Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem prima parte a şedinţei cu intervenţiile deputaţilor.

Poftiţi, domnule Posea! Domnul Posea depune la secretariat declaraţia.

Sunt 40 de înscrieri la cuvânt. Oricum, la 9,30 am şedinţă de birou.

Domnule Antonescu, aveţi cuvântul! Nu doriţi? Depuneţi la secretariat. Văd că sunteţi pe listă.

Are cuvântul domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 5 iunie 2004, a avut loc Ziua mondială a protecţiei mediului. Ne-am obişnuit cu asemenea ocazii, să organizăm acţiuni festive şi simpozioane în cadrul cărora oficialităţile se laudă cu realizările din acest domeniu.

Cazul cel mai concret îl putem constata la Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş, care înglobează şi renumita rezervaţie naturală "Lacul Roşu". Acest parc naţional este administrat de către angajaţii Direcţiei silvice Miercurea Ciuc, iar Agenţia pentru protecţia mediului şi organizaţiile neguvernamentale au un rol de consultanţă, cu toate că aceste organisme au depus eforturi deosebite pentru ocrotirea acestor valori naturale.

Astfel, în anul 2002, inginerii silvici de la Ocolul silvic Gheorgheni erau în stare să distrugă peisajul caracteristic al Lacului Roşu construind un baraj la coada lacului, după care s-a ridicat nivelul apei, iar cioatele care dau un aspect unic peisagistic lacului au dispărut. Era nevoie de intervenţia organismelor neguvernamentale pentru înlăturarea digului, după care s-a revenit la aspectul estetic caracteristic lacului.

Recent, au fost numiţi în funcţii importante în administrarea Parcului Naţional inginerii silvici care au contribuit la distrugerea fondului forestier naţional, în special a vegetaţiei din zona lacului. Printre ei se numără domnişoara inginer Lasko Teresa care, după nota de control a gărzii de mediu, a contribuit la ilegalităţile săvârşite de către angajaţii Direcţiei silvice Miercurea Ciuc şi Ocolul silvic Gheorgheni, iar cu ocazia verificărilor pe teren de către comisarii Gărzii financiare Arad, aceştia i-au considerat pe ei adevăraţi exterminatori ai naturii. Motiv pentru care comisia de disciplină a Regiei naţionale a pădurilor a destituit-o din funcţia de director tehnic.

Doamna ministru, Speranţa Ianculescu, n-ar fi mai eficientă pentru protecţia acestor parcuri naţionale în perspectiva aderării noastre la Uniunea Europeană, o administrare directă a agenţiilor pentru protecţia mediului în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale, în locul direcţiilor silvice, a căror activitate a contribuit la distrugerea vegetaţiei forestiere în aceste parcuri naţionale?

Doamna ministru, după dumneavoastră, în administrarea acestor parcuri naţionale pot lucra şi persoane care au fost sancţionate pentru ilegalităţi în domeniul forestier?

Eu cred că ocrotirea parcurilor naţionale se poate realiza numai cu oameni cinstiţi care n-au contribuit în perioada anterioară la distrugerea valorilor naturale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Ştefan Baban care e proaspăt sosit şi care a obţinut şi el rezultate bunicele pe acolo pe meleagurile lui.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nefiind încă închise socotelile cu alegerile, mi-am îndreptat atenţia la fiscalitatea din România. Chiar aşa se şi cheamă intervenţia mea de astăzi "Atenţie la fiscalitatea din România".

După ani de zile în care s-a tot vorbit despre nivelul ridicat al fiscalităţii din România, care în nici un caz nu reprezintă o atracţie pentru investitorii străini, sau o cale prioritară de dezvoltare a afacerilor întreprinzătorilor autohtoni şi de menţinere în viaţă a sectorului privat românesc, din ce în ce mai multe voci, pertinente, atrag atenţia că a venit timpul ca guvernul să adopte cât mai urgent măsuri drastice şi viabile pentru reducerea taxelor şi impozitelor din această ţară.

De la oameni de afaceri români şi străini, reprezentanţi ai unor instituţii financiare internaţionale şi terminând cu analiştii economici, toţi sunt de acord că guvernul actual trebuie să înţeleagă că flexibilizarea sistemului fiscal este vitală, mai ales acum, în situaţia în care se află România, care este întrecută la acest capitol de mai toate ţările din Europa de Est.

Că acest lucru este necesar şi imperativ o demonstrează şi declaraţiile făcute de oficialităţile române în legătură cu acest subiect în ultimele două săptămâni, şi să sperăm că ele nu au fost făcute pentru campania electorală ce s-a derulat sau pentru a impresiona reprezentanţii institutelor financiare internaţionale care s-au aflat în România în ultimul timp.

Rămâne de văzut când se va proceda la aplicarea efectivă a acestor decizii. Relevante sunt din acest punct de vedere numeroasele promisiuni de reducere a taxelor asupra forţei de muncă sau pe profit, care vor fi aplicate începând cu 2005 şi într-un procent prea timid de 2-3%, fapt care face ca, abia prin 2006-2007, aceste facilităţi să fie simţite de principalii beneficiari. Iar politica stimulentelor fiscale, acordate pe alese şi nu întotdeauna pe criterii strict economice, nu va avea efectul scontat dacă fiscalitatea sufocantă, prin sumedenia de taxe şi impozite, care grevează deopotrivă societăţile de stat şi private, se va păstra în continuare la acelaşi nivel.

Chiar dacă la acest moment nu s-ar ţine cont de declaraţiile şi avertizările cunoscătorilor în domeniu, precum şi de datele pe care le oferă economia reală, nu avem ce face când pentru reducerea taxelor militează şi condiţiile de preaderare la Uniunea Europeană. Dacă ne uităm, măcar cu coada ochiului, la ce s-a întâmplat în această perioadă cu cele 10 noi membre ale Uniunii Europene, constatăm că au mizat, fără excepţie, exact pe fiscalitatea redusă pentru atragerea oamenilor de afaceri străini.

S-a creat o adevărată competiţie în zona Europei Centrale şi de Est pentru crearea unui cadru investiţional cât mai favorabil, noile membre urmărind să-şi sporească gradul de atractivitate prin reducerea taxelor aplicate activităţii economice, iar impozitul pe profit, de 20% faţă de 31,32%, cât este în Uniunea Europeană spune totul. Nu mai vorbim de taxele aplicate asupra forţei de muncă, care prin diminuarea lor au făcut această zonă să devină favorabilă creării de noi locuri de muncă reale, şi nu ca în ţara noastră, unde pentru fiecare angajat firma plăteşte taxe egale cu venitul acestuia şi deci existenţa muncii la negru, a economiei subterane devine rentabilă pentru ambele părţi, firmă şi angajat, dar în detrimentul economiei reale, a întreprinzătorilor mici şi mijlocii corecţi şi a investiţiilor străine.

Poate că analizând aceste date şi procente, autorităţile româneşti vor considera că semnalul de alarmă tras este foarte puternic şi că este timpul ca politica fiscală românească în raport cu investitorii, să sufere o schimbare esenţială.

Dacă nici în acest ceas, aproape de cel de-al doisprezecelea, nimeni nu reacţionează pozitiv, propunând şi aplicând un plan de măsuri eficiente de reducere a fiscalităţii, atunci nimic nu va mai servi la redresarea economiei naţionale şi la scoaterea ei la liman: nici ştergerea datoriilor de mii de miliarde pentru firmele aflate în prag de privatizare, nici stimulentele punctuale acordate cu dedicaţie anumitor companii. Iar în acest caz, nici România nu se va putea număra printre membrele Uniunii Europene, indiferent cât de multă bunăvoinţă ne-ar arăta aceasta.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Florin Iordache depune declaraţia la secretariat.

Are cuvântul domnul Dumitru Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţia mea politică se numeşte "Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad la 90 de ani de la înfiinţare."

În urmă cu 90 de ani, elita intelectualilor bârlădeni a pus bazele actualului muzeu, cu dorinţa declarată în actul de constituire, datat 10 aprilie 1914, ca acest muzeu să... fie "pus la dispoziţia publicului". Totodată, urma să adune "documente, felurite obiecte vechi şi de artă, în genere tot ce interesează trecutul nostru istoric".

Semnatarii actului de înfiinţare au fost: econ. I.Antonovici, primarul N.Simionescu, profesorii Gheorghe Constantinescu Râmniceanu, D.Petrescu Tocineanu, Gh.Alexandrescu şi colonelul I.Em.Pallady, proprietar şi deputat. Acestora li s-a adăugat "sprijinul tuturor oamenilor luminaţi şi de bine din oraşul Bârlad".

De la o etapă la alta, muzeul a avut o traiectorie ascendentă, îndeosebi sub aspectul patrimoniului muzeal, tezaurizat cu multă ştiinţă, dăruire şi devotament de către generaţiile de specialişti care au lucrat în acest muzeu.

La perioade aproape ciclice, 1977, 1986, 1990, natura dezlănţuită a provocat pagube deosebite. Începând cu anul 1997, muzeul a fost dotat cu tot ceea ce înseamnă elemente de securitate şi conservare a patrimoniului. S-a deschis, în această etapă, Expoziţia de artă contemporană românească.

Sculptorul Marcel Guguianu a făcut o importantă donaţie, adăpostită în prezent de complexul muzeal ce-i poartă numele, vizitat recent de premierul Adrian Năstase.

Clădirea şi spaţiul adiacent au devenit astfel expresii concrete ale unei pilde care se converteşte într-o lecţie permanentă de estetică.

În incinta muzeului există mai multe expoziţii cu caracter permanent care îi conferă acestuia o puternică personalitate: "Alexandru Ioan Cuza şi epoca sa"; "Cabinetul numismatic", "Bârladul cultural la sfârşitul mileniului II", "Flora şi fauna judeţului Vaslui".

Acestea, împreună cu toate colecţiile existente - colecţia dr.Chiricuţă, colecţia dr.Teodorescu etc. fac din muzeul bârlădean "Vasile Pârvan", acum la împlinirea a 90 de ani de la întemeiere, un reper de largă respiraţie culturală în această parte de ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnule Daraban, aveţi pregătită intervenţia? Pe listă nu v-au trecut colegii, dar vă trecem noi.

Domnul Aurel Daraban:

Stimaţi colegi,

Orice om de bună credinţă poate observa, fără putinţă de tăgadă, că politica economică a Guvernului Năstase înregistrează succese tot mai concludente. Astfel, potrivit datelor statistice furnizate de instituţiile de specialitate, în trimestrul I al anului în curs, creşterea produsului intern brut a înregistrat cea mai mare creştere de după Revoluţie, aceasta fiind de 6,1%.

Şi ceea ce este demn de remarcat, este faptul că din punct de vedere al utilizării p.i.b.-ului, pe lângă majorarea semnificativă a investiţiilor, se înregistrează o sporire a consumului populaţiei, susţinută de creşterea semnificativă a puterii de cumpărare.

Trebuie să remarcăm că această creştere nu este de loc întâmplătoare, nici conjuncturală. Anul 2004 vine după perioada 2001-2003, când sub actuala guvernare a fost realizată o creştere economică de 16,4 %, respectiv un ritm mediu anual de 5,2%, ceea ce demonstrează cu claritate că Guvernul Năstase gestionează aplicarea unei politici economice realiste şi bine fundamentate.

De altfel, toate datele converg către ideea că trăsătura caracteristică a trimestrului I din acest an este continuarea, sporirea eficienţei economice. Astfel, evoluţia producţiei industriale s-a realizat în condiţiile majorării productivităţii muncii cu 14,5% în ramurile producătoare şi a avut la bază creşterea cererii pentru export a produselor industriale, cu 14,6%.

Dinamici constructive au fost realizate şi în producţia sectorului zootehnic şi în investiţii. Totodată, trebuie să menţionez că s-a reuşit pentru prima dată ca dinamica exporturilor să fie superioară dinamicii importurilor.

Toate acestea s-au reflectat pozitiv, cum este şi firesc, şi în domeniul social. Creşterea producţiei industriale a determinat o sporire corespunzătoare a câştigurilor salariale, astfel că salariul real a crescut cu 9,1% faţă de perioada corespunzătoare a anului 2003.

Pe baza creşterii puterii de cumpărare, vânzările de mărfuri s-au majorat cu 15%, iar serviciile prestate pentru populaţie, cu 28,9%.

În aceeaşi perioadă, economiile populaţiei au sporit în termen real cu 5,3%. De asemenea, faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, a continuat creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Numărul salariaţilor la sfârşitul lunii martie 2004 a fost de peste 4,4 milioane persoane, cu 71.000 mai mare decât în decembrie 2003, ca urmare a creşterii economice.

Stimaţi colegi, chiar din aceste date, foarte sintetice, se dovedeşte că în ciuda mersului destul de dificil a reformelor economice, Guvernul Năstase a dovedit şi dovedeşte pragmatism, realism şi multă preocupare pentru ca reforma economică să intre în ritmuri şi mai performante.

Evident, reforma a însemnat şi înseamnă şi sacrificii şi nemulţumiri din partea populaţiei, dar realizarea programelor economice de până acum dovedesc preocupări constante şi fireşti pentru modernizarea economiei şi a societăţii româneşti, în paralel cu eforturile de a intra în Uniunea Europeană.

Pentru că nu este numai un obiectiv de aderare la Comunitatea Europeană, acest obiectiv nu este urmărit doar formal, ci prin realizarea unui nivel de dezvoltare comparabil cu cel al ţărilor europene.

Faptele dovedesc că Guvernul Năstase a tratat şi tratează cu maximă responsabilitate aceste probleme, iar cei din opoziţie care mai cârcotesc ar trebui să se trezească şi să propună eventual soluţii mai bune pentru că accederea în structurile europene se face cu fapte şi nu cu vorbe goale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Cristian Dumitrescu, aveţi pregătită vreo declaraţie, că aici nu aveţi trecut, dar poate aveţi pregătită. Aveţi posibilitatea să vă afirmaţi acum. (Râsete.)

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea este o declaraţie, care vă spun sincer, mă preocupă de mult, legată de un aspect esenţial al procesului pe care îl parcurge România în acest moment, referindu-mă, în mod special, la integrarea europeană.

Constat cu satisfacţie şi cu bucurie că un proiect pe care l-am văzut început în urmă cu mulţi ani, începe să prindă contur în liniile sale ferme, definitive, respectiv integrarea României în Uniunea Europeană.

Vreau să vă spun că această prioritate a României în ultimii - să zicem 10 ani - a integrării în lumea europeană, în Europa, nu a încetat să fie pentru fiecare dintre noi, şi cred că pentru toţi oamenii politici un fel de idee fundamentală, care revine de fiecare dată în discursurile noastre, în acţiunea noastră. Unii au făcut-o cu sinceritate în susţinerea acestei idei, alţii cu mai puţină sinceritate, dar nu există - cred eu - om politic pe tot eşichierul politic românesc care să nu fi constatat necesitatea acestui proces.

Acest lucru este, în opinia mea, esenţial. În România nu există eurosceptici, şi acest lucru este definitoriu, pentru că România se află la intersecţia, la confluenţa unor interese, la confluenţa unor culturi, aici, spunem noi, în Europa Centrală, dar în imediata vecinătate a unor influenţe istorice.

Din această perspectivă, lucrul la care vreau să mă refer este nevoia de a ne prezerva toată tăria, identitatea culturală, identitatea noastră culturală ca şi valoare proprie creativă. Sigur că integrarea în Uniunea Europeană nu înseamnă pierderea identităţii naţionale. Vorbim despre naţiuni în interiorul Uniunii Europene, dar identitatea noastră culturală este cu totul altceva. Acesta este un proces creativ, este un proces permanent, este un proces în care fiecare generaţie adaugă câte ceva pentru un edificiu care în permanenţă reprezintă poporul român, reprezintă idealurile sale, reprezintă fiinţa sa naţională.

Am investit foarte mulţi bani în procesul de integrare şi vom mai investi. Am spus că dintre valorile noastre fundamentale, cele mai importante, printre cele mai importante, şi, dacă vreţi, cele mai bogate în resurse este cultura. Este, dacă vreţi, resursa aceasta pe care o are poporul român, pe care vă spuneam, şi în care cred, că a fost constituită de generaţii şi în generaţii, prin aportul fiecăreia dintre ei.

Iată, însă, că acum, sub incidenţa integrării în Uniunea Europeană, efortul nostru de cultură trebuie să fie mult mai mare. Pentru că, Uniunea Europeană nu înseamnă numai bunăstare, nu înseamnă numai un nou sistem de valori, dar înseamnă şi o circulaţie a culturii dintre ţări, între ţări, în spiritul unui europenism pe care-l susţinem cu toţii.

Pentru ca această circulaţie să fie conform principiului vaselor comunicante, egală, trebuie ca presiunea exercitată în aceste vase să fie egală.

Iată de ce, în contactul cu celelalte culturi, România trebuie să-şi prezerve acest atu. Pentru aceasta trebuie bani, pentru aceasta trebuie un program, pentru aceasta trebuie gândită.

Binefacerile integrării în Uniunea Europeană trebuie privite şi ca idee a prezervării unor atuuri pentru care România a fost integrată în Uniunea Europeană, şi nu economia a fost cea care a fost prioritară, ci statutul României, inteligenţa poporului român, cultura poporului român, valorile sale naţionale.

Iată de ce cred că oamenii politici ar trebui să se gândească foarte clar în aceste momente, când suntem foarte aproape de atingerea acestui deziderat. Ar trebui să dăm mai multă importanţă culturii, va trebui să dăm mai multe fonduri culturii, va trebui să facem un program naţional de încurajare a culturii, în aşa fel încât cu aceste schimburi benefice, noi ne-am protejat din toate punctele de vedere, însăşi procesul de integrare este un proces de negociere pentru protejarea fiecărei economii naţionale la impactul cu Uniunea Europeană; în domeniul culturii însă, acest lucru nu s-a făcut, pentru că nu se face şi nu este un capitol special de negociere, este un singur capitol care se referă la educaţie, şi aceasta este extrem de importantă.

Cultura, însă, prezervarea culturii se poate face numai printr-o politică naţională, şi cred că a sosit momentul ca, începând de acum şi în perioada imediat următoare, când România va atinge acel nivel de dezvoltare şi de capacitate economică de a finanţa cultura naţională, aşa cum se întâmplă în ţările Uniunii Europene, să facem un efort pentru ca să nu fim prinşi pe picior greşit, am putea spune aşa, ceea ce ar însemna la nivelul unei generaţii crearea unei disfuncţii ce ar putea să aibă repercusiuni în prezervarea capacităţii noastre de a fi, şi din punct de vedere cultural, ceea ce am fost din totdeauna, şi să rămânem în Uniunea Europeană, adică o ţară a cărei forţă culturală a fost apreciată prin inteligenţa actului creativ susţinut prin şcoală, pentru că şi aceasta este extrem de importantă, şi mai ales prin voinţa politică.

Geniul unui popor s-a manifestat din totdeauna, vrem, nu vrem, prin aşa numita concepţie "a principelui", care întotdeauna - cum se spune în istorie - au dorit şi doresc să construiască pentru a lăsa ceva în urmă. Acest principiu, care este puţin egocentrist, specific perioadei premoderne şi clasice a dezvoltării culturale, nu a încetat să existe. De data aceasta, însă, "principele" trebuie să fie însuşi statul, trebuie să fie însuşi poporul român, să finanţeze, să susţină cultura.

Fac această declaraţie în faţa unei săli goale, cu convingerea însă că ea va avea reverberaţiile şi considerarea ei, într-un timp cât mai scurt, atunci când ne vom da seama, după ce obiectivul acesta atât de palpabil al anului 2007, al integrării în Uniunea Europeană, va deveni realitate, că va trebui să ne preocupe şi că este o realitate la care trebuie să ne gândim. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Mai stăm până la ora 9,20 - că aşa este programul - apoi mergem la şedinţă de Birou permanent. Dumneavoastră staţi că aveţi de dezbătut proiecte de legi.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu (din sală):

La ce oră va fi votul final?

Domnul Corneliu Ciontu:

La ora 11,30 - 12,00 - dar depinde de ..., şi cred că nu va fi astăzi, că o să discutăm la Birou să fie joi, că nu prea sunt speranţe să ... nu s-au terminat încă toate calculele ...

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu (din sală):

Şi când mergem în teritoriu?

Domnul Corneliu Ciontu:

Săptămâna viitoare, în teritoriu. Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Doamna Amalia Bălăşoiu:

"Alegeri - 2004"

Tânăra noastră democraţie şi-a intrat în drepturi şi acţionează. Poate că reprezintă unul dintre cele mai de seamă drepturi înregistrate după anul 1989. Măcar o dată la 4 ani, poporul are posibilitatea să-şi spună cuvântul alegând sau trimiţându-şi reprezentanţii în forurile legislative, iar în unele cazuri şi executive.

Dacă electoratul nostru, după o lungă perioadă de dictatură a reuşit să-şi exercite acest drept, nu întotdeauna până acum a dovedit şi inspiraţia necesară pentru că nu puţine au fost cazurile în care aleşii nu şi-au onorat angajamentele luate cu prilejul diferitelor campanii electorale în care a făcut promisiuni fără acoperire.

Totuşi se constată şi un lucru bun cu repercusiuni pozitive pentru viitor. Este vorba de alternanţa la putere, la guvernare, la luarea deciziilor. Îndeobşte forţele politice aflate la putere pe parcursul unui mandat se erodează şi electoratul sancţionează fenomenul cu promptitudine, ceea ce în cazul nostru s-a dovedit cu prisosinţă. Experienţa electorală de până acum a dovedit-o. În România, din multitudinea de partide politice, până la urmă, s-au conturat două forţe concludente: social-democraţia reprezentată de Partidul Social Democrat şi opoziţia - urmaşa în bună măsură a Convenţiei şi liberalismului.

În 1992 - 1996 a guvernat social-democraţia ale cărei efecte s-au dovedit benefice, dar s-au făcut şi unele greşeli inerente exercitării oricărui act de conducere fie că a fost vorba de puterea locală, fie centrală. Electoratul în 1996 a sancţionat nerealizările perioadei anterioare aducând Convenţia la putere atât în cazul alegerilor locale, cât şi legislative şi prezidenţiale.

Dar această experienţă a perioadei 1996 - 2000 avea să ne coste, concretizându-se nu numai în stagnare, dar şi într-o cădere cu totul nedorită.

Fenomenul a dus cu prilejul alegerilor din anul 2000 la scoaterea în afara Parlamentului a principalei forţe politice, a Convenţiei - PNŢCD.

Deşi când prezentăm aceste rânduri, informaţiile referitoare la recentele alegeri locale nu sunt complete, constatăm o situaţie oarecum imprevizibilă cu tendinţa de sancţionare a P.S.D de care totuşi se leagă anumite realizări care cel puţin în plan extern (înlăturarea vizelor, primirea României în NATO, înregistrarea unor paşi semnificativi pe linia aderării la U.E.) nu pot fi contestate. Aceste realizări, într-o anumită măsură se leagă şi de numele candidatului P.S.D la primăria Capitalei.

Ar fi fost de aşteptat o analogie între realizările externe şi transpunerea unei părţi a acestora şi în planul intern administrativ în ce priveşte Capitala. N-a fost să fie. Totuşi, demonstraţia a acţionat. Poporul dacă a greşit îşi va suporta gestul politic. Mircea Geoană, pare-se că n-a fost receptat - aşa cum sublinia un bine cunoscut ziarist - ca un reprezentant "pur sânge" al partidului aflat la putere. Dacă ne menţinem în zona de analiză a Capitalei ar mai fi de subliniat faptul că au existat primari de sector cu realizări evidente pe parcursul mandatului, creditaţi cu reuşita din primul tur, dar între realizările lor evidente, palpabile şi promisiunile de viitor, electoratul optând pentru această a doua categorie. S-ar putea să regrete, dar deocamdată aceasta este situaţia.

Cât priveşte prezenţa redusă la vot - circa 38% pe ţară şi 28% pe Capitală - duminică 6 iunie, orele 17,00, acest lucru îşi are semnificaţia lui în ce priveşte interesul faţă de politică al populaţiei. Absenteismul este şi el democratic, în condiţiile în care s-a renunţat la validarea scrutinului doar prin prezenţa a 50% din alegătorii la urne. Dacă prezenţa la vot ar fi fost de 70-80%, poate rezultatele ar fi fost cu totul altele.

Până când democraţia va fi însuşită de marea majoritate a electoratului va trebui să ne mulţumim cu rudimente ale acesteia, iar oamenii vor suporta consecinţele propriilor decizii.

Un alt lucru rezultat din alegerile actuale a mai fost acela că estimările de la închiderea urnelor au dovedit o mare apropiere de realitate, cu toate că nici acestea din urmă nu sunt încă definitive. O altă concluzie care se desprinde este aceea că la alegerile din toamnă se previzionează o competiţie dură, cea ce dintr-un anumit punct de vedere, fenomenul este benefic. Astfel, forţele politice aflate la putere, pentru a se menţine, vor trebui să facă totul în intervalul de timp care a mai rămas, în interesul oamenilor, al populaţiei de care depinde prin vot situaţia lor. Să sperăm că democraţia va înregistra noi succese şi pe această linie şi va fi receptată corespunzător.

Domnul Codrin Ştefănescu:

"6 iunie 2004 sau...paharul plin, nici măcar pe jumătate."

Cuprins de entuziasmul comandantului scăpat de furtuna din pahar, dar lipsit de capacitatea de a privi oceanul în ansamblul său, Traian Băsescu funcţionează la acelaşi nivel al satisfacţiilor mărunte.

Dacă pentru mulţi dintre bucureşteni, această zi a fost una a speranţei, pentru reprezentanţii Alianţei aceasta nu este decât un moment de efemeră bucurie.

Iată diferenţa între aşteptările locuitorilor Capitalei şi starea de spirit a lui Traian Băsescu. Participarea scăzută la urne a bucureştenilor, rezultatul firesc, dar negativ al unui mandat neonorat, al certurilor interminabile ori confruntărilor distructive, demonstrează, fără nici un dubiu, că multora dintre bucureşteni li s-a făcut lehamite de un primar care încearcă să ne înveţe că atunci când greşeşte, numai alţii sunt de vină.

Superficialitatea cu care Traian Băsescu interpretează rezultatele acestui scrutin dovedeşte o dată în plus ignorarea voită a realităţii. Un simplu calcul matematic arată că opţiunile electoratului bucureştean, în situaţia unei prezenţe consistente, se îndreaptă doar în proporţie de 15% în favoarea acestuia.

Aşa a devenit Partidul Democrat un fel de ".."partid de Bucureşti", care, pe plan naţional, nu a reuşit împreună cu partidul aliat nici măcar la nivelul consiliilor locale, să realizeze jumătate din procentul obţinut de P.S.D.

Şi dacă tot am început cu furtuna într-un pahar de apă, aş mai face o remarcă: bărbaţii adevăraţi nu se "bucură" niciodată în faţa unui pahar cu apă, de îmbătat...nici măcar.

Domnul Florin Iordache:

"Alegerile locale, un test pentru alegerile generale."

În toată ţara, la 6 iunie, au avut loc alegerile locale pentru desemnarea primarilor, consilierilor locali, generali şi judeţeni.

Şi din cauza condiţiilor meteorologice care nu au fost tocmai favorabile, dar mai ales unei campanii electorale foarte agresive din partea opoziţiei, populaţia nu s-a prezentat la vot.

Nu trebuie venit în faţa oamenilor numai cu promisiuni fără acoperire şi nu trebuie negat tot ce-a fost făcut bun.

În perspectiva alegerilor generale trebuie o companie decentă, cu promisiuni şi fapte concrete pentru ca populaţia să aibă o încredere mai mare în clasa politică.

Numai aşa putem câştiga o mai mare credibilitate, numai aşa indiferent de vreme populaţia va veni la vot într-un număr suficient de mare pentru a da legitimitate alegerilor.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor si domnilor deputaţi,

In timpul care-mi este alocat pentru aceasta interventie politica as dori sa aduc un omagiu celui care a fost Ion Creanga, erudit al intelepciunii populare si unul dintre marii clasici ai literaturii romane. Sarbatorim saptamana aceasta 165 de ani de la nasterea marelui povestitor care ne-a luminat copilaria cu" Amintirile din copilarie" si cu nuvelele sale pline de intelepciune.

A fost pe rand diacon, invatator, institutor si scriitor. Anul 1875 este un an de referinta in activitatea si viata lui Ion Creanga - este anul in care il cunoaste pe Mihai Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui, care-l va introduce in cenaclul "Junimii".

Ca pedagog, Ion Creanga, impreuna cu alti colegi, publica manuale pentru clasele primare, in paginile carora i-au aparut primele povestiri, incepand cu edita din 1874. Opera sa capitala "Amintiri din copilarie " - considerata "primul roman al copilariei taranesti " din literatura romana-este publicata incepand cu 1881 de revista "Convorbiri literare " la care marele scriitor debutase in 1875.

Ion Creanga a prezentat in povestirile sale o umanitate echilibrata, lipsita de teroare si mister, familiara omului simplu. Povestile sale seamana cu cele universale fiind totodata creatii originale, puternice si culte.

Prin tot ceea ce a facut pentru literatura romaneasca, Ion Creanga,"marele invatator al poporului roman", va ramane pentru totdeauna un simbol de modestie si bunatate.

Doamnelor si domnilor colegi, ma folosesc de acest prilej si pentru a-mi exprima cele mai calde urari de sanatate si viata lunga pentru cel de-al 41-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii, domnul George H.W. Bush, cu ocazia implinirii, la data de 12 iunie, a frumoasei varste de 80 de ani. Nu trebuie sa uitam faptul ca traditia bunelor relatii ale Romaniei cu SUA a fost restabilita in timpul mandatului prezidential al lui George H.W. Bush, un prieten adevarat al poporului roman.

Va multumesc pentru atentie.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule presedinte,

Stimati colegi

Maine se implinesc 5 ani de la semnarea acordului militar referitor la retragerea fortelor iugoslave din provincia Kosovo. Tratatul a fost semnat de reprezentantii Iugoslaviei si cei ai NATO si a reprezentat, in acelasi timp, incheierea ostilitatilor din Balcani.

Dupa 1990, in urma destramarii Iugoslaviei, in regiunea Balcanilor s-au inregistrat o serie de puternice crize si conflicte etnice care au afectat mediul de securitate european. Criza aparuta in regiunea Kosovo, provincie cu o mare importanta istorica si economica pentru poporul sarb, a reprezentat o noua provocare pentru Alianta Nord-Atlantica.

Incepand cu anul 1998, Consiliul Nord-Atlantic a emis o serie de documente prin care cerea incetarea imediata a ostilitatilor si adoptarea de masuri pentru detensionarea situatiei din zona Balcanilor.

Conflictul militar dintre Alianta Atlanticului de Nord si trupele iugoslave a inceput la 23 martie 1999 ca umare a suspendarii unilaterale a negocierilor de la Paris. La 9 iunie 1999, a fost semnat acordul dintre oficiali ai Aliantei si cei ai Serbiei privind retragerea fortelor iugoslave din Kosovo.

Operatiunile militare aeriene ale NATO au incetat efectiv la 10 iunie, dupa 78 de zile de intense bombardamente aeriene. In prezent, NATO desfasoara in provincia Kosovo contingente militare destinate apararii ordinii publice reunite sub titulatura KFOR. Din 2 aprilie 2004, Romania este parte integranta a NATO si continua sa mentina trupele de militari si politisti pentru incheierea cat mai rapida a procesului de pace din Balcani. Sustinerea militara si logistica pe care Romania o pune la dispozitia NATO este deosebit de importanta pentru securizarea zonei. Militarii romani si-au facut datoria in momente grele si nu vor pleca din Kosovo pana cand situatia politica si economica a zonei nu va fi restabilita.

Nu pot decat sa sper ca evenimetele izolate care tulbura in continuare zona balcanica vor fi solutionate cu succes in cel mai scurt timp. Poporul roman are nevoie de linistea specifica perioadelor de pace pentru a se putea concentra spre atingerea celui mai important obiectiv care ne-a ramas de infaptuit - integrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007.

Va multumesc pentru atentie.

Domnul Petre Posea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Vulgaritatea şi prostul gust - inamici periculoşi ai micului ecran!"

Urmărind majoritatea programelor de televiziune, uitându-te la televizor, nu poţi spune nicidecum că te fac praf, ele fiind destul de stereotipe şi vulgărele. De când micul ecran s-a transformat în prieten de nedespărţit al familiilor de români, sondajele de opinie marchează o creştere a audienţei diferitelor programe.

Sociologi şi psihologi au elaborat chiar diferite studii de specialitate prin care unii înclină să folosească doar superlativele iar alţii, respectând realitatea şi opinia telespectatorilor, păstrează rezerve, avertizând asupra pericolului de provocare a stresului, de influenţare negativă a factorului educativ, mai ales la generaţia tânără.

Societatea de consum, tributară proliferării din raţiuni comerciale a unor noi posturi de televiziune ca şi a unor programe alcătuite fără noimă, se supune tot mai mult regulilor economiei de piaţă, renunţând tot mai frecvent la obligativitatea morală de a contribui la formarea caracterelor.

În faţa primejdiei tot mai mari pe care o prezintă ofensiva violenţei, apologia sexului, popularizarea consumului de droguri şi alcool s-a născut ideea înfiinţării unui organism de stat - Consiliul Naţional al Audiovizualului - chemat să vegheze la respectarea legilor moralei cel puţin, organism capabil să devină o stavilă în calea vulgarităţii şi prostului gust.

Iată de ce au devenit tot mai frecvente în ultima vreme atenţionările publice adresate diferitelor posturi - nu numai private - amenzile aplicate pentru încălcarea grosolană a bunului simţ şi a eticii.

Nu ştim în ce măsură bulinele aplicate diferitelor pelicule pentru a atrage atenţia asupra pericolului reprezentat, pentru educaţia tineretului a vizionării acestora îşi ating sau nu scopul. Este greu de presupus că părinţii închid aparatul sau scot din încăpere copiii numai pentru că CNA-ul avertizează nocivitatea respectivului program. Decât nimic însă, e bine totuşi că s-a recurs la o asemenea practică.

În goana după câştiguri facile şi după obţinerea galoanelor de "rating", aproape toate posturile de televiziune (atât centrate cât şi locale) au trecut la un adevărat asalt, întrecându-se în a oferi telespectatorilor programe cât mai deşucheate.

Nu numai că nu s-a renunţat la vechile emisiuni criticate de cronicari ca şi de masa telespectatorilor pentru conţinutul lor suburban, dar s-a recurs la programe noi, în care totul este permis. Este absolut penibilă prestaţia faimosului Gheorghe, un exchibiţionist suportat doar de "telespectatorii" plătiţi să vină în studio şi să aplaude.

După cum şi prestaţiile lui Florin Călinescu şi ale trupei sale depăşesc orice limite ale bunului simţ, făcând concurenţă neloială limbajului golănesc, de mahala. Este de neînţeles de ce au trebuit plătiţi atâţia dolari pentru copierea unor programe aduse din străinătate de genul "Big Brother" sau "Ciao Darwin", adevărate colecţii de stupidităţi?!

Deşi presa a scris pe larg despre falimentul unor programe al căror erou este aşa-zisul poliţai Garcea, iar mai recent Leana lui Pârţag, totuşi ele continuă nestingherite. Cui folosesc?

Culmea este că acum şi unele programe prezentate de femei sau consacrate sexului slab, abundă şi ele în vulgarităţi, într-un verbiaj de mahala.

Prezentând această situaţie îngrijorătoare, nu pledăm desigur pentru introducerea cenzurii de altădată. Ceea ce trebuie să se schimbe însă în peisajul mult prea libertin acum la televizoarelor este necesitatea eliminării prostului gust şi al vulgarităţii.

Rolul de vidanjor nu revine doar Consiliului Naţional al Audiovizualului, ci în primul rând conducerilor respectivelor posturi de televiziune şi nu în ultimul rând, chiar şi telespectatorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Virgil Popescu:

"Securitatea şi apărarea în Europa - o problemă a parlamentelor naţionale"

Ţara noastră, ca viitoare membră a UE, este reprezentată şi participantă la structurile europene actuale a căror preocupare este susţinerea dezvoltării securităţii şi creşterea capacităţii de apărare pentru zona europeană.

În calitatea sa de membră a NATO cu drepturi depline, România are, odată în plus, o recunoaştere a posibilităţilor şi capacităţilor de contribuţie la crearea şi menţinerea unui climat de securitate în zona sud - estică a continentului.

Recent, România ca participantă la Adunarea Uniunii Europene Occidentale - organismul care girează securitatea şi apărarea pentru ţările europene - a primit statutul de ,, membru asociat", ca o evoluţie meritată de la calitatea de ,, observator".

Adunarea UEO oferă o tribună de dezbateri asupra tuturor aspectelor securităţii şi apărării; în acest moment, principalul pol de interes îl reprezintă politica europeană de securitate şi apărare - PESD - a UE şi dezvoltarea activităţilor de gestionare a crizelor din mediul civil şi militar internaţional.

Parlamentele naţionale europene sunt reprezentate de delegaţii la UEO care numără în prezent 370 membri, al căror statut privind puterile consultative sunt determinate de Tratatul de la Bruxelles din 1954.

Conform acestui tratat, guvernele ţărilor UE sunt solicitate să prezinte parlamentarilor reprezentanţi în UEO un raport privind activităţile lor în domeniul securităţii şi apărării, a căror examinare în cadrul Adunării UEO determină emiterea unor recomandării către guverne.

O adevărată cultură europeană de securitate şi apărare se dezvoltă astfel printre ţările membre ale UEO, ca membre ale UE şi ( sau) ale NATO:

Din această consideraţie rezultă şi necesitatea intensităţii schimbului de vederi între guverne şi propriile parlamente naţionale în problemele privind interesele comune europene.

Transparenţa politicilor privind securitatea şi apărarea trebuie să cuprindă: cheltuielile privind apărarea, achiziţiile armatei, gestionarea trupelor, utilizarea spaţiului la apărarea mutuală.

Este necesar să menţionăm că România se regăseşte în toate aceste preocupări europene, cu aplicaţii, proceduri şi reglementări naţionale care dovedesc o concepţie europeană modernă partea guvernului şi parlamentului; asocierea disponibilităţii şi transparenţei mediului politic din ţara noastră cu îndeplinirea multora dintre criteriile europene în materie dovedeşte parcursul lucid şi ferm al ţării noastre către integrarea europeană.

Continuarea şi dezvoltarea poziţiilor politice actuale ale ţării noastre pe plan internaţional, integrarea şi participarea constructivă în organismele UE, precum şi în alte structuri europene constituie deja o asumare şi exercitare a recomandărilor, reglementărilor şi obligaţiilor României ca membră, în viitorul apropriat a UE.

Partidul Social Democrat, prin guvernul său, a iniţiat şi realizat mediul politic favorabil care va asigura realizarea acestui obiectiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, vă urez o zi bună în continuare.