Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu şi Tudor Mohora, secretari. *

Domnul Valer Dorneanu:

Permiteţi-mi să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor, penultima din actuala legislatură.

Vă anunţ că din cei 344 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 242, sunt absenţi 102, din care 8 participă la alte acţiuni parlamentare.

Stimaţi colegi,

Biroul Permanent, întrunit în şedinţa sa de astăzi, împreună cu Comitetul ordinii de zi, au stabilit, cu privire la programul zilei de astăzi, să avem la, începutul şedinţei, o scurtă alocuţiune, dedicată Zilei Naţionale a României şi apoi, să parcurgem proiectele înscrise in oordinea de zi de astăzi, până la pct. 10.

În ceea ce priveşte alocuţiunea, în Biroul Permanent s-a recomandat ca aceasta să fie susţinută de preşedintele Camerei Deputaţilor, aşa că vă rog să-mi permiteţi să iau cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu (De la tribuna Camerei Deputaţilor):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este un mare privilegiu pentru mine, acum, la sfârşitul mandatului meu de preşedinte al actualei legislaturi, să rostesc o scurtă alocuţiune cu prilejul celebrării celei mai înălţătoare sărbători şi a celei mai sfinte zile din istoria noastră: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, sărbătoarea naţională a României democratice şi a românilor de pretutindeni, care, aşa cum afirma Gheorghe Pop de Băseşti în cuvântul de deschidere al Adunării de la Alba Iulia: "A pus piatra fundamentală a fericirii neamului românesc".

Aceasta este ziua astrală a neamului nostru, ziua în care omagiile şi recunoştinţa noastră se îndreaptă spre cei care au dat jertfa de sânge pe câmpurile de luptă ale primului război mondial, spre zecile de milioane de truditori cu palmele şi cu mintea, ca şi spre marii bărbaţi şi fruntaşi politici ai românilor din Transilvania, din Banat, din Regat, ca şi din Basarabia şi Bucovina, care au dat, prin truda şi prin jertfa lor, cea mai strălucită expresie ideii statului naţional unitar România, aspiraţie de veacuri a poporului nostru.

Înmânând Regelui Ferdinand actul de unire, Vasile Goldiş rostea memorabilele cuvinte: "Prin această unire, s-a împlinit visul de o mie de ani al neamului românesc! Această unire este o pretenţiune a istoriei şi o pretenţiune a civilizaţiei omeneşti!"

Toţi aceşti apostoli ai poporului român au demonstrat că Marea Unire a fost consecinţa firească a lucrării istorice a valorilor spiritului naţional şi că, în pofida unor oprelişti şi provocări istorice, a unor graniţe nefireşti, existente vreme de secole, unitatea naţională, cea pentru care, după cum spunea Nicolae Bălcescu, "Trăiră, muriră, suferiră şi munciră toţi marii Bărbaţi ai neamului", că unitatea naţională a existat şi a lucrat neîntrerupt în câmpul unităţii spirituale a poporului nostru, în unitatea valorilor sale morale, religioase, culturale şi artistice.

Pentru ca unitatea neamului să se poată înfăptui cu trăinicie nebiruită, după crâncenele şi glorioasele lupte ale voievozilor noştri cei viteji, după năpraznicul sfârşit al lui Mihai Viteazul, cel pentru întâia oară, "Din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei", a trebuit să urmeze îndelungatul război al minţilor, al sufletelor şi al condeielor, al cronicarilor şi preoţilor cărturari, al poeţilor şi pictorilor, al muzicienilor şi istoricilor, al tuturor celor care, asemeni Meşterului Manole, şi-au zidit viaţa şi lucrarea la temelia unui ideal suprem şi a unei capodopere nepreţuite: unitatea naţională.

Spiritualitatea românească, întemeiată pe osmoza dintre credinţa ortodoxă şi limba de origine apuseană, a permis Bisericii Ortodoxe Române să fie în fruntea bătăliei pentru păstrarea identităţii naţionale pe parcursul a două milenii de istorie creştină, începând cu zilele în care Apostolul Andrei, protectorul românilor, păşea pentru prima dată pe pământul Daciei Pontice.

Adresându-se preacinstitei Adunări de la Alba Iulia, Episcopul Miron Cristea sublinia că "Bărbăteştile lupte politice ale episcopilor şi fruntaşilor noştri conducători, pecetluite cu însemnate jertfe de mucenici naţionali, formează pagini strălucite ale trecutului nostru întreg. Ele au convins marile popoare despre sfinţenia cauzei noastre şi despre îndreptăţirea aspiraţiunilor noastre spre libertate. Numai din inima tuturor românilor vor răsări manifestaţiuni ale geniului nostru naţional, care, prin însuşirile lor specifice româneşti, să contribuie la progresul omenirii".

Cuvintele venerabilului om politic şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române par astăzi mai actuale ca oricând, pentru că unitatea unei naţiuni nu este o întâmplare, nu este rezultatul unei şanse sau al unei inspiraţii trecătoare. Această unitate este un proces şi o devenire istorică, care se construieşte şi se apără cu tenacitate de-a lungul veacurilor, dar şi cu o profundă conştiinţă istorică, care ne-a întărit să optăm pentru un anumit tip de viitor, acel viitor despre care Nicolae Titulescu spunea că "Trebuie să fie opera noastră!"

Iată de ce credem că între 1 Decembrie 1918 şi perioada pe care o parcurgem astăzi cu toţii, cei ce locuim în limitele frontierelor statului naţional unitar, dar şi românii pământeni de peste hotare, poate fi trasă o mare acoladă istorică, semnificând eforturile sinscronizării, tot mai accelerate, cu ritmurile şi sensurile modernizatoare ale Europei unite.

În aceste împrejurări solemne, trebuie să evocăm cu recunoştinţă şi rolul extrem de important pe care l-au avut parlamentele României moderne, care au vegheat şi au acţionat consecvent la transpunerea în viaţă a valorilor şi principiilor sădite în conştiinţa românilor de Marea Unire: principiul statului naţional unitar, principiul naţionalităţilor, principiul democraţiei pluraliste parlamentare, care stau şi astăzi la temelia vieţii şi a acţiunii politice în ţara noastră.

Distinşi colegi,

Astăzi, când sărbătorim împreună Ziua Naţională a României, sentimentul care trebuie să ne anime este cel de responsabilitate faţă de destinul istoric al poporului român, care şi-a ctitorit destinele pe aceste meleaguri binecuvântate, unde istoria ne-a aşezat alături, împreună cu alte etnii, cu care trebuie să ne făurim viitorul împreună, în spiritul înţelegerii, al toleranţei şi al prieteniei. Este şansa noastră istorică, care merită să marcheze evoluţia ţării noastre pe calea fără întoarcere a edificării unei democraţii mature şi a unei prosperităţi durabile, în perspectiva inevitabilă a devenirii noastre europene.

Aniversarea de astăzi trebuie să fie încă un prilej de strângere a legăturilor noastre fireşti şi organice cu fraţii noştri români din întreaga lume şi de reafirmare a voinţei noastre de neclintit de a ne exprima distinct şi demn în concertul naţiunilor moderne şi democratice ale Europei. În discursul pe care marele cărturar, patriot şi om politic Vasile Goldiş îl rostea în faţa Marii Adunări naţionale de la Alba Iulia cerea în mod solemn "Să jurăm credinţă de acum înainte numai naţiunii române, dar tot atunci să jurăm credinţă tare civilizaţiei umane!"

România se află astăzi, ca şi acum 86 de ani, într-un moment fast al istoriei, într-un moment în care speranţele sale renăscute într-un alt decembrie simbolic, cel din 1989, încep să se împlinească. De aceea suntem datori să demonstrăm, prin cuget şi simţire şi mai ales prin fapte, că marile valori pe care se întemeiază construcţia europeană sunt şi valorile noastre de astăzi şi din totdeauna, că putem edifica o democraţie care să conducă nu numai la bunăstare şi prosperitate, dar care să sporească interesul românilor pentru viaţa economică, socială şi politică şi să determine creşterea solidarităţii umane, a participării şi asumării răspunderii civile a tuturor cetăţenilor României. La 86 de ani de la actul istoric al românilor, la 1 Decembrie 1918, apare cu limpezime adevărul, că pentru România, ca şi pentru alte ţări, fructificarea ideologiilor şi a valorilor naţionale reprezintă o componentă organică a solidarizării europene şi a perfecţionării ei instituţionale.

Doresc să închei, urându-vă dumneavoastră şi întregului popor român mulţi fericiţi şi rodnici, în unitate, prosperitate şi pace! Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru că am pomenit de Apostolul Andrei, protectorul tuturor românilor, să ne amintim că avem printre noi câţiva Andrei şi câteva Andree, prezenţi sau înregistraţi cu prezenţa, tututor şi familiilor lor, la mulţi ani, în sănătate şi bucurie!