit în ţară, îşi poate cumpăra o casă, maşină, aparatură modernă şi tot ce-i doreşte inima. Copilul era la şcoală, sau, cel puţin aşa ştia părintele lui, în vreme ce el era în Ungaria, cu destinaţia Italia, în scopuri necunoscute. Prin urmare, seara, Marius nu s-a întors acasă la ora obişnuită şi tatăl declanşează cercetările pe cont propriu. Numai întâmplarea a făcut ca acest copil să fie recuperat. Speriaţi, cei care au pus totul la cale de ceea ce li s-ar putea întâmpla, l-au întors pe copil din drum. Sigur, cazul este în cercetarea Poliţiei judeţului Bistriţa-Năsăud şi cred că nu este singurul caz.

Exigenţele intrării ţării noastre în NATO şi U.E. sunt mari şi pe primul plan se situează tocmai respectarea în totalitate a drepturilor copilului. Şi, când ne aşteptam, fireşte, să dispară pentru totdeauna din ţara noastră statutul de copil al nimănui, de copil al străzii, de aurolac, de cerşetor, iată, apare răul sub forme noi, la parametri de crimă, ceea ce-i strigător la cer. Or fi exigenţele oficialilor europeni cum or fi, dar se impune, mai presus de orice, grija pentru familie, celula de bază a oricărei comunităţi omeneşti. De sănătatea ei depinde sănătatea societăţii. Să ia aminte Puterea şi politicienii! Nu grija pentru imagine e lucrul cel mai important, darurile şi mângâierea pe creştet a copiilor nevoiaşi în faţa reporterilor, în zi de sărbătoare, ca să vadă lumea, să sporească respectivii aleşi în sondajele lui Dâncu şi în preferinţele electoratului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnişoarei Lia Olguţa Vasilescu. Va urma domnul Grigore Emil Rădulescu.

Domnişoara Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Organizaţia de generali "România Mare" a omagiat sâmbătă, 1 iunie a.c., personalitatea Mareşalului Ion Antonescu, prin depunerea unei coroane de flori la singura statuie a eroului care nu a fost încă demolată, cea aflată în curtea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Asumându-ne riscul de a intra sub incidenţa unui act normativ pe care noi îl considerăm aberant, şi anume Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002, am dezvelit bustul ultimului întregitor al României Mari, chiar în ziua în care se împlineau 56 de ani de la execuţia sa.

De teamă ca monumentul să nu fie profanat de cei care conduc vremelnic destinele statului român, la sfârşitul manifestării, membrii Ligii Mareşal Antonescu l-au acoperit cu un sac.

Ce lecţie dură pentru tinerii care au învăţat de la bunicii lor, veterani de război, că omul care a preferat să privească moartea, refuzând să fie legat la ochi atunci când se afla în faţa plutonului de execuţie, este ascuns acum sub o pânză.

După ce a desăvârşit opera de distrugere totală a economiei româneşti, a hotărât să vândă pe mai nimic şi ultimele societăţi de stat care mai aduceau profit la buget, i-a adus la disperare pe sindicaliştii din toată ţara, punând biruri peste biruri, lui Adrian Năstase nu i-au mai rămas decât să ne demoleze istoria. O istorie care-l va consemna doar pentru "meritul" de a arăta lumii întregi că poporul român este intolerant, rasist şi xenofob.

Ordonanţa nr.31/2002, o insultă la adresa oricărui român, nu urmăreşte altceva decât o luptă cu statuile ridicate în memoria eroilor neamului. Mai mult, deşi nimeni nu i-a cerut-o, Adrian Năstase l-a numit pe Mareşalul Antonescu criminal de război, dând o palmă nemeritată întregii armate române. Ce să mai spunem, atunci, de Miklos Horthy?!

În anul 1993, ungurii îl reînhumau cu toate onorurile, profitând de acordul tacit al autorităţilor, pe cel care a trimis în lagărele de exterminare naziste - uneori depăşindu-şi norma - evreii din Ungaria şi din nord-vestul Transilvaniei, aflată atunci sub ocupaţie maghiară. Această brută a fost reabilitată, pe când Mareşalul Antonescu, cel care a salvat zeci de mii de evrei, cărora le-a dat paşapoarte semnate în alb pentru a putea ajunge în Palestina, este criminal.

În contextul geopolitic existent în toamna anului 1940, când pierdusem Bucovina de Nord, Basarabia, nord-vestul Transilvaniei şi sudul Dobrogei, Antonescu a apreciat că singura cale de supravieţuire a poporului nostru este alianţa cu Germania şi Italia. Suntem curioşi ce ar fi făcut pe atunci actualul premier Năstase? Ar fi luptat pentru recuperarea pământurilor strămoşeşti, ori s-ar fi retras la Cornu, ca să mediteze la cugetarea "O ţară mică face ce poate, şi nu ceea ce vrea", care-i aparţine tot Mareşalului? Niciodată poporul nostru nu a atins o treaptă mai josnică, un nivel moral mai degradant decât acum, prin servilismul Guvernului Adrian Năstase, care neagă pagini de glorie din istoria neamului. Îi înţelegem supărarea premierului, care-şi vede imaginea publică ameninţată de lupta inechitabilă cu memoria eroilor neamului, deşi o anumită parte a presei munceşte din greu s-o lustruiască.

În comparaţie cu un mit ca mareşalul Antonescu, cel care a luptat pentru ca România să se afle în graniţele ei fireşti, un minoritar cu palat la Cornu, cu turnuleţe, nu poate să se simtă decât frustrat că nimeni nu s-a gândit să-i ridice şi lui un monument.

Ei bine, luând act de această nedreptate flagrantă, membrii organizaţiei de tineret "România Mare" au hotărât să lanseze un concurs naţional de creaţie şi să premieze cea mai originală lucrare, avându-l ca subiect pe premier. Ca dovadă că în atelierele noastre se lucrează asiduu, au fost definitivate deja câteva mostre, dintre care le-am reţinut doar pe următoarele: "Bust din ciolan", "Cap de copilă", "Gânditorul de la Cornu", "Premier cu natură moartă de foame", "Coloana mandatului infinit" şi "Poarta sărutului minorităţilor sexuale". Nu pot decât să le mulţumesc, în final, membrilor OTRM care nu s-au temut de ameniţările voalate ale unor personaje prezente la manifestarea din curtea bisericii ctitorită de mareşal, cum că cel ce dezveleşte bustul celui mai mare militar român este pasibil de pedeapsa cu închisoarea. Considerăm însă că, fie şi doar pentru câteva minute, s-a făcut dreptate memoriei celui care a salvat statul român de la dispariţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Emil Rădulescu şi se pregăteşte domnul Mihai Baciu.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În România, cine fură 10 sau 100 de milioane este un prost şi înfundă puşcăria. Cine fură însă o sută de milioane de dolari este deştept şi deşteptul, ori nu este anchetat, ori este scos de sub urmărirea penală, ori primeşte o condamnare cu suspendare sau cel mult o pedeapsă de 2-3 ani, din care nu face mai mult de jumătate. Pentru că banii pe care i-a furat şi pe care nu-i cheltuieşte singur îi afectează sănătatea în aşa hal, încât nu mai poate suporta puşcăria chiar dacă aceasta este cu confort sporit.

Vă mai amintiţi cât a stat la pârnaie Ioan Stoica, CARITAS, sau Marcel Ivan, cel condamnat în procesul Credit-Banc.

Sever Mureşan, acţionarul majoritar al Băncii Dacia Felix, a fost condamnat şi închis în Elveţia pentru nişte operaţiuni dubioase. În România, însă, a stat la răcoare doar în perioada cercetărilor care, surpriză, nu au condus la o condamnare în urma unui proces.

Scandalul Bankcoop s-a spart în capul fostului preşedinte Alexandru Dinulescu, găsit singurul vinovat de toate ingineriile financiare de la această bancă. Justiţia i-a dat o pedeapsă crâncenă. Normal, doar o ştersese de mult din ţară.

Cel mai recent triumf al Justiţiei Române împotriva bunului simţ este condamnarea lui Gheorghe Danielescu la o pedeapsă deja graţiată. În afacerea SAFI, Danielescu a fost găsit vinovat de ţepuirea a 2423 de investitori, cu aproape 10 miliarde de lei. Cam 4 milioane de dolari la vremea respectivă. Procesul a început acum 4 ani, dar s-a încheiat după ce, printr-un decret, faptele comise de Danielescu fuseseră graţiate. Decizia tribunalului a fost 2 ani de închisoare. Unii spun că merită 2 ani de puşcărie pentru 4 milioane de dolari. Nu e rău. Pentru ca sentinţa să nu pară prea aspră cu fostul ministru al finanţelor Danielescu, instanţa a respins apelurile declarate de investitori, prin care aceştia cereau să li se restituie o parte din bani. Totuşi, condamnatul graţiat poate fi căinat pentru că în următorii 5 ani nu vor mai putea fi administratori sau titulari ai unui post de conducere într-o societate comercială. Exemplară pedeapsă!

Zilele acestea se împlinesc doi ani de la reuşita unei lovituri financiare în valoare de 150 de milioane de dolari. Din cei 13 inculpaţi în escrocheria FNI, 12 nu se mai află în arest, iar al 13-lea, Ioana Maria Vals, nu s-a aflat niciodată în arest. Vlas a ajuns la frontieră mai repede decât consemnul de a nu părăsi ţara. Dacă autorităţile nu au reuşit să o găsească pe Ioana Maria Vlas, presupunând că o căutau, aceasta le-a dat o mână de ajutor. Caseta video trimisă unui post TV arată o persoană care susţine că este Vlas şi care spune că vrea să se întoarcă în ţară să toarne tot. Deşi, iniţiativa pare ciudată, este cel mai bun mesaj pe care Ioana Maria Vlas l-a transmis unor anumite perechi de urechi. În loc să treacă imediat la treabă, autorităţile au început să purice invitaţia Mariei Vlas, că nu era clar dacă Yoram Sheftel era chiar avocatul ei, că nu este procedură pentru a cădea la învoială cu avocatul ei, ce să mai analizăm...

De ce s-or fi speriat autorităţile? Cumva este posibil... posibilitatea ipotetică, deocamdată, că Maria Vlas chiar va veni în ţară însoţită de nişte dischete cu care va da în gât şi pe alţii? Că va distruge paradisul excrocilor de la FNI?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Timp de 180 de secunde microfonul va aparţine domnului deputat Mihai Baciu. Urmează, apoi, domnul deputat Radu Ciuceanu.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mănânc din timp, e adevărat, dar timpul, până la urmă, vă asigur eu că ne mănâncă el pe toţi.

Nu mi-am intitulat intervenţia mea de azi în nici un fel, m-am hotărât să nu mai scriu nimic dinainte, să fac un text organizat şi, mă rog, gândit cu mare atenţie, pentru că avem atâtea de spus, încât m-aş pierde cu pixul în mână şi m-aş duce pe nu ştiu câte piste. Aşa că, prefer să gândesc acum, pe loc, la câteva adevăruri pe care nimeni nu poate să le conteste, şi să vi le spun şi dumneavoastră, şi, eventual, opiniei publice, dacă ne ascultă cumva. Nu am intitulat în nici un fel intervenţia mea, dar dacă mă gândesc bine aş putea să-i spun "Prezentul sumbru şi viitorul imediat cenuşiu".

Aseară, stimaţi colegi, am asistat la repetarea unei piese pe care o cunoaştem deja, căderea cu mare veselie a moţiunii "Fiscalitatea". Nu am să intru în detalii, evident, pentru că eram cu toţii aici, ci vreau să vă spun că această respingere, cu mare veselie, a moţiunii noastre intitulată "Fiscalitatea" dovedeşte două adevăruri pe care trebuie mereu să le amintim. Primul: maşina de vot PSD-UDMR funcţionează absolut ireproşabil, nu cred că există mecanism în ţara aceasta, maşină în ţara aceasta care să funcţioneze atât de ireproşabil, cum este maşina de vot PSD-UDMR.

Eu înţeleg solidaritatea de partid, în toate partidele există solidaritate şi o aliniere la comandamentele partidului, fie de ordin doctrinar, fie de alt ordin, dar la dumneavoastră, stimaţi colegi, în ultimul timp funcţionează unanimitatea. Iar unanimitatea, după câte ştiu eu, şi o ştiţi şi dumneavoastră, ascunde în spatele ei frica. Ascunde frica. Noi ştim ce a însemnat unanimitate ani şi ani, decenii întregi, ştim că ridicam cu toţii mâna, fără excepţie, şi în gândul nostru ziceam altceva. Unanimitatea cu care dumneavoastră acum votaţi, să zicem că de la o nemulţumire ca a noastră, este clar că ascunde frica. Nici unul dintre dumneavoastră, din cei de la majoritate, PSD-UDMR, nu a avut nici măcar un cuvânt sau două de unde să rezulte că recunoaşte un adevăr, două sau trei, câte de mic, din moţiunea noastră. Nici unul n-a spus aşa ceva. Măcar aluziv să spună: oameni buni, nu aveţi dreptate pe fond, pe ansamblu, dar pe ici pe colo o să ne gândim ca aţi făcut dumneavoastră observaţii care pot fi luate în seamă. Nu aţi spus-o. Asta înseamnă frică şi frica duce la unanimitate. Iar unanimitatea duce, ştim noi unde, până la urmă. Adevăruri erau multe în această moţiune, nu le reaiau, pentru că există adevărul mare care le acoperă pe toate şi care este suma tuturor acestor adevăruri mai mici. Este vorba de starea jalnică în care se află România, populaţia ei, că, de fapt, asta înseamnă România.

Dumneavoastră spuneţi că aveţi creştere economică, dumneavoastră spuneţi că trendul economic este pozitiv, iar domnul Tănăsescu, cu figura sa posomorâtă şi încruntată, pentru că istoria ne arată că nici un vistiernic nu poate fi vesel, toţi marii vistieri din istorie trebuie să fie încruntaţi şi posomorâţi că, altminteri, dacă sunt veseli, s-ar putea să le ceară careva bani. Cu figura sa de copil încruntat şi bosumflat ne-a spus o groază de chestii, care toate sunt contrazise în mod flagrant de realitatea aceasta care ne apasă pe toţi, inclusiv pe noi cei de aici. În realitate, impozitele pe venit cresc, impozitele pe profit cresc, t.v.a.-ul creşte, accizele cresc. Toate acestea au consecinţa gravă pe care o cunoaşteţi, o simţim şi noi, chiar dacă presa zice că ne scăldăm în bani, mă gândesc la cei care nu au decât salariul de aici. Simţim şi noi la buzunar ce înseamnă creşterea tuturor preţurilor la produsele de bază, nu mai intru în detalii. Pentru că, adevărul mare pe care vreau să vi-l spun, şi-l ştiţi şi dumneavoastră, dar e bine să repetăm, este următorul. Oricare partid poate să facă o doctrină atrăgătoare, oricare partid poate să alcătuiască discursuri cu care să convingă pe oricine pe loc, într-o sală, într-o adunare, într-o piaţă, la televiziune, unde vreţi dumneavoastră, dar barometrul adevărat, barometrul real al valorii politice unui partid este buzunarul cetăţeanului, este nivelul de trai. La acest barometru, PSD-UDMR se îndreaptă în mod voios spre repetenţie. Se îndreaptă în mod "glorios" spre repetenţie pentru că acest barometru bate mereu în jos, bate mereu în jos. Şi mai e o chestiune, iarăşi şi iarăşi, şi cred că v-aţi săturat şi dumneavoastră, cei din băncile puterii apelează la greaua moşternire. Acesta nu mai este argument, lăsaţi-l deoparte.

Populaţia nu va mai înţelege de ce o duce prost, pentru că nu ştiu în ce an, eventual în secolul XIX , locomotivele scoteau fum sau, la începutul secolului celălalt, Pasvan Toglu a atacat Muntenia, sau mai ştiu eu ce. Lăsaţi argumentele acestea că nu mai ţin. Luaţi-vă răspunderea, asumaţi-vă deschis responsabilitatea prezentului, aveţi un an şi jumătate de guvernare. Într-un an şi jumătate de guvernare s-au mişcat multe, e adevărat, dar în jos, s-au mişcat spre rău, spre prost.

Şi, cu asta închei, domnule preşedinte. Istoria ne învaţă o groază de chestiuni.Între altele, ne învaţă că dictatorii mari produc dictatori mici. Ne învaţă, de asemenea, că maşina de vot mare naşte maşini de vot mai mici care funcţionează cu aceeaşi, să spunem aşa, lipsă de greşeală şi ne mai învaţă că şefii mici imită întotdeauna pe şefii mari. Vă dau exemplu Consiliul local Iaşi, dominat copios, dacă nu este cuvântul greşit, dominat în mod puternic de PSD, mai ales de când partidul fantomă, pitoresc şi hazliu al moldovenilor a trecut la PSD. Este dominat acest consiliu de PSD. Ce credeţi că a hotărât acest consiliu dominat de PSD local? Adică, municipal Iaşi. A hotărât următoarele: tariful de transport al persoanelor cu mijloacele RATC creşte cu 50%. 50%! Într-o ţară civilizată când apare o creştere de 1,5%, ziarele urlă, ministrul se gândeşte la demisie, sindicatele ies în stradă, tremură Guvernul. Aici nu, 50%, un bilet de 4000 lei va costa 6000 lei, un abonament pe o linie 360 de mii lei, un abonament pe două linii 720 mii lei, iar un liber la purtător, singurul loc liber unde ne-a mai rămas este să avem în tramvaiul ruginit care circulă prin Iaşi, un liber la purtător - 2.160 de mii lei. Şi a mai hotărât acest consiliu local, creşterea impozitului pe case cu 65%, oameni buni, 65% nu mai puţin. O garsonieră de 30 m² - 630 de mii, un apartament de 2 camere cu 47 m² un milion, un apartament cu 3 camere, 65 de m² 1.400 de mii lei, un apartament cu 4 camere, modest, de 80 de m² 2 milioane lei.

Dar avem şi o bucurie, domnule preşedinte, stimaţi colegi, handicapaţii sunt scutiţi de aceste creşteri, aşa că ne rămâne această speranţă, stimaţi colegi, să fim handicapaţi, să fim handicapaţi că vom scăpa de aceste creşteri de taxe ale Consiliului local Iaşi, noi ieşenii, dar se pare că n-ar fi rău, ba chiar ar fi de dorit fiind handicapaţi cu toţii, în toată ţara, pentru că politica Guvernului duce spre toate creşterile, dar undeva se spune că handicapaţii sunt scutiţi.

De aceea, stimaţi colegi, în această impozitare bizantină, care apasă România în acest moment, în această politică fiscală de tip balcanico-bizantino-otoman, ziceţi cum vreţi dumneavoastră, în orice caz, de tip oriental, nu putem să nu luăm cuvântul. Eu sunt un om paşnic de felul meu, vedeţi că nu mă refer la persoane, dar mă refer la politica generală a partidului care conduce, nu putem să nu reacţionăm şi să spunem ţării întregi care suferă, de ce suferă. Pentru că este important ca omului care suferă să-i spui de ce, ca cel care se duce la doctor, el ştie că-l doare, dar nu întotdeauna ştie de ce. Noi trebuie să spunem de ce şi îl doare din motivele pe care le-am enumerat eu, aici, foarte pe scurt, foarte pe scurt. Aşa încât, stimaţi colegi, domnule preşedinte, nu trebuie să ne mai mire nimic în această ţară a lui Ubu rege, mă rog, în această ţară kafkiană a noastră, în momentul în care facem instanţe paralele cu instanţele de judecată să judece primarii. Ţinta fiind un singur primar, obsesia dumneavoastră care este un singur om şi de care vă simţiţi ameninţaţi permanent şi mereu. Asta înseamnă, nu că dumneavoastră sunteţi mari, ci că el este într-adevăr periculos şi atunci recurgeţi la asemenea manipulări şi la asemenea instrumente anticonstituţionale care, dacă nu ar fi greşite din punct de vedere juridic, ar fi de tot hazul, ar fi de tot râsul şi eu cred că este mai bine să râdem şi, între timp, să ne facem datoria.

Domnule preşedinte, vă mulţumesc, dacă am mai mult de 3 minute vă promit că data viitoare o să mănânc şi mai mult. Încă o dată, vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc şi eu. Cele 180 de secunde s-au transformat în 700, dar dând puţină culoare intervenţiilor, suntem de acord cu domnul deputat.

Are onoarea să încheie prima parte a întâlnirii noastre, domnul deputat Radu Ciuceanu.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu mă voi supune regulii de aur, a celor 180 de secunde.

Dacă ar fi să vorbesc, dată fiind vârsta şi puţină experienţă, ar trebui să mă opresc, poate, în noaptea aceasta.

După cum se ştie privatizarea Romtelecomului a fost subiect de analiză şi dezbateri şi obiectivul unor comisii de anchetă a Senatului României, care şi-a depus raportul şi l-a supus dezbaterii Senatului în toamna anului 2000. Comisia noastră a preluat acest caz, analizând întâi raportul cât şi stenogramele dezbaterilor şi a ajuns la concluzii similiare celor pe care le-au obţinut colegii noştri senatori din legislatura trecută.

Fără a mai relua cele pe care vi le-am adus la cunoştinţă în raportul prezentat în prima parte a acestui an şi reluate în conferinţa de presă care a avut aceeaşi ordine de zi, reamintesc următoarele: firmele cu o mare forţă financiară şi înaltă reputaţie mondială din Germania, Statele Unite şi Franţa care se prezenteseră la licitaţie s-au retras. Punem întrebarea normală: de ce. O asemenea manieră de a proceda este total străină, fiind proprie unor firme de talia celor din discuţie.

Romtelecom a fost privatizat prin intermediul unei firme cipriote, Oterom, cu un capital ridicol, dar cu sediul în Cipru, unica ţară europeană care permite un comision de până la 10% din suma de vânzare-cumpărare, această firmă fiind înfiinţată cu câteva zile înaintea efectuării tranzacţiei prin care s-a privatizat Romtelecomul. Iar, la alte câteva zile după aceea, a cedat partea pe care o obţinuse, 35%, statului grec. Astfel, aşa zisa privatizare a însemnat, de fapt, transferul de proprietate de la statul român la statul grec care, conform unor clauze contractuale are şi dreptul de decizie, deşi deţine doar 35% din acţiuni. Reamintim, de asemenea, că preţul de vânzare a fost de 675 milioane de dolari, mult sub valoarea reţelei româneşti de telefon.

Suspiciunile care au apărut au fost foarte grave şi persistă, fiind asociate cu preţuri extrem de ridicate impuse de statul grec, precum şi de anemicile investiţii pe care acesta le face în reţeaua română de telefonie fixă. Ceea ce, însă, este deosebit de grav, poate mai grav decât privatizarea în sine, pe care noi o bănuim a fi frauduloasă, este faptul că la nici unul din demersurile Parlamentului României, organele abilitate pentru a face cercetările care se impun n-au întreprins nimic sau, în orice caz, nu ne-au răspuns nimic nouă şi nici colegilor senatori din legislatura trecută. Este cu atât mai curioasă această atitudine cu cât în urma alegerilor din 2000 s-a schimbat Puterea. Nu cerem un răspuns obligatoriu, conform suspiciunilor noastre, dar cerem în mod imperativ un răspuns clar, cu caracter oficial, care să confirme sau să infirme concluziile defavorabile celor care au făcut privatizarea şi la care comisiile Parlamentului României au ajuns, atât în anul 2000, cât şi în anul 2001.

Faptul că, indiferent de forţele politice care deţin puterea, astfel de afaceri de anvergură rămân neelucidate şi cu atât mai mult, nerezolvate de justiţie, ne sugerează existenţa unor relaţii de tip mafiot, cu încrengături care ajung, poate, până la etajele superioare ale autorităţii de stat.

Evident, că nu ne este foarte greu să nu asociem acest delicat subiect al Romtelecomului cu multe alte privatizări frauduloase, devalizări de bănci, etc., şi având în vedere că în calea integrării României în structurile europene, unica piedică hotărâtoare este corupţia, ne întrebăm dacă cei care au puterea de decizie doresc cu adevărat integrarea sau simulează doar această dorinţă care este a unei mari majorităţi a poporului, a ţării şi, în mod declarativ, a tuturor forţelor politice.

Ne frapează, de asemenea, atitudinea presei care a manifestat o lipsă totală de interes pentru acest subiect. În cazul în care demersurile noastre vor rămâne fără ecou, fideli principiilor noastre de susţinere a interesului naţional, ne vedem siliţi să luăm măsuri excepţionale, necesare pentru clarificarea tuturor fenomenelor nocive care distrug economia românească şi câştigul ţării.

În această ordine de idei, ne vom vedea, eventual, siliţi să sesizăm totalitatea forţelor politice şi factorii de răspundere din ţară, cât şi din străinătate, pentru a lichida sau, cel puţin, a diminua structurile mafiote care au prins într-o metastază canceroasă întreg poporul român.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Mulţumesc tuturor pentru atenţie, vă urez în continuare o zi bună. Prima parte a şedinţei de astăzi s-a încheiat.