Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Constantin Niţă, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa declaraţiilor politice de astăzi.

Vă rog să fiţi de acord să-i dăm întâi cuvântul domnului ministru Mircea Paşcu, ca să se întoarcă la treburile armatei.

Urmează domnul deputat Iulian Mincu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să mă refer la acele afirmaţii care au fost făcute de domnul senator Vadim atât în revista "România Mare", cât şi, am înţeles, la conferinţa de presă a partidului, şi care mă vizează direct pe mine şi o serie de oameni din partea de nord a ţării.

Fac această precizare, întrucât cred că acesta este locul cel mai potrivit pentru ca lucrurile să rămână clare, în stenograma oficială, şi nu să dispară odată cu ziarele care, astăzi sunt, mâine apar altele, şi deci în felul acesta lucrurile se pierd.

Când domnul senator Corneliu Vadim Tudor a pus în circulaţie, în revista "România Mare", acuza cum că aş fi fost implicat în atribuirea unui contract pentru producerea de corturi pentru tabăra forţelor americane de la Constanţa - sud unei firme din Negreşti - Oaş, aparţinând prefectului Ciocan, precum şi afirmaţia că acesta, împreună cu prefectul de Maramureş, domnul Bechiş, mi-ar fi construit o vilă în Bucureşti, am crezut că era vorba de încă o glumă din cele cu care domnia sa ne-a obişnuit. Cel mult, mi-am spus: "Putea fi vorba de un renghi pe care i l-au jucat încă o dată unul dintre informatorii domniei sale". Aceasta, pentru că nimic nu era adevărat. De aceea am şi decis să nu răspund. Pur şi simplu nu merita osteneala.

Când am văzut însă reluarea acestor acuze false, în cadrul ultimei conferinţe de presă a partidului, mi-am dat seama de greşeala făcută: tăcând, domnul senator a interpretat aceasta ca o recunoaştere tacită a informaţiilor false vehiculate de domnia sa. Cred că era mai bine să le fi verificat. Ar fi putut atunci afla că sunt false, iar vehicularea lor îl pune încă o dată într-o poziţie de vulnerabilitate publică.

Domnule senator, corturile la care faceţi referire aparţin americanilor. Le-a adus şi instalat compania americană care a fost angajată de americani să construiască tabăra. Deci, nici vorbă de bani din bugetul armatei române, nici vorbă de firme din Negreşti, cum aţi afirmat cu atâta uşurinţă. În plus, spre informarea dumneavoastră şi inclusiv a celor care vă induc în eroare, firma din Negreşti a prefectului Ciocan produce tricotaje, nu corturi.

Iar legat de problema a doua, cea a vilei din Bucureşti, construită pentru mine de prefecţii Ciocan şi Bechiş, regret, dar trebuie să vă corectez încă o dată: domnii menţionaţi nu-mi construiesc nimic. Aşa că, nu-i mai acuzaţi degeaba. Dacă aveţi ceva cu mine, probabil ca urmare a resentimentelor pe care mi le purtaţi pentru rolul jucat în victoria electorală a domnului Ion Iliescu, referiţi-vă doar la mine. Şi, faceţi-o cu date reale, dacă aveţi, nu cu neadevăruri crase. Altfel, nu veţi obţine decât o şi mai mare descalificare personală în ochii opiniei publice.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi încă o dată, personal, îmi manifest regretul că dumneavoastră conduceţi în acest moment această şedinţă. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule ministru, este dreptul dumneavoastră la replică, şi vă asigur că, dacă i-l trimiteţi la revistă, vi-l publică. Dacă mi-l daţi mie vi-l publică. Întotdeauna a publicat, să ştiţi!

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Iulian Mincu.

Se pregăteşte domnul deputat Lepădat.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Problema pe care o dezbat astăzi în declaraţia politică este problema medicilor care refuză să se înscrie la concurs după ce au făcut 12 ani de medicină: 6 ani au făcut Facultatea de medicină, şi 6 ani au făcut rezidenţiatul. Adică sunt oameni maturi, în jur de 30 - 32 de ani, şi este pentru prima dată în istoria noastră, după 1989, când aproape în masă, din 3.000 de astfel de absolvenţi, de fapt de medici specialişti, pe 2.400 de locuri scoase la concurs s-au înscris numai 794 de candidaţi.

Este un protest. Cui se adresează acest protest?

În primul rând, să luăm problema care îi frământă pe mulţi: aceea a mijloacelor de trai şi a veniturilor insuficiente. Dintr-un sondaj făcut de Centrul pentru politică şi servicii de sănătate reiese că 91% sunt nemulţumiţi şi declară că au venituri insuficiente şi 27% dintre ei consideră că, la valoarea şi pregătirea lor, salariul de la care ar trebui să înceapă ca medic specialist tânăr ar fi în jurul a 850 de dolari, adică salariile celor care sunt în jurul lor.

Poate este unul dintre motive, dar nu este principalul. Principalul este altul şi aş vrea să vă spun că, din păcate, atârnă greu pentru sănătatea din ţara noastră. Principalul - că spitalele unde ei ar trebui să se ducă, spitalele din întreaga ţară, sunt de fapt în momentul de faţă, multe dintre ele, în situaţia de a nu-şi face datoria, de a salva viaţa bolnavilor.

În prezent spitalele au o datorie de 3.700 miliarde. Anul trecut au avut o datorie de 5.000 miliarde. Datoriile spitalelor sunt pe medicamente, pe întreţinere şi - din păcate - pe posibilităţile de tratament, posibilităţile generale.

Este o problemă deosebit de serioasă, pentru că eu vreau să ridic o anumită chestiune: în România există în prezent 16.313 medici specialişti care lucrează în cele 464 de spitale ale ţării. Există deci un medic la 1.382 de persoane. În ţările Europei occidentale, medicii specialişti sunt altfel repartizaţi: în Elveţia - unul la 703; în Germania - unul la 604; în Belgia - unul la 637; în Portugalia - 1 la 444; în Slovacia - unul la 411. Mă opresc aici.

Aş vrea să vă mai spun că din spitalele care funcţionează, sunt 464 de spitale, 96 sunt clinici; 32 judeţene; 243 municipale şi 93 comunale. Din acestea, 150 de spitale necesită repartaţii urgente, iar pentru ele s-a alocat o sumă de 1.750 miliarde, adică cu totul şi cu totul insuficiente.

Aş vrea să mai menţionez, şi de aici se vede nemulţumirea unor oameni care au muncit o viaţă întreagă pentru a-şi face o meserie, că în 30% din aceste spitale se folosesc echipamente de mult depăşite. 50% din aceste spitale au utilaje cu termoficare depăşită, uzată; energia electrică şi staţiile de oxigenare, cu grad avansat de uzură. De asemenea, ceea ce am şi menţionat, 25% au datorii de întreţinere şi 22% au datorii la alimente şi medicamente.

Mi s-a spus că aceşti medici refuză să se ducă la spitale pentru că ei doresc să rămână toţi, cu toţii, în Bucureşti. Vreau să reţineţi că am aici exact repartiţia celor care s-au înscris, celor 794 de medici, şi că, din aceştia s-au înscris destul de puţini în Bucureşti; şi că în Bucureşti - în prezent - sunt la fel de puţini înscrişi ca în întreaga ţară.

De exemplu, la chirurgie vasculară: pe trei locuri s-a înscris un singur candidat; la gastroenterologie - aceeaşi situaţie; la laborator, pe 17 locuri - 2 candidaţi; la urgenţă - pe 9 locuri, 2 candidaţi; la oftalmologie - pe 2 locuri, zero candidaţi, la biologie - pe 14 locuri s-au înscris 2 candidaţi; la urologie - pe un loc s-au înscris 2 candidaţi; la chirurgie cardiacă - pe 2 locuri, zero candidaţi; imunologie - zero candidaţi pe 1 loc. Acelaşi lucru s-a întâmplat la Timiş, şi nu mai repet, la Iaşi şi la Cluj situaţia este similară.

În judeţele din ţară este aproape catastrofal: la ginecologie, la Alba, pe 4 locuri - zero candidaţi; la Bihor, pe 4 locuri - zero candidaţi. La anestezie, la Hunedoara, pe 3 locuri - zero candidaţi; la Gorj, pe 3 locuri - zero candidaţi; la Bacău, pe 2 locuri - zero candidaţi. Ca să nu mai vorbesc, problema de psihiatrie, unde nu s-a înscris aproape nici unul. De exemplu, la Bihor, pe 12 locuri - zero candidaţi. La Braşov, pe 4 locuri - un candidat. La neurochirurgie nu s-au înscris decât în 3 judeţe, restul sunt, inclusiv în Bucureşti, locuri pe care nu s-a înscris nici un candidat.

Este acesta un mijloc de protest?! Pentru ce? Pentru două motive: nu numai salarizarea, ci şi faptul că, în momentul de faţă, spitalele militează să treacă la consiliile locale, adică să ajungă într-o situaţie aproape falimentară. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Ştefan Lăpădat, şi va urma domnul Emil Rădulescu.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte, domnilor deputaţi,

"Sub masca luptei antidroguri, curată campanie electorală".

Guvernul României - prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării - a declanşat în ţară o campanie de luptă împotriva distribuirii şi utilizării drogurilor care fac ravagii în rândul tinerilor, în general, şi al elevilor, în mod special.

Până aici, intenţia este de bun augur, numai că metodele, formele şi mijloacele utilizate contravin scopului urmărit. Astfel, în municipiul Drobeta Turnu-Severin, în ziua de 5 iunie a.c., pe stadionul 1 Mai (numit şi Angelescu), organele puterii PSD-iste în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar judeţean Mehedinţi organizează desfăşurarea spectacolului dedicat luoptei antidroguri, cu participarea formaţiilor de muzică uşoară 3 SUD-EST şi ANIMAL X.

Mesajele pe care s-au străduit să le transmită componenţii formaţiilor către public, numai de "luptă împotriva drogurilor" n-au fost, dar, în schimb, au predominat cele cu mesaj erotic, însoţite de mişcări dizgraţioase. La un moment dat, într-unul din cântece, termenul "perfect" a fost înlocuit cu sloganul "Trăiască domn‘ prefect", şi preluat imediat de tineret. În următoarea fază, domnul prefect, încurajat fiind, invită participanţii pentru a doua zi să vină la o manifestare în faţa sediului prefecturii ca să primească autografe şi afişe. În jurul orei 11,00, elevii au părăsit cursurile, au invadat parcul Traian, devastându-l, cu strigăte şi cântece neavenite, deranjând desigur liniştea cetăţenilor din zonă. Se poate considera că, în cele două zile, acţiunile populiste dirijate de putere au avut iz electoral. Ceea ce este grav, însă, este că s-a încălcat cu bună ştiinţă Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, care în art. 97 alin. 1 stipulează că: "Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii didactice de nici o autoritate şcolară sau publică". Lucrurile sunt clare deci: nici Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi nici alt membru al Guvernului nu sunt mai presus de lege (art. 16 din Constituţia României).

În situaţia prezentată, fie că atât domnul prefect Dan Trancotă, cât şi domnul inspector şcolar general prof. Căpitănescu Lucian, fie că nu cunosc legile, fie că abuzează de putere, ceea ce contravine principiilor şi normelor dintr-un stat de drept. În acest context au şansa onorabilă de a-şi da demisia din funcţiile publice, pe care nu le reprezintă cu cinste şi responsabilitate.

Practic, în judeţul Mehedinţi, fenomenul drogurilor nu este alarmant, aproape deloc, dar prin spectacolul desfăşurat s-a dat un semnal care poate declanşa curiozitatea utilizării drogurilor de către tineret.

Luând în atenţie încălcarea celor două legi (electorală şi a învăţământului), cu respect solicit primului-ministru Adrian Năstase şi ministerelor de resort să ia măsurile de sancţionare a celor implicaţi, în scopul prevenirii şi eliminării acţiunilor destabilizatoare. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Grigore Emil Rădulescu.

Urmează domnul Emil Rus.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorată asistenţă, în raporturile comerciale cu instituţiile publice, decizia justiţiei nu are nici o valoare dacă ministrul hotărăşte altfel. Şi nici măcar nu trebuie să se pronunţe pentru asta. Simpla apreciere va funcţiona mai bine decât orice cuvânt scris. Nici un titlu executoriu emis de justiţie nu este respectat dacă la mijloc sunt fonduri publice.

Ordonanţa nr. 22/2002 hotărăşte că nici un ban nu va fi scos din vistieria publică fără aprobarea ordonatorului de credite. Altfel spus, se cere consimţământul celui executat silit. Poate fi vorba de sume datorate de stat, fie în baza unor contracte neonorate, dar pot fi şi taxe, amenzi sau alte penalităţi încasate ilegal. Sute sau mii de companii se confruntă cu problema recuperării banilor. Banii de la instituţiile publice sunt încasări sigure pentru companii preferate, în timp ce firmele fără spate nu au decât să aştepte mult şi bine. Şi, colac peste pupăză, porţile justiţiei se închid. Că nici un ban nu pleacă din visterie fără ştirea lor, ministeriabilii au stabilit prin Ordonanţa nr. 22 publicată în Monitorul Oficial din 4 februarie 2002.

În procesul executării silite Trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plăţi dispuse de către ordonatorii de credite. Să luăm ca exemplu cazul unei direcţii de sănătate, care datorează câteva miliarde bune unui furnizor. Justiţia a decis executarea plăţii. Trezoreria nu va debloca nici un leu, fără ca preşedintele Casei de sănătate să hotărască astfel, ceea ce este imposibil din cauza planificării bugetare.

Spre deosebire de penalităţile stabilite de instanţele internaţionale, pentru care prevede fonduri, Legea bugetului omite orice referire la sumele pe care statul le pierde în justiţie. Persoanele fizice nu sunt scutite de aceleaşi probleme. Semnificativ este cazul contribuţiei de sănătate, de 7%, plătibilă pentru drepturi de autor. Curtea Supremă de Justiţie a declarat ilegală această taxă şi toate încasările făcute în contul ei. Dar Casa de sănătate nu se sinchiseşte. În faţa cererii de reperare a băncii are asul în mânecă: nu poate scoate bani din Trezorerie, şi nici nu are interesul. Aşadar, statul blochează în Trezorerie miliarde pierdute în instanţă. Nici un ban nu iese din vistierie fără a consimţământul instituţiei executate silit, chiar dacă Tribunalul hotărăşte astfel.

Şi dacă ne referim la separarea puterilor în stat, aşa cum prevede şi Constituţia României, se vede clar cum Guvernul calcă în picioare justiţia. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Emil Rus, să ia cuvântul.

Urmează domnul Ştefan Baban.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi,

De când Opoziţia este opoziţie, Puterea, indiferent care a fost, a ţinut-o una şi bună: "E mult mai uşor să critici, să arăţi cu degetul decât să faci ceea ce este drept". Dar actualul Guvern social-democrat a găsit el soluţia, şi anume: să rezolve situaţiile problemă prin analiză, măsuri şi programe. Aşa că s-a ajuns la programe, alături de alte programe, şi deasupra iarăşi programe viu colorate, cu grafice şi anexe.

Dar lucrurile rămân cum au fost. Dacă se iveşte o siuaţie mai aparte, sau remarca oficialilor Uniunii Europene, NATO sau FMI atunci iarăşi se iau măsuri cu promptitudine la cele mai diferite niveluri şi vremea trece. Aşa s-a întâmplat cu aplicarea Legii nr. 18 sau Legii 1/2000, care fiecare se tot modifică şi se pun în aplicare cu măsuri, fireşte, iar spiritele se agită şi propaganda face valuri.

În acest timp, ocoalele silvice, de pildă, terorizează oamenii şi primăriile cu jafurile din pădurile comunale, obşteşti sau composesorate. Institutul de cercetări şi amenajări silvice Bucureşti este în frunte, în acest sens, atât cu abuzurile, dar mai ales cu presiunile pe care le face împotriva oamenilor de pe poziţia statului şi a fărădelegii.

Iată ce s-a întâmplat într-o localitate a judeţului Bistriţa-Năsăud, şi anume Pintic, comuna Teaca, caz care a fost mediatizat în presă, radio, televiziune (PRO TV, de pildă), totul a fost zadarnic. Sătenii în drept au format composesoratul Constantin Roman Vivu, şi ei sunt proprietarii a 216 ha de pădure pe care au dovedit-o şi dobândit-o cu acte în regulă şi două sentinţe judecătoreşti definitive, la care se adaugă hotărârea comisiei judeţene de profil. Ei, bine, Institutul de cercetări şi amenajări silvice Bucureşti, prin filiala sa în judeţul nostru, Ocolul silvic experimental Lechinţa, continuă să fie un instrument de agresiune şi tortură a oamenilor neputincioşi şi lipsiţi de apărare. Pentru aceşti cercetători de frunte ai partidului nu există primărie, prefectură, tribunal sau minister. Ei îşi fac legea şi ei o aplică.

În această situaţie conflictuală cu instituţia de cercetare se află localnicii din Teaca, Ocniţa, Chiochiş, Rusu de Jos, Măluţ, Bibiu, Corvineşti, Chiraleşti şi multe altele din judeţul Bistriţa şi nu numai. Dacă Ocolul experimental a pierdut în prima fază, a găsit o altă soluţie şi a trecut la faza a doua. În vremea frigului din iarna care a trecut, locuitorii din satul Pintic, în mod disciplinat au exploatat o porţiune redusă de pădure pentru familiile lor, numai atât cât era nevoie. În plus, au avut sfatul unor specialişti pentru a nu deranja cercetarea, cu care sunt de acord şi o socotesc necesară pentru sănătatea mediului şi a lor. Cercetarea experimentală, în această situaţie, pe baza revelaţiilor unui om bătrân, tată a unui pădurar, a început o campanie a redactării proceselor verbale de contravenţie, adresate celor care au transportat lemnul sau la cine a fost dus. Procesele au fost făcute la indigo. Unii oameni au primit câte două sau trei. Alţii au primit, chiar dacă nu au avut nimic de-a face cu transportul sau depozitatul, fiindcă în acel timp însoţeau preotul cu botezul prin sat. Inginerul semnatar, este adevărat, a recunoscut că i-a confundat, întrucât persoanele vizate erau cu spatele, fiindcă ei aşa lucrează "cu spatele". În prezent, oamenii sunt în cercetare. Amenzile sunt de aproape 2 miliarde de lei, sumă peste posibilităţile lor. Cine susţine cheltuielile de judecată în acest caz? Nimeni altcineva decât Ocolul experimental. Pentru că are bani a exploatat şi valorificat lemn din alte păduri (Jeiţa sau Niţa), fără ca proprietarii să-i poată opri.

Am sesizat cu aceste fapte pe domnul ministru Ilie Sârbu şi pe domnul ministru Octav Cozmâncă încă acum două luni. Amândoi şi-au propus să analizeze situaţia şi să ia fiecare măsurile cuvenite. Din măsuri şi programe se vede treaba că nu putem ieşi, şi după noi, potopul. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ştefan Baban.

Urmează doamna deputat, poeta noastră, Leonida Lari.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Statul român a ajuns să taxeze şi taxele".

Noua Lege a TVA-ului, care a intrat în vigoare de la 1 iunie a.c., presupune în primul rând taxarea unei taxe. Astfel, cota de TVA se va aplica şi la taxa de drum, în valoare de 125 euro/t benzină şi 110 euro/t motorină, taxă care este inclusă în preţul carburanţilor.

La toate acestea se adaugă şi faptul că, în fiecare lună, preţul benzinei şi cel al motorinei vor fi modificate în funcţie de evoluţia leu/euro. Având în vedere trainingul ascendent al monedei europene, este de aşteptat ca preţul carburanţilor să crească.

Într-un comunicat, Ministerul Finanţelor susţine că introducerea taxei de drum, în baza de impozitare a TVA-ului reprezintă intrarea în normalitate a acestei legi şi alinierea la standardele Uniunii Europene. Primul efect al acestei alinieri la sursa amintitei norme, a fost resimţit deja de buzunarele românilor. Tot de la 1 iunie, preţul unui litru de benzină a crescut cu 700 lei. SNP "PETROM" susţine că majorarea de preţ a fost cauzată tocmai de TVA-ul aplicat taxei de drum, influenţa în preţ a acesteia fiind de 600 lei. Înainte de această nouă impunere, aproape 70% din preţul benzinei era reprezentat de taxe şi impozite.

Atât timp cât preţul carburanţilor va fi majorat numai în scopul de a creşte încasările bugetare, iar companiile de stat, adică SNP "PETROM" nu are posibilitatea de a opera o creştere reală a preţurilor care să ţină seama şi de factorii externi, societatea este obligată să-şi menţină investiţiile la un nivel scăzut. Aceasta înseamnă că banii în plus plătiţi de populaţie la fiecare litru de benzină sau motorină nu sunt folosiţi pentru dezvoltarea companiei, ci pentru a acoperi imensele găuri la bugetul de stat, cu atât mai mult cu cât la ora actuală un număr mare de agenţi economici beneficiază de ştergerea datoriilor şi penalităţilor către buget.

Pentru a nu avea bătăi de cap cu găsirea unor soluţii care să-i determine pe agenţii economici să-şi achite dările către stat, Ministerul Finanţelor are o singură metodă de creştere a încasărilor bugetare: taxe şi impozite noi sau majorarea celor existente şi chiar instituirea unei taxe pe alte taxe.

Faptul că peste 70% din preţul carburanţilor este reprezentat de taxe şi impozite nu este un lucru neobişnuit, dat fiind faptul că şi în alte ţări fiscalitatea în acest domeniu a ajuns de până la 80%. Este însă revoltător cum Ministerul de Finanţe înţelege să alinieze legislaţia românească la cea europeană prin luarea unor măsuri originale, care probabil îi fac invidioşi pe legiuitorii din celelalte state. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Urmează domnişoara Lia-Olguţa Vasilescu.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

La Parlament, deşi ne-am interesat, încă nu a ajuns cică textul tratatului româno-rus. În presă însă a transpirat câte ceva privitor la declaraţia-anexă, în care s-ar pomeni de pactul Ribbentrop-Molotov, dar şi de faptul că România ar trebui să-şi ceară scuzele de rigoare, că ar fi atacat URSS în 1941, împreună cu armatele hitleriste.

Dar ce ne facem cu atacul URSS asupra României din 1940, că precum o spune tranşant poetul-patriot Nicolae Dabija, aşa-zişii eliberatori şi-au mutat patria în spaţiul dintre Prut şi Nistru, ei umblând cu patria după ei, în geamantan.

Oare când vor înţelege şi occidentalii, şi americanii, că poftele imperiale ale ruşilor nu dispar, indiferent de titulatura ce o au? Ori URSS, ori Rusia!

Aceasta s-a văzut bine şi în vara anului ’40, când imediat după cotropirea Basarabiei a început un adevărat genocid. Intelectualii basarabeni, preoţii ucişi, ţăranii, muncitorii care aveau cât de cât scânteie de conştiinţă naţională, trimişi în Gulagul siberian.

Şi atunci pentru ce, se întreabă, ne-am cere scuze, că drumul din România până în Siberia este semănat cu oasele românilor? Că politica ocupantului rus, precum spunea Mircea Eliade, este de a lichida cu orice preţ şi în timp util prezenţa vie şi adânc rădăcinată a occidentului latin pe care o semnifică împotriva tuturor furtunilor istorice neamul, limba şi cultura românească?

Dar iată ce spun înşişi ruşii în "Cartea neagră a comunismului", scrisă de un grup de autori ruşi şi francezi, introducerea este făcută de Alexandru Iacoblev, fost membru al Biroului Comitetului Central din URSS şi fost deputat în Parlamentul URSS. Cu surplus de detalii, Iacoblev demonstrează că fascismul şi comunismul sunt două feţe ale aceleiaşi medalii: medalia răului universal.

Teroarea hitleristă venise cu un program bine definit: să cureţe întâi Europa, apoi întreaga lume de evrei, slavi, apoi galbeni şi negri, de toate popoarele considerate inferioare.

Comunismul, însă, a fost o teroare imprevizibilă împotriva omenirii, în genere, care a avut ca scop modificarea genetică a materialului uman, care a înglobat în sine păcatul lui Iuda, în evoluţia sa finală, de la trădarea învăţătorului Cristos, până la trădarea tatălui, Dumnezeu, ceea ce n-a prevăzut nici chiar Sfânta Scriptură.

Radio Moscova, pe 26 octombrie 1992, a oferit nişte date, şi anume că Gulagul a înghiţit peste 66 milioane de vieţi omeneşti, iar în 1994, la întoarcerea sa în Rusia, marele scriitor rus Alexandru Soljeniţen a declarat că în Gulag au pierit peste 70 milioane de oameni.

"Cartea neagră a comunismului", însă, vorbeşte de o cifră enormă - 95 milioane de oameni dispăruţi fără urmă, ca victime ale comunismului.

Aşadar, conform datelor statistice de până acum, fascismul a distrus 22 milioane de vieţi omeneşti, iar comunismul 95 milioane de vieţi omeneşti.

Fascismul a fost condamnat pe plan internaţional, în procesul de la Nurnberg. Comunismul, deşi a comis un număr mai mare de crime împotriva umanităţii, ştergând de pe faţa pământului popoare întregi, nu a fost tras la răspundere nici până acum, continuă să înflorească mai cu seamă în coloniile Rusiei, încurajat şi alimentat, în continuare, de panslavişti.

Nu mai demult decât în 1991, ziarul "Literaturnaia Gazeta" din Moscova publica sub semnătura unui deputat rus, Iurian Fanasev, următoarele: "Că Republica Moldova trebuie de experimentat, ceea ce a fost experimentat deja în Armenia şi în Gruzia, creând complicaţii şi mai mari Republicii Moldova, prin formarea Republicii Transnistrene, Republicii Găgăuze".

Cât de asiduu muncesc "specialiştii" ruşi la dezlipirea totală a Basarabiei de România o dovedesc, fără echivoc, şi frazele şovine, pline de ură a unui alt deputat rus, fostul şef al Dumei de stat, Ghenadi Selejniov, fraze rostite pe pământ românesc, în chiar Capitala României, în anul 2000. Iată ce zicea el: "Noi vom face totul ca în decurs de 10 ani să federalizăm Republica Moldova, şi, atunci, adio unire cu România!".

Cum comentează occidentalii o asemenea consecvenţă diabolică a ruşilor de a-şi duce opera de cotropire şi oprimare a popoarelor, până la a le anihila, până la a le şterge de pe faţa globului? Şi mai cutează unii de pe la noi să considere patriotismul local sau naţionalismul ca fiind periculoase, ele, de fapt, fiind o împotrivire a oamenilor de bună credinţă, mai ales a Partidului România Mare, contra mastodontului rus care nu a abdicat nicidecum de la interesele de a avea hegemonie în Balcani.

Dar nu este nevoie să mergem cu exemplele prea departe, pentru a-i edifica pe mentorii occidentali că Imperiul rus nu are de gând să se lase de rusificarea naţiunilor care-i stau în cale. Ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă, începând cu ianuarie 2002, la Chişinău, şi anume, încălcarea drepturilor omului, amestecul bisericii ruse în Mitropolia Basarabiei, obligativitatea limbii ruse, "vânătoarea" liderilor de orientare proromânească, răpirea şi sechestrarea patriotului Vlad Cobriacov, sunt fapte care vorbesc de la sine.

Şi când s-a sesizat occidentul? Abia la revolta copiilor care vor limba română şi istoria românilor, români fiind? Şi când a reacţionat mai abitir occidentul? Când s-a poticnit că autorităţile comuniste se ocupă de anchetarea unor copii de 7, 9 ani care cântă şi recită poezii în limba lor, care se consideră români şi care sunt găsiţi vinovaţi că aşa s-au născut şi nu altfel pe această lume, români şi punctum! Consider că situaţia dată nu mai poate fi lăsată la cheremul imperiului rus, care se află în degradare morală şi a cărui nărav de distrugere a vieţilor omeneşti este bine cunoscut.

Ca să stârpim răul de la rădăcină, aşa cum a avut loc procesul fascismului la Nurnberg, trebuie să aibă loc şi procesul comunismului la Tribunalul de la Haga. Dar cei care au adus această "ciumă roşie" pe pământ, comunismul, trebuie să răspundă în faţa omenirii, altfel, ciuma poate lua forme şi mai monstruoase. Şi n-ar fi rău ca acest proces, al comunismului, să fie declanşat chiar de România, ea fiind ţara cea mai lovită şi mai hărtănită dintre toate, după al doilea război mondial.

În România zilelor noastre, a fost adus din America un gardian neamţ care, cică, ar fi fost în lagărele fasciste de exterminare, dar câţi foşti spioni, ofiţeri sovietici sau trădători autohtoni, cu pensii grase, care au făcut parte din trupele sovietice de exterminare se plimbă fără nici o grijă prin parcurile Bucureştiului, ale Chişinăului, ale Cernăuţiului.

Dar câţi se mai obrăznicesc încă să ne înveţe de minte, prin sticla televizorului, instigând poporul român la stingerea conştiinţei naţionale şi demolarea valorilor naţionale şi universale.

Ajunge! Timpul acestora a trecut şi locul lor, al celor care mai trăiesc încă, este în puşcărie.

Fascismul a fost condamnat, criminalii au fost pedepsiţi. Se impune tot mai mult şi condamnarea comunismului şi pedepsirea criminalilor comunişti, care, negându-l pe Domnul, au negat omenirea!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit pe domnişoara deputat Lia-Olguţa Vasilescu şi urmează domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnişoara Lia-Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Prin această declaraţie vreau să atrag atenţia Executivului şi, în special, ministrului privatizării, Ovidiu Muşetescu, asupra faptului că o fabrică etalon a judeţului Dolj, "Maşini agricole - tractoare" S.A ar putea intra în patimoniul unei societăţi fantomă.

Pe data de 3 iunie 2002 a expirat termenul de depunere a ofertelor pentru privatizarea MAT S.A., anunţându-se interesate pentru achiziţionarea capitalului majoritar trei societăţi româneşti şi o persoană fizică: S.C. "Confero" S.R.L. din Craiova, S.C.L. "Mari Investment S.R.L." Bucureşti, S.C. "Alimpex" S.R.L. Cluj şi Aboc Puceama Usama, persoană fizică.

În presa locală doljană apare de ceva timp şi se tot vehiculează cu şanse reale de câştig S.C. "Confero" S.R.L., societate care are un capital social de aproximativ, atenţie!, 900 milioane lei şi figurează cu sediul într-o scară de bloc dintr-un cartier craiovean.

De altfel, aceasta apare în documente şi cu un punct de lucru deschis pe una din străzile municipiului, unde se comercializează piese auto.

Magazinul respectiv nu a putut fi găsit, însă, de noi, deoarece la adresa indicată se găseşte Regionala CFR Craiova. Mai mult, obiectul principal de activitate al S.C. "Confero" S.R.L. nu are nimic în comun cu activitatea de producţie a utilajelor agricole, în documentele firmei figurând comerţ cu piese auto.

Din cauza faptului că a fost mediatizată privatizarea pe un EURO, iată că acum, când se scoate o mare întreprindere la privatizare, inevitabil apar şi aceste firme fantomă care, cu puţin loby, reuşesc să intre în posesia unor giganţi industriali.

S.C. "Confero" S.R.L. Craiova are ca administrator şi asociat, cu cea mai mare pondere în capitalul social subscris şi vărsat, pe Tudor Mătuşa, acesta fiind totodată acţionar majoritar şi la S.C. "Reloc" S.A., cu profil de reparaţii locomotive.

Nu excludem posibilitatea ca S.C. "Confero" să fie un paravan pentru S.C. "Reloc" care urmează să achiziţioneze acţiunile Fabricii de tractoare, dar se cunoaşte faptul că S.C. "Reloc" S.A. trece printr-o perioadă destul de grea, muncitorii nemaiavând de câteva luni bune de lucru.

Ne întrebăm cum este posibil ca o societate cu un capital de câteva sute de milioane de lei şi având profil de comercializare cu bucata a pieselor auto, să cumpere acţiunile unei întreprinderi de sute de miliarde şi cu un potenţial crescut de producere a unei game diversificate de tractoare şi maşini agricole, atât de necesare agriculturii româneşti. În paranteză fie spus, ar trebui să menţionez faptul că S.C. "MAT" S.A. este singura fabrică din România care produce tractorul "Zimbru", de altfel, singurul tractor care poate să are pe timp de secetă.

Sperăm că factorii abilitaţi îi vor verifica pe ofertanţi cu atenţie maximă, deoarece este posibil ca şi ceilalţi investitori să fie la fel de serioşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu şi va urma domnul deputat Vlad Hogea.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Corupţia, furtul instituţionalizat, se pare, nu are limite. Sunt oameni care nu pot fi cercetaţi, care nu pot fi pedepsiţi numai pentru faptul că sunt susţinuţi de unii funcţionari înalţi ai statului, care au relaţii cu organele de ordine şi cu celelalte organe abilitate.

Cazul cel mai concret este situaţia pădurii Alsőerdo din UP nr.7 Remetea, aparţinând populaţiei din Comuna Lăzarea.

Aici s-a format o asociaţie fantomă care, conform articolului nr. 6 şi 7 din Hotărârea Guvernului nr. 735 din 1998 nu putea să primească documente de însoţire a materialului lemnos cu regim special. Cu toate acestea, conducerea ocolului silvic Ghiorghieni a predat regulat blocurile cu foile de însoţire.

Deşi fiecare borderou a fost semnat pentru verificare de către tehnicianul de pază al ocolului, s-a constatat că faţă de 7.294 metri cubi transportaţi, conform borderourilor, în realitate, cu aceste foi de însoţire au fost transportaţi 8.940 metri cubi de material lemnos din partizile din anul 2001 şi încă 1.128 metri cubi din partizi mai vechi.

În urma controlului de fond al Inspectoratului teritorial de regim silvic Harghita, atât şeful de ocol, cât şi responsabilul cu fondul forestier, precum şi tehnicianul de pază, au refuzat să semneze nota de constatare şi nu au dat răspunsurile cerute la nota de constatare încheiată.

Atitudinea lor se bazează pe o susţinere din partea unor funcţionari publici superiori din cadrul prefecturii şi poliţiei.

Dacă în cazul pădurii Alsőerdo se fac cercetări, cu scopul de a muşamaliza abuzul şi ilegalităţile, în cazul furtului de la Ditrău s-a refuzat până şi începerea cercetărilor. Astfel, şeful de post de la Comuna Ditrău, prin telefon, a raportat plângerea Comisiei de cenzori a composesoratului Ditrău, superiorului său, colonelului Şandor Eugen. Acesta a refuzat verbal, prin telefon, să se implice în cercetarea cazului Urszan Zoltan, administratorul composesoratului Ditrău, afirmând că partida HosszuPatak, păşunea împădurită a composesoratului Ditrău, ar fi în competenţa Poliţiei din Corbu, cu toate că acest teritoriu face parte din perimetrul Comunei Ditrău.

Prin urmare, se face un abuz deosebit şi în acest caz.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Vlad Hogea. Va urma domnul deputat Mitică Bălăeţ.

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acum patru luni am făcut un pariu cu mine însumi şi mi-am propus să critic partidul de guvernământ săptămână de săptămână, prin declaraţii politice rostite de la tribuna Parlamentului.

Demersul meu părea, din start, sortit eşecului. La urma urmei, câte poţi să spui despre actuala putere fără să te repeţi şi să cazi în monotonie.

Spre surprinderea mea, PSD face atât de multe greşeli, încât îmi vine din ce în ce mai greu să ţin pasul cu noile şi noile erori de concepţie ale strategiei de guvernare a partidului condus de Adrian Năstase.

În aceste vremuri tulburi, a critica realist şi constructiv partidul-stat care tiranizează România, a devenit o ocupaţie mănoasă, o iniţiativă eficientă, o muncă rodnică. De aceea, sunt nevoit să constat că subiectele care pot fi abordate în legătură cu marea deziluzie PSD-istă care a adus un popor întreg la dezastru, sunt nenumărate.

Nici nu ştii cum să te împarţi şi unde să pui accentul. În economia prăbuşită, în cultura sufocată, în justiţia dată complet peste cap, în investigarea conexiunilor puterii cu lumea mafiei, în sistemul educaţional şi cel sanitar care abia îşi mai trag sufletul, sau în dezastruoasa politică externă a regimului PSD de viitoare tristă amintire?

Uneori ne cuprinde şi lehamitea să dăm atâta atenţie unui grup corupt şi clientelar care, într-o societate normală, nici n-ar fi avut vreodată un cuvânt de spus în luarea deciziilor.

De ce nu rezolvaţi voi, cei din PSD, toate problemele acestei ţări, pentru a nu mai fi nevoie de verbul nostru acid?!

Fiţi voi perfecţi, ca să nu mai existe opoziţie!

Fiţi voi valoroşi şi cinstiţi, ca să nu vă mai expuneţi reproşurilor!

Fiţi voi umani şi loiali României şi nu o să vă mai îngrijoreze ascensiunea altora!

Ce utopice sunt, însă, toate aceste ipoteze şi ce firavă este legătura lor cu realitatea!

PSD nu se va schimba în bine decât dispărând de pe harta politică a ţării.

Singurul lucru de bun simţ pe care-l mai poate face este autodizolvarea. Pieirea ta, prin tine, Adrian!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mitică Bălăeţ şi se pregăteşte domnul Ludovic Abiţei.

Domnul Mitică Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Luni, 3 iunie 2002, la ore destul de târzii, 18,00 - 21,30, - semn de aroganţă din partea Puterii pesediste - s-a discutat în Camera Deputaţilor moţiunea simplă intitulată "Fiscalitatea", adresată de liberali, cu sprijinul pediştilor, Guvernului Năstase. Ambele partide nu au lucrat pe terenul lor, ci al PRM, ceea ce explică unele din lipsurile moţiunii, incapacitatea ei de a duce până la capăt critica stărilor de fapt în această privinţă.

Liberalii, prin fostul lor ministru al finanţelor, Decebal Traian Remeş, sunt aceia care au iniţiat "sporirea fiscalităţii", caracterizată în moţiunea de azi drept "cea mai primitivă măsură economică".

Pediştii, care şi-au luat şi ei partea leului în vechile guvernări ale coaliţiei, nu au nici ei îndreptăţirea morală să se erijeze în judecători ai Puterii actuale, care, prin reprezentanţii ei la tribuna Camerei, au dat replici dure şi ironice celor ce au iniţiat moţiunea.

Asta nu înseamnă că moţiunea "fiscalitatea" nu are o valoare în sine. Căci, vorba proverbului, "capra sare masa, iada sare casa". Aşa şi cu Guvernul domnului Năstase.

Ce a fost fiscalitatea pe vremea lui Remeş, dar, vai, ce este ea acum, pe vremea ministrului finanţelor, Mihai Tănăsescu, care, cu siguranţă, va deveni şi el, de "tristă amintire". De ce? Fiindcă de pe acum, românii de rând au început, deja, să spună, ca într-o obsesivă lozincă sindicală fluturată pe străzile oraşelor ţării: "Năstase şi Tănăsescu ne-au luat din pungă şi restul".

Acest rest luat din punga cetăţeanului de rând şi resimţit dur de acesta, constituie enunţul moţiunii "fiscalitatea", nu însă, din păcate, şi substanţa unei analize economice riguroase. Căci ar fi fost absolut necesar de văzut cu cât a crescut în cifre reale, în procente, "fiscalitatea", din vremea lui Remeş până azi. Căci evident, ea a crescut atât de ameţitor încât, omul de rând, cel ce suportă greul birurilor, nu-i mai face faţă, se sufocă sub povara ei. Şi se cunosc şi căile prin care Guvernul Năstase a accentuat această fiscalitate, făcând-o insuportabilă.

Cea mai dură o constituie creşterea aberantă a preţurilor la serviciile oferite de întreprinderi ale statului cetăţeanului de rând: electricitate, căldură, gaze, încât costul unei biete locuinţe, cât de cât civilizate, întrece cu mult veniturile acestuia. De ce se fac aceste scumpiri programate şi eşalonate prin ordonanţe de urgenţă date de Guvern? Pentru că ele sunt prevăzute, după cum ni se sugerează, dar nu ni se spune direct, în "acordul" cu FMI, iar Guvernul şi-a angajat "răspunderea" privatizării cât mai urgente a acestor servicii la preţuri cât mai avantajoase cumpărătorilor străini. Şi asta, pe seama spolierii poporului român prin povara preţurilor dirijate de FMI prin bietul Guvern al domnului Năstase.

O altă cale a sporirii fiscalităţii o constituie "accizele", în special, la carburanţi, care le-au dublat acestora preţurile. Şi acestea sunt de-o evidenţă cumplită. De la vreo 10 - 12 mii de lei, cât era pe vreme lui Remeş kilogramul de benzină, el a ajuns acum să treacă peste 20 de mii de lei. Din păcate, şi în ciuda asigurărilor date de guvernanţi, creşterea, prin accize, a preţurilor la carburanţi augmentează, în degringolada lor, preţurile la toate celelalte produse, în special cele alimentare, care lovesc tot mai mult şi direct în flămând. Nici aceste accize nu sunt introduse chiar în mod nevinovat de către Guvern. Şi ele par a fi cerute prin acordurile cu FMI şi Banca Mondială, căci şi serviciile de distribuire a carburanţilor în România trebuie privatizate rapid şi la preţuri convenabile firmelor străine, care vor să le cumpere pe nimic şi să obţină de pe urma lor profituri cât mai mari. Pe seama cui? Evident, a cetăţeanului român.

Cea de-a treia modalitate de fiscalizare excesivă o constituie impozitele pe clădiri, pe venituri, pe profituri, pe salarii. Acestea lovesc mai ales pe întreprinzători, cărora li se sufocă, în felul acesta, orice iniţiativă.

Departe de a face o relaxare fiscală, cum a promis în alegeri, Guvernul PSD al domnului Năstase, a înăsprit şi mai mult regimul impozitelor. Să luăm, de pildă, impozitele pe salarii. Acestea se ridică la aproape sută la sută din salariul real pe care angajatorul trebuie să-l dea angajatului. În aceste condiţii, orice angajator şi orice angajat preferă relaţiile la negru. Astfel, economia subterană ia proporţii incontrolabile şi, pe ansamblu, Guvernul pierde. Pierde şi societatea. Politica fiscalizării excesive se dovedeşte falimentară. Întreprinderile mici şi mijlocii se sufocă suportându-i povara. Asta, pe când Guvernul îşi permite să scutească de impozite cu mii de miliarde mari întreprinderi privatizate pe bază de clientelă politică, precum RaFo-Oneşti, Tutunul românesc sau Sidex Galaţi.

Dacă politica fiscalizării excesive dusă de Guvernul domnului Năstase rezultă din acordurile acestuia cu FMI şi Banca Mondială, apare evident că modalităţile ei de aplicare sunt forme fără fond, suprapuse unor realităţi româneşti care nu li se potrivesc. Căci, pentru a aduce preţurile la gaze, la combustibil, căldură, electricitate la niveluri occidentale ar trebui ca şi plata muncii cetăţeanului român să se ridice la un nivel compatibil cu cea din Occident. Or, cum lucrul acesta nu se poate realiza decât pe baza unei economii reale, compatibile cu cea occidentală, înseamnă că o politică fiscală de încurajare a producţiei interne ar fi mai potrivită. Se pare că tocmai lucrul acesta nu se vrea sau nu se negociază îndeajuns în favoarea tuturor părţilor.

Puse cap la cap, toate acestea ne arată că Guvernul domnului Năstase rămâne, ca şi precedentele, un guvern-marionetă care şi-a uitat misiunea şi datoria faţă de cetăţenii ţării.

Cum prin această moţiune nu s-a cerut demisia Guvernului, ci doar corectarea fiscalităţii excesive atât de evidente, este de mirare cum reprezentanţii Puterii refuză să ia în seamă această evidenţă atât de bătătoare la orice ochi lipsit de orbire şi la orice ureche lipsită de surzenie.

Altfel, discuţiile din Camera Deputaţilor asupra fiscalităţii excesive nu s-ar fi dovedit a fi, ca şi alte dăţi, un dialog al orbilor şi al surzilor. În loc de măsuri pentru a stopa excesele fiscalităţii, majoritatea de la Putere a votat ca şi cum totul ar fi în regulă, normal, şi-n această privinţă.

Asta este trist la noi, domnilor. Criticii cei mai severi ai politicii Guvernului ar trebui să fie chiar reprezentanţii Puterii în Parlament. Până când Parlamentul nostru nu va deveni Parlament, ca atare, şi nu-şi va respecta prerogativele, nimic bun nu vom putea avea şi în această privinţă.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

În invit pe domnul deputat Ludovic Abiţei şi va urma domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Ludovic Abiţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de azi ar putea fi intitulată "Cele trei plicuri".

La câteva luni după alegerile din 1996, după pierderea puterii de către coaliţia PDSR-PSM-PUNR, la una din emisiunile televizate, cu oarecare tentă de divertisment, actualul prim-ministru, domnul Adrian Năstase, ne spunea un banc, se pare destul de drag domniei sale, cu referire evidentă la noua guvernare CDR-isto-PD-istă şi neapărat UDMR-istă, de atunci, care începuse să se cam bâlbâie. Bancul avea ca esenţă trei sfaturi, pe care vechiul conducător, le transmitea noului conducător, în trei plicuri sigilate şi numerotate. În ordine, sfaturile erau următoarele:

1. Trebuie să faci şi tu ceva, reformează activitatea!

2. Dacă treaba tot nu merge, dă vina pe cei de dinaintea ta!

3. A venit timpul să te retragi şi să scrii şi tu trei plicuri!

Se pare că actualul şef al guvernului nu a uitat această glumă, dar a venit şi cu o inovaţie, la preluarea puterii a deschis deodată primele două plicuri, aşa că noi asistăm de un an şi jumătate la minuni manageriale de tipul: iertarea de datorii a clientelei politice; promovarea de programe insuficient documentate, gen Dracula Parc, care ar putea să lase cu buzunarele goale cumpărătorii de acţiuni; privatizări în turism, în plin sezon estival şi introducerea t.v.a.-ului după negocierea preţurilor; cumpărare de palmieri, căci era singura tichie ce lipsea litoralului românesc; întârzierea în continuare a acordării titlurilor de proprietate pentru case, terenuri agricole şi păduri; îi învăţăm noi pe englezi, limba engleză; bâlbâieli în anchetarea unor dosare şi moartea suspectă a unui procuror; scăparea printre degete a unor beizadele de prefecţi, care se ocupau cu afaceri necurate; amestecul politicului în stabilirea ierarhiilor din fotbal; inventarea taxei pe taxă (premieră de sorginte dâmboviţeană); refuzul autorităţilor de a discuta cu avocatul Baroanei FNI, Maria Vlas; promovarea unor legi centraliste, care reântorc România cu mulţi ani înainte de 1989; alergarea bezmetică prin lume, fără temele făcute, în scopul integrării ţării noastre în structurile euro-atlantice, lucru dorit de altfel de toată lumea; sufocarea administraţiilor publice locale unde nu sunt primari PSD-işti; conduceri ale administraţiilor publice locale, care stau mai mult prin străinătate şi nu-şi îndeplinesc sarcinile pentru care au fost alese; înfiinţarea unui parchet anticorupţie, deşi până acum nu a fost descoperit nici un corupt.

Acestea sunt doar o parte din iniţiativele actualei guvernări, iar efectele pot fi rezumate astfel: falimente bancare răsunătoare, dar fără vinovaţi; mişcări sindicale, dar fără vlagă, deoarece unii din şefii lor sunt în Parlament, de partea puterii, şi nu vor să deranjeze prea tare, căci îşi pot pierde fotoliile; aşa-zisele succese în privatizare încep să scârţâie; statistic trăim mai bine, dar românul - simplu cetăţean - are pe masă tot mai puţine din cele necesare traiului; spitalele au tot mai multe datorii, rămân frecvent fără medicamente şi hrană, sunt ameninţate cu oprirea energiei electrice, dar gândirea PSD-istă (a se înţelege "socialistă") doreşte să unifice fondurile de la asigurările de sănătate cu cele de la asigurări sociale, şomaj şi pensii, pentru a li se pierde urma, iar bolnavii, nu au decât să se descurce. Parcă am mai auzit ceva asemănător la cei 15.000 de specialişti CDR-işti. Mai nou, spitalele riscă să rămână şi fără sânge pentru transfuzii, deoarece licitaţia pentru reactivii necesari preparării acestuia, a fost anulată, pentru că nu a câştigat cine trebuia, ca şi cum sănătatea este echivalentă cu magazinele de ţigări şi băuturi din aeroportul internaţional Otopeni; poliţiştii trebuie să urmărească pe infractori "făcând autostopul" probabil, căci carburantul necesar maşinilor este o "rara avis"; pensionarii se descurcă din ce în ce mai greu, unii punându-şi capăt zilelor; preţurile cresc mereu la alimente şi medicamente; serviciile sunt tot mai scumpe, culminând cu noul preţ de referinţă a gigacaloriei, impus cu data de 1 iunie.

Am afirmat la început, că actuala guvernare a deschis concomitent primele două plicuri. Aceasta s-a văzut cu ocazia analizării în Parlament a moţiunilor depuse de opoziţie sau a discutării legilor. Toate răspunsurile la moţiuni sau argumentele de promovare a unor texte de lege erau invariavil acuze, aduse fostei guvernări, moştenirii grele. Atât puteau să răspundă. Nimic de perspectivă, doar "că va fi bine şi la vară cald". Tot ceea ce se face, este doar pentru a corecta ziua de ieri, nimic pentru ziua de mâine.

Stimaţi colegi,

În urma celor prezentate şi cunoscând şi proverbul "boală lungă, moarte sigură", eu mă simt îndreptăţit să le spun actualilor guvernanţi că ar fi cazul să deschidă plicul cu numărul 3, asta pentru a nu nenoroci de tot acest popor atât de îngăduitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Mircea Costache şi va urma domnul Costel Ionescu.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am constatat cu surprindere, urmărindu-i cu atenţie pe guvernanţii noştri, că de fapt "Guvernul s.r.l." nu are un minister al comerţului. Şi mi-am pus fireasca întrebare: ce concepţie domină gândirea profundă a celor care şi-au asumat înfăptuirea binelui public în România?

Faptul că nu există un minister al comerţului m-a dus cu gândul că în 1990 aproximativ aceeaşi oameni, cu aceeaşi doctrină, aceeaşi ideologie, începeau reforma cu liberalizarea comerţului, fără să-şi pună problema dacă vom mai avea ce comercializa, concentrându-ne numai pe buticuri, pe boni bon şi pe toate celelalte paliative care dădeau iluzia schimbării feţei României într-o societate modernă şi dinamică. Un om politic al momentului, în vârstă, Alexandru Bârlădeanu, atrăgea atenţia unora, înfumuraţi (prim-miniştri, la vremea acea, respectiv Petre Roman, care l-a ridiculizat pe bătrân, că nu avea operă şi era academician), îmi aduc aminte exact replica lui Alexandru Bârlădeanu: "Tinere, eu, când răspundeam de economia românească, aveam de 2,50 lei marfă în raft pentru 1 leu din buzunarul cetăţeanului, fă-ţi socoteala şi vezi cum stai!"

Neavând noi, în momentul de faţă, un minister al comerţului, am încercat să îl identific în structura altor ministere şi cum el nu există nicăieri înseamnă, în mod normal, că el există pretutindeni, pentru că toţi membrii "Guvernului s.r.l." sunt în fapt, la ora aceasta, comercianţi. Ce comercializează dumnealor? Ei bine, ce a mai rămas necomercializat, tot de dumnealor sau de alţii înainte, din economia socialistă: ei vând la bucată combinate, fabrici, uzine, obiective industriale, sisteme de telecomunicaţii, agricole chiar.

Şi îmi amintesc un citat din "înţeleapta" gândire a prim ministrului Adrian Năstase, care spunea nu demult că: "Fenomenul corupţiei în România a atins cote într-adevăr alarmante şi este greu de controlat, din cauză că în ţara noastră, în această perioadă, are loc un transfer de proprietate".

Ghici a cui şi către cine, s-ar întreba cineva, un cunoscător al operei sărbătoritului anului 2002, nenea Iancu Caragiale? Proprietatea cui se transferă către cine, pe ce baze?

Fiind ei cu toţii comercianţi, bineînţeles că vor să ne convingă că distrug economia socialistă acumulată în anii anteriori şi instaurează în România economia capitalistă. pe bază de rapt. Aceasta fiind concentrarea maximă a demersului domniilor lor.

"Guvernul s.r.l." cred că, neavând organizat un minister al comerţului, nici în interior, nici în exterior (pentru că, realmente, nu mai existăm pe pieţe, nici pe cea internă şi nici pe cea externă, în schimbul mondial de valori; altminteri, strict normal şi necesar pentru orice ţară din lume), poate ar fi trebuit să alcătuiască o "asociaţie de coordonare a transferurilor". Ca la fotbal, din A în B, din patrimoniul public, din proprietatea obştească, în proprietatea câtorva şmecheri, care bineînţeles că au schimbat într-adevăr faţa ţării, înnobilând-o cu "măiestre" întruchipări arhitecturale prin zone pitoreşti, numite vile, palate, castele şi altele asemenea.

Mă întreb până când poate să meargă această improvizaţie, cu ifose de mare profesionalism în probleme economice, a unor farsori şi a unor oameni captaţi numai şi numai pentru imagine, pentru tertipuri, pentru escrocherii, cu o ingeniozitate care pune la încercare până şi cele mai exersate minţi ale unor oameni normali?

Le sugerez actualilor membri ai "Guvernului s.r.l." să mai reflecteze dacă nu cumva un minister al comerţului ar fi obligat şi activitatea de producţie să se armonizeze, pentru a avea o economie în devenire aşa cum ne-o dorim cu toţii şi pentru reaşezarea ţării pe temelii de stabilitate şi eficienţă? Dacă nu o vor face ei, o vor face cu siguranţă alţii, pentru că a trecut cam mult timp. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Costel Ionescu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică este intitulată: "Dezordinea instituţională generează falimentul de partid şi de stat".

Coaliţia aflată la putere PSD-UDMR îşi continuă ofensiva împotriva pluripartitismului, sub impulsul obsersiv al reînvierii partidului unic şi biruitor. Acum se se ştie cu câtă râvnă şi ostentaţie lucrează activiştii PSD-ului în scopul ridicării unei blocade mediatice împotriva celui mai puternic partid din opoziţie, a Partidului România Mare. Metoda folosită de partidul unic a constat şi constă în racolarea unor parlamentari, în special ai PRM-ului, prin tot felul de promisiuni - de altfel, neonorate, prin presiuni şi şantaj, în scopul asigurării cu orice chip a majorităţii parlamentare.

Forţa Partidului România Mare constă în electoratul său, din ce în ce mai numeros şi mai valoros, care luptă împotriva degradării generale a societăţii româneşti, pentru apărarea interesului naţional şi a reîntregirii ţării, pentru înlăturarea haosului şi diminuarea pauperizării, pentru micşorarea corupţiei instituţionalizate şi a criminalităţii de facto şi politico-financiară.

Bătrânii noştri constată cu amărăciune că o tragedie mai mare şi mai halucinantă, îndreptată împotriva pensionarilor, a şomerilor, a tinerilor nu a mai existat în istoria poporului nostru. Se poate aprecia că este foarte aproape genocidul politic, care generează instantaneu genocidul economic şi social. Cel mai elocvent exemplu se constată aproape la fiecare colţ de stradă ocupat de către cerşetori şi de către copii ai străzii.

Nimeni nu poate să înţeleagă cum sunt posibile aceste erori. Oare toate promisiunile electorale au fost date uitării, în schimbul acceptării tacite a dezvoltării fără precedent a corupţiei instituţionalizate, alimentate de o fiscalitate exagerată, atât pentru agenţii economici, cât şi pentru persoanele fizice?

Toate aceste constatări, din ce în ce, dau mai multă substanţă politicii singurului partid care nu renunţă la românism şi adevăr. Astfel, Mircea Eliade spunea: "A renunţa la românism înseamnă pentru noi, românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte!"

Faţă de dezastrul generalizat în care se găseşte România, se poate construi uşor imaginea atât a falimentului de partid cât şi de stat. Legătura organică dintre falimentul de partid şi cel de stat este oferită cu prisosinţă prin creşterea alarmantă a corupţiei instituţionalizate cu exemple clare, din ce în ce mai multe şi mai evidenţiate, de altfel, de către mass-media, aproape zilnic.

În societatea noastră, corupţia se află într-o ecuaţie matematică. Astfel, este direct proporţională cu capitalul existent în proprietatea statului şi invers proporţională cu calitatea funcţionarului public, care, la rândul său, este direct proporţional cu salariul pe care îl primeşte de la stat, precum şi cu calitatea clasei politice din care face parte.

Legea nr. 15/1990, primul şi cel mai important şi mai josnic act de corupţie, a generat numeroase crime economico-financiare, prin adoptarea acestei legi, societatea românească a fost infectată cu cancerul corupţiei şi al criminalităţii economice. Totuşi, energia naţiunii noastre a fost diplomat deturnată de către aşa-zişii "reformişti", în scopul îmbogăţirii rapide, nu prin muncă, inovaţie şi spirit de economisire, ci prin furtul de proprietate de la stat, şi anume, de la FPS, actualul APAPS, de la primării, de la vamă, de la buget şi de la bănci, dar şi de la cetăţeni, prin bănci, prin fonduri mutuale, prin RASDAQ-uri şi alte astfel de inginerii economico-financiare, aşa-zise reformiste.

Toate fenomenele cu iz de reformă se repercutează în exteriorul ţării, în special, amplificate, aspect ce duce inevitabil la diminuarea imaginii ţării noastre în exterior.

Nicolae Titulescu spunea: "România nu poate fi mare în afară decât în măsura în care e tare înăuntru". În acest context, verificat de altfel de istorie, este imperios necesar ca actualii guvernanţii să ţină cont în special de semnalele lansate de cel mai mare partid de opoziţie şi să-şi adopte linia politică pentru ieşirea din groapa de gunoi a istoriei. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă mulţumesc tuturor pentru participare. Prima parte a şedinţei de astăzi s-a încheiat.