Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor,Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem secvenţa intervenţiilor.

Domnule Baban, sunteţi pregătit? Poftiţi.

Urmează domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Românii alimentaţi cu salmonela cu ajutorul statului"

Instituţiile publice ale statului permit, cu bună ştiinţă, comercializarea preparatelor din carne contaminate cu salmonela. Astfel, sute de tone de carne dezosată mecanic, contaminată cu acest germen, au fost importate şi scoase pe piaţă cu avizul Institutului de Igienă şi Sănătate Publică şi al Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare. Deşi a depistat la timp acest germen în probele de carne recoltate din cantităţile importate, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică a menţionat, în buletinele de analiză, că pasta din carne infestată poate intra în compoziţia preparatelor de carne. Ca urmare s-au obţinut sute de tone de preparate din carne, în special parizer, crenvurşti şi pateu, care au fost date spre consumul populaţiei ţării. Implicată a fost şi Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară care, deşi a ştiut tot timpul ce se întâmplă, nu a luat nici cea mai mică măsură pentru stoparea importurilor realizate de cele 30 de firme mari procesatoare de carne. Toate acestea s-au întâmplat cu cel puţin 9 luni în urmă.

Având în vedere că produsele preparate au fost consumate până acum 4 luni, iar efectele infestării cu salmonela pot apărea după multă vreme de la contaminare, sunt explicabile, acum, epidemiile de toxiinfecţie alimentară care au apărut în ţara noastră în ultimele 6 luni, mai ales în perioada de vară. Marea majoritate dintre noi am dat vina pe patronii care doreau să se îmbogăţească peste noapte pe spinarea şi sănătatea noastră, fără să ne gândim că, poate, şi ei, la rândul lor, erau victimele sistemului autohton sanitar-veterinar. Lucrurile însă nu se opresc aici: salmonela poate face, în continuare, victime, deoarece unele persoane infestate pot deveni purtătoare, pentru multă vreme, a acestui germen şi, în atare condiţii, îl pot transmite şi altora, ducând, din nou, la apariţia unor focare de toxiinfecţie alimentară la nivel naţional.

Mai grav este faptul că toate aceste date au fost ţinute secrete, timp de 8 luni. Organele menţionate în acest expozeu nu au informat conducerea Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi nici nu au sistat importurile de produse necorespunzătoare. Nu au fost trecute corect în procesul-verbal de recoltare cantitatea recepţionată efectiv şi cantitatea trecută în buletinul de analiză, existând diferenţe de zeci de kilograme, nu au fost menţionaţi parametrii fizico-chimici după care să se efectueze comparaţii, iar ceea ce este mai grav este faptul că toate aceste date au fost făcute publice după ce preparatele respective au fost deja consumate.

În condiţiile de sărăcie cruntă existentă la nivelul întregii ţări, care cuprinde, pe zi ce trece, tot mai multă populaţie, instituţiile româneşti abilitate şi plătite din banii publici ca să asigure o stare alimentară optimă şi sigură cetăţenilor acestei ţări sunt primele care atentează material şi moral la starea de sănătate a acestora, promovând materii prime şi produse care, în alte state, sunt incinerate pentru siguranţa tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat Adrian Moisoiu. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

E greu să fii român în Ţara ta. E foarte greu să fii român în judeţul Mureş, dar cel mai greu e să fii român în judeţul Harghita!

Acest adevăr voi încerca să-l demonstrez prin câteva exemple, ce provin din situaţia social-explozivă care domneşte în Ţară, cât şi din existenţa unui protocol mârşav încheiat între un partid politic efemer la guvernare - PSD, şi o uniune culturală apreciată ilegal drept partid politic - UDMR.

E greu să fii român în România, atunci când populaţia apreciază că Ţara merge într-o direcţie greşită, dar îi votează pe cei care ne conduceau sau ne conduc încă… O singură dată a încercat să procedeze altfel, în 1996, dar a căzut din lac în puţ…

Cine este răspunzător pentru dezastrul care domneşte peste tot? Oamenii simpli sau cei care ne-au condus: FSN, PDSR, CDR, adică PNL + PNŢCD + PD împreună cu UDMR, iar acum PSD şi PUR împreună cu acelaşi UDMR?

Cine a iniţiat exportul de inteligenţă şi a alungat mii de tineri aiurea pe meridianele globului, îndepărtându-i de un viitor pe care trebuiau să-l aibă aici, la noi acasă?

Cine a permis atâtea tunuri financiare (Safi, FNI, Bancorex, Sovata, Combinatul Siderurgic Reşiţa, Societatea Naţională a Tutunului Românesc şi multe, multe altele), pentru a-şi satisface clientela politică?

Dacă e greu să fii român în România, atunci e şi mai greu în judeţul Mureş, acolo unde pe lângă criterii politice, românii sunt divizaţi şi pe criterii religioase, acolo unde, pe lângă greutăţile vieţii de zi cu zi, fiinţează terorismul şi provocările udemeriste, palpabile sub toate formele.

Cine i-a separat pe copiii români de copiii maghiari din şcolile unde învăţau împreună, i-a dat afară ca pe nişte măsele stricate pe părinţii lor de la locurile de muncă, a provocat conflictul de la 20 martie 1990?

Aici se duce o politică permanentă, abilă şi eficientă de maghiarizare, aici nervii sunt permanent puşi la încercare şi vigilenţa mereu trează.

Este politica paşilor mărunţi, promovată de UDMR, susţinută de un protocol de colaborare PSD - UDMR care se reînnoieşte anual şi care se manifestă prin sfidarea autorităţii statului român prin cele mai diverse acţiuni: nedepunerea sau depunerea unor coroane în bernă la sărbătorirea Zilei Naţionale a României, ridicarea şi dezvelirea de statui ale unor criminali de război care au ucis cu sânge rece zeci de mii de români, începând cu cei 13 generali executaţi în 1848, continuând cu Horthy, criminalul de război Wass Albert sau, mai recent, Kossuth Lajos.

Şi dacă UDMR sfidează şi batjocoreşte poporul român, aceasta se face cu sprijinul conducătorilor noştri, a unor inconştienţi care le permit să arboreze steagul naţional al Ungariei pe teritoriul României, să dezvelească basoreliefuri fără a avea aprobările necesare, să pregătească autonomii pe care să le marcheze cu table indicatoare bilingve şi care sfidează Legea administraţiei publice locale. UDMR-ul îşi permite cheltuirea a miliarde de lei din banii publici pentru montarea plăcuţelor bilingve acolo unde recentul recensământ nu consemnează un procent de 20% minoritari, extinzând legea la cătune sau cartiere (de exemplu cartierul Hetiur sau chiar municipiul Sighişoara). Este necesar de ştiut că de multe ori numele localităţii tradus în limba maghiară nu are nimic comun cu denumirea ei în limba română !

Cum poate fi interpretat faptul că, la o lună şi jumătate de la deschiderea anului şcolar, nu sunt manuale de limba română, istorie şi geografie pentru elevii care studiază în limba maghiară?

Şi dacă în judeţul Mureş este situaţia aceasta, cum este ea în judeţul Harghita, unde românii sunt minoritari, găsindu-se într-o proporţie de circa 14%? Acolo, muzeele româneşti sunt transformate în muzee secuieşti şi nici măcar cimitirele nu le mai aparţin!

Distinşi domni pesedişti, amintirea suferinţelor şi masacrelor suferite în anii '40, nu pot fi uitate de românii ardeleni niciodată, oriunde ar trăi ei!

Scoaterea la înaintare a lupului, fiindcă aşa defineşte un proverb pe cel ce-şi schimbă părul dar îşi menţine năravul, mă refer la obscurul dumneavoastră purtător de cuvânt, Cosmin Guşă, ieri cederist azi un remarcabil pesedist, care înalţă ode armoniei PSD-UDMR, deşi UDMR militează pentru eliminarea din Constituţie a sintagmei "stat naţional unitar", dovedeşte că PSD s-a angrenat într-o dragoste nechibzuită: iubeşte pe cine nu merită!

De aceea, afirm: e greu să fii român în ţara ta! Dar în judeţul Mureş? Dar, mai ales, în judeţul Harghita ?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Emil Rus. Se pregăteşte doamna Maria Lazăr.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doresc ca această declaraţie politică să fie auzită de ministrul educaţiei şi cercetării, doamna profesor doctor Ecaterina Andronescu, şi chiar de domnul prim-ministru, profesor doctor Adrian Năstase, pentru că este strigătul unor copii de vârsta învăţăturii care, încă până în momentul de faţă, nu frecventează şcoala. Este cazul celor 81 de copii din localitatea pe nume Orosfaia, comuna Milaş, judeţul Bistriţa-Năsăud, situată în partea din Câmpia Transilvaniei, în vecinătatea cu judeţul Mureş, care nu are căi de acces practicabile spre Bistriţa şi nici înspre Mureş, iar trenul pe linie îngustă este desfiinţat de câţiva ani şi locuitorii ţărani încă tineri s-au înverşunat să trăiască din agricultură.

Din birourile Inspectoratului şcolar judeţean, s-a decis comasarea elevilor la şcoala de centru din Milaş, ceea ce, în aparenţă, este uşor realizabil şi eficient, numai că realitatea din teren este cu totul alta. Inspectoratul nu a luat în considerare numărul copiilor, de 81, de la învăţământul preşcolar şi gimnazial, în uşoară creştere. Nu a fost atent la configuraţia satelor ale căror case sunt răsfirate ca cele din zona de munte, sunt şi cătune, iar unii copii, până în centrul satului, fac pe jos 3 - 4 km, pe cărări şi drumuri desfundate. Ei au local de şcoală corespunzător, în care s-au investit, în această vară, 70 de milioane pentru reparaţii, dispun de încălzire pe gaz şi, în final, aceşti oameni rupţi de lume au, şi ei, nevoie de o intelectualitate a satului. Mai mult decât atât, nici microbuzul de care dispun şi căruia i s-a făcut un garaj recent, de 50 de milioane, nu-i poate transporta decât în două curse şi, astfel, ei ajung greu la şcoala de centru, iar seara se întorc târziu acasă.

Precizez că şcoala a funcţionat până la sfârşitul anului de învăţământ precedent, prin urmare, în anul financiar în curs, mai figurează posturile profesorilor. La examenul de capacitate din sesiunea iunie 2002, toţi elevii au promovat.

Se susţine, sus şi tare, că trebuie aduşi aceşti copii în localitatea de centru, pentru că nu au profesori calificaţi. Regretăm: în judeţul în cauză, sunt destule cadre didactice în căutarea unei catedre, numai bunăvoinţă să fie!

În Comisiile pentru ştiinţă, tineret şi sport ale Camerei şi Senatului, la dezbaterea Legii bugetului pe 2003, am susţinut un amendament de creştere a numărului de posturi didactice de la 5.742 la 5.750, deci încă 8 posturi, motivând cu situaţia acestor oameni şi a fost acceptat. Dar în Comisiile de buget-finanţe, în raportul lor pentru dezbaterile în plen, amendamentul în cauză figurează la cele respinse. Sigur, nu vreau să dau acestui fapt o tentă politică. S-a acuzat că la mijloc este mâna PD-ului, or, PSD-ul, în Bistriţa-Năsăud, a obţinut recent succese de răsunet anunţate cu surle şi trâmbiţe, care vor fi urmate de vizita primului-ministru şi încă a 6 miniştri, tot pe rând sau cum vor domniile lor.

Eu vă asigur că Partidul România Mare, dacă e vorba, nu are nevoie de nici un vot din zonă. Le lăsăm pe toate puterii social-democrate, pentru permanentizare, dar lăsaţi-le şcoala acestor copii!

Sunt unităţi de învăţământ în ţară care funcţionează cu mai puţini elevi şi culmea e că, între cei 81 din Orosfaia, sunt şi 15 de naţionalitate maghiară, care au urmat cursurile la şcoala din sat în limba română.

În prezent, oamenii fac demersuri pe la rudele lor din alte localităţi ale ţării, pentru a se ajuta în şcolarizarea copiilor sau caută posibilităţi de strămutare. Şi, atunci, chiar aşa, dacă regimul comunist nu a reuşit distrugerea unor sate, această măreaţă operă se desăvârşeşte acum, în democraţia de tranziţie, în numele condiţiilor civilizate de muncă şi de viaţă.

Revin la cererea iniţială, doamnă ministru, ca această situaţie să fie rezolvată cu discernământ, să fie ascultaţi şi părinţii acestor copii, iar şcolarii să reintre în viaţa firească în următoarele zile, la şcoala lor de acolo din sat.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Maria Lazăr. Va urma domnul Kelemen Atilla.

Doamna Maria Lazăr:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În viziunea actualului Guvern, apărarea drepturilor copilului reprezintă o prioritate absolută, rezolvarea situaţiei copiilor aflaţi în dificultate fiind unul din criteriile pentru aderarea României la Uniunea Europeană.

În aceste condiţii, s-a impus reformarea întregului sistem, stabilindu-se măsuri oportune care să asigure gestionarea şi coordonarea problematicii drepturilor copilului, în special a celor aflaţi în dificultate. Înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţii, trecerea ei în directa subordonare a Guvernului, precum şi adoptarea unui pachet legislativ coerent, înăsprirea pedepselor pentru cazurile de violenţă şi comportament abuziv asupra minorilor sunt câteva dintre recentele măsuri care vor crea cadrul necesar implementării strategiei guvernamentale în domeniul protecţiei copilului aflat în dificultate, concepută pentru perioada 2001 - 2004.

Politica Guvernului Năstase este concepută în sensul consultării tuturor factorilor interesaţi. Am în vedere instituţiile statului, organizaţiile politice, societatea civilă, problematica protecţiei copiilor, aproape 6 milioane, din România, reprezentând o răspundere fundamentală a întregii societăţi. Atât legislaţia adoptată, cât şi măsurile luate sunt în consens cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale în domeniu ratificate de ţara noastră.

Pentru rezolvarea multiplelor probleme din acest sector, la preluarea puterii, Guvernul a alocat, din bugetul de stat, fondurile necesare, a şi orientat o serie de programe şi fonduri venite din partea organismelor internaţionale. Drept urmare, s-a reorganizat sistemul instituţiilor de ocrotire, prin descentralizarea lui şi externalizarea copiilor în unităţi de plasament dimensionate optim, cât şi plasamentul familial, creîndu-se un cadru mult mai adecvat nevoilor copiilor aflaţi în dificultate. În plan general, au fost sprijinite familiile cu mulţi copii şi cu venituri mici, prin creşterea alocaţiilor şi ajutoarelor, acordarea gratuită, la începutul fiecărui an şcolar, de rechizite gratuite şi, ultima măsură, de acordare a produselor alimentare la peste 1 milion de copii din ciclul primar, iar de la 1 ianuarie 2003 şi a celor din învăţământul preşcolar.

Am venit în faţa Camerei Deputaţilor cu această declaraţie pentru a sublinia faptul că acţiunile Guvernului, în acest sens, sunt percepute pozitiv în rândul majorităţii cetăţenilor, părinţi şi copii care se bucură şi apreciază măsurile luate. Îmi exprim, totodată, dezacordul faţă de unele afirmaţii şi declaraţii ale unor lideri şi chiar parlamentari ai partidelor din opoziţie care nu contenesc să ironizeze şi să bagatelizeze unele măsuri, de exemplu acţiunea "Cornul şi laptele", ei socotindu-se, desigur, în afara răspunderilor ce le revin, ca cetăţeni şi demnitari, în rezolvarea acestor probleme deosebit de importante. Atitudinea răuvoitoare pe care aceştia o manifestă este cu atât mai nepotrivită în condiţiile în care ţara noastră este monitorizată îndeaproape din partea organismelor europene.

Par cu atât mai de neînţeles unele critici nefondate aduse în faţa reprezentanţilor organismelor europene, în condiţiile în care aceştia au făcut efortul să înţeleagă perioada prin care trece România, realităţile concrete din ţara noastră şi, mai ales, să aprecieze eforturile depuse de către Guvern în rezolvarea multiplelor probleme de care depinde aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Tocmai în aceste condiţii se impune o mai mare responsabilitate a noastră, dincolo de graniţele politice şi, mai ales, o atitudine pozitivă, creatoare faţă de ceea ce trebuie să facem în interesul general al societăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Kelemen Atilla. Va urma domnul Viorel Coifan.

Domnul Vlad Hogea a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Kelemen Atilla Béla Ladislau:

Domnule preşedinte,

"Drumul spre Uniunea Europeană"

La sfârşitul săptămânii trecute, a avut loc la Târgu Mureş dezvelirea basoreliefului fostului primar al oraşului, György Bernády. Statuia a fost dezvelită în holul Palatului Administrativ din oraş, şi nu întâmplător: palatul a fost construit de primarul în memoria căruia a fost amplasată placa memorială.

Nu cred că meritele lui Bernády pot fi contestate de cetăţenii oraşului, indiferent dacă sunt români, maghiari sau de altă naţionalitate, deoarece activitatea desfăşurată de Bernády, de-a lungul anilor, a slujit interesele şi bunăstarea tuturor cetăţenilor din Târgu Mureş. Efectul efortului depus în scopul servirii intereselor publice se simte şi astăzi. Este suficient să ne gândim la cele mai importante clădiri ale oraşului, de exemplu Palatul Culturii, clădirea Prefecturii. Pe lângă acestea, nu putem să nu reflectăm asupra faptului că şi cele 117 străzi din oraşul actual au fost fondate, proiectate de Bernády, proiectarea şi punerea în funcţiune a canalizării oraşului, de asemenea, se enumeră printre meritele lui. Ca urmare, oraşul de câmpie numit Târgu Mureş a fost transformat într-un oraş de nivel european. Nu cred că acest lucru l-a făcut doar pentru maghiari sau pentru români.

Cu toate acestea, cu o zi înaintea dezvelirii basoreliefului lui Bernády, un domn senator al Partidului România Mare a smuls, pur şi simplu, placa memorială amplasată pe clădirea Palatului Administrativ, declarând că nu va permite amplasarea acesteia, cât timp el îşi îndeplineşte mandatul de senator.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu cred că un asemenea eveniment cu caracter naţionalist poate fi acceptat într-un stat de drept cu aspiraţii la aderarea în structurile europene. Nu cred că asemenea manifestări ne vor netezi drumul către Uniunea Europeană. Nu cred că un astfel de comportament este admisibil cu 17 zile înaintea summit-ului NATO din Praga şi doar câteva săptămâni înaintea summit-ului Uniunii Europene din Copenhaga, în condiţiile în care unul dintre criteriile de aderare bine definite în structurile euro-atlantice este respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, a culturii şi tradiţiilor acestora. O asemenea comportare, doamnelor şi domnilor, este cel puţin debusolată sau tendenţios răuvoitoare.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Viorel Coifan. Va urma domnul Ioan Sonea.

Domnul Emil Rădulescu a depus, de asemenea, la secretariat, declaraţia.

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Majorarea tarifelor practicate de Romtelecom, îndeosebi pe segmentul acelora ce se referă la navigarea pe Internet, demonstrează că politica de monopol este mai tare decât cea a tarifelor de protecţie socială. În plus, această politică este şi antinaţională, ea lovind în utilizatorii anonimi de tehnică de calcul ce provin, în marea lor majoritate, din rândul elevilor şi studenţilor, adică sunt afectate, în mod direct, din punct de vedere educaţional, viitoarele generaţii, cele ce vor trebui să lucreze în spaţiul Uniunii Europene şi în alte activităţi decât cea a culesului căpşunilor.

În 29 noiembrie, am sărbătorit Ziua Mondială a Internetului. Anonimi de pe tot mapamondul s-au felicitat, au conversat, au accesat noi site-uri, navigând în mediul cu cel mai democratic acces posibil.

În acelaşi timp, accesul către lumea largă, pe firul Romtelecom, s-a scumpit: 1 dolar pentru 100 de minute de conectare la reţea în timpul zilei şi pentru 300 de minute pe timp de noapte. Reprezintă o sumă imensă pentru un cetăţean, căruia nu-i mai rămâne aproape nimic pentru el, dintr-un salariu de 100 de dolari.

Costul de a avea Internet acasă se ridică la sume semnificative. Abonamentul de telefon, plus costul navigatului, plus tarifele furnizorului de Internet etc. se ridică la 20 de dolari, adică la o cincime dintr-un salariu mediu lunar. Media de utilizare a Internetului la nivel internaţional este de 34 de procente din populaţia unei ţări. În aceste condiţii, România se situează sub medie, iar Romtelecom, care numai naţional nu mai este, contribuie din plin la torpilarea şanselor de afirmare ale românilor într-o lume, în plin proces de globalizare.

Guvernul, din raţiuni de aliniere la Aquis-ul comunitar, a promovat o serie de legi în domeniul tehnicii de calcul şi al industriei informatice. Ele devin caduce, din moment ce accesul cetăţeanului la resurse este substanţial îngreunat, datorită costurilor prohibitive practicate de unicul aşa-zis operator naţional.

Strategia naţională informaţională recent aprobată de Guvern va rămâne un simplu exerciţiu retoric atât timp cât nu se va asigura un mediu concurenţial sănătos pentru furnizorii şi operatorii de servicii de comunicaţii.

Pe cale de consecinţă, solicităm Executivului elaborarea, în regim de urgenţă, a unor măsuri care să creeze condiţiile apariţiei şi dezvoltării unui astfel de mediu, pe de o parte, iar pe de altă parte ameliorarea, din punct de vedere financiar, a accesului tinerilor la Internet. În caz contrar, aşa-zisa societate informaţională, des invocată în retorica PSD, va deveni o Fata Morgana, miraj în deşertul societăţii româneşti contemporane.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Sonea. Va urma domnul Ion Rădoi.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se va numi "Groapa salamandrelor".

În urmă cu doi ani, un judeţ, Bistriţa-Năsăud, se individualiza printre celelalte din România. Majoritatea cetăţenilor au votat cu Partidul România Mare, pentru că erau nemulţumiţi de modul în care au fost conduse şi soluţionate problemele judeţului de fostele structuri de putere din legislaţiile anterioare: PSD, CDR şi aliaţii ş.a.m.d.

În anii acestor stăpâniri, s-a pornit avalanşa distrugerilor din judeţ. Ca şi când plăgile lăsate de aceste guvernări nu ar fi fost destule, asupra cetăţenilor judeţului, fără alegere, a căzut anatema pentru modul cum au fost alegerile în 2000. Din partea puterii instalate cu această ocazie, li s-a spus, şi unii tembeli o mai spun şi astăzi, că nu ar fi ştiut cum şi cu cine să voteze.

Lucrurile nu au evoluat deloc bine, deşi nu PRM era la conducerea judeţului şi nu este la conducerea judeţului. Noi credeam că PSD va face totul ca să atragă electoratul nu prin blamări şi ameninţări, ci prin fapte concrete care să îmbunătăţească situaţia judeţului. Speranţe deşarte, pentru că PSD-ul unul era cel din 2000 şi altul este astăzi. Pare de necrezut, dar aşa este. În anul 2000 erau pesedişti adevăraţi, care au luptat pentru a câştiga, iar rezultatele, chiar dacă nu au fost cele dorite, au fost bune, reflectând un salt major al partidului în judeţ, dar conducerea superioară nu a fost satisfăcută. Conducerea locală trebuia aspru pedepsită şi a fost. Conducerea actuală a PSD-ului este formată, în proporţie de 98%, din achiziţii, ultima mare achiziţie, preşedintele Consiliului judeţean şi câţiva primari, toţi pedişti. Primarilor care nu au făcut încă pasul li s-a dat un ultimatum, era vorba de sâmbătă, aşa că, iată că PSD-ul a devenit o "groapă a salamandrelor". Ce-i mâna pe toţi la groapă? Numirile în funcţii politice erau prea puţine, dar să fii în AGA, în consilii de administraţie, responsabil de piaţă, responsabil cu distribuirea locuinţelor, responsabil cu acordarea de locuri de muncă, cu organizarea de licitaţii, aducerea de recuperatori şi alte asemenea însemnau ceva, ceva foşnitor şi verde. Şi, iacă aşa, groapa a devenit tot mai largă şi mai mocirloasă, corupţia tot mai mănoasă şi dragostea de PSD tot mai cuprinzătoare. Cui îi pasă de o minimă morală şi decenţă în politică? Cum mai pot fi crezuţi politicienii şi partidele, dacă totul se reduce la vânzare şi cumpărare de funcţii şi voturi?

În aproape toate judeţele ţării s-a procedat la fel şi s-a schimbat radical harta politică a ţării. Ce importanţă mai are votul cetăţeanului: adevărată batjocură faţă de electorat! Suntem la un pas de catastrofă, de partidul unic. România este roşie din nou!

Ce poate deveni o ţară în care corupţia şi trădarea sunt puncte pe ordinea de zi a Guvernului şi e felicitat cel care îşi trădează partidul, pe motiv că astfel va aduce mai mulţi bani în judeţ şi ce partid şi ce Guvern este acela care împarte ţara şi gestionează bugetul pe criterii de simpatii politice, şi nu pe criterii de eficienţă economică?

Unde este PSD-ul de altădată care promitea dreptate, prosperitate şi moralitate, a devenit "groapa salamandrelor" PD-iste, PRM-iste, liberale, ţărăniste, ecologiste, APR-iste şi mereu schimbiste. Hoţia, corupţia, minciuna, imoralitatea, exploatarea sentimentului de încredere şi speranţa celor mulţi şi obidiţi sunt crime care trebuie condamnate odată cu "groapa salamandrelor". A venit vremea ca românii să pună mâna pe lopată.

Se dovedeşte că cei mulţi din judeţul Bistriţa Năsăud nu au greşit când au votat; cred că nu vor greşi nici în viitorul apropiat. Toate "salamandrele" care îşi schimbă culoarea devenind una cu scârna din groapa... nu pot scăpa însă de muntele de deasupra gropii; este muntele de suferinţe şi umilinţe, adunate de cei mulţi şi umiliţi.

A sosit vremea să se astupe "groapa salamandrelor", deasupra să se aşeze uitarea şi iarba verde. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ion Rădoi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori ca această declaraţie a mea să fie un semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă cu o unitate destul de importantă în transporturi, mă refer la metrou, mai cu seamă când ştim ce se întâmplă cu transportul de suprafaţă şi cât de isterizat este Bucureştiul.

Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2002 aprobat prin Legea nr.743/2001 a fost fundamentat la capitolul "Venituri", având în vedere veniturile proprii şi transferurile de la bugetul de stat. Întrucât suma acordată prin Legea bugetului de stat nu acoperă cheltuielile minime necesare desfăşurării activităţii de exploatare, se impune completarea acesteia la rectificarea bugetară.

Menţionăm că în anul 2002, gradul de acoperire a cheltuielilor din transferuri este cel mai scăzut din ultimii ani.

Cunoscând condiţiile de austeritate ale bugetului de stat, S.C.Metrorex S.A. a analizat cheltuielile din 2002 şi a efectuat reduceri la cheltuieli materiale care constau în principal din diminuarea numărului de reparaţii la trenuri de la 108 la 60, inclusiv a numărului de subansamble, a reparaţiilor generale pentru scări rulante, cale de rulare, reparaţii la terţi în valoare de 122 de miliarde lei.

Societatea face eforturi pentru diminuarea cheltuielilor, în special pentru expertizarea ramelor electrice în vederea prelungirii numărului de kilometri parcurşi între două reparaţii.

În prezent, sunt în circulaţie 95 de trenuri cu peste 150 de km parcurşi. Diminuarea cheltuielilor sub limita efectuată mai sus nu este posibilă fără afectarea siguranţei circulaţiei. În urma acestor diminuări, cheltuielile totale pe anul 2002 au ajuns la 1659 de miliarde din care s-a efectuat pe primele 8 luni ale anului, cheltuieli totale în sumă de 106 miliarde.

Trebuie subliniat faptul că fondurile consumate pentru realizarea activităţii de transport public sunt afectate de toate modificările din economie, creşterea preţului la energia electrică, materiale şi piese de schimb, a cursului valutar etc.

Impulsurile provocate de acestea sunt recepţionate în final de societate, astfel încât creşterea valorilor unitare ale acestor cheltuieli se situează mult peste rata inflaţiei luată în calcul la întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli.

Din datele statistice rezultate şi la nivelul S.C.Metrorex pe anul 2001, creşterea preţurilor la principalele materiale, piese de schimb şi subansamble, achiziţionate în anul 2002 este de 195%.

În trimestrul al treilea al acestui an, din lipsa lichidităţilor, cu acordul AGA şi conducerii ministerului, S.A.Metrorex a fost nevoită să deschidă o linie de credit în valoare de 100 de miliarde cu rambursare până la finele anului 2002, sumă ce atrage cheltuieli lunare din dobânzi de 3 miliarde. Numai costurile energiei, 265 de miliarde, şi a reparaţiilor pentru material rulant pentru anul 2002, 394 miliarde, depăşesc cuantumul transferurilor acordate prin Legea bugetului, care în total este de 595 de miliarde.

Analizând situaţia economico-financiară a societăţii în perioada în care ne aflăm, septembrie-decembrie 2002, se constată că diferenţa rămasă neacoperită este de 548 de miliarde, dintre care numai energia electrică 110 miliarde, obligaţii la bugetul statului 183, linie de credit 103. Cu această sumă se acoperă parţial din veniturile proprii ale societăţii, în sumă de 116 miliarde.

Până la aplicarea proiectelor de modernizare, achiziţionare de trenuri noi este necesară asigurarea fondurilor pentru procurarea de subansamble şi piese de schimb în scopul menţinerii în circulaţie a parcului actual în condiţii de siguranţă.

Menţionăm că şi pentru anul 2003, repartizarea transferurilor de la bugetul de stat în valoare de 709 miliarde reprezintă doar 44,5% din totalul transferurilor necesare fundamentate.

Faţă de cele prezentate, vă rugăm să ne sprijiniţi în repartizarea transferurilor solicitate pentru trimestrul IV la rectificarea bugetară, precum şi la stabilirea transferurilor ce se vor aloca pentru 2003, întrucât metroul este menţinut în funcţie numai ca urmare a disciplinei feroviare a lucrătorilor şi profesionalismului acestora, reamintindu-vă că el reprezintă 70% obiectiv strategic şi numai 30% transport călători.

Declaraţia este făcută, fireşte, către Ministerul Finanţelor, domnului ministru Mihai Tănăsescu. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să mă refer la faptul că APAPS-ul are tendinţa să devină un CSP. Faptul că interesul actualei guvernări pentru obţinerea mult solicitatei stabilităţi legislative în România nu este decât o lozincă politică fără susţinere în fapt, este dovedit încă o dată de emiterea unei noi ordonanţe de urgenţă a Guvernului, nr.131/2002, pentru a modifica şi completa o altă Ordonanţă de Urgenţă, nr.296 din 2002, privind înfiinţarea Autorităţii pentru Privatizare a Participaţiilor Statului.

Ca în majoritatea cazurilor de acest gen, caracterul de "urgenţă" nu reiese în nici un fel din cuprinsul reglementării, decât poate din nerăbdarea unor noi viitori demnitari să-şi preia posturile de secretari de stat, întrucât noua ordonanţă prevede la art.3 un număr de 6 vicepreşedinţi cu rang de secretari de stat, care vor asigura conducerea operativă şi coordonarea activităţii APAPS, în loc de 3 vicepreşedinţi, cât erau până acum.

Modificările introduse nu justifică emiterea unor ordonanţe de urgenţă şi pentru faptul că acestea nu aduc nici un plus de reglementare în ceea ce priveşte derularea procesului de privatizare a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, care ar fi trebuit să fie principala şi cea mai importantă preocupare a APAPS. În schimb, ordonanţa ne introduce însă, într-adevăr, într-o "stare de urgenţă" în ceea ce priveşte amestecul Executivului în hotărârile şi în viaţa societăţilor comerciale autonome.

Într-o economie de piaţă, dacă un guvern promovează strategii sectoriale, implementarea acestora este posibilă dacă respectivele strategii sunt însoţite de mecanisme economico-financiare de stimulare atractive pentru societăţile comerciale. Acestora din urmă trebuie să le fie lăsată libertatea de a decide singure participarea la o strategie, urmând semnalele pieţei şi avantajele mecanismelor de stimulare pentru propria lor existenţă.

Este un nonsens ca astfel de obligaţii să fie stabilite prin hotărâre de guvern în sarcina unor societăţi, indiferent de structura capitalului social, iar APAPS să le monitorizeze, probabil pe baza altor rapoarte transmise periodic, care se adaugă la alte zeci de situaţii solicitate de alte instituţii ale statului.

De când APAPS-ul urmează să amendeze societăţile comerciale că nu aplică deciziile Guvernului în propria lor strategie de piaţă? Sau poate Guvernul îşi asumă şi falimentul societăţilor pentru care o strategie sectorial-administrativă le va fi nefastă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

În urmă cu o lună şi o săptămână, mai precis pe data de 1 octombrie a.c., formulam o interpelare pe adresa ministrului Finanţelor Publice, d-lui Mihai Tănăsescu, intitulată "În ce mileniu îşi va plăti datoriile Media Pro Internaţional"? Deşi am revenit cu o declaraţie politică, formulată de la această tribună a Camerei Deputaţilor pe această temă, nici până astăzi nu mi s-a răspuns la interpelarea respectivă şi nu mi s-a spus care este datoria pe care Media Pro Internaţional o are către statul român. Probabil că suma de 1800 de miliarde lei ce se vehiculează în presă este cea reală din moment ce ministrul de finanţe nu a catadicsit să se deplaseze până în Parlamentul României ca să-mi răspundă, el considerând că ceea ce s-a relatat în mass-media este îndeajuns pentru a-mi satisface curiozitatea, morbidă, aş spune.

Art.110 din Constituţia României, alin.2 prevede următoarele: "Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor devine obligatorie". De asemenea, în Regulamentul Camerei Deputaţilor se prevede faptul că "după două săptămâni de la depunerea interpelării, ministrul va trebui, obligatoriu, să formuleze un răspuns". Acest lucru nu s-a întâmplat, domnule Tănăsescu, ceea ce mă face să cred fie că aveţi ceva de ascuns, mai precis datoriile exorbitante ale PRO TV, fie că vă este teamă să răspundeţi unei simple interpelări, fiindcă, evident, nu sunteţi în stare să aveţi o intervenţie în plenul Camerei Deputaţilor.

Oricare ar fi motivul dumneavoastră, consider că singura modalitate de bun simţ pentru rezolvarea situaţiei respective ar fi aceea de a vă da demisia din postul pe care îl ocupaţi. Nu puteţi să sfidaţi Constituţia României cu atâta nonşalanţă şi să nu vi se întâmple nimic. Dacă aveţi un dram de bun sim, domnule Tănăsescu, prezentaţi-vă demisia. Aţi încălcat legea fundamentală a ţării, aţi încălcat Regulamentul unei Camere a Parlamentului şi aţi dovedit că nu aveţi nici o afinitate pentru funcţia în care aţi fost propus. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Ionel Marineci:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi face referire la programul construcţiilor de locuinţe iniţiat de Guvernul Partidului Social Democrat.

Realizarea locuinţelor sociale şi creditarea în sistem colectiv a domeniului locativ face parte integrantă din Programul social al Guvernului PSD, care este preocupat ca politica socială pe care o promovează să fie durabilă şi viabilă, să nu transfere costuri exagerate către generaţiile următoare şi să nu pună în dificultate realizările reformei economice atât de greu obţinute.

Programul vizează accesul tinerilor la o locuinţă, asigurarea stabilităţii specialiştilor prin crearea unor condiţii de locuit decente şi va conduce la crearea de noi locuri de muncă pentru persoanele disponibilizate din alte domenii de activitate. Pentru realizarea locuinţelor pentru tineri au fost adoptate soluţii constructive moderne, rapide şi ieftine cu utilizarea preponderentă a materialelor de construcţii de provenienţă locală. În cadrul programului amintit se derulează şi alte două subprograme cu caracter social: construirea de locuinţe pentru tinerii proveniţi din instituţiile de ocrotire socială care au împlinit 18 ani şi construirea de locuinţe destinate închirierii de către medicii rezidenţi şi alţi tineri specialişti.

Guvernul a alocat în acest an pentru construcţia de locuinţe cu caracter social suma de 850 miliarde lei, iar din credite acordate de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, 1044 miliarde lei. De asemenea, au fost alocate încă 30 de miliarde lei pentru 368 unităţi locative. Se mai finanţează cu credit extern în valoare de 43 de milioane de dolari SUA încă 1372 unităţi locative. Numai judeţul Teleorman beneficiază din plin de programul Guvernului PSD, construindu-se 786 de apartamente în cele trei municipii şi două oraşe ale judeţului, program care credem noi că va rezolva aproape în întregime problema locuinţelor la nivelul oraşelor şi municipiilor judeţului.

Pentru cei care contestă măsurile luate de Guvern în domeniul social, reamintesc încă o dată, dacă mai este nevoie, că Partidul Social Democrat este un partid cu doctrină social- democrată care înseamnă viziune şi capacitate de a face planuri cuprinzătoare, de a prevedea efectele pe termen lung şi de a gândi în avans căile de a consolida efectele pozitive şi modalităţile de a contracara efectele negative.

Angajamentul nostru, al social-democraţilor, este de a investi şi în dezvoltarea economică şi în dezvoltarea socială în egală măsură. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Regionalizarea. Ca orice propunere sau măsură legislativă făcută de actuala guvernare, nici măsura regionalizării nu este una nouă, originalitatea nefiind, se pare, la îndemâna oamenilor Puterii. Aplicată prin anii ’50 de către comuniştii cominternişti pentru a se putea crea Regiunea Autonomă Maghiară, acum tema este reluată din aceleaşi motive. Adică, crede cineva că oamenii uită cine este constantul aliat de la guvernare al PSD-ului? Sigur că UDMR-ul visează, încă de la înfiinţare, la federalizarea ţării. Pentru cine nu ştie, aderarea la Uniunea Europeană poate fi făcută şi de către regiuni autonome, nu doar de state independente.

Aduceţi-vă aminte de cazul provinciei Kossovo care a forţat comunitatea internaţională să îi asigure statutul de provincie autonomă pentru ca, apoi, prin liderii ei politici, să militeze pentru unirea cu Albania!!!

Ce ar însemna regionalizarea pentru ţară? Crearea a încă 8-9 parlamente regionale (după modelul german) şi dirijarea fondurilor către reşedinţa regiunii respective. Atunci, adio investiţii majore pentru restul reşedinţelor de judeţ. Dacă, doamne fereşte, conform birocraţiei româneşti, vei avea nevoie de vreo hârtie eliberată de o instituţie regională, nu o să mai trebuiască să mergi la reşedinţa judeţului, ci a regiunii... În ceea ce priveşte soarta localităţilor din mediul rural, vom vedea adevărate drame de abandon economic, de neglijare a calităţii vieţii oamenilor de care nu se va mai ocupa nimeni. Doar în campaniile electorale vor mai avea bieţii săteni cu cine să stea de vorbă. Planurile de investiţii şi de redresare economică vor fi întocmite la nivel global, neglijându-se comunităţile mici, hotărârile judecătoreşti fiind luate tot la "micro-centru".

Trăim drama de a fi conduşi de oameni pentru care deznaţionalizarea reprezintă un deziderat, produse ale unei nomenclaturi de partid comunist arhaice, ce viza globalizarea, lichidarea graniţelor, renunţarea la propria limbă şi la orice mijloc de identitate naţională. Se spune că poporul are conducătorii pe care îi merită. Aşa este, dar dacă acest popor se va trezi? Aşa cum anticipam, raportul de ţară situează România în coada listei ţărilor aspirante la aderarea la Uniunea Europeană. Speriat că eforturile cabinetului pe care îl conduce au dus la eşec, premierul a confiscat spaţiul de emisie al principalelor canale de ştiri televizate pentru a justifica eşecul în faţa naţiunii şi a îmbrobodi populaţia cu falsa speranţă a pregătirii aderării pentru anul 2007... Cu alte cuvinte, "lungeşte-mi Doamne zilele!" Cu toate astea, problema regionalizării rămâne. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Giuglea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Avem nevoie de o cooperaţie în România". Ampla reformă legislativă începută în anul 1990 în România, prin care statul de drept trebuie să asigure respectarea drepturilor umane şi civile, aplicarea fără echivoc a legii, a făcut ca şi în domeniul cooperaţiei să fie imperios necesară asigurarea unui cadru juridic de organizare şi funcţionare.

În prezent, sectorul cooperatist funcţionează conform Decretului-lege nr.66 din 1990 şi a Legii nr.109 din 1996. Funcţionarea economiei româneşti în tranziţie şi post-tranziţie impune o legislaţie cooperatistă adecvată condiţiilor concrete, dar care să respecte principiile ce guvernează mişcarea cooperatistă naţională şi internaţională. Aceste principii sunt: asocierea voluntară deschisă, controlul democratic al membrilor, participarea economică a membrilor, autonomie şi independenţă, educaţie, instruire şi informare, cooperare între cooperative, preocupare pentru comunitate.

Regimul comunist totalitar, prin conducătorii cooperaţiei din acea perioadă a alterat grav politica şi principiile cooperatiste, transformând cooperaţia într-o cenuşăreasă a economiei naţionale şi o prostituată a politicii comuniste.

Legislaţia în domeniu elaborată după 1990 nu a reuşit în totalitate să elimine influenţele comuniste şi să stabilească rolul şi locul cooperaţiei în economia românească. Cred că este necesar ca Guvernul Adrian Năstase să elaboreze şi să aplice pentru cooperative o politică de sprijinire şi încurajare de natură economică, financiară, tehnică şi logistică fără a se încălca principiile mai sus menţionate. Elaborarea acestei politici trebuie să ţină cont de condiţiile economice şi sociale concrete, de resursele disponibile şi rolul pe care cooperativele îl pot juca în dezvoltarea ţării.

Natura legală a Legii cooperatiste depinde de definirea obiectului ei. Dacă legislaţia cooperatistă are menirea de a reglementa activitatea sectorului cooperatist va face parte dintr-o lege economică publică şi va trebui să includă, în afara reglementărilor de formare, structura activităţii şi dezvoltarea cooperativelor, reglementări privind autoritatea tutelară şi responsabilitatea acesteia.

În cazul de faţă, legislaţia cooperatistă reprezintă doar o chestiune de a propune potenţialilor cooperatori un mod de organizare şi funcţionare, găsindu-ne astfel în domeniul legii private.

Cuprinderea legii cooperatiste într-unul din aceste domenii reflectă, fără doar şi poate, o opţiune politică. În contextul ajustării structurale, legea privată trebuie să reprezinte opţiunea logică, având în vedere că legiuitorul nu caută să se amestece în activităţile cooperativelor, permiţându-i să-şi dezvolte activităţi într-o manieră autonomă.

În momentul de faţă există în Camera Deputaţilor 3 iniţiative parlamentare şi se aşteaptă o ordonanţă de la guvern. Pentru ca legea cooperaţiei să fie eficientă, aplicabilă şi funcţionabilă, ea trebuie să respecte următoarele considerente: să fie suplă, explicită şi să nu cuprindă elemente de statut sau de convenţie, să fie făcută pentru miile de cooperatori, nu numai pentru conducătorii diferitelor structuri ale cooperaţiei, să cuprindă cât mai puţine elemente de centralizare şi de supercentralizare, să apere şi să prezinte interesele cooperaţiei şi ale cooperatorilor şi nu anumitor grupări economice sau politice, să permită promovarea conducătorilor şi liderilor care să stăpânească şi să aplice ferm principiile conducerii moderne. În acest context, cred că este oportun să promovăm o lege a cooperaţiei echilibrată economic, social şi politic, dar care să răspundă principiilor cooperatiste.

Tergiversarea Legii cooperaţiei va da posibilitatea unor părţi intrate în opoziţie să facă interpretări speculative care au drept scop acumularea unui fals capital politic. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Se împlinesc 120 de ani de când, la 6/19 noiembrie 1882, s-a născut la Binţinţi, judeţul Hunedoara, Aurel Vlaicu, un nume de referinţă al aviaţiei româneşti şi mondiale, peste a cărui figură se aşterne, din ce în ce mai gros, praful uitării şi al nerecunoştinţei.

Şi-a făcut studiile în satul său natal, apoi la Orăştie, Sibiu şi Budapesta, pentru ca în perioada 1903-1908 să fie studentul Şcolii Politehnice din München.

El a intrat în istoria aeronauticii noastre ca fiind un inventiv constructor de avioane şi un pionier al aviaţiei. A construit două tipuri originale de avioane, cu care a zburat stârnind admiraţia contemporanilor şi demonstrând tuturor capacitatea de creaţie a românilor.

În perioada 1910-1013, zborurile sale potenţau speranţele fraţilor noştri din Transilvania într-o viitoare unire într-un singur stat al tuturor românilor.

În perioada 17-30 iunie 1913 a participat la concursul aviatic internaţional de la Aspern, lângă Viena, la care a obţinut premii notabile, menţionate elogios de presa timpului. Din cei 48 concurenţi proveniţi din opt ţări, Aurel Vlaicu a ieşit din anonimat rapid, impunând lumii creaţia sa originală şi numele ţării sale.

Decesul său prematur a avut loc în ziua de 31 august/13 septeambrie 1913, prăbuşindu-se în apropierea satului Băneşti, judeţul Prahova.

Am prezentat datele de mai sus spre a ne raporta la o cruntă realitate. În satul său de naştere, alături de casa părintească, declarată casă memorială, o statuie şi o clădire muzeu cu exponate care i-au aparţinut cinstesc memoria marelui pionier al aviaţiei româneşti.

Muzeul se află înt-o stare normală. Casa memorială şi anexele gospodăreşti sunt într-o situaţie precară şi numai o intervenţie hotărâtă a administraţiei locale şi centrale poate împiedica ruinarea lor.

Nepoata, Aurelia Vlaicu, bătrână şi cu o pensie derizorie, de abia supravieţuieşte de la o lună la alta, privind neputincioasă cum paragina cuprinde casa memorială. În plus, pericolul ca exponate de valoare să dispară este major.

Dacă Ministerul Culturii nu poate face nimic, ar trebui ca acest complex să treacă sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, care are motivaţia şi mijloacele de a salva casa memorială de la distrugere.

În caz contrar, viaţa şi creaţia lui Aurel Vlaicu în loc să devină un mit va fi o simplă amintire şi nu peste mult timp se va aşterne uitarea peste tot şi toate. şi nu ne va ierta nimeni!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Dorin Grigore Popescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

România a reuşit o adevărată "lovitură" în materie de diplomaţie, graţie căreia va obţine aproape sigur invitaţia de a adera la NATO, la summitul Alianţei din noiembrie de la Praga, relatează cotidianul american The Washington Times, în ediţia sa de joi, 31 octombrie 2002.

România a impresionat Alianţa Nord-Atlantică mai ales prin reformele din domeniul militar, iar oficialii care au vizitat recent România au recunoscut progresele obţinute de aceasta în direcţia dezvoltării unei democraţi şi a unei economii de piaţă funcţionale, avertizând, totodată, că primirea unei invitaţii de aderare la Praga nu înseamnă şi o acceptare imediată ca membru deplin în comunitatea occidentală.

"În ceea ce priveşte Praga, reprezintă doar începutul. mai sunt multe de făcut în lunile şi anii de după acest summit", a declarat un înalt oficial american.

Potrivit The Washington Times, unii diplomaţi occidentali sunt preocupaţi îndeosebi de faptul că foştii agenţi ai securităţii vor putea avea acces la informaţiile NATO în momentul primirii României în Alianţă, deşi oficialii NATO par să fie satisfăcuţi de poziţia Guvernului român care i-a asigurat că aceste chestiuni delicate sunt gestionate cu grijă şi că mulţi dintre foştii agenţi ai securităţii vor dispărea treptat - treptat din posturile de conducere, o dată cu schimbarea generaţiilor. "În proporţie de 80-85%, cadrele care activează în structurile de informaţii externe şi interne sunt noi", scrie The Washington Times, citându-l pe ministrul de externe, Mircea Geoană.

Publicaţia americană aminteşte despre cotaţia pe care a primit-o România miercuri, 30 octombrie, din partea agenţiei de rating Fitch reflectă, o dată în plus, natura situaţiei economice şi a climatului de afaceri existent în România. După ce a îmbunătăţit ratingul de ţară în privinţa stabilităţii pe termen lung al monedei naţionale, Fitch consideră că, "în ultimii doi ani, România a câştigat un credit mult mai mare şi, în prezent, se bucură de cea mai solidă performanţă macroeconomică de la începerea procesului de tranziţie".

Cu toate acestea, agenţia a avertizat că "acest proces poate fi obstrucţionat de un cadru instituţional şi administrativ defectuos, de puternice interese şi de corupţie". Această declaraţie a fost principalul motiv pentru şedinţa CSAT care a discutat modul cum va funcţiona Oficiul Registrului Naţional pentru Informaţii Secrete de Stat. Această instituţie va verifica toate persoanele care vor avea acces la informaţiile de tip NATO.

Mediile occidentale sunt îngrijorate de faptul că informaţiile strict secrete vor fi manipulate de persoane cu legături cu fosta Securitate. Dintre toate statele aspirante, România s-a dovedit a fi cea mai pro-americană, iar sprijinul său deschis pentru SUA i-a afectat relaţiile cu Uniunea Europeană, la structurile căreia speră să adere în 2007. Dacă ar fi să aleagă între cele două părţi, Europa - Statele Unite, România pare să fi optat deja pentru cea din urmă, deşi, în plan oficial, autorităţile de la Bucureşti susţin cu tărie că ambele sunt egale ca importanţă pentru politica lor externă.

Ministrul român de externe, Mircea Geoană, a apreciat că "România are nevoie de NATO în preajma sa, deoarece UE nu este cu adevărat un actor în această zonă". Conştient de cuvântul greu pe care SUA îl are de spus în procesul decizional al Alianţei, Mircea Geoană şi-a orientat ofensiva diplomatică spre Washington, curtând administraţia americană, dar făcând în acelaşi timp lobby pe lângă importante grupuri media. Pentru această atitudine, Guvernul României trebuie să dea explicaţii în faţa oficialilor Uniunii Europene.

În conferinţa de presă, ministrul afacerilor externe, Mircea Geoană, a declarat că problema foştilor ofiţeri ai securităţii, prezenţi în structurile guvernamentale româneşti, este o problemă pe cale de dispariţie, ea nefiind în vreun fel un obstacol în relaţiile României cu partenerii săi occidentali sau în calea aderării ţării noastre la NATO. Şeful diplomaţiei române a recunoscut, de asemenea, că există mai degrabă o preocupare pentru ceea ce a numit "influenţa reziduală" a foştilor lucrători ai Securităţii care, în prezent, desfăşoară diverse activităţi economice şi de afaceri.

Problema fostei securităţi reprezintă o "îmbinare interesantă între realitate şi mitologie", pornind de la reputaţia acesteia, însă, în ultimii 10 ani, datorită unui proces de transformare, doar 85% din personalul acestei instituţii a fost recrutat sau angajat dup㠒90.

Aceste probleme nu sunt atât de dominante cum par să fie. ele reprezintă un semnal de preocupare pentru noi, dar a spune că dacă ne uităm pe o listă, pe o scală a "gravităţii" acestor acuze, aş spune că problema foştilor securişti în România este astăzi o problemă pe cale de resorbţie, iar invitarea României la Praga va accelera, nu numai în termeni interni practic, dar şi în termeni de reputaţie a României, resorbţia acestui subiect (...) Problema foştilor securişti este, în evaluarea mea, din punct de vedere politic, o chestiune pe cale de a fi resorbită", a afirmat ministrul afacerilor externe.

Desigur că puteţi face asemenea afirmaţii, domnule ministru Geoană, atunci când aveţi de partea dumneavoastră un mecanism, precum Consiliul de Supraveghere al Dosarelor Securităţii, condus de un "distins" domn care, alături de S.R.I., încearcă să tergiverseze aflarea adevărului în legătură cu Securitatea din România.

În perioada următoare, autorităţile române vor îndeplini obligaţiile ce revin României ca viitor membru NATO. Veţi înfiinţa, începând cu 23 noiembrie, o nouă instituţie, Oficiul Registrului Naţional pentru Informaţii Secrete de Stat (ORNISS), care va verifica toate persoanele ce vor avea acces la informaţiile clasificate de tip NATO.

Şeful diplomaţiei române a mai spus că este firesc ca presa occidentală, înainte de o decizie atât de importantă, cum este invitarea unei ţări să devină "aliatul Americii", să radiografieze viitorii aliaţi. Articolele apărute în presa internaţională trebuie privite înţelegând faptul că mai sunt lucruri de corectat, dar fără a considera că tot ce apare în presă este "singura preocupare".

De aceea, domnule ministru, ar trebui să fiţi mai atent la declaraţiile pe care le faceţi, astfel încât să nu afectaţi politica externă a României, acum, cu câteva zile înaintea invitării României la NATO.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Emil Crişan şi, ultimul vorbitor, domnul Costache Mircea.

Domnul Emil Crişan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Act de virtute din escrocheria acoperită cu documente".

Fac această declaraţia politică pentru a sensibiliza Ministerul de Interne, pe domnul ministru Ioan Rus personal, pentru rezolvarea unei situaţii în care o familie cu 13 copii din oraşul Abrud, judeţul Alba, a fost înşelată, după cum mi s-a relatat la Biroul parlamentar, de către un salariat de la Serviciul evidenţa populaţiei de pe lângă Poliţia oraşului Abrud.

Familia Voicu Ticu şi Voicu Lucica are 13 copii, sunt neştiutori de carte şi-şi duc zilele trăind din venitul minim garantat şi alocaţia copiilor.

Intrând în legătură cu numitul Felea Sorin, salariat al Serviciului evidenţa populaţiei de pe lângă Poliţia oraşului Abrud, domiciliat în Abrud, judeţul Alba, care avea o casă de vânzare moştenire din partea soţiei sale, convine să vândă această casă familiei Voicu cu suma de 70 de milioane lei, solicitând drept arvună suma de 20 de milioane lei, pe care familia Voicu îi deţinea la acea dată şi despre care el avea cunoştinţă.

În acest sens, Felea Sorin, motivând faptul că este salariatul Poliţiei şi cunoaşte legea, întocmeşte un precontract de vânzare-cumpărare, doar cu Voicu Lucica şi una dintre fiicele acesteia ca martor, precontract în care strecoară fraza: "Suma de 20 de milioane lei, cu titlu de arvună, se va pierde dacă cumpărătoarea nu va respecta termenul de trei luni de zile pentru achitarea diferenţei de 50 de milioane lei, până la plata integrală a locuinţei". Precontractul nu a fost citit în faţa cumpărătoarei care, de bună-credinţă, l-a semnat, numitul Felea Sorin semnând şi el ca martor vânzător din partea soţiei sale.

După trei luni, perioadă în care această familie a achitat şi o chirie de 500 de mii de lei pe lună, familia Voicu nu a reuşit să procure diferenţa de bani de 50 de milioane lei, situaţie în care au fost ameninţaţi cu evacuarea. Dar, pentru a avea un act oficial pentru cei 20 de milioane lei, Felea Sorin a cerut familiei Voicu, de această dată şi soţului, să meargă împreună la notar, unde a hotărât să-i mai păsuie încă două luni, pentru a face rost de diferenţa de bani, perioadă în care a majorat chiria de la 500 de mii lei la un milion lei pe lună, fără a achita impozite din această chirie la finanţe, făcând şi un act de evaziune fiscală.

Familia Voicu susţine că, deşi în actul de autentificare se scrie că acesta a fost citit de notarul public, din cauză că ei sunt neştiutori de carte, acest fapt nu este real, spunându-li-se doar că li s-a prelungit termenul pentru procurarea banilor cu două luni de zile şi că totul este în ordine.

Trecând şi acest ultim termen, până la care familia cu cei 13 copii nu a reuşit să-şi achite cei 70 de milioane lei - şi acest lucru îl ştia şi Felea Sorin încă de la prima negociere cu familia respectivă, că nu va fi posibil -, aceştia au fost aruncaţi fără milă în stradă.

Familiei Voicu i-a fost repartizată de către primărie, pe o perioadă limitată, o cameră insalubră într-o clădire foarte veche, plină de igrasie şi mizerie, în care cu greu pot să înveţe copiii.

Cu durere în suflet, familia Voicu s-a prezentat la Biroul parlamentar, solicitând un sprijin pentru recuperarea celor 20 de milioane lei care li se cuvin, căci sunt lipsiţi de orice mijloc material pentru a-l acţiona pe Felea Sorin în instanţa de judecată.

Fiind chemat, Felea Sorin s-a prezentat la Biroul parlamentar din Abrud, unde, în prezenţa mea şi a şefului de cabinet, a recunoscut că ar trebui înapoiaţi banii acestei familii nevoiaşe, dar că nu face acest lucru pentru că are acte în regulă.

Am luat legătura şi cu comisarul Guţanu Gigel, şeful Poliţiei Abrud, şi comisarul şef Aron Marin, şeful Poliţiei judeţene Alba, care cunosc cazul, dar nici ei nu au rezolvat situaţia.

În numele credinţei în Dumnezeu şi ţinând cont că un salariat al Ministerului de Interne a pătat onoarea acestui minister prin escrocheria comisă şi prezentată mai sus, vă cer, domnule ministru, să ajutaţi această familie în recuperarea acestei sume care pentru ei înseamnă o adevărată mană cerească şi pe care au pierdut-o din cauza neştiinţei de carte.

Vă mulţumesc, domnule ministru, în numele celor 13 copii oropsiţi şi nevinovaţi, în speranţa că veţi reuşi să le faceţi dreptate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Crişan.

Dau cuvântul domnului Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule secretar,

"Un vis sublim - reindustrializarea". În plină ofensivă de pulverizare a patrimoniului public, în vreme ce industria română este vândută cu sârg la fier vechi, tocmai când mă îngrijoram că regresăm spre epoca pietrei, când dinspre Putere emană legi precum acelea ale dezafectării macaralelor, în vreme ce SIDEX-ul a fost dat pe mâna domnului Avaramu spre a ajunge astfel mai aproape de civilizaţia de tip indian, cu câţiva magnaţi şi o gloată în zdrenţe, tocmai când mă îndurera lipsa de orizont social şi economic al guvernanţilor şi mai ales perspectiva sumbră a societăţii româneşti, rămasă fără principalele ramuri economice dătătoare de speranţe într-o viaţă demnă, iată, ni se revelă o mare surpriză: elanul distructiv al guvernelor post-revoluţionare nu era un scop în sine, ci crea, prin deşertizare, premisa relansării economice şi, prin ea, a întregii societăţi româneşti.

Într-un discurs recent, domnul Adrian Năstase, premierul minune, a vorbit sindicatelor despre necesitatea reindustrializării ţării. Deci, asta era. Trebuia dată la topit industria română, în întregul ei, pentru a putea dânsul porni noua revoluţie pentru reindustrializarea ţării. Adâncă gândire, înaltă cugetare, măreaţă cutezanţă! Numai că, domnule Năstase, fiţi atent că, în visul dumneavoastră frumos, nu v-a apărut şi monstrul reindustrializării proletariatului, fără de care nu se poate concepe nici o industrie.

Credeţi că noii proletari vor fi tot atât de uşor de manipulat şi de mânat împotriva propriilor interese, ca şi derutata clasă muncitoare, care asistă umilă şi uimită la actuala lichidare a industriei româneşti civile şi de apărare? O nouă industrializare nu are nevoie de resurse? De ce se exportă, atunci, fierul vechi, căci, uneori, nu este chiar atât de vechi, ci doar un mijloc de îmbogăţire a ciocoiului nou lacom şi apatrid.

O nouă industrializare presupune, cumva, şi o nouă revoluţie culturală?

Proiectul reconstrucţiei şi reindustrializării nu are loc, deocamdată, de amploarea şi furia dezafectărilor, dezmembrărilor, distrugerilor. Febra lichidării şi falimentării nu rimează deloc cu himera reindustrializării.

Dar eu, oricum, apreciez gestul şi vă ajut, spunând: popor român, dormi liniştit, premierul visează frumos pentru tine! Finalul acesta cred că trebuia rostit pe un fundal sonor al corului "Trec rânduri, rânduri muncitorii/Cu steagu-n vânt desfăşurat/E steagul marilor victorii/De partid înălţat".

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru atenţie.

Cu aceasta, timpul afectat declaraţiilor politice s-a terminat. Vă doresc o zi spornică.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către domnii deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Principalul mesaj al actualei Puteri este că economia românească este pe calea cea bună. Argumentele sunt creşterea produsului intern brut (PIB) de anul trecut cu 5,3%, şi din acest an, estimată la peste 4,5% pentru ca şi pentru anul următor să fie elaborate prognoze optimiste.

Românii o duc şi ei mai bine în statisticile oficiale, puterea lor de cumpărare crescând cu 3,9% anul trecut.

Cu toate acestea, populaţia este nemulţumită de nivelul de trai şi nu se sesizează nici o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Un studiu realizat de GfK România relevă că ponderea celor care declară că puterea lor de cumpărare a scăzut este în creştere de la 13% în 1999 la 17% la sfârşitul anului trecut, situaţia economică a familiei lor în 2001 este insatisfăcătoare pentru 67% dintre cei intervievaţi, faţă de 64% în 1999.

Dacă acestea pot fi considerate drept percepţii subiective, datele privind consumul arată o evidentă înrăutăţire a situaţiei economice a majorităţii gospodăriilor din ţară. Anul acesta s-au consemnat scăderi ale consumului de produse alimentare şi nealimentare.

Şi alte studii de piaţă au demonstrat reorientarea celei mai mari părţi a populaţiei spre produse ieftine, ceea ce denotă o scădere a nivelului de trai şi a consumului. Şi aceasta, pe fondul unei creşteri a salariului mediu net în ultimele 12 luni de la 104 USD per lună, în august 2001, la 114 USD în august 2002. Dar chiar şi această creştere nu înseamnă decât o majorare de la 3,43 dolari pe zi la 3,9 dolari acum. Dacă ne referim la pragul de sărăcie stabilit de Banca Mondială, care este de 4 dolari pe zi, rezultă că majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie.

Se pune întrebarea, de ce creşterea această economică nu se resimte la nivelul populaţiei? Principala explicaţie a faptului că populaţia nu resimte creşterea din ultimul timp a PIB-ului este că veniturile suplimentare obţinute la nivelul economiei naţionale se distribuie unui segment foarte redus de persoane.

Creşterea PIB-ului prin majorarea exporturilor, în cea mai mare parte realizate în sistem lohn sau de materii prime sau produse cu valoare adăugată mică.

Salariile din domeniul care asigură cea mai mare parte a exporturilor româneşti au şi cele mai mici salarii. Pe de altă parte, o creştere a salariilor va conduce inevitabil la plasarea comenzilor în alte ţări, unde mâna de lucru este mai ieftină. Rezultatul va fi explozia ratei şomajului în ţară. Dacă lucrurile decurg în ritmul actual, poate peste zece ani vom avea o creştere sensibilă a nivelului de trai. Deocamdată, are loc o polarizare puternică a societăţii româneşti din punct de vedere al veniturilor.

Şi este evident că Guvernul ascunde sărăcia în spatele statisticii.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Ultimii doi ani au adus schimbări importante pentru societatea românească reflectate de cele mai multe ori în politica Guvernului PSD. Iată că, după ce premierul Adrian Năstase ocupă rând pe rând toate palierele de dezvoltare a României, uimindu-ne cu vastele cunoştinţe în combaterea corupţiei, a protecţiei sociale (în principal pentru şcolarii din clasele I-IV) sau în relaţiile externe ale României, preşedintele PSD ia parte la lucrările Congresului Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România.

După cum mărturisteşte chiar domnia sa, acesta a cerut "în mod deosebit" să fie prezent la lucrările Congresului. Cauza acestui zel deosebit al premierului o poate reprezenta fie dorinţa de a controla un sector care, în condiţiile social-economice actuale, pare a fi butoiul cu pulbere al guvernării Năstase, fie dorinţa de a juca o nouă reprezentaţie în faţa partenerilor de dialog social şi a invitaţilor europeni.

Mai mult decât atât, premierul vorbeşte despre restructurarea economică a României şi despre costurile sociale pe care le-a implicat acest proces. După ce am citit relatările amănunţite ale presei care citau pe larg din discursul premierului m-am întrebat cu stupefacţie:

Care restructurare, domnule Năstase? Însuşi discursul dumneavoastră că "restructurarea economică a însemnat, în România, (…) reducerea numărului de salariaţi şi o presiune asupra unor întreprnderi care păreau stabilizate".

Care protecţie socială?

Poate că în turnul de fildeş în care s-a închis premierul în ultimul timp, la Palatul Victoria, nu mai răzbat strigătele celor disponibilizaţi, fără nici un fel de alternativă de reconversie profesională. Se pare că statisticile oficiale ale Guvernului omit să îi relateze premierului că numărul şomerilor în România este în creştere şi nici că un număr tot mai mic de salariaţi susţine un număr tot mai mare de beneficiari ai ajutoarelor sociale.

Domnule Năstase, restructurarea economică înseamnă crearea de alternative, de paliere performante care să absoarbă forţa de muncă şi nu de căutarea unor "compromisuri", aşa cum înţelege domnul Năstase datoria sa de creare de noi locuri de muncă.

Domnul Victor Paul Dobre:

În fiecare an, în preajma discutării şi adoptării noului buget de stat pe anul viitor, societatea civilă, cadre didactice, părinţi şi elevi deplâng soarta învăţământului românesc care se vede din ce în ce mai strâmtorat între limitele impuse de guvernarea PSD.

Fondurile insuficiente şi lipsa de preocupare a autorităţilor au dus la prezenta situaţie, în care din ce în ce mai multe şcoli, în special cele din mediul rural, se văd puse în imposibilitatea de a desfăşura actul de învăţământ în condiţii de calitate. Deşi se constată o lipsă acută de personal calificat în multe dintre comunele şi satele ţării, Guvernul pare a fi mult mai preocupat de acţiuni propagandistice de imagine, precum "Cornul şi laptele", decât de asigurarea minimului necesar pentru studiul copiilor din mediul rural.

Astfel, deşi mai bine de 50% dintre tinerii şcolari se regăsesc în spaţiul rural, instituţiile de învăţământ din această zonă se confruntă cu o situaţie materială precară, dar şi cu lipsa educatorilor, învăţătorilor şi a profesorilor calificaţi. În schimb, Guvernul Adrian Năstase nu pare a fi preocupat de remedierea acestei situaţii, care - este adevărat - nu are un impact deosebit asupra promovării imaginii personale.

Observăm acum că reprezentanţii Puterii nu numai că nu au nici o iniţiativă pe acestă direcţie, dar resping orice demers care ar putea aduce soluţii în acest sector. Astfel, propunerea legislativă 660/2001 care prevedea acordarea de burse de către consiliile judeţene pentru calificarea personalului din învăţământul rural, aceştia având drept obligaţie rămânerea timp de 5 ani în localităţile care i-au finanţat, pentru a profesa. Dar, iată că şi acest proiect primeşte aviz negativ, singurul argument fiind cel al respectării direcţiei de respingere a oricărei iniţiative din partea opoziţiei.

Vă întrebăm, domnule premier, dacă tot refuzaţi orice iniţiativă în domeniu, care sunt soluţiile Guvernului şi partidului dumneavoastră pentru a asigura tinerilor de la sate un învăţământ de calitate? Vă semnalăm faptul că laptele şi cornul nu pot ţine loc unor educatori, invăţători sau profesori calificaţi, oricâte calorii ar avea!

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Fondul "România" - bani publici pentru interese private.

Ministrul coordonator al Secretariatului General al Guvernului, Şerban Mihăilescu, a anunţat cu ceva timp în urmă că Guvernul consideră oportună finanţarea deplasării în străinătate a unor corespondenţi ai TVR, deoarece, în acest mod, Executivul va afla mai repede ce se întâmplă în capitalele lumii pentru a fi mai coerent în reacţiile sale. El a arătat că, pentru început, vor fi trimişi corespondenţi la Londra, Paris, Ierusalim şi, apoi, în alte capitale mai puţin importante. Ministrul informaţiilor publice, Vasile Dâncu, anunţase anterior înfiinţarea unor posturi de corespondenţi ai TVR în străinătate, ziariştii urmând să fie plătiţi din Fondul "România". Dâncu explicase că este vorba despre o acţiune foarte importantă pentru promovarea imaginii României în lume, în special în acest an, când România speră să fie invitată să adere la NATO … V-aţi obişnuit deja cu această gargară PSD-istă prin care factorii de putere încearcă (pentru a câta oară?) să tragă o perdea de fum între clica de la conducerea României şi restul populaţiei înfometate şi deznădăjduite. În cele ce urmează, ne propunem să arătăm ce se ascunde, în realitate, în spatele acestor declaraţii demagogice.

Totul a debutat cu adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 95 din 21 iunie 2001, privind constituirea şi utilizarea Fondului "România", "în vederea promovării imaginii reale a ţării în exterior". Fondul urma să fie gestionat în regim extrabugetar de către Secretariatul General al Guvernului, iar sursa principală de finanţare era o cotă de 1% plătită de către contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum şi din prestări de servicii pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Această cotă instituită abuziv de către Guvern era adiţionată celei prevăzute în O.G. nr. 70/1994!

Celelalte modalităţi de alimentare a fondului vizau "sponsorizări, donaţii, dobânda aferentă disponibilităţilor fondului, precum şi alte venituri dobândite în condiţiile legii". Pentru constituirea fondului, în anul 2001, pe lângă sursele menţionate s-a alocat suma suplimentară de 7 miliarde lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului. Strategia şi priorităţile anuale în utilizarea Fondului "România" erau de competenţa unui "Consiliu interministerial pentru imagine externă", prezidat de Adrian Năstase.

Prin O.U.G. nr. 163 din 6 decembrie 2001 erau reglementate o serie de măsuri financiare, printre care şi schimbarea naturii juridice a Fondului "România", din fond extrabugetar, în fond bugetar. Sumele datorate de contribuabili, precum şi cele neachitate la termenele legale de plată (ne referim la acea cotă fanariotă de 1% din exporturi!) se făceau, de atunci înainte, venit la bugetul de stat, iar eventualele sume virate necuvenit către Fondul "România" urmau să fie regularizate cu bugetul de stat. Cota de 5% prevăzută de O.G. nr. 70/1994 era majorată (firesc?!) la 6%, aceasta pentru ca ingineria financiară a celor de la Putere să fie completă. De asemenea, potrivit O.U.G. nr. 163, disponibilităţile Fondului "România" existente la data de 31 decembrie 2001 urmau să fie virate la bugetul de stat pe anul 2002 până la data de 25 ianuarie 2002. Deşi Ordonanţa nr. 95 din 21 iunie 2001 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2001, majoritatea prevederilor acestui act normativ defunct au fost reînviate prin Ordonanţa nr. 163, ba, mai mult, s-a introdus chiar şi finanţarea "cheltuielilor necesare organizării în ţară a unor acţiuni cu caracter internaţional privind imaginea externă a României, stabilite prin hotărâre a Guvernului". Aceasta era, însă, a doua Cutie a Pandorei, prima fiind deschisă în iunie 2001, prin includerea finanţării "unor emisiuni pe posturi de televiziune" în infama Ordonanţă nr. 95. Aşa s-a ajuns la aruncarea pe Apa Sâmbetei, în numai câteva luni, a impresionantei sunme de 13,2 miliarde lei, pentru trimiterea unor corespondenţi ai TVR în străinătate. Scopul declarat este cosmetizarea imaginiii României în lume, dar nici nu poate fi vorba de aşa ceva, din moment ce reporterii televiziunii publice (ca, de pildă, Marcela Feraru, care se lăfăieşte la Paris într-un apartament de lux plătit din banii românilor!) transmit ştiri doar pentru telespectatorii din ţară!!! Şi atunci, unde este justificarea alocării unor sume uriaşe de bani pentru deplasările unor ştirişti analfabeţi, care papagalicesc profesiunea de jurnalist, prin profunda lor incultură şi superficialitate?!

Numai în primle şase luni ale anului 2002, Guvernul a risipit peste trei milioane de dolari pe aşa-zise "proiecte de promovare a imaginii României în lume", din care amintim acţiunea "Guide Bleu România" (pentru care s-au cheltuit 30 de miliarde de lei), participarea Bricului "Mircea" la întrecerea navelor cu catarg "Tall Ships Challenge" (6,7 miliarde lei), Festivalul "Japonia 2002" (3,8 miliarde lei), proiectul "Euro-Prahova" (2 miliarde lei) etc. O atenţie specială trebuie acordată uşurinţei cu care s-au acordat 2,04 miliarde lei firmei "Ogilvy&Mather" pentru elaborarea şi punerea în practică a proiectului "Strategia de comunicare pentru susţinerea procesului de aderare a României la NATO în Marea Britanie", proiect de care n-a auzit nimeni. Cu o lejeritate la fel de cinică s-au alocat 7,5 miliarde lei (după Şerban Mihăilescu) sau chiar 14,6 miliarde lei (după alte surse) pentru programul "Europolis 2002"; banii au intrat, fără licitaţie (ca şi în cazul anterior) în conturile firmei de partid "Multiproduction Media Group".

Să fim bine înţeleşi. Noi nu spunem că nu este nevoie de fonduri pentru promovarea imaginii României în lume. Problema este alta: cum şi de către cine se cheltuie aceste fonduri uriaşe. Dacă Năstase, Dâncu, Geoană, Mihăilescu ar da de la ei din buzunar pentru ca ţara noastră să fie privită în afară cu alţi ochi, ar fi cu totul altceva, dar în momentul în care Guvernul pune un bir de 1% pe toate veniturile valutare realizate de pe urma exporturilor, atunci trebuie intervenit ferm. Nu ne este indiferentă modalitatea de cheltuire a banilor contribuabilului român. Iar să plătim cu toţii, din truda noastră, pentru ca nişte rataţi să facă pe corespondenţii TVR la Londra, Paris, Ierusalim sau Washington - ni se pare total inacceptabil.

Valentin Nicolau (preşedinte - director general al Societăţii Române de Televiziune) a solicitat Comisiei de Cultură a Senatului să valideze o hotărâre a Consiliului de Administraţie al TVR, privind fixarea unui salariu de 80.000.000 lei. Comisia şi-a declinat competenţa în această problemă şi - mai mult - l-a invitat la o audiere amănunţită, săptămâna viitoare, în legătură cu mai multe chestiuni suspecte, care trebuie urgent elucidate. Decât să ceară, ca un ciocoi PSD-ist ce este, sume exorbitante pentru propria persoană, Nicolau ar face bine să-i retragă urgent de la post pe toţi corespondenţii TVR din străinătate, pentru a mai spăla din ruşine. Ne îndoim însă că va face dovada acestui elementar bun simţ. Fondul "România" este (nu-i aşa?) o vacă de muls pentru lipitorile puterii de la Bucureşti.