Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Credeam că aţi intrat în campania electorală, dar văd că nu vă lăsaţi. Începem deci cu partea de intervenţii.

Domnul deputat Bentu. Urmează domnul deputat Moisoiu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de azi se numeşte: "SAPARD".

"Special accesion programm for a agricultural and rural development" este denumirea în limba engleză a unui ajutor public venit din partea Uniunii Europene. Sigla, deja substantivizată, are o circulaţie foarte consistentă, alături de altele, beneficiare ale unui indice înalt de notorietate, la fel de implementat în limbajul curent: "ISPA PHARE".

Contribuţia Guvernului României este de 25%, iar a Uniunii Europene de 75% din valoarea alocării. Structurat pe priorităţi, programul se referă la îmbunătăţirea competitivităţii în prelucrarea produselor agricole şi piscicole, îmbunătăţirea infrastructurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dezvoltarea economiei rurale şi dezvoltarea resurselor umane. Chiar dacă prezentarea de faţă este relativ tehnică, ea are capacitatea de a sublinia modul în care Guvernul României şi ministerul de resort se implică în gestionarea acestor fonduri.

investiţii aparţinând măsurii 2.1., ce vizează dezvoltarea şi îmbunătăţirea drumurilor, alimentării cu apă şi canalizării în sistem centralizat în zonele rurale se află în diferite faze de derulare şi în judeţul Vaslui.

Astfel, până în decembrie 2003, s-au încheiat 7 proiecte de modernizare a 42 km. de drumuri comunale, de care beneficiază 16 localităţi. Valoarea lucrărilor depăşeşte 5,8 milioane euro.

În curs de execuţie se află alte lucrări, între care se remarcă staţii de epurare şi sisteme de alimentare cu apă în 6 localităţi. Proiectele eligibile cu fonduri disponibile sunt în număr de 6, valoarea acestora fiind de 4,3 milioane euro.

Am simţit nevoia de a face această prezentare statistică pentru a contribui la demantelarea unei imagini care devine tot mai anacronică pentru judeţul Vaslui, aceea de unitate administrativ-teritorială în ansamblul său defavorizat. Sunt realizări notabile şi în alte sectoare de activitate, care vor putea fi amplificate şi prin înţelegerea necesităţii unei continuităţi la guvernarea Partidului Social Democrat, pentru o Românie cu adevărat europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu.

Va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Reorganizarea unor unităţi şcolare şi autonomia maghiarilor".

Marţi, 12 octombrie a.c., în plenul Camerei Deputaţilor, U.D.M.R. a ieşit la atac la baionetă; mai întâi prin deputatul Kerekes Karoly şi apoi prin deputatul Borbély László, încercând să motiveze platforma electorală "Dialog pentru autonomie", prin faptul că unul din cei doi directori şcolari maghiari ai şcolilor din municipiul Târgu-Mureş, a fost schimbat din funcţie ca urmare a faptului că reorganizând reţeaua şcolară, în scopul reducerii cheltuielilor de personal, unul a fost numit director adjunct la unitatea şcolară nou rezultată. Lăsând la o parte faptul că după cum spunea chiar domnia sa, "... pedagogii de naţionalitate maghiară nu vor şi nu pot să-şi asume riscul de a fi eliberaţi dintr-o funcţie de conducere ...", domnul deputat Kerekes mai găseşte o explicaţie: "În cadrul protocolului pe anul 2003 privind colaborarea dintre organizaţiile judeţene P.S.D. şi U.D.M.R., capitolul învăţământ prevede consultarea specialiştilor care reprezintă interesele minorităţilor naţionale în problema reorganizării unităţilor şcolare. Pe anul 2004, un astfel de protocol nu a mai fost semnat, considerându-se probabil că treburile vor merge bine, "ca unse", şi fără acest document."

Iată o recunoaştere a politicii parşive pe care U.D.M.R. şi P.S.D. o practică! Ce nu spune domnul Kerekes este faptul că persoana la care face referire, profesorul Andrássy Árpád, este cunoscut că, dând dovadă de un management defectuos în funcţia pe care a deţinut-o ca director al fostei Şcoli Generale nr.7 din Târgu-Mureş, are dosarul de cercetare penală cu nr.736/A/2003, pentru închirierea fără un contract scris, a unei săli de clasă în suprafaţă de 48 m", mult discutatei grupări M.I.S.A., încasând, în perioada ianuarie 2001-iunie 2003, o sumă de 17.814.850 lei, sumă ce nu a fost înregistrată în contabilitatea centrului bugetar şi nici în bilanţul contabil, şi pentru care nu există nici un document scris privind modul de cheltuire. Oare un asemenea management ca al domnului Andrássy Árpád, se încadrează în prevederile art. 21 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, care stipulează: "Funcţiile de director şi de director adjunct vor fi ocupate de personal didactic titular,...care se distinge prin calităţi profesionale, manageriale şi morale"? În plus, deşi a ocupat timp de 2 ani de zile funcţia de director, nici până la această oră, dânsul nu a prezentat un atestat de management educaţional, pe care normele metodologice în vigoare îl solicită.

Cât priveşte faptul că "nici măcar o şcoală generală din Târgu-Mureş nu poartă numele vreunei personalităţi maghiaretransilvănene sau locale", aceasta se explică în primul rând, prin faptul că potrivit legii, pe care ambii deputaţi maghiari au votat-o, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş nu s-a depus nici un dosar care să conţină o astfel de cerere, şi care să fie ulterior înaintată Comisiei judeţene de atribuire a denumirilor de şcoli!

De subliniat este cel puţin interesantă concluzia la care ajung domniile lor:

Domnul Borbély László: "...nu este justificată oare, solicitarea unor comunităţi naţionale (recte comunitatea maghiară) să aibă autonomie culturală, cu instituţii, autoguvernări care să decidă ce este bine şi ce este rău pentru comunitatea respectivă?"

Domnul Kerekes Karoly: "În acest condiţii, afirm că singura soluţie de eliminare a unor astfel de manifestări este incontestabil obţinerea autonomiei, inclusiv a celei privind reţeaua şcolară ..., ...autonomia minorităţii maghiare a devenit un obiectiv real, o necesitate obiectivă."

Deci aceasta este problema care îi doare pe deputaţii noştri! Bine că şi-au dat arama pe faţă! Fiindcă în săptămânalul bihorean "Erdély Napló" (Jurnalul transilvan) din 14 septembrie 2004, Borbely Zsolt Attila a definit cum nu se poate mai bine şi concentrat ce se ascunde în spatele programului pe care U.D.M.R. l-a adoptat pentru alegerile din 28 noiembrie 2004 şi care se exprimă prin sloganul "Dialog pentru autonomie": "Scopul nostru este să avem cât mai puţin de-a face cu România sau atât cât ne obligă mâna de fier a istoriei". Iar calea de urmat este indicată de acelaşi Borbely Zsolt Attila, care spune: "Fără a exercita o presiune, fără un şantaj politic, cu greu se poate cuceri autonomia".

Să nu uităm că pentru politica anticonstituţională pe care o promovează, inclusiv divizarea României în 10 sau chiar mai multe regiuni - fiecare condusă de un parlament şi guvern propriu, senatorul Frunda György a primit din partea preşedintelui Ungariei una dintre cele mai înalte distincţii de stat!

Doresc să subliniez că la Târgu-Mureş, cu ocazia depunerii candidaturii pentru preşedinţia României de către domnul Markó Béla, s-a strigat: "Un preşedinte pentru Ardeal", în loc de "preşedinte ardelean pentru o Românie europeană", cum apare în scris. Să fi fost doar veşnica greşeală de traducere? Cum adică pentru Ardeal? Pentru care Ardeal?

Români, aduceţi-vă aminte şi urmăriţi cu atenţie toate declaraţiile pe care le-au făcut şi le fac candidaţii diverselor partide, care vă vor reprezenta. Nu vă lăsaţi amăgiţi! Pentru a nu risca crearea unei Ungarii Mici pe teritoriul judeţelor Mureş, Harghita şi Covasna, este obligatoriu să ne prezentăm cu toţii la vot şi să votăm numai cu Partidul România Mare şi preşedintele său - Corneliu Vadim Tudor! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Firczak.

Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Activitatea internaţională a Uniunii Culturale a Rutenilor din România".

În perioada ultimilor patru ani, de când Uniunea Culturală a Rutenilor din România este membră a Consiliului Minorităţilor Naţionale, activitatea noastră a avut două valenţe evidente.

Prima se referă la activitatea internă, despre care am vorbit de mai multe ori, astfel că acum nu mai dezvoltăm această componentă. Contactele noastre internaţionale cu rutenii din lumea întreagă, cu Congresul Mondial care se întruneşte o dată la doi ani, şi cu Consiliul Mondial care activează între Congrese ne permit, iertaţi-ne lipsa de modestie, să ne bucurăm pentru succesele noastre.

Participarea la diversele manifestări culturale ale rutenilor în Polonia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria a demonstrat tuturor că uniunea noastră şi pe această cale reuşeşte să afirme identitatea rutenilor, în special pe filonul cultural.

Astfel, în iunie 2002, am devenit membri cu drepturi depline ai Consiliului Mondial al Rutenilor. La diferitele întruniri ale acestui organism a fost subliniată contribuţia noastră. În vara acestui an s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, ca reprezentantul Uniunii culturale a Rutenilor din România în Consiliul Mondial al Rutenilor să devină vicepreşedinte al acestui for.

După ce în iunie 2004 la Palatul Parlamentului, la Bucureşti, s-a desfăşurat o reuniune a Consiliului Mondial al Rutenilor, preşedintele Andrej Kopcsa a propus uniunii noastre să organizăm în România o nouă întâlnire, la Baia Mare, în perioada imediat următoare, care să pregătească viitorul Congres Mondial al Rutenilor, de la Krynica (Polonia), din mai - iunie 2005.

Tocmai ca o recunoaştere a eforturilor noastre s-a hotărât deja ca în 2007, uniunea noastră să organizeze Congresul Mondial al Rutenilor.

Toate acestea demonstrează că România acordă o atenţie deosebită afirmării identităţii minorităţilor naţionale, inclusiv rutenilor.

Pe de altă parte, până în prezent, Uniunea Culturală a Rutenilor din România a reuşit, spunem noi, să valorifice această şansă. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban.

Sperăm că între timp o să mai apară un doritor.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Corupţia între declaraţie şi realitate"

Mai zilele trecute, la un important post de radio, domnul ministru al Autorităţii Naţionale de Control susţinea cu tărie că în România nivelul corupţiei a scăzut simţitor, mai ales în ultimii doi ani. Şi asta contrar părerii a peste 50% dintre români, care într-un sondaj de opinie din luna septembrie a.c., menţionau că principala problemă cu care se confruntă ţara noastră este problema corupţiei.

Tot pe primul loc au situat această problemă şi oficialii Uniunii Europene, care deşi ne-au dat statutul de economie de piaţă funcţională, au accentuat faptul că România trebuie să-şi rezolve problemele majore de corupţie cu care se confruntă.

Corupţia a existat din cele mai vechi timpuri. Şi va exista şi în anii ce vor urma. Dar fenomenul care se manifestă în acest moment în România poate fi comparat doar cu cel din Italia anilor '70 - '80, când mafia italiană făcea legea în stat, sau, dacă vreţi un exemplu mai recent, cu ceea ce se întâmplă în ţările din America Latină.

Lipsa unui cadru legislativ pertinent, fiscalitatea excesivă, dar şi moralitatea patronilor şi afaceriştilor români sunt principalele cauze care au dus la expansiunea acestui fenomen în ţara noastră în ultimii 2 ani. Dacă la acestea coroborăm şi faptul că persoane numite în posturile cheie, care au obligaţia de a efectua activitate de îndrumare şi control în activitatea agenţilor economici, sunt slab pregătite profesional şi aservite politic, pentru a fi mai uşor de manevrat, avem întregul tablou al corupţiei din România.

Adevăraţii întreprinzători, care doresc într-adevăr să producă ceva pentru ţara asta, se plâng din ce în ce mai des că, dacă nu cotizează, nu capătă nimic, începând de la obţinerea unui spaţiu de producţie şi terminând cu contractele de livrare a bunurilor produse. Totul are preţ, şi unul destul de piperat, care în cele mai multe cazuri fie îi aduce la faliment, fie îi determină să renunţe.

Mafia locală este cea care dictează traiectoria de dezvoltare a unui judeţ, şi dacă nu te supui ordinelor, nu ai ce căuta în viaţa economică, financiară, socială.

Întrebaţi-i, domnule ministru, pe toţi acei agenţi economici care nu fac parte din actuala oligarhie politică, câte trebuie să îndure pentru a rezista pe piaţă. Sub protecţia anonimatului, pentru că dacă au curajul să strige în gura mare, vor fi nevoiţi să-şi închidă afacerea, veţi afla multe despre actele de corupţie săvârşite chiar de autorităţile pe care le aveţi în portofoliu.

Nu mai miră pe nimeni că angajaţi ai Gărzii Financiare, ai Direcţiei Generale a Vămilor etc., dispun de averi colosale, care - culmea ironiei - au fost construite chiar de când sunt angajaţi în aceste instituţii.

Corupţia se manifestă în România în toate domeniile: de la privatizările frauduloase care au fost făcute pentru comisioane grase, atât de autorităţi, cât şi de conducerile respectivelor societăţi, şi terminând cu cumpărarea examenelor de la şcoală, indiferent de nivelul acesteia (gimnaziu, bacalaureat, facultate, doctorat etc.).

Nu am auzit de nici un director sau manager de societate comercială care să fie anchetat pentru că a contribuit la o privatizare perdantă pentru statul român care trebuie să achite, pe spinarea contribuabilului, toate pierderile financiare şi materiale ale respectivei societăţi. Am auzit, în schimb, că mulţi dintre aceştia, după privatizare, au devenit mai bogaţi, atât din punct de vedere al contului bancar, cât şi al bunurilor realizate (casă, maşină, proprietăţi).

Nu contează că salariaţii nu-şi iau salariile câte 2-3 luni de zile, important este că s-a făcut un serviciu puterii politice. nu am auzit de nici un director de direcţie a finanţelor publice care să fie tras la răspundere pentru restituiri ilegale de TVA şi care au fost destul de numeroase în ultimii 2 ani. Am auzit, în schimb, de oameni bine pregătiţi profesional, care au avut neşansa să fie şefi de serviciu în acest domeniu, al TVA-ului, şi asupra cărora s-au făcut presiuni pentru a semna aceste documente. Au clacat, şi pentru onoarea lor şi a familiei, au făcut gestul suprem: s-au sinucis.

Nu am auzit de nici un comisar şef al Gărzii Financiare care să raporteze că a descoperit o reţea ilegală privind contrabanda cu alcool şi tutun. Am auzit, în schimb, de averi fabuloase obţinute de aceştia prin includerea lor în aceste reţele.

Tot la acel post de radio, când aţi fost rugat să exemplificaţi dosare de corupţie, dumneavoastră le-aţi enumerat. Probabil că prin enumerare se pierd numele marilor corupţi, care prin escrocherii şi găinării au reuşit să obţină terenuri importante, sume de bani fabuloase, favoruri politice.

Problema este că această enumerare nu mai poate prosti omul de rând şi nici autorităţile europene, astfel că viitorul este foarte sumbru. Nu mai vorbim de corupţia din justiţie, administraţie publică, sănătate. Cunoaştem cu toţii, unii chiar din experienţe proprii, nivelul la care s-a ajuns şi măsurile inexistente din aceste domenii.

De aceea, domnule ministru, îmi permit să vă întreb şi eu, care sunt actele de corupţie pe care le-a descoperit în ultimii 2 ani ANC, precum şi măsurile de prevenire şi combatere a acestui fenomen. Şi, vă anunţ din start, că nu mă aştept doar să mi le enumeraţi.

Singura soluţie ar fi venirea la conducerea ţării a unei forţe politice care doreşte cu adevărat să facă ordine şi disciplină în vederea stopării fenomenului corupţiei.

Şi această forţă politică este PRM, în frunte cu preşedintele său Corneliu Vadim Tudor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne-am obişnuit că iniţiativele legislative ale deputaţilor sunt blocate în Camera Deputaţilor atât de punctele de vedere ale Guvernului, cât şi de voturile aparţinând colegilor de la partidul de guvernământ.

Dacă, eventual, o asemenea iniţiativă legislativă primeşte votul celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul refuză să o aplice făcând referire la alte legi, hotărâri de Guvern sau ordinele ale miniştrilor.

Cazul cel mai concret în acest sens îl reprezintă atitudinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale faţă de aplicarea Legii nr.120/2004 privind regimul silvic şi gospodărirea pădurilor. Deci, art.10 şi art.43 alin.2 din Legea nr.120/2004, precizează că pentru pădurile proprietate privată cantitatea de masă lemnoasă ce se recoltează este egală cu posibilitatea amenajamentului silvic, iar cota de tăiere se aprobă de Guvern numai pentru pădurile proprietate publică, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale refuză să aplice prevederile legii.

În ultimele cinci luni am făcut mai multe demersuri atât la domnul ministru Petre Daia, cât şi la domnul secretar de stat Adam Crăciunescu, aceştia însă au refuzat să renunţe la cotele de tăiere aprobate prin hotărârile de Guvern. Pentru ca o administraţie forestieră să fie eficientă, aceasta trebuie să valorifice superior şi integral posibilităţile pădurilor de care se ocupă, iar din încasările obţinute înainte de a însuşi profitul net propriu, trebuie să asigure condiţiunile prevăzute de studiile de amenajament şi de alte cerinţe cu caracter investiţional, executarea lucrărilor de regenerare şi operaţiuni culturale de deschidere a arboretelor cu instalaţii de transport, paza şi protecţia pădurii şi alte lucrări de bună gospodărire.

Întrucât după evenimentele din decembrie 1989, când datorită unei necompetente organizări a activităţii de exploatări forestiere la nivel naţional, veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor, care după aplicarea Legii nr.18/1991 administra circa 6.005.000 hectare fond forestier, s-au diminuat simţitor prin nevalorificarea integrală a resurselor pădurii, reducându-se la nivele inadmisibile şi corect criticabile lucrările de deschidere a arboretelor cu instalaţii de transport, drumuri forestiere, lucrări de împădurire, de protecţie etc., pentru echilibrarea în condiţiuni date a balanţei de venituri şi cheltuieli, şi ROMSILVA a recurs la elaborarea unei legi inutile, dezbătute în mod demagogic şi derutant politic, prin care, neţinându-se cont de posibilităţile stabilite prin amenajamentele silvice, s-au aprobat cote de tăiere anuală la nivelul a circa două treimi din posibilitatea reală a ţării, acestea cu scopul justificării unor neîncasări de către Regia Naţională a Pădurilor, inclusiv admiterea neexecutării unor lucrări cu caracter investiţional, din lipsă de resurse băneşti.

În concluzie, considerăm că elaborarea unei hotărâri de Guvern privind cota anuală de tăiere a pădurilor, cu referire şi la pădurile private, este o prestare inutilă, neavenită, contrară principiilor de gospodărire şi amenajare a fondului forestier naţional, şi contrară cerinţelor Uniunii Europene. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ilie Merce.

Domnii deputaţi Ioan Timiş şi Petre Posea au depus la secretariat.

Domnul Ilie Merce:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

În ultima perioadă patrimoniul cultural naţional a fost agresat pe diverse căi, ceea ce constituie un atentat la valorile fundamentale ale neamului românesc.

Au dispărut documente unicat care dovedesc continuitatea poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic, titluri de valoare care atestă drepturi patrimoniale ale statului român în raport cu alte state, valori arhivistice, opere de artă laică şi bisericească etc.

În acelaşi timp, se constată o denaturare a realităţilor culturale artistice româneşti, sub privirile indiferente ale Ministerului Culturii şi Cultelor. În marile muzee ale lumii există exponate provenind din zona transilvană, prezentate ca fiind originare din Ungaria, spre exemplu "Tezaurul de la Sînnicolaul Mare" expus la Viena, ansambluri folclorice româneşti care evoluează pe scenele lumii sunt prezentate ca fiind originare din Transilvania, entitate prezentată ca fiind separată de statul român.

În muzeele de istorie ale Transilvaniei valorile patrimoniului cultural românesc sunt prezentate denaturat, ca fiind moşteniri ale altor civilizaţii. Ceea ce este şi mai grav, unele muzee judeţene au devenit oficină de propagandă antiromânească, făcând apologia unor vremuri revolute, în contradicţie cu adevărul istoric. Deci, pe banii contribuabilului român se duce o politică antinaţională.

După '89 s-au înregistrat adevărate jafuri ale patrimoniului cultural naţional şi traficarea valorilor sustrase în interese personale obscure, fără ca autorii lor să fie traşi la răspundere. Presa semnalează din când în când cazuri disperate, descoperite accidental la frontieră. O serie de tablouri, sculpturi şi alte valori culturale au fost împrumutate unor instituţii muzeistice străine, fără să mai revină în ţară.

Există hotărâri judecătoreşti de punere în custodie a unor astfel de valori, deoarece au fost între timp revendicate de către foştii lor proprietari ori de către diferite categorii de impostori.

Ceea ce este cel mai grav, demnitarii investiţi cu diferite funcţii, inclusiv din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, şi-au însuşit obiecte şi opere din patrimoniul cultural naţional, pe baza unor tertipuri, fără să mai fie recuperate. Practic, au fost sustrase cărţi rare, tablouri, mobilier de epocă, aflate în custodia fostului Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste, preluate toate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, pe baza unor decizii dictatoriale.

Faţă de cele prezentate mai sus, solicităm Ministerului Culturii şi Cultelor să prezinte în faţa Camerei Deputaţilor un raport cu privire la evidenţele valorilor patrimoniului cultural naţional, măsurile luate pentru recuperarea valorilor de patrimoniu sustrase ori dispărute în diverse împrejurări, inventarul cu bunurile de patrimoniu împrumutate de către instituţii ale statului şi de către demnitari, politicile ministerului în ceea ce priveşte apărarea interesului naţional în domeniul culturii. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Şi mai luăm o scurtă pauză până mai vin pretendenţi.

Îl invităm pe domnul deputat Ioan Oltean, direct la tribună. Îi oferim microfonul.

Nu mai avem combatanţi, a început campania.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Se pare că intrăm în criză chiar şi la declaraţii politice, dacă este aşa o pauză mare.

Declaraţia mea politică este determinată de un fapt care contravine în mod evident prevederilor constituţionale şi prevederilor legale în vigoare, şi anume prezenţa pe lista PSD-ului, a domnului general Mihail Popescu, şeful Marelui Stat Major General al Armatei Române.

Bâlciul alegerilor interne al candidaţilor pentru Parlament din cadrul Partidului Social Democrat pare să se fi terminat după ce sforarii acestuia au anunţat public listele de candidaţi. Candidaturile propuse, fie că au bulversat proprii membri, fie că au dat satisfacţie altora, nu-i problema mea, dar nu pot să nu remarc un caz flagrant de încălcare a Constituţiei şi al unor legi organice, prilejuită de o anumită candidatură.

Astfel, pe lista de candidaţi pentru Senat din judeţul Vâlcea apare un militar de carieră, cadru militar în activitate, respectiv domnul general Mihail Popescu - şef al Statului Major General al Armatei Române. Candidatura sa pe listele PSD- este condiţionată de calitatea de membru al acestui partid, calitate existentă la data întocmirii listei, şi nu ulterior acestui moment. Domnul general încalcă atât prevederile art.40 alin.3 din Constituţie, potrivit cărora "membrii activi ai armatei nu pot face parte din partide politice", cât şi prevederile art.7 din Legea nr.14 din 2003 privind partidele politice, potrivit cărora "din partidele politice nu poate face parte persoana căreia îi este interzisă prin lege asocierea politică".

Tot aici amintesc şi prevederile art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, potrivit căruia "cadrelor militare în activitate le este interzis să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora, ori a unui candidat independent pentru funcţii publice, sau să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României".

În acest caz, nu numai domnul general Mihail Popescu nesocoteşte legile ţării, pentru care a jurat să le respecte şi să le apere, probând prin aceasta cel puţin imoralitate, dar şi partidul aflat acum la putere, prin încălcarea aceloraşi legi, probează o conduită infracţională, care nu ne mai surprinde atât timp cât pentru partidul de guvernământ câştigarea alegerilor trebuie făcută cu orice preţ, inclusiv prin încălcarea Constituţiei şi altor legi în vigoare.

Palidele justificări ale ministrului apărării, Ioan Mircea Paşcu, privind statutul generalului Mihail Popescu, căruia i-ar fi semnat deja raportul de trecere în rezervă, iar candidatura sa ar fi oficială numai după înregistrarea listei de candidaţi la Biroul Electoral Central, nu sunt credibile, ci, dimpotrivă, ele sunt infirmate de participarea generalului la Reuniunea NATO de la Braşov, unde a reprezentat armata în calitate de şef al acesteia, şi nu de candidat pentru un loc în Senat din partea Partidului Social Democrat.

Probabil că reprezentanţii partidului de guvernământ, acum, spre sfârşit de mandat, nu mai fac distincţia între ceea ce este legal şi ceea este ilegal, între ceea ce înseamnă interese naţionale şi ceea ce înseamnă interese de partid, dar în mod clar, prin aceasta demască o conduită antidemocrată, cu tendinţe totalitare, dar de care sperăm să scăpăm la 28 noiembrie, spre folosul întregii ţări. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea. A renunţat.

Domnul Costache Mircea a depus la secretariat.

Până la ora 9,20 mai aşteptăm.

De asemenea, domnul deputat Miclea a depus la secretariat.

Domnule deputat Nicolăescu, aveţi posibilitatea să expuneţi! Nu doriţi să faceţi o excepţie de la regulă?

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu (din sală):

Nu exersez dicţia de dimineaţă!

Domnul Corneliu Ciontu:

Bine, e în ordine, e prea devreme! Depuneţi la secretariat atunci. Mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă).

Domnul Iosif Armaş:

După cum se ştie, la data de 3 octombrie, germanii serbează Ziua Unităţii Germane. In acest an se marchează, pentru a cincisprezecea oară, căderea Zidului Berlinului, o dată istorică cu o dublă semnificaţie: reunificarea Germaniei şi, în acelaşi timp, a Europei. Ceea ce s-a întâmplat atunci, în Germania, a influenţat decisiv evenimentele ulterioare din România şi, din această cauză, merită un scurt comentariu, chiar cu două săptămâni întârziere.

Privind înapoi la căderea Zidului, în noiembrie 1989, şi la desăvârşirea unităţii, la 3 octombrie 1990, chiar şi în prezent este uimitor cât de neaşteptat şi cât de rapid au avut loc aceste evenimente istorice. Sfârşitul regimului comunist a constituit prima revoluţie din Germania, iar aceasta s-a desfăşurat paşnic şi democratic. Pentru cei care s-au bucurat atunci de redeschiderea Porţii Brandenburg, această amintire rămâne legată de o emoţie puternică. Este vorba de un sentiment de recunoştinţă care leagă generaţiile ce au trăit împreună o clipă magică a istoriei universale.

Integrarea noilor landuri a constituit un efort istoric intens, unic până acum, şi care nu s-a încheiat încă, însă cetăţenii germani au făcut foarte mult în teritoriile fostei Germanii Democrate. Şi deja se pot vedea realizări remarcabile în multe din aceste regiuni, toate acumulate în ultimii 14 ani. Iar procesul de dezvoltare comună continuă. Desăvârşirea unităţii, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social, rămâne o sarcină care trebuie îndeplinită de toate regiunile împreună. Suntem hotărâţi să mergem mai departe pe acelaşi drum, cu aceeaşi intensitate cu care ne-am mobilizat până acum.

Ziua de 3 octombrie înseamnă şi reunificarea continentului. Căderea Zidului Berlinului marchează şi sfârşitul Cortinei de Fier. Drept urmare, am depăşit împreună în Europa perioada confruntării. În prezent ne găsim în mijlocul unui proces de dezvoltare comună a Europei, care ne apropie de noii noştri parteneri şi aliaţi.

În cadrul acestui proces se înscrie cu succes parteneriatul Germaniei cu România. Legăturile noastre se dezvoltă în toate domeniile cu un dinamism extraordinar. Ne aflăm pe un drum bun, în care trebuie să transpunem sistematic tot potenţialul pentru intensificarea continuă a cooperării noastre, şi nu doar din punct de vedere economic. Guvernul Germaniei sprijină România în drumul său spre Uniunea Europeană, în cadrul mai multor proiecte.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Libertatea de exprimare este unul dintre drepturile fundamentale consacrate de Constituţie, care fundamentează ideea statului democratic.

Totuşi, chiar în acest context, existenţa unor cazuri de hărţuire - morală ori fizică - a reprezentanţilor mass-media, reclamă instituirea unor măsuri legislative suplimentare, menite să protejeze atât ziaristul, ca persoană responsabilă cu transmiterea informaţiei, cât şi dreptul specific de exercitare a profesiei sale. Apare ca firească această legiferare, urmare a rolului deosebit de important pe care presa îl are în societate ca instituţie de informare a publicului, dar şi de formator de opinie.

În acest sens, am iniţiat două propuneri legislative care, pe de o parte, garantează dreptul de exprimare al ziaristului, iar, pe de altă parte, îi sancţionează pe toţi cei care îngrădesc ori interzic exercitarea acestui drept. Astfel, mâine, la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, voi depune una dintre aceste propuneri, şi mă refer la modificarea şi completarea Legii penale privind reglementarea infracţiunii de îngrădire a exercitării profesiei de ziarist, urmând ca cea de a doua să fie înaintată în această săptămână Clubului Român de Presă, în vederea solicitării unui punct de vedere sau a unor eventuale modificări pe care le-ar reclama această iniţiativă.

Sunt măsuri concrete, realiste, care vin, iată, încă o dată, în contradicţie cu măsurile exclusiv distructive ale opoziţiei, de genul moţiunilor şi declaraţiilor nejustificat belicoase ale acesteia. Să nu uităm faptul că cele mai multe cazuri de hărţuire a jurnaliştilor au fost înregistrate în eprioada 1997-2000, presa din acea vreme ridicând în nenumărate rânduri semnale de alarmă asupra libertăţii de exprimare. Din păcate, actuala opoziţie uită de ceea ce s-a întâmplat atunci şi promovează acum false atitudini de justeţe, considerând că singura atribuţie ce îi revine este aceea de a se "opune", constant defăimător, iraţional şi iresponsabil.

Domnul Mircea Costache:

"Spre ordine, legalitate şi bunăstare, numai cu Vadim şi România Mare!"

La orizont, o nouă campanie electorală. Din nou, pe ecrane, filmul marii mistificări şi bulversări naţionale. Spectatorii, agresaţi de parada figurilor ciudate ale scenei politice româneşti, tac, înghit şi aşteaptă să-i trimită la coşul cu resturi menajere al Istoriei. După 15 ani de regres economic, de dezindustrializare forţată, de polarizare iraţională, de sărăcire galopantă a populaţiei, Ţara are din nou şansa redresării. Nu cu baliverne, nu cu prafuri electorale, nu cu baloane colorate şi muzici deşănţate, nu cu discursuri sforăitoare, nu cu dosirea averilor acumulate fraudulos în spatele soacrelor, nu cu bişniţari politici, nu cu paleative legislative, nu cu măsuri sociale amăgitoare, luate pe picior, ci cu programe concrete, cu oameni integri şi cu măsuri ferme. În viziunea liberalilor, politicile sociale frizează grotescul. După cum "combate" Mona Muscă sistemul de pensii, ajutoarele sociale şi dreptul muncii, te aştepţi ca din moment în moment să-i ţâşnească de sub coc o nouă şi grozavă idee liberală: reînfiinţarea sovromurilor şi trecerea la T.O.Z., la fostele întovărăşiri bolşevico-egalitariste. După proiectul noului Cod fiscal al "chinezului" Tănăsescu, ai crede că jungla capitalisto - p.s.d-istă va răsturna în capul românilor cornul abundenţei. Într-o ţară în care dările către bugetul statului sunt plătite numai de "proşti", inteligenţilor preluându-li-se arieratele prin ordonanţe de urgenţă, într-o vreme când până şi Banca Naţională prezintă Parlamentului un raport din care constaţi, cu stupefacţie, că are, la finele lui 2003, o "gaură" de 10.000 miliarde lei, totul pare pierdut. Feluritele gângănii politice ne agresează auzul cu cele mai năstruşnice promisiuni electorale, în timp ce aflăm sideraţi că se fură zeci de mii de miliarde lei din fondul sănătăţii, lăsând cetăţenii pradă bolilor şi suferinţei.

Nu vrea nimeni să lămurească felul cum s-au acumulat marile averi, cum s-au falsificat marile privatizări, cum se penetrează zilnic bugetul de liotele clientelare ale falşilor întreprinzători, câştigătorii tenebroşi ai tuturor licitaţiilor. Nu ne spune nimeni de ce plângem de mila cocostârcilor din Deltă, în timp ce frontiera de stat a fost violată în răspărul tuturor legilor naţionale şi internaţionale. Nu mai suntem stăpâni pe nimic. Până şi aurul de la Roşia Montană curge nestingherit în afară, spre aventurierii străini, înhăitaţi cu apatrizii guvernamentali.

Peste ruinele fumegânde ale dezastrului românesc se cască prăpastia scăpării de sub orice control, în timp ce Ministerul Controlului se năpusteşte cu toate forţele asupra mărarului din pieţe.

Peste această "Panoramă a Deşertăciunilor" un lucru se distinge clar: nevoia de ordine, de întronare a primatului legii, şi a relansării economice, pornind de la agricultură. Nădejdea celor mulţi se îndreaptă astăzi, firesc şi decisiv, spre PRM şi spre liderul său necontestat, Corneliu Vadim Tudor. Cu toate trucurile puse la cale pentru fraudarea alegerilor, cu toată vânzoleala menită să anestezieze dorinţa fierbinte de dreptate şi de echitate socială a românilor, un lucru devine din ce în ce mai clar. Numai aceia care au avut tăria de a se abţine de la tentaţiile înavuţirii pe seama umilinţei celor mulţi, numai cei care nu au guvernat niciodată şi, prin urmare, nu au participat la marele jaf postdecembrist, mai pot reînscrie Ţara pe orbita normalităţii.

Teama ciocoiului nou de ziua socotelilor este legitimă, dar vorba românului: "De ce ţi-e frică, până la urmă nu scapi". Ziua de 28 noiembrie va intra în Istorie, nu numai ca ziua de naştere a primului preşedinte creştin al României ci, în primul rând, ca ziua abolirii dictaturii cleptocraţiei, asupra poporului român. Prin urmare:

"Spre ordine, legalitate şi bunăstare, Numai cu Vadim şi România Mare"! Sus inima, români!

Domnul Radu Ciuceanu:

După cum ştiţi, ne apropiem de finalul mandatului nostru, în cadrul actualei legislaturi " Am lucrat împreună, pentru şi în interesul acestui popor, timp de patru ani "

Am încercat cu toţii, de pe poziţiile partidelor noastre şi în baza mandatului electoratului nostru, ce ne-a trimis aici în Parlament pentru a-l reprezenta, ca, în domeniile, în baza atribuţiilor şi competenţelor Comisiilor în care ne-am desfăşurat activitatea, să determinăm elaborarea şi emiterea unor legi, acte normative care să asigure cadrul şi climatul necesar realizării şi dezvoltării unei democraţii autentice, al refacerii economiei şi al protecţiei cetăţeanului român - acela care, cum arătam mai înainte, ne-a trimis, prin votul său, în acest forum al poporului român.

În ceea ce ne priveşte pe noi, membrii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei, Comisie, care fiinţează în Parlament încă din anul 1990, şi al cărui unul din inţiatorii acesteia a fost şi subsemnatul, Comisie care a încercat să scoată la lumină acele fapte, acele acte care au constituit şi care, din nefericire, continuă încă să constituie nu numai grave abuzuri, dar şi mari şi răsunătoare cazuri de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, care în mod cert, unele dintre ele, vor rămâne în istorie ca pete negre ale acestei perioade de tranziţie "

Ştiţi foarte bine, stimaţi colegi, că în repetate rânduri v-am informat, v-am ţinut la curent cu câteva cazuri de mare corupţie, care nu numai că au produs enorme pagube economiei româneşti, dar care au pus şi continuă să pună într-o lumină nefavorabilă imaginea ţării, constituind elemente de critici aspre - de altfel, bine justificate - ale organismelor europene şi nu numai, tocmai în această perioadă în care România negociază şi se pregăteşte asiduu pentru integrarea în Uniunea Europenă.

De curând, aşa cum se ştie, a fost adoptat de către Comisia Europeană Raportul de ţară - 2004 privind România. Şi în acest raport, ca şi în cele anterioare, la capitolul "Criterii politice", ţara noastră continuă să fie criticată pentru fenomenul marii corupţii, pe care încă nu o putem stăvili.

Ştiţi cu toţii că noi, Parlamentul, am aprobat pachetul de legi anticorupţie, apoi le-am modificat, le-am completat, am creat un organism special, profilat pe lupta împotriva corupţiei, este vorba de Parchetul Naţional Anticorupţie, în speranţa că toate acestea vor duce la rezultate concrete în acest domeniu.

Desigur, nu putem să negăm faptul că nu ar exista şi realizări în domeniu. Au fost numeroase cazuri în care această nouă instituţie şi-a făcut datoria, obţinând rezultate. Dar acestea se limitează numai la corupţia unui anume nivel. Nu se depăşeşte o anume limită, o anume ştachetă, privind ierarhia celor implicaţi. Pentru că, trebuie să recunoaştem: aceste rezultate se opresc numai la un anumit nivel al făptuitorilor. Nimeni nu a văzut că PNA-ul a depăşit, în măsurile pe care le-a întreprins, nivelul unor consilieri guvernamentali, sau primari, care se ştie bine - şi este deja de notorietate - dacă nu au acţionat în nume propriu, au avut legătură cu şefii lor direcţi, unii dintre aceştia chiar cu rang de ministru "

Aţi văzut sau aţi auzit dumeavoastră cumva ca vreunul din aceştia să fie deranjat de instituţia amintită, sau să fie vreunul trimis în faţa organelor de justiţie în legătură cu responsabilitatea lor? Nu, nicidecum.

Şi pentru a vă demonstra afirmaţia mea, vă amintesc doar cele mai elocvente cazuri: de exemplu, cazul falimentului premeditat şi lichidării printr-un adevărat jaf al unei bănci româneşti, este vorba de Banca Internaţională a Religiilor, în care este implicat un grup de interese, poate impropriu spus grup, în realitate o adevărată bandă de escroci cunoscuţi, dovediţi, grup în care sunt implicaţi şi doi viceguvernatori ai Băncii Naţionale, şi demnitari din Ministerul Justiţiei, (un fost ministru, foşti secretari de stat), magistraţi, avocaţi etc.

Acest dosar al falimentului premeditat al BIR, aflat în prezent pe rolul Camerei a II-a a CEDO, riscă a se încheia cu obligarea Romniei la plata a câteva sute de milioane de dolari, numai datorită faptului că instanţele româneşti, la comanda grupului de interese menţionat, au refuzat să aplice prevederile legale, iar autorităţile abilitate, fiind pasive în rezolvarea dosarului pe plan naţional, preferă să protejeze încă pe membrii acestui grup.

Un alt caz este dosarul privatizării ROMTELECOM, dosar ce trenează încă din legislatura trecută, caz în care statul român a pierdut sute de miliarde lei. Şi acest dosar continuă să zacă, fără ca vreo autoritate competentă să ia măsurile de rigoare.

Nu mai doresc să intru în recentul şi controversatul caz al acordării fără licitaţie, a construcţiei autostrăzii Braşov - Borş, firmei Bechtel, pentru care România este arătată cu degetul de către organismele europene, cu referire tot la fenomenul corupţiei "

Ce concluzii am putea trage din cele expuse mai înainte ?

Prima ar fi aceea că fenomenul corupţiei a devenit în România, interpartinic sau/şi transpartinic, persoane din cadrul unui partid ce s-a aflat la putere, implicate în mari cazuri de corupţie, sunt protejate de alte persoane cu demnităţi aflate la putere, protejându-se în mod reciproc "

A doua concluzie ar fi aceea că , deşi se clamează independenţa organismelor chemate să lupte împotriva corupţiei, ele se află sub controlul total al partidelor aflate la putere "

De aici decurge a treia concluzie, respectiv aceea că autorităţile abilitate în combaterea corupţiei sunt, în realitate, dependente, şi nicidecum independente de "puterea aflată la putere", care în mod public clamează interesul, dar care în realitate nu este interesată în eradicarea şi combaterea efectivă a acestui flagel, pentru că, o astfel de finalitate ar lipsi-o de mari surse de venituri. Singurul interesat în întronarea adevărului, al dreptăţii şi responsabilităţii sociale, în eradicarea corupţiei, este poporul român, principalul păgubit al cancerului numit corupţie.

Pentru confirmarea celor de mai sus, stau cazurile despre care am amintit aici: dosarul BIR şi dosarul Romtelecom. deşi acestea se află în portofoliul Parchetului Naţional Anticorupţie de ani de zile, acesta tergiversează lucrarea lor, neîntreprinzând măsurile legale ce se impun, protejând în mod practic pe vinovaţi "

Pentru care motiv ? Se înţelege că dacă s-ar permite lucrarea acestor dosare s-ar ajunge la persoane "sus-puse" şi din vechea putere, dar şi din, încă, actuala putere.

Ei bine, se ştie că între persoane din cadrul vechii puteri şi actualei puteri , în mod particular, există bune relaţii. "Taci tu, voi tace şi eu" " Acesta este în mod practic "trocul" între cei ce se perpetuează la putere, indiferent de partidele din care fac parte. Iar acest fapt nu trebuie dedus, relaţii de afaceri între cei aflaţi la putere şi opoziţie există, şi acestea duc efectiv la protecţie reciprocă "

Crede cineva că în acest mod vom putea eradica fenomenul corupţiei ?

De exemplu, în cazul falimentului premeditat şi lichidării prin jaf a Băncii Internaţionale a Religiilor, noi, Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei din Cameră, recent, şi Comisia omoloagă din Senat, am informat toţi factorii de răspundere din această ţară, de la Preşedintele României, primul-ministru, miniştrii de resort, Parchetele etc. , am ţinut la curent prin sute de comunicări, prin mii de rânduri, cu date şi fapte concrete, cu expertize etc. atestând faptul că ne aflăm în faţa unui caz de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, în care sunt implicate persoane cu înalte demnităţi din cadrul unor structuri ale statului.

Nimeni nu a mişcat un deget. Pentru care motiv ? Se înţelege. Firele în această tenebroasă afacere duc undeva sus : sunt implicate "persoane tabu", fapt pentru care, în viitorul apropiat, statul român va fi obligat de către CEDO la plata unor sume enorme, de ordinul a sute de milioane de dolari.

Noi am făcut mai mult. Recent, cele două Comisii permanente de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului am redactat un Raport comun, înaintat deja Birourilor permanenete ale celor două Camere, cu propunerea adoptării unei hotărâri de rezolvare a cazului pe plan naţional, pentru evitarea unui enorm efort financiar al României "

Încă nu cunoaştem motivul tergiversării introducerii pe ordinea de zi a acestui raport. Se ştie bine că timpul lucrează, nu în favoarea noastră. Este posibil să ne trezim într-o bună zi, probabil că nu peste mult timp, cu hotărârea CEDO. Atunci va fi prea târziu să mai discutăm şi să aprobăm rezolvarea cazului pe plan naţional.

Analizând în general fenomenul corupţiei, care macină din temelii societatea românească, dar şi cercetând, verificând ani de zile dosare şi cazuri concrete de corupţie instituţionalizată, de mare corupţie, în care sunt implicaţi demnitari, am ajuns la concluzia că, indiferent ce organe am crea noi pe plan intern, acestea se vor afla mereu la cheremul "puterii aflată la putere", sau, cu alte cuvinte, aflată în scaun la un moment dat "

Aceste organe vor acţiona, sau nu vor acţiona, aşa cum li se dictează. In acest mod, cazuri de corupţie în care sunt implicaţi "marii peşti", "rechinii", denumiţi astfel şi pe care îi tot cer organismele Uniunii Europene, vor rămâne nesancţionate, iar corupţia va continua nu numai să existe, dar va continua să înflorească în România.

Ei, bine, toate acestea ne-au determinat pe noi să ne adresăm organismelor europene, Consiliului Europei, Comisiei Europene, Parlamentului European, cu propunerea de a fi creat un organism în cadul structurilor europene, specializat în domeniul combaterii şi eradicării corupţiei în ţările aspirante la Uniune, dar şi în cele care sunt deja membre ale Uniunii "

Desigur, cunoaştem faptul că există OLAF-ul (organismul specializat în verificarea modului în care sunt folosite fondurile Uniunii) dar acest organism are în competenţa sa numai acest cadru - folosirea fondurilor acordate de Uniune "

Noul organism propus de către noi, - un Parchet European Anticorupţie - , va putea fi sesizat de orice persoană fizică sau juridică din ţările Uniunii, care are cunoştinţă de cazuri de mare corupţie în care sunt implicaţi politiceni, demnitari din cadrul unor structuri statale, protejaţi, apăraţi pe plan intern prin legaturi şi interese de grup care afectează societatea.

Credem noi că va fi singura soluţie viabilă care să determine, dacă nu eradicarea completă, cel puţin limitarea acestui flagel în ţări precum România şi în mod sigur şi în altele "

Am făcut această propunere deoarece nu poate fi înţeles faptul că două Comisii parlamentare permanente de specialitate, care sesizează de ani de zile autorităţile abilitate în combaterea fenomenului, acestea să ignore pur şi simplu aceste sesizări, să le trateze cu pasivitate, în dispeţul legii, numai fie pentru că nu au dezlegare de a lucra cazurile în care sunt implicaţi anumiţi minştri, viceguvernatori ai băncii centrale, magistraţi etc. sau, mai direct spus, pentru că probabil acestor autorităţi - este vorba de PNA - , li se interzice să ia măsurile legale în astfel de cazuri "

Am dorit să vă informez în legătură cu toate acestea, acum, la sfârşit de mandat, pentru a cunoaşte că organismele europene au fost sensibilizate de către noi, Comisiile parlamentare permanente de specialitate, din păcate fără efect, şi nu de către acele structuri ce au obligaţia să lupte pentru eradicarea corupţiei, şi nicidecum pentru a-şi proteja şi apăra pe cei implicaţi în cazuri precum cele la care am făcut referire.

În încheiere, ne manifestăm convingerea nestrămutată în viitorul unei Românii promovată în sânul comunităţii europene, în urma unei profunde mutaţii comportamentale, în care fenomenul corupţiei să rămână de-a pururi o nefastă amintire.

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică intitulată "Integrarea în Uniunea Europeană - un risc asumat!"

Eu, personal, nu mă îndoiesc de integrarea României în Uniunea Europeană. Dimpotrivă. În schimb, mă îndoiesc de stabilitatea "statală" (pentru a nu spune "imperială") în ceea ce se vrea a fi Uniunea Europeană. În primul rând pentru că o unificare, fie ea la început şi doar financiar instituţională, nu poate rezista decât dacă vine din spiritul şi iniţiativa celor ce o fac şi participă la ea. Şi nu dacă e decisă şi impusă de o minoritate, fie ea şi clasă conducătoare.

Pentru că privind detaşat, putem identifica în modul de configurare a Uniunii Europene un adevărat sistem piramidal, în care stucturarea noilor blocuri de influenţă se realizează nu atât pe seama performanţelor economice, cât mai ales în funcţie de structurile etnico-religioase.

De o parte, ţările, provinciile şi regiunile cu majoritate catolică (favorite în procesul integrării), separate de statele ortodoxe şi urmate, în linia a treia, de cele musulmane. De aceea, întrebarea care ar trebui să ne frământe nu este, "Când ne vom integra?" Ar trebui să fim mult mai interesaţi de ceea ce vom face când ne vom integra, de ceea ce vom fi, dar mai ales de ceea ce se va alege din noi dacă Uniunea (asemenea celei realizate la începutul secolului trecut, cu un număr mult mai mic de state) nu va rezista şi se va dezintegra de la sine?

Ar trebui să fim mai atenţi şi la previziunile deloc încurajatoare, făcute de sociologi la începutul anilor '50, măcar pentru a putea şti ce ne poate aştepta. Mai ales că la vremea respectivă specialiştii au analizat, din perspectivă istorică, apariţia, dezvoltarea, dar mai ales năruirea marilor imperii care au apărut de-a lungul timpurilor, iar concluziile nu au fost deloc încurajatoare.

Astfel, pe lângă constatarea că "întotdeauna următorul mare imperiu este mai extins, ca întindere şi populaţie, decât precedentul", sociologii au reuşit să determine şi ordinele de mărime specifice noilor imperii.

S-a prognozat atunci (anii '50) că după prăbuşirea celui de al treilea Reich, următorul imperiu, mai mare şi ca teritorii acaparate şi ca populaţie, avea să fie U.R.S.S., a cărei prăbuşire, ţinând cont de evoluţia celorlalte imperii din istoria omenirii, era prognozată pentru 1990.

După căderea acesteia, autorii estimau apariţia unui alt "imperiu", de câteva ori mai mare ca populaţie şi dimensiune. Se avansa chiar numele de Comunitatea Europeană, după o primă fază, de sfărâmare a naţiunilor în enclave etnice şi de divizare teritorială a mai multor state, urmând să aibă loc o integrare într-o singură uniune a tuturor ţărilor de pe bătrânul continent. Apoi, după ruperea "frontierelor" Comunităţii Europene, calculată pentru anii 2015-2025, sociologii prognozau apariţia unui "următor mare imperiu", Uniunea Planetară, ce ar urma să se nască prin alte şi alte împărţiri teritoriale.

Ce se va întâmpla cu statul unitar naţional român pe parcursul acestor experimente nu este prea greu de anticipat. Din păcate, dacă vom accepta simplul rol de cobai şi ne vom supune orbeşte feluritelor divizări etnice, economice şi teritoriale impuse, viitorul nostru va fi sub un mare semn de întrebare. Pentru că după remodelarea întregii economii naţionale, pentru a putea funcţiona în ansamblul unitar al Uniunii, eventuala dispariţie a Uniunii Europene ne va arunca într-un adevărat colaps.

Dacă tragem cu ochiul la vecinii noştri bulgari, observăm că aceştia sunt tot mai trişti. De fapt, după ce Uniunea Europeană le-a impus, ca una din condiţiile integrării, desfiinţarea unor imporante zone viticole, pentru că în Uniunea Europeană numai Franţa are dreptul să producă cantităţi industriale de vinuri, zâmbetul de dispreţ la adresa noastră le-a cam dispărut.

Din aceasta au înţeles şi ei că diplomaţia, deşi te poate ajuta să-ţi accelerezi ritmul de integrare, nu te scuteşte de sacrificiile industriale impuse.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Săptămâna trecută am asistat la o premieră în viaţa parlamentară românească: un proiect de lege este aprobat de Camera Deputaţilor prin aplicarea prevederilor constituţionale, adică prin expirarea termenului înăuntrul căruia trebuia dezbătut şi adoptat.

Este vorba de propunerea legislativă iniţiată potrivit prevederilor Constituţiei de peste 100.000 de cetăţeni şi care are în vedere modificarea Legii învăţământului, în sensul de a se aloca educaţiei un procent de minimum 6% din produsul intern brut, fonduri financiare care să reuşească să amelioreze grava criză şi situaţia jalnică din sistemul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică.

Am crezut că este o situaţie determinată de răfuielile din cadrul P.S.D., deputaţi nemulţumiţi că nu se vor mai regăsi pe listele parlamentare, nemaiparticipând la şedinţele Camerei Deputaţilor, deseori boicotând lucrările Parlamentului.

Mai târziu am înţeles că, de fapt, mai era o problemă, adică nu se dorea adoptarea proiectului de lege, liderii pesedişti propunându-ne să nu votăm propunerea respectivă.

În realitate, Guvernul nu a avut în vedere nici un moment alocarea acestei sume de bani educaţiei şi cercetării, ci numai a mimat îngrijorarea şi găsirea de soluţii pentru finanţarea învăţământului.

În aceeaşi zi, când în Camera Deputaţilor nu se asigura cvorumul de vot pentru legi organice, Guvernul aproba proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2005, fără să ţină cont de voinţa cetăţenilor şi a Parlamentului, acordând numai 4,3% din produsul intern brut pentru educaţie şi cercetare.

Perfidia acestui guvern interesat numai de propria sa supravieţuire şi îmbogăţire a fost demonstrată prin modul dezastruos în care a alocat fondurile financiare unui domeniu de care depinde viitorul unei naţiuni.

Este evident că guvernul condus de Adrian Năstase nu are capacitatea intelectuală şi voinţa politică să găsească soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii din domeniul educaţiei şi cercetării.

Primul-ministru şi preşedintele P.S.D. trebuie să explice public de ce opinia publică este indusă în eroare, de ce este minţită şi de ce nu se găsesc bani pentru educaţie şi cercetare, dar se cheltuiesc mii de miliarde pentru mita electorală, pentru întreţinerea clientelei politice, pentru asigurarea de privilegii celor care votează cu P.S.D.

De asemenea, se cere clarificată poziţia ambiguă a acestui guvern care una promite prin programul de guvernare şi alta face efectiv, această stare de lucruri fiind nevoie a fi lămurită, astfel încât cetăţenii să ştie ce se întâmplă, ca urmare a acţiunilor guvernamentale, cu viaţa lor.

Domnul Florin Iordache:

Creşterea standardului de viaţă al populaţiei - un obiectiv permanent al PSD

În perioada 2000 - 2004, Guvernul condus de domnul Adrian Năstase a fost preocupat permanent de creşterea generală a standardului de viaţă al populaţiei şi asigurarea unei protecţii sociale extinse la categoriile sociale vulnerabile.

S-au creat noi locuri de muncă, prin creditarea în condiţii avantajoase a întreprinderilor mici şi mijlocii, dar au crescut corespunzător locurile de muncă oferite tinerilor.

Prin adoptarea legii-cadru şi înfiinţarea unui organism internaţional independent pentru monitorizarea legii, a fost transpus acquis-ul comunitar în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

A fost majorat salariul de bază minim brut pe ţară şi a fost stimulată calitatea şi performanţa muncii în sectorul bugetar. Au fost asigurate locuri de muncă sigure şi curate, prin programe de monitorizare a stării de sănătate a angajaţilor şi pentru eliminarea noxelor, dar şi prin evaluarea şi gestionarea riscurilor profesionale.

În perioada 2001 - 2004, cheltuielile din bugetele administrate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei au fost de 599.441 miliarde lei, reprezentând 8,78% din p.i.b.

Pentru anul 2004, au fost alocate 206.149 miliarde lei, reprezentând 9,1% din p.i.b.

Domnul Ioan Miclea:

Declaraţie politică: "Identitatea culturală a maghiarimii transilvănene pusă în pericol de conducătorii ei".

În declaraţia politică pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră mă fac apărătorul etniei maghiare transilvănene, a cărei identitate culturală, dar şi existenţială, este pusă în pericol de tot mai desele acţiuni iniţiate şi desfăşurate de conducătorii diverselor organizaţii iredentiste, fasciste şi extremiste maghiare. În ultimii ani, au apărut pe scena politico-socială din România o puzderie de organizaţii maghiare, care, fără excepţie, se declară luptătoare pentru obţinerea autonomiei culturale, teritoriale şi etnice a populaţiei maghiare din Transilvania, în totalitatea ei sau a unor segmente din ea.

Că aceste organizaţii luptă pentru conservarea identităţii culturale a maghiarimii ardelene nu poate deranja pe nimeni, însă, din păcate, fără excepţie, în doctrinele acestora se lansează atacuri grave la politica Guvernului român privind minorităţile, la sprijinul ce li se dă (sau nu li se dă) pentru a-şi conserva identitatea. Desigur că aserţiunile unor Laslo Tokes sau ale conducătorilor Consiliului Naţional Secuiesc, ale Comunităţii Celor 64 de Comitate sau ale Organizaţiei "Tinerii Maghiari Uniţi" şi altele nu sunt de mult luate în serios de către reprezentanţii Guvernului, dar, din păcate, nici ai partidele politice româneşti. Acst lucru poate genera lucruri ce pot scăpa controlului politic şi civil, precum pot crea grave perturbaţii în pacea etnică din zona transilvană a ţării.

La recentele manifestări iredentiste de la Budapesta, în cadrul cărora fanatici iredentişti şi extremişti maghiari, sub oblăduirea binevoitoare a guvernanţilor, au proferat ameninţări la aadresa sârbilor (Voivodina), Ucrainei, Slovaciei, României, dar şi a evreilor, întreţinând o periculoasă atitudine antisemită maghiară, manifestanţii au atacat dur nu numai Uniunea Europeană şi Consiliul European de la Copenhaga (1993) privind criteriile de aderare şi promovează şantajul politic, dar au atacat şi tratate mai vechi, recunoscute cândva de propria guvernare, şi au cerut revizuirea sau anularea lor, prin devize şi lozinci aberante ("Să piară Trianonul!"). În cadrul acestor manifestări, participanţii au purtat portrelele lui Hitler şi Horty, lucru ce demonstrează fără putere de tăgadă caracterul lor abject şi periculos.

Am insistat asupra acestor manifestaţii care au avut loc la Budapesta recent, atât pentru faptul că ele au fost îndreptate şi împotriva României, cât şi pentru că la ele au participat mulţi tineri români de etnie maghiară, dar mai ales pentru faptul că împotriva lor nu a luat atitudine nici un partid politic românesc (cu excepţia PRM) şi, ceea ce este mai grav, nici Guvernul României. Tot atât de grav este şi faptul că unele dintre organizaţiile care au iniţiat şi participat la aceste manifestări au ramificaţii şi filiale pe teritoriul României şi deşi sunt cunoscute foarte bine de către Guvernul României, nu au fost interzise, conform legilor româneşti în vigoare. Mă refer aici în primul rând la organizaţia denumită "Tinerii pentru Cele 64 de Comitate" (atâtea au fost pe vremea Ungariei Mari, incluzându-le şi pe cele d epe teritoriul românesc, vremelnic ocupat), dar şi la organizaţia denumită EMI (Tinerii Maghiari Uniţi), cu sediul la Oradea.

Lipsa de legitimitate şi realism, dar mai ales utopia şi consecinţele asupra proprului interes de stat naţional sau specific pentru minoritatea maghiară, trebuie să devină tot mai evidente şi pentru civilizaţia maghiarimii, atât din Ungaria, cât şi în comunităţile ungureşti din afara ei, interesându-ne, desigur, primordial situaţia celei din România.

Trebuie neapărat să luăm în calcul faptul că în Ungaria se intensifică şi se înmulţesc, atât la nivelul organizaţiilor iredentisto-fasciste, cât şi în rândul partidelor politice şi la nivel guvernamental, atitudini şi manifestări ostile României şi Tratatului de la Trianon. Dacă aceste manifestaţii vor influenţa şi politica Guvernului maghiar (în condiţiile unor viitori ani electorali), atunci ne vom trezi în situaţia că Parlamentul Ungariei ne va da un vot negativ cu ocazia aderării noastre la Uniunea Europeană sau va şantaja Uniunea Europeană şi România pe tema Tratatului de la Trianon, lucruri ce ar fi catastrofale pentru viitorul nostru politic şi social.

De aceea, credem că ar fi înţelept şi în folosul întregii societăţi româneşti ca partidele politice, dar şi organizaţiile civice, să pornească o acţiune concertată, care să aibă drept scop unic de a face populaţia românească de etnie maghiară din ţară să-şi înţeleagă menirea şi interesele ei. Să înţeleagă că dezvoltarea ei socială şi politică viitoare nu poate fi decât legată de interesele majorităţii româneşti, să înţeleagă că manifestările iredentiste, fasciste şi extremiste la care participă unii dintre componenţii ei îi pun pe ei şi, alături de ei, pe românii majoritari, în pericolul de a pierde sau amâna aderarea României la Uniunea Europeană, cu toate consecinţele păgubitoare ce decurg din acest fapt.

Ar fi ideal ca şefii UDMR şi ai altor organizaţii politice sau civile ungureşti din România să îşi înţeleagă clar interesul şi să-şi canalizeze eforturile şi acţiunile spre o dezvoltare a identităţii etniei lor, alături de interesul poporului român, în cadrul graniţelor legitime ale ţării în care s-au născut şi trăiesc: România. Altfel, se vor autodistruge, deoarece Europa nu va tolera mişcări separatiste şi autonomiste în cadrul Uniunii sale.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Şah la Rege cu nebunii sau cu amnezicii".

Anul 2004 are o semnificaţie cu totul deosebită pentru România, el situându-se, în cronologia evoluţiei democraţiei din ţara noastră, la hotarul dintre încheierea unor etape majore spre o economie robustă de piaţă şi la joncţiunea ciclului de patru ani al alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale " De asemenea, este de remarcat că în acest an România a intrat cu drepturi depline în NATO.

Aceste evenimente şi preocupări au presupus, desigur, inclusiv din partea Parlamentului şi, în particular, a Camerei Deputaţilor, un efort considerabil pe linia dezbaterii şi aprobării unui foarte mare număr de proiecte legislative " O bună parte dintre acestea s-au referit la adaptarea legislaţiei româneşti la acquis-ul comunitar - condiţie majoră a intrării României în Uniunea Europeană " Declararea de către Comisia Europeană, la 7 octombrie a.c., a economiei româneşti drept economie de piaţă funcţională, dovedeşte fără tăgadă că până acum ne-am făcut lecţiile cu competenţă şi responsabilitate.

Referindu-mă în continuare doar la elaborarea, dezbaterea şi aprobarea proiectelor de lege pentru alegerea Preşedintelui României, respectiv a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, fac apel la memoria dumneavoastră atunci când afirm că, deşi s-au respectat cu stricteţe regulile democraţiei parlamentare, au fost şi unele poziţii nejustificate , adesea vehemente, din partea opoziţiei, la unele prevederi ale acestor proiecte de lege. Astfel, s-a constatat că apele Dâmboviţei au crescut vertiginos prin revărsarea unei mari cantităţi de apă nepotabilă scursă din ochii şi sudoarea, demne de o cauză mai bună - vărsate cu osârdie de reprezentanţii opoziţiei la lecturarea unor articole şi paragrafe apreciate ca fiind neconstituţionale, referitoare la posibilitatea ca actualul Preşedinte al ţării să poată candida pentru una din Camerele Parlamentului, pe listele unui partid politic.

O asemenea zvârcolire, vecină cu epilepsia, ar mai fi fost de înţeles dacă actualul preşedinte ar fi trebuit să opteze între Cotroceni şi Parlament, după comunicarea rezultatelor votului care consfinţeau că domnul Ion Iliescu a fost ales atât preşedinte pentru un nou mandat (de 5 ani), cât şi ca deputat sau senator. Or, domnul Iliescu nu mai are dreptul să candideze din nou la preşedinţie, mandatul domniei sale expirând la finele acestui an. Deci, dânsul este fără obligaţii şi restricţii ca persoană fizică faţă de funcţia de la Cotroceni sau pentru cea de parlamentar.

În al doilea rând, domnul Iliescu nu candidează pe listele Uniunii PSD-PUR în calitate de membru al unuia dintre aceste două partide, ci ca personalitate de marcă a naţiunii noastre, cetăţean neînregistrat politic " Ne întrebăm, cu un retorism nedisimulat : oare reprezentanţii PNL şi ai PD să nu fi ştiut acest lucru? Răspunsul este unul singur : au ştiut, dar au ţinut neapărat să joace rolul "democratic" al lui Gică-contra.

Unul dintre motivele forte - după părerea dânşilor - al neacceptării prevederilor legii respective este acela că aplicarea lor ar da posibilitatea preşedintelui să nu fie imparţial în raporturile sale cu celelalte partide. Care preşedinte - ne întrebăm noi - când poate manifesta acea imparţialitate, şi de când (şi unde scrie că) Preşedintele României face echilibristică între partidele politice ?

Şi ca absurdul să meargă până în pânzele albe, oponenţii au spus, plini de mândrie, că au găsit o soluţie onorabilă, anume aceea ca domnul Iliescu să candideze ca independent. Îi întrebăm pe distinşii noştri criticişti : în această situaţie, Preşedintele actual nu ar fi putut fi imparţial? Nu vedeţi ridicolul poziţiei, stimabililor ?! Dar ce poziţie aţi fi avut dacă, prin absurd, actualul preşedinte al României ar fi fost din tabăra dumneavoastră ?

Dar întrucât n-aţi avut o asemenea "şansă", v-aţi manifestat în continuare poziţia nihilistă, ascunzându-vă nepriceperea şi reaua- voinţă după legi cunoscute doar de dumneavoastră şi aţi comis gestul total lipsit de politeţe de a vă adresa preşedintelui să nu promulge legile respective " Halal şcoală politică aţi mai urmat ! Sau poate nu aţi urmat ? Ba, mai mult, în disperare de cauză şi plini de vanitate rănită, aţi cerut Curţii Constituţionale, la 9 septembrie a.c., să constate că legile respective sunt neconstituţionale.

Aţi făcut-o şi aţi primit răspunsul !

La 17 septembrie, prin Decizia Nr. 339, Curtea Constituţională "Constată că dispoziţile art.5 alin.7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt constituţionale"

Acum, ce-o să mai faceţi, ce "încălcări " o să mai inventaţi ? Vă dau un sfat colegial. Puneţi-vă cu burta pe carte, căci partida de şah politic care vă aşteaptă după alegerile din 28 noiembrie va fi mult mai grea decât vă închipuiţi.

Străduiţi-vă să fiţi măcar nişte adversari merituoşi " Şi nu mai încercaţi să daţi şah la Rege doar cu nebunii !

Domnul Puiu Haşotti:

"Un general în slujba P.S.D."

O analiză atentă a modului în care s-au întocmit listele parlamentare ale Uniunii PSD+PUR arată debusolarea partidului de guvernământ în preajma alegerilor generale. În goana-i nebună după putere, PSD calcă în picioare - şi de această dată - legile şi instituţiile statului, ignorând regulile democraţiei şi bunul simţ.

Aceste liste ascund mai multe persoane controversate, numai că, în declaraţia politică de astăzi, o să insist asupra unui caz grav, care pune în pericol funcţionarea democraţiei româneşti.

Şeful Statului Major General al Armatei, generalul Mihail Popescu, candidează pe lista Uniunii PSD+PUR pe primul loc la Senat, în circumscripţia electorală Vâlcea, deşi legea nu-i permite acest lucru. Liderii Partidul Social Democrat ar spune că oricine are dreptul de a alege şi de a fi ales, numai că, această candidatură ascunde mai multe abuzuri şi încălcări ale legii.

Prezenţa generalului Popescu pe listele Uniunii încalcă Legea nr. 80/1995 a Statutului cadrelor militare, care - la art. 28 pct. a) - menţionează că tuturor cadrelor militare în activitate "le este interzis să facă partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii politice", iar la pct. b), acelaşi articol precizează clar că tuturor cadrelor militare active le este interzis "să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de preşedinte al României".

Ca atare, pentru a putea candida, generalul Popescu ar fi trebuit să-şi prezinte demisia sau să fi fost trecut în rezervă. Acest lucru nu s-a întâmplat, din moment ce Şeful Statului Major General al Armatei a participat zilele trecute la reuniunea NATO organizată de ţara noastră la Poiana Braşov, fiind într-o incompatibilitate evidentă cu statutul de candidat pe listele Uniunii PSD +PUR.

Şi activ în armată, şi pe liste electorale! - cam aşa s-ar traduce situaţia şefului Statului Major General al Armatei, generalul Mihail Popescu, girată de ministrul apărării, Ioan Mircea Paşcu.

Acest caz demonstrează dispreţul Partidului Social Democrat faţă de lege, faţă de armată, faţă de cetăţeni, atunci când este vorba despre putere şi consolidarea acesteia. Noua înfăţişare a PSD este de fapt vechea înfăţişare, cu Năstase în frunte, cu baronii prezenţi pe liste, cu preşedintele Iliescu şi oamenii săi, consilierii prezidenţiali, fixaţi pe locuri eligibile, toate la limita legii şi a bunului simţ. Cazul generalului Popescu, şi implicit trecerea armatei în cazarma p.s.d.-istă este încă un exemplu de aplicare a legii după bunul plac al partidului de guvernământ.

Candidatura Şefului Statului Major General al Armatei, generalul Mihail Popescu, pentru un loc parlamentar, este cea mai mare ofensă adusă Armatei Române. Prin faptul că a acceptat să se mânjească - prin încălcarea legii -, în culorile social-democrate psd-iste, generalul Mihail Popescu a demonstrat că nu a meritat şi nu merită să exercite funcţia de Şef al Statului Major al Armatei.

Este motivul pentru care îi cer imperios să-şi prezinte imediat demisia din această funcţie, în logica bunului simţ şi a regulilor democratice, iar autorităţilor le cer să desemneze în regim de urgenţă un nou Şef al Statului Major, capabil să garanteze independenţa Armatei Române şi reputaţia internă şi externă, de membru NATO.

Am convingerea că adevăratele măsuri pentru rezolvarea acestui caz vor fi luate însă de poporul român, în 28 noiembrie 2004!

Domnul Romeo Raicu:

"2004 - anul programelor cu iz electoral"

Avalanşa de subvenţii, ajutoare şi facilităţi nu ne face să credem decât că Guvernul încearcă pe ultima sută de metri să câştige şi să cumpere bunăvoinţa românilor săraci. Aceste ajutoare, facilităţi şi subvenţii - "măsuri sociale" s-au înmulţit semnificativ acum, înaintea scrutinului din noiembrie. Ciudat este faptul că sistemul de acordare a acestor "ajutoare" s-a eficientizat brusc, formularele fiind distribuite şi retransmise prin poştă. Subvenţiile pentru căldură au fost puse în umbră de o măsură de-a dreptul hilară, şi anume cea referitoare la tichetele de reducere pentru SNCFR acordate pensionarilor. Această reducere a fost extinsă şi pe trenurile accelerate şi rapide, iar de tichete pot beneficia şi soţul sau soţia titularului. Dar cea mai halucinantă decizie este aceea că tichetele neutilizate vor putea fi preschimbate pe alimente!

O altă măsură electorală, tot pentru pensionari, este recorelarea devansată cu trei luni a pensiilor şi o nouă pensie socială, pentru persoanele de peste 65 de ani fără venituri. De asemenea, tot pentru cei în vârstă s-a decis că valoarea maximă a biletelor de tratament în staţiunile balneare va fi de 50% din valoarea pensiei, şi nu de 100%, ca până în prezent, restul fiind suportat de la buget! Acestea şi multe altele!

PSD-ul parcă spune în gura mare: votaţi-ne! Vă dăm ajutoare!

Pomenile şi ajutoarele de la bugetul de stat au vizat categoriile populaţiei cu drept de vot: studenţi, pensionari, cât şi salariaţii cu venituri mici. În schimb alocaţia de stat pentru copii a rămas aceeaşi!! Copiii nu votează!!!

De ce aceste ajutoare pentru unele categorii sociale au venit tocmai acum înainte de alegeri?! De ce anul trecut, Guvernul susţinea că nu poate mări pensiile pentru că numărul pensionarilor îl depăşeşte pe cel al salariaţilor. "Că să dăm pensii mai mari, ar trebui să creştem fiscalitatea, dar chiar în condiţiile acestea, nu ar fi creşteri deosebite", spunea premierul în martie 2003. Premierul propune acum recalcularea pensiilor, la câteva luni după ce soluţia pe care a găsit-o pentru rezolvarea problemelor vârstnicilor săraci a fost cutia milei. Nimeni nu explică cum va acoperi Guvernul viitor promisiunile actualului executiv care, în febra alegerilor, pare să spună: "Votaţi-ne! Vă dăm ajutoare!" Până la urmă, orice guvern ar trebui să ştie un adevăr elementar: fără o riguroasă acoperire economică şi un mediu de afaceri sănătos, bani mai mulţi pentru pensionari şi salariaţi înseamnă automat mai multe procente în plus la rata inflaţiei! La 15 ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, electoratul nu mai poate fi păcălit! Sunt de ajuns 15 ani de pomeni electorale!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Timiş:

"Invitaţie pentru luciditate şi adevăr"

Oamenii sunt ceea ce sunt, cu bune şi cu rele. Oamenii politici însă trebuie sa fie mai mult de atât. Aureola lor de imagine este alcatuită din faptele, intervenţiile şi atitudinile lor publice.

Adrian Păunescu este un om politic complex, surprinzător şi viu, cu mare rezonanţă la durerile oamenilor şi cu o sensibilitate acută faţă de doua provincii românesti tradiţionale: Basarabia si Ardealul. Aud si văd aproape în fiecare zi în mass-media noastra liberă tot felul de invective la adresa acestui om mare si unic în peisajul literar şi politic românesc. Desigur, om mare şi unic, cu bunele şi relele domniei sale.

Ca om normal şi obişnuit nu înţeleg fenomenul acesta, scopul sau câştigul lui. Pentru că dacă Adrian Păunescu nu ar fi existat, poezia româneasca ar fi arătat altfel. Dacă Adrian Păunescu nu ar fi existat, poate că şi politica româneasca ar fi fost altfel.

Vă rog să nu mă identificaţi ca o voce sau ca un apărător din oficiu al senatorului Adrian Păunescu, pentru că Adrian Păunescu nu are nevoie de aşa ceva. Identificaţi-mă, în mod special, ca pe o persoană săturata de arsenalele de mizerii dirijate şi lansate asupra unor oameni politici, în special la adresa lui Adrian Păunescu.

Îngăduiţi-mi să pledez astăzi împotriva minciunii şi perfidiei. Recent, un ziar national titra cu majuscule că "Adrian Păunescu nu va fi votat de primarii si consilierii PSD''. Minciună ! Adrian Păunescu a fost votat la alegerile preliminare din PSD în proporţie de 99,9 % de membrii PSD Hunedoara, ocupând locul întâi în preferinţele acestora. Tot în ziarul menţionat, Adrian Păunescu era acuzat de anumite manopere financiare pe seama PSD. Altă minciună! Senatorul Adrian Păunescu nu a avut niciodată vreun dialog sau contact cu acei oameni care îl acuză pe nedrept. Însusi judeţul Hunedoara, judeţ oropsit şi uitat de mulţi, a devenit altceva o dată cu venirea domniei sale la Hunedoara. Promisiunile senatorului Adrian Păunescu s-au transformat întotdeauna în realităţi. Avem un alt ritm, o altă viaţă politică, se simte acum că facem politică şi o facem pentru oameni.

Eu cred în continuare că trăim într-o ţară liberă, că suntem toţi liberi. Îngăduiţi-i domnului senator Adrian Păunescu să fie ceea ce în mod esenţial este- Adrian Păunescu. Creditaţi-vă şi pe dumneavoastra, cei care îl acuzaţi pe nedrept, cu ideea că nu sunteţi nimic altceva decât ceea ce faceţi.

Nu veţi fi niciodată mai mari şi nici uriaşi daca vă căţăraţi mereu în cârca senatorului Adrian Păunescu. Mărimea sau micimea sunt întotdeauna valori indivizibile.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia intitulată "Încă o poziţie: Raportul de ţară - o pilulă amară pentru Opoziţie sau cât de acri sunt strugurii "

În acest an, România a obţinut o recoltă bună de struguri, atât la soiurile de masă, cât şi la cele propice vinificaţiei. Faptul a produs o justificată satisfacţie în rândurile podgorenilor şi, în general , a populaţiei, pentru că munca şi aşteptările le-au fost răsplătite în mod corespunzător.

Dar, aşa cum se întâmplă la românii nici prea harnici, nici prea dotaţi de la natură, au început să se audă mugete, lătrături şi schelălăit de vulpe cum că strugurii din acest an sunt mai mult mănaţi decât copţi şi mai mult acri decât dulci. De asemenea, ei au aflat pe căi oculte că strugurii puşi la vânzare în pieţe nici nu ar fi din România, ci donaţi de străinătăţuri drept ajutor social şi fortifiant naturist pentru ţara noastră slăbănoagă, săracă şi atotnepricepută, cu podgoreni ageamii.

Şi cine credeţi că se vaită ? Se vaită în primul rând cei care au şi rol de dirijor al atotştiutorilor , al atotcunoscătorilor şi, în fine, al celor defecţi la simţul gustativ (şi la cel al bunului simţ).

Uite aşa, o mână de corişti afoni, care cunosc doar partitura intitulată "Tot ce întreprinde actualul Guvern este greşit şi păgubos pentru ţară", au mai ţipat în luna octombrie a.c. o nouă melodie pe varianta dodecafonică : "Raportul de ţară pentru anul 2004 este un vot de blam pentru România ".

Preluând numai aprecierile răuvoitoare din presa străină, liberalii şi democraţii români au bătut cu osârdie tobele pe stadioanele vieţii politice româneşti şi în mass-media cum că Raportul de ţară elaborat de Comisia Europeană ar fi ..."un cadou diplomatic înşelător pentru România."(după "Le Figaro"), că "România este o ţară plină de corupţi, în care presa e călcată în picioare" şi că "Raportul de ţară face praf guvernarea Năstase " (România Liberă , marţi, 5 oct 2004).

Ca şi când s-ar referi la un alt text, opoziţia din România şi o anumită presă internă se feresc să citeze şi să comenteze argumentele şi aprecierile pozitive ale Comisiei Europene, care au stat la baza acordării României în acest an a statutului de economie de piaţă funcţională: România înregistrează al cincilea an consecutiv de creştere economică, remarcăm angajamentul mai solid al autorităţilor faţă de reforme şi privatizare; s-au înregistrat progrese în domeniul consolidării politicilor guvernamentale; sunt succese remarcabile în introducerea standardelor naţionale de protecţie a copilului; România a continuat să facă progrese în domeniul politicii sociale şi al ocupării forţei de muncă; progrese notabile în dezvoltarea industriei, a domeniului energetic, a drepturilor omului etc. etc.

Sunt de reţinut, în acest duel al aprecierilor, afirmaţiile preşedintelui României, care a declarat la 8 octombrie că "Raportul de ţară este un document echilibrat şi obiectiv", iar şeful Guvernului României, domnul Adrian Năstase, a declarat că "Raportul de ţară este un succes al întregii Românii, al fiecărui cetăţean, al tuturor partidelor şi al tuturor guvernelor responsabile."

Acum, stimaţi colegi, este necesar ca toate instituţiile statului şi partidele politice care au atribuţii pe linia integrării României în UE să se concentreze cu toată responsabilitatea asupra închiderii ultimelor 3-4 capitole de negocieri şi să se intensifice procesul de aplicare a îndatoririlor României şi a angajamentelor asumate în cadrul negocierilor cu U.E. Acest obiectiv urgent, dar şi cu multe conotaţii strategice, extins pe o perioadă lungă de timp, va fi realizat în mod cert de Guvernul PSD+PUR, care va fi instalat la conducerea ţării după alegerile parlamentare din 28 noiembrie a.c.

Domnul Corneliu Ciontu:

Programul pentru declaraţii politice s-a încheiat. Vă urez o zi bună!