Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa noastră de astăzi dedicată intervenţiilor deputaţilor.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu.

Va urma domnul deputat Napoleon Pop.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Ianuarie 2007".

În pofida unor premoniţii avansate, în special din partea Opoziţiei, precum că anul 2007 ar fi un an iluzoriu pentru aderarea României la Uniunea Europeană, de la Bruxelles a venit o reconfirmare unanimă. Consiliul European a reafirmat faptul că obiectivul comun al Uniunii este ca România şi Bulgaria să obţină statutul de membri ai Uniunii Europene în ianuarie 2007.

Premierul Adrian Năstase a precizat că "angajamentele şi agenda asumate în decembrie 2003 au fost reconfirmate, existând şi reiterarea oficială a sprijinului pentru ca România să încheie negocierile în anul 2004".

În ansamblul deciziilor luate la Bruxelles este relevantă hotărârea că procedurile de elaborare a Tratatului de aderare la Uniunea Europeană pentru România şi Bulgaria vor începe luna viitoare, în iulie 2004, iar documentul va fi semnat în 2005, cât mai curând posibil.

Şeful Executivului de la Bucureşti a reliefat faptul că aceste elemente au demonstrat "încrederea în capacitatea României de a respecta calendarul de aderare, în contextul menţinerii unei dinamici accentuate a reformelor adoptate. Este evident că aceste decizii sunt încurajatoare, şi eforturile Guvernului vor fi canalizate spre reforma justiţiei, administraţiei publice, mediului, economiei în ansamblul său.

În ciuda anului electoral, suntem capabili să ne respectăm promisiunile, şi chiar dacă Uniunea Europeană ar putea institui o clauză asiguratorie, ca în cazul Bulgariei, aceasta ar oferi o mai mare siguranţă asupra derulării negocierilor de aderare", a mai precizat domnul Adrian Năstase.

România va finaliza negocierile de aderare la Uniunea Europeană, doar la patru luni distanţă - în timp - după ce Bulgaria a reuşit această performanţă, deşi adevăratele reforme au început în România doar în urmă cu patru ani, după cum aprecia cu onestitate comisarul european pentru extindere, domnul Günter Verheugen.

Deci, în ceea ce ne priveşte Consiliul European a reafirmat: "România în Uniunea Europeană în anul 2007". Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop.

Va urma domnul deputat Petru Mirciov.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac o declaraţie politică în legătură cu legiferarea în domeniul pieţei de capital din România.

Cred că mulţi dintre colegii parlamentari s-au informat deja asupra conţinutului ultimului raport de ţară elaborat de Banca Mondială în această lună, iunie, a.c. De asemenea, cred că contacte sau scrisori primite de la actori ai pieţei de capital au fost citite cu atenţie de colegii noştri.

În secvenţa privind serviciile financiare non-bancare, aprecierea că pieţele de capital din România sunt disproporţionat de mici, ca o consecinţă a lipsei de încredere a investitorilor, ne duce cu gândul la un fapt evident, că unul din principalele instrumente de funcţionalitate a economiei de piaţă nu-şi îndeplineşte sau nu este lăsat să-şi îndeplinească rolul pentru care a fost creat.

Am asistat în ultimii doi ani la numeroase modificări legislative privind piaţa de capital, iniţiate poate de bună-credinţă şi sub imperiul necesităţii armonizării legislative, dar din păcate consecinţele se văd.

Pe lângă ceea ce spune Banca Mondială, apreciez că aceste modificări, inclusiv actualul proiect de lege introdus în Parlament, nu fac decât să afecteze sau să reflecteze modificări în balanţa intereselor unor grupuri şi actori de pe piaţă, argumentate din nou, poate chiar în mod abuziv, de necesitatea armonizării urgente a legislaţiei Uniunii Europene.

După doi ani constatăm că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/2002, care a modificat neconstituţional o lege organică, s-a dovedit a fi o inducere în eroare, aproape grosolană, a noastră, deoarece acum ni se propune o modificare majoră a legii, la care multitudinea observaţiilor de fond şi de formă, venite din partea unor specialişti, le depăşeşte pe cele din 2002.

Ceea ce Guvernul numeşte astăzi o lege consolidată, reprezintă o traducere, din păcate neprelucrată şi pe alocuri greşită şi confuză, a unor directive ale Uniuni Europene din 1985 şi 1993, modificate nesemnificativ în perioada 2000-2003, fără ca acesta să probeze într-un fel necesitatea adoptării unei noi legi după numai doi ani.

Nu cred că Uniunea Europeană a cerut o simplă traducere, dar ştiu că a solicitat imperios ca legislaţia adoptată să fie aplicabilă, să concorde cu condiţiile reale din ţară.

Mai mult, Uniunea Europeană a fost de acord ca unele măsuri să se aplice pe parcurs, chiar şi pentru ţările care au aderat, stabilind termene de la care anumite măsuri se vor introduce în practică.

Investitorii români sunt alarmaţi de lipsa de reprezentare şi de protejare a intereselor lor. În această situaţie se află acţionarii minoritari, a căror protecţie este mai slabă decât în legea anterioară, deşi România s-a angajat faţă de OCDE să respecte principiile de guvernanţă corporativă.

Asociaţiile investitorilor şi acţionarilor români ne-au semnalat carenţe grave, cum ar fi: lipsa oricărei continuităţi şi responsabilităţi în legătură cu cetăţenii care au primit certificate de proprietate, ca urmare a privatizării.

Uniunea Europeană a cerut permanent Guvernului să se consulte real, şi nu formal, cu segmentele economice şi sociale afectate de modificările legislative privind integrarea.

Se impun cel puţin patru cerinţe majore: restabilirea egalităţii între stat şi afacerile private, prin obligarea societăţilor privatizate sau privatizabile de a respecta regulile pieţei de capital, întrucât nu putem să continuăm să avem o lege pentru stat şi alta pentru sectorul privat.

Proiectul de lege, prin excepţiile pe care le instituie, perpetuează un tratament discriminatoriu al acţionarilor. Este nevoie de actualizarea capitalului, să se facă atunci când se fac măriri de capital, şi să se respecte toate regulile de evaluare.

Este nevoie de creşterea şi asigurarea transparenţei, întrucât o societate, şi mai ales una publică, are obligaţia să prezinte tuturor acţionarilor acele informaţii care pot conduce la modificarea semnificativă a societăţii.

Şi, nu în ultimul rând, este nevoie să se stabilească un preţ corect pentru o ofertă publică de cumpărare, întrucât metodologia duce la păgubirea a milioane de investitori din România.

Menţionăm că aceste cerinţe au fost semnalate în repetate rânduri şi de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, şi că rezolvarea reglementării acestor aspecte nu contravine directivelor europene. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petru Mirciov.

Va urma domnul deputat Petre Posea.

Domnul Petru Mirciov:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să vă readuc în memorie una din cele mai cumplite tragedii petrecute pe pământul românesc în anii totalitarismului comunist: deportarea în Bărăgan a peste 40.000 de persoane, cetăţeni ai României, repet, cetăţeni ai României care locuiau în zona de vest a ţării, la graniţa cu Iugoslavia, petrecută în urmă cu 53 de ani.

Mai precis, în noaptea de 17-18 iunie 1951, a doua zi de Rusalii, în numele luptei de clasă, autorităţile comuniste ale vremii au deportat în Bărăgan 12.791 de familii, totalizând 40.320 de persoane din actualele judeţe: Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi. Aceştia proveneau din 297 de localităţi situate într-o fâşie lată de 25 km de-a lungul graniţei cu Iugoslavia.

La operaţiune, coordonată şi supravegheată de activiştii de partid, au participat peste 12.000 de militari. Practic, în toiul nopţii, oamenii au fost somaţi de către militari înarmaţi să-şi părăsească locuinţele şi întregul avut. Aveau dreptul să-şi ia cu ei lucruri care încăpeau într-o căruţă. Au fost încărcaţi împreună cu vitele în vagoane de marfă şi, după circa o săptămână, au fost debarcaţi sub cerul liber în Bărăgan, într-un mediu ostil lor, unde li s-a fixat domiciliu obligatoriu. Aici au întemeiat 18 sate, iniţial din bordeie, ulterior fiind obligaţi să-şi construiască case din pământ bătut, acoperite cu stuf sau papură. Au rămas aici 5 ani, fiind lăsaţi să se întoarcă acasă abia în 1956, după moartea lui Stalin şi dezgheţul din timpul lui Hruşciov.

De altfel, deportarea era de inspiraţie stalinistă, numai că noi neavând o Siberie, a fost inventat Bărăganul, care pentru ţăranii bănăţeni deportaţi a fost o adevărată Siberie. Prin numărul foarte mare al celor deportaţi, dar şi prin forţele desfăşurate pentru realizarea acestei operaţiuni, în care au fost implicaţi, după cum am mai spus, peste 12.000 de militari coordonaţi şi supravegheaţi de activiştii de partid, deportarea în Bărăgan a constituit un adevărat cutremur pentru satele bănăţene, din care nu şi-au revenit complet nici acum.

Dacă înainte de deportare ţăranii erau înfricoşaţi prin impunerea unor cote înrobitoare, bătăi, arestări, acum, oamenii erau şi mai înspăimântaţi, cei mai gospodari, cei mai destoinici, cei mai harnici dintre ei, categorisiţi drept chiaburi, exploatatori ai satelor, fiind smulşi de la casele lor şi mutaţi sub cerul liber, la sute de kilometri. Aici li s-a aplicat ştampila d.o" - "domiciliu obligatoriu", fapt care nu le permitea să se depărteze mai mult de câţiva kilometri de noile lor sate. Cei rămaşi acasă erau supuşi în continuare unor cote imposibil de achitat, dar şi ameninţării cu deportarea.

Suferinţa deportaţilor, rupţi de satele lor, care pentru ei reprezentau întregul univers, în care până atunci s-a scurs întreaga lor viaţă, nu poate fi descrisă în cuvinte. Este suferinţa însumată a peste 40.000 de suferinţe individuale. Să nu uităm că şi după întoarcerea acasă, ei şi copiii lor au purtat ca un stigmat eticheta deportării. Cei mai în vârstă nu puteau fi promovaţi, pentru că autorităţile comuniste ţineau foarte mult la originea sănătoasă, iar copiii - ca să aibă acces la studii trebuiau să omită din biografia lor episodul deportării.

De altfel, mai târziu, şi autorităţile comuniste au încercat să ascundă fenomenul deportării, despre acesta putându-se discuta liber abia după Revoluţia din 1989. Cei mai mulţi dintre deportaţi erau aşa-zişii "chiaburi", fruntaşii satelor. Lor li s-au adăugat refugiaţii basarabeni, bucovineni şi macedoneni, precum şi foşti colaboratori ai armatei germane, cetăţeni străini de etnie germană refugiaţi în satele bănăţene, titoişti etc.

Pentru basarabeni, bucovineni şi macedoneni deportarea era doar o nouă etapă în peregrinările lor, la care au fost supuşi din 1940, când s-au refugiat din calea armatei sovietice. De altfel, foarte mulţi dintre ei, neavând unde să se întoarcă în Banat, au rămas definitiv să-şi trăiască viaţa în satele din Bărăgan.

Poate nu aş fi făcut această evocare dacă anul acesta, întâmplător sau nu, au avut loc alegerile locale, chiar în această perioadă când comemorăm deportarea în Bărăgan. Cred că alegerile din anul acesta au dovedit că, totuşi, cu toate neajunsurile şi imperfecţiunile ei, în ţara noastră democraţia funcţionează; avem un stat de drept în care fiecare cetăţean îşi poate exprima liber opţiunile politice, fapt care în acele vremuri era de neimaginat.

De aceea, sunt convins că, deşi iertăm, nu trebuie să uităm aceste întâmplări întunecate din istoria noastră recentă. Este de datoria noastră să veghem ca astfel de lucruri să nu se poată repeta niciodată. Pentru aceasta, cred că este de datoria noastră să facem cunoscute aceste lucruri generaţiilor tinere, pentru că victimele deportării au dreptul la memorie, şi pentru că astfel, prin cunoaşterea suferinţelor şi tragediilor generate de regimurile totalitare, putem înţelege mai bine valorile democraţiei adevărate.

Adaug că, în acest sens, există Asociaţia Foştilor Deportaţi din Bărăgan, cu sediul în Timişoara, care sprijină editarea diferitelor cărţi legate de aceste evenimente tragice, şi în decursul anilor au apărut mai multe cărţi care evocă aceste lucruri, în care este studiat şi analizat fenomenul deportării. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea.

Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnii deputaţi Florin Ioradache, Ioan Timiş, Virgil Popescu şi Tiberiu Sbârcea au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi prezenţi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "115 ani de la trecerea în eternitate a poetului nepereche!".

Într-o zi nefastă de joi, 15 iunie 1889, într-un sanatoriu din Bucureşti, ros de boală şi mizerie, se stingea din viaţă Mihai Eminescu, luceafărul poeziei româneşti.

Locul naşterii, spun unii, la 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti, alţii la 20 decembrie 1849, la Botoşani, unde a şi fost botezat creştin ortodox, pot fi date contestabile, însă principalul este că, dintre acestea, una - sigur - este ziua de naştere a lui Mihai Eminovici, nume schimbat de Iosif Vulcan în Eminescu, în 1866.

Sinteză a spiritualităţii româneşti din toate timpurile şi din toate locurile locuite de români - "de la Nistru pân'la Tisa", Eminescu, poetul naţional, venea mult mai de demult şi mai de departe, de pe toate coordonatele de timp şi de spaţiu ale istoriei noastre naţionale, aşezată în context universal.

Cu poezia care a cuprins toată românitatea, ne-a mărturisit lumii aşa cum am fost şi am vrut să fim: oameni de omenie, demni în suferinţă, însetaţi de dreptate şi libertate, conştienţi că "vreme trece, vreme vine", fraţi cu codrul, cu râul, cu ramul, apărându-ne cu un eroism legendar sărăcia şi neamul".

Personalitate genială de dimensiuni intelectuale neobişnuite, de la imnurile vedice la literatura şi filosofia greco-romană, până la Kant şi Schopenhauer, ţinând, precum savantul din Scrisoarea I., "tot universul la degetul mic", Eminescu se identifică în conştiinţa literară cu însăşi ideea de poezie.

Aparţinând organic fiinţei noastre naţionale, Eminescu a exprimat întregul univers cu gânduri şi simţiri ale oamenilor de pe aceste plaiuri româneşti, concepţia lor despre lume şi viaţă, felul lor de a iubi şi urî, atitudinea lor în faţa vieţii şi a morţii, omenia lor specifică, ca forma cea mai înaltă de umanism românesc, dragostea lor de frumos şi de adevăr, sentimentul viu al naturii care, în viziunea lui, gândeşte şi simte ca omul acestor pământuri; dorul şi jalea, simţul umorului, sentimentul patriotic şi al echităţii sociale, încrederea nemărginită în destinul nostru istoric.

Eminescu a ridicat limba poetică românească pe culmi nebănuite, imprimându-şi uimitoarea lui personalitate în fiecare articulaţie a ei. Românii rostesc şi astăzi cuvintele limbii materne, cu sporul de expresivitate pe care li l-a dat Eminescu.

În armonia gravă şi vrăjită a limbajului său poetic, el a exprimat pentru toate generaţiile de români, întreaga gamă de sentimente ale sufletului românesc, de la farmecul curat al copilăriei şi setea de viaţă, brăzdată adesea de fulgerele durerii, de la aspiraţii luminoase şi căderi triste, la misterele lumii şi taina neliniştitoare a morţii.

A recreat, în armonii de o muzicalitate desăvârşită, frumuseţile naturii patriei, proiectând cu rezonanţe prelungi pe tulburătoare spaţii cosmice dealurile moldovene, în melancolia dulce a serii lăsând, pe de altă parte, marea cu corăbiile ei să sugereze scurgerea ireversibilă a timpului, cu tot ceea ce aceasta provoacă în conştiinţa omului.

Pentru români, natura ţării noastre poartă în ea o parte din sufletul lui Eminescu; la noi se poate spune că luna răsare ca-n poezia eminesciană "liniştit şi tremurând în ape", sau "ca o vatră de jeratic luminând străvechii codrii", ploaia florilor de tei peste creştetele îndrăgostiţilor cade, pentru generaţiile de după el, ca în Luceafărul, sau păsările călătoare se duc toamna când cade bruma, însoţite, parcă, de o mişcătoare elegie eminesciană.

Înzestrat cu geniu, Eminescu a intuit, în scurta şi tragica sa viaţă, o serie de teme poetice şi de direcţii ale poeziei româneşti, pe care nu a avut însă timp să le dezvolte.

Deşi s-a scris mult, s-a spus totuşi prea puţin, şi adeseori denaturat, despre idealurile politice ale lui Eminescu. Prin scrisul lui, Eminescu a susţinut ideea integralităţii naţionale, cu toate atributele ei logice.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele, neamintite, la mormântul lui Eminescu de la cimitirul Bellu, se cade să mergem ca la un loc sfânt, îndeosebi tineretul, care ar avea multe de învăţat din acea istorie literară, culturală şi politică, scrisă în fond, pe pietre funerare.

Fie-i amintirea vie în memoria fiecăruia şi în cea colectivă a neamului, pentru a-l cinsti cum se cuvine. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, inclusiv pentru temă.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În timpul regimului comunist ne-am obişnuit cu cenzura, precum şi cu restricţiile ideologice impuse de către propaganda comunistă faţă de valorile intelectuale.

În perioada totalitarismului exista o singură părere, iar mass-media era organizată pentru susţinerea şi popularizarea acestei păreri.

Credeam că după schimbările din 1989 blocarea gândirii intelectuale va fi de domeniul trecutului. M-am înşelat însă. Cazul cel mai concret îl reprezintă atitudinea restrictivă a Societăţii de cablu TVS "Holding" SRL-Braşov, cât şi a CNA-ului, cu televiziunea "Obiectiv" din Gheorgheni.

Această televiziune a început să funcţioneze, începând cu data de 16 februarie 2004, pe o frecvenţă corespunzătoare în reţeaua de cablu a TVS "Holding" SRL din Braşov.

După 3 zile de funcţionare, li s-a comunicat din partea societăţii de cablu că vor fi puşi pe o frecvenţă de 399 MHz, care nu poate fi văzută în televizoare vechi, ci numai în cele performante, cu toate că s-ar putea acorda lor frecvenţe între 167 şi 223 MHz.

Frecvenţele posibile ar putea să stea la baza mai multor studiouri de televiziune. Şi, cu toate acestea, ei au fost puşi pe o bandă care nu permite, pentru majoritatea locuitorilor din Gheorgheni, să beneficieze de emisiunile lor. Se pare că ei au fost puşi pe această frecvenţă, la solicitarea televiziunii concurente, "Fény TV".

La emisiunile acestei televiziuni au fost popularizaţi unii reprezentanţi ai mafiei lemnului, iar Partidul Naţional Liberal era numit "o organizaţie politică diletantă".

Cei de la "Obiectiv TV" s-au adresat CNA-ului, unde a fost respinsă cererea lor. Mai mult chiar, după prezentarea acestei discriminări la "Realitatea" TV, reprezentanţii acestui post de televiziune au fost avertizaţi de CNA pentru prezenţa mea la această emisiune, afirmându-se că s-a încălcat Legea alegerilor locale.

Stimate domnule Radu Filip,

În emisiunea de vineri seara nu era vorba de campania electorală, ci de un abuz grav al societăţii de cablu, la care CNA-ul nu a luat nici o măsură. Este încălcată Legea concurenţei nr.21/1996, pentru că se impune uneia dintre societăţi o poziţie dominantă şi o discriminare negativă faţă de un grup de consumatori, care nu sunt alţii decât populaţia municipiului Gheorgheni. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Baban.

Va urma doamna deputat Liana Naum.

Domnul Motoc a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică este intitulată "Indexarea pensiilor - între procente şi adevăr".

Pensiile din sistemul public au fost majorate de la 1 iunie cu 2%. Cât reprezintă acest proces la o pensie medie din sistemul de stat? Circa 44.000 lei, adică un sfert de kilogram de carne în plus, un kilogram de căpşuni, pentru că tot este sezonul lor, sau 10 pâini amărâte, care toate la un loc nu pot să susţină nici într-un caz o viaţă de pensionar în ziua de astăzi.

Indexarea este un cuvânt care de la Revoluţie încoace provoacă dureri de cap şi palpitaţii celor care beneficiază de acest fenomen: bugetarii cu salariilor lor, şi pensionarii cu pensiile lor. Bucurie amară, deoarece la numărarea banilor, după aplicarea indexării şi la corelarea lor cu preţurile de vânzare, beneficiarii celor două categorii îşi dau seama că au câştigat infim, sumele neputând acoperi găurile din coşul zilnic şi din familia lor, iar caracterul laudativ şi de binefacere al acestei acţiuni nu-şi mai găseşte rostul.

Este trist că, totuşi, după atâtea etape de recorelare a pensiilor (ultima va avea loc în luna iulie a.c.) şi după atâtea indexări care anunţau traiul bun care îi aşteaptă pe pensionari, realitatea cotidiană le demonstrează adevărul crud, adevăr care iese la iveală atunci când această categorie socială încearcă să-şi acopere cheltuielile curente cu întreţinerea şi utilităţile, când încearcă să-şi facă rost de medicamente care să le mai ostoiască durerile şi bolile, dar mai ales atunci când colindă pieţele şi magazinele pentru a-şi cumpăra cele necesare unei alimentaţii decente.

Este tragic când constată că, în ciuda tuturor indexărilor trimestriale, se întorc de la piaţă cu sacoşa din ce în ce mai goală, pentru că veniturile bat pasul pe loc, în timp ce preţurile cresc lunar. De aceea, nu este de mirare că sunt total resemnaţi atunci când li se mai comunică în mass-media că vor mai primi 2% sau maximum 3% la pensiile mizere pe care le au.

Declaraţiile primului-ministru de dublare a pensiilor nu şi-au avut nici locul şi nici rostul, după cum s-a văzut în zilele ce au urmat primului tur de scrutin al alegerilor locale. Rectificarea făcută ulterior, şi anume că acest lucru va avea loc până în anul 2007/2008, arată de fapt că actualii guvernanţi sunt perfect conştienţi de criza sistemului de asigurări sociale, de faptul că promisa reformă economică nici măcar nu a fost aplicată punctual şi că, deşi în concepţia lor, economia naţională duduie, o analiză reală şi corectă, făcută de profesioniştii Uniunii Europene, arată că de fapt economia românească este un şvaiţer, plină de găuri negre, care cu greu pot fi acoperite.

În aceste condiţii, lipsa acută a locurilor de muncă, migrarea în străinătate a forţei de muncă calificată şi tânără arată că în următorii cinci ani, dacă reformele nu ar fi înfăptuite, în România va domina populaţia bătrână, bolnavă şi pensioară, astfel încât sistemul asigurărilor sociale de sănătate va intra într-un adevărat colaps.

Bugetul asigurărilor sociale, la ora actuală, nu pare să se redreseze şi nici nu va avea prea multe şanse, dacă se aşteaptă doar ca alimentarea lui să fie asigurată de buni platnici, în special firmele private mici şi mijlocii, în timp ce dinozaurii din proprietatea statului, pe lângă faptul că sunt şi răi-platnici, consumă şi cele mai mari sume, beneficiind apoi fie de ştergerea datoriilor, în an electoral, sau de acordarea de facilităţi fiscale, care le încetăţeneşte convingerea că pot neglija aceste plăţi ale contribuţiilor, dar în schimb se pot dota cu maşini ultramoderne, celulare de ultimă oră, aparate de aer condiţionat de ultimă modă etc.

Ruşinoasa indexare de 2% din luna iunie a.c., ne atrage atenţia că viaţa pensionarilor devine din ce în ce mai grea. Nu ştiu ce să aleagă, între medicamente, alimente sau produse de strictă igienă. 40.000 de lei în plus la pensie nu le rezolvă această problemă, mai ales acum, în această perioadă când au apărut fructele şi legumele de sezon, iar bătrânii preferă să se uite cu jind la ele, decât să rămână fără pâine. Poate oprindu-ne din tumultul cotidian şi uitându-ne la ei şi la demnitatea cu care-şi trăiesc viaţa, ar fi cazul să ne gândim că şi pe noi ne aşteaptă pensionarea şi bătrâneţea, şi să încercăm - dincolo de sloganurile electorale şi promisiunile neonorate - să facem ceva mai mult pentru cei care sunt părinţii noştri, rudele noastre sau chiar înaintaşii acestui popor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul doamnei deputat Liana Naum.

Va urma domnul deputat Dan Brudaşcu.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Altă faţă a alegerilor".

Turul al doilea al alegerilor locale s-a încheiat. A fost o campanie care a adus multe demascări şi multe forme de manifestare a sentimentelor politice ale tuturor partidelor. A fost o perioadă plină de mesaje politice, de slogane, de promisiuni. Confruntarea electorală a luat, uneori, şi forme mai puţin plăcute, exagerându-se cu unele atacuri. Toate acestea, însă, au trecut, s-au terminat o dată cu închiderea urnelor.

Fiecare lider politic a avut ocazia să se manifeste şi să-şi afirme intenţiile de a face cât mai multe pentru populaţia din localităţile ţării. Din păcate, însă, nici chiar în acest an nu s-a ajuns la o campanie civilizată şi corectă. Mulţi dintre candidaţii la funcţiile de primari şi consilieri au avut un comportament agresiv, procedând la tot felul de metode degradante pentru a "cerşi" voturile alegătorilor.

Oricum, din această campanie s-a înţeles foarte clar că Partidul Social democrat se bucură în continuare de cel mai mare sprijin, ceea ce demonstrează o situaţie fără precedent. Apreciem şi ne bucurăm de sprijinul pe care l-am primit în sutele de localităţi ale ţării, dar înţelegem şi avertismentul, acolo unde rezultatele noastre au fost mai slabe.

Campania a fost şi un bun prilej, totuşi, de a ne perfecţiona, de a ne da de ştire care sunt doleanţele românilor, aceasta fiind încă un mijloc de a ne apropia de oameni, de a-i cunoaşte îndeaproape şi de a-i ajuta, acolo unde au cea mai mare nevoie. De acum înainte vom şti că trebuie să ne continuam activitatea bună pe care am început-o în urmă cu patru ani, ţinând cont, însă, şi de faptul că, în toate acţiunile noastre de guvernare, va trebui să ascultăm mai atent dorinţele oamenilor, aşteptările lor, să ne apropiem mai mult de problemele acestora.

Confruntarea electorală s-a încheiat. Ne aşteaptă o perioadă în care toţi oamenii politici din România vor trebui sa dialogheze unii cu alţii. Va trebui sa punem interesul ţării şi al românilor deasupra intereselor de partid, să muncim împreună pentru ca nivelul de trai în ţară să crească. Dacă nu vom înţelege acest lucru, dacă nu vom pune punct campaniei electorale şi atacurilor de orice fel, cei care vor pierde cel mai mult vor fi românii, pentru că nu vor înţelege de ce oamenii pe care i-au ales, în loc să-şi pună în practică promisiunile, sunt mai ocupaţi de lupte şi de certuri.

Partidul Social Democrat şi-a urmat, dar şi şi-a îndeplinit promisiunile. Românii au primit asigurarea oficială de intrare în Uniunea Europeană în anul 2007. Vom obţine acest rezultat, la care am muncit împreună, prin eforturi, prin sacrificii, prin progrese.

Campania electorală tinde să se întindă, însă noi sperăm ca ea să nu mai ia forma agresivă pe care a urmat-o în săptămânile ce au trecut. Trebuie să fim mai uniţi, mai toleranţi şi să muncim împreună pentru scopurile exacte pe care ni le-am propus şi pentru care milităm.

Nu trebuie să ne amintim de succese şi de aspiraţii numai în campanie, căci integrarea europeană nu este un proces care poate fi îndeplinit în câteva luni de campanie electorală. Avem mult de lucru şi avem datoria să finalizăm obiectivele pe care ni le-am propus. Sute de candidaţi P.S.D. au câştigat alegerile în localităţile lor şi suntem siguri că aceştia îşi vor îndeplini cu demnitate atribuţiile. Vor fi aproape de populaţie şi vor urma cu succes calea spre binele tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu, va urma domnul Gheorghe Dinu. Domnul Iriza Scarlat a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Intimidarea, şantajul şi teroarea - practici ale P.S.D. şi în turul II al alegerilor locale".

După cum se ştie, campania electorală a continuat săptămânile din urmă într-un mare număr de localităţi din judeţul Cluj, mai precis acolo unde a fost programat cel de-al doilea tur al alegerilor pentru funcţiile de primar.

Partidul România Mare a fost înscris în această cursă în localităţile Câţcău, Palatca, Poieni şi Triteni. În ultima săptămână, conducerea filialei Cluj a P.R.M. a programat în aceste localităţi întâlniri cu electoratul pentru a dialoga cu acesta pe probleme de larg interes privind proiectele de dezvoltare social-economică şi priorităţile de avut în vedere în următorul mandat 2004 - 2008. În trei din aceste localităţi, întâlnirile s-au putut desfăşura, la ele participând numeroşi cetăţeni, atât din rândul membrilor şi simpatizanţilor P.R.M., cât şi al altor categorii socio-profesionale, dornici să ofere sprijinul lor candidaţilor partidului nostru.

Din păcate, o astfel de întâlnire nu a putut avea loc duminică, 13 iunie a.c., şi în comuna Câţcău. Motivul esenţial şi hilar l-a constituit teroarea, ameninţările, şantajul şi presiunile exercitate asupra candidatului P.R.M. Acesta a fost ameninţat direct de directorul general al S.C. Romsilva S.A. Cluj că, în cazul în care va îndrăzni să participe la turul doi al acestor alegeri (având ca şi contracandidat un reprezentant al P.S.D.), îl va demite din funcţia de brigadier silvic pe care o deţine actualmente în cadrul acestei instituţii de stat. Precizăm că directorul S.C. Romsilva S.A Cluj nu se află la prima ispravă infracţională de acest fel. Pe parcursul legislaturii recent încheiate, având în vedere atitudinea plină de demnitate şi refuzul constant şi categoric al domnului Ioan Neag, consilierul P.R.M. din comuna Beliş, de a trece la P.S.D., l-au determinat pe director, inginer victor Cherecheşiu, să îl retrogradeze din funcţie şi să îl ameninţe inclusiv cu desfacerea contractului de muncă.

De astfel de ameninţări, presiuni, şantaje au avut parte şi ceilalţi candidaţi ai P.R.M. rămaşi în turul al doilea al acestor alegeri, din partea celui atât de democratic partid despre care a făcut vorbire antevorbitoarea.

Reamintim, totodată, că P.S.D. a desfăşurat şi o cruntă campanie de presiuni şi intoxicări în marea majoritate a localităţilor judeţului Cluj pentru a determina electoratul să opteze neapărat pentru candidaţii săi. Între metodele folosite nu numai în localităţile în cauză, ci în întregul judeţ, aşa cum spuneam (metode care ne reamintesc de teroarea întâlnită la alegerile din 1946, cu prilejul instaurării dictaturii regimului comunist), sunt ameninţările potrivit cărora, în cazul în care nu va fi ales candidatul P.S.D., comunele respective nu vor mai beneficia de nici un fel de fonduri din bugetul Consiliului judeţean Cluj, iar noului primar nu-i vor fi recunoscute atribuţiile şi competenţele legale atunci când va părăsi comuna în care a fost ales.

O intensă activitate de intimidare şi ameninţare a fost orientată inclusiv spre populaţia de etnie rromă, ca şi spre persoanele cu venituri mici şi foarte mici. Aceştia au fost atenţionaţi şi ameninţaţi că îşi vor pierde drepturile ce le revin potrivit Legii venitului minim garantat, ca şi orice ajutoare sociale stabilite prin lege. La acestea se adaugă ameninţarea că nu vor mai fi eliberate bonuri pentru lemne de foc şi vor fi sistate orice fel de subsidii şi ajutoare pentru agricultori, pentru producătorii de carne şi lapte.

Pentru orice om civilizat, asemenea ameninţări reprezintă infracţiune şi s-ar impune luarea de măsuri urgente pentru pedepsirea lor potrivit legii. Tolerarea lor reprezintă un grav şi real pericol la adresa democraţiei şi instituţiilor statului de drept. Mai mult, neluarea nici unui fel de măsuri va încuraja punerea în operă a marii fraude pregătite pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din luna noiembrie a anului curent.

Iată de ce, aducem la cunoştinţa opiniei publice, precum şi a ambasadelor statelor membre NATO şi Uniunea Europeană pentru a conştientiza nivelul ridicat de nocivitate pe care îl reprezintă P.S.D. pentru politica românească în ansamblul ei şi pentru obiectivele de integrare euro-atlantică a României.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Mai este drapelul României simbolul nostru sacru?"

Este un adevăr istoric elementar că tricolorul românesc a constituit în decursul timpului flamura mobilizatoare a tuturor sentimentelor şi trăirilor patriotice ale celor din neam. Modul cum ne comportăm cu acest simbol exprimă o anumită atitudine, din păcate. Am primit multe sesizări şi constat şi eu personal cum, voit sau nu, tricolorul românesc este murdărit la propriu în fiecare zi. Pângărirea culorilor naţionale se produce în văzul tuturor şi cel puţin până acum simţirea românească nu a dat semne decât palide în unele publicaţii de împotrivire. Este inexplicabil cum de retina celor care au un cuvânt de spus în administrarea căilor ferate nu a fost lezată, cel puţin o dată, de asocierea existentă pe vagoanele ce transportă marfă pe C.F.R., unde ca o crudă ironie tricolorul românesc a devenit marfă, prin asocierea celor trei culori cu sigla "C.F.R. marfă" a societăţii proprietare. Şi cum vagoanele pictate astfel pe fiecare parte transportă diverse produse, de la cherestea, piatră spartă şi cărbune până la produsele petroliere şi chiar acid uric sau uree, cu toată mizeria, praful şi restul reziduurilor fireşti ce se depun în timpul transporturilor, este lesne de înţeles cum arată culorile naţionale devenite marfă pe bandă galbenă, inclusiv în circulaţia lor internaţională.

Nu se poate ca unui cetăţean român, onest şi loial, să nu se ducă cu gândul la cei ce nu mai au cu adevărat nimic sfânt. Şi, culmea, nefericita opţiune de pângărire a tricolorului, de asociere a drapelului cu marfă, este legiferată, a fost "bătută în cuie" prin hotărâre de Guvern în 1998, la "spargerea" fostului S.N.C.F.R.

Dar C.F.R. marfă nu este singura care aruncă în derizoriu culorile naţionale. Avem şi alţi "binevoitori" care în diverse formule agresează şi întinează drapelul naţional. Fie că devine suport pentru diverse texte, prin care multe firme îşi fac reclamă, fie ambalajele diferitelor produse folosesc tricolorul, fie pe culorile naţionale sunt plasate diferite portrete, cum ar fi cele ale unor sportivi, fie pur şi simplu drapelul este plasat în cele mai neaşteptate locuri. Este bine de reamintit că pe cele trei culori ale tricolorului nu este admis a se inscripţiona nimic. Din păcate, şi în cazul televiziunii naţionale TVR 1, adeseori inconştient sau poate conştient, problema tricolorului este tratată cu o condamnabilă neglijenţă. Mă refer la felul cum retraoctiv, privind în ultimii 15 ani, prezenţa tricolorului la emisiunile televiziunii române a cunoscut ca siglă o manifestare involuntivă, ajungându-se la o prezentare care poate fi calificată drept o blasfemie la adresa componentelor tricolorului. De la prezenţa panglicii încadrând iniţialele TVR în diverse variante s-a ajuns la 1TV, fiecare porţiune a cifrei fiind redată în culorile albastru, galben, roşu. Un timp, această siglă a fost prezentată ca simbolul definitoriu al postului naţional, dar, în ultimul timp, componentele cifrei 1, tricolore, au început să ţopăie haotic, să se adulmece unele pe altele, sugerând o vietate nedefinită, îmbrăcată în culorile naţionale, fără a avea nimic simbolic şi patriotic.

Am semnalat aceste cazuri, întrucât agresivitatea la simbolurile naţionale, în primul rând la drapel, are la ora actuală forme persuasive şi obligă la o atentă monitorizare şi înlăturare, orice acceptare din comoditate sau indiferenţă având un efect distructiv asupra moralului patriotic şi a respectului faţă de simbolurile României, ce tinde să ne transforme într-o masă amorfă, fără trecut, naţiune, patrie. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În cartierul Gura Văii, al municipiului Drobeta-Turnu Severin, funcţionează Spitalul de bolnavi psihic. Situaţia celor aproape 100 de bolnavi este dezastruoasă şi inumană, ceea ce determină evadări repetate ale acestora în cartier şi chiar la distanţe mai mari, îngreunând serios recuperarea lor.

Supravegherea bolnavilor de către personalul angajat este superficială, datorită lipsurilor materiale şi medicale. Ceea ce este josnic, însă, este că salariaţii îşi permit luxul de a trimite după cumpărături de ţigări, cafea şi alte produse chiar pe bolnavi.

Lipsa de alimente determină incursiunile bolnavilor în localitate, care răcnesc şi aruncă cu pietre în geamurile localnicilor, generând teroare. Clădirea spitalului, situată la o distanţă de 2 Km de cea mai apropiată locuinţă, este înăbuşită de gunoaiele menajere.

Paza spitalului este asigurată doar prin faţă, dar prin spate poate trece orice bolnav, pentru a cerşi mâncare, ţigări şi bani.

Dacă nu primesc mâncare atacă gunoaiele, de unde procură resturi de alimente, resturi de fructe şi chiar râme, după cum relatează un cetăţean locatar.

Se ridică următoarele întrebări:

• Cu ce se ocupă personalul medical angajat?
• Ce face conducerea spitalului pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a acestor vitregiţi de soartă?
• Cu ce se ocupă Direcţia de sănătate publică a judeţului Mehedinţi?

Cu respectul de rigoare, rog Ministerul Sănătăţii să intervină cu promptitudine pentru reglementarea situaţiei dezastruoase de la Spitalul de bolnavi psihic din Gura Văii.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu. Stăm în aşteptare.

Domnul Ion Bozgă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "România va finaliza negocierile cu Uniunea Europeană pentru încă două capitole grele - energia şi libera circulaţie a serviciilor"

Încheind aceste capitole, înseamnă că am rezolvat pachetul "Piaţa internă", fapt ce va deschide calea pentru recunoaşterea neechivocă a statutului de economie de piaţă funcţională pentru România, în raportul de ţară al comisiei ce va fi dat publicităţii în luna octombrie a acestui an.

Este un efort foarte mare pe care Guvernul României îl face pentru realizarea acestui deziderat.

Pentru finalul acestui an este prevăzută finalizarea negocierilor şi pentru capitolele "Mediu şi justiţie" şi "Afaceri interne". Guvernul depune eforturi foarte mari pentru încheierea acestor două capitole. Domnul prim-ministru Adrian Năstase a atras atenţia şi a rugat reprezentanţii administraţiei centrale şi locale ca să depună eforturi mari pentru realizarea acquis-ului comunitar, iar procesul electoral să nu influenţeze negativ acest ritm de pregătire.

Felicit pe toţi cei care s-au implicat în realizarea acestui proces.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Smaranda Ionescu.

Doamna Smaranda Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

alegerile locale s-au încheiat, toate socotelile sunt în curs de definitivare, dar e bine să ştim cum au decurs, într-adevăr, aceste alegeri şi am să vă dau un simplu exemplu dintr-o comună de lângă Bucureşti, unde văzând că candidatul P.S.D.-ului nu are şanse prea mari de reuşită ca să iasă primar a fost chemată reţeaua de distribuţie electrică şi oamenii au fost ameninţaţi că toţi cei care nu-şi plătiseră cu o lună în urmă lumina li se va tăia.

La această ameninţare oamenii au reacţionat diferit, dar până la urmă rezultatul a fost cel dorit: adică cei care nu au reuşit să plătească pe loc şi nici a doua zi li s-a tăiat lumina. Aceste ostilităţi au continuat şi după ce s-a terminat primul tur de alegeri, în turul II fiind un reprezentant al P.R.M.-ului şi unul al P.S.D.-ului. Rezultatul a fost că deşi aproape jumătate din comună a rămas cu lumina tăiată, tot n-a reuşit să iasă reprezentantul P.S.D.-ului şi a ieşit primar reprezentantul P.R.M.-ului.

Iată, deci, cum s-a desfăşurat campania "civilizat, liniştit, corect şi normal". Este bine ca aceste lucruri să fie consemnate. Este vorba de comuna Petrăchioaia de lângă Bucureşti şi atât opinia publică, cât şi cea internaţională să ştie, de fapt, cum un singur partid doreşte să aibă o guvernare veşnică.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Direct depusă.

Domnul Corneliu Ciontu:

Direct depusă, domnule Nicolaescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu plăcere.

Vă mulţumesc şi vă urez o zi bună.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Alegerile locale au trecut şi au rămas rezultatele, dar şi constatările de natură politică, care au rolul lor în viaţa publică, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru politicieni.

O primă constatare este că aceste alegeri au fost atipice faţă de o campanie electorală, refuzându-se dialogul, dezbaterea publică, reprezentanţii PSD ocolind cu ostentaţie orice implicare în relaţia directă cu adversarii politici. Poate, de aceea, cetăţenii au sancţionat în marile oraşe, atât de drastic, candidaţii din partea PSD. Să subliniem că în Ardeal, PSD nu a reuşit în nici un municipiu reşedinţă de judeţ.

Cetăţenii nu au avut parte de o confruntare de idei, de programe, chiar şi de promisiuni electorale, ceea ce a făcut ca recenta campanie electorală să fie anostă, să nu cuprindă elemente concrete şi să nu implice responsabilităţi din partea celor care au intrat în jocul electoral.

O altă constatare se referă la costurile uriaşe, depăşite în mai toate cazurile, de majoritatea participanţilor, cu un accent mare pus pe mediatizarea unui singur candidat sau a unei pretinse echipe. Adoptarea unei asemenea atitudini a permis candidaţilor să spună vrute şi nevrute, însă a scăzut interesul electoratului, lipsind dezbaterea vie, legătura cu realitatea cotidiană.

De asemenea, în multe localităţi, s-a întâmplat ceea ce anticipam cu multe luni în urmă: utilizarea fără discernământ a unor informaţii adevărate sau false. Aceasta a degenerat într-o campanie murdară, agresivă, cu înscenări, cu folosirea de cazuri expirate şi închise de justiţie, de situaţii închipuite.

Electoratul românesc a sancţionat, pentru prima oară de când există democraţie în România, spiritul ciocoiesc, aroganţa şi nesimţirea, minciuna şi nepăsarea politicienilor. Probabil că îndepărtarea în fapt a aleşilor de cetăţeni este principalul mesaj pe care l-au transmis alegătorii clasei politice.

O concluzie aparte se referă la implicarea instituţiilor publice, a funcţionarilor publici şi a fondurilor bugetare în campania electorală. Şi de această dată s-a încercat cumpărarea voturilor prin alocarea de resurse bugetare pentru diverse lucrări de infrastructură amânate patru ani de zile şi începute în timpul campaniei electorale.

Aplicarea legii alegerii administraţiei publice locale impusă de maşina de vot pesedistă a fost deseori deficitară, prin înseşi prevederile contradictorii sau neclare ale acesteia. Pentru viitor este necesar ca legea să fie modificată, iar toate neajunsurile semnalate să fie înlăturate şi adoptate prevederi care să facă legea să fie clară şi uşor de aplicat.

Alegerile locale au demonstrat că cetăţenii prin votul lor liber au depesedizat administraţia publică locală şi că au sancţionat nerespectarea voinţei lor şi sperăm că această situaţie va rămâne pentru cei patru ani de mandat.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"PSD - câştigător detaşat al alegerilor în judeţul Olt"

În judeţul Olt sunt 111 unităţi administrative, adică două municipii, 6 oraşe şi 103 comune.

Alegerile locale, aşa cum ştim cu toţii, s-au desfăşurat în două tururi de scrutin, în 6 şi 20 iunie. Ca urmare a votului cetăţenilor judeţului Olt, PSD a câştigat alegerile într-un municipiu, în 5 oraşe şi în 63 de comune, PD - în 12 localităţi, PRM - în 10, P.N.L. - în 12, PUR - în 4, PND în două localităţi, iar FD şi PNŢCD - într-o localitate.

Tot în urma votului din 6 iunie, PSD a obţinut 16 mandate de consilier judeţean, 17 mandate de consilier municipal, 40 de mandate de consilier orăşenesc şi 574 de mandate de consilier comunal.

Aşa cum se poate vedea din analiza acestor cifre, putem lesne să ne dăm seama că la nivelul judeţului Olt, PSD a câştigat simpatia şi încrederea oamenilor şi, prin numărul de mandate obţinute, va putea ca şi pe viitor să realizeze promisiunile făcute în campania electorală.

Numai aşa, prin realizări concrete, populaţia va avea încredere în clasa politică şi va putea să-şi vadă dorinţele îndeplinite.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

"Proiectul de lege privind fondurile de pensii administrate privat vor aduce avantaje"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a fost aprobat de Guvernul României şi a fost transmis spre dezbatere şi adoptare Parlamentului.

Prin apariţia acestei legi, sistemul de pensii va avea trei componente:

1. O componentă obligatorie redistributivă, administrată public.
2. O componentă obligatorie, bazată pe capitalizare, administrată privat, cadrul urmând să fie reglementat, după promulgare, prin Legea privind fondurile de pensii administrate privat.
3. O componentă facultativă, bazată pe capitalizare, administrată privat, cadrul juridic fiind conturat prin Proiectul de Lege privind pensiile ocupaţionale.

Contribuţia la un fond de pensii administrat privat este parte din contribuţia individuală de asigurări sociale la sistemul public de pensii şi urmează regimul de deductibilitate al acesteia, neimpozabilă. Baza de calcul a contribuţiei este plafonată în condiţiile legii.

Fondurile private vor fi administrate de o societate comercială pe acţiuni, care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondului, calculul şi plata pensiilor administrate privat. Administrarea fondurilor se realizează în schimbul unui comision suportat de participanţi.

Comisia de supraveghere a fondurilor de pensii, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului, îşi exercită autoritatea pe întreg teritoriul ţării, funcţionează în conformitate cu prevederile legii şi este desemnată pentru controlul şi reglementarea domeniului.

Dreptul la pensia privată se realizează în momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, prestaţia fiind constituită dintr-o pensie privată sau o plată unică, după caz. Termenul preconizat pentru intrarea în vigoare a proiectului de lege este de 1 iulie 2006.

Proiectul de Lege privind fondurile de pensii administrate privat va avea fonduri la care vor avea obligaţia de a participa toate persoanele în vârstă de până la 35 de ani, nou intrate pe piaţa forţei de muncă. Participarea la acest tip de fond de pensii este facultativă pentru celelalte categorii de persoane în vârstă de până la 45 de ani.

Prin acest proiect de lege se vor asigura pensii suplimentare celor care beneficiază de sistemul public de pensii şi nu numai.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi are ca temă "Semnificaţia alegerilor locale din iunie 2004".

Alegerile locale, prin însăşi esenţa lor, au ca scop promovarea în funcţiile eligibile ale administraţiei publice a unor buni gospodari, cunoscători ai problemelor specifice ale localităţilor, în măsură să corespundă cerinţelor legitime ale electoratului.

Încă de la începutul campaniei electorale, partidele din opoziţie s-au orientat în direcţia politizării excesive a acestor alegeri. Un exemplu concludent l-a oferit Partidul Democrat, care, pentru alegerile din municipiul Bucureşti, l-a delegat pe preşedintele acestuia, iar la Cluj a fost propus preşedintele lui executiv.

În aceste condiţii, la Bucureşti şi la Cluj, votul acordat pentru primar, iar la Bucureşti şi pentru primarii de sector, s-a produs oarecum "automat", mulţi votanţi punând ştampila mecanic pe candidaţii D.A. S-a ajuns astfel la un vot politic pentru candidaţi, în locul unei confruntări civilizate şi a dezbaterii unor programe concrete destinate să contribuie la soluţionarea numeroaselor probleme locale, prin care să se poată explica de către fiecare candidat în direct ce a făcut şi ce poate să facă.

Sunt convins că în cazul primarilor care s-au prezentat pentru reconfirmare, ar fi trebuit să se aibă în vedere personalitatea candidaţilor, caracterizată prin ceea ce au realizat sau prin ceea ce pot să realizeze. Aceste elemente conceptuale ar fi putut să fie judecate şi apreciate de către electorat pentru a se putea prezenta la vot în cunoştinţă de cauză.

Astfel de criterii ar fi trebuit să fie avute în vedere şi pentru candidaţii care veneau pentru prima oară la o astfel de confruntare.

Imediat după primul tur al alegerilor locale, partidele din opoziţie s-au grăbit să clameze că au câştigat alegerilor, iar partidul de guvernământ a fost înfrânt întrucât nu a obţinut majoritatea voturilor. Rezultatele finale au demonstrat însă că Partidul Social Democrat a obţinut cele mai multe voturi şi mandate atât la consiliile judeţene, cât şi la consiliile locale.

Rezultatele scrutinului din 6 iunie a.c. au demonstrat că electoratul a acordat cel mai mare număr de voturi şi de mandate candidaţilor Partidului Social Democrat, în comparaţie cu cele obţinute de partidele din opoziţie, iar voturile exprimate pe ansamblul ţării nu trebuie să se confunde cu cele din Capitală.

Astfel, la consiliile judeţene, Partidul Social Democrat a obţinut 37,8% din totalul mandatelor, la consiliile locale 37,5%, iar la primari, după primul tur de scrutin, 69,9%, spre deosebire de Partidul Naţional Liberal care a obţinut numai 19,6%, respectiv 17,6% şi 8,3% sau Partidul Democrat care a obţinut 16,0%, respectiv 7,2% şi 5,5%.

După al doilea tur de scrutin, potrivit rezultatelor parţiale comunicate, pentru peste 90% din totalul mandatelor de primar, 55% din totalul acestora au revenit P.S.D., 14% P.N.L. şi 12% P.D.

Orice fel de speculaţii, promovate de partidele din opoziţie, prin adunarea numărului de voturi sau a mandatelor atribuite reprezentanţilor P.N.L. şi P.D., rămân simple încercări de a arunca praf în ochii electoratului şi de a încerca să convingă pe cei ce votează de necesitatea unei schimbări. Aceste speculaţii, în ultimă instanţă evidenţiază un fapt de netăgăduit: Partidul Social Democrat este şi rămâne cel mai puternic în această confruntare electorală şi mai ales în cea care urmează.

Evident, aceasta nu înseamnă că partidul de guvernământ nu s-a confruntat şi nu se confruntă încă cu un anumit proces de eroziune, datorită într-o oarecare măsură şi alegerii unor candidaţi care nu au întrunit susţinerea electoratului, dar şi datorită folosirii, în unele cazuri, a unor metode inadecvate de comunicare şi apropiere de cerinţele electoratului în cursul campaniei electorale. Este însă un fapt indubitabil că P.S.D. a înţeles şi în prezent înţelege şi mai mult mesajul electoratului rezultat din aceste alegeri. El s-a angajat ferm într-un proces de modernizare a partidului, înlocuind mai mult de jumătate din conducerile organizaţiilor sale judeţene, promovând într-un număr sporit şi semnificativ tinerii şi femeile pe listele de candidaţi, precum şi prin efortul de a înlocui cu hotărâre şi consecvenţă acei conducători care au creat greutăţi de imagine partidului prin comportamentul lor.

Nu se poate trece cu vedere că, prin eforturile partidului de guvernământ şi ale guvernului Adrian Năstase, în ţara noastră s-a realizat macrostabilizarea economică pe fondul unei creşteri economice cu o medie anuală de 5% şi a început să se simtă creşterea puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei, prin creşterea salariului mediu real pe economie cu 13,9% în aprilie 2004, faţă de decembrie 2004, respectiv a pensiei medii reale de asigurări sociale de stat cu 13,7%, iar, potrivit datelor prezentate de Banca Mondială, în primii doi ani de guvernare gradul de sărăcie a scăzut de la 35% la 28%.

Partidul Social Democrat va continua cu eforturi sporite modernizarea activităţilor sale, dar şi concentrarea tuturor forţelor sale pentru îndeplinirea obiectivelor pe care şi le-a propus prin programul său de guvernare atât în domeniul politicilor economice şi financiare, cât şi în domeniul politicilor sociale, de solidaritate şi de protecţie sociale.

În acest context, am convingerea că cei care se amăgesc că anul 2004 se aseamănă cu 1996 sau cu anul 2000 în care a prevalat nevoia de schimbare, vor avea o mare dezamăgire în viitoarele alegeri parlamentare şi vor trebui să constate că cetăţenii României vor aprecia efortul pe care P.S.D. l-a depus în aceşti patru ani şi se vor pronunţa pentru continuitate, cu personalităţi competente care s-au rodat în procesul complex de guvernare, în locul unei schimbări care să conducă la întârzierea progresului economiei româneşti datorită, fără îndoială, unei perioade de tranziţie mai mult sau mai puţin prelungite, până la eventuala rodare a unei echipe formate din mai multe partide.

Domnul Scarlat Iriza:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În cadrul intervenţiei mele voi trata tema: "Cui foloseşte tergiversarea constituirii Consiliului judeţean Gorj"?

Eu cunoscut faptul că, în judeţul Gorj, din 33 mandate de consilieri judeţeni, 16 (48,5%) au revenit Partidului Social Democrat, 7 (21,2%) Partidului România Mare, 6 (18,2%) Partidului Democrat şi 4 (12,1%) Partidului Naţional Liberal.

Aceste rezultate evidenţiază încrederea electoratului faţă de realizările Partidului Social Democrat şi ale Guvernului Adrian Năstase cu privire la: creşterea economică de peste 5% în medie pe an, a ridicării nivelului de trai, precum şi a măsurilor de protecţie socială. Ele reprezintă totodată manifestarea acordului cetăţenilor faţă de măsurile adoptate de Partidul Social Democrat pe plan local pentru modernizarea activităţii şi structurilor sale, pentru promovarea pe listele de candidaţi a tinerilor şi femeilor, precum şi pentru înlăturarea acelor conducători care au creat greutăţi de imagine partidului prin comportamentul lor. Un exemplu concludent este cazul specific pentru judeţul Gorj al domnului Mischie, care nu a mai candidat pe listele P.S.D., plătind astfel pentru greşelile sale, chiar dacă a făcut şi lucruri bune în judeţ.

Probleme de rezolvat sunt multe în judeţul Gorj. Ele sunt clar consemnate în programele supuse judecăţii electoratului de către candidaţii Partidului Social Democrat. Pentru realizarea acestor obiective de program este necesar ca principala structură a puterii locale, Consiliul judeţean, să devină funcţional şi să decidă cu operativitate asupra măsurilor corespunzătoare.

Cu toate acestea, după două convocări, Consiliul judeţean nu s-a putut constitui până în prezent datorită lipsei de cvorum şi îndeosebi a obstrucţiei manifestate de consilierii aleşi pe listele Partidului Democrat. Pe bună dreptate, ne punem întrebarea: cui foloseşte o astfel de obstrucţie? Cui poate folosi manifestarea dispreţului faţă de verdictul dat cu claritate de către electorat? În orice caz, astfel de atitudini nu folosesc intereselor şi preocupărilor gorjenilor.

Îmi exprim încrederea că electoratul din judeţul Gorj va sancţiona în viitoarele alegeri parlamentare aceste atitudini obstrucţioniste care neagă dorinţa unei colaborări constructive în folosul soluţionării numeroaselor probleme pe care cetăţenii le aşteaptă din partea administraţiei publice locale, respectiv din partea unor buni gospodari.

Oricum, scrutinul din 6 iunie, ca şi cel din 20 iunie 2004, a demonstrat că Partidul Social Democrat este cel mai puternic în judeţ. Faptul că din totalul mandatelor de primar pe judeţ, 47, respectiv 67%, au fost adjudecate de reprezentanţii P.S.D., confirmă cu prisosinţă această concluzie.

Votul pozitiv primit din partea electoratului înseamnă, totodată, o datorie sporită pentru toţi reprezentanţii Partidului Social Democrat în organismele administraţiei publice locale, să depună maxim de efort pentru îndeplinirea obiectivelor din programele supuse aprobării electoratului, să contribuie la o bună conlucrare cu toate forţele politice şi organizaţiile neguvernamentale în folosul şi binele gorjenilor.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Summitul de la Bruxelles, prin declaraţia finală semnată de şefii de state şi de guverne prezenţi, confirmă cu tărie faptul că eforturile guvernului Adrian Năstase în domeniul integrării au fost apreciate la justa valoare de oficialii europeni. Reprezentanţii cei mai de vază ai Europei şi-au reafirmat, cu această ocazie, intenţia de a admite România şi Bulgaria în UE în 2007 şi, mai mult decât atât, au decis începerea încă din luna iulie 2004 a redactării tratatelor de aderare pentru cele două ţări.

Până la sfârşitul lunii iunie, România va încheia încă două capitole de negociere cu Uniunea Europeană. Aceste capitole se referă la sectorul energetic şi la libera circulaţie a serviciilor. Guvernul României a încheiat deja 24 de capitole de aderare şi anul acesta va finaliza negocierile pentru toate cele 31 de capitole.

În acelaşi timp, pentru susţinerea eforturilor noastre externe, Guvernul va continua seria măsurilor de reformă internă, răspunzând astfel aşteptărilor pe care oficialii europeni le au faţă de România. Stabilitatea internă, politică şi economică, este, în acest moment, deosebit de importantă şi vom face tot ceea ce este posibil, la nivel local şi central, să obţinem liniştea de care avem nevoie pentru finalizarea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană.

Încercările opoziţiei de a invoca o anumită întârziere în procesul de încheiere a negocierilor cu UE nu fac decât să dovedească încă o dată lipsa de pregătire a reprezentanţilor acesteia. Prin anumite declaraţii iresponsabile, anumiţi lideri ai opoziţiei au adus multe prejudicii imaginii României pe plan intern şi internaţional. Sunt convins că aceste manifestări antinaţionale vor fi aspru taxate de electorat la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamna acestui an.

Vă mulţumesc pentru atenţie

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În intervenţia mea politică de astăzi vreau să mă refer la un eveniment care a întregit marea bucurie naţională a unirii provinciilor române sub acelaşi drapel, înfăptuită la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

Evenimentul la care mă refer este semnarea Tratatului de pace cu Germania, cunoscut sub numele de "Tratatul de la Versailles". Anul acesta, la data de 28 iunie, sărbătorim 85 de ani de la încheierea oficială a primului război mondial.

Tratatul de la Versailles face parte dintr-un sistem de tratate care, practic, au consemnat, din punct de vedere diplomatic încheierea războiului. România, ca ţară învingătoare, a fost reprezentată de o delegaţie formată din personalităţi marcante ale vieţii politice de atunci, dintre care îi amintesc aici pe Ion I.C.Brătianu şi pe generalul Constantin Coandă.

Importanţa acestui tratat rezidă şi din faptul că două dintre prevederile acestuia fac referire expresă la România. Astfel, articolul nr.224 prevedea încetarea tuturor drepturilor, titlurilor şi privilegiilor de orice natură asupra cablului Constanţa-Istanbul, care intra astfel în posesia statului român.

A doua prevedere avea în vedere renunţarea de către Germania la Tratatul de la Bucureşti din 24 aprilie/7 mai 1918, tratat care, prin conţinutul său, aservea economic România celui de-al doilea Reich. Germania era obligată să plătească "toate pagubele cauzate populaţiei civile a fiecăreia dintre Puterile aliate şi Asociate", cuantumul urmând a fi stabilit de o comisie.

Din nefericire, România nu a beneficiat din partea Germaniei de nici o sumă în contul pierderilor sale de război deşi problema reparaţiilor de război a făcut obiectul mai multor întâlniri şi aranjamente internaţionale în perioada interbelică.

Tratatul cu Germania includea şi Statutul Societăţii Naţiunilor, primul organism internaţional care urma să vegheze la menţinerea păcii. Prin semnarea tratatului, România recunoştea şi această organizaţie a cărei membru fondator va fi.

Contribuţia importantă a României la pacea şi ordinea mondială a făcut ca prestigiul internaţional de care se bucura ţara noastră să atingă cele mai înalte niveluri. De aceea, acum, în efortul nostru comun de integrare în structurile europene, trebuie să aducem un omagiu celor care au dus România pe nişte culmi nemaiatinse până în acel moment.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Adrian Motoc:

Declaraţie politică: " Acord istoric privind Constituţia europeană".

Liderii statelor Uniunii Europene au pus capăt, la Bruxelles, celor doi ani de tratative şi celor două zile de negocieri intense printr-un acord istoric privind prima Constituţie europeană, care mai urmează încă să fie ratificată de către cele 25 de state membre ale UE. "Consiliul European a căzut de acord asupra Constituţiei".

S-a apreciat că din acordul referitor la Constituţia europeană "toată lumea câştigă"; iar pentru preşedintele francez Jacques Chirac, acordul celor 25 de ţări membre ale UE privind prima Constituţie europeană marchează "o zi importantă pentru Europa", într-adevăr o zi istorică pentru toţi europenii.

Acordul asupra Constituţiei "va permite Europei să funcţioneze mai bine, datorită desemnării unui preşedinte stabil al Consiliului european şi a unui ministru al afacerilor externe, pe scurt un succes pentru Marea Britanie şi un succes pentru Europa" - a menţionat şi premierul Marii Britanii, Tony Blair.

Acest merit deosebit privind adoptarea Constituţiei europene revine în mare măsură unei preşedinţii a Consiliului Europei care a desfăşurat în şase luni o muncă imensă de consultare, analiză şi convingere.

Chiar dacă suntem conştienţi de lovitura enormă pe care a reprezentat-o acest nou eşec, în condiţiile în care recentele alegeri pentru Parlamentul European, marcate printr-un absenteism record, au subliniat deficienţa democratică ce domneşte în UE a celor 450 de milioane de cetăţeni.

Însă, în cazul în care Constituţia va fi ratificată, ea nu va intra în vigoare mai devreme de 2009, iar anumite dispoziţii ale sale ar putea fi anticipate. Pentru a pune bazele acestui tratat constituţional, UE s-a dotat cu o Convenţie, condusă de fostul preşedinte francez, Valery Giscard d'Estaing. Astfel, textul adoptat diferă într-o mică măsură de proiectul elaborat de Convenţie. Dar după cum menţionează Giscard d'Esstaing, cu un document fundamental pentru următorii 50 de ani, UE ar trebui să se concentreze acum pe chestiuni mai stringente: să reuşească o extindere de durată, să găsească mijloacele pentru o creştere economică mai viguroasă, să relanseze "Strategia de la Lisabona", care are drept ambiţie transformarea economiei europene în cea mai dinamică economie din lume până în 2010.

Din păcate, liderii celor 25 de ţări ale noii Europe au eşuat în tentativa de a se înţelege cu privire la numele viitorului preşedinte al Comisiei Europene şi au amânat desemnarea acestuia pentru o dată ulterioară. Divizaţi în două tabere, liderii nu s-au putut înţelege în cursul Summitului asupra nici unuia dintre cei doi candidaţi principali: preşedintele francez Jacques Chirac şi cancelarul german Gerhard Schroeder au susţinut candidatura primului-ministru belgian Guy Verhofstadt (liberal); premierul britanic Tony Blair l-a sprijinit pe compatriotul său Chris Patten, actual comisar european al Relaţiilor externe şi candidat al conservatorilor Partidului Popular European (PPE, de dreapta). Au mai fost vehiculate numele unor potenţiali candidaţi - cel al ministrului afacerilor externe francez, Michel Barnier, fost membru al Comisiei Europene, şi cel al premierului portughez, Jose Manuel Durao Barroso - fără însă a fi reţinute.

În faţa perspectivei de a nu întruni majoritatea voturilor, premierul belgian Guy Verhofstadt a anunţat că îşi retrage candidatura la preşedinţia Comisiei Europene. Preşedintele Franţei şi-a exprimat regretul pentru această decizie. La rândul său, nici comisarul european Chris Patten nu mai candidează la succesiunea lui Romano Prodi în fruntea executivului european, a comunicat premierul irlandez Bertie Ahern, care a adăugat că ar dori ca desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene să se facă până în 30 iunie, dată la care se încheie preşedinţia irlandeză a UE.

Domnul Virgil Popescu:

Declaraţie politică "Deontologia profesională între afirmaţie şi campanie electorală".

Eforturile ţării noastre din ultimii patru ani, pentru a parcurge toate etapele necesare integrării euro-atlantice, s-au conjugat cu numeroase reforme şi acţiuni pe plan intern menite să transforme statutul de aspirant perioada 1997-2000, în certitudinea statului de membră a NATO şi viitoare membră a UE în 2007.

Cu această strategie, PSD, care a finalizat aderarea României la NATO, continuă aplicarea fermă a prograului de guvernare şi realizarea angajamentelor asumate în procesul de finalizare până în toamnă a negocierilor cu UE.

În acest context, acceptarea de către o ţară vecină a "clauzei de siguranţă" (amânarea cu un an a integrării în UE dacă nu sunt îndeplinite angajamentele) la încheierea negocierilor, a prilejuit şi exprimarea poziţiei oficiale a României, de către domnul ministru de externe: "România nu va accepta în mod pripit o clauză atât de constrângătoare".

Situaţia acceptată de către o altă ţară, în alte împrejurări, în alte condiţii şi cu alte semnificaţii, este în mod surprinzător, comentată defavorabil de un cotidian care, se pare, s-ar ocupa de evenimentele zilei.

Dincolo de "decenţa" cu care ziarul găseşte de cuviinţă să comenteze o situaţie pe care nu o stăpâneşte cu exactitate, apare şi adevărata sa intenţie, de fapt, extrapolarea şi amplificarea aprecierilor negative la stadiul negocierilor ţării noastre cu UE.

Contrar poziţiei oficiale a MAE, exprimată mai sus, respectivul ziar afirmă, fără jenă, că: "Bucureştiul va accepta fără să crâcnească", "executivul nu-şi poate permite altceva" şi "Guvernul PSD şi-a propus să încheie cu orice preţ negocierile în 2004".

În condiţiile în care însuşi comisarul european G.Verheugen şi-a exprimat speranţa că "negocierile cu România se vor încheia până în luna octombrie", iar Guvernul PSD a declarat că se vor încheia în actualul mandat al Comisiei Europene, ziarul respectiv acuză că se doreşte "un atu european la alegerile din toamnă".

Ziarului îi mai vine o idee de aceeaşi factură şi trage concluzia că "PSD este nevoit să negocieze în genunchi, cu ochii la ceasul electoral, cu heirupism".

Toate afirmaţiile ziaristice sunt circumscrise participării la campania electorală, de partea căror formaţiuni politice nemaifiind necesare alte precizări.

Faptul că se fac afirmaţii nejustificate, nefondamentale, ilogice, nu provoacă nici o reţinere în avântul ziaristic de apărare a unor poziţii chiar potrivnice intereselor ţării noastre.

Despre deontologia profesională care ar trebui să fie practicată din moment ce este acceptată teoretic, cred că nu suntem în situaţia s-o asociem cu afirmaţiile ziaristice publicate, prezentate mai sus. Vă mulţumesc.