Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa!

Haideţi să începem prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată intervenţiilor deputaţilor, cu domnişoara Olguţa Voinea. O zi bună! Urmează domnul Mincu.

Doamna Olga Lucheria Voinea:

Bună dimineaţa, dragi colegi, bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc.

Astăzi voi vorbi despre Legea venitului minim garantat, care prin însăşi existenţa sa confirmă nişte realităţi anormale, cauze ale unui slab management social şi economic. Oameni care ar trebui să fie stăpâni pe propriul lor destin şi să poată asigura familiilor lor un trai decent şi demn sunt nevoiţi să depindă de ajutorul societăţii care nu le poate oferi un loc de muncă.

Venitul minim garantat este o soluţie temporară, prea puţin benefică pentru societate, pentru că nu asigură omului sentimentul independenţei şi, mai ales, demnitatea. Iar societatea pierde aportul creator al individului, care nu mai participă în nici fel la progresul său şi nici al societăţii. Într-o perioadă de tranziţie, soluţia ajutorului social poate avea o justificare, dar după o vreme acest fenomen se generalizează şi devine o dovadă a nepriceperii sau lipsei de răspundere a celor care gestionează destinele comunităţii locale. O asemenea soluţie socială are pe termen lung urmări imprevizibile şi dăunătoare. Se creează o nouă mentalitate faţă de muncă sau mai bine zis împotriva muncii şi faţă de răspunderea socială a individului.

O altă dovadă a imperfecţiunii a acestei legi este faptul că mai ales în mediul rural sunt pensionari care au fost salariaţi la stat timp de 30 de ani şi beneficiază de pensii uneori mult mai mici decât venitul minim garantat. Asemenea anomalii nu sunt deloc excepţii dacă ne gândim că numai în Galaţi sunt 71 de mii de pensionari care după ani de muncă au un venit sub 1,4 milioane de lei pe lună. Dacă privim lucrurile din punctul de vedere al obligaţiilor pe care le au faţă de comunitate persoanele care beneficiază de acest sprijin social vom constata două aspecte negative. Individul asistat nu are conştiinţa obligaţiilor sale comunitare, iar cei care gestionează şi programează prestaţia acestor oameni în interesul comunităţii dau dovadă de indiferenţă sau folosesc aceste persoane în alte scopuri. Incorectitudini în aplicarea acestei legi a semnalat chiar prefectul Galaţiului, domnul Traian Mândru, admonestându-i pe primarii care nu o respectă.

Un exemplu concret este cazul comunei Schela din judeţul Galaţi. Primarul şi-a permis de sărbători să cumpere din venitul minim garantat alimente, fără a avea aprobarea oamenilor. Un reporter al unui ziar local, la solicitarea unor nemulţumiţi, a înregistrat şi apoi a semnalat acest abuz. Prefectura a întreprins o anchetă în urma căreia nu s-a găsit nici o vinovăţie primăriei, întrucât de teamă, oamenii nu au mai recunoscut nimic, ei fuseseră chemaţi la primărie cu poliţia. Este uşor de înţeles de ce nu au mai avut curajul să recunoască adevărul.

Din acest exemplu se pot trage concluzii grave cu privire la capacitatea de manevrare exercitată de guvernare prin această lege. În luna martie 2004, subprefectul Necula îşi aminteşte şi el de obiectivele programelor: O Românie curată şi Anul colectivităţilor locale, solicitându-le primarilor o implicare serioasă în realizarea acestor obiective. Cu câteva zile mai înainte, subprefectul era revoltat faţă de indiferenţa totală a primarilor faţă de aceste obiective şi faţă de aspectul comunelor. Aceste două luări de poziţie dovedesc caracterul pur formal al programelor amintite şi ineficienţa Legii nr.416 sub aspectul contribuţiei persoanelor care beneficiază de ea, la problemele comunităţilor locale.

Se pune o întrebare normală, care este rolul acestei legi, în afara faptului că unii sunt ajutaţi cu bani, iar alţii nu. Nu există transparenţa necesară şi informarea corectă a cetăţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile prevăzute în ea. Pluteşte o stare de confuzie în această privinţă şi mai ales în mediul rural, unde oamenii sunt şantajaţi. Ţăranii din Rădeşti au semnalat că au fost determinaţi să facă adeziuni la PSD dacă vor să mai primească ajutorul minim garantat. Este probabil un lucru mai rar întâlnit, dar este o realitate faptul că prin această lege se exercită o anumită presiune asupra oamenilor.

Două aspecte mi se par esenţiale în legătură cu această lege. Sumele imense folosite în acest sens ar fi fost mult mai eficiente pentru crearea de noi locuri de muncă.

Al doilea aspect este faptul că această lege poate fi suspectată de intenţia de manevrare a oamenilor prin aplicarea ei. Este însă o certitudine faptul că a fost grav afectată atitudinea oamenilor faţă de muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi este consecinţa unor scrisori trimise prin fax pe adresa mea ca parlamentar, ca deputat al Partidului România Mare, din partea a două universităţi de medicină din ţara noastră.

O redau in întregime aşa cum am primit-o pe fax în declaraţia mea politica de azi. Copie FAX Craiova 02.05.2004 ora 11.06

Domnule Prof. Dr. Docent Mincu Iulian,

Am aflat despre gestul extraordinar pe care l-aţi făcut în Parlament când aţi luat cuvântul pentru a salva viitorul şcolii medicale româneşti, promovând astfel şansa unor copii bine pregătiţi, eliminaţi din start de diverse elemente fără nici o valoare. Toţi absolvenţii bine pregătiţi s-au trezit cu aripile tăiate de aceste elemente incapabile, fii de profesori sau susţinuţi financiar.

Este de neadmis ca rectorul U.M.F. Craiova - Ciurea Tudorel să forţeze pentru copilul lui, Ciurea Marius, în plin mandat de rector, toate porţile ilegalităţii, să îl trimită la Facultatea de Medicină de la Chişinău, după ce a căzut ruşinos la examenul de admitere în facultate, apoi, în acelaşi an universitar, să îl aducă în România într-un alt centru universitar, apoi în Craiova, astfel încât colegii lui să ştie că el a luat admiterea în alt oraş, nedorind Craiova. Ce exemplu de cinste şi de corectitudine dă persoana cu cea mai mare funcţie în U.M.F Craiova? Şi toate acestea se fac în plină forţă, una după alta, ca un tăvălug. Veţi reîntâlni copilul rectorului la copiii care nu au luat rezidenţiatul, dar pentru siguranţă a primit cadou de la decanul U.M.F. Craiova, prof. dr. Georgescu Ion, atât doctorat la zi, în clinica lui, cât şi post de preparator, pentru a nu exista nici o fisură sau vreun risc.

Vă trimit o listă cu câţiva dintre cei care au ocupat "fraudulos" posturi în U.M.F Craiova şi în clinicele mari ale spitalelor din Craiova. Am cules datele relativ greu, căci mulţi şi-au schimbat numele prin căsătorie sau şi-au schimbat poziţia didactică. Un lucru este sigur, că există pe teren, sunt protejaţii celor amintiţi, progresează ierarhic cu viteză crescută, iar foarte puţin sunt cu adevăraţi valoroşi. Dar câţi nu sunt valoroşi şi se pierd ?

Toţi tinerii cu care am vorbit şi-au exprimat părerea că cel mai bine ar fi ca orice post pe învăţământ sau într-o clinică mare să fie ocupat ca şi condiţie de participare la concurs de un rezident în specialitatea respectivă, căci în alte condiţii presiunile din sistem transformă orice concurs într-o afacere.

Copii protejaţi de concursuri adevărate:

Se pare că, în ultimii ani, rareori a mai intrat din afară cineva în învăţământul medical românesc din Craiova, indiferent de pregătirea uneori excepţională a acestuia.

Vă trimit aceste date nu numai în numele meu şi sub iscălitura mea, ci şi în numele a 11 colegi cadre didactice de prestigiu. Singurul lucru care vă rog este să păstraţi pentru un moment anonimatul. Oricând însă voi avea curajul să recunosc iscălitura şi să deconspir cele pe care vi le-am trimis mai sus (împreună cu toţi colegii mei). Alături de noi, se găsesc toţi tinerii care se consideră dezavantajaţi şi fără vreun viitor, deşi toată dăruirea şi munca lor a urmărit un singur scop: pregătirea profesională la cel mai înalt nivel. Urmează semnăturile.

UMF- Timişoara 1904

18 catedre conduse de cadre didactice ale căror copii le sunt subalterni (unii membri PSD, alţii PNŢCD). Mama sau tatăl sunt şef de catedre; fiul, fiica, nora, ginerele, nepoţii asistenţi.

Tuturor li se pare absolut normal. (declaraţie textuală a rectorului Drăgulescu - fost ministru al Sănătăţii, membru P.N.Ţ.C.D.).

1. Prof. Dragulescu (ales rector a 4-a oară)
   • Denise: fiica asist. Universitar, specialitatea tatălui (lucrează la catedra condusă de tatăl său).
2. Prof. Luca - tatăl; prof., cardiolog.
   Subalterni
   • fiul: Constantin Luca - asistent;
   • nora - Carmen Luca - asistent.
3. 3. Prof. Branea - ASCAR
   • Fiul: Horea - asistent universitar
   • Fiica: Ruxandra - asistent universitar
4. Prof. Cristodorescu - fiul: asistent universitar
5. Prof. Constantin Câtu - director al Direcţiei Judeţene Timiş (de Sănătate Publică). Prof. Ginecologie
   • Fiul: Cosmin de 2 ani este preparator, căzând la examenul de rezidenţiat.
   • Nora: asistent
6. Prof. Constantin Nica - Director General Spitalul Judeţean, prof. la catedra de urgenţe chirurgicale.
   • Fiul: Constantin Cristian - asistent (ambii sunt medici la Spitalul Judeţean).
   • Soţia: Ioana Nica - prof. de odontologie şi o are asistentă pe noră, Nica Luminiţa.
7. Prof. Stănescu Doina - şefă de catedră la boli infecţioase.
   • Dr. Lăzureanu Luminiţa : fiica , asistentă la aceeaşi catedră. Ambele sunt medici la Spitalul Boli Infecţioase "Victor Babeş".
8. Prof. Ioan Sabău- Prof. Pediatru
   • Dr. Sabău Dan(fiul)- asistent pediatrie
   • Dr. Sabău Ioana (nora) - asistent pediatrie
   Toţi trei sunt medici şi la Spitalul de copii "Louis Ţurcanu".
9. Prof. Radu Străin - prof. la Catedra de gastroenterologie şi consilier PNCTD.
   • Dr. Străin Mircea - asistent.
   Ambii medici lucrează la aceeaşi secţie la spitalul judeţean.
10. Prof. Constantin Costea - Neurologie
    • Nepot: Dr. Constantin Doru - asistent
11. Fost Prof. Cristescu Alexandru - acum om de afaceri
    • fii Emil şi Marius - asistenţi

Se poate continua cu ceilalţi profesori până la numărul 18.

Am dorit să fac această declaraţia politică pentru a arăta frământările care există în lumea universitară. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei Liana Naum, va urma domnul Ştefan Baban. Domnul Ioan Timiş a depus la secretariat.

Doamna Liana Elena Naum:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Trebuie să luptăm împreună!"

Partidul Social Democrat a ales să lupte împreună - întotdeauna! Fără discriminări, fără eliminări, fără controverse şi fără demagogie! Tocmai de aceea a ales şi acum, în campania pentru alegerile locale, un mesaj moderat, înţelept, modern, european. La acest moment de sfârşit de mandat putem afirma că am ştiut să construim, am ştiut să dăm răspunsurile potrivite la întrebări extrem de grele, am ştiut să trecem peste dezastrul pe care alţii l-au creat în ţară timp de 4 ani. Avuţia ţării a fost sărăcită cu peste 4 miliarde de dolari în perioada 1997-2000, o recesiune cum niciodată nu a mai cunoscut ţara noastră. A fost nevoie, astfel, să trecem peste acele decalaje create şi să construim un nou progres, care a reuşit şi a avut şi succes.

A trebuie să reparăm şi încă mai avem de muncit pentru a depăşi în totalitate răul pe care l-au creat alţi predecesori ai noştri la guvernare. Va trebui să reparăm ceea ce au făcut alţii rău şi, din păcate, încă sunt foarte mulţi cei din opoziţie, care nu sunt specializaţi decât în plâns, la tot felul de solicitări, de nemulţumiri, de plângeri care sunt îndreptate la instituţii din afară. Tot timpul trebuie să caute subiecte de nemulţumire, în aşa fel încât ţara să meargă mai rău. La fel cum a afirmat şi preşedintele Partidului Social Democrat, primul ministru Adrian Năstase, noi nu putem să acceptăm o astfel de politică. Noi gândim altfel, vrem un alt viitor pentru tinerii noştri, ei trebuie să poată merge în străinătate atunci când doresc să meargă, să înveţe, să muncească, dar să vină înapoi acasă, lângă părinţii lor.

La fel cum tinerii constituie o prioritate naţională la momentul actual, pentru că de ei depinde cum vor merge treburile ţării în continuare, iar PSD a investit întotdeauna în tineri, trebuie să avem grijă şi de pensionarii noştri. În momentul în care s-a propus să se mărească pensiile în agricultură sau, în general, să se mărească pensiile, liberalii au spus că nu este nevoie să facem lucrul acesta. În cazul acesta, de cine ar mai trebui să ne preocupăm, dacă nu de cei care chiar au nevoie de ajutor? Poate tot de cei care intenţionează să facă afaceri pe seama statului român, urmărind şi ţintind guvernarea pentru a-şi aranja afacerile proprii, aşa cum au şi făcut liberalii şi democraţii în mandatul trecut.

Această atenţie acordată grupurilor care trebuie favorizate demonstrează că nouă, social - democraţilor, ne pasă de oamenii care suferă şi vrem să-i ajutăm. Solidaritate înseamnă să avem grijă nu numai de cei care importă maşini din străinătate, criticând Guvernul că a cheltuit prea mult cu organizarea festivităţilor prilejuite de intrarea noastră în NATO, în condiţiile în care o singură maşină de-a lor ar fi fost suficientă ca să acopere toate costurile acestei sărbători; în 1997 România a rămas pe dinafară, nereuşind să intre în Alianţa Atlantică.

În această ordine de idei, nu pot să afirm decât că oraşele şi comunele României au nevoie de primari care să ducă mai departe realizările şi lucrurile bune înfăptuite, căci localităţile ţării trebuie să intre în ritmul României, care este ritmul dezvoltării, al schimbării în bine, al Europei.

Este cunoscut faptul că intrăm cu toţii într-o etapă nouă. Ne aflăm pe direcţia cea bună, iar efectele pozitive încep să se vadă la nivelul vieţii fiecărui român.

Mandatul care începe în acest an este marcat de integrarea României în Uniunea Europeană. Acum se vor vedea cu adevărat rezultatele descentralizării administraţiei, acum se vor vedea rezultatele multora dintre proiectele iniţiate de noi. Acum vor exista fonduri europene mai mari, mai numeroase, pe care fiecare oraş, fiecare localitate le va putea folosi pentru a crea mai multe locuri de muncă, pentru a moderniza şcolile şi spitalele, pentru a îmbunătăţi aprovizionarea cu apă şi căldură, pentru a construi locuinţe, pentru a crea parcuri şi săli de sport.

În acest mandat se va vedea dacă primarul este un gospodar, un om care ştie să găsească şanse, oportunităţi, să coboare pe stradă pentru a sta de vorbă cu oamenii, pentru a le afla priorităţile, pentru a merge mai departe cu acele priorităţi, pentru a le transforma în proiecte şi apoi în realitate. Primarii candidaţi trebuie să vizeze un viitor mai bun, aşa cum am făcut şi facem noi, PSD, pentru întreaga Românie, trebuie să poată să aducă fonduri suplimentare pentru investiţii, să-şi ţină cuvântul, să aibă grijă de copii, de tinerii din localitate, să le găsească locuri de muncă şi să le găsească condiţii cât mai bune pensionarilor.

Acestea au fost şi sunt priorităţile pentru care Partidul Social Democrat a luptat cu vehemenţă şi a ales sloganul - "Împreună!" Trebuie să luptăm împreună, căci numai aşa vom ajunge spre victoria acestei ţări, acestei naţiuni şi conştiinţei noastre, a tuturor!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban, va urma domnul Becsek Garda-Dezideriu.

Domnul Cristian Nechifor şi domnul Adrian Ionel au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Istoria privatizării româneşti"

In cei peste zece ani de faimoasă privatizare autohtonă, nu puţine au fost cazurile în care s-a manifestat suspiciunea jafului pe bani publici, pe banii omului de rând, care în perioada comunistă, indiferent de părerile şi orientările lui, a contribuit la crearea unei economii cu sectoare care au fost prioritare în dezvoltarea celor 50 de ani de după război. S-a ajuns că în această etapă de tranziţie a economiei autohtone (şi doar Dumnezeu poate şti cât va dura şi cum se va materializa), vânzarea proprietăţii de stat să urmărească satisfacerea intereselor unor grupuri mai puţin economice şi mai mult politice, în dauna obţinerii unor foloase materiale pentru tot poporul român.

Primul pas greşit s-a făcut încă de la începutul procesului de privatizare, când cetăţeanul de rând a primit din averea tuturor o parte, sub forma unor hârtii numite certificat de acţionar şi a unei acţiuni intitulată cuponiadă. Fără o prealabilă pregătire economică, fără un program adecvat de prezentare şi îndrumare a acţiunii, marea majoritate s-a grăbit să le depună la bastioane socialiste prospere la acea vreme (anii '90-'95) fără a şti din capul locului care va fi rezultatul, sau chiar mai rău, fără a şti dacă acestea au vreun viitor.

Rezultatul a fost pe măsura dorinţei grupurilor strategice (fi ei de investitori străini sau de oameni de afaceri autohtoni): acţionarul s-a ales cel mult cu valoarea unui bax de bere sau chiar mai rău, i s-a comunicat că profitul a fost reinvestit, pentru ca peste 2-3 ani, societăţile la care deţine un anumit procent, fie să fie vândute, fie să fie lichidate, deoarece au pierdut pariul cu economia capitalistă. În aceste condiţii, concentrarea avuţiei s-a produs în mâinile unui grup restrâns de personaje aflate în graţiile puterii de la acea vreme, care au preluat conducerea societăţilor de investiţii financiare (SIF-urile), dar pentru unii chiar au rezistat vreme de aproape 10 ani.

Cele cinci SIF-uri, amplasate în funcţie de regiunile istorice ale ţării, nu s-au remarcat, aşa cum ne-am fi aşteptat după denumirea lor, prin investiţii financiare şi plasamente eficiente, ci prin sediile şi maşinile de lux afişate, ca un semnal clar al bogăţiei şi puterii (economice şi politice) la care au ajuns administratorii lor. Cazul Iacubov de la SIF Moldova este destul de concludent, având în vedere că cel mai sus menţionat a reuşit ca pe lângă faptul să devină bogat peste noapte, să folosească şi banii publici pentru lux şi confort la locul de muncă, fără să răspundă nici până în acest moment pentru desfrâul şi jecmăneala din perioada cât a păstorit această instituţie.

O altă greşeală în procesul de privatizare a economiei româneşti a fost reprezentată şi de faptul că la conducerea instituţiei responsabilă cu privatizarea, fie că s-a numit FPS sau APAPS, s-au aflat personaje care au avut ca principală atribuţiune de serviciu aservirea intereselor de partid. Fie că erau aranjate licitaţiile, fie că nici măcar nu se ţinea licitaţie, fie că, printr-o ordonanţă de urgenţă de care aflau doar cei interesaţi, se stingeau datoriile de miliarde ale societăţilor, fie că se vindea pe "ochi frumoşi", cuvântul de ordine în cei zece ani de privatizare mimată a fost suma vărsată în buzunarele clasei politice aflată la guvernare.

În ciuda faptului că au fost demonstrate aceste fapte care au adus grave prejudicii bugetului de stat şi au afectat puternic credibilitatea procesului de privatizare, cei care s-au aflat la cârmuirea instituţiilor abilitate se bucură în continuare, în tihnă de averi acumulate, evident, din salariul de funcţionar public, pe care l-au încasat în anii de conducere.

Cert este că la mai bine de 10 ani de când a demarat vânzarea activelor statului, rezultatele sunt în marea lor majoritate dezastruoase, contribuind din plin la decalajul care ne desparte de ţările care tocmai au intrat cu drepturi depline în Europa.

În primul rând, pentru că nu s-a privatizat la timpul potrivit, irosindu-se unica şansă de a face ca o parte a economiei să meargă bine, şi apoi, lipsa oricărui interes în a administra proprietatea de stat. În decursul anilor, conducerile de la companiile de stat au avut mână liberă în a prădui societăţile pe care erau puse să le administreze. Şi nu s-au sfiit deloc, reuşind ca pe perioada manageriatului, pe lângă salariile fabuloase cu care au fost plătite, să obţină şi averi consistente, care pot să le asigure traiul îndestulător pentru cel puţin 50 de ani. Şi asta în timp ce lipsa de comenzi, golurile de producţie, muncitorii ţinuţi în şomaj tehnic şi apoi disponibilizaţi cu salarii compensatorii, pierderile şi datoriile ameţitoare, în creştere de la an la an, au fost principalii indicatori de performanţă ai privatizării din România şi în acelaşi timp coordonatele administrării proprietăţii de stat.

Toate aceste lucruri, cumulate în decursul ultimilor 10 ani, au reuşit doar să vicieze mediul concurenţial şi să contribuie la ratarea obţinerii de către ţara, noastră anul trecut, a statutului de economie de piaţă funcţională, care coroborate duc la aceeaşi tristă concluzie: privatizarea din România este un adevărat fiasco şi înfăptuită pe bani publici.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek Garda-Dezideriu, va urma domnul deputat Radu Liviu Bara.

Deputaţii Viorica Afrăsinei, Daniela Bartoş şi Pavel Târpescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Integrarea noastră în Uniunea Europeană depinde foarte mult de modul cum putem proteja valorile naturii, ecosistemul naţional, ca parte integrantă a unui proces care să fie valorificat şi în cursul negocierilor pentru aderarea noastră în structurile europene. Din păcate, suntem departe de realitatea cerinţelor europene. Ceea ce este şi mai rău este faptul că factorii locali nici nu doresc în mod concret ocrotirea reală a pădurii şi a mediului înconjurător.

Cazul cel mai concret îl putem constata în staţiunea turistică Lacul Roşu, zonă cu potenţial turistic din Parcul Naţional Bicaz - Hăşmaş, situat între judeţele Harghita şi Neamţ. În ultimul deceniu, lacul suferă un proces accelerat de eutrofizare şi colmatare, din cauza aluviunilor generate de despăduririle din Bazinul hidrografic al lacului şi din cauza apelor uzate deversate în lac din vilele din jur.

În ciuda eforturilor depuse de către organizaţiile neguvernamentale din zonă şi a instituţiilor de specialitate, acest proces de poluare a lacului este în creştere. Acest fenomen este favorizat şi de construcţiile ilegale din jurul lacului, cea mai mare dintre acestea şi un impact negativ însemnat fiind aş zisa - reconstrucţie a vilei Borş, fosta vilă a lui Ceauşescu, aşezată lângă lac, în amonte de acesta, achiziţionată de către S.C. Neptun Impex din Miercurea Ciuc. Suprafaţa construită a vilei a fost mărită în decursul anului 2003 deja, cu 2/3, fără nici o autorizaţie de mediu sau de construire, sub pretextul renovării, fără ca organele abilitate să-şi mişte un deget, aprobând tacit o construcţie ilegală în inima unui parc naţional.

Deoarece terenul este în extravilanul oraşului Gheorgheni, construcţia trebuia să aibă o autorizaţie de construcţie din partea consiliului judeţean Harghita. Firma respectivă n-a primit amendă nici din partea Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul judeţean Harghita, chiar dimpotrivă, Agenţia de Protecţie a Mediului Harghita a început procedura pentru acordul de mediu, ce trebuia să fie premergătoare începerii oricărei construcţii, şi nu în faza în care deja au fost construite o parcare acoperită, un corp nou de clădire, piscină şi altele.

Nu există altă ţară din lume unde în interiorul unui parc naţional pot fi construite vile, terenuri de tenis, parcări fără nici o autorizaţie, cu acordul tacit al organelor abilitate să reglementeze astfel de cazuri. Doamnă ministru Speranţa Ianculescu, până când veţi tolera ca ilegalităţile legate de reconstrucţia vilei Borş că contribuie la poluarea Lacului Roşu. Agenţia de Protecţie a Mediului Harghita nu ar trebui să respecte legea? Sau este mai importantă susţinerea intereselor personale ale afaceristului Csibi din municipiul Miercurea Ciuc?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Continuitate prin schimbare."

Opoziţia a considerat că aprecierea preşedintelui Ion Iliescu privind necesitatea continuităţii administraţiei reprezintă un slogan electoral favorabil actualei puteri. După părerea mea, şi a mai multor analişti politici, acesta, chiar dacă ar fi un slogan electoral, reprezintă o necesitate reală a zilelor noastre nu numai în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare sau prezidenţiale, cât şi intereselor obiectivelor strategice ale României. Revenirea la conducerea ţării a unor formaţiuni politice sau persoane care au deţinut funcţii în precedentul mandat ar putea fi considerat o veritabilă retrogradare a perspectivelor, palid conturate încă în dezvoltarea internă şi relaţiile internaţionale.

Privind cu luciditate oferta electorală a partidelor în acest an şi făcând unele comparaţii sau rememorări nu cred că revenirea în funcţie a unor foşti miniştri ar putea fi considerată de către cineva o veritabilă schimbare. Eu cred că, din contră, revenirea acestora ne-ar putea reaminti situaţia jalnică în care era ţara noastră în anul 2000 şi că revenirea acestora nu ar reprezenta decât satisfacerea unor interese de grup sau personale. Am ferma convingere că nici alegătorii PNL şi PD nu cred că îşi doresc să-i revadă reînscăunaţi pe foştii lideri sau alţii asemenea lor.

Pe de altă parte, nici continuarea PSD-ului în actuala formulă nu cred că se justifică şi chiar se doresc şi anumite schimbări. De altfel, în PSD au existat multiple fluctuaţii, debarcări sau demişi care au demonstrat o reală preocupare a conducerii pentru imaginea partidului de guvernământ.

Privind aceste aspecte, consider că asigurarea unei continuităţi politice de natură strategică poate fi realizată şi prin unele schimbări naturale şi necesare. Important este că aceste corecţii sau renunţări la anumite persoane sau schimbări structurale de personal reprezintă componente majore şi dinamice proprii unui partid mare care şi-a asumat conducerea societăţii, asta pentru faptul că eşecurile nu pot fi ignorate şi corectarea situaţiilor dificile nu poate fi amânată.

Am făcut aceste remarci pentru că nu puţini au fost aceia care au considerat ca sacrificiul unor lideri marcanţi ai partidului în favoarea obiectivelor electorale reprezintă o panică a partidului de guvernământ. Eu consider, din contră, că lansarea acestor lideri în campania electorală arată interesul deosebit pe care PSD-ul îl acordă acestor alegeri, precum şi efortul de adaptare a partidului la cerinţele societăţii.

Atâta timp cât PSD este partid de guvernământ, el trebuie să preia, alături de avantaje, şi toate răspunderile şi consecinţele actului de guvernare, inclusiv riscurile acestuia. Între acestea pe prim plan se situează descreşterea încrederii populaţiei, cu toate riscurile de rigoare, pentru că, ca şi în toate domeniile de activitate şi de competiţie, şi în politică este mai uşor de ajuns în frunte decât menţinerea îndelungată în această postură.

Alegerile din acest an vor furniza probabil mai multe surprize de acest fel, dar am convingerea că pentru echipă important e să câştigi, indiferent pe cine ai mizat, sau, cum s-ar spune un limbaj sportiv, indiferent cine marchează.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Florin Iordache a depus la secretariat.

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eram convins, ca o ţară întreagă, de altfel, că PSD-ul a confiscat tot ce se putea confisca în România. M-am înşelat. Joi - 20 mai 2004, am constatat că mai rămăsese ceva de confiscat - Eroii Neamului. De Ziua eroilor şi aceştia au fost folosiţi la carul electoral al PSD. Mie, doar un simplu deputat al Opoziţiei, PSD-ul mi-a refuzat dreptul de a rosti câteva cuvinte la o festivitate din Prahova.

De aceea, vă rog să-mi îngăduiţi să spun aici ceea ce voiam să spun acolo, iar pe Eroii neamului îi rog să mă ierte pentru întârzierea cu care vorbesc despre ei.

La români, în fiecare an, Ziua Eroilor Neamului este în ziua Înălţării Domnului. Alăturarea acestor sărbători nu este întâmplătoare. Ea are o profundă îndreptăţire istorică şi o profundă îndreptăţire sufletească. Neamul românesc s-a născut creştin şi a trăit creştin de-a lungul întregii sale istorii. Biserica ortodoxă l-a susţinut mereu. Şi datorită ei am putut face faţă năvălitorilor veniţi din cele patru zări şi am putut să ne păstrăm până astăzi caracteristicile esenţiale din momentul etnogenezei. Şi iată că suntem şi la începutul mileniului al treilea, în pofida tuturor vitregiilor vremii, tot români. Mulţi dintre slujitorii altarului s-au aflat în momentele de restrişte în mijlocul luptătorilor români, îmbărbătându-i sau chiar ţinând ei înşişi sabia în mână. Iar mulţi dintre conducătorii laici ai românilor s-au comportat nu doar ca nişte viteji apărători de ţară, ci şi ca nişte viteji apărători ai credinţei ortodoxe.

De aceea, dintre ei unii au fost sanctificaţi, precum Constantin Brâncoveanu sau Ştefan cel Mare. În credinţa românească, cei ce s-au jertfit pentru ţară şi pentru credinţă ne veghează din ceruri, acolo unde au fost primiţi pentru faptele lor de laudă. Aşadar, sărbătoarea simultană a Înălţării Domnului şi a Eroilor Neamului nu trebuie să mire pe nimeni. Li se alătură lor eroii din toate localităţile acestei ţări şi formează panteonul neamului. Lor le datorăm existenţa României de astăzi. Uneori, rodul jertfei lor a fost pierdut de către conducători nevolnici, precum regele Carol al II-lea, care în 1940 a cedat o treime din România Mare. Au trebuit alte jertfe pentru ca să reluăm o parte din ceea ce pierdusem: Transilvania de nord-vest.

În continuare, ne rămâne un ţel de atins: readucerea fraţilor noştri de peste Prut şi din nordul Bucovinei în graniţele statului român. Trebuie să ne păstrăm speranţa că va veni vremea refacerii României Mari. Eroii neamului ne privesc din ceruri şi aşteaptă să ne vadă reîntregind moştenirea pe care ne-au lăsat-o. Nu este de ajuns să-i sărbătorim anual, trebuie să le urmăm pilda, să ne ridicăm la nivelul patriotismului lor, să lăsăm generaţiilor de mâine o Românie întreagă.

Trebuie să refacem România Mare!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei deputat Mihaela Muraru Mândrea. Va urma tot o doamnă, Leonida Lari Iorga.

Doamna Mihaela Muraru Mândrea:

Cetăţenii între "zidul dorinţelor" şi "oamenii fălci"

Stimaţi colegi,

Aş dori să vă informez că două organizaţii neguvernamentale cu un nume foarte bun, Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi Asociaţia Pro Democraţia au inventat zidul dorinţelor cu scopul de a le da cetăţenilor posibilitatea să-şi înscrie pe el dorinţele, visele sau idealurile pentru o vieţuire mai bună în cetăţile lor, întru bucurie, fericire şi speranţă. Plasate în zonele cele mai aglomerate din opt oraşe cu 200.000 de mii de locuitori, zidurile imaculate au devenit un sprijin de suflet pentru oamenii cu locuinţe, oamenii străzii, oamenii tufelor, bogaţii sau năpăstuiţii, toţi cei care pot să-şi scrie păsurile cu un marker color în speranţa că viitorii aleşi vor ţine cont de ele.

Între această ofertă şi "oamenii fălci", conştiinţa cetăţeanului pendulează a nedumerire, indignare, tristeţe, uimire, revoltă şi câteodată disperare.

Ce sunt "oamenii fălci"? Modelul tip "omul falcă" l-am cunoscut direct, atunci când a muşcat din inima mea.

"Omul falcă" poate fi politician de centru, de provincie, om de afaceri sau un simplu mitocan, scârnav şi umplut cu abjecţii, căruia îi susură în colţurile gurii, suspendate într-o salivă acidă, minciuna, ipocrizia şi prostia.

"Oamenii fălci" îşi arată colţii, rozând la temelie instituţiile statului, înfigându-şi caninii în imaginea consolidată de milioane de oameni, a Preşedintelui, rozând hulpav realizările şi eforturile celor care încearcă să creeze o imagine nouă poporului român. Cu gurile rânjite strâmb de câte o idee sclifosită, "oamenii fălci" atacă, prezentul în curs de întremare, cu predicţii sumbre scuipate devastator către un viitor fără sens pentru ei. Săracele fălci bogate !

Stimaţi colegi,

Să mergem fiecare în oraşele pe care le iubim, la zidul dorinţelor, să căutăm un loc, încă nescris de concetăţenii noştri, pe care să aşternem cuvinte calde, cu sensuri bune şi să ne dorim ca ele: să capete puterea cuvântului rostit încă de la începuturile Lumii.

Să reuşească cei mai buni! 25 mai 2004.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari Iorga. Va urma domnul Napoleon Antonescu.

Domnul Cristian Sandache a depus la secretariat declaraţia. Vreau să se reţină că eu respect ordinea în care v-aţi înscris pe listă, ca să nu am nici un fel de discuţie.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Orice ţară are o istorie a sa, când mai apropiată de Dumnezeu, când mai îndepărtată. În existenţa bună sau mai puţin bună a unei ţări, contează mai mult conducătorii ei decât poporul. Să ne amintim de marii voievozi ai României care s-au sacrificat pentru popor, pentru binele lui, fiind cu adevărat credincioşi. La fel să ne amintim de conducătorii de mai încoace care s-a sacrificat poporul pentru dânşii.

În vremuri grele, cu răi conducători, ca să nu fie păcălit poporul, rolul conducătorilor îl creau poeţii, asceţii adevăraţi, mai puţin protipendada preoţească adulatoare a puterii. Un astfel de rol au avut scriitorii din Basarabia şi din Ţara mamă. Anume scriitori, în frunte cu Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matkovschi, Ion Hadârcă, Boeru Matei, în anii 1987-1988 au început mişcarea de eliberare şi întregire naţională pentru reunificarea ţării, conducătorii de o parte şi de alta a Prutului fiind precum au fost, mai prejos de voinţa poporului.

De altfel, după ultimele date statistice, Republica Moldova are o populaţie de 70 procente români. De ce s-ar fi temut atunci statul român de reîntregire, de ce a pierdut două şanse istorice când ar fi putut să împlinească voinţa divină de unificare a ţării. De ce? Pentru că nu erau cei îndrituiţi cu misia Domnului pentru a fi conducători. Pentru că şi-au luat ei înşişi această grea misie sacrificând vieţi omeneşti şi de o parte şi de alta a Prutului. De ce anume scriitorii au intuit clipele astrale ale unei posibile unificări, să-l ascultăm pe Lucian Blaga: "Istoricitatea este condiţionată şi garantată prin înseşi modurile ontologice ale fiinţei umane. Din toate mutaţiunile prin care a trecut fiinţa umană, se alege ca o fiinţă cu o existenţă în dublu orizont.

Omul este, aşadar, întâi şi întâi existenţă în orizontul lumii date şi pentru autoconservare. În al doilea rând, existenţa în orizontul misterului şi pentru revelare. Specifică omului deplin este existenţa în orizontul misterului şi pentru revelare." Lucian Blaga, "Fiinţa istorică."

Din şirul oamenilor deplini fac parte scriitorii, în special acei care pe lângă darul divin ce-l au din naştere, mai duc şi poverile cetăţii. Un astfel de om este Nicolae Dabija. Îl cunosc din studenţie, ne întâlneam adesea la cenaclul universitar "Mihai Eminescu". Era unul dintre puţinii tineri care, pe la 17-18 ani, şi-a dat seama că se află într-o colonie a Rusiei.

Ce se întâmplă, mă rog, dacă a scris două editoriale despre proiectul moscovit de asimilare a populaţiei din colonii prin căsătorii mixte. Cu ce a greşit? E purul adevăr, să faci un monstru dintr-un scriitor de notorietate internaţională, care a analizat meticulos cu data precise, care a demonstrat cu argumente imperturbabile acest mod satanic de mancurtizare a românilor basarabeni, e pur şi simplu strigător la cer.

Anii 1989-1990 au fost anii de apogeu şi de mari victorii ai mişcării de eliberare de întregire naţională, dar pe când în Basarabia, limba română se declara limbă de stat cu învelişul ei cu grafie latină, în ţara-mamă se vărsa sânge nevinovat, într-o revoluţie, sau Dumnezeu ştie, într-o lovitură de stat.

În 1991, când Republica Moldova a fost recunoscută un stat în stat de către ţara-mamă, plus mişcarea de eliberare şi de întregire naţională a scăzut, liderii ei fiind vânaţi pe toate drumurile şi pe toate cărările. Aşadar, Rusia, văzându-ne singuri, independenţi, în 1992 a atacat, a început războiul în Transnistria, război în care am pierdut peste 1200 de tineri, şi pe când a fost întemniţat şi grupul Ilaşcu.

Am reamintit toate aceste elemente care au devenit deja istorie, ca să se înţeleagă o dată şi pentru totdeauna că românii basarabeni au făcut tot ce le-a stat în putere, mai mult nu se putea face, era cazul să mai întreprindă ceva şi ţara-mamă. Şi ce a întreprins? Altceva nimic decât să îngreuneze posibilităţile românilor basarabeni de a deveni cetăţeni ai ţării lor. Acum privim toţi cu stupoare cum la începutul mileniului III este executat moral şi nu este exclus, s-ar putea şi fizic, poetul, publicistul şi istoricul Nicolae Dabija. Nu aş putea să spun, printre altele, dar printre cele esenţiale, prietenul meu de spirit şi colegul meu de generaţie la Universitatea din Chişinău.

Ştiţi că articolele sale publicistice apărute în literatura şi arta din Basarabia de curând şi în ţara-mamă, România Mare, în "Flacăra", citesc interviurile realizate cu diverşi ziarişti şi îmi zic în sinea mea: "Pe Nicolae n-au cutezat încă să-l omoare ocupanţii ruşi şi autohtonii filoruşi, pentru că e prea mare. De cei mijlocii i-au omorât de mult şi-i omoară în continuare. Pe cei neînsemnaţi, după părerea lor, a ocupanţilor, ţărani, muncitori, nu prea se ocupă, pentru că sunt majoritatea şi nu ei primesc ideile de nevăzut şi nu ei iau deciziile şi nu ei hotărăsc soarta ţării, deşi sunt talpa ei.

Când Sfatul Ţării în 1918 a decis realipirea Basarabiei la ţara-mamă, erau nişte oameni la conducerea României, care au voit unirea. Acum, actualmente, anume astfel de oameni ne lipsesc. Şi m-aş adresa lui Nicolae Dabija cu următoarele: Ne întoarcem, dragă Nicolae, la fraza ta spusă odată în privinţa mentalităţii românului chişinoian şi a celui bucureştean. Cum ţi-ai explicat tu, un poet, un filosof, un luptător pentru eliberare şi întregire, faptul că un proiect de lege vizând deţinuţii politici români care nu au reuşit să se refugieze după 28 iunie 1940 din calea forţelor de ocupaţie din Basarabia-Bucovina, Ţinutul Herţa, şi care au fost supuşi represiunilor fostei URSS, a fost respins mai întâi de Guvernul român, iar apoi de Parlamentul României?!

Decizia de la guvern sună aşa: "Punctul de vedere al Guvernului: faţă de cele prezentate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Cu stimă, Adrian Năstase." Bucureşti, 12, luna V. 2004.

Aşijderea, Senatul României. În 10 mai 2004 a respins propunerea legislativă privind acordarea de drepturi persoanelor care începând cu 28 iunie 1940 au fost persecutate din motive politice de autorităţile sovietice din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Preşedinte de şedinţă, Doru Ioan Tărăcilă.

Decizia de la Camera Deputaţilor în forma ei clară şi concretă încă nu am primit-o, dar va suna, bănuiesc, la fel. Şi atunci, nu te întreba nici tu, dragă Nicolae, nici mulţi alţii din Basarabia, nici toată populaţia românească de acolo de ce am venit la Bucureşti. De moarte nu mă tem. Am înfruntat-o de vreo patru ori. Am venit să vedeţi cu toţii, să vadă toată lumea de pe glob că de-am lupta în Basarabia încă 100 de ani şi am pierde încă milioane de oameni ce au luptat până acum, unirea se face din capitala unei ţări, iar nu din provincii. Capitala unei ţări iar nu provincia ei are legături cu toate cancelariile lumii, pregăteşte sau nu terenul pentru o eventuală unire. Deocamdată, terenul unei eventuale realipiri, l-a pregătit Franţa în locul României.

În raportul pentru delegaţia franceză, participantă la Uniunea Europeană cu privire la România, se stipulează că Franţa întrevede realipirea Republicii Moldova la România, să sperăm că va voi acelaşi lucru şi Germania şi alte ţări componente ale Uniunii Europene, deocamdată pot spune doar atât: toţi mişeii care-l atacă pe un om ca Nicolae Dabija, pe alţi scriitori de notorietate, sunt sub vremi, pe când ei sunt peste vremi.

Iar istoria României, aşa cum este ea, independentă de conducători, de spiritele care convieţuiesc în acelaşi plan social cu respectivii, şi nicidecum în plan spiritual, cuprinde toate provinciile sale istorice.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Napoleon Antonescu. Va urma domnul Dan Brudaşcu.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După o declaraţie atât de pasionată şi importantă politic, am să mă refer la o problemă care aparent este minoră, dar care în fond a ridicat o grămadă de discuţii în presa din România, în mass-media şi aşa mai departe.

Am intitulat această declaraţie "Câteva considerente politice şi nepolitice privind participarea României la concursul "Eurovision" de la Istanbul"

Aparent, acest eveniment artistic major, care are loc anual în Europa nu are nimic comun cu politica, sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Din păcate, este evident că votarea are din ce în ce mai mult un caracter, dacă nu politic, în orice caz subiectiv, bazat pe criterii de apartenenţă zonală, de limbă, de alianţe prezente sau mai ales trecute (vezi voturile ţărilor din fosta URSS, din fosta Iugoslavie, ţările nordice şi altele).

Dar nu despre acest aspect doresc să vorbesc în această declaraţie, ci despre prezenţa absolut penibilă pe care a avut-o reprezentanta României la acest eveniment. Trec şi peste faptul că selectarea acestei melodii care nu are nimic comun cu tradiţiile muzicale naţionale româneşti s-a făcut greşit (subiectiv), deoarece în fond este o banală melodie pe care din păcate alături de alte melodii similare o ascultăm pe toate posturile de radio, în special comerciale, sau în discoteci.

Vreau să exprim un protest deosebit asupra modului în care a apărut îmbrăcată sau mai bine zis dezbrăcată interpreta Sanda Ladoşi în contradicţie cu buna ei imagine anterioară. Ţinuta ei se potrivea poate la un bar sau la o discotecă, dar în nici un caz la o astfel de manifestare. Dacă era un concert oarecare la care cânta şi dânsa, putea să vină îmbrăcată cum vrea, dar aici unde, în fond, reprezenta România nu trebuia să apară astfel. Este evident că dânsa atâta s-a priceput, dar ce au făcut cei din delegaţia TVR care s-au ocupat de această participare? Aceasta este imaginea României pe care ei au prezentat-o?

Ca urmare, combinând nefavorabil modul de prezentare cu interpretarea, cel puţin mediocră, a unei melodii nereprezentative, votul ţărilor participante a taxat dur "prestaţia" noastră care a primit numai 18 puncte, din care 10 au venit din Spania, unde probabil românii care lucrează din greu acolo, au răspuns penibilului apel al prezentatoarei TVR, făcut pe toată durata transmisiei către românii din străinătate de a vota reprezentanta TVR nu pentru valoarea ei, ci pur şi simplu pentru că era "a noastră."

De altfel, şi alte reprezentante îmbrăcate ceva mai bine decât interpreta noastră, au fost taxate în mod similar (vezi reprezentanta Rusiei, Poloniei ş.a.).

În concluzie, apreciez că modul în care a fost selectată melodia şi cântăreaţa, s-a făcut greşit, mergându-se, în special, dacă nu total, numai pe rezultatul televotingului care, evident, poate fi subiectiv sau chiar manipulat.

De asemenea, cer conducerii TVR să analizeze toată "prestaţia" echipei sale prezente la Istanbul şi să ia măsuri severe, mergând până la excluderea de la astfel de manifestări a grupului de presiune-interese (alţii îl denumesc în alt mod) care "organizează" participarea la acest important eveniment artistic internaţional şi nu numai (Vezi Festivalul Mamaia şi altele).

Prin modul în care s-a prezentat, delegaţia TVR a făcut un mare deserviciu atât interpretei, care are o cu totul altă imagine, cât mai ales imaginii României în Europa.

Ca urmare, cer conducerii TVR să analizeze temeinic această situaţie şi să ia toate măsurile care se impun.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu. Va urma domnul Metin Cerchez.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vedeţi ce se întâmplă dacă-şi permite cineva să se ducă în afară fără aprobarea secţiei de propagandă a C.C. al P.S.D.? Este taxat drept nereprezentativ pentru România.

De altfel, eu mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Amneziile lui Ioan Rus".

Voi preda textul respectiv pentru stenogramă, însă îmi permit să-l completez cu două observaţii.

Una dintre observaţii este tentativa din ce în ce mai vizibilă de a ţine sub supraveghere şi monitorizare strictă a reprezentanţilor opoziţiei. În acest sens, sunt două exemple: la multe dintre adunările electorale organizate de către Filiala Cluj a Partidului România Mare au fost prezenţi în sălile unde s-au desfăşurat aceste manifestări şi poliţişti care n-au venit ca şi simpli cetăţeni, ci au venit cu misiune clară de a determina electoratul să se teamă, să fie speriat şi să nu-şi poată exprima aceste puncte de vedere critice la adresa bunăstării şi realizărilor deosebite ale actualului regim.

Al doilea exemplu este acela rezultat din declaraţia personală a ministrului de interne, aseară, pe un post local de televiziune, care-şi ameninţa interlocutorul că are fotografii prin care să demonstreze implicarea unor membri ai opoziţiei în aşa-zisa discreditare a sa personală.

Întreb de la acest microfon, are cumva P.S.D. angajat un serviciu secret în structurile sale prin care ţine sub supraveghere opoziţia? Cine dă dreptul ministrului de interne şi administraţiei internelor să folosească instituţiile statului pentru monitorizarea, filmarea, înregistrarea reprezentanţilor opoziţiei?

Din acest punct de vedere, adresez un apel reprezentanţilor diplomaţi ai ţărilor membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, în sensul de a sesiza gravul pericol pe care-l reprezintă în momentul de faţă exacerbarea tentativelor de cenzură la nivelul manifestărilor politice şi iată, şi spirituale, ale celor care-şi permit să gândească altfel decât partidul mamut, partidul-stat.

În ceea ce priveşte textul acestei declaraţii, domnule preşedinte, îl predau la stenogramă.

Mulţumesc pentru atenţie.

"Amneziile lui Ioan Rus"

Spre sfârşitul emisiunii electorale difuzată de postul local de televiziune "Antena 1", marţi, 18 mai a.c., Ioan Rus, candidatul P.S.D. la funcţia de primar al Municipiului Cluj-Napoca făcea o afirmaţie care îl descalifică şi demonstrează că nici el personal şi nici partidul pe care îl reprezintă nu înţeleg sensurile şi valorile democraţiei.

Astfel, declara că actualul primar, dr.ec.Gheorghe Funar, ales în mod democratic de electoratul clujean pentru trei mandate consecutive, nu ar fi şi primarul său. Motivul invocat de Ioan Rus este faptul că primarul şi-a permis să solicite, prin scrisori deschise, demisia sa din funcţia de ministru de interne. El mai afirma că aceeaşi solicitare ar fi făcut-o şi un deputat de Cluj al cărui nume nu l-ar fi reţinut. Singurul element pe care, chipurile, l-a păstrat memoria sa ar fi relaţia dintre deputat şi o cântăreaţă. Cum era de aşteptat, savantul candidat P.S.D. nu a reţinut nici numele acesteia.

Cel pe care nu şi-l aminteşte Ioan Rus are numele de Dan Brudaşcu. Vreme de aproape patru ani, Dan Brudaşcu a adresat Ministerului de Interne şi, ulterior, Ministerului Administraţiei şi Internelor, circa 200 de întrebări şi interpelări pe probleme ridicate de locuitori ai judeţului Cluj sau pentru a pune capăt unor abuzuri şi grave încălcări de lege săvârşite de reprezentanţii administraţiei judeţene sau locale, de organele de poliţie, de şefii altor instituţii şi servicii aflaţi în subordinea ministrului Ioan Rus.

Dacă este adevărat că nici după semnarea a peste 200 de documente adresate lui Dan Brudaşcu, Ioan Rus nu-şi mai aminteşte numele acestuia, atunci putem trage concluzia că, după patru ani, acesta habar nu are de problemele ministerului pe care, chipurile, l-ar conduce. Mai mult, tot în această perioadă, în mod unilateral, actualul ministru Ioan Rus l-a sufocat pe deputatul Dan Brudaşcu cu urări şi felicitări atât cu prilejul zilei de naştere, cât şi cu prilejul marilor praznice şi sărbători naţionale. Oare nici de acestea nu-şi aduce aminte amnezicul Ioan Rus?

În altă ordine de idei, "cântăreaţa" al cărei nume nu vrea să-l pronunţe Ioan Rus, nu este alta decât Sava Negrean, nume cunoscut în ţară şi peste hotare. Oare în ultimii 30 de ani, telespectatorul Ioan Rus nu a urmărit absolut nici o emisiune de folclor, nu a ascultat nici o transmisiune radio, nu a participat la nici un concert dintre sutele la care a participat şi Sava Negrean şi şi-a câştigat un bun renume datorită unui repertoriu deosebit şi unor calităţi vocale şi interpretative aparte?

Dacă nu i-ar fi fost cunoscut numele Savei Negrean, oare de ce, în 1996, cu prilejul spectacolului organizat de P.S.D. în campania electorală, Ioan Rus, personal, a invitat-o insistent pe Sava Negrean? Dar, spre nenorocul lui Ioan Rus, Sava Negrean a refuzat invitaţia.

Din acel moment, răzbunătorul Ioan Rus a decis pedepsirea Savei Negrean, fapt care azi înseamnă interzicerea apariţiei sale la manifestări cultural-artistice organizate în Municipiul Cluj-Napoca şi în judeţul Cluj. "Democratul" Ioan Rus reintroduce, astfel, cenzura în cultura românească şi încearcă, cu disperarea neputinciosului, să stopeze evoluţia artistică a unui nume de referinţă a cântecului popular românesc.

Având în vedere doar această amnezie dubioasă a candidatului P.S.D., dorim să întrebăm electoratul clujean dacă are încredere să aleagă un asemenea primar în municipiul reşedinţă de judeţ. Avem şi din acest exemplu dovada clară că se urmăreşte, în fapt, restauraţia comunistă, nu numai la nivel naţional, ci şi în municipiul nostru.

Personal, recomand domnului Ioan Rus, având în vedere amnezia de care dă dovadă, să nu îşi mai neglijeze sănătatea, cu atât mai mult cu cât calitatea oficială pe care, încă, o deţine şi în care a fost numit şi niciodată ales, necesită o foarte sănătoasă memorie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Metin Cerchez. Va urma domnul Petre Posea. Doamna Maria Lazăr a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Metin Cerchez:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se numeşte "Demisia domnilor Rus şi Geoană. Imediat!"

N-aş fi făcut această declaraţie politică dacă evenimentele din ultimele zile nu ar fi cerut-o practic, pentru că nu ştiu, Doamne, în ce ţară trăim, dar nicăieri, şi chipurile tindem către Uniunea Europeană, arătaţi-mi mie o ţară din Uniunea Europeană unde ministrul de externe sau ministrul de interne, mai grav, practic ministrul administraţiei şi internelor, deci cu două fotolii sub şezut, candidează în timp ce este şi ministru la o funcţie publică, aceea de primar.

Şi când asta? Atunci când, vezi Doamne, ne batem toţi aici şi în Parlament şi societatea civilă şi presă, ca să aderăm la Uniunea Europeană. Atunci când capitolul administraţie şi justiţie este cel care dă cele mai mari bătăi de cap împotriva aderării, ca să spun aşa, ministrul de interne Ioan Rus pleacă frumos la Cluj ca să devină cel mai mare din ţară, să devină primar al unui municipiu care este într-adevăr important, dar funcţia respectivă nu este atât de importantă ca să ne aducă şi victoria, aceea a aderării la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007.

Şi, în timp ce domnia sa se bate pe posturile locale din Cluj cu vajnicii reprezentanţi ai opoziţiei, la Mihăileşti, datorită lipsei de profesionalism a subordonaţilor săi, are loc o tragedie extraordinar de mare, mor ziarişti, mor membri ai administraţiei şi internelor, pompieri, atât ofiţeri cât şi soldaţi, mor civili şi nimeni, dar absolut nimeni, pentru că bineînţeles trăim în România, nu va da socoteală. Pentru că ministrul de interne este în plină campanie electorală. Pentru că domnul Geoană (un excelent diplomat) a ales sau, de fapt, ştim mai bine, a fost pus să numere fetele de pe centură, pentru că a fi primar implică şi eradicarea prostituţiei de pe centura Capitalei. Or, dacă-l vedem pe Geoană în prag de aderare la Uniunea Europeană mergând pe centura Capitalei pentru a face Bucureştiul mai curat, iartă-mă Doamne, stau şi mă întreb, în ce ţară trăim?

Am mai spus despre vechea coaliţie C.D.R., atunci când s-au lăudat cu 15.000 de specialişti că va fi o minciună care se va întoarce ca un bumerang împotriva lor şi s-a dovedit acest lucru, pentru că nu îmi imaginam cum un ginecolog poate conduce un Minister al Agriculturii sau un electronist nu ştiu ce minister, sau un aviator, cum era Dudu Ionescu, ministerul de interne. N-au învăţat nimic cei din P.S.D. despre această eroare şi dacă tot avem un inginer auto la Ministrul de Interne, nici măcar jurist, ca să zic aşa, ne dăm seama cam cum vom intra noi în Uniunea Europeană la capitolul de aderare şi poate nu este un lucru lipsit de importantă să amintim faptul că domnul Ioan Rus, înainte de a fi ministru de interne, pentru că dânsul nu este şi deputat ca şi ceilalţi miniştri, era directorul de vânzări la Firma lui Ţiriac, acel Ţiriac care din 1990 a avut parte de toate binefacerile guvernărilor post-decembriste, era inginer de vânzări la Firma "Mercedes". E! Ce să spunem dacă până şi Mercedesul domnului Rus a luat foc, care Mercedes este o maşină extraordinar de bună, ce o să fie Doamne cu acest minister mai departe? Şi dacă tot a fost în slujba domnului Ţiriac, înseamnă că am putea să ne gândim şi să-i dăm dreptate domnului Ţiriac, că ştie el ce spune, că România nu va adera în 2007 la Uniunea Europeană, va adera mai încolo, în 2010, pentru că un fost subordonat de al dânsului merge prin localităţile ţării, că e mai bună în prag de aderare, acea slujbă de primar.

Nu ştiu ce se ascunde în spatele acestor delegări, dar era mai bine ca partidul de guvernământ, dacă într-adevăr dorea cu prisosinţă acest lucru, ca în ianuarie 2007 să aderăm la Uniunea Europeană, să-i scoată din funcţiile pe care le au, pe care le deţin, să pună oameni care vor ca România să adere la Uniunea Europeană, căci altfel, stau şi mă gândesc că n-a fost vorba decât de o pedepsire a domnului Geoană, că-l întrecuse în sondajele de opinie pe cel care trebuie să fie neapărat preşedintele României, Adrian Năstase, dar cine ştie? Nu în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputaţi Vasile Miron, Emil Rădulescu şi Eugen Nicolăescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Permiteţi-mi ca, înainte de a da citire declaraţiei politice, în amintirea celor doi jurnalişti de la "Antena 1", Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, pe care i-am cunoscut şi apreciat, morţi în ziua de 24.V.2004, a celorlalţi decedaţi, pompieri şi alte persoane, în accidentul de la Mihăileşti, vă propun un moment de reculegere şi veşnică să le fie amintirea, Dumnezeu să-i ierte! Să le înalţe la ceruri sufletele tinere, curate şi nevinovate!

(Se păstrează un moment de reculegere)

Vă mulţumesc.

Declaraţia politică se intitulează "Nu tot ce bâzâie face şi miere!"

Legătura între alegători şi anumiţi oameni politici e vie numai înainte de alegeri şi atunci localităţile urbane şi rurale răsună de claxonul maşinilor pline cu candidaţi şi promisiuni. Bietul alegător nu mai are răgaz să doarmă, necum să mănânce. Adunările se ţin lanţ, lacrimile şi aclamările, ofertele şi promisiunile tuturor ameţesc alegătorul, uimit că a devenit un astfel de subiect de adoraţie.

Aşa s-a întâmplat mai zilele trecute, când urbea mea natală, micul orăşel de munte Nehoiu, a fost vizitat de un convoi de talia celor amintite mai sus, pentru o întâlnire cu discuţii între alegători şi doamna deputat liberal Mona Muscă.

Stimabila doamnă a mai avut o tentativă de a veni la Nehoiu cu ceva timp în urmă, dar soarta nemiloasă a făcut atunci să se trezească "înfiptă" cu maşină cu tot în oiştea unei căruţe ce circula normal, cât pe ce să se aleagă praful şi de cărăuş şi de bietul animal. Astfel se confirmă încă odată butaforia românească: "Pe mine m-ai omorât, dar cu calul ce-ai avut?"

De această dată, cu mai mult elan, planul doamnei deputat a reuşit şi după ce a bâzâit cam o oră pe la sediul liberal, într-o sală plină cam 90% de copii de şcoală, s-a lansat într-o tentativă de a prosti lumea cu ideea unei schimbări fundamentale de macaz în politica românească. Foarte repede însă, oamenii, atâţia câţi erau în sală, au înţeles că o gaşcă de profitori odioşi dau târcoale eşichierului politic, o gaşcă flămândă şi pusă pe căpătuială.

Au mai înţeles, de asemenea, că stimabila doamnă liberală, profitând de prezenţa unui auditoriu nu prea elevat, cu atât mai mult de lipsa bunului simţ, a dat buzna în viaţa şi cotidianul lor, încercând să-şi croiască încă odată drum alături de indivizi la fel de dubioşi şi taraţi ca şi domnia sa în viaţa politică şi socială a ţării, zgârâind, ca şi aceştia, ori urechile auditoriului ori sticla televizoarelor. Şi cum spuneam, au început să iasă tot felul de aberaţii din guriţa şi de sub claia de păr liberală, dar ferit-a sfântul să auzi un program viabil pentru viitor, o strategie acătării, credibilă. Nu. Totul s-a rezumat numai la critici dure la adresa Partidului Social Democrat, nescăpând nici un prilej de a-l ridica în slăvi pe preţiosul lor "contabil", Stolojan, singurul în stare să facă numai bravuri. Musca, în toată şederea ei la Nehoiu, a pozat în campioană a democraţiei căutând pricină unor formaţiuni sau personalităţi politice cu adevărat democratice şi sperând ca în felul acesta, faptele de natură penală ale acoliţilor săi vor fi uitate sau prescrise.

Dar toată lumea ştie cât de gol le e "împăratul" sau mai bine zis "împăiatul", cât de deşarte sunt promisiunile lor, adevărata lor intenţie este de a mai tăia încă odată ca în perioada 1996-2000, hălci pofticioase din economia ţării, comisioane grase pe numele lor adevărat.

Oamenii s-au fript odată cu minciunile neruşinate ale liberalilor în mandatul amintit, când au promis marea cu sarea până s-au văzut la putere, după care au furat de s-au spetit, direct sau prin interpuşi, iar ce n-au putut fura au culcat la pământ. Oamenii au înţeles în sfârşit în anul 2000, că guvernarea de "ieri" va trebui să răspundă pentru starea de ruină în care a fost adusă ţara de către aceştia, guvernare care, din păcate, încă mai este liberă, independentă şi cu averi fabuloase agonisite pe spinarea unei populaţii minţite sistematic şi înfometate după programe diabolice, anume concepute pentru a o distruge în substanţa ei biologică şi spirituală. Lumea a avut de învăţat din acea experienţă amară, iar oamenii ştiu acum mai bine ca oricând, care le sunt duşmanii şi care le sunt prietenii.

În concluzie, îngrămădeală mare şi nu prea la întâlnirea nehoienilor cu deputatul liberal Mona Muscă. Doar câţiva au venit de bună voie. Grosul a avut un alt motiv. Nu-i interesează şi nu înţeleg mare lucru din ce bâzâie liberala, dar au venit mai mult s-o vadă în carne şi oase.

Trecând prin Nehoiu, Mona Muscă a încercat să facă puţine valuri de hârtie creponată, lăsând să se înţeleagă că este femeia care se pricepe să-şi facă reclamă, ştie când să-şi folosească clanţa. A lăsat să se înţeleagă că se pricepe să radiografieze activitatea puterii, ştie ce e aia corupţie (o fi învăţat de la Valeriu Stoica), găseşte orgolii paroxistice la unii politicieni. Ce mai, Mona le ştie pe toate şi tare mai vrea să-şi păstreze locul de deputat. Atât!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Dumitru Bentu. Domnii deputaţi Virgil Popescu şi Ion Bozgă au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vorbesc astăzi în declaraţia mea despre o vizită a premierului Adrian Năstase, preşedintele Partidului Social-Democrat, în judeţul Bistriţa-Năsăud, desfăşurată în urmă cu câteva zile, vizită care a copiat sub toate aspectele întâlnirile de altă dată ale secretarului general Partidului Comunist Român cu oamenii muncii.

Întocmai ca pe vremea răposatului, s-au luat toate măsurile organizatorice şi de ordine, precum şi măsurile de mobilizare plenară a cetăţenilor prin împingerea de la spate.

Subliniez această împingere de la spate, pentru că - spre exemplu - la orele 11,00 cursurile la şcolile din jurul Becleanului s-au încheiat, iar elevii şi cadrele didactice din satele aparţinătoare şi comunele învecinate au fost îmbarcaţi în autocare, spre a-i plasa pe elevi şi profesori la locurile anumite pe traseul vizitei, iar cei din oraş au fost puşi să semneze în convocatoare, ca la orele 13,00 să fie prezenţi la întâlnire cu şeful Executivului.

Vizita a debutat, ca şi altădată, în oraşul de pe Someş, unde elicopterul premierului a fost întâmpinat pe stadion de Primarul Becleanului, deci alţi oameni, aceeaşi piesă, ca şi atunci, cu discursuri de laudă a realizărilor măreţe. Şi teatrul a continuat cu strângeri de mâini pe traseu şi vizita la complexul de servicii sociale comunitare, unde totul a fost regizat după tipicul cunoscut: primirea cu pâine şi sare, copiii îmbrăcaţi arătos, puşi anume să mimeze activităţi de la jocul de table într-o cameră, până la centrul de terapie unde tinerii locatari au jucat piesa cu modul de a conduce şi de a fi condus.

Sigur, a urmat sfinţirea, sau mai bine zis "resfinţirea" bisericii din incintă. Zic aceasta pentru că la o asemenea acţiune a participat ministrul Miron Mitrea. Probabil că, dacă ar veni în vizită preşedintele ţării, biserica ar fi sfinţită a treia oară. S-a trecut la Colegiul Naţional "Petru Rareş", unde s-a tăiat panglica la o sală de sport, de către premier, dar sala a mai fost inaugurată o dată de către acelaşi ministru, Miron Mitrea, şi tot cu tăiere de panglică, şi tot cu îmbrăţişări şi felicitări.

Ne amintim că şi pe vremea răposatului, brazii de la Bistriţa, care-l aşteptau plantaţi anume, îngălbeniseră, dar au fost daţi cu vopsea verde, să aibă prospeţime.

Au fost mobilizaţi sportivii să dea mâna cu premierul şi însoţitorii săi: Şerban Mihăilescu şi Vasile Dâncu. Pe urmă, domnul Adrian Năstase, cu mânuţele lui amândouă, a deschis jocul de handbal, joc festiv al fetelor, a aruncat mingea.

Vizita a continuat cu oameni transportaţi dintr-o parte în alta, ca să-l întâlnească pe premier. În final a avut loc şedinţa cea mare în capitala judeţului, nu în faţa sediului Partidului Comunist Român, ca atunci, ci în sala Polivalentă, sub semnul "Faptele sunt politica noastră", ceea ce nu mă îndoiesc. Aşa fapte, aşa oameni.

Vedeţi, dumneavoastră, de aceea este necesară schimbarea, dar schimbarea tuturor schimbărilor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu.

Va urma domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper să mă încadrez într-un minut. Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi: "Imaginea".

Partidul Social Democrat a dorit o astfel de campanie: serioasă, onestă, elegantă chiar, axată pe oferte concrete, pe soluţii realiste, pe respectul - în ultimă instanţă - faţă de alegători.

N-a fost să fie aşa. În încercarea tutelată de disperare, de a obţine capital electoral, Opoziţia a coborât nepermis de mult nivelul discursului. S-a axat pe tipul de campanie negativist, împingând în faţă derizoriul şi stresând oamenii cu afirmaţii nefondate, cu "adevăruri" numai de ea ştiute, cu idei vetuste expuse într-un limbaj suburban, în multe cazuri de o agresivitate pe care nici premoniţia eşecului nu o poate justifica.

Având un asemenea exemplu de la "centru", şi discipolii din teritoriu au adoptat aceeaşi "strategie", demonstrând că principiul doctrinar pe baza căruia s-au constituit a fost efectul de tunet.

Au sărit ca arşi atunci când, firesc, a venit reacţia partidului de guvernământ, şi răspunsul lor este tot o negaţie: "Nu-i adevărat, speculaţii, pure invenţii etc., etc.". Numai că, în opinia publică prinde tot mai multă consistenţă ideea "baronilor cu sânge albastru-galben". Titlurile "nobiliare" respective au, trebuie să recunoaştem, o altă rezonanţă: "Baron de Silva, baron de Sidex, baron de Vama, baron de Midia, baron de Eximbank, baron de Citroen, baron de Megapower & Zamora". Sună cu adevărat nobiliar, dar imaginea de cavaleri ai neprihănirii a fost retuşată până la detaliu, astfel că ea arată acum normal.

Instantaneul - pe 6 iunie. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu.

Va urma domnul deputat Ionel Olteanu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Ne aflăm în plină campanie electorală pentru desemnarea celor care ne vor conduce în următorii ani la nivelul administraţiei locale şi judeţene. Vom avea alţi primari sau vor fi realeşi tot cei care au mai fost. Vom avea alţi consilieri sau îi vom realege pe cei care au mai beneficiat de acest statut.

Nu despre oferta politică a partidului mi-am propus să vorbesc astăzi, ci despre peisajul electoral al localităţilor noastre şi despre modul în care unii candidaţi înţeleg să-şi facă propagandă electorală, atât în media, cât şi prin mijloace mai simple: afişe, postere, panouri etc.

Ceea ce te izbeşte, la prima vedere, când intri astăzi într-o localitate, este invazia de trandafiri desenaţi, afişaţi sau oferiţi. PSD-ul ne vâră în ochi trandafiri prin televizoare, prin afişe şi benere, prin farfurii şi pixuri, prin postere şi panouri uriaşe.

Această maree trandafirie ar trebui să ne facă fericiţi. Dar, la o succintă analiză a fenomenului acesta, scăpat de sub control, care a depăşit limitele admise, trei gânduri nărăvaşe s-au fixat în mintea alegătorului, pe care şi-l expune în stilul uşor ironic al românilor. Primul este clasic: "Aici sunt banii dumneavoastră". Cu cât numărul afişelor, posterelor şi panourilor uriaşe se măreşte, cu atât mai mult omul simplu se întreabă: "De unde au luat banii titularii acestor uriaşe mijloace propagandistice?"

Al doilea gând este o reacţie inversă: "Atenţie la trandafiri! Sub culoarea lor roşie se ascund ghimpii. Atenţie, oameni buni, pionul otrăvit este ambalat în culori atrăgătoare!".

Şi, în final, gândul intelectualului: "Apa de trandafiri ne-a mai fost oferită".

Ascunderea realităţilor, punerea unui diagnostic eronat asupra realităţii conduc automat la soluţii greşite şi la prelungirea acestei tranziţii dureroase.

Ni se mai oferă şi alte variante propagandistice de către cei bine ancoraţi - de ani de zile - în lumea trandafirilor. Mi-a fost dat să văd propaganda făcută în ziare de către unii primari ai puterii, care vor să se înveşnicească în scaunele împodobite cu trandafiri. Aceşti primari prezintă monografia comunelor respective pe câte două pagini de ziare. Ei se laudă cu zestrea edilitar-gospodărească a comunelor respective, inducând în mintea alegătorului ideea că primarul respectiv a construit totul: bisericile, Mânăstirea Robaia, localurile căminelor culturale, clădirile şcolilor, electrificarea satelor etc.

Stai şi te întrebi: "Cum de-şi permit aceşti anonimi să mistifice istoria?"

Construcţii făcute în alte vremuri, de alte generaţii sunt prezentate ca mari realizări ale acestor "primari trandafirii". Unde este democraţia respectului?

Atenţie, domnilor, ceea ce este prea mult strică. Lumea vă judecă şi nu vă iartă. La o situaţie social-politică nouă, nu putem rezolva delicatele probleme ale satelor şi comunelor noastre, ale lumii contemporane într-o dinamică accentuată, cu oferta patronilor de primării a căror prestaţie şi-a epuizat de mult resursele.

Atenţie, domnilor! Schimbarea se impune pentru că administraţia locală nu este locală, ci fundamentală. La acest nivel, "apa de trandafiri" menită să înşele, trebuie înlocuită cu apă de izvor. România are izvoare pure din care să adune forţa şi vectorii de progres. În peisajul electoral actual, Partidul România Mare are curajul să-şi expună valorile ideatice şi personalităţile drept o autentică ofertă politică, şi drept garanţia unei schimbări în bine pentru o lume eliberată de metodele şi apucăturile regimurilor dictatoriale revolute. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Olteanu.

Va urma domnul deputat Mihai Baltă.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum cunoaşteţi, tragicul accident produs ieri, 24 mai 2004, în zona comunei buzoiene Mihăileşti a avut consecinţe dramatice: 16 persoane şi-au pierdut viaţa, printre care doi jurnalişti ai televiziunii ANTENA 1 (Elena Popescu şi Ionuţ Barbu), un poliţist şi mai mulţi pompieri, toţi decedaţi la datorie, alte 13 persoane fiind rănite.

Un bilanţ rezultat în urma exploziei unui camion încărcat cu mai multe tone de azotat de amoniu, pe cât de trist, pe atât de greu de acceptat pentru toţi cei care cred că accidentul putea fi evitat.

Exprimând regretul profund pentru moartea celor 16 oameni, în condiţiile devastatoarei deflagraţii, adresez, totodată, tuturor familiilor îndoliate, rudelor, prietenilor şi colegilor celor dispăruţi dintre noi, condoleanţe sincere şi întreaga mea compasiune. Dincolo de solidaritatea firească pe care o manifestăm faţă de familiile celor decedaţi, suntem obligaţi să acţionăm pentru ca asemenea evenimente să nu se mai repete, să nu mai fie posibile.

De aceea, consider că, cererea Preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de a se efectua anchetă severă în vederea stabilirii cauzelor şi condiţiilor acestui cumplit accident, nu este doar bazată pe o legitimitate - de altfel evidentă -, ci şi pe o responsabilitate civică, pentru siguranţa cetăţeanului, căruia îi datorăm, fără îndoială, mereu mai mult în exerciţiul funcţiilor publice.

Din această perspectivă, cred că oricât de mult s-ar fi făcut pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţeanului, întotdeauna va fi insuficient, cât timp se produc asemenea evenimente.

Apreciind reacţia promptă şi eficientă a autorităţilor locale şi ale administraţiei centrale, nu putem să nu ne gândim că promptitudinea şi eficienţa au în mod necesar o altă dimensiune, mult mai favorabilă cetăţenilor, nouă, tuturor, atunci când sunt rezultatul măsurilor de prevenire. Este deci aproape un truism să spunem tot timpul că este mai uşor să previi, şi mai bine, decât să tratezi.

De aceea, fără afectarea în nici un fel a anchetei judiciare, deja demarată cu profesionalism, ieri, de către procurorii şi poliţiştii din Buzău, şi de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi fără prejudicierea rezultatelor acestei anchete, indiferent care vor fi acestea, cred că este necesară constituirea unei comisii interministeriale pentru stabilirea cauzelor accidentului; controlul măsurilor aplicabile în domeniul transportului materialelor şi materiilor periculoase pe drumurile publice şi a celor care le produc ori manipulează, ori care le utilizează.

Elaborarea unui plan naţional de protecţia mediului înconjurător, aşa cum s-a elaborat în Franţa - în 1991 - este mai mult decât necesar, pentru ca măsurile pe care le vom stabili să poată fi puse în aplicare cât de curând.

Nu în ultimul rând, este nevoie de implicarea Parlamentului, prin constituirea unei comisii speciale de anchetă, care să analizeze măsura în care legislaţia existentă răspunde nivelului de siguranţă a transportului substanţelor şi produselor periculoase pentru mediul înconjurător, în raport de aşteptarea cetăţenilor şi de standardele europene.

O asemenea anchetă parlamentară ar conduce la ameliorarea şi completarea legislaţiei specifice şi, desigur, la o îmbunătăţire a aplicării acesteia. Parlamentul are, cred, datoria principală de a verifica eficienţa legii, prin controlul aplicării ei corespunzătoare, dar şi datoria încurajării cetăţenilor de a-şi exercita toate drepturile şi libertăţile fundamentale, şi de a-şi asuma, fără îndoială, responsabilităţi în toate materiile, îndeosebi în domeniul dreptului la un mediu sănătos şi la un echilibru ecologic consacrat de Constituţie.

Or, dintr-o asemenea perspectivă, se impune concretizarea acestui drept constituţional printr-o lege organică, care să facă posibilă ca acest enunţ normativ să nu rămână doar teoretic şi iluzoriu, ci să devină concrete şi - efectiv - aşa cum cere Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Din perspectiva dreptului la informare, unul din primele drepturi fundamentale care este invocat adesea, în legătură directă cu dreptul la protecţia unui mediu sănătos şi la un echilibru echitabil, este nevoie să amintim că, cel puţin acum, avem datoria să asigurăm condiţiile corespunzătoare exercitării dreptului la informare, condiţiile corespunzătoare exercitării meseriei de jurnalist, meserie esenţială pentru orice democraţie veritabilă.

De aceea, una din măsurile pe care comisia parlamentară de anchetă ar putea-o lua, trebuie - fără îndoială - să fie şi aplicarea concretă a convenţiilor Consiliului Europei, Convenţia de la Lugano privind responsabilitatea pentru activităţile industriale care dăunează mediului înconjurător şi produc consecinţe periculoase, şi desigur în legătură cu Convenţia Europeană privind combaterea poluării mediului prin mijloacele de drept penal.

Închei, spunând că este de datoria noastră să avem o legislaţie concretă şi efectivă pentru a asigura beneficiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Baltă.

Va urma domnul deputat Valentin Păduroiu.

Finalul va fi al doamnei deputat Amalia.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Fluieratul - doctrină politică".

În debutul campaniei electorale pentru alegerea primarilor şi consilierilor locali, preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Adrian Năstase, a făcut apel către toate formaţiunile politice să desfăşoare o campanie civilizată, având la bază programe politice, proiecte, idei constructive în spiritul fiecărei doctrine politice.

S-a exprimat convingerea că această campanie va evidenţia cine optează pentru o viziune constructivă, pentru dezbaterea pe proiecte, pentru identificarea soluţiilor, pentru profesionalism şi responsabilitate şi cine face din aceste alegeri şi din această campanie doar o luptă pentru putere.

Partidul Social Democrat şi-a propus o campanie pozitivă pentru că are ce spune şi arăta cetăţenilor. Desfăşurarea campaniei a reliefat însă prezenţa unei coaliţii - PNL-PD-PRM - inconsecventă în declaraţii, în continuă căutare a unei identităţi politice pierdute, de fiecare din partidele componente, şi care nu reprezintă altceva decât adevărata lor ofertă politică: lipsa de doctrină, lipsa de oferte şi soluţii, secetă de idei politice, dispreţ faţă de propriul electorat.

Declaraţia liderilor PNL-PD-PRM, bazate "pe sprijin reciproc avantajos", sunt veritabile cărămizi pe care se construieşte extremismul liberalo-democratic din România.

În absenţa unui program politic clar, a unei doctrine politice, a unor idei privind dezvoltarea în plan european, acestei coaliţii, la Botoşani, nu i-a rămas decât un singur mod de exprimare: fluieratul. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Valentin Păduroiu.

Va urma doamna deputat Amalia Bălăşoiu.

Domnul Valentin Păduroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "domnul Mircea Geoană, un viitor primar general pentru o viitoare capitală europeană - Bucureşti".

De la lansarea domnului Geoană drept candidat PSD pentru funcţia de primar general al Capitalei şi până în prezent, reprezentanţii presei scrise centrale nu mai contenesc cu întrebările retorice, gen: "Ce poate vorbi domnul Mircea Geoană cu manipulanţii de tramvaie, şefii de autobuze, de troleibuze, şoferii?" Ce poate el să le promită? Cum să convingă el şi cu ce limbaj în Giuleşti, în Ferentari, în Groapă, în Colentina ş.a.m.d.

Este de neînţeles cum reprezentanţii aşa-zis de marcă ai presei scrise, cum se doreşte domnul Nistorescu de la Evenimentul Zilei, induc opiniei publice ideea că bucureştenii, fie că sunt ei manipulanţi sau simpli locuitori ai cartierelor Ferentari, Giuleşti sau Colentina, trebuie să rămână condamnaţi la o viaţă de mahala, la gropi şi noroaie, la veşnice confruntări triviale între un primar general veşnic pus pe scandal şi un Consiliul general care încearcă să facă bucureştenilor un trai decent.

Domnilor "formatori de opinie", ridicaţi capul din gropile şi canalele înfundate ale Bucureştiului şi încercaţi să priviţi spre viitor, spre Uniunea Europeană. Sau, poate, nu doriţi acest lucru. Sau, poate că vă deranjează că PSD va duce Bucureştiul în 2007 în Uniunea Europeană ca un oraş modern, civilizat, şi în acest caz spuneţi-o! Nu ne mai zăpăciţi concetăţenii cu fel de fel de false probleme.

Dacă într-adevăr ţineţi cu adevărat la acest oraş, arătaţi-le cetăţenilor lui drumul corect pe care trebuie să meargă. Arătaţi-le oamenii capabili care să conducă destinele colectivităţii lor. Bucureştiul, la această oră, nu mai poate fi condus de un aşa-zis "gospodar şmecher", mereu într-o stare de scandal, cu cravata pe umăr, nemulţumit şi neînţeles de nimeni şi de nimic. Este momentul să ne îndreptăm spre un administrator de tip european, cunoscut şi capabil.

Mircea Geoană este omul care poate scoate Bucureştiul din starea balcanică în care l-a adus domnul Băsescu. Avem încredere în domnul Geoană, şi bucureştenii îl vor vota la 6 iunie 2004. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Finalul şedinţei noastre aparţine doamnei Amalia Bălăşoiu.

Doamna Amalia Bălăşoiu:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "20 mai - Ziua eroilor - prilej de comemorare a tuturor martirilor şi a marilor înaintaşi ai României".

După 50 de ani de comunism, sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă şi ziua cinstirii eroilor neamului, în care se cuvine să ne amintim de toţi cei care şi-au jertfit viaţa pentru ţară şi pentru popor de-a lungul istoriei milenare.

Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamul românesc,

Căci rupţi sunt ca din tare stâncă/ Românii orişiunde cresc.

Sunt numai câteva din cunoscutele versuri care atestă eroismul poporului nostru, pe care soarta, aşa cum sublinia Nicolae Iorga, l-a aşezat în calea necazurilor.

De altfel, toate argumentele, fie arheologice, fie documente scrise, arată că, de-a lungul vremurilor, de la primele formaţiuni statale existente pe teritoriul nostru şi până în deceniile contemporane, poporul nostru a avut de înfruntat multe vicisitudini.

Evul mediu este plin de astfel de evenimente: înaintaşi precum Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan-Vodă cel Cumplit, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir constituie dovezi grăitoare despre eroismul unor personalităţi luminoase prin faptele lor.

Secolele care au urmat n-au fost lipsite de asemenea eroi, dacă ne gândim la Tudor Vladimirescu, revoluţionarii de la 1848, precum Nicolae Bălcescu, fraţii Goleşti, C.A. Rosetti, Vasile Alecsandri, Avram Iancu.

Lista marilor români ar putea continua cu Alexandru Ioan Cuza, realizatorul primei faze a unităţii naţionale, Mihail Kogălniceanu, Ioan C. Brătianu, Tache Ionescu, de numele acestora din urmă legându-se crearea instituţiilor statului naţional modern.

România nu a fost ferită nici de marea conflagraţie mondială din 1914-1918, cu atât mai mult cu cât sosise momentul de înfăptuire a idealului naţional - reîntregirea ţării. Astfel, în august 1916, România, în urma semnării unui tratat de alianţă cu statele membre ale Antantei (Anglia, Franţa, Italia şi Rusia), prin care acestea recunoşteau drepturile poporului român asupra teritoriilor înrobite, declară război Austro-Ungariei. În textul Declaraţiei motivându-şi beligeranţa, Guvernul român arată că scopul intervenţiei României este înfăptuirea unităţii naţionale, dar care avea să ne coste enorm.

Sub deviza lansată de generalul Eremia Grigorescu, "Pe aici nu se trece", în vara anului 1917 s-au dat marile bătălii pe linia Galaţi-Focşani-Mărăşti-Oituz sub comanda unor strategi desăvârşiţi ca mareşalul Averescu şi Prezan, care au acoperit cu unanime elogii eroismul ostaşilor români.

Şi, într-adevăr, pe acolo nu s-a mai trecut. Luptele de la Mărăşeşti, Oituz şi Mărăşti au însemnat începutul contraofensivei româneşti, încheiată cu victoria finală, concretizată în desăvârşirea unităţii naţionale.

Cel de al II-lea război mondial, care prin declanşarea sa anula ceea ce ţara noastră câştigase în anul 1918, ne punea în situaţia să mai dovedim încă o dată eroismul caracteristic poporului român.

După cel de-al II-lea război mondial, ar trebui elogiată o altă galerie de eroi, a celor anticomunişti, dintre care puţini au avut şansa supravieţuirii, cei mai mulţi dispărând în închisorile comuniste: Ion Mihalache, Iuliu Maniu, George Brătianu, Constantin Argetoianu şi mulţi alţii, ale căror nume şi morminte au rămas necunoscute, atât supravieţuitorilor, cât şi societăţii în general.

Anul 1989 avea să aducă accesul poporului român la deplinele valori ale libertăţii şi democraţiei, dar din nou, cu multe sacrificii.

Apariţia în Bucureşti a unui Cimitir al Eroilor şi multe, prea multe morminte de eroi, majoritatea tineri, prea tineri, în Timişoara, Sibiu, Braşov, Cluj şi alte oraşe, eroii pe care îi cinstim în fiecare an la 22 decembrie, este o dovadă concludentă în acest sens.

Noile condiţii politice, economice şi sociale, europene şi mondiale, ne oferă din plin speranţa şi premisele evoluţiei poporului român pe o traiectorie ascendentă pe care ne-o dorim şi ne-am dorit-o din totdeauna. Dar, pentru ca să putem spera la un viitor demn trebuie să nu uităm să ne cinstim eroii şi marii înaintaşi. Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Privatizarea a două dintre cele mai importante obiective economice ale ţării este, după cum se vede, încununată de succes. Asta, mai ales datorită faptului că Guvernul condus de premierul Adrian Năstase s-a implicat activ în dezvoltarea economică a societăţilor comerciale aflate sub administrarea sa. Asta se întâmplă şi datorită faptului că, pentru acest Guvern, cea mai importantă latură a unei societăţi civile sănătoase, adică economia reală, este atent analizată.

Strategiile de dezvoltare economică nu se referă numai la acordarea de facilităţi pentru investitori sau la diminuarea taxelor către stat. Dezvoltarea economică reală se referă şi la trecerea în patrimoniul privat a societăţilor care rămăseseră sub patronajul statului. Mă refer, în principal, acum, la privatizarea SC Petrom SA şi SC Electrica SA Dobrogea. Aceste unităţi de maximă importanţă pentru economia naţională au fost privatizate într-un context extrem de delicat - în contextul în care trecerea lor către sectorul privat se impunea din cel puţin două motive. Dezvoltarea şi creşterea sectorului economic privat, în situaţia în care economia democratică de tip capitalist impune ca ponderea în aproape orice domeniu să o deţină sectorul privat. Pe de altă parte, aceste societăţi importante ca şi sector de activitate, cu infrastructură creată pe parcursul timpului, şi ca şi valoare efectivă trebuiau privatizate pentru ca cerinţele Uniunii Europene să fie îndeplinite. Cred că, în această situaţie, merită precizat faptul că Guvernul condus de premierul Adrian Năstase este singurul care a reuşit să privatizeze în mod real unităţi economice care sub alte guverne se aflau pe marginea unei prăpăstii financiare.

Rentabilizarea celor două societăţi a însemnat o provocare la care Guvernul actual a răspuns cu demnitate. Pe viitor, sunt convins că privatizarea a ceea ce a mai rămas sub administrarea statului se va produce în acelaşi mod - un mod corect, cinstit, eficient.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Vasile Miron:

Declaraţie politică: "Din nou despre evenimentul istoric al anului 2004".

În declaraţia mea politică din 2 martie 2004, intitulată "Evenimentul istoric al anului 2004", am făcut referire pe larg la faptele de arme ale celui care a fost Cel Mare şi Sfânt, voievodul Ştefan al Moldovei.

Tot cu această ocazie am vorbit şi despre regretabila tăcere privind comemorarea împlinirii unei jumătăţi de mileniu de la trecerea în nefiinţă a marelui voievod.

Am cerut ca bustul lui Ştefan cel Mare să fie aşezat în Palatul Parlamentului la loc de cinste şi nu în grupajul unirii şi în spatele altui voievod, aşa cum se află în prezent pe holul de la S1 - intrare deputaţi.

Cer domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, să dispună mutarea bustului voievodului Ştefan cel Mare între cele două coloane din marmură aflate în centrul holului din faţa sălii şedinţelor plenului Camerei Deputaţilor.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În timpul pe care îl am afectat astăzi pentru intervenţia politică mă voi referi, din nou, la acţiunile întreprinse de Guvernul Adrian Năstase pentru încheierea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Aderarea României la Uniunea Europeană este o ţină realistă. Este adevărat că mai sunt multe de făcut, dar atât Guvernul, cât şi poporul român vor întreprinde tot ce este necesar pentru semnarea tratatului şi pentru a face din aderare un succes.

O importanţă deosebită în procesul de integrare o vom acorda accelerării reformei în administraţia publică. Reforma administraţiei publice centrale şi locale este unul din criteriile esenţiale de evaluare a pregătirilor pentru aderare. Realizarea reformei în cadrul administraţiei publice centrale şi locale constituie un obiectiv de maximă importanţă în procesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007.

Un element de bază al reformei din administraţie îl constituie existenţa funcţiei publice independente. În perioada imediat următore vom întreprinde eforturi suplimentare, atât pentru consolidarea funcţiei publice, cât şi pentru formarea corespunzătoare a personalului.

Pentru implementarea Strategiei de accelerare a reformei administraţiei publice s-a definit deja cadrul general de programare, monitorizare şi evaluare. Pentru continuarea descentralizării serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare, până în luna iunie 2004 va fi adoptată o strategie naţională privind descentralizarea, ca parte a Strategiei naţionale privind accelerarea reformei administraţiei publice. De asemenea, vor fi luate măsuri pentru îmbunătăţirea sistemului de gestionare a resurselor umane, prin organizarea de reuniuni la nivelul reţelei grupurilor de monitorizare a reformei administraţiei publice, în vederea conştientizării responsabilităţilor ce revin funcţionarilor publici în procesul de descentralizare.

Toate aceste probleme sunt tratate cu maximă responsabilitate, atât la nivelul autorităţilor centrale, cât şi al celor locale. Voinţa politică existentă la nivelul autorităţilor guvernamentale va face ca toate capitolele Tratatului de aderare să fie încheiate în cel mai scurt timp, pentru ca acest document să fie semnat în primul semestru al anului 2005.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că, din nou, sunt nevoit să ating un subiect pe care încerc să îl u it pe cât posibil. Mă refer la atitudinea prezentată de Alianţa D.A., acea alianţă împotriva naturii, care nu are nici un scop curat, care nu poate să fie decât o mare păcăleală pentru cei care cred că există dualitate politică fără interes.

Fără a reveni prea mult asupra incompatibilităţilor de doctrină, fără a măsura în nici un fel forţa cu care cele două partide de buzunar îşi doresc locuri în Parlament, vreau să fac o precizare: alianţa dintre Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat a început de pe acum să crape. Liderul PNL, Theodor Stolojan, a încercat cât a putut să îşi adune în barca pe care o conduce nume care să atragă prin sonoritate. Cred că el nu a ştiut faptul că nu sonoritatea de orice fel a numelor contează pentru cei care, în mai puţin de două săptămâni, îşi vor alege primarii şi consilierii locali. În partidul care se erijează în continuatorul unor tradiţii respectabile şi care, de fapt, este doar un surogat politic şi-au făcut loc persoane de cea mai joasă speţă.

Candidaţii la primăriile unor oraşe sau comune, din partea PNL, sunt persoane care au o structură genetică cel puţin dubioasă. Oameni care, în majoritatea lor, se gândesc la propriile buzunare şi la funcţiile din administraţia locală care le-ar putea umple pungile. Oameni care nu ţin cont de nimic, în afara banilor.

De fapt, aceasta este şi esenţa sloganului unor candidaţi ai PNL, care nu sunt în stare decât să se gândească la bani. Evident, la banii lor, nu la cei ai celor care ar urma să îi aleagă.

Alianţa PNL cu PD nu va rezista. De fapt, ea nici acum nu mai rezistă. Coexistenţa intereselor celor care conduc cele două formaţiuni nu poate să suplinească tactul, cinstea, onoarea, corectitudinea. Cum vor putea să participe la alegerile generale, pentru Parlament şi Preşedinţie, cele două formaţiuni, pe liste comune, când, acum, candidaţii lor se împung şi se atacă reciproc în cele mai murdare moduri?

Eu cred că, până la alegerile din toamnă, cele două partide vor deveni legende. De fapt, acesta este viitorul lor. Viitorul unor dinozauri care scuipă foc şi încearcă să pârjolească tot ce prind în cale.

Am spus "dinozauri". Da, asta am spus. Dinozaurii au dispărut. Nici cei din realitatea cotidiană nu sunt departe de a dispărea. Sunt convins de asta.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Intervenţia mea se intitulează "Eroi au fost, eroi sunt încă..."

Domnule preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Ziua de 20 Mai este ziua eroilor neamului românesc, zi în care ceremoniile militare şi manifestările comemorative au loc pe tot cuprinsul ţării, acolo de unde şi unde au căzut la datorie în luptele date în ţară sau departe de ţară, jertfindu-se pe altarul libertăţii, fii ai patriei. Ei au murit pentru Patrie, pentru lege şi Neam, ştiuţi sau neştiuţi. Au murit tineri, ca vitejii, şi aşa vor rămâne în memoria neamului. Ei au murit căzând la datorie, pentru a se înălţa eroic în veşnicie, cinstea lor fiind pentru noi cea mai nobilă datorie pe care trebuie să o respectăm.

În această zi, în toate lăcaşurile de cult, s-au înălţat rugi în memoria celor care, prin supremul sacrificiu, pentru mai binele semenilor lor, s-au ridicat la cer şi care, prin sângele vărsat pe vatra strămoşească, au înnobilat pământurile noastre. Sânge pe care poporul nostru nu şi l-a dorit niciodată vărsat.

După evenimentele din decembrie 1989, sărbătoarea Zilei Eroilor se comemorează de Ziua Înălţării Domnului şi nu de 9 Mai, ca până în 1989, hotărâre luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a zugrăvi importanţa evenimentului şi proslăvirea eroilor noştri în această zi sfântă a Înălţării la Ceruri a Domnului de către poporul nostru, voi cita cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga: "Azi, când trec umbrele lor îndurerate că nu suntem fericiţi cum au vrut ei murind, să-i onorăm cu clipa de adâncă tăcere a reculegerii noastre şi, prezentând arma celor care străbat văzduhul românesc, să şoptim în fundul conştiinţei noastre: Morţilor pentru onor!"

În această zi a Înălţării Domnului, umbrele răzeşilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ale moşnenilor lui Mihai Viteazul şi ale moţilor lui Avram Iancu, sună din trompete şi buciume adunarea duhurilor eroilor români de pretutindeni, pentru ca un sobor de taină să vegheze la destinele României.

Odihnească-se în pace Eroii neamului românesc!

Domnul Cristian Sandache:

"Opoziţia sau broasca din fabula lui Esop"

Într-una din nemuritoarele sale fabule, înţeleptul Esop se referă la o broască pătrunsă brusc de importanţa existenţei sale pe care o considera epocală pentru restul lumii. Pe cale de consecinţă, batracianul se închipuia leu şi chiar reuşea să scoată răgete înspăimântătoare pentru cei necunoscători. Pitită în iarba bogată, broasca din fabulă se distra de zor observând cum reuşeşte să-i păcălească pe unii care, nevăzând-o, ci doar auzindu-i glasul, aveau senzaţia că se afla în zonă însuşi regele animalelor. Din întâmplare, leul chiar trecea pe acolo şi reuşi în cele din urmă s-o identifice, făcând-o una cu pământul.

Partidul Social Democrat este un partid responsabil şi serios care crede că toate eforturile de sunet şi lumină ale actualei Opoziţii nu fac altceva decât să-i contureze şi mai mult lipsa de soluţii concrete la nevoile oamenilor. Ca şi broasca din fabula esopiană, alianţa PNL-PD coordonată voiniceşte de tandemul Stolojan-Băsescu, se crede leu şi emite sunete asurzitoare, încercând să atragă atenţia asupra sa. În realitate, micimea acestei cooperative politice provoacă mai curând mila. Lipsa de aderenţă la electorat este o realitate. Unii candidaţi ai PNL sau PD recurg la sloganuri disperate, tip kamikadze, crezându-se fie eroi populari, fie vrăjitori care, printr-un simplu semn al baghetei, vor aduce laptele, mierea şi mai ales banii în buzunarele cetăţenilor - cazul competiţiei pentru primăria municipiului Iaşi e semnificativ în acestă privinţă. Spre deosebire de leul din fabula lui Esop, Partidul Social Democrat nu va zdrobi sub tălpi broasca buclucaşă, din simplul motiv că aceasta, în varianta sa contemporană intitulată "DA-PNL-PD-OAC!", se va autopulveriza singură din cauza dozei mari de ridicol conţinută în organismul său.

Doamna Maria Lazăr:

Deşi ne aflăm la jumătatea perioadei de desfăşurare a campaniei electorale, partidele din opoziţie dau dovadă de o cumplită oboseală ce degenerează adesea în adevărate crize, ce nu pot fi depăşite, în care îşi arată incapacitatea de a cuceri electoratul.

În loc să recunoască adevăratele cauze, determinate de lipsa unei oferte electorale credibile şi a unei campanii ineficiente prin care să convingă electoratul, se lansează în atacuri furibunde la adresa P.S.D.-ului, a Guvernului şi a Preşedinţiei. Este de neînţeles faptul că P.N.L. şi P.D., care au trecut prin alternanţa la putere, după 1990, nu pot înţelege că oamenii nu pot uita atât de repede modul în care s-au comportat şi mai ales nu iartă faptul că pe timpul cât au guvernat s-au produs cele mai mari regrese în plan economic şi social, care au afectat cea mai mare parte a populaţiei.

Starea de disperare şi nervozitate la care au ajuns îi împinge până acolo încât se lansează în atacuri dure, neîntemeiate la adresa actualei puteri, încercând zadarnic, să echilibreze o situaţie în care sunt net depăşiţi, aruncând praf în ochii electoratului cu promisiuni populiste, demagogice şi fără acoperire. În orice împrejurare, acuză P.S.D.-ul de intenţia de a frauda electoratul, Guvernul, că adoptă măsuri sociale în scop electoral şi preşedintele ţării că face propagandă în favoarea P.S.D, mergând până acolo încât să ceară demiterea preşedintelui ţării, străduindu-se din răsputeri să adune semnăturile deputaţilor opoziţiei în acest scop.

Este regretabil faptul că PSD nu are în partidele de opoziţie adversari politici pe măsură, în care confruntarea deschisă, pe baza argumentelor şi soluţiilor să ofere electoratului posibilitatea să discearnă şi să aleagă, în cunoştinţă de cauză, pe cei mai buni, în interesul real al cetăţenilor şi al comunităţilor locale.

P.S.D. apreciază că electoratul românesc s-a motorizat şi este mult mai informat şi mai pregătit faţă de alegerile anterioare şi îşi va investi încrederea în partidul care a demonstrat competenţă şi voinţă politică pentru înfăptuirea reformelor în România şi integrarea ţării în Uniunea Europeană.

Domnul Marian-Adrian Motoc:

"Între promisiuni şi realizare"

De când a venit la guvernare, Partidul Social Democrat a demonstrat că este în putere să schimbe mersul României în bine, că ştie să-şi folosească puterea pentru a ajuta oamenii, pentru a fi aproape de ei, pentru a îndrepta ţara în direcţia cea bună. dar, deşi toate semnalele ne arată că în România începe să fie bine, vedem, în continuare, politicieni care critică şi acuză neîntemeiat partidul de guvernământ, politicieni care pun mereu beţe în roate şi care ar face orice pentru a ajunge din nou la putere. Theodor Stolojan, Traian Băsescu şi colegii lor de alianţă, încearcă prin orice metode să arate că Guvernul este incompetent, dar, în acelaşi timp, tot Guvernul, este lăudat, chiar suntem deja membri NATO, fiind şi foarte aproape să intrăm în Uniunea Europeană.

Astăzi tot mai mulţi români au un trai mai bun, un venit mai sigur, un viitor mai bun pentru ei, pentru copiii lor, pentru cei aflaţi în nevoi, au venitul minim garantat. Pensionarii sunt ajutaţi, mai mult, producătorii agricoli sunt ajutaţi cu subvenţii şi cu pensii mai mari. Elevii au calculatoare în şcoli şi, începând din această primăvară, vor avea calculatoare şi acasă. Familiile sărace vor fi sprijinite să-şi trimită copiii la liceu. PSD va face mai mult pentru că este nevoie să facem mai mult. Se va dubla salariul minim, se vor asigura condiţiile pentru ca salariul mediu să se dubleze la rândul său. Acestea fiind numai printre puţinele intenţii pe care şi le propune Partidul Social Democrat să le reanalizeze în următorii ani, şi, cu siguranţă, va reuşi să ducă la bun sfârşit şi aceste etape sociale iminente, la fel cum le-a finalizat şi pe cele de până acum.

Partidul Social Democrat a demonstrat că nimeni nu este uitat, toţi sunt importanţi în strategia actualului partid de guvernământ, ba mai mult chiar, aşa cum a afirmat preşedintele PSD şi primul ministru al României, dl Adrian Năstase, fiecare are un sprijin în PSD. Acest sprijin s-a concretizat în anii cât a guvernat PSD şi a devenit o realitate. Este o realitate care nu mai poate fi combătută cu vorbe goale şi afirmaţii mincinoase de către adversarii politici actuali ai PSD. Uneori, la fapte nu poţi să răspunzi decât numai cu fapte, ori aceşti lideri de partide din opoziţie consideră că vorbele lor sunt în stare să şteargă marile realizări sociale, educaţionale, politice (naţionale şi internaţionale), culturale etc., întreprinse de către social-democraţi. Cei care spun că România merge în direcţie greşită sunt însă aceiaşi care au dus, acum 4 ani, ţara către dezastru, către excludere, către sărăcie. Nu-i mai crede nimeni, pentru că ei nu au dreptate. Cum poţi să susţii că ţara merge pe un drum greşit, când fiecare dintre realizările guvernării a fost un pas înainte, apreciat de români şi aprobat de Europa? ne întrebăm de fiecare dată când adversarii politici tind să mai afirme lucruri fără susţinere.

Aşadar, concluzia nu este decât una: PSD a afirmat şi a confirmat, prin fapte, prin acţiune, prin concretizarea şi materializarea idealurilor, iar celelalte partide, care au avut ocazia de a guverna acum patru ani, vorbesc, acuză, polemizează, se contrazic şi, prin urmare, rămân la stadiul promisiunilor nerealizate şi imposibile.

Doamna Daniela Bartoş:

"Femeile social-democrate la alegerile locale din 6 iunie 2004"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Implicarea femeilor în politică şi promovarea acestora în structurile de conducere sunt probleme care au constituit subiectul a numeroase dezbateri în ultimii ani. Concluzia a fost întotdeauna că este nevoie de o prezenţă mai mare a femeilor în viaţa politică şi că acestea trebuie încurajate pentru a participa la luarea deciziilor.

Organizaţia de Femei a Partidului Social Democrat a pledat permanent pentru o reprezentare corectă a femeilor şi bărbaţilor în structurile politice şi sociale de decizie. Femeile au dreptul la o participare egală la viaţa politică - este opinia femeilor social-democrate - şi pot contribui la progresul societăţii pe baza resurselor specifice acestora, în special în domeniul creativităţii şi solidarităţii.

Rolul femeilor în politică începe însă să fie recunoscut pentru că, la alegerile locale din luna iunie, reprezentarea acestora pe listele electorale a devenit tot mai vizibilă.

Pe listele Partidului Social Democrat se regăseşte un număr important de femei care au decis să intre în cursa pentru ocuparea funcţiei de primar, de consilier judeţean, municipal, orăşenesc sau comunal. Din cei 51.852 de candidaţi ai PSD, 8.542 sunt femei. Aceasta înseamnă că femeile reprezintă 16,5% din numărul total al candidaţilor PSD. Este un procent important, mai ales că la acesta se adaugă cel al tinerilor, de 20,4%, aceştia ocupând 10.558 dintre candidaturi.

PSD îşi demonstrează astfel deschiderea şi încrederea faţă de femei şi tineri şi recunoaşte rolul pe care aceştia îl pot avea în promovarea unei altfel de politici, care are în centrul său interesul cetăţeanului. Este parte a procesului de modernizare pe care PSD l-a iniţiat şi pe care, cu siguranţă, îl va continua la alegerile generale.

Este un semnal pozitiv, un pas înainte că femeile se regăsesc într-un număr important pe listele alegerilor de la 6 iunie şi că ne sunt recunoscute, în acest fel, calităţile şi capacitatea de a participa la luarea unor decizii responsabile, corecte, în favoarea comunităţii. Nu trebuie însă să încetăm să milităm mai departe pentru o implicare mai mare a femeilor în politică şi pentru promovarea lor în structurile de decizie.

Noi, femeile înregimentate politic, trebuie să ne încurajăm semenele, să le spunem că vocea lor trebuie să se facă auzită şi că au dreptul să participe la actul politic.

Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea:

"Bomba cu ceas din societatea românească"

Nu ne erau, se pare, de ajuns, bomba sărăciei endemice, a şomajului galopant, a lipsei minimului coeficient de siguranţă, a lipsei de locuinţe şi locuri de muncă. Nu erau suficiente necazurile pricinuite de vandalizarea patrimoniului public, de nimicirea economiei. Nu erau destule suferinţele şi umilinţele cauzate de fiscalitatea sufocantă şi de sarabanda preţurilor la alimente şi energie. Pe lângă atâtea samavolnicii şi nedreptăţi, românii împovăraţi de boli, de mizerie, de lipsuri şi inechităţi, mai suportă şi jugul infernal al fărădelegii, al dispreţuirii tuturor legilor statului. Drept a zis cine a zis că în România de azi funcţionează o singură lege: legea junglei. În goana lor nebună după averi, după câştiguri fabuloase, ciocoii noi calcă în picioare toate legile, inclusive pe cele ale circulaţiei pe drumurile publice şi ale protecţiei vieţii şi mediului.

Deşi există o legislaţie a transporturilor speciale conform căreia vehiculele de mare tonaj care transportă produse periculoase, explozibile ori inflamabile, trebuie să poarte plăcuţe indicatoare cu menţionarea produsului, a caracteristicilor şi pericolelor, precum şi precizări asupra mijloacelor de intervenţie în caz de nevoie, aceasta este ignorată cu prejudicii grave asupra întregii societăţi. De asemenea, astfel de mijloace de transport trebuie însoţite de antemergătoare cu semnalizare specifică. Nerespectarea acestor măsuri de prevedere a dus la catastrofa de la Mihăileşti din 24 mai a.c. în urma căreia au murit 18 oameni nevinovaţi, alţii au fost răniţi iar unii sunt declaraţi dispăruţi: pompieri militari, poliţişti, ziarişti, cetăţeni de bună credinţă care săriseră în ajutor. Explozia provocată de aprinderea a 23 tone de azotat de amoniu cu o forţă de distrugere echivalentă cu şase bombe de aviaţie a spulberat vieţi, automobile, utilaje de intervenţie, case, distrugând autostrada Bucureşti -Urziceni-Buzău în care s-a format un crater de aproximativ 30 m diametru şi 10 m adâncime, dizlocând aproximativ 8000 m cubi de pământ.

Zadarnic şi tardiv s-au mobilizat autorităţile, miniştrii transporturilor, ai administraţiei şi internelor, prefectul şi comandamentul pentru prevenirea dezastrelor arătând o solicitudine şi o frenezie perfidă, mai mult electorală, post factum. Pagubele materiale şi pierderile de vieţi omeneşti sunt nu doar urmările unui simplu accident rutier, ci dovada clară că societatea românească este scăpată de sub orice control. Dacă măcar acum, după tragicul accident, se doreşte ca astfel de drame să nu se mai repete, aşteptăm de la actuala Putere măsuri drastice de pedepsire a vinovaţilor. Limitându-se doar la paleativele despăgubirilor materiale, a reparării distrugerilor şi la atribuirea unor sume de bani familiilor rămase fără maşini, fără case, fără sprijin, fără părinţi, fără copii, nu se vor achita de obligaţiile morale şi legale pe care le au guvernanţii faţă de cetăţenii care i-au adus la putere. Fără aplicarea cu fermitate a rigorilor legii, cei ce aleargă numai după chiverniseală personală, după acumulare de averi, abandonând populaţia în ghearele mafiei atotstăpânitoare şi atotdistrugătoare, vor face ca bomba cu ceas a nemulţumirii populare care ticăie în societatea românească să explodeze într-o zi aruncându-ne pe toţi în haosul războiului civil.

Mai lăsaţi, domnilor guvernanţi, hoţia, afacerile oneroase, corupţia generalizată, mita electorală, abuzurile şi desfrâul, vânătorile şi chiolhanurile şi mai ocupaţi-vă şi cu corecta administrare a treburilor publice. Ajunge atâta demenţă cumulardă şi antinaţională. În ce lume doriţi dumneavoastră să ne integraţi? În lumea civilizată a ordinii, a legii, a prosperităţii şi democraţiei, în lumea a treia a sărăciei, mizeriei, anarhiei şi debusolării sau de-a dreptul în lumea de apoi?

Mai devreme sau mai târziu veţi plăti nu numai cu averile, ci şi cu libertatea sau chiar cu viaţa pentru fărădelegile şi comportamentul vostru barbar. Mai avem, totuşi, o Patrie, lăsată de strămoşi. Nu ne-o spulberaţi ! Nu ne mai traumatizaţi cu grobianismul dumneavoatră de şobolani apatrizi şi fără Dumnezeu. Treziţi-vă !

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În încercarea de a restructura/privatiza unele societăţi de stat, guvernul a hotărât să anuleze datoriile bugetare şi penalităţile de întârziere pentru 31 de societăţi de stat.

Dincolo de justificarea strict economică a unor asemenea măsuri de clemenţă, există un dublu standard de abordare, o discriminare între sectorul de stat şi cel privat.

În timp ce unităţile de stat beneficiază de ştergerea datoriilor restante şi a penalităţilor de întârziere, autorităţile execută silit, cu o grabă suspectă, firme private cu restanţe adesea incomparabil mai mici. Nu spunem desigur, să fie anulate din condei toate datoriile societăţilor comerciale, indiferent cine ar fi proprietarul.

Însă, dacă statul a găsit această formă de sprijinire a companiilor pe care le administrează, ar trebui să se gândească şi la una de stimulare a mediului de afaceri privat. Iar semnalele că este nevoie de aşa ceva au fost date chiar de investitori, fie ei români sau străini.

Cu mai puţin de două luni în urmă, Nemad Pacek, directorul grupului "The Economist", arăta că România are greutăţi să intre în competiţia pentru atragerea investitorilor străini tocmai din cauza impozitului prea mare pe profit. Deşi forţa de muncă este încă ieftină la noi, firmele străine sunt descurajate de fiscalitatea extrem de ridicată pe salarii. Aşa se explică şi un alt fenomen care îngrijorează autorităţile: deficitul de cont curent.

Cu ocazia întâlnirii anuale a Asociaţiei Pieţelor Financiare, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, a recunoscut că taxele sufocante scad productivitatea.

Deoarece produsele româneşti nu mai sunt competitive nici pe piaţa internă, din cauza costurilor mari de producţie, tot mai multe firme aleg să importe aceleaşi mărfuri la preţuri sensibil mai mici. Aşa apare deficitul de cont curent, creându-se o presiune prea mare pe importuri şi pe cererea de valută pentru achitarea lor.

Relaxarea fiscală luată în discuţie de autorităţi pentru anul viitor nu rezolvă însă problema datoriilor acumulate până acum de sectorul privat. Firmele private sunt dezavantajate de anulările de taxe şi impozite, valabile doar pentru sectorul de stat. Iar motivaţia că sprijinul guvernamental are şi rolul de a stopa şomajul e cam şubredă.

În momentul de faţă nu coloşii industriali neprivatizaţi sunt cei mai mari generatori de şomeri, ci tocmai sectorul privat.

Datele statistice arată că rata şomajului se află într-o uşoară creştere la nivel naţional, ajungând la 7,7% în februarie anul trecut, comparativ cu 7,6% înregistrat în luna ianuarie. Altfel sus, într-o singură lună, cam 8.900 de oameni au rămas fără locuri de muncă.

O analiză recentă, aparţinând Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, demonstra o realitate penibilă: în loc să fie creator de locuri de muncă, sectorul privat a ajuns să fie generator de şomeri, în condiţiile în care mai bine de jumătate dintre cei rămaşi pe drumuri provin de la firmele particulare.

Din păcate, nici privatizarea marilor societăţi nu a avut darul să rezolve problema şomajului, dimpotrivă. Tot statul a fost acela care a scos bani de la buget pentru cei peste 700.000 de şomeri, Guvernul cheltuind mai mult de 2500 de miliarde de lei din bugetele asigurărilor pentru şomaj. Banii provin, fireşte, tot din suprataxarea firmelor private.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât numărul de firme private este în scădere. În condiţiile în care nu sectorul de stat, ci cel privat generează "grosul" produsului intern brut, grija guvernanţilor ar trebui să se îndrepte tocmai spre aceasta din urmă, ca motor al creşterii economice.

Anul trecut, spre exemplu, într-o singură lună s-au desfiinţat tot atâtea societăţi cât în perioada 1990-2002.

Dacă situaţia se va perpetua şi nu vor fi luate măsuri de sprijinire a firmelor private, atunci autorităţile vor fi obligate să găsească de lucru nu pentru 20.000-30.000 de potenţiali şomeri din sectorul de stat, ci pentru 40 la sută din forţa de muncă angajată (deocamdată) de societăţile private.

Domnul Ion Bozgă:

"Industria alimentară românească în piaţa unică europeană"

Cel mai important sector industrial din Uniunea Europeană, cu o producţie de peste 626 miliarde de euro, reprezentând 13% din totalul industriei de prelucrare, este cel al industriei alimentare şi al băuturilor, mai mare decât sectorul de automobile, chimie sau de maşini şi echipamente. Este sectorul care: asigură locuri de muncă pentru 3,6 milioane de persoane, din care 1,4 milioane de angajaţi în companii mari; cumpără şi transformă 70% din întreaga producţie agricolă a Uniunii Europene; furnizează o gamă largă de produse pe piaţă pentru 370 milioane de consumatori - 450 de milioane după extindere; exportă produse în valoare de 46 miliarde de euro.

Industria alimentară este dominată de patru sectoare: băuturi, produse diverse, incluzând panificaţia, ciocolata, dulciurile, produsele din carne şi produsele lactate.

Guvernul României, prin măsurile luate, nu face decât să dezvolte acest sector de activitate şi în ţara noastră. Dezvoltarea sectorului din industria alimentară la nivelul celui din Uniunea Europeană impune alocare de sume foarte mari pentru retehnologizarea acestuia.

Guvernul României a alocat sume imense în acest sens, având acces la acestea toţi procesatorii care doresc dezvoltarea propriului sector. Programul SAPARD este unul dintre programele care acordă sume nerambursabile în procent de 50% tuturor procesatorilor din România.

Felicit pe toţi aceia care depun eforturi şi dezvoltă acest important sector de activitate.

Felicit Guvernul României pentru atenţia acordată dezvoltării sectorului de industrie alimentară.

Domnul Ioan Sonea:

"Campanie continuă"

Se apropie sfârşitul anului şcolar. Elevii vor premii. Profesorii vor prime. Şi unii şi ceilalţi aşteaptă de fapt mila Guvernului. Dacă primii pot fi înşelaţi mai uşor, cu cărţi de poveşti cumpărate din banii părinţilor sau a unor binevoitori, profesorii se gândesc că vine vara şi au dreptul la un concediu în care să se refacă, să se bucure de o excursie în străinătate (?) sau într-o staţiune, la munte sau la mare, ca în filmele vechi. Singura problemă este că nu au bani. Au avut promisiuni care nu s-au materializat. Câteva sindicate din învăţământul preuniversitar - Federatia Sindicatelor Libere din Invăţământ, Federaţia Educaţiei Naţionale şi Federaţia "Spiru Haret"- promit o grevă de avertisment, un miting şi un marş de protest în Bucureşti.

Cu puţin timp în urmă, sindicatele cereau executivului negocierea unei noi legi a salarizării pentru personalul didactic, nedidactic şi auxiliar, prin care salariile în învăţământul preuniversitar să se dubleze în două etape: cu 50% de la 1 septembrie 2004 şi cu încă 50% de la 1 ianuarie 2005. Nemulţumirile au la bază faptul ca Guvernul nu a oferit garanţii de respectare a termenelor solicitate pentru majorarea salariilor întregului personal din învăţământ, creşterea salarială de 5% nu a fost acordată şi pentru personalul nedidactic, nu s-a rezolvat problema includerii indemnizaţiei de dirigenţie si a sporului de doctorat în categoria celor care constituie baza de calcul pentru sporurile şi indemnizaţiile care se calculează in raport cu salariul de baza. Chiar dacă de la 1 mai, salariile personalului didactic si didactic auxiliar din învăţământ cresc in medie cu 5%, această creştere nu se încadrează în promisiunile vechi şi noi. Din nou, guvernul promite că, pană la sfârşitul anului şcolar, va apare proiectul unei legi privind salarizarea personalului din învăţământ. Dar acest proiect nu umple punga.

Problema cea mai gravă care are consecinţe asupra şcolii este declinul demografic. Nu peste mult timp, şcolile nu vor mai avea elevi. Conform unei statistici elaborate de Ministerul Muncii privind populaţia României, suntem fruntaşii europeni la mortalitate, în timp ce rata natalităţii este în continua scădere - în 2002 se născuseră cu 30 % mai putini copii fata de 1990, în timp ce populaţia în vârstă de peste 68 de ani crescuse pana la 13,6 %, fata de 11 % in 1992. În 2002 s-a înregistrat cea mai scăzută rată a căsătoriilor din ultimii 50 de ani. În ultimii patru ani, HIV/SIDA, a făcut de trei ori mai multe victime, rata maximă de infecţie constatându-se la grupa vârstă de 13-24 de ani. În acelaşi timp se intensifică migraţia, care se dublează de la un an la altul. Şi în acest domeniu se fac proiecte şi promisiuni.

Totul ca într-o campanie electorală. Dar chiar aşa şi este starea României: o campanie continuă. Şi cum alegerile locale bat la uşa fiecărui român, până acum partidele şi politicienii au "investit", doar intr-o săptămână, pentru viitorul lor suma de 1.000.000 dolari. Conform datelor furnizate de presă, PSD este fruntaş cu 289.780 de dolari, urmând PUR cu 191.667 dolari, Alianţa PNL-PD - 105.892 dolari, PNL - 60.007 dolari, PD - 25.616 dolari, PER - 11.626 dolari, PNG - 11.396 dolari; PRM, cu 4.998 etc. Nu îndrăznim să întrebăm de unde provin banii. Dacă toţi banii aceştia ar fi investiţi în şcoli, cămine, medicamente, alta ar fi soarta profesorilor. Dar profesorii sunt formatori de opinie şi ştiu ce au de făcut. Câte cărţi, caiete, rechizite s-ar putea acorda cu titlu gratuit şcolarilor, în locul afişelor şi materialelor de propagandă rupte de adversari şi de ploaie? Dar aşa-i românul, vrea spectacole şi circ, pentru a se răzbuna pe el însuşi.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Guvernul se laudă de circa un an cu lupta anticorupţie după ce a adus în Parlamentul un pachet de legi privind pretinsa diminuare a corupţiei, ca o consecinţă firească a sesizărilor din ce în ce mai numeroase pe tema răspândirii acestui flagel la toate nivelurile societăţii.

Corupţia, fenomen legat strict de puterea politică şi administrativă, a cunoscut salturi spectaculoase cuprinzând inclusiv nivelul guvernamental, cazurile de miniştri implicaţi fiind concludente.

Cu toate acestea se observă că un alt ministru chemat să contribuie la stârpirea corupţiei îşi declină competenţa şi ne asigură că în societatea românească există practici mafiote, de parcă noi nu am şti, dar fără să aibă capacitatea să intervină prin megaministerul controlului.

Baronii locali, învăţaţi şi ocrotiţi de baronii centrali ai PSD, au învins şi au reuşit să-şi menţină poziţia cu sprijinul preşedintelui Ion Iliescu şi prim-ministrului Adrian Năstase.

Primul face campanie electorală şi se afişează cu baronii, al doilea i-a pus pe listele pentru alegerile locale ca să nu-şi închidă puşculiţele sau să vorbească despre sumele pe care le-au vărsat la partid ori la persoane suspuse.

Constatăm că neputinţa ministrului controlului se transformă în strigăte că mai sunt baroni, însă numai la opoziţie, şi-şi permite să aducă în atenţia opiniei publice cazuri închise de justiţie, care nu au nici o legătură cu viaţa politică.

Dacă acest ministru mai avea o urmă de credibilitate profesională acum a pierdut-o definitiv: incompetenţa, politicianismul, apărarea sistemului corupt este tot ce defineşte un ministru care trebuia să facă din control un instrument echidistant politic, un instrument de sancţionare a celor care încalcă legea, un instrument prin care statul să impună domnia legii.

Încă o şansă ratată din cauza caracteristicilor actualului guvern şi partid de învăţământ, demagogie, minciună, manipulare şi sacrificarea oricărui principiu de dragul câştigării alegerilor şi perpetuării la putere.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am ferma convingere că pe 6 iunie 2004, candidaţii PSD vor câştiga în faţa adversarilor lor politici majoritatea primăriilor, pentru că noi avem cele mai bune echipe şi cei mai competenţi viitori primari. Avem de partea noastră realizările remarcabile ale guvernării, ne bucurăm de sprijinul opiniei publice interne şi internaţionale şi suntem singurii capabili să integrăm România în cadrul structurilor Uniunii Europene.

Victoria noastră va fi victoria tuturor românilor, victoria generaţiilor de mâine. Istoria va consemna rezultatele de excepţie ale guvernării Adrian Năstase şi va înscrie cu litere de aur perioada 2000-2004 pe firmamentul epocii postdecembriste, o epocă dureroasă, dar şi spectaculoasă totodată.

Victoria este întotdeauna mai frumoasă atunci când se obţine prin muncă şi luptă cinstită, cu credinţă în Dumnezeu şi încredere în virtuţile poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Challenge Day - o zi a sportului în Caracal"

În anul 2004, singura localitate din România selectată pentru a participa la Challenge Day, având în vedere activitatea sportivă de masă şi rezultatele obţinute, este municipiul Caracal, judeţul Olt.

Miercuri, 26 mai, participanţii de toate vârstele din Caracal se vor confrunta cu reprezentanţii din Loei Province - Muarg Distrikt din Tailanda între orele 9,00 - 21,00.

Scopul principal al acestei întreceri este acela de a da posibilitatea oamenilor, oraşelor şi ţărilor de a se cunoaşte mai bine, de a lega sau întări legături de prietenie, prin intermediul sportului.

Se urmăreşte creşterea interesului comunităţii pentru activităţi fizice.

Recompensa oraşului câştigător o reprezintă dreptul de a-şi arbora drapelul, timp de o săptămână, pe clădirea Primăriei oraşului partener în această întrecere prietenească.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reforma sistemului judecătoresc şi consolidarea Statutului magistraţilor reprezintă o prioritate pentru Guvernul României. Obiectivul principal al reformei în justiţie îl reprezintă consolidarea independenţei Statutului magistratului, precum şi asigurarea realizării eficiente a actului de justiţie, de natură a răspunde nevoilor cetăţenilor şi a asigura compatibilitatea sistemului judiciar românesc cu cele ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Reforma priveşte în primul rând garantarea independenţei justiţiei. Măsurile care se au în vedere pentru realizarea acestui obiectiv se referă în principal la: consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, întărirea rolului acestuia prin introducerea principiului colegialităţii, exercitarea exclusivă a unor atribuţii legate de numirea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a magistraţilor, restrângerea posibilităţii Procurorului General de a introduce recurs extraordinar împotriva hotărârilor judecătoreşti, creşterea autonomiei Institutului Naţional al Magistraturii şi eliminarea posibilităţii numirii de judecători sau procurori, fără participarea la un examen special.

O altă prioritate în acest domeniu o constituie formarea continuă a judecătorilor. Avem în vedere dezvoltarea de programe de perfecţionare profesională atât pentru judecători, cât şi pentru celelalte categorii de profesiuni juridice: executori judecătoreşti, grefieri şi personal din Ministerul Justiţiei.

Capacitatea administrativă a instanţelor va fi îmbunătăţită prin ocuparea locurilor vacante, angajarea de judecători pentru secţiile speciale de minori, îmbunătăţirea infrastructurii tribunalelor, generalizarea sistemului integrat de management al dosarelor, reorganizarea unor instanţe şi înfiinţarea unor sedii secundare acolo unde acest lucru se justifică din punct de vedere al volumului de activitate.

Toate aceste măsuri fac parte din strategia de aderare a Guvernului României pentru alinierea instituţională, măsură absolut necesară pentru semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Virgil Popescu:

"Campania electorală a PSD - corectitudine şi decenţă politică"

Partidul Social Democrat a declarat şi susţinut, de la începutul campaniei pentru alegerea autorităţilor publice locale, că doreşte o atmosferă de corectitudine, de confruntare principială şi dezbatere deschisă, în faţa electoratului, care să dovedească că procedurile democratice sunt bine însuşite şi aplicate în societatea românească.

Pe toată durata campaniei electorale, PSD a demonstrat că între declaraţii şi fapte este o deplină concordanţă, un deplin respect faţă de partenerii de campanie, chiar aflaţi în opoziţie, dar şi faţă de electorat.

PSD nu a abordat campania cu agresivitate faţă de opoziţie, ci cu luciditate şi pragmatism, prezentându-şi realizările de până acum, echipele de candidaţi şi oferta electorală pentru următorii patru ani, lăsând cetăţenii să aprecieze singuri îndeplinirea angajamentelor din anul 2000 şi valoarea noilor propuneri.

Opoziţia, reprezentată de PD şi PNL, îşi fundamentează însă întreaga campanie pe o agresivitate nu numai nemotivată, dar şi cu scopul clar de a deturna atenţia electoratului în alte direcţii, pentru a nu-i lăsa timp de evaluare, cântărire corectă şi implicare conştientă în procesul de votare.

Absurdul poziţiilor adoptate de PNL şi PD este demonstrat şi de vehemenţa cu care îşi permit să pretindă ca vizitele preşedintelui României - domnul Ion Iliescu - în ţară să nu mai aibă loc în perioada campaniei electorale.

Absurditatea revendicărilor PD şi PNL se adaugă necunoaşterii şi ignorării prevederilor constituţionale, dar şi depăşirii oricăror limite de exprimare, comportament civilizat, atitudine europeană aşa cum această alianţă ar trebui să-şi impună măcar din norme elementare de educaţie politică.

Comportamentul electoral din teritoriu al PD şi PNL dovedeşte aceeaşi fundamentare pe agresivitate rigidă, fără onestitate şi justificare, sau consideraţie faţă de electorat. La întâlnirile electorale pe care le au reprezentanţi ai PSD în teritoriu, deseori, membri ai partidelor de opoziţie infiltrează grupuri de presiune - de altfel binecunoscute ca apartenenţă politică pe plan local -, provoacă dezordine sau manifestări ostile, îşi difuzează materiale electorale.

Dacă în teritoriu manifestările sunt clar tendenţioase, în faţa mass-mediei reprezentanţii opoziţiei devin subit cavaleri declaraţi ai corectitudinii, afişându-şi o imagine de dezavantajaţi şi discriminaţi.

Din duşmani ai migraţiei politice, în principiu şi numai în mass-media, opoziţia nu ezită şi nu scapă nici un prilej pentru a prelua membri de la alte partide, chiar şi în ultima zi de depunere a listelor de candidaturi pentru alegeri.

Atitudinea duplicitară, atacurile gratuite asupra PSD, lansarea unor teme false, precum posibila fraudă electorală, demagogia, sunt presupusele arme politice cu care opoziţia vrea să câştige poziţii electorale avantajoase.

În contrast evident cu astfel de manevre, PSD are răbdarea şi decenţa politică de a răspunde civilizat tuturor provocărilor, fără a le genera, de a promova o campanie electorală corectă, de nivel european.

Electoratul apreciază faptele, evaluează propunerile şi chiar modul de prezentare în alegeri ca garanţii ale aplicării în viitor a cerinţelor unei vieţi democratice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Zgonea:

"Teze şi antiteze"

Apropierea momentului alegerilor locale corespunde cu intensificarea, dar şi cu nuanţarea atacurilor Opoziţiei la adresa partidului de guvernământ.

Săptămâna trecută, reprezentanţii opoziţiei îşi săpau propria groapă. Într-un târziu au înţeles şi au tăcut. Ei susţineau că administraţia locală e plină de corupţie, admiţând că cei mai corupţi sunt reprezentanţii lor în primării şi în consiliile locale.

Pornindu-se, probabil, de la această constatare, s-a abandonat, în mare măsură, tema corupţiei ca temă electorală. Opoziţia a devenit, brusc, preocupată aproape excesiv de ideea fraudării alegerilor de către PSD. O astfel de gândire este de-a dreptul aberantă fie şi observînd- nu este nevoie de analiză- rezultatele sondajelor de opinie, indiferent de institutul care le-a realizat. Un partid plasat în fruntea clasamentului competiţiei electorale nu are de ce să-şi pregătească vreo strategie absconsă şi frauduloasă!

Recent, Opoziţia a mai găsit o temă de atac: preşedintele Iliescu ar face campanie pentru PSD, motiv pentru care Alianţa PNL-PD se gândeşte să încerce declanşarea procedurilor de suspendare a şefului statului! Personajele care au lansat respectiva chestiune sunt într-o penibilă criză de idei! Dacă ar fi gândit înainte de a formula, ar fi ajuns la concluzia că demersul este nu numai pueril, dar şi lipsit de cel mai elementar simţ practic! Îmi voi demonstra afirmaţia printr-o metodă logico-matematică binecunoscută: reducerea la absurd.

Admiţînd, prin absurd, că ar reuşi declanşarea procedurilor de suspendare şi finalitatea propusă, ce ar obţine, ţinînd cont de faptul că suntem, deja, în ultima decadă a lunii mai? Răspunsul este: nimic! Dacă doresc alegeri anticipate, în conformitate cu prevederile constituţionale, acestea s-ar desfăşura, întâmplător, la termen! Acelaşi "nimic" l-ar obţine şi ţinând cont de faptul că, în conformitate cu legea fundamentală -pe care demonstrează fie că nu o cunosc în literă, fie că nu o cunosc în spirit- interimatul ar fi asigurat de preşedintele Senatului!

Aberaţia săptămânii (după gafa săptămânii) s-a transformat într-o creştere a încrederii electoratului în partidul lui Iliescu şi Năstase. Opoziţia caută, prin orice mijloc, să creeze o breşă între partidul de guvernământ şi preşedintele României. Este inutil să detaliez de ce, dar reamintesc că nu au reuşit niciodată cu această temă. Preşedintele se va întoarce la partid şi preşedintele partidului va deveni preşedintele României.

Un semn al realităţii sub care înţelege Opoziţia să se comporte în campanie, al climatului pe care încearcă să-l inducă, este frecvenţa cu care apare ideea că scopul alegerilor din 6 iunie este "eliminarea PSD de la putere"! Subliniez, pe de o parte, că în iunie sunt alegeri locale şi, pe de altă parte, că un asemenea obiectiv şi l-ar putea propune, eventual, pentru alegerile generale şi prezidenţiale, din noiembrie-decembrie! Dar recentele postere ale alianţei PNL - PD, prezenţa preşedinţilor celor două partide în toate spoturile demonstrează lipsa clară de preocupare pentru câştigarea alegerilor locale. Aceste partide au început campania pentru alegeri generale, mai puţin prezidenţiale (acolo lucrurile sunt clare - aşa prezintă clar mass-media).

Cei care atacă PSD duc o politică agresivă în încercarea de a-şi defini locul în spaţiul politic, crezând că, astfel, îşi cresc şansele electorale. Din păcate pentru adversarii PSD, aceştia nu şi-au schimbat fundamental electoratul astfel încât să se stabilească în zona politică pe care o descriu temele de propagandă. În aceste condiţii, se orientează, neinspirat, spre poziţii fundamentaliste anti-guvernamentale şi anti-PSD. Devine sesizabilă chiar o luptă pentru impunerea unor mai vechi tendinţe radicale în dauna pragmatismului care păruse a-şi face loc la un moment dat.

Diferenţa între modul Opoziţiei şi cel al PSD de a acţiona este diferenţa între joaca de-a alegerile şi acţiunea concretă, fermă, constructivă. Nu vom răspunde provocărilor de a intra în dispute sterile care ne-ar îndepărta de la intenţiile noastre şi de la problemele reale ale societăţii: o mai bună slujire a cetăţeanului, soluţii economico-administrative concrete, modernizarea economiei, creşterea nivelului de trai, finalizarea negocierilor pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Ceea ce ne interesează în cel mai înalt grad, ca partid de guvernământ, este asigurarea unei stabilităţi a dezvoltării şi a instituţiilor. Prin urmare, vom insista să ducem campania electorală pe terenul real al faptelor, nicidecum pe cel al demagogiei şi al populismului.

Calea pe care vom merge- şi pe care o considerăm justă- este cea a promovării valorilor sociale şi a construirii politicilor bazate pe acestea, în folosul cetăţeanului. Este vorba nu numai despre o opţiune fundamentală a Partidului Social-Democrat, ci şi despre o necesitate pentru România Mileniului III. Pe această linie se va desfăşura campania noastră electorală!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă urez o zi deosebită.