Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Începem şedinţa dedicată intervenţiilor.

Domnul Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Am intitulat intervenţia mea de astăzi: "Lupta pentru bogăţiile Apusenilor".

Luni, 10 decembrie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor a fost înscrisă debaterea moţiunea simple "Roşia Montană", iniţiată de Partidul România Mare.

Cum era de aşteptat, actuala Putere direct interesată şi cointeresată de această scandaloasă afacere care nu numai că spoliază rezervele de aur şi argint, dar şi distruge, odată cu însemnate urme ale etnogenezei şi identităţii culturale a poporului român, şi mediul ambiant al Apusenilor, ca urmare a metodei barbare şi criminale de folosire a unor mari cantităţi de cianuri, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru respingerea ei. La comandă, aliaţii UDMR n-au crâcnit în front şi au achiesat la argumentele suspecte ale ministrului Dan Ioan Popescu, deşi au recunoscut şi arătat că în numeroase ţări din lume, inclusiv în SUA, se interzice, prin lege, folosirea cianurilor în exploatările miniere de orice fel.

Deoarece începuturile afacerii au fost posibile graţie şpăgilor neruşinate plătite de aşa-zisul întreprinzător extern, în realitate un individ condamnat în Australia pentru trafic de droguri şi alte activităţi ilicite, şpăgi date unor demnitari din fosta guvernare CDR - UDMR, atât PD cât şi PNL au votat împotriva moţiunii. De ce? Foarte simplu. Pentru a nu se face dezvăluiri cu privire la comisioanele încasate de foştii miniştri PD-işti şi PNL-işti şi a nu fi nevoiţi să le restituie. Un alt argument confirmat prin poziţiile adoptate în cadrul dezbaterilor este acela că pentru cele două partide nu contează deloc soarta oamenilor, ci interesele şi profiturile liderilor lor. Ce contrează distrugerea florei şi faunei şi poluarea întregii zone pentru zeci de ani?

Moţiunea "Roşia Montană" a fost impusă de strigătul disperat după ajutor al unei părţi însemnate a populaţiei din zonă. Pentru aceasta şi nu numai pentru ea a devenit şi mai clar acum că singura forţă politică dispusă şi capabilă să-i reprezinte, susţină şi apere interesele este Partidul România Mare.

Votul negativ din Camera Deputaţilor nu a fost dat Partidului România Mare, ci moţilor, abandonaţi şi trădaţi încă o dată de partide ca PSD, UDMR, PD şi PNL. Dimpotrivă, moţiunea iniţiată de PRM, indiferent de votul final, a fost o reuşită remarcabilă. Conţinutul ei a fost însuşit şi susţinut de reprezentanţii mişcării "Greenpace". În felul acesta, Partidul România Mare a fost perceput nu după etichetele mârşave puse de diversionişii ministrului Vasile Dâncu, ci ca o forţă politică responsabilă în slujba oamenilor. Avem convingerea că relatările presei internaţionale atât pe marginea moţiunii, cât şi a întregii situaţii de la Roşia Montană sunt un succes extern deosebit pentru partidul nostru. Factorii politici responsabili şi mass media de peste hotare au primit astfel confirmarea că Partidul România Mare are capacitatea să-şi asume guvernarea ţării întrucât veghează la respectarea legii, luptă pentru eradicarea corupţiei, se opune jefuirii patrimoniului naţional şi distrugerii tezaurului său cultural-istoric şi, nu în ultimul rând, manifestă receptivitate şi solicitudine faţă de problemele care-i preocupă pe oameni.

Aşadar, au eşuat încă o dată lamentabil planurile urmărite sistematic de propaganda PSD-UDMR, de compromitere şi marginalizare a PRM, căci ceea ce ei doriseră a fi un eşec a devenit o reuşită certă, atât pe plan intern, cât şi extern.

Un argument în plus în sensul celor de mai sus este acela că însuşi ministrul Popescu a fost nevoit să recunoască faptul că, în derularea proiectului, s-a încălcat legea, că n-au fost obţinute toate avizele şi autorizaţiile necesare. Mai mult, acelaşi demnitar a dat asigurări că, pentru a elimina neajunsurile, abuzurile şi ilegalităţile săvârşite până în prezent, Guvernul va elabora şi înainta Parlamentului un proiect de lege consacrat situaţiei de la Roşia Montană. O asemena declaraţie este, de fapt, mai importantă decât votul PSD. Totuşi, ea subliniază şi dezvăluie caracterul duplicitar şi deruta în care se află actuala Putere. După părerea noastră, deşi a criticat şi critică mereu "greaua moştenire" a guvernării CDR-UDMR, guvernul PSD-UDMR este incapabil să-i elimine efectele, să-i sancţioneze greşelile, să dezvăluie opiniei publice abuzurile şi ilegalităţile săvârşite. Noi credem că Guvernul a procedat ca atare dând gir moral acestei fraude de mari proporţii, doar pentru că el însuşi s-a lăsat mânjit şi mituit de comisioanele dubiosului întreprinzător sau poate decizia este una prudentă, menită a evita ca foştii demnitari CDR-UDMR să dea în vileag şi alte afaceri necurate ale actualei puteri. Mai mult, o asemenea declaraţie confirmă că moţiunea iniţiată de Partidul România Mare s-a justificat. În realitate, acest lucru l-am şi urmărit: să atragem atenţia că la Roşia Montană există probleme grave, care nu pot fi trecute cu vederea şi că, pentru rezolvarea lor, este nevoie de implicarea Guvernului.

Rămâne de văzut dacă şi când, puterea îşi va onora promisiunea făcută. Sperăm că populaţia ţării, în general, şi moţii Apusenilor, în special, s-au mai convins şi cu acest prilej că pentru toţi, singura salvare e România Mare, partid pentru care îşi exprimă opţiunea din ce în ce mai mulţi cetăţeni.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ştefan Baban. Urmează domnul Emil Rus. Aceasta este şi ordinea în care v-aţi înscris, deci fără să ştiu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Donilor colegi,

Integrarea europeană şi costurile ei.

Potrivit previziunilor băncii centrale, chiar dacă va adera la Uniunea Europeană în anul 2007, România va fi pregătită să intre în Uniunea Monetară Europeană cel mai devreme în apropierea anului 2015. Ţara noastră va trebui să parcurgă în cei şapte-opt ani mai multe etape ale reformelor economice, astfel încât trecerea la moneda unică să înregistreze un cât mai mic şoc la nivelul populaţiei, cea mai mare capcană din acest punct de vedere fiind tendinţa ascendentă a şomajului.

Una dintre cele mai importante condiţii care ar trebui îndeplinite până în 2011 este aceea a monedei naţionale, care, începând din momentul de faţă, ar trebui să suporte procesul de apreciere continuă în raport cu dolarul. Pentru ca leul să capete putere şi să recupereze ceva teren în faţa dolarului, banca centrală a intervenit chiar în ultimele luni pe piaţă. De altfel, în câţiva ani trebuie să se ajungă în situaţia ca moneda americană să fie stabilizată pe undeva în jurul unui curs de 30.000 lei, asta în condiţiile în care, în prezent, cursul mediu de schimb arată o valoare mult mai mare de 33.500 lei.

Aprecierea reală a leului nu înseamnă însă numai şi numai victorii în plan economic. O valoare mai mare a monedei naţionale înseamnă în primul rând modificări în ceea ce priveşte comerţul exterior, care, încet dar sigur va fi afectat. Deşi în prezent acest sector se poate lăuda cu ceva succese, exportatorii vor deveni din ce în ce mai puţin competitivi pe pieţele externe. Acest lucru va fi cauzat în primul rând de creşterea procesului de producţie din ţară şi de încasările în dolari, cu mult mai mici decât în prezent.

Însă marele efect care va deriva din regresul exportului românesc va fi acela al şomajului. Creşterea acestuia va veni să compenseze pierderea competiţiei pe piaţa externă. Potrivit estimărilor BNR-ului, şomajul va ajunge în anul 2010 la o rată de 18% din populaţia activă a ţării. Odată ce cursul leului va reuşi să fie stabilizat în raport cu euro, rata şomajului va avea condiţiile necesare de a scădea în procente, principala bază fiind creşterea productivităţii interne.

În ceea ce priveşte rata inflaţiei, aceasta va fi, în 2005, de 8% iar în perioada 2010 - 2015 va trebui să coboare treptat, până la un nivel de 3,5%. Lucrul acesta poate fi posibil printr-o politică eficientă şi corectă a cursului de schimb, realizabil printr-un control mai puţin strict vizavi de unele operaţiuni bancare efectuate, cum ar fi creditele pe termen scurt acordate de nerezidenţi rezidenţilor, împrumuturile cu caracter personal acordate de nerezidenţi rezidenţilor etc.

În aceste condiţii este timpul ca după victoria înregistrată la summit-ul de la Praga, România să înceapă bătălia pentru integrarea europeană şi monetară, indiferent de riscurile la care se supune.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Urmează domnul deputat Iosif Armaş.

Domnul Emil Rus:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică se referă la oamenii cinstiţi din Partidul Social Democrat. Nu mai departe de luni, 9 decembrie a.c., pe ordinea de zi a şedinţei Camerelor reunite ale Parlamentului României s-a aflat alegerea preşedintelui Consiliului Naţional al Audiovizualului şi propunerea Comisiilor de cultură ale Senatului şi Camerei Deputaţilor s-a oprit asupra persoanei domnului Ralu Filip, contestată de unii şi susţinută de majoritate.

Înainte de a se proceda la votul parlamentarilor, conform prevederilor Regulamentului Camerelor reunite, s-a dat cuvântul reprezentanţilor grupărilor parlamentare. Ralu Filip a fost contestat făţiş, în numele Partidul România Mare, de către domnul deputat Vlad Hogea care arăta, pe bună dreptate, că acesta este un om fără o pregătire în acest sens, că şi-a însuşit banii de la Televiziunea Română pentru activităţi pe care nu le-a prestat, că a uzat ca ziarist de influenţa sa şi a obţinut bani pentru înfierea copiilor români în străinătate şi alte asemenea fapte care nu-i îngăduie să deţină o demnitate publică de asemenea rang, pentru că nu are nici o pregătire necesară, pe de o parte, şi nici calitatea morală, pe de alta.

Eu nu zic că nu s-au plătit şi poliţe, dar personalitatea domnului Ralu Filip are multe umbre.

Întrebarea firească este următoarea: într-un partid atât de mare ca PSD-ul, cu scoruri în sondaje de 70 - 80%, dacă ne luăm după activitatea propagandistică a laboratoarelor maestrului ministru Dâncu, nu s-a găsit un om cinstit pentru această demnitate? Oare nu s-a mai angajat şi se mai angajează încă domnul prim-ministru să lupte împotriva corupţiei? Oare preşedintele ţării nu s.-a dovedit destul de hotărât în combaterea corupţiei? Nu a decorat domnia sa în serii lungi atâtea personalităţi merituoase, deşi pământul s-a cutremurat? Şi, totuşi, în acest partid atât de mare, cel mai mare de la cel comunist încoace, nu s-a aflat un om cinstit, harnic, principial, hotărât, pregătit pentru această demnitate? O să ajungem, ca în fotbal, să solicităm arbitri străini, garanţi ai corectitudinii.

Oare în mersul acesta democratic al românilor, nu s-au schimbat valorile, în sensul că ceea ce este fals este luat drept adevărat şi invers?

Dumneavoastră, cei de la putere, credeţi că poate fi prostită o lume de nişte unelte precum Guşe, Creţu, Dâncu, Radu Filip, Şeulean şi alţii ca ei? Nu credeţi că veţi ajunge vremea când lucrurile se vor schimba, pentru că într-o veritabilă democraţie trebuie să te aştepţi şi la aşa ceva.

Şi atunci, ce vor face aceşti inşi? Sigur, nu se vor retrage şi nu-şi vor pune cenuşă pe cap, ci mai degrabă vor încerca să intre în graţiile noii puteri, numai că uşile s-ar putea să fie ferecate.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Iosif Armaş. Urmează domnul Iulian Mincu.

Domnul Iosif Armaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să adresez tuturor românilor un mesaj înaintea sărbătorilor de iarnă. Peste numai o săptămână vom sărbători din nou Crăciunul, dar Crăciunul acesta n-a mai fost. Fiinţa noastră nu poate intra în timpul sacru al sărbătorilor naşterii Domnului decât o singură dată, mereu o singură dată. Din această cauză, Crăciunul este irepetabil. Tot ce precede şi succede marii sărbători nu se repetă în fiecare an, ci se întâmplă întâia oară de fiecare dată.

Marile sărbători sunt înconjurate de o aură care le precede şi le urmează, delimitând un spaţiu şi un timp în care lumina lor se face simţită, prevestindu-le venirea şi prelungindu-le amintirea.

Crăciunul este o asemenea sărbătoare, o închidere şi o deschidere a unui ciclu sfânt care marchează nu numai lumea omului, ci şi ordinea cosmică. De aceea, naşterea Domnului a fost vestită de steaua care i-a călăuzit pe regii magi, aşa cum Crăciunul este precedat de solstiţiul de iarnă, moment în care soarele se opreşte din drumul său, aşteptând miracolul, aşa cum şi steaua s-a oprit deasupra Betleemului.

Tot cosmosul stă parcă pe loc, în uimirea misterului care se împlineşte înainte de a-şi se lua mersul devenirii sale! Oprirea este însoţită de o deschidere a cerului prin care harul ajunge până la noi. Aşa s-au petrecut lucrurile la naşterea Domnului, când s-au auzit îngerii cântând: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire".

O veche legendă românească spune că în timpul nopţii de Crăciun, munţii se deschid şi înăuntrul lor se zăresc comori. Trebuie să ai, însă, o floare albastră cu care poţi pătrunde înăuntru şi poţi ieşi fără să fii pedepsit.

Sub steaua călătorului eminescian, prin albul zăpezilor, cerul arde luminos, Preacurata-l naşte pe Cristos, străluminând înaltul cu ecoul îndepărtat al datinilor noastre veşnice. "Colinde, colinde,/E vremea colindelor, / Căci gheaţa se întinde/ Asemenea oglinzilor/ Şi tremură brazii, mişcând rămurelele/ Căci noaptea de azi îi când scânteie, când stele/ Se bucur copiii, copiii şi fetele/ De dragul Mariei îşi piaptănă pletele/ De dragul Mariei şi a Mântuitorului/ Luceşte pe ceruri o stea călătorului". Scria în urmă cu mai bine de 100 de ani marele nostru poet Mihai Eminescu.

Crăciun Fericit şi La mulţi ani vă doresc tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul deputat Iulian Mincu. Va urma domnul deputat Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se referă la haosul şi lipsurile financiare din asistenţa medicală.

Şi în acest an, fondurile dedicate sănătăţii şi şomajului au continuat să acopere găurile din sistemul naţional de pensii, ca şi în anul 2001. Şi aceasta, în condiţiile în care zeci de spitale se scaldă în datorii către furnizorii de medicamente şi utilităţi, iar reformele au rămas în starea latentă a ideilor de pe hârtie.

Astfel, fondul de asigurări de sănătate a avut în 2002 un excedent bugetar de 3800 de miliarde pe primele zece luni, iar la şomaj volumul banilor necheltuiţi a fost de 5.391 de miliarde.

Deşi datoriile serviciilor sanitare depăşesc 7.000 de miliarde până în luna octombrie 2002, la bugetul reactualizat nu au fost acordaţi decât 300 de miliade lei. Aşa se explică că în prezent datoriile către farmacii se ridică la suma de 2.766,6 miliarde lei.

Din datoriile de 250 miliarde lei acumulate de farmaciile din Capitală, spre exemplu, pentru plata medicamentelor gratuite şi compensate, conform contractelor, la 20 noiembrie 2002 s-au plătit doar 27 miliarde lei. Rămâne de văzut dacă suma primită va mulţumi farmaciile. Zece unităţi farmaceutice şi-au întrerupt deja activitatea.

La Craiova, Spitalul clinic nr. 1 se află în imposibilitatea de a efectua dializa bolnavilor cu insuficienţă renală, din cauza lipsei de bani pentru procurarea medicamentelor necesare. Bolnavii sunt trimişi la Bucureşti. Şi în judeţul Suceava se prezintă la fel situaţia nefavorabilă pentru bolnavi.

La spitalul din Dumbrăveni, din fondul de 120 de milioane lunar, cu ziua de spitalizare de 180.000 de lei nu s-a dat nici un sfert. Bolnavii sunt hrăniţi zilnic cu paste făinoase şi orez, aşteptându-se de la săteni să doneze cartofi spitalului, la cererea directorilor.

Deficienţele de tratament, explorări medicale şi de laborator sunt sub orice limită! Acelaşi lucru şi la Vicovul de Sus, tot în regiunea Suceava, unde pe lângă lipsa de medicamente şi mâncare, frigul din saloane este similar cu cel de afară. Acelaşi lucru se poate spune şi despre spitalul din Galaţi, Vaslui, Tulcea şi multe altele.

Rezultatul: asistăm la deteriorarea gravă a indicilor de morbiditate şi mortalitate. Mortalitatea generală este pe semestrul II 2002 de 12,2% faţă de semestrul I 2001, 11,8%.

Natalitatea coboară la 9,9% la mie. În semestrul I 2001, la 9,98, în semestrul II 2002. Mortalitatea infantilă în semestrul I 2002 este, de asemenea, mai crescută decât în 2001.

Valorile sunt mult mai mari în mediul rural decât în mediul urban, martor al deficienţelor medicale din reţeaua sanitară rurală. Şi, totuşi, banii strânşi din cotizaţia populaţiei ar putea contribui la ameliorarea stării de sănătate a populaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul deputat Wittstock.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu-Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima perioadă, la prima vedere, Guvernul face eforturi deosebite pentru accelerarea procesului de retrocedare a terenurilor agricole şi a celor forestiere. La nivelul prefecturilor şi al primăriilor, însă, această activitate se concretizează ori prin batjocorirea cetăţeanului, cu atribuirea unor terenuri de cea mai slabă calitate, în locul unor ogoare fertile, sau prin deposedarea moştenitorilor legali de imobilele ce le revin conform legilor de retrocedare.

Cazurile cele mai semnificative au loc în oraşul Gheorgheni, unde secretarul şi primarul, sprijinit de prefectură, creează o stare de nemulţumire generală în rândurile cetăţenilor. Pentru a fi mai explicit, aş cita din memoriul domnului Meze Ion din Gheorgheni, în vârstă de 76 de ani: "Soţia mea, Meze Elisabeta a moştenit de la bunicul ei un teren agricol arabil de 0,46 hectare. În anul 1992 cu acest teren am intrat în Asociaţia agricolă Herla, ca şi ceilalţi cetăţeni. După 6 ani, această asociaţie s-a dizolvat. Terenurile acestei asociaţii au fost predate primăriei oraşului Gheorgheni, pentru reparcelare între membrii acestei asociaţii.

Am solicitat să ne dea înapoi terenul, timp de 4 ani de zile. Ni s-a promis de nenumărate ori rezolvarea problemei, dar acestea erau numai minciuni.

Soţia mea în anul acesta a decedat, dar la acest deces a contribuit şi conducerea oraşului, cu nerezolvarea cererii noastre, cu minciuni, cu tragerea timpului.

Vă amintesc numai două cazuri dintre cele numeroase care mă supără foarte mult: domnul Nagy Ştefan, secretarul oraşului, în luna aprilie 2002 a trimis la noi un angajat al primăriei. Nu ştiu ce funcţie avea, dar ştiu numele: Mezei Emeric, care era trimis cu două tabele în care era trecut numele soţiei şi mărimea terenului de 0,37 hectare, în loc de 0,46.

Nu era trecut locul, parcela unde se află terenul. Trimisul primăriei afirma că domnul secretar Nagy Ştefan l-a trimis ca să iscălim aceste tabele pentru că în ziua ce urmează trebuie să le ducă la prefectură pentru aprobare şi apoi va fi măsurat terenul pentru noi, în locul Mocsar, unde primăria are 50 ha teren bun şi din acel teren o să primim şi noi.

Când soţia s-a prezentat la domnul secretar, ca să se intereseze despre data când vom fi puşi în posesia terenului mai sus amintit, secretarul a negat totul, afirmând că el nu a trimis pe nimeni şi nici nu s-a spus nimic despre punerea în posesie. Ne-a înşelat, ne-a păcălit pe noi.

Al doilea caz s-a întâmplat cu domnul primar Pál arpád care în săptămâna în care soţia mea s-a îmbolnăvit i s-a promis din partea primarului că o să fim înscrişi într-o altă asociaţie cu acel teren. Primarul a cerut să meargă soţia mea vineri dimineaţă la primărie, că până atunci se va rezolva cererea noastră.

Miercuri soţia mea a ajuns în comă, iar în locul ei eu m-am prezentat la primărie, dar pe domnul primar n-am reuşit să-l găsesc.

După ce a decedat soţia, prefectura ne-a trimis titlul de proprietate pentru acest teren.

Comisia locală de fond funciar nici după aceasta nu a vrut să ne arate parcela amintită. Când m-am interesat despre parcela din zonă, din Mocsar, mi-a spus că acum nu se poate trece acolo, că terenul este ud. Totuşi, eram curios unde este terenul.

Am depus un memoriu la domnul subprefect Dezsi Zoltán, care m-a anunţat să mă prezint cu maşina şi cu beţe la primărie, marţi dimineaţă.

Când m-am prezentat, la biroul amintit, funcţionarul primăriei mă întreba: de ce am venit la ora 9,00, el mă aştepta la 10,00. Acum nu am timp! Veniţi primăvara, acum mă duc în altă parte!

La insistenţele mele a venit un coleg al lui cu care m-am dus la locul unde vroiau ei să măsoare terenul în discuţie. Era un teren nelucrat ani de zile, plin de buruieni înalte şi cu gropi, un teren părăgănit.

După ce m-am întors acasă, văzând batjocorirea mea, i-am trimis înapoi la prefectura judeţului Harghita titlul meu de proprietate.

Prefectura mi-a trimis înapoi actul de proprietate, cu observaţia că terenul a fost reparcelat corect, între membrii asociaţiei. Aceasta nu este adevărat! Noi am avut un teren de calitate, lângă drumul naţional spre Valea Strâmbă.

Stimaţi colegi,

Aşa îşi bat joc de cetăţeni, în loc să le retrocedeze terenul unde au avut strămoşii lor, li se dă nişte terenuri agricole cu care nu au ce facă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Wolfgang Wittstock şi va urma domnul Ionel Marineci.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Se cunoaşte faptul că, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv de statul român, în perioada 6 marite 1945 - 22 decembrie 1989, se retrocedează foştilor proprietari. Având în vedere că am onoarea să reprezint minoritatea germană în Parlamentul României şi că, din punct de vedere confesional, aparţin Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, care face parte din familia bisericilor luterane, doresc, în cele ce urmează, să prezint punctul de vedere al celor două comunităţi, cea germană şi cea evanghelică, în legătură cu un imobil-simbol al acestora: Muzeul Brukenthal din Sibiu, primul muzeu public din sud-estul Europei, care, până la naţionalizarea survenită în anul 1948, a funcţionat ca muzeu al comunităţii săseşti din Transilvania.

Cu câteva zile în urmă, la Sibiu, reprezentanţi de frunte ai Bisericii Evanghelice C.A. din România şi ai formului Democrat al Germanilor din România au susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a fost făcută publică intenţia de a solicita restituirea Muzeului Brukenthal. Cu această ocazie a fost difuzată o declaraţie de presă, din care voi cita în cele ce urmează: "Biserica Evanghelică C.A. din România, şi anume Comunitatea Evanghelică C.A. Sibiu, în calitate de proprietar şi Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A., în calitate de for tutelar, am solicitat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 501/2002, restituirea Muzeului Brukenthal, îmrepună cu inventarul mobil trecut în mod ilegal şi abuziv în anul 1948 în proprietatea statului comunist.

Potrivit testamentului baronului Samuel von Brukenthal din 3 ianuarie 1802, al codicilului lăsat de baronul Josef von Brukenthal şi al statutului testamentar al acestui ultim descendent în linie dreaptă, din 3 decembire 1867, în anul 1878 atât muzeul cât şi colecţiile au revenit sub formă de donaţiuni Parohiei Evanghelice C.A. Sibiu şi au fost administrate de către biserică în favoarea Gimnaziului Evanghelic Brukenthal timp de 60 de ani până la preluarea lor de către Statul Român împreună cu Gimnaziul Evanghelic Brukenthal.

Biserica Evanghelică, în calitate de moştenitor, este legată şi obligată, totodată, de prevederile testamentare să respecte şi să îndeplinească ultima voinţă a testatorilor. În acest sens, dorim cu fermitate ca, în condiţiile testamentare mai sus-menţionate, să se asigure integritatea şi întregirea colecţiilor originale prin restituirea atât a obiectelor şi colecţiilor proprii, donate de Brukenthal sau achiziţionate până la naţionalizare, cât şi a celor avute în păstrare cu titlul de custodie, pentru care nu a încetat nicicând răspunderea şi responsabilitatea muzeului.

Declarăm cu toată răspunderea - fiind în asentimentul întregii minorităţi germane din România - că Muzeul Brukenthal va rămâne şi pe viitor "Muzeul Naţional Brukenthal", o instituţie de cultură publică, unde va funcţiona şi în continuare instituţia actuală ca persoană juridică proprie, sub autoritatea Ministerului Culturii şi Cultelor, urmând ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 501 din acest an să încheiem un contract de închiriere cu conducerea muzeului, în care chiria va fi simbolică.

Biserica Evanghelică C.A. a fost de-a lungul secolelor un promotor şi sprijinitor permanent al culturii şi ştiinţei. Continuând această tradiţie, dorim ca Muzeul Brukenthal să fie inclus din nou în circuitul european, prin deschidere şi competitivitate, prin forme şi metode moderne şi viabile de colaborare, de management şi marketing, prin mijlocirea de contacte şi investiţii, prin completarea şi îmbogăţirea colecţiilor.

Este dezideratul nostru, la aniversarea, în anul 2003, a 200 de ani de la moartea Baronului Samuel von Brukenthal, să readucem primul muzeu public din sud-estul Europei în concertul marilor muzee din Europa şi din lume, o lucrare anevoioasă şi de durată, dar o datorie de onoare faţă de înaintaşii şi urmaşii noştri.

În sfârşit, credem că măsurile enunţate mai sus vor fi benefice urbei noastre, adică Sibiului, şi culturii României în ansamblul ei."

Această declaraţie de presă a fost dată la Sibiu, la 13 decembrie 2002. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îi dau cuvântul domnului deputat Ionel Marineci, va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnul Ionel Marineci:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea de astăzi face referire la stadiul reformei în domeniul protecţiei copilului şi i-am pus titlul, inspirat din Raportul Comisiei Europene pe 2001 cu privire la acest domeniu, în care se spune că: "reforma în domeniul protecţiei copilului se află în stadiu avansat".

Asigurarea şi respectarea drepturilor copilului şi plasarea acestora într-o zonă de interes special a constituit, în anii 2001-2002, o prioritate naţională pentru Guvernul României. Eforturile susţinute intreprinse atât la nivel central cât şi la nivel local au făcut din anii aceştia momentul de schimbare radicală a politicii de protecţie a copilului aflat în dificultate şi a adopţiei.

Având ca elemente principale de reper pentru intervenţie Programul de guvernare şi Strategia guvernamentală în domeniul protecţiei copilului în dificultate, Guvernul PSD a demonstrat prin măsuri legislative, administrative şi financiare angajamentul politic ferm de a rezolva problema copiilor instituţionalizaţi. Aceste rezultate sunt consecinţa concentrării intervenţiilor în domeniu, pe următoarele arii prioritare: dezinstituţionalizarea copiilor aflaţi în sistemul rezidenţial şi prevenirea instituţionalizării, integrarea copiilor cu deficienţe în învăţământul de masă, reintegrarea copiilor străzii, îmbunătăţirea şi armonizarea legislaţiei din domeniu.

Putem spune că Guvernul a reuşit. A fost transmis societăţii civile, organelor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale un pachet legislativ, care are ca prevedere expresă scoaterea copilului din familie numai în situaţii excepţionale, expres prevăzute de lege, dar în nici un caz până la împlinirea vârstei de 2 ani.

Spuneam că Guvernul a reuşit să pornească reforma în domeniu şi am să vă exemplific prin: numărul de copii instituţionalizaţi, care a scăzut de la 57 de mii la 43 de mii; restructurarea celor 47 de instituţii de tip vechi; numărul de asistenţi maternali profesionişti a crescut de la 3.200 la 8.600; a crescut gradul de implicare al comunităţii locale, a crescut gradul de transparenţă a activităţii de protecţie a copilului, au fost elaborate sau se află în curs de elaborare proiecte de acte normative, în vederea completării şi armonizării cadrului legislativ actual.

Zilele trecute, aşa cum vă spuneam, a fost supus dezbaterii publice un pachet legislativ în domeniul protecţiei copilului, care se constituie într-o prioritate naţională, el fiind un angajament ferm al Guvernului României, reprezintă totodată un criteriu politic în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană şi, de asemenea, un capitol în cadrul procesului de aderare a României la NATO. Pachetul legislativ, alcătuit din Legea protecţiei drepturilor copilului, Legea adopţiei şi cele două legi de funcţionare ale organelor centrale, respectiv Autoritatea naţională de protecţie a drepturilor copilului şi Oficiul român de adopţii, definesc un sistem legislativ unitar şi integrat, contribuind la întărirea capacităţii instituţionale a structurilor centrale responsabile şi stimulează sistemul naţional de pregătire a cadrelor de specialitate în domeniu.

Priorităţile în domeniul protecţiei copilului, în acest pachet legislativ, cuprind: prevenirea abandonului, diversificarea serviciilor comunitare şi închiderea instituţiilor rezidenţiale, abordarea problematicii copilului în spiritul Convenţiei ONU, armonizarea-corelarea proceselor de reformă şi parteneriatul cu societăţile civile.

Felicit Guvernul României pentru această iniţiativă şi vă invit să vă aplecaţi cu atenţie în studiul acestui pachet legislativ, pentru a-l susţine în adoptarea de către Parlament. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu, va urma domnul Ion Bozgă.

Domnii deputaţi Emil Rădulescu şi Eugen Nicolaescu vor depune la secretariat declaraţiile politice.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

"Groparii democraţiei" este titlul intervenţiei mele.

Mi-a fost dat să cunosc foarte bine realităţile din oraşul Topoloveni, judeţul Argeş. Statutul de parlamentar mi-a oferit ocazia să cunosc oameni din diferite straturi sociale, să aflu nemulţumirile şi speranţele locuitorilor şi să analizez modul de soluţionare a cererilor acestora de către administraţia locală.

Oraşul Topoloveni are şi o istorie aparte, cu accente dramatice după cel de al doilea război mondial. Revoluţia din decembrie 1989 nu a vindecat rănile trecutului, speranţele oamenilor s-au spulberat, societatea este atomizată.

Nu căutaţi în Topoloveni mugurii democraţiei, aşa ceva nu există! Un primar primitiv a îngropat democraţia şi a instaurat teroarea. El nu stimulează schimbul de idei, ci profesează reducerea la tăcere.

Nu veţi găsi în Topoloveni decât un singur sediu de partid, cel al Partidului Social Democrat, care l-a propulsat primar. Celorlalte partide li se refuză sistematic repartizarea unor sedii şi, de aceea, viaţa politică din Topoloveni are o singură culoare - aceea a terorii partidului unic.

La fiecare solicitare, primarul rânjeşte, desprins de realităţi: "Ce o să-mi faceţi? Vă îngrop în bani pe toţi! N-aveţi voi oamenii pe care îi am eu!"

La Oficiul poştal din Topoloveni, salariaţii refuză cererea unor orăşeni de a face abonamente la săptămânalul "România Mare". Au fost ameninţaţi, se zice, de primarul din Topoloveni că vor fi pedepsiţi.

În mandatul trecut, 1996-2000, poştaşii din Topoloveni au refuzat să primească şi să expedieze telegrame adresate liderului Partidului România Mare, senatorului Corneliu Vadim Tudor. Nu conta structura puterii, primarul era acelaşi...

Organizaţia Partidului România Mare din Topoloveni s-a întărit. Şedinţa din 15 decembrie 2002 s-a ţinut, însă, în ilegalitate, la Leordeni, pentru că în oraşul Topoloveni primarul nu respectă nici o lege, îşi bagă zvonacii în aceste şedinţe, îi asmute, îi obligă la acte antidemocratice. Cum se formulează o critică la adresa primarului din Topoloveni, începe vânătoarea împotriva celui care a îndrăznit aşa ceva.

Presiunea psihologică, ameninţările, dispreţul faţă de interlocutor, batjocorirea grobiană a celor săraci, neacordarea unor drepturi legale, excluderea de la ajutorul social, tonul arogant şi sfidător, atitudinea de mancurt etc., toate acestea fac parte din panoplia acestui primar. Un intelectual de elită din Topoloveni, Iacob Cârciumărescu, a scris admirabile pagini de istorie despre localitatea aceasta. Primarul nu l-a băgat în seamă şi nu l-a ajutat în nobilul său act de cultură. Ba, mai mult, nu i-a dat dreptul care i se cuvenea din pământul familiei sale. A murit, bietul om, în dispreţul primitivului primar, care nu înţelege să sprijine actul de cultură.

La căminul cultural, activităţile de gen sunt file de istorie din alte epoci.

Primarul din Topoloveni refuză să primească multe cereri ale celor care l-au votat, ba, mai mult, recurge şi la ameninţări.

Multe ar fi de spus despre primarul din Topoloveni şi suficienţa stilului de om al trecutului care blochează evoluţiile spre progres în mentalităţi. Cum îl cheamă? Nu merită să-i pronunţăm numele! Reţineţi doar că este un gropar al democraţiei, care nu a auzit de dreptul al libera gândire şi exprimare!

Ca groparul din Topoloveni sunt mulţi primari, care nu s-au debarasat de stilul inchizitorial de muncă practicat de unii lucrători ai regimului totalitar comunist. Nu departe, într-un alt orăşel al judeţului, un alt gropar al democraţiei terorizează alegătorii, care, democratic, l-au instalat în jilţul primăriei.

Groparii democraţiei au uitat că în campania electorală au promis să conducă împreună cu alegătorii. Au învăţat să terorizeze, să ameninţe, să mituiască, să ducă portbagaje întregi cu peşcheşuri mai marilor lor; au învăţat ce este privatizarea în folos personal şi folosirea banului public pentru ei şi ai lor. Groparii democraţiei au făcut purificarea politică în localităţile pe care le administrează sub încurajatoarea umbrelă a şefilor lor, au creat o lume cu o singură culoare, de entropie zero, de care fug atât vârstnicii cât şi tinerii.

Pentru asta au făcut tinerii revoluţia? Pentru groparii democraţiei sărăceşte populaţia? Până când?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Bozgă, va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Ion Bozgă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se referă la o parte din iniţiativele şi realizările Guvernului României în domeniul sanitar-veterinar.

În anul 2002, Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a luat o serie întreagă de măsuri, cuprinse în Planul strategic naţional sanitar-veterinar. O serie de măsuri se referă la supravegherea efectivelor de animale şi păsări prin examene clinice şi de laborator, inclusiv examenul pentru depistarea trichinelozei la porcinele sacrificate în gospodăria populaţiei cu ocazia sărbătorilor de iarnă, care se efectuează în mod gratuit, intră în categoria examenelor de supraveghere.

Există şi măsuri de profilaxie generală, însă cele mai importante sunt cele de profilaxie specială, care se realizează prin vaccinarea de două ori pe an la animale şi păsări. Aceste acţiuni se realizează de către medicii veterinari concesionari, sub coordonarea direcţiilor sanitar-veterinare judeţene.

Trebuie menţionat că toate aceste acţiuni sunt subvenţionate de statul român. În anul 2002, 550 de miliarde de lei a fost suma cu care Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a subvenţionat acţiunile sanitar-veterinare pe teritoriul României. Din această sumă, au fost dotate şi laboratoarele sanitar-veterinare judeţene cu aparatură de diagnostic ultraperformantă, agreată de specialiştii Uniunii Europene.

În Bucureşti, în cadrul Institutului naţional de diagnostic pentru animale, s-a creat o secţie unicat în Europa de Est pentru diagnosticarea encefalopatiei spongiforme bovine, aşa-zisa "boală a vacii nebune". În acelaşi timp, în 10 judeţe din România au fost create mici laboratoare cu aparatură ultraperformantă.

În anul 2002, Guvernul României a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 168, care, ulterior, a devenit lege, cu completările şi modificările ulterioare, prin care aloca, tinerilor şi fermierilor din România care doreau să crească animale şi păsări, spaţii din zootehnie dezafectate, în mod gratuit. Au fost acordate un număr de 796 de asemenea spaţii.

Prin ordine ale ministrului agriculturii au fost alocate aproape 1.000 de miliarde de lei pentru procurarea de utilaje agricole şi utilaje în zootehnie.

Acestea sunt numai o parte din realizările Guvernului României în domeniul sanitar-veterinar, pentru care îl felicit şi vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu, va urma doamna deputat Maria Lazăr.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi domni deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la faptul că, iată, Parlamentul creează şi aprobă legi dar nimeni nu le respectă. Şi am să iau numai o falie, respectiv, cea legată de protecţia mediului.

Mă adresez domnilor guvernanţi în legătură cu două atribute ale Ministerelor Administraţiei Publice şi Mediului, respectiv, cum se păstrează curăţenia pe domeniul public şi rolul administraţiei publice locale în urmărirea şi sancţionarea contravenţiilor legate de protecţia mediului înconjurător, îndeosebi pe domeniul public, dar nu numai.

Se ştie că Valea Prahovei este zona cu cel mai mare aflux de turişti, dar şi de călători, care acced către sau dinspre Capitala ţării. La o banală călătorie cu trenul, te izbeşte discrepanţa între salbele de vile sau case de vacanţe ce au apărut în zonă, nota-bene, şi starea jalnică de curăţenie a mediului înconjurător, cu multă mizerie, cu foarte multe gunoaie, copaci căzuţi în râul Prahova sau pe lângă râu.

Toate aceste aspecte reflectă indolenţa autorităţilor administraţiei publice locale, dar şi a inspectorilor de mediu în păstrarea şi protejarea mediului. E greu de explicat, decât prin marea doză de indolenţă a celor răspunzători de acest fenomen, cum, în urma adoptării Legii nr. 515/2002 pentru aprobarea Ordonanţei nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale şi a Legii mediului, prin care s-a înfiinţat Poliţia de mediu şi s-au dat competenţe primarilor sau inspectorilor de mediu în probleme de verificare, somare şi sancţionare a agenţilor economici sau a "persoanelor private care încalcă aceste legi, că, totuşi, pe teren se mai găsesc încă multe aspecte de acest gen şi, încă, în zone foarte mult circulate. Oare ce o fi acolo unde nu se vede?

Care or fi oare motivele pentru care nu s-a întreprins nimic de către Compania naţională "Apele române", instituţie bugetară, dar şi de Regia "Romsilva", tot bugetară, pentru scoaterea copacilor din râul Prahova, doborâţi de furtunile din anii trecuţi sau din primăvara acestui an? Ce se aşteaptă, domnilor miniştri, ca o viitură să antreneze aceşti copaci, împiedicând scurgerea apelor, şi, astfel, să avem terenuri şi case inundate, sau, mai grav, să se dărâme culeele podurilor?

Tot prin lege, s-a realizat protecţia socială a persoanelor cu venituri mici, sub venitul minim garantat, în schimbul prestării către comunitate a unor zile de muncă. De ce aceşti oameni nu sunt organizaţi şi pentru salubrizarea domeniilor publice, măcar o dată pe lună, astfel ca să nu te mai izbească mizeria la tot pasul?

Dacă inspectorii din primării nu-şi fac datoria, dacă primarii nu-şi fac datoria legală, dacă inspectorii de mediu, şi ei, la rândul lor, se complac în astfel de situaţii, atunci, ministerele cu atribuţii în problemele semnalate, oare, nu au nici o răspundere? Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Maria Lazăr, va urma domnul Dumitru Bălăeţ.

Doamna Maria Lazăr:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sfârşitul anului 2002 reprezintă pentru România înfăptuirea unor obiective fundamentale: admiterea în NATO şi nominalizarea, pentru aderarea în 2007, la Uniunea Europeană. Consiliul Uniunii, întrunit săptămâna trecută la Copenhaga, a hotărât cea mai amplă extindere a Uniunii Europene, punând bazele unei Europe unite, prin admiterea a încă zece state şi nominalizarea a două, între care România şi Bulgaria, pentru aderarea în 2007.

Am venit la tribuna Parlamentului pentru a-mi exprima deplina satisfacţie că, la numai 2 ani de la preluarea puterii, Guvernul PSD a reuşit să scoată ţara din conul de umbră în care a fost plasată de guvernarea precedentă, creând un climat de stabilitate şi credibilitate în plan intern şi internaţional. Meritul nominalizării României pentru anul 2007 revine actualei puteri, care a făcut eforturi deosebite pentru recuperarea handicapului înregistrat în anii 1997-2000, reuşind ca în această perioadă să încheie un număr de 15 capitole din Programul de aderare. Momentul Copenhaga înseamnă pentru noi asumarea mai multor responsabilităţi, dar şi recunoaşterea din partea organsimelor europene a progreselor înregistrate de ţara noastră în drumul ei spre aderare.

Apreciind rezultatele, subliniind anumite restanţe, Consiliul Europei a hotărât la acest summit un pachet de măsuri pentru sprijinirea ţării noastre în această perioadă de preaderare, prin acordarea unei asistenţe sporite şi a unor fonduri financiare nerambursabile consistente. Foarte importante sunt promisiunile ferme făcute cu acest prilej în ceea ce priveşte România şi Bulgaria, care, sprijinite şi încurajate, vor beneficia de un tratament al negocierilor pe aceleaşi baze şi aceleaşi principii ca şi în cazul statelor care vor adera începând cu 2004.

Faţă de un asemenea tratament favorabil, mi se par deplasate şi răutăcioase anumite declaraţii făcute de unii lideri politici din partidele de opoziţie, în special Partidul Naţional Liberal, care vede momentul Copenhaga ca un insucces, anul 2007 fiind apreciat prea îndepărtat. Domnii la care m-am referit uită că acest termen a fost determinat de iresponsabilitatea de care au dat dovadă în guvernarea precedentă privind pregătirea aderării ţării, plasând România la coada clasamentului.

Dincolo de răutăţile şi invidiile politice, hotărârea Consiliului Europei de la Copenhaga reprezintă un moment istoric pentru noi, românii, ce va deschide alte orizonturi şi căi, mult mai sigure, în evoluţia noastră viitoare. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bălăeţ, urmează domnul Florin Iordache.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Asistăm, din păcate, la un proces de degradare continuă a vieţii, la încălcarea flagrantă a drepturilor cetăţeneşti de către actuala putere. Iată, spre exemplu, frumoasele comune Chirnogi şi Căscioarele din dreapta Argeşului, aşezate pe prispele însorite ale Dunării, care sunt în momentul actual zguduite de întâmplări neobişnuite nici pe vremea turcilor.

Nu se ştie prin ce manopere, vestitul IAS Chirnogi, cu o suprafaţă de peste 14 mii de ha şi active: maşini agricole, clădiri, instalaţii de mii de miliarde, a intrat pe mâna a doi arabi, pe o sumă modică, vorbesc oamenii, numai de aproximativ 8-9 miliarde de lei, valoarea doar a două-trei din cele 10 maşini de recoltat "Gloria" pe care le poseda IAS-ul respectiv.

Abia instalaţi în fruntea fostului IAS Chirnogi - acum denumit "Agro Chirnogi", noii proprietari, însoţiţi de nişte incredibile cozi de topor, au şi trecut la un regim de teroare împotriva locuitorilor din cele două comune. Acestora li se interzice să treacă pe drumurile din perimetrul fostului fostului IAS spre ţărmul Dunării, unde au terenuri, fac piscicultură sau exploatează lemn de luncă, acestea fiind chiar sursele lor de existenţă. de la perceperea de taxe pentru tranzitarea pe aceste drumuri, noii stăpâni au trecut la ameninţări şi bătăi.

Astfel, un muncitor din Chirnogi, pe nume Dobre Nicolae, pentru că a trecut cu tractorul pe un asemenea drum, a fost bătut cumplit, acum, bietul Dobre se află în spital, spun oamenii, iar copilaşii lui e posibil să rămână orfani. O întâmplare asemănătoare, dar nu chiar mai rea, era să i se producă şi preotului Traian Nicolae din Chirnogi, oamenii din cele două comune au fost cutremuraţi auzind-o.

Noi l-am căutat pe preot peste câteva zile, să aflăm chiar de la dânsul cele petrecute. L-am găsit în costum de zidar, lucrând la înălţarea propriei locuinţe. Preotul se întorcea cu maşina, cu nişte prieteni, de la pescuit, de pe o baltă de lângă Dunăre. A fost întâmpinat cu pistolul, s-au tras focuri de armă asupra lui şi asupra colegilor săi!

"A doua zi", completează preotul Traian Nicolae, "m-am dus la poliţie, cu dosarul de arestare al arabului pentru uz de armă. Dar în loc să-l găsesc acolo, arestat, am fost luat tot eu la întrebări şi reţinut, iar peste câteva zile am aflat că dosarul întocmit de mine a fost făcut pierdut". Alte cozi de topor...

Dar coada de topor cea mare, spun oamenii din Chirnogi, este Chioca Gheorghe, devenit director al Agro Chirnogi, pus în slujba noilor proprietari. La sfatul şi cu sprijinul lui, aceştia au trecut la înlăturarea personalului de conducere din fostul IAS. Vreo 7-8 ingineri dintre cei mai buni au fost deja daţi afară şi înlocuiţi cu arabi. Ceva asemănător i s-a întâmplat şi doctorului Mihăilescu, legat trup şi suflet de ferma de oi şi de vaci, pe care el a creat-o şi a condus-o mulţi ani în mod strălucit. Acum a fost înlocuit cu un cioban!

Mai mult, noii proprietari, care au în concesiune şi pământul de la IAS Chirnogi, influenţează autorităţile, pentru a nu reconstitui, conform Legii nr. 18 şi a Legii nr. 1/2000, izlazul comunal Căscioarele, în suprafaţă de 696 ha izlaz, încorporat abuziv la Agro Chirnogi.

Oamenii din Chirnogi şi Căscioarele vorbesc tot mai mult de existenţa unui substrat de influenţă venit de sus, dinspre vârfurile puterii actuale din România. Altfel, nu-şi explică obrăznicia cu care se comportă faţă de ei noii proprietari de la Agro Chirnogi şi cozile lor de topor, faptul că li se iau, prin tot felul de tertipuri, drepturile care li se cuvin asupra pământului lor. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Florin Iordache, va urma domnul Mircea Ifrim.

Domnul Eugen Pleşa (din sală):

Şi după aceea urmez eu!

Domnul Corneliu Ciontu:

Dacă o să mai aibă timp Eugen Pleşa...

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se referă la programul guvernamental cu cele 400 de săli de sport iniţiat de Guvernul Adrian Năstase.

Parte integrantă a programului de guvernare pentru perioada anilor 2000-2004, construirea celor 400 de săli de sport în întreg teritoriul ţării constituie şi pentru consiliile locale municipale şi orăşeneşti din judeţul Olt un obiectiv urmărit cu atenţie şi seriozitate. Aşa se explică şi faptul că din acest program vast, costisitor, dar benefic pentru tineret în mod deosebit, în municipiul Caracal a fost dată în folosinţă o sală de sport la Şcoala generală nr. 7, o bijuterie în materie şi care poate găzdui în condiţii excelente orele de educaţie fizică şi sport ale celor peste 1200 de elevi, dar şi întreceri oficiale de baschet, volei, tenis de masă, tenis de câmp şi, nu în ultimul rând, manifestări cultural-artistice pentru elevii din localitate. Urmează ca în perioada imediat următoare, Inspectoratul şcolar Olt, cu sprijinul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi al factorilor locali, să se ocupe de dotarea acestei săli de sport cu aparatura necesară optimizării procesului de instruire sportivă a elevilor.

Un al doilea obiectiv al Programului "Săli de sport" al Guvernului Adrian Năstase este şi Sala polivalentă de la Liceul "Mihai Viteazul", construcţie cu 500 de locuri şi terenuri de baschet, hambal, volei, dar care poate găzdui şi întreceri de gimnastică, lupte, precum şi manifestări cultural-artistice. Ritmul lucrărilor este unul susţinut şi sunt certe speranţe că în aprilie 2003 şi acest obiectiv să fie dat în folosinţă.

Menţionez că sprijinul eficient şi permanent al MLPTL-ului a dat rezultate foarte bune, iar calitatea lucrărilor este şi ea la nivelul exigenţelor şi cerinţelor actuale. Consider că nominalizarea municipiului Slatina cu 3 săli de sport, precum şi a oraşelor Balş, Drăgăneşti, Piatra Olt, Corabia şi Scorniceşti este o măsură bună, cunoscând tradiţia şi rezultatele obţinute în decursul anilor de elevii sportivi din aceste localităţi. Trebuie doar ca şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi organismele sale din teritoriu să se intereseze mai mult şi din timp de dotarea acestor obiective, dar şi de felul în care vor fi întreţinute şi, mai ales, exploatate. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului deputat Mircea Ifrim, va urma domnul Cristian Sandache.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În declaraţia mea actuală doresc să atrag atenţia asupra unei situaţii de gravitate extremă pentru sistemul de sănătate: "Cine nu are trecut nu poate avea prezent şi cu atât mai puţin viitor".

Medicina românească are o tradiţie care i-a asigurat a fi cunoscută în întreaga lume. Aş dori să subliniez că aveam câteva institute de cercetare, a căror faimă era ştiută în întreaga lume.

Astfel, Institutul de fiziologie, înfiinţat în 1911 de către profesorul Paulescu, cel care a descoperit insulina şi i s-a recunoscut, după atâţia ani, această prioritate, şi, în continuare, condus de profesorul Danielopolu, din nefericire, a fost desfiinţat printr-o hotărâre de Guvern, în sfârşitul lunii octombrie. Acest institut are contracte de cercetare cu institute din întreaga lume, are schimburi de publicaţii şi un corp valoros, de 140 de cercetători ştiinţifici.

De asemenea, Institutul de Geriatrie, fondat de Ana Aslan, elevă a marelui savant Parhon, care, prin contribuţiile lor, s-au făcut cunoscuţi în întreaga lume - endocrinologia românească fiind cea care a pus temeliile acestei ştiinţe la nivel mondial, în 1909, prin "Tratatul de endocrinologie" scris de Parhon şi Golstein, tradiţie continuată de Ana Aslan, care a descoperit preparatul "Gerovital", cunoscut în toată lumea, pentru efectele lui benefice în gerontologie. Acest al doilea institut, de geriatrie, trece în patrimoniul Protocolului de stat, lucru inadmisibil şi în contradicţie cu legislaţia sanitară, care, cu claritate, stipulează faptul că instituţiile medicale trebuie să stea în sistemul de sănătate.

Doresc să atrag atenţia asupra acestor fapte, întrucât nu este prea târziu ca o asemenea hotărâre, complet neavenită, de a desfiinţa un institut cu tradiţie de aproape 100 de ani, de a scoate din patrimoniul sănătăţii un institut cunoscut în toată lumea, poate fi stopată.

Aş dori să spun că Institutul de Seruri şi Vaccinuri Cantacuzino a fost la un pas de a fi tot în această manieră distrus şi privatizat ca şi Institutul Pasteur, dar, printr-o intervenţie făcută la timp, de asemenea, în plenul Parlamentului şi cu sprijinul Preşedinţiei României, am reuşit să stopăm acest lucru, Institutul Cantacuzino fiind actualmente institut de cercetare-dezvoltare.

Fac această declaraţie punând în atenţia Guvernului şi a forurilor de drept luarea unor măsuri urgente pentru ca Institutul de Fiziologie să îşi recapete statutul şi locul, iar Institutul de Geriatrie să poată funcţiona în continuare în sistemul Ministerului Sănătăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Sandache. Va urma domnul Radu Ciuceanu.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Un altfel de patriotism".

Unul dintre cei mai mari ierarhi din istoria Bisericii româneşti, mitropolitul transilvănean Andrei Şaguna, a lansat o maximă pe care anumiţi oameni politici din perioada interbelică o socoteau fără sens. "Fă şi taci!" glăsuia cugetarea lui Şaguna, şi găsim într-adevăr în substanţa ei un descurajant avertisment dat sforarilor de profesie, demagogilor, tuturor acelora care nu fac altceva decât să se bată cu pumnii în piept, înfrăţindu-se cu poporul ori de câte ori calculul electoral le dictează atitudinile.

Maxima mitropolitului Şaguna este valabilă şi astăzi. Vedem, bunăoară, personaje ale politichiei noastre emanând râuri de cerneală şi sumedenii de discursuri în care se constată toate tarele posibile şi imposibile. Se fac descrieri cutremurătoare ale sărăciei şi nedreptăţii, sunt mângâiaţi pe frunte copiii şi bătrânii, iar cei vinovaţi sunt însemnaţi cu fierul roşul al mâniei. Când este vorba de soluţii concrete, aceşti teretori neobosiţi recurg fie la metafore, fie la teorii, fie la evitarea cu dibăcie a problemelor.

Guvernul Adrian Năstase, prin întrega sa conduită, caută să impună o nouă mentalitate actului politico-administrativ, pornind de la cultivarea rigorii şi a lucidităţii operaţionale, în total dezacord cu pseudo-patriotismul demagogic populist.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Radu Ciuceanu. Va urma domnul Eugen Pleşa.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Multe şi mari sunt blestemăţiile în această ţară.

După cum cunoaşteţi, în urmă cu mai bine de o lună, Parlamentul a respins abia după trei ani Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.186 din 1999, actul normativ criminal, zic eu, elaborat, semnat într-o singură zi şi publicat în Monitorul Oficial în aceeaşi zi fatidică de 19 noiembrie 1999, prin care au fost distruse mai multe bănci româneşti de către un grup mafiot organizat, cu ramificaţii în Banca Naţională a României, în rândul unor magistraţi, toţi aflându-se sub bagheta diriguitoare a unei aşa-zise firme de lichidatori, în fond ciocli ai băncilor noastre, respectiv reconversia şi valorificarea activelor, având ca patroni doi celebri avocaţi, aş zice eu.

Cunoaşteţi desigur, de asemenea, faptul că, timp de aproape doi ani, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a avut, în virtutea competenţelor şi atribuţiilor sale, ca preocupare efectuarea de cercetări şi verificări la repetatele sesizări ale acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor, şi nu numai, a modului în care a fost declanşat falimentul la aceste bănci şi a modului în care se efectuează lichidarea acestora.

În toată această perioadă, membrii comisiei noastre, cu excepţia unui singur coleg, din păcate, şi experţii noştri au efectuat operaţiuni de cercetare, de verificare aprofundată a tuturor aspectelor, au solicitat expertize de specialitate, ajungând fără echivoc la concluzia certă că falimentul acestor bănci a fost organizat şi premeditat, spus într-un mod mai elegant, de către un grup de interese, în realitate fiind vorba de o adevărată bandă de răufăcători.

Vă amintiţi că în vara acestui an, în baza unor probe şi dovezi indubitabile, comisia noastră a prezentat concluziile în acest caz, concluzii prin care s-a demonstrat tristul adevăr, realitatea crudă a ceea ce a însemnat practica numitului act normativ - este vorba de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.186 din 1999, redactat şi adoptat la cererea numitului grup de interese, constituind umbrela proteguitoare a legii pentru prăduirea fondurilor unor bănci româneşti.

Actul normativ incriminat şi respins pe bună dreptate de Parlament, din nefericire, şi accentuez, numai după trei ani, şi de ce numai după trei ani?, care a produs în acest timp efecte deosebit de păgubitoare pentru câteva bănci româneşti, act normativ emis în mod special pentru a da posibilitatea unui adevărat jaf al fondurilor unor astfel de bănci, a constituit imediat în anul 2000 obiectul mai multor interpelări ale unor colegi ai noştri.

Este greu de înţeles motivul pentru care nu s-a grăbit procedura de analiză a acestei ordonanţe de urgenţă, pentru a se stopa cel puţin prăduirea, distrugerea, în fond, a acestor bănci.

Vă reamintesc aici faptul că grupul de interese foarte bine cunoscut nu a avut în vedere decât imensele profituri, procentul de 10% rezultat din lichidarea acestor active şi creanţe de mii de miliarde însumând sute de miliarde obţinute fără nici o investiţie. Bună afacere, aş zice eu.

Aceasta a fost, practic, esenţa afacerii falimentului băncilor româneşti.

Dacă mai aveţi în vedere şi faptul că aceeaşi firmă de reconversie şi valorificare a activelor este prezentă în lichidarea tuturor acestor bănci, cei câţiva avocaţi care, în loc să-şi vadă de avocatură, prăduiesc în continuare şi fără ruşine bănci româneşti, veţi realiza substratul interesului unui grup aparţinând, din nefericire, unui partid care, în istorie, a creat chiar sistemul bancar românesc.

Este acum de notorietate faptul că aceste bănci au fost falimentate în mod intenţionat din interese politice şi pecuniare, cu participarea chiar a unor persoane din conducerea Băncii Naţionale a României, prin elaborarea de reglementări bineînţeles tot sub umbrela legii - a se vedea Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr.186 din 1999, organizându-se adevărat scenarii, aşa cum s-a petrecut cu BIR, prin intermediul cărora au declanşat mai uşor procedura de faliment, ca, apoi, grupul păsărilor de pradă, acţionând ca societate de lichidare, să le jefuiască cât mai operativ şi cât mai benefic pentru el.

Vreau să vă precizez, domnilor deputaţi, că membrii comisiei noastre au analizat cu toată seriozitatea şi cu toată răspunderea tot ce s-a petrecut în această bancă.

Pentru a se acoperi şi a putea jefui nestingheriţi, aşa-zişii lichidatori, din nefericire, de conivenţă cu anumite persoane din Banca Naţională, au lansat presiuni care să inducă opiniei publice fapte ce s-ar fi petrecut în BIR de-a dreptul incredibile. În această acţiune au fost din nefericire implicaţi şi unii funcţionari guvernamentali care au lansat ipoteza spălării de bani, de traficare de droguri etc.

Ei bine, afirm aici că, pe baza verificărilor efectuate de către organele competente în materie, nimic din toate acestea nu au avut o bază reală, constatându-se numai faptul că toate aceste informaţii de presă au fost plătite din fondurile acestei bănci, aceasta este culmea!, ca publicitate sau anunţuri, pentru a compromite pe aceia care au avut curajul să demaşte impostura şi jaful efectuat de grupul de interese menţionat.

Iată că, de curând, un eveniment - arestarea unui funcţionar guvernamental - vine să demonstreze faptul că grupul menţionat reuşise după alegerile din anul 2000 să obţină o nouă umbrelă la noua Putere, controlând o întreagă secţie comercială a Tribunalului Bucureşti şi, culmea!, după arestare, se confirmă faptul că hotărârile în cazul falimentului BIR şi în alte dosare de faliment erau luate într-un apartament dintr-un bloc din centrul Bucureştiului, iar unele deliberări în dosar aveau loc la faimoasa "Cafe Ole" din piaţa Amzei.

Dar nu putem să nu recunoaştem faptul că noi, chiar comisia noastră, nu a avut eşecuri în activitatea de cercetare şi de verificare a acestui caz. Cum am putea, de exemplu, să nu ne reproşăm faptul că chiar noi, în baza atribuţiunilor noastre, informam cu toată bunacredinţă toate organele competente ale statului, de la cel mai înalt nivel, atrăgând atenţia asupra realităţii, pe măsură ce dovezile şi probele noastre erau pertinente şi verificate? Oare de unde puteam noi cunoaşte faptul că tocmai unii dintre cei pe care noi îi informam, şi mă refer aici la cei doi secretari de stat din Ministerul Justiţiei, erau ei înşişi implicaţi în reţeau mafiei falimentare bancare?

Desigur, pentru noi este încă de neînţeles, după ce Parchetul Naţional Anticorupţie arestează în condiţii de flagrant pe unul dintre pilonii principali ai acestei mafii, şi nu singurul, zic eu, după aceasta, implicat în lichidarea, a se înţelege în distrugerea BIR-ului, după ce se cunoaşte cu certitudine faptul că acest consilier guvernamental controla un important număr de magistraţi cărora le dicta efectiv hotărârile, după ce se ştie că respectivul patrona chiolhanuri cu magistraţi la una din vilele sale de la Snagov, deci nimeni nu mai poate înţelege pentru care motiv nu se întreprind încă măsuri energice, radicale, pentru a se putea pune capăt, în fine, întregii acestei crime în fond organizate. Cum, de asemenea, nu poate fi de înţeles faptul că parteneri ai respectivului escroc sau şefi ai săi şi persoane ce i-au favorizat sau au participat efectiv la operaţiunea "Distrugeţi băncile româneşti" mai au încă posibilitatea să continue jaful.

Sutele de miliarde jefuite de aşa-zisa firmă de lichidare, constituind infracţiuni, în baza Legii nr.78 din 2000 privind faptele de corupţie, nu este oare suficient pentru aceşti adevăraţi infractori, ca să fie opriţi din jaful lor?

Mai mulţi acţionari ai BIR-ului ne-au informat încă din cursul acestei veri că se vor adresa Curţii Europene de Justiţie de la Strasbourg pentru a solicita despăgubiri statului român pentru soluţiile juridice date în susţinerea jefuirii băncilor româneşti, şi au fost opriţi de noi şi determinaţi, la recomandarea noastră, să renunţe la această idee, pentru a preveni plata unor daune de către ţara noastră. Mai mult decât atât, un eventual proces de la Strasbourg care ar duce la situaţia paradoxală în care instituţii ale statului român, fiind vorba chiar de către comisia noastră, prin concluziile date publicităţii, Ministerului Public, Parchetului General, prin faptul că a declanşat un recurs în anulare bine motivat de faptul că în dosarul BIR s-au dat hotărâri netemeinice şi vădit nelegale, ar antrena aceste instituţii alături de BIR împotriva statului român.

De curând, mai mulţi acţionari ai BIR-ului, după arestarea lui Fănel Păvălache, care, după puterile sale, avea posibilitatea să rezolve cazul BIR contra unei sume insignifiante pentru el de numai 4 milioane de dolari, şi după ce acţionarii acestei bănci au constatat că aşa-zişii lichidatori, a se înţelege adevăraţi jefuitori, continuă să prăduiască în linişte, ne-au informat că, trecând peste avizul nostru, s-au adresat totuşi şi Curţii de la Strasbourg, solicitând daune statului român de peste 100 de milioane de dolari.

Am ţinut să fac această declaraţie în plenul Camerei pentru a vă informa de rezultatul cercetărilor în acest caz şi a vă preciza că vom sprijini întru-totul Parchetul Naţional Anticorupţie în procedura de devoalare şi sancţionare a acelora care au distrus băncile româneşti în scopul jefuirii acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Pleşa. Va urma ultimul înscris, domnul deputat Dorin Popescu.

Deja am depăşit timpul, deci vă rog să concentraţi declaraţiile.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Veţi vedea model de declaraţie politică. De fapt, am scris două teme scurte şi concise.

1) La 21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu, bazându-se pe sprijinul larg al maselor populare, a organizat o mare adunare în Piaţa Palatului. A plecat de acolo cu elicopterul, iar locul a devenit Piaţa Revoluţiei.

În zilele noastre, domnul Adrian Năstase, singur sau sfătuit ca bietul Ceauşescu, are mare încredere că, atât NATO, Praga, cât şi Copenhaga, l-au aureolat cu marea dragoste a poporului, cu acel larg sprijin din partea populaţiei. Uneori, istoria se repetă, iar narcisismul este ca băutura - trebuie consumată cu măsură, ca să nu te compromită.

Planurile premierului ar putea provoca multe nemulţumiri mocnite, şi nu ştiu dacă pe Palatul Victoria aterizează elicopterul. La tinereţea sa, mai are timp să construiască, iar răbdarea poate fi o virtute.

2) În actul politic, discriminările evidenţiază coaliţii.

Luni seară, adică luni, 16 decembrie, la TVR1 s-a consumat o emisiune dezbatere fără nici un reprezentant al Partidului România Mare. Consider aceasta o ofensă gravă pentru mine şi câteva milioane de concetăţeni.

A exclude Partidul România Mare din fenomenul politic este ca şi cum ai decupa România din harta Europei.

Bunul plac al unor indivizi nu poate administra viaţa întregii populaţii. De aceea, protestez şi cer sancţionarea redactorului, a producătorului emisiunii, cât şi a actualului preşedinte al TVR1, adresându-mă Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor şi CNA.

În rest, sărbători fericite şi "La mulţi ani!" tuturor celor din România. Cu respect.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Dorin Popescu.

Domnul Dorin Grigore Popescu:

Domnule preşedinte,

"S-a născut o nouă Europă", şi-a încheiat premierul danez Anders Fogh Rassmussen, preşedintele în exerciţiu al Uniunii Europene, discursul, în apauzele celor prezenţi, la sfârşitul săptămânii trecute, la Copenhaga, la Summitul Consiliului European, unde România şi Bulgaria au obţinut confirmarea din partea Uniunii Europene că vor putea adera la 1 ianuarie 2007, cu condiţia să fie pregătite la această dată.

Consiliul European de la Copenhaga a marcat un moment istoric pentru români. Liderii statelor membre ale Uniunii Europene şi-au reafirmat voinţa ca România să devină în anul 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi au oferit României şi Bulgariei câte un road map clar pentru perioada următoare.

Aceeaşi euforie am simţit-o după momentul Helsinki, la 13 decembrie 1999, atunci când România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Consiliul European a decis atunci începerea negocierilor de aderare la Uniune cu o nouă serie de şase state, România aflându-se în fruntea seriei, care mai includea Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta şi Slovacia. Atunci se considera că începe o etapă decisivă în construirea noii Europe.

Guvernul de atunci al României considera că decizia adoptată la Helsinki reprezenta un prim pas în dobândirea calităţii de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi conştientiza realizarea acestui deziderat ca un efort continuu şi complex, susţinut de toate forţele politice din ţară.

Acum, succesul obţinut de România la Copenhaga este prezentat ca un rezultat al politicii Guvernului Năstase.

Întregul spectru politic românesc, trecut prin alternanţa la guvernare, a contribuit la schimbarea imaginii României. Parlamentarii români au fost invitaţi altături de parlamentari ai statelor membre la Strasbourg şi, nu în ultimul rând, este vorba de contribuţia liderilor liberali europeni.

Parlamentul European a insistat ca, la Consiliul Europen de la Copenhaga, România şi Bulgaria să primească anul 2007 ca dată ţintă pentru integrarea lor în Uniunea Europeană, a declarat vineri seara, într-o conferinţă de presă, preşedintele Parlamentului European Pat Cox. Pat Cox a întreprins două vizite în toamna aceasta în cele două ţări, ocazie cu care a subliniat că va ajuta cele două ţări să devină mai bine orientate şi le va ajuta să-şi mobilizeze mai bine resursele.

La Helsinki, preşedintele PDSR-ului de atunci, Ion Iliescu, a declarat că este foarte important modul în care România va şti să valorifice această şansă pentru relansarea economică. Preciza că începerea negocierilor nu înseamnă concretizarea perspectivei integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.

Revenind la momentul Copenhaga, România şi Bulgaria vor fi viitorii membri UE, iar europenii trebuie să-şi sporească eforturile pentru a ajuta aceste state "să respecte data ţintă 2007 decisă de guvernele lor", a declarat Romano Prodi. "Europenii trebuie să discute şi să decidă ei înşişi unde se situează frontierele Europei. Nu trebuie să acceptăm ca graniţele Uniunii să fie impuse din exterior".

Guvernul trebuie să fie conştient că anul 2007 va deveni anul în care ne vom alătura marii familii europene doar dacă şi pe plan intern vom realiza reformele necesare care să ne ajute să îndeplinim criteriile de aderare. Pentru acesta, este necesar un efort al întregii comunităţi naţionale, pentru a demonstra capabilitatea României de a accelera procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Evoluţiile economice din ultima perioadă ne fac să fim optimişti că în cursul anului 2003 vom obţine calificativul de economie de piaţă funcţională, pe fondul unei creşteri economice susţinute, a reducerii inflaţiei, a scăderii deficitului bugetar, a accelerării privatizării şi a reducerii arieratelor din economie, lucruri care sunt numai nişte deziderate ale Guvernului condus de Adrian Năstase.

Foaia de parcurs adoptată de către Consiliul European, care cuprinde obiective pe termen scurt (2003), mediu (2004, 2005) şi lung (2006), ne va ajuta să structurăm pregătirea şi eforturile în negocierile de aderare.

"În efortul intern de pregătire pentru aderare nu suntem singuri, ci avem alături Uniunea Europeană", declara premierul. Este vorba de sprijinul financiar pe care Uniunea Europeană îl oferă României pentru realizarea unor proiecte care vor impulsiona pregătirea pentru aderare atât din punct de vedere al criteriilor economice, cât şi al celor administrative. Necesităţile României sunt mai mari, dar, cu un bun management al resurselor interne şi externe, sperăm să realizăm toate programele convenite cu Uniunea Europeană.

"De astăzi, trebuie să ne mobilizăm cu toţii, de la Guvern, Parlament, până la fiecare cetăţean, pentru a dovedi că poporul român are resursele necesare, este capabil să facă faţă acestei mari provocări a istoriei: integrarea în Uniunea Europeană în 2007, care este atât în interesul cetăţenilor români, cât şi al celor europeni."

Conştientizăm noi oare ce înseamnă acest efort pentru România? Vezi cazul Poloniei, care a negociat cu Uniunea Europeană în domeniul financiar, obţinând fonduri suplimentare.

Ion Iliescu a spus că Polonia doreşte să supună referendumului decizia de a adera la Uniunea Europeană, iar rezultatul votului era pus sub semnul întrebării dacă acest stat nu ar fi obţinut o serie de avantaje la Copenhaga.

"Mulţumim statelor membre, instituţiilor europene care au susţinut deciziile Consiliului European de la Copenhaga, ONG-urilor, mass-media şi tuturor cetăţenilor europeni, dovedind astfel că sunt alături de România, au încredere în noi şi în potenţialul nostru." Încă o dată remarcăm lipsa partidelor politice din înşiruirea premierului Năstase, ca şi contributori la acest moment festiv pentru România, România partidului unic.

În Ungaria, Opoziţia de dreapta a formulat o serie de critici - "Suntem fericiţi că Summitul de la Copenhaga a încheiat procesul de negociere, care devenise neplăcut chiar pentru Ungaria", se arată într-un comunicat al Partidului Tinerilor Democraţi (FIDESZ) al fostului premier Viktor Orban.

"Viitorul va spune dacă această zi este o sărbătoare pentru Ungaria sau pentru Uniunea Europeană", continuă FIDESZ, care critică Guvernul pentru "lipsa de fermitate în timpul negocierilor". Orban a acuzat Executivul că reprezintă interesele Uniunii, şi nu pe cele ale Ungariei.

Ungaria este ţara în care se înregistrează cea mai mare susţinere populară pentru extindere, cu 71% din opinii favorabile. Un referendum naţional asupra aderării e prevăzut pentru 12 aprilie 2003.

Chiar şi Bulgaria recompensează "eforturile făcute de toţi bulgarii", spicuim din declaraţia viceministrului Afacerilor Externe Petko Draganov, iar vicepreşedintele Parlamentului, Assen Agov, deputat al Opoziţiei conservatoare, a subliniat că "Eforturile şi ambiţia Bulgariei de a adera la Uniunea Europeană în 2007 sunt recunoscute, fără ca ţara să fi obţinut ca dată de aderare 1 ianuarie 2007". "Nu există angajamente din partea organismelor de la Bruxelles că Bulgaria va fi admisă la o dată concretă".

PNL-ul apreciază că integrarea în Uniunea Europeană nu va fi posibilă decât în condiţiile în care România va îndeplini toate obiectivele incluse în foaia de parcurs, rapoartele de ţară din ultimii doi ani arătând că România mai are încă multe de făcut pentru a atinge standardele impuse de Uniunea Europeană. Adică România este singura ţară din toate statele aspirante la aderare care nu are încă o economie de piaţă funcţională, nu îndeplineşte în totalitate criteriul politic şi a dovedit că nu are capacitatea administrativă de a adopta acqus-ul comunitar.

PNL va sprijini orice tip de acţiune menită să asigure integrarea României în Uniunea Europeană, monitorizând în paralel cu forurile europene îndeplinirea de către actualul Guvern a criteriilor cuprinse în foaia de parcurs fixată la Copenhaga.

Partidul Naţional Liberal salută angajamentul liderilor europeni reuniţi la Copenhaga de a sprijini România să adere la Uniunea Europeană. "România a ajuns în acest punct datorită efoturilor depuse deopotrivă de societate şi de clasa politică românească".

Decizia de la Copenhaga reprezintă însă numai continuarea unei curse în care România va trebui să demonstreze în fiecare zi că este un competitor de succes.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră.

Fiind ultima şedinţă pentru declaraţii politice, daţi-mi voie să vă urez şi eu "Sărbători fericite!", "La mulţi ani!", şi să dea Domnul ca anul 2003 să aducă mai multă toleranţă în viaţa politică românească.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Iată că nu s-au stins bine ecourile Reuniunii de la Copenhaga, că cel mai mediatizat om din România, premierul Adrian Năstase, lansează din nou subiectul alegerilor anticipate. Însă, acesta nu este pus pe tapetul dezbaterii publice, prin intermediul căreia cât mai mulţi dintre cetăţeni să poată să îşi exprime părerea asupra acestui subiect, ci este abordat în aceeaşi manieră ciudată a insinuărilor şi a argumentelor fără substanţă.

Mai nou, tema convingerii preşedintelui Iliescu de oportunitatea organizării alegerilor anticipate pare să ţină capul de afiş al strategiilor şi preocupărilor guvernamentale.

Dar în această perioadă în care majoritatea românilor se zbat în dilema între a plăti facturile la întreţinere şi energie electrică sau a pune ceva pe masa de Crăciun pentru copii, nimănui nu pare să îi pese de greutăţile prin care trec oamenii din această ţară. Discuţia despre organizarea alegerilor anticipate este "tichia de mărgăritar" aşezată pe capul unei populaţii tot mai sărăcite.

Vă întrebăm, domnule premier: sloganul partidului pe care îl conduceţi - "Alături de oameni, împreună cu ei" - a rămas doar o formulă stilistică prin care actualii guvernanţi şi-au asigurat ocuparea fotoliilor călduroase de la Palatul Victoria? Promisiunile de îmbunătăţire a vieţii rămân priorităţi ale Guvernului Năstase, aşa cum aţi declarat pe perioada campaniei electroale de la sfârştiul anului 2000? Mai reprezintă PSD pe cei mulţi şi problemele lor?

Credem că aceste întrebări vor rămâne fără răspuns, cetăţenii României primind în schimb doar ironia unui guvern care s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de o populaţie tot mai săracă şi dispreţul unui partid pentru care protecţia socială este doar o siglă fără acoperire.

Partidul Naţional Liberal cere Guvernului României să îşi definească priorităţile pentru anul 2003 şi să precizeze cât din eforturile sale vor fi dedicate pentru creşterea nivelului de trai al cetăţenilor României şi cât se va irosi în tentativa de a provoca organizarea alegerilor anticipate, într-o Românie care numai de asta nu are nevoie.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din luna ianuarie, anul viitor intră în vigoare noul Cod al Muncii.

Între 1,5-2 milioane de colaboratori vor rămâne fără baze de angajare. Convenţia civilă, forma cea mai ieftină de angajare, va dispărea odată cu adoptarea noului Cod al Muncii. În plus, plata unor salarii bunicele pe cartea de muncă s-a scumpit în ultima lună, prin creşterea contribuţiei la asigurările sociale (mult discutata în ultima vreme Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.147/2002).

Codul Muncii seamănă cu o instalaţie de Crăciun pusă pe un brad căruia i-au căzut toate acele. Fondul de garantare a salariaţilor, creşterea bazei de calcul a CAS şi desfiinţarea convenţiilor civile au uscat trunchiul pe care ar trebui să lumineze mai nou poleitul Cod al Muncii.

Faţă de cel din 1972, noul proiect aduce reglementări moderne, adaptate la piaţa europeană, care protejează salariaţii şi le dau o mai mare siguranţă la locul de muncă. Se pune însă problema care salariaţi. Numărul lor a scăzut semnificativ în ultimii ani la 4,5 milioane, faţă de 5,6 milioane de pensionari. Mai mult decât atât, sumele înscrise în cărţile de muncă au scăzut progresiv.

Contractele de muncă au fost în ultimul timp tot mai mult înlocuite cu formele alternative: de la plata din dividendele patronului la crearea de firme, contracte de drepturi de autor, şi, până mai ieri posibile, cunoscutele colaborări. În locul acestora, se prefigurează o posibilă soluţie prin practicarea contractelor cu timp parţial, singurele în cazul cărora taxele sunt mai mici.

Conceput în favoarea angajaţilor, Codul Muncii a fost primit cu un nod în gât deopotrivă de către aceştia şi de către patroni. Şi unii şi alţii realizează că, dacă patronilor le va fi greu, nici salariaţilor nu poate să le fie prea bine.

Fondul de garantare a salariilor prevăzut de Codul Muncii va obliga companiile să anunţe o sumă echivalentă cu triplul fondului de salarii într-un cont al statului.

Oriunde în statele occidentale, firmele constituie un fond propriu pentru situaţii de criză. La noi, acest fond se doreşte centralizat, pentru ca o singură instituţie a statului să controleze aceşti bani. În felul acesta, companiile bun platnice sunt puse să plătească borcanele sparte de cele falimentare. Companiile profitabile sunt sacrificate pentru a acoperi restanţele din economie.

Codul Muncii constituie, în schimb, forme noi ale contractului de muncă - pe durată determinată (până la 18 luni), de muncă temporară (maximum 12 luni), şi contractul cu timp parţial (minimum 2 ore/zi), în cazul căruia contribuţiile sunt reduse.

În funcţie de mărirea salariilor, se desprind următoarele concluzii: 1) acordarea de salarii mari a devenit o practică prohibită în România; 2) pentru salariaţii cu venituri medii, înfiinţarea unei microîntreprinderi este dificilă; 3) noul Cod al Muncii acordă mai mult protecţie salariaţilor cu venituri la minima rezistenţă; 4) pentru prima dată, se introduce munca sezonieră prestată numai prin agent de muncă temporară.

Guvernul şi-a asumat răspunderea pe Codul Muncii, însă s-a ascuns de votul Parlamentului, dar şi al opiniei publice, atunci când au crescut taxele.