Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,15.

Lucrările au fost conduse de domnii Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu Eserghep Gelil şi Victor Viorel Ponta, secretari.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineaţa.

Stimaţi colegi,

Începem prima parte a şedinţei noastre de astăzi.

Îl invit pe domnul deputat Bentu. Haideţi, domnule Bentu. Domnule Bentu, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Blitz".

A trecut o vară cum n-a mai fost alta. Dincolo de cele cinci valuri de inundaţii care au devastat aproape întreaga ţară, actuala Putere a ţinut cu tot dinadinsul să ne demonstreze că anotimpul respectiv are un farmec al său - farmecul spectacolului. Cu ascendenţa unei ucenicii în perioada marelui CDR - un adevărat "Studio Casandra" al politicii româneşti de dreapta, emulii neconvenţionali, dar coalizaţi, ne-au oferit un adevărat regal; chiar şi enumerarea insolitelor "creaţii" ridică unele dificultăţi: demisii irevocabile şi reveniri de acelaşi tip, discuţii contradictorii şi lovituri sub centură între parteneri, remaniere paritară şi discriminare pozitivă pentru "cei mici", vizite intersectate şi mic dejun cu coacăze, viaţa ca o terasă şi dansuri păgâne, slujbe şi mănăstiri, concerte "en plein air", licitaţii trucate pentru camarila Cotrocenilor şi fonduri de la U.E. pentru EU, muştruluirea ambasadorilor şi admonestarea jurnaliştilor, scumpiri de tot felul şi obsesia maladivă a revocărilor.

A fost însă şi vara reconsiderării conceptelor. Autor? Cine altul decât preşedintele. Deşi adept al unei Axe Bucureşti-Londra-Washington cu un singur susţinător, domnia sa, preşedintele jucător (de manele, de geamparale) prezintă şi atitudini deviaţioniste de la acest concept. Deliberat sau nu, trimite filamente ideatice şi spre alte zone de interes, inspirându-se din elemente validate de istorie.

Animat de spirit teutonic, adaptat, cel puţin sugestiv, la bazinul danubiano-pontic, domnul preşedinte Bănescu ne-a oferit argumentele concrete ale gândirii sale novatoare şi "benefice" pentru ţară - conceptul "Bolden Blitz"! Toate ieşirile sale s-au lăsat cu fulgere şi trăsnete: ba împotriva Guvernului, ba împotriva ziariştilor, ba împotriva coregrafilor de la Cireşica.

Remaniere blitz, vizite la Mecca reconstrucţiei naţionale - Mărăcineni blitz, conferinţă de presă-blitz, toate sub noul semn heraldic al Cotrocenilor, fulgerul. Efectele - în afara celor fotonice - se lasă aşteptate.

Din miile de case care trebuiau construite în zonele sinistrate până la venirea sezonului rece, doar 49 au fost date în folosinţă. Din zecile de poduri distruse, unele de importanţă naţională, nici unul nu a depăşit stadiul de pretext pentru "repetabila vizită". Din relaxarea fiscală şi asanarea economiei subterane, a germinat epidemic intenţia t.v.a.-ului de 22%.

În plan extern, îngrijorare în cancelariile vest-europene, în rândul socialiştilor occidentali şi, ca o consecinţă directă, accentuarea gradului de izolare politică a României.

În Statele Unite, Uraganul Katrina a devastat câteva state sudice, suprafaţa afectată fiind echivalentă cu cea a României. În România, politica Alianţei ne îndreaptă spre efecte cvasisimilare. Oare ce nume să-i dăm acestei politici?

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL am 12 înscrişi şi un singur coleg în sală. Îl invit pe dânsul la microfon şi să ne spună dânsul cum se numeşte.

Domnul Emil Strungă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Numele meu este Emil Strungă şi titlul declaraţiei politice de astăzi este: "Reconstrucţia ecologică a României prin împăduriri".

Anul 2005 va rămâne în memoria colectivă ca anul inundaţiilor cu efecte majore asupra aşezărilor umane, a culturilor agricole şi a infrastructurii.

Una din cauzele care au generat aceste efecte o constituie exploatarea iraţională a fondului forestier, respectiv, defrişările masive şi lipsa unui program unitar de împădurire a terenurilor degradate.

În consecinţă, pădurile sunt afectate de un proces de degradare lentă şi continuă, cu efecte catastrofale asupra mediului, ceea ce impune cu necesitate suplimentarea programului de reconstrucţie a zonelor împădurite.

În fiecare judeţ, inclusiv în judeţul Galaţi, pe care îl reprezint în Parlamentul României, există suprafeţe de teren inapte culturilor agricole, care ar putea fi împădurite cu investiţii modeste, contribuind astfel la reconstrucţia ecologică a mediului ambiant şi refacerea prin mijloace silvice a echilibrului natural.

Programul naţional de împădurire se derulează în baza Ordonanţei nr. 81/1998, prin care terenurile degradate inapte pentru folosinţe agricole precum şi terenurile neproductive, indiferent de forma de proprietate, pot fi ameliorate prin lucrări de împădurire, în vederea protejării solului, a refacerii echilibrului hidrologic şi a îmbunătăţirii condiţiilor de mediu.

Ţinând cont că prin sistemul de împădurire, 1 ha de pădure masivă, pe picior, reţine aproximativ 60.000 l apă pluvială, atât prin coronament, cât şi prin rădăcini, aceasta reduce foarte mult alunecările de teren si scurgerile de ape torenţiale.

Acest program trebuie sa fie amplificat, deoarece problema mediului este o prioritate naţională şi din punctul de vedere al aderării României la Uniunea Europeană.

După cum s-a demonstrat, ultimele inundaţii şi pagubele produse prin neefectuarea lucrărilor de reconstrucţie a învelişului silvic pot fi catastrofale.

Limitarea defrişărilor şi efectuarea lucrărilor de împădurire, pe lângă reţinerea apei şi diminuarea procesului de degradare a solului, are drept urmare şi atenuarea adversităţilor climatice, protejarea localităţilor urbane si rurale, creşterea în timp a fondului forestier, precum şi a altor produse secundare generate de păduri.

Această intervenţie reprezintă un semnal de alarmă în ce priveşte protecţia mediului. Subestimarea proceselor de degradare a mediului menţionate mai sus pot determina dificultăţi si costuri suplimentare, o dată cu accelerarea lor în timp.

De aceea, cu cât se acţionează mai repede pentru prevenirea lor, cu atât rezultatele sunt mai rapide, mai eficiente şi mai ieftine. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu mulţumesc, domnule deputat.

La PD am 6 înscrişi şi un singur coleg în sală, la fel, îl rog să poftească şi să se prezinte.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Liviu Miroşeanu, Bacău.

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Patru morţi, sute de case înghiţite de ape, alte peste o mie de ziduri sfărâmate, zeci de poduri năruite, porţiuni întregi de cale ferată sfârtecate de viitură, sute de kilometri de drumuri fărâmiţate. Cam aşa arată o bună parte din localităţile judeţului Bacău, cea mai afectată fiind partea de vest a judeţului. Inundaţiile din această vară au produs judeţului Bacău pagube de aproximativ 2.000 de miliarde de lei, din care peste 1.000 de miliarde reprezintă infrastructura afectată. Au fost afectate peste 2.000 de locuinţe, din care 575 vor fi demolate şi reconstruite.

Sunt însă cazuri în care demolarea şi reconstruirea nu sunt suficiente. Astfel, la Gura Văii există 294 de case inundate în proporţie de peste 70%, pentru care singura lor soluţie este mutarea pe alt amplasament. În Asău trebuie strămutate 47 de locuinţe, în Comăneşti 26, iar în Zemeş 8.

După evaluări minuţioase, s-a ajuns la concluzia că numai pentru refacerea celor patru poduri distruse în comuna Agăş sunt necesare peste 120 de miliarde de lei. Alte sute de miliarde vor trebui cheltuite pentru refacerea podurilor de la Zemeş, Helegiu, Tescani, Ghimeş-Palanca, Urecheşti, Berzunţi şi Târgu Ocna. Sume la fel de importante vor fi necesare şi pentru repararea drumurilor din Zemeş, Helegiu, Balcani, Asău, Ştefan cel Mare, Urecheşti sau Brusturoasa.

O hartă a inundaţiilor la nivelul judeţului Bacău arată practic o suprapunere peste harta defrişărilor şi despăduririlor, care, în special în ultimii patru ani, au ajuns la cote alarmante. Este cunoscut faptul că pădurea, dacă nu ar fi fost tăiată aiurea, ar fi funcţionat ca un burete şi ar fi limitat cu mult proporţiile dezastrului.

Vinovaţi de acest dezastru sunt baronii PSD ai lemnului şi un raport al Ministerului Agriculturii dezvăluie tăierile ilegale de lemn ale oamenilor de afaceri din PSD şi apropiaţi de fosta guvernare PSD. În acest raport, figurează la loc de cinste firmele lui Omar Hayssam şi Mohammed Munaf, dar şi alţi oameni de afaceri ai PSD şi protectori ai acestora: Culiţă Tărâţă, Viorel Hrebenciuc, Ion Vasile, Marian Oprişan.

Văile Trotuşului şi ale Tazlăului au fost despădurite sistematic de Forex Bac, Ifigenia Trading S.R.L., Katina Gold S.R.L., Gold Woold S.R.L., Best Wood Production S.R.L., Letea S.A., firme controlate de Omar Hayssam, Mohammed Munaf, Dumitru Sechelariu şi alţii. În urma activităţii acestor societăţi au rezultat peste 13.000 ha de terenuri degradate, ce nu pot fi folosite în agricultură. Este necesar urgent un plan de împăduriri, concomitent cu stopatul furturilor.

Este necesară concentrarea tuturor forţelor pentru a veni în sprijinul autorităţilor judeţene, în demersurile făcute de acestea pentru obţinerea fondurilor necesare pentru reconstrucţie. Acesta este şi motivul pentru care fac apel la toţi colegii parlamentari, deputaţi de Bacău, pentru a face uz de toată influenţa politică în vederea obţinerii fondurilor necesare pentru plata acestor lucrări. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar PRM. Domnule Ciocâlteu, aveţi microfonul.

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea sper să fie scurtă şi la obiect, despre privatizarea serviciilor medicale.

Sunt Alexandru Ciocâlteu, deputat independent din partea judeţului Olt.

Am scris în repetate rânduri că în 1999 au existat fonduri de 0,8 miliarde de dolari, iar în 2004 fonduri de 2,1 miliarde euro, că spitalele au diferenţe foarte mari de finanţare. Tot ceea ce a fost rău a fost continuat parcă şi mai rău după 2004, sistemul sanitar fiind prada unor frământări, care nu vor creşte nici calitatea actelor medicale, nici starea de sănătate a poporului român.

Am înaintat secretariatului trei subiecte, trei declaraţii politice care privesc privatizarea serviciilor medicale, grupurile de interese din lumea medicală şi direcţia spre care merg asigurările de sănătate. Aceasta este prima dintre ele. Iar aceste declaraţii nu sunt simple dovezi de activitate parlamentară - pentru a fi numărate de ziarişti aflaţi în criză de subiecte, ci sunt cauzate de starea în care se află sistemul sanitar, de unele amendamente propuse de grupurile parlamentare la Legea spitalelor, de declaraţiile actualului ministru al sănătăţii, domnul Eugen Nicolăescu. Toate acestea trebuie puse în balanţă, gândindu-ne la impactul pe care îl vor avea asupra stării de sănătate a poporului român, a dorinţei de a fi membri ai U.E. şi de a respecta normele sanitare din Comunitatea Europeană.

Spre ştiinţa celor care ar putea (şi pot!) amenda Legea spitalelor, bazându-se pe un vot politic, pentru ca deputaţii să nu mai aibă dreptul de a-şi continua activitatea medicală sau de directori de spital, i-aş ruga pe aceşti "cercetaşi" să observe specialităţile pe care le au membrii Comisiei de sănătate a Parlamentului. Cine hotărăşte soarta bolnavilor şi a celor care îi îngrijesc? Cine dă legile necesare? Ce pregătire au membrii Comisiei de sănătate?

Reacţia "democratică" a celor care nu ştiu este firească: să-i înjure pe cei care ştiu. Astfel este înţeleasă astăzi democraţia la vârf în sistemul sanitar.

Cu cine se stă de vorbă când apar probleme în sistemul sanitar? Cu medicii de familie, cu medicii specialişti, cu profesorii universitari, cu directorii de spitale? Nu! Se stă de vorbă cu cei care au bani: cu distribuitorii de medicamente şi cu proprietarii lanţurilor de farmacii.

Personalul medical nu contează. El este sclav al hotărârii pe care a luat-o, de a se dedica zile şi nopţi, întreaga viaţă, îngrijirii semenilor noştri bolnavi. Nu cred că în aceste condiţii se mai miră cineva că locurile de la facultăţile de medicină ajung să nu mai fie ocupate şi că toţi oamenii de acţiune din domeniul sanitar ajung să plece din ţară.

Care este calitatea actului medical, când medicul de familie are doar stetoscop şi tensiometru? Asta înseamnă privatizare?

Medicina "secundară", cea de ambulatoriu, este şi ea în mare parte privatizată, dar contractele cu casele de asigurări nu sunt corelate cu necesităţile de servicii medicale ale unei comunităţi. O ecografie costă casele de asigurări 30 de lei la un cabinet, 90 de lei la alt cabinet.

Când este vorba despre centre de diagnostic, problemele sunt încă şi mai nebuloase: unora li se fac contracte pentru gesturi medicale minime la preţuri exorbitante, iar alţii nu sunt plătiţi pentru servicii medicale care implică servicii de vârf. Are cineva curajul să se atingă de aceste centre de diagnostic, care consumă astăzi majoritatea banilor din sistemul sanitar? Ţara s-a umplut de farmacii şi de lanţuri de farmacii, dar asta nu neapărat pentru că a crescut numărul bolnavilor... Mai există astfel de lanţuri de farmacii în vreo ţară a Comunităţii Europene?

În perioada 2000-2004, au fost folosiţi tot felul de trompetişti, care controlau la sânge lumea sanitară, pentru a justifica aceste contracte oneroase, care însemnau pentru guvernanţii acelor vremi privatizarea din domeniul sanitar. Astăzi, sunt anunţate alte măsuri, de alţi oameni, care nu-şi prea găsesc locul, măsuri şi indicaţii preţioase, care, probabil, vor duce sistemul medical la faliment.

Sunt un om cu gândire liberală şi doresc să existe competiţie şi eficienţă, traduse în parametrii economico-sanitari, prin care oferta de servicii să fie similară celei din Comunitatea Europeană. În spitalul pe care îl conduc, fiind ales după revoluţie, am făcut chiar din 1990, cu ajutorul domnului Bogdan Marinescu, al domnului profesor, prima concesionare a unui spaţiu pentru Fundaţia britanică "Marie Stopes". Suntem unul din primele 8 centre de dializă privatizate.

Am solicitat în repetate rânduri Ministerului Sănătăţii, inclusiv domnului prim-ministru Tăriceanu, găsirea unor soluţii de aducere a mai multor bani în sistem, prin privatizarea unor departamente din actualele structuri ale spitalelor publice. Până astăzi, nu am obţinut nimic, dar nu se poate spune că sunt un om care se opune privatizării spitalului. Totuşi, nu înţeleg cum se poate face privatizarea-vânzarea spitalelor publice actuale? Cine le va cumpăra? Ce condiţii de internare şi ce fonduri suplimentare vor solicita aceste spitale private proprietarilor, pe lângă cele cerute de la CNAS? Rezultatul este previzibil pentru corpul medical: bolnavii vor fugi de spital! (Nu pentru a se vindeca în altă parte, ci pentru a muri acasă, că e mai ieftin.)

În toţi aceşti 15 ani, nu s-a rezolvat problema cazurilor mai mult sociale decât medicale şi Ministerul Muncii nu s-a implicat în nici un fel în această zonă. Oamenii sărmani nu-şi fracturează mâinile şi picioarele pentru a se interna iarna în spital, pentru că sunt îndeajuns de săraci pentru a sta în spitale lungi perioade, care nu pot fi considerate îngrijiri medicale, ci sociale. Cine poate rezolva această problemă? Nu medicii, ci guvernanţii.

În numele medicilor români, doresc doar să atrag atenţia că domeniul sanitar nu este un laborator pentru experienţele neaveniţilor!

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

UDMR-ul, domnul Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În timpul verii, a început ultima etapă a bătăliei în vederea retrocedării proprietăţilor funciare şi forestiere foştilor proprietari sau pentru moştenitorii acestora, conform Legii nr. 247/2005.

Deşi iniţiatorii legii au încercat să promoveze o retrocedare fără limite, conform situaţiei din 1945 pentru proprietăţile agricole şi a întinderii din 1948 în cazul terenurilor cu vegetaţie forestieră, legea încearcă să promoveze ideea restituirii integrale a proprietarilor deposedaţi de către regimul comunist. Însă s-a redactat în timpul verii metodologia de aplicare a legii, care, în mai multe articole, contracarează atât litera cât şi spiritul legii.

M-aş referi la anexa nr. 39 din metodologia legii, care este contrară articolului 28 din legea prin care se modifică şi se completează Legea nr. 1/2000, publicată la data de 22 iulie 2005 (lege modificată), şi care se referă la retrocedarea integrală a pădurilor în cazul obştilor conform situaţiei din 1948. Dacă la articolul 28 al legii completate se specifică: "Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate", de ce mai e nevoie, din nou, de tabelul nominal din obşti sau composesorate?

În cursul lunii august au fost redactate aşa-numitele formulare oficiale, care au un singur scop: intimidarea cetăţenilor, care doresc să depună cereri la comisii locale pentru retrocedarea proprietăţii. Aceste formulare sunt atât de complicate încât pot deruta pe orice cetăţean, care nu este adversarul retrocedării terenurilor agricole şi a pădurilor foştilor proprietari. În regulament, nicăieri nu se face referire la formulare speciale, ci numai la depunerea cererilor.

Domnule ministru Vasile Blaga,

De ce nu se iau măsuri împotriva primarilor şi a prefecţilor care nu respectă obligaţiile lor faţă de aplicarea Legii nr. 247/2005? Când se va termina batjocorirea cetăţenilor cu formulare birocratizate?

După apariţia legilor de retrocedare a proprietăţii funciare se pierd o parte din dovezile oficiale prin care foştii proprietari deposedaţi ar putea dovedi dreptul lor de proprietate. Astfel, ocoalele silvice de stat, în ultimii 15 ani, au ascuns registrele cu proprietarii pădurilor particulare, care, din anul 1946, au fost administrate în regim silvic de către ocoalele de stat. Dacă proprietarii reuşesc să găsească copia acestor documente, cererile lor nu sunt luate în considerare, nici de reprezentanţii ocolului, nici de comisiile locale.

Domnule ministru Gheorghe Flutur,

Exemplare ale registrelor pădurilor particulare din 1946 se găsesc ori la arhiva Ministerului Agriculturii ori la arhiva Regiei Naţionale a Pădurilor. Ar fi de preferat ca aceste liste, prin intermediul prefecturii sau al Direcţiilor Silvice, să ajungă la cei interesaţi, pentru că ne desparte o perioadă scurtă până la data de 22 septembrie, dată limită pentru depunerea cererilor.

Cei 15 ani de când s-a încercat retrocedarea terenurilor agricole şi forestiere proprietarilor deposedaţi reprezintă o umilinţă pentru cetăţeanul de rând, pentru că atât membrii comisiilor locale cât şi funcţionarii publici mai mult au batjocorit pe petenţi, în loc să îi servească pe ei, conform unei conduite umane prin care se onorează instituţia implicată în retrocedări.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa, Partidul Conservator.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Criza sistemului de sănătate şi a medicamentelor".

Sistemul de sănătate se confruntă cu o criză de proporţii, poate cea mai severă din ultimii ani. Indisciplina financiară din spitale, modul în care se fac achiziţiile publice, nerespectarea legilor în vigoare au condus la o stare de colaps în sistemul sanitar.

Ministrul sănătăţii, odată ce şi-a asumat această funcţie, trebuie să aibă curajul să apeleze la toate instituţiile statului în lupta cu marii rechini din sistemul de sănătate. Cred că este clar pentru noi toţi că ministrul sănătăţii, de unul singur, nu se poate lupta cu această caracatiţă malefică, ce se ascunde în spatele sistemului sanitar. Eugen Nicolăescu trebuie sprijinit de Guvern, de Parlament şi de toate celelalte instituţii abilitate.

Trebuie, odată pentru totdeauna, să impunem respectul faţă de lege în sistemul de sănătate. Indiferent de poziţia de pe scena politică sau de interesele de moment, trebuie să ne unim eforturile şi energiile pentru a învinge marea corupţie din sistemul sanitar, care îi dezavantajează pe cei bolnavi şi pe cei cu salarii mici. Trebuie, în primul rând, să ne gândim la viaţa oamenilor! Ce vină are un bătrân cu o pensie de mizerie că nu îşi poate procura medicamentele care îl ţin în viaţă? Ce vină are un copil care vine dintr-o familie săracă, că părinţii săi nu îşi pot permite să îi ofere îngrijiri medicale civilizate? În România de astăzi oamenii mor de teamă şi nu de moarte naturală! Mor de teama că nu se pot îngriji!

Voi enumera punctual o serie de măsuri prioritare, care se impun în vederea însănătoşirii sistemului sanitar românesc:

• ministrul sănătăţii trebuie să facă apel la Consiliul Concurenţei în vederea verificării minuţioase a protocoalelor semnate de foştii miniştri de resort cu furnizorii de medicamente. Trebuie să fie verificat modul în care s-au stabilit adaosurile comerciale, acestea s-au stabilit în mod arbitrar, fără să se respecte principiile economiei de piaţă;
• ministrul sănătăţii trebuie să verifice lista asiguraţilor de sănătate înregistraţi la medicii de familie, unde avem motive serioase să credem că există înregistrări de persoane fictive. Pentru o verificare eficientă, sugerăm utilizarea sondajului inopinat. Mai mult, există relaţii aşa-zis speciale între medici şi farmacişti şi producători sau distribuitori de medicamente. În plus, medicii angajaţi în spitalele publice şi-au deschis cabinete private, aflându-se într-o situaţie de conflict de interese. Nu putem să ignorăm această situaţie, care conduce în final la o jefuire a asiguratului;
• ministrul sănătăţii trebuie să verifice modul în care spitalele administrează fondurile publice, modul în care se fac achiziţii de aparatură medicală, medicamente şi alte dotări;
• ministrul sănătăţii trebuie să solicite Gărzii Financiare şi celorlalte instituţii abilitate o acţiune în forţă pentru identificarea ilegalităţilor, atât în farmacii, spitale, cât şi la distribuitorii de medicamente;
• este de datoria ministrului sănătăţii să asigure instituţiei pe care o conduce sumele necesare pentru ca aceasta să funcţioneze în condiţii normale. Vă amintesc faptul că din circa 3 miliarde de euro alocaţi anual sistemului de sănătate, circa 1 miliard de euro se regăseşte în zona subterană.

În sprijinul reformei sistemului sanitar sunt necesare o serie de măsuri de ordin legislativ. În primul rând, o nouă lege a asigurărilor de sănătate, în care să nu mai existe tratamente preferenţiale. Avem nevoie de transparenţă în gestionarea programelor naţionale de sănătate care vizează SIDA, diabetul şi cancerul. Trebuie înfiinţată o singură casă de asigurări de sănătate, cu structuri teritoriale, renunţându-se la acelea din domeniul ordine publică, siguranţă naţională şi a transportatorilor. Veniturile sistemului de asigurări de sănătate trebuie scoase de sub controlul Ministerului Finanţelor, pentru ca utilizarea acestora să fie destinată exclusiv plăţii asigurărilor de sănătate. Nu în ultimul rând, casa de asigurări de sănătate trebuie să treacă sub control parlamentar.

Trebuie să dăm dovadă de responsabilitate în reforma sistemului sanitar. Avem datoria morală să le oferim oamenilor speranţa de viaţă. Românii trebuie să trăiască fără teama de a muri cu zile şi să fie convinşi că cei pe care i-au votat le reprezintă interesele. Trebuie să ne luptăm pentru viaţa oamenilor! Aceasta este menirea noastră, de a ajuta, de a le fi alături şi, în acelaşi timp, să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în societatea noastră. Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

De la PSD, doamna deputat Manuela Mitrea. Aveţi microfonul.

Doamna Manuela Mitrea:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "De ce ne trebuie vot uninominal".

Puterea unei ţări şi bunăstarea cetăţenilor acesteia este dată de o combinaţie între o economie puternică şi un sistem politic decent. Sistemul politic decent presupune un sistem bazat pe alegeri libere a unor reprezentanţi în Parlament, acest tip de sistem politic fiind capabil să răspundă nevoilor cetăţenilor.

Ţările care sunt socotite puternice au un sistem economic de tip capitalist şi un sistem politic de tip democratic. De cele mai multe ori, sistemul actual este menţinut în funcţie numai de către tradiţie şi de faptul că a dat rezultate mulţumitoare.

Începând din 1990 până în prezent, indiferent de apartenenţa la un partid sau altul, oamenii politici s-au îndepărtat mult prea des de interesul populaţiei. Alegătorul român are azi o mare problemă: nu a putut alege ce ar fi vrut din oferta electorală, dacă îi place un candidat, se teme să-i dea votul, deoarece, alături de el, pe aceeaşi listă, îi votează şi pe alţii, de care nici nu vrea să audă; dacă îi place programul politic al unui partid, îl votează degeaba, pentru că oamenii pe care îi ajută astfel să intre în Parlament trec la alte partide, dar rămân parlamentari, iar programul politic pe care l-a votat alegătorul rămâne fără susţinere.

Deci, ce votează românii: oameni, partide sau programe politice? În 15 ani de istorie postdecembristă, au ieşit la iveală de nenumărate ori deficienţele sistemului de vot proporţional, adică, cel pe liste. Spiritul de clan, legătura slabă cu electoratul, dependenţa de conducerea partidelor în alcătuirea listelor, ascunderea politicienilor slabi în spatele unor nume de valoare care trag lista după ele, toate acestea au adus critici puternice actualului sistem electoral.

La un vot pe liste se elimină şi competiţia internă în partid şi scade posibilitatea de afirmare a politicienilor cu vocaţie. Ei sunt deseori acoperiţi de cei care au putere financiară mai mare şi care cotizează mai mult la partid, asigurându-şi astfel locul în Parlament fără a avea veleităţi de politician. Ca să fii parlamentar în România de azi îţi trebuie bani şi notorietate să apari la festivaluri, pe stadioane sau la diverse emisiuni de divertisment. Nu aceştia trebuie să fie adevăraţii reprezentanţi ai cetăţenilor României! Pot fi oare preocupaţi de agenda politică, de interesele cetăţenilor? Ştiu aceşti parlamentari care, ce-i drept, au bani, care este rolul legislativului?

Prin votul uninominal vom da astfel o lovitură mortală clientelismului de partid, nepotismului. În Parlament trebuie să ajungă oameni pregătiţi, parlamentari rodaţi mai întâi, eventual, în administraţia publică locală, oameni care cunosc, studiază, îi interesează nevoia cetăţeanului.

Votul uninominal ara avantajul că cetăţeanul cunoaşte direct pe candidat. Nu o anumită carismă prinde într-un anumit context trebuie să primeze, ci pregătirea necesară pentru un mandat de parlamentar. Cine vrea să devină parlamentar al unei Românii europene trebuie să îşi creeze o imagine publică impecabilă ca alegătorii să aibă încredere în el, să lupte pentru interesele celor pe care îi reprezintă, iar oamenii să aibă posibilitatea să aleagă în cunoştinţă de cauză.

Votul uninominal poate schimba toate acestea. Astfel, baza democraţiei noastre ar căpăta coerenţă. Ar fi reforma manierei de a face politică, a politicienilor înşişi, dar şi a mentalităţii electoratului care ar avea şansa unui contact direct cu potenţialii candidaţi. Românul care va vota va alege oameni, nu liste, va putea trage la răspundere pe cel ales, va avea puterea. Sistemul actual este perdant pentru alegători, pentru România. El trebuie schimbat. Votul uninominal este o măsură justă, în vederea responsabilizării clasei politice în România. A sosit momentul ca politicienii să ţină seama cu adevărat de voinţa şi interesele românilor. A sosit momentul votului uninominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Vasile Puşcaş.

Domnul Vasile Puşcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu am vrut neapărat să intitulez intervenţia mea, dar pentru că, în ultimele zile, am avut întâlniri cu mai multe grupuri parlamentare europene, aci la Bucureşti, ele ne-au reproşat că nu facem suficient pentru imaginea noastră în ţările lor, având în vedere aspiraţia noastră ca tratatul de aderare să fie ratificat cât mai repede.

Ei, bine ne aşteptam ca Guvernul să facă ceva pentru imaginea României şi am aflat de mai multe ori din intervenţiile Guvernului că imaginea României este afectată de cetăţeni. De unii cetăţeni, nu de toţi cetăţenii României, bineînţeles!

Un grup de cetăţeni clujeni a avut proasta inspiraţie în vara aceasta să viziteze Veneţia şi să viziteze Bienala de artă europeană, a 51-a, de la Veneţia şi acolo au găsit ceva care am vrut să vă aduc şi domeniilor voastre la cunoştinţă.

În broşura de prezentare, semnată de Guvernul României, în afară de alte aspecte care poartă amprenta discuţiei, indiscutabile, există un material, pe care am să-l las pentru domniile voastre să fie studiat pentru că eu nu pot să reproduc absolut nimic din el, care conţine injurii şi înjurături la adresa a trei elemente, ca să le redau: ţară, Europa, America. Sigur că da, nu am absolut nimic cu autorul acelui eseu poetic, care exprimă punctul de vedere al României, suntem într-o ţară liberă, el are dreptul să se exprime cum vrea şi să-şi înjure ţara, dacă doreşte, e dreptul unui cetăţean. Poate are şi motive, nu cred, dar, în ceea ce priveşte imaginea României să pui sub egida Guvernului asemenea material, înseamnă indiscutabil că îţi asumi acele materiale.

De aceea, am vrut să trag un semnal de alarmă atât pentru primul ministru, cât şi pentru Ministerul de Externe şi Ministerul Culturii, ca atunci când se referă la imagine să aibă în vedere responsabilitatea pe care o au. Cetăţenii care au vizitat bienala şi pavilionul românesc, nu doar că au fost şocaţi de modul în care s-a prezentat România, dar au fost şocaţi de modul în care Guvernul a reprezentat România la această Bienală.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PNL, dacă mai are...

Domnul Ciopraga, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Avem de străbătut un an deosebit de dificil, marcat de profunde transformări pentru ordonarea şi purificarea mediului economic, administrativ şi al justiţiei, pentru a putea face faţă cerinţelor şi exigenţelor aderării la Uniunea Europeană. Am fost confruntaţi cu momente dificile, marcate de drama românilor afectaţi de valurile succesive de inundaţii.

Cu toate dificultăţile pe care le avem de parcurs, aderarea României la Uniunea Europeană trebuie să constituie un obiectiv strategic fundamental şi prioritar. Această opţiune are la bază sprijinul tuturor forţelor politice şi sociale, vizând ancorarea solidă a României în sistemul de valori europene, dezvoltarea societăţii româneşti pe principiile democraţiei, statului de drept şi economiei de piaţă, în măsură să asigure stabilitatea socială şi prosperitatea cetăţenilor şi a naţiunii.

Este foarte adevărat că avem un an foarte greu, în care va trebuie să ne concentrăm toate eforturile şi să ne asumăm responsabilitatea în privinţa realizării priorităţilor legislative pentru cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2005, imperios necesare procesului de integrare europeană.

Chiar dacă au existat şi mai există voci în Europa care pun în discuţie data de 1 ianuarie 2007, va fi necesar să ne continuăm cu determinare reformele necesare, mai ales în domeniile implementării efective a reformei administraţiei publice şi a sistemului judiciar, a luptei împotriva corupţiei şi a îndeplinirii angajamentelor luate în domeniul concurenţei şi mediului.

Ne revine o sarcină dificilă, avem de lucru pentru a pune în aplicare, în funcţie de calendarul prevăzut, ansamblul angajamentelor pe care România şi le-a asumat cu ocazia negocierilor. Agenda de lucru a acestei sesiuni va conţine proiecte legislative pe domenii prioritare procesului de integrare europeană şi va reprezenta un adevărat examen pentru clasa politică din România. Voi face referire la câteva dintre domeniile prevăzute în capitolele de negociere cu Uniunea Europeană, pentru care vom avea proiecte de lege prioritare integrării pe agenda de lucru a acestei sesiuni ordinare.

Capitolul de negociere 24 - Justiţie şi Afaceri Interne, reprezintă piatra de temelie pentru integrarea europeană, un capitol extrem de dificil şi intens monitorizat de Comisia Europeană, pentru care există clauza specifică de salvgardare, pentru care avem de depus eforturi susţinute în vederea satisfacerii exigenţelor europene, cu cele mai multe proiecte legislative în această sesiune.

Capitolul de negociere 14 - Energia: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea O.G.nr.7/2003 privind utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare, proiectul legislativ pentru modificarea şi completarea Legii nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare etc.

Capitolul de negociere 4 - Libera circulaţie a capitalurilor, proiectul legislativ privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţeni străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine etc.

Capitolul de negociere 7 - Agricultura.

Capitolul de negociere 22 - Protecţia mediului înconjurător.

Capitolul de negociere 9 - Politica în domeniul transporturilor.

Aşadar, avem de dus la bun sfârşit reforme cheie pentru îndeplinirea angajamentelor făcute în timpul negocierilor cu Uniunea Europeană, iar timpul pe care-l avem la dispoziţie pentru a face aceşti paşi uriaşi este limitat. Suntem intens monitorizaţi de către Comisia Europeană şi vom fi judecaţi pe baza performanţelor de ansamblu pe care le vom realiza la termenele prevăzute. Este momentul să dăm dovadă de responsabilitate politică şi să susţinem promovarea proiectelor de lege prioritare procesului de integrare europeană, pentru ca la 1 ianuarie 2007 să putem deveni membri cu drepturi depline.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

De la PD nu mai e nimeni. De la Partidul România Mare am mulţi colegi înscrişi, după aceea am să dau drumul şi de la Partidul Conservator şi ne întoarcem la... Lista pe care mi-aţi pregătit-o astăzi este generoasă.

Domnul Baban are cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"O lume nebună, nebună, nebună..."

Vara acestui an a debutat în forţă, natura făcând legea în această ţară. Nici bine nu ne-au dezmierdat razele soarelui, că barierele cerului s-au rupt şi astfel Banatul a fost potopit de apă. Toată agoniseala de o viaţă a oamenilor a fost spulberată într-o clipă, aceştia reuşind, doar în ultimele clipe înainte de dezastru, să se salveze. Bucuria că au scăpat cu viaţă a fost umbrită în zilele următoare de nepăsarea autorităţilor, dar o rază de speranţă a apărut atunci când milioane de semeni, oameni de rând, au donat din multul sau puţinul lor pentru a le uşura suferinţa. Ce este mai dureros decât să vezi că două din trei principii de viaţă seculare, specifice românilor, să clădeşti o casă, să sădeşti un pom şi să naşti un copil, s-au spulberat într-o secundă şi mai ales nu poţi învinovăţi pe nimeni, poate doar nepăsarea şi iritarea conducătorilor, sau, mai grav, lăcomia celor puşi să-i ajute pe sinistraţi, pe cei care au pierdut totul şi care, culmea ironiei, au fost furaţi chiar de cei pe care i-au ales lideri de grup.

Şi pentru că natura, sau chiar Dumnezeu, a vrut să demonstreze că cele 10 procente din suprafaţa ţării inundate şi calamitate sunt în realitate mult mai mare decât în prognozele autorităţilor, lunile iulie şi august au fost adevărate luni capricioase, torentele, grindina şi ploile torenţiale şi abundente căzând pe suprafaţa întregii ţări. Nu a existat provincie istorică românească care să nu fie afectată de capriciile vremii anului 2005: din Bucovina în Oltenia şi din Crişana în Dobrogea, fenomene naturale nemaiîntâlnite în ultimii 30 de ani în ţara noastră s-au făcut cu prisosinţă simţite. Ce a rămas în urma lor? Morţi, sărăcie, lacrimi de durere şi neputinţă. Dar, totodată, au ieşit la iveală atât spiritul de întrajutorare, de omenie a românilor, dar şi dorinţa de furt, acaparare din ajutoarele trimise în zonele sinistrate, într-un cuvânt neomenia celor care erau desemnaţi să-i ajute pe ceilalţi în cumpănă şi necaz.

Ce au demonstrat inundaţiile din această vară? Că românii nu şi-au vândut cu totul sufletul, că au fost mişcaţi de dramele celor năpăstuiţi, că au ales să doneze mult, puţin, dar să ajute, că au mulţumit lui Dumnezeu că ei au scăpat, dar au realizat totodată că aceste lucruri sunt un semnal pentru răutatea, egoismul şi indiferenţa noastră faţă de semeni, indiferent de situaţiile în care se află.

Ce-au mai demonstrat inundaţiile din această vară? Faptul că autorităţile nu au fost pregătite pentru asemenea fenomene, că nu au nici o legătură directă, contact strâns cu cei care i-au votat, că a fost mult mai uşor să dea vina pe ceea ce a fost înainte, decât să se pregătească din timp, conform avertizărilor, pentru catastrofele naturale ce erau anunţate. Orgoliile şi ambiţiile politice s-au manifestat pentru un pod, o şină de cale ferată sau o localitate vizitată când de preşedinte, când de premier. Oamenii, cu grijile şi necazurile lor, au fost lăsaţi la cheremul autorităţilor locale pline de interese şi ambiţii materiale, vorbe pompoase, rostite de oficialităţile aflate pentru o oră sau chiar mai puţin în mijlocul lor, neputând să le ţină de cald sau chiar de acoperiş deasupra capului pentru iarna ce va veni.

Vara aceasta ne-a adus şi o remaniere guvernamentală, două ministere fiind vizate în principal: cel de finanţe şi cel al sănătăţii. Incriminările care li s-au adus celor doi titulari, mai mult sau mai puţin voalat, sunt valabile de 15 ani încoace tuturor celor care s-au încumetat să conducă aceste domenii, şi asta nu aceştia nu sunt competenţi, ci doar pentru că într-o economie aflată într-o continuă tranziţie, care duduie doar în închipuirea unora decât în realitate, atât puţinii bani pentru cheltuielile curente, cât şi pentru asigurarea sănătăţii nu au cum să acopere nesaţul cerinţelor autohtone, mai ales în condiţiile în care fiecare guvern face câte un pas înapoi în aplicarea reformei economice. În concluzie, indiferent ce somitate din punct de vedere profesional va coordona activitatea acelor două ministere, atâta timp cât nu va avea sprijin politic real şi resurse financiare suficiente, nu va face faţă provocărilor impuse de economia autohtonă.

Cu ce ne-a mai incitat vara aceasta? Cu un circ politic, datorat foamei de putere, dar şi orgoliilor şi ambiţiilor individuale sau de grup ale actualei guvernări care, în loc să fie preocupate de termenele limită impuse de Uniunea Europeană, pentru ca România să adere la această entitate, de bunăstarea poporului şi de aplicarea platformelor politice cu care au defilat în campania electorală, au găsit de cuviinţă că singura explicaţie plauzibilă pentru care nu pot aplica proiectele propuse în noiembrie 2004 o reprezintă conducerea puterii legislative din această ţară, adică a Senatului şi a Camerei Deputaţilor.

În loc să fie preocupaţi de aplicarea reformelor economice, a fost mult mai uşor să dea vina pe opoziţie. Şi asta în condiţiile în care timp de 8 luni, acţiunile guvernului pot fi numărate pe degete, mulţi comentatori politici apreciind că nu poţi critica acest guvern, pentru că în afară de scandaluri politice nu s-a remarcat prin nimic.

Vara aceasta a demonstrat unitatea cetăţenilor de rând, dezbinarea şi indiferenţa clasei politice, lehamitea care cuprinde românul, atât cel din ţară, cât şi cel plecat în străinătate. Încă o vară pierdută în lupta contra cronometru pentru aderarea la Uniunea Europeană. Dar poate am avut nevoie de aceste pierderi, pentru că s-a demonstrat că nu avem de ce să facem parte din elita statelor europene pentru că nu merităm. De ce? Pentru că interesul personal a fost primordial faţă de cel pentru populaţie, iar europenii nu pot accepta că la egalitate cu ei să fie doar 10 - 20% din populaţia unei ţări, în timp ce marea majoritate să fie tratată cu indiferenţă şi nepăsare.

Dacă doriţi să învăţaţi ceva din toate acestea, este spre binele dumneavoastră, domnilor guvernanţi. Dacă nu, sunt sigur că vă veţi aduce aminte de toate acestea la următoarele alegeri, fie ele anticipate sau de drept.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Ţundrea.

Domnul Ioan Ţundrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei politice: "Preludiul cu Zubin Mehta la integrarea europeană"

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş dori să cred că luni, la Sala Palatului, peste 5000 de români au primit în dar din partea Filarmonicii din Tel Aviv, sub bagheta minunată a lui Zubin Mehta, primele acorduri ale integrării în Uniunea Europeană.

Mi-am imaginat că, Sala Palatului este, de fapt, România care peste o lună aşteaptă finalizarea raportului de ţară a Uniunii Europene.

Bisurile la Oda Bucuriei şi explozia de aplauze după ultimele acorduri ale imnului preluat de Uniunea Europeană exprimau, aproape dramatic, cât de mare este dorinţa românilor de a fi alături de spiritualitatea europeană.

Vă invit, stimaţi colegi, ca, timp de o lună, să votăm prioritar şi integral legile care ţin de integrarea în Uniunea Europeană, pentru a răsplăti toţi românii şi a-i bucura în acelaşi mod în care a făcut-o luni seara Zubin Mehta.

Cu consideraţie, deputat Ioan Ţundrea.

Mai am o declaraţie la care vreau să-i dau doar titlul, din respect pentru colegi, obiectul declaraţiei politice este moralitatea, sondajele de opinie şi obezitatea pe care o voi lăsa în scris.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Kovacs Attila de la UDMR.

Domnul Kovacs Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice pe baza Legii nr.189 din 2000.

Este foarte grav că în România o lege, atunci când este vorba de o minoritate naţională, se interpretează într-un mod discriminativ. Este vorba de Legea nr.189/2000 şi de răspunsul dat de CNPAS - Direcţia Îndrumare Metodologică cu nr.3448/18.08.2005 la adresa nr.168/2005 a UDMR, Organizaţia Judeţeană Braşov, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice.

Direcţia Îndrumare Metodologică, în răspunsul trimis, interpretează în mod nepermis, nelegal acordarea drepturilor prevăzute de această lege, sugerând că reglementarea se aplică numai "pentru persoanele care au fost persecutate etnic şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat (Ardealul de Nord aflat sub jurisdicţia Statului Ungar) pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, în contextul realităţilor istorice de la acea dată".

Faptul că această interpretare exclusivistă este eronată şi nelegală rezultă chiar din răspunsul dat de Direcţia Îndrumare Metodologică, care reţine că: "este adevărat că potrivit art.2 din Normele de Aplicare a O.G.nr.105/1999 aprobate prin H.G. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată, sau a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul, în altă localitate din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate".

Din cele menţionate rezultă în mod convingător că în spiritul Legii nr.189/2000, orice persoană, indiferent de naţionalitate, care dovedeşte persecuţia etnică în perioada respectivă şi-a schimbat domiciliul datorită acestui fapt, indiferent că teritoriul era ocupat sau nu, şi indiferent unde a plecat, trebuie să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.

Menţionez că multe persoane din judeţul Braşov, de etnie maghiară, au dovedit persecuţie etnică în perioada 06.09.1940 - 06.03.1945, astfel au solicitat acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru prejudiciile suferite. Fapt dovedit că în perioada menţionată în judeţul Braşov în localităţi ca: municipiul Braşov şi municipiul Săcele, oraşul Zărneşti, comunele Apaţa, Ormenis, Prejmer etc. populaţia maghiară a suferit multe atrocităţi, persecuţii etnice din partea membrilor Gărzii de Fier. Oamenii au fost bătuţi dacă au vorbit sau cântat în limba maghiară, au fost daţi afară de la locul de muncă din motive etnice, multe familii au fost ameninţate cu moartea, dacă nu părăsesc localitatea în termen de 24 de ore, presa maghiară era interzisă etc.

Sper ca până la urmă legea să fie aplicată în spiritul ei şi beneficiarii Legii nr.189/2000 din judeţul Braşov, care au primit deciziile de aprobare de la Comisia Judeţeană Braşov, în cursul acestui an (unii chiar din luna ianuarie a.c.), să primească indemnizaţia lunară cuvenită, întrucât până în prezent nu au primit nimic.

Având în vedere că sunt persoane vârstnice cu pensii reduse, iar prin decizia Comisiei Judeţene în mod legal au devenit beneficiarii drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, consider că nu sunt motive care să justifice plata cu întârziere a indemnizaţiei lunare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul Titus Corlăţean.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică concisă se referă la situaţia Combinatului Nitramonia - Făgăraş.

La data de 15 februarie 2005, Agenţia pentru Valorificarea Activelor Statului a reziliat contractul de privatizare a Combinatului Nitramonia Făgăraş, încheiat anterior, după care combinatul nu a mai fost scos la privatizare.

Uzina se află în prezent în pragul colapsului, fiind în administrare specială. Presa a relatat de curând faptul că salariaţii de la Nitramonia au ajuns la capătul răbdării, după ce marea majoritate nu şi-a primit salariile de mai bine de două luni şi au recurs recent la acţiuni ferme de protest.

Societatea din Făgăraş, trebuie ştiut, este singurul producător din ţară de explozivi civili şi industriali. Totodată, la Nitramonia se află singura staţie de epurare biologică din România, cât şi rezerva de nitroglicerină a ţării, condiţiile tehnice de depozitare care trebuie asigurate fiind cu totul speciale. Lipsa de activitate productivă, întârzierile în plata salariilor au dus la situaţia încordată de pe platformă, Nitramonia devenind la acest moment o bombă socială şi ecologică.

Cerem primului ministru şi preşedintelui interimar al Agenţiei pentru Valorificarea Activelor Statului să înceteze în primul rând tergiversarea procesului de privatizare a societăţii Nitramonia. Solicităm demararea, de altfel, cât mai rapidă a privatizării cu parteneri serioşi.

De asemenea, solicităm primului ministru şi preşedintelui interimar al AVAS să acorde un ajutor material urgent muncitorilor şi luarea unor măsuri profesioniste de protecţie a depozitului de nitroglicerină.

Retorica electorală ieftină a Alianţei PD-PNL referitoare la creşterea nivelului de trai se aplică exclusiv guvernanţilor de la Palatul Cotroceni şi Victoria şi nu muncitorilor de la Nitramonia.

Guvernanţii nu au capacitatea să înţeleagă că prin protestele sindicale, muncitorii de la Nitramonia Făgăraş nu cer milă, vor doar respectarea dreptului la muncă şi la beneficiile muncii lor.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

De la PNL, vă rog. Domnul Relu Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Săptămâna şi moţiunea".

Niciodată în istoria parlamentarismului român nu s-a pomenit să se depună două moţiuni la aceeaşi Cameră la un interval de câteva zile.

Această strategie este aplicată de Opoziţie tocmai când urmează să se dezbată noul regulament şi proiectele de lege prioritare pentru integrare.

Şi toate aceste eforturi doar pentru ca domnul Adrian Năstase să nu-i piardă scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi pentru ca programul de guvernare al Alianţei să nu poată fi îndeplinit. De-a dreptul penibil!

Această avalanşă de moţiuni simple nu poate avea decât un rezultat previzibil: căderea în desuetudine a sistemului parlamentar românesc, a unei instituţii democratice. Nu cred că mai există în întreaga Europă o situaţie similară. Pentru că, în ţările civilizate, nu-şi mai bate nimeni joc de o armă democratică de luptă parlamentară.

Oricum, pot să afirm că orice rău este spre bine.

Nimeni, inclusiv opinia publică nu va mai lua în serios în viitor astfel de acţiuni ale PSD şi ale aliatului său de nădejde, Partidul România Mare. Până nu de mult, PSD considera că Partidul România Mare este un partid extremist şi şovinist.

Duminică, purtătorul său de cuvânt, Cristian Diaconescu, declara că partidul său va coopera în Parlament cu toate formaţiunile politice responsabile. Cum în Parlament cooperează doar cu Partidul România Mare rezultă că, în acest moment, pentru fostul partid de guvernământ, ceea a respins şi a criticat ieri a devenit azi responsabil. Responsabil, probabil, cu întârzierea adoptării iniţiativelor legislative pentru integrarea României în Uniunea Europeană!

Pentru a nu ştiu câta oară în ultimele luni, Partidul Socialist European, acum prin vocea domnului Paul Rasmusen, îşi manifestă îngrijorarea, susţinând că Opoziţia din România este intimidată de noua Putere şi că lupta nedemocratică împotriva PSD nu serveşte intereselor României.

Stau şi mă întreb, de ce oare, Paul Rasmusen şi ceilalţi oficiali socialişti europeni nu şi-au manifestat îngrijorarea în 2001, când cohorte întregi de primari şi consilieri locali ai Opoziţiei de atunci au fost racolaţi prin diverse mijloace de PSD. Ceea ce s-a întâmplat acum 4 ani, efectiv nu a servit intereselor României.

Vă mulţumesc şi mă bucur că a trezit atâta interes declaraţia mea politică pentru dumneavoastră.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Partidul România Mare? Dintre vorbitorii care erau înscrişi de la Partidul România Mare? Vă rog.

Doamna Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la modul prin care reprezentanţii UDMR în Guvernul României promovează interesele Ungariei. De asemenea, am depus şi eu o interpelare la adresa ministrului de externe pe această temă.

Anul acesta, la expoziţia mondială de la Aichi din Japonia, care a avut ca temă protejarea mediului înconjurător, în standul României turiştii au putut admira costume populare maghiare şi au putut viziona dansuri ungureşti pe ritm de ceardaş.

Ideea de a promova cultura maghiară pe banii publici ai românilor aparţine secretarului de stat de la Ministerul Afacerilor Externe din România, Ferdinand Nagy, care a încercat astfel să suplinească absenţa standului Ungariei la această manifestare. Deşi deasupra standului nostru era arborat drapelul românesc, turiştii nu au putut viziona decât dansuri, costume şi obiecte de artizanat ungureşti, neputându-şi face nici măcar o idee vagă despre tradiţiile ţării noastre.

Solicităm premierului Călin Popescu Tăriceanu să-l demită de urgenţă pe Ferdinand Nagy, că tot se vorbeşte acum despre o remaniere a secretarilor de stat, şi să-i impute costurile de realizare a standului, aşa zis românesc, iar instituţiile abilitate să-şi facă datoria şi să-l cerceteze pentru abuz în serviciu.

Este inadmisibilă politica dusă de UDMR şi indolenţa autorităţilor române care-i lasă pe fruntaşii maghiari să-şi bată joc de imaginea României şi a Guvernului României.

Solicităm, de asemenea, ministrului de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, să ne prezinte costurile pe care le-a suportat statul român pentru această manifestare, ca să fie promovată imaginea Ungariei, nu a României, şi să ne spună dacă ştie măcar ce s-a petrecut acolo, şi dacă a luat măsuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

După bulversarea mediului de afaceri prin transmiterea unor mesaje contradictorii în legătură cu o eventuală majorare a T.V.A., Guvernul ne informează prin presă despre "intenţia Finanţelor de a mări la cinci numărul minim al salariaţilor unei microîntreprinderi"!

Măsura se pretinde că are ca scop aducerea la suprafaţă a unor venituri din economie şi orientarea IMM-urilor către impozitarea profitului, şi nu a venitului, conform reglementărilor europene.

Cu alte cuvinte, autorităţile propun pentru anul viitor majorarea numărului minim de salariaţi necesar înfiinţării unei microîntreprinderi, de la un angajat la cinci.

Este foarte posibil ca politica aflată la baza unei asemenea iniţiative să ia în considerare numărul destul de mare al salariilor plătite pe acest tip de contract, deci să se dorească scoaterea la suprafaţă a acestor venituri, precum şi perspectiva aderării la Uniunea Europeană, unde sistemul de impunere a societăţilor, indiferent de categorie, este similar, respectiv impozit pe profit.

Ceea ce, însă, ca de obicei, nu a luat în calcul Guvernul, este realitatea.

1. Marea majoritate a microîntreprinderilor din România sunt mici afaceri, din care oamenii se străduiesc să supravieţuiască, nu mari salarii, astfel mascate încât să eludeze plata unor impozite pe măsură.

2. Românii sunt şi extrem de inventivi. Ce îi va opri să angajeze patru persoane cu norme de două ore, în locul unei persoane cu normă întreagă, rezultatul fiind acelaşi pentru bugetul de stat? Sau, ce îi va opri să îşi închidă IMM-ul şi să adopte statutul de persoană fizică autorizată?

Dintr-o declaraţie făcută revistei "Capital" de către Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional pentru IMM şi Cooperaţie, rezultă că iniţiativa de majorare a numărului minim de angajaţi va dăuna mediului de afaceri, pentru că, oricum, avem de 2,5 ori mai puţine firme pe cap de locuitor decât în Uniunea Europeană.

Vă reamintesc faptul că Uniunea Europeană a decis, în mai 2003, să stabilească noi definiţii pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, valabile începând cu 1 ianuarie 2005, cu scopul determinării viabilităţlii acestor tipuri de societăţi în ţările Uniunii Europene şi pentru schemele de finanţare destinate acestui sector.

În aceste condiţii, mă întreb, şi de asemenea, întreb Guvernul, ce are de gând cu economia românească?

Unde sunt promisele măsuri de stimulare a liberei iniţiative, de reducere a birocraţiei, de creştere a stabilităţii legislative, în scopul stimulării mediului de afaceri şi a marelui obiectiv "SA TRĂIM BINE!"? Să trăim bine... cine?

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

De la PNL, dacă mai sunt colegi, vă rog, din cei 12 înscrişi, care vor să ia cuvântul?

Domnul Liviu Câmpanu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se referă la moţiunea de cenzură şi la necesitatea rediscutării Regulamentului Camerei.

Nu m-am putut abţine să nu îi adaug un subtitlu, deşi nu am talent liric, acest subtitlu este: "Să moară şi capra!.../ Să moară şi vecinul!.../ Dar eu, PSD-ul/ Îmi iau tainul".

Orice instituţie a statului are un Regulament de funcţionare. Orice organizaţie guvernamentală sau nu, orice SRL, asociaţie familială sau societate pe acţiuni are un regulament ce stipulează condiţiile de activitate. În funcţie de situaţia reală de la un moment dat, acest regulament poate fi adaptat unor anumitor stări de fapt.

Aceste precizări făcute până acum sunt şi logice şi legale; ele devin, însă, ilegale, şi ilogice, în concepţia parlamentarilor Partidul Social Democrat, când vine vorba de Camera Deputaţilor şi Senat.

Spre aducere aminte, trebuie să precizez că Regulamentul Camerei Deputaţilor a fost adoptat în urma Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.8/1994 şi modificat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.32/2004. Deci, în ambele situaţii, actuala opoziţie era la putere.

De ce cred, oare, colegii de la PSD, că ei sunt deţinătorii adevărului absolut? De ce se dau de ceasul morţii pentru a ne arăta că nu există lucruri perfectibile; în speţă, când vorbim de regulamentele celor două Camere.

Toţi ştim că puterea este asemeni unui drog, dar nu-mi puteam imagina că voi fi martorul unei isterii colective, a parlamentarilor PSD, de frica căderii de pe scaune a domnilor Năstase şi Văcăroiu.

Blaise Pascal spunea că: "Puterea fără dreptate este crimă, dar dreptatea fără putere este utopie". Trebuie să recunoaşteţi, domnilor, că nu faptul că nu mai aveţi puterea vă deranjează, ci situaţia că cei care conduc acum această ţară încearcă să facă şi dreptate.

Nu vă interesează câtuşi de puţin problemele reale ale acestei ţări, ale populaţiei ei, ci doar scaunele şefilor dumneavoastră, domnilor parlamentari de PSD - Partidul Sărăciei Depline -, motiv pentru care vă propun ca în momentul pierderii conducerii Camerelor de către cei doi social-demodaţi, să le oferim posibilitatea să-şi ia fotoliile acasă, spre mângâiere şi alinarea suferinţei.

Coborâţi cu picioarele pe pământ, domnilor parlamentari PSD! Iniţiaţi moţiuni de cenzură şi cereţi... ce? ... strategie fiscală care să protejeze în mod explicit categorii socio-profesionale şi demografice afectate de greşelile fiscale ale anului 2005, în condiţiile în care dumneavoastră aţi reuşit să "protejaţi" bugetul pentru anul 2005 de fondurile necesare, şi aţi reuşit să "protejaţi" cetăţenii României de proprietate şi de demnitate?!...

Mai cereţi Guvernului să renunţe la contribuţii pentru fondul de asigurări de sănătate din partea ţăranilor şi pensionarilor.

Trăiţi în România, domnilor de la PSD? V-aţi întors din vacanţă?

Păi, dacă răspunsul este afirmativ, atunci este cazul să aflaţi că ţăranii au plătit şi în perioada 2000 - 2004 Fondul pentru Asigurări Sociale de Sănătate, doar că aţi procedat şmechereşte, aşteptându-i la poarta spitalului şi punându-i să plătească asigurări de sănătate la nivelul a 7% din venitul minim pe economie, şi cu penalizările corespunzătoare calculate din 1999.

De asemenea, PSD-ul, dumneavoastră, sunteţi datori tuturor pensionarilor din România cu o majorare a pensiilor de 7%, care nu a fost făcută din momentul în care s-a spus că pensionarii nu mai plătesc asigurări de sănătate. Deci, acea sumă trebuia să se regăsească în pensie, lucru ce nu s-a întâmplat.

Şi, în fine, în momentul când ţara era sub ape, când oamenii sufereau, mi-a fost dat să văd în comuna Urecheşti din judeţul Bacău, alături de foarte mulţi oameni cu suflet, care încercau să-i ajute pe sinistraţi, un individ care se numea PSD Braşov, care se lăfăia pe două camioane şi îşi făcea campanie electorală exploatând necazul oamenilor.

Anul trecut, auzisem pe cineva care vă chema "la ţepe, în Piaţa Revoluţiei", şi am dezaprobat atunci acea afirmaţie, însă, se pare că aveţi o atracţie deosebită faţă de pieţe, şi de frica ţepelor, aţi venit la pomană în Piaţa Constituţiei, încercând să faceţi tot felul de giumbuşlucuri şi scamatorii pentru a stârni mila trecătorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnule deputat, comuna Urecheşti este în judeţul Vrancea, nu Bacău.

Are cuvântul doamna deputat Monalisa Găleteanu.

Domnul Liviu Câmpanu:

Dacă-mi permiteţi, este şi un Urecheşti de Bacău. Vă rog frumos să vă interesaţi.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Caz fără precedent în istoria învăţământului românesc, de la primul mare reformator al său, Alexandru Ioan Cuza, de la Spiru Haret şi până în zilele noastre, niciodată pregătirea noului an şcolar nu a fost gestionată mai păgubos ca în acest an. Ca şi cum, nu era şi aşa destul de tragică situaţia şcolilor din România, grav afectată de inundaţiile repetate din iarnă, din primăvară şi apoi din vară, inundaţii care, practic, nu a ocolit nici o zonă geografică a ţării, actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării a dispus - "în procedură de urgenţă" - către inspectoratele şcolare din întreaga ţară, evaluarea directorilor unităţilor de învăţământ.

Conform Legii Învăţământului nr.84/95, revizuită şi republicată, şi a Statutului personalului didactic, de asemenea, revizuit şi republicat în Monitorul Oficial, în învăţământul preuniversitar românesc, evaluarea anuală a directorilor de şcoli este o practică obişnuită, şi se bazează pe fişa de autoevaluare şi raportul explicativ care o însoţeşte, documente pe care directorul de şcoală le depune la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Pe baza punctajului obţinut, se acordă un calificativ care poate fi de la maximul "foarte bine", până la minimul "nesatisfăcător", acesta din urmă atrăgând de la sine invalidarea în funcţia de conducere şi, implicit, destituirea directorului respectiv.

În acest an, tocmai în pragul deschiderii anului şcolar 2005 - 2006, sub masca evaluărilor anuale, inspectoratele şcolare judeţene au găsit, de fapt, modalitatea de "a scăpa" de directorii PSD-işti. Oameni care în întreaga lor carieră profesională şi managerială au obţinut exclusiv calificativul "FOARTE BINE" şi care se aflau în plină derulare a mandatului de director de şcoală, de 4 ani, mandat obţinut prin concurs, s-au văzut invalidaţi pe post, printr-un calificativ "al ruşinii", de "nesatisfăcător", primit pe nedrept, singura "vină" a lor fiind aceea că au îmbrăţişat doctrina Partidului Social Democrat.

Marea nerăbdare a actualei puteri, de a-i debarca din funcţie pe directorii PSD-işti, acum, la debutul anului şcolar, şi înlocuirea acestora cu activişti PD şi PNL, ne determină să credem că Alianţa D.A. se pregăteşte de alegeri anticipate, şi, de aceea, a găsit de cuviinţă să încalce legile ţării şi să realizeze ceea ce "nu a reuşit" nici un guvern până în prezent, şi anume, politizarea învăţământului românesc şi transformarea şcolilor din întreaga ţară în tribune electorale.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Din cei 6 colegi de la PD care s-au înscris, dacă mai este cineva în sală? Nu.

De la Partidul România Mare? Nu mai sunt în sală.

Domnul deputat Iulian Iancu.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi am încercat s-o concentrez pe seama repetatelor creşteri ale preţurilor, şi am intitulat-o chiar aşa: "De ce cresc preţurile?"

Atitudinea de până acum a Guvernului confirmă faptul că reforma economică nu a existat pe agenda Guvernului României. Subsumarea tuturor activităţilor Guvernului unei singure politici, respectiv politica fiscală, redusă la încăpăţânarea promovării cotei unice de impozitare, evidenţiază astăzi contratimpul periculos cu exigenţele Europei şi cu aşteptările populaţiei.

Din păcate, observăm astăzi că s-a promovat o măsură fiscală radicală, fără să existe o strategie fiscală. Prin urmare, preţurile la energie electrică, gaze naturale, energie termică au fost majorate strict ca o consecinţă a constrângerilor impuse de golurile de la venit, create de cota unică de impozitare.

Operatorii din sistemul energetic nu au putut să se bucure de impunerea acestor măsuri puse din februarie pe seama Fondului Monetar Internaţional, atât timp cât creşterea de preţ, peste ţintele asumate în anul 2005, este un bun prilej de a ascunde lipsa de performanţă managerială.

Care sunt, însă, schimbările despre care vorbesc actualii guvernanţi, schimbări în baza algoritmului, operate la nivelul tuturor agenţilor economici din sectorul energetic, unele aberant; schimbări operate pe acelaşi criteriu, la nivelul autorităţilor de reglementare, singurele în măsură să ia la întrebări operatorii pentru nivelul ridicat al costurilor şi asupra lipsei măsurilor de eficientizare a activităţii; schimbări operate în aparatul ministerelor, în loc să evidenţieze zonele de lipsă a reformei sau de iniţiere a unor noi strategii, specifice noului program de guvernare; în fapt, au abandonat şi strategiile bune, apreciate la nivelul organismelor financiare internaţionale şi la nivelul Uniunii Europene.

Astfel, deşi în anul 2004 a fost aprobată strategia naţională în domeniul eficienţei energetice, unul dintre cele mai pragmatice acte normative emanate de cabinetele post-decembriste, aşa cum subliniază, iată, şi presa şi jurnalele de specialitate, cum ar fi "Săptămâna financiară", precum şi Legea nr.231 pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe, din păcate, ambele acte normative au fost pur şi simplu abandonate.

Guvernul Năstase prevăzuse 99 de milioane de euro pentru programul de reabilitare termică. În schimb, Guvernul Tăriceanu a aprobat doar 5 milioane de euro, şi în actualele condiţii create de inundaţii, când trebuie să se construiască 20.000 de case, este posibil să nu se cheltuiască nici jumătate din această sumă.

Lipsa legislaţiei secundare pentru reglementarea atât a pieţei de gaze naturale, cât şi cea de energie electrică, a permis tranzacţionarea energiei electrice şi a gazelor naturale netransparent, mutând profitul de la companiile de stat la cele cu capital privat, dar nici într-un caz în folosul cetăţeanului, care suportă doar creşterea trimestrială a preţurilor. În schimb, înregistrăm o premieră în economia de piaţă: trocul de energie între producătorii de energie.

În aceste condiţii, românii se văd obligaţi să suporte majorările cu 40% la gaze naturale, de până în prezent, ieri cred că aţi auzit că ministrul economiei şi preşedintele Autorităţii ne-au anunţat că se va înregistra o creştere de încă 40% sau chiar 60% în anul 2006 la gaze naturale, o creştere de 20% la energie electrică, iată - de 40% la energia termică; cetăţenii sunt obligaţi să suporte săptămânal creşterea preţurilor la combustibil, trimestrial, o creştere între 5 şi 8% a preţului biletelor de tren; să suporte o creştere între 8 şi 30% a preţului la alimentele de bază (carne, pâine, lapte, zahăr, legume, fructe); ca în final, cei 300.000 de lei, câştigaţi de pe urma cotei unice, să-i cheltuiască în câteva minute în piaţa ţărănească.

Recenta creştere a preşurilor la combustibil, face ca România să se situeze cu preţurile la benzină şi motorină peste preţurile înregistrate în Austria, Grecia, Spania; iar la energia electrică, preţul kilowatului să fie dublu, faţă de unele din ţările europene.

Noile accize impuse la gaze naturale şi energie electrică, creşterile de redevenţă pentru zăcămintele petroliere, precum şi noile cote impuse înmagazinării subterane, precum şi vestitul abonament la gaze naturale, vor forţa o nouă creştere, începând cu 1 octombrie, respectiv, 1 ianuarie 2006.

Acest mecanism nu va mai putea fi stăpânit de Guvernul Tăriceanu. Suntem cu toţii afectaţi de creşterea preţurilor şi tarifelor la energie şi utilităţi, peste nivelurile prognozate de guvernanţi, şi de încălcarea propriului lor cuvânt la asigurarea stabilităţii legislative.

Dacă ne mai întrebăm, însă, de ce cresc preţurile în România, atunci cel mai bun răspuns este afirmaţia cinică a ex-ministrului de finanţe "Cota unică funcţionează perfect, prin urmare, singura soluţie rămâne creşterea T.V.A. " Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

De la PNL, dacă din cei 12 înscrişi au mai venit. Înţeleg că nu.

Doamna Gabriela Creţu? Nu.

Domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Cunoaşterea oficială a eşecului".

Primul an de guvernare sub steagul portocaliu şi-a dovedit din plin ineficienţa. Ne-au demonstrat că pot ajunge la putere prin minciună şi că odată ajunşi, nu ştiu cum să se descurce, bulversaţi de o victorie artificială. Prea s-au grăbit să se vadă instalaţi în posturile promise, prea au uitat de cei care le-au dat votul în speranţa unui mai bine, vorbim despre o Românie care se vrea modernă, dinamică, dornică să concureze cu partenerii bine ancoraţi în economia mondială.

Politica fiscală a Alianţei "Dreptate şi Adevăr" ne-a înstrăinat de acest deziderat la care se putea ajunge prin responsabilitate şi grijă reală faţă de nevoile reale ale ţării.

În ciuda promisiunilor populiste din campania electorală, economia ţării se află în regres, cu mult faţă de anul trecut, iar deficitele publice deosebite şi creşterea fără precedent a datoriei externe, evidenţiază lipsa de predictibilitate în gestionarea politicii fiscale.

Greşelile făcute în plan economic, cu întreg pachetul de modificări legislative, au creat o descreştere semnificativă a veniturilor bugetului general consolidat ca pondere în produsul intern brut. Măsurile confuze apărute lunar au bulversat strategiile oamenilor de afaceri şi au speriat investitorii străini.

În anul 2005, veniturile bugetului, ca pondere în avuţia naţională, au scăzut sub 30% din produsul intern brut, faţă de o realizare de aproximativ 31% din produsul intern brut la sfârşitul anului 2004. La toate acestea se adaugă scăderea investiţiilor străine, cu un procent de peste 40% în primul semestru.

Lipsa coordonării instituţionale, bâlbâielile privind viziunea pe termen mediu, lipsa de orientare şi modificarea de 3 ori numai în primele 6 luni ale anului, a Codului fiscal, şi vedeam aseară la ştiri, că domnul Sebastian Vlădescu vrea să-i mai facă o modificare acum, pe ultima sută, instrumente care trebuiau de fapt să asigure stabilitate, şi nu dezordine, sunt cauzele principale care au dus la acest rezultat.

Sunt greşeli pe care le vom plăti mult timp de acum încolo, la fel ca şi puzderia de impozite apărute în prima jumătate a anului, cu menirea să acopere gaura produsă de mult-trâmbiţata cotă unică de impozitare. S-a reuşit o bulversare a pieţei de capital, a pieţei bancare şi imobiliare. Sunt greşeli care se vor repara cu greu şi nu înţeleg lipsa de responsabilitate faţă de un popor care merită să intre în Europa cu capul sus.

Ultimele măsuri adoptate vin să confirme dezastrul. Demiterea ministrului finanţelor este recunoaşterea oficială a eşecului Alianţei. Prin schimbarea ministrului n-aţi făcut decât un joc de imagine, inutil şi nesemnificativ în ochii milioanelor de români bulversaţi şi dezamăgiţi.

Scuzele despre intenţiile sincere faţă de soarta cetăţeanului nu mai interesează pe nimeni. La final se contabilizează rezultatele, iar în cazul actualilor guvernanţi nu este nimic de numărat, decât poate greşelile pe care le vom resimţi mult timp de acum încolo. Aţi clamat: "Să trăiţi bine!" Vă refereaţi la Cotroceni şi la Palatul Victoria, cred; ştim că nu aveţi nici o intenţie de îmbunătăţire a vieţii românilor, iar acum, când trăim din ce în ce mai rău, vă invităm noi să puneţi capăt acestei farse pe care nu o mai crede nimeni.

Măcar în numele adevărului invocat, sau şi acesta făcea parte din planul machiavelic de ruinare a societăţii româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Vasile Soporan.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint în faţa dumneavoastră o declaraţie politică intitulată: "Disperarea actualilor guvernanţi în asigurarea resurselor financiare conduce la disperarea populaţiei cu privire la noile taxe şi impozite".

Impunerea de noi taxe şi majorarea acestora au devenit obişnuinţe ale actualei puteri. Motivul acestor acţiuni este clar şi se poate exprima sintetic astfel: cota unică de impozitare, obiectiv major în nefundamentarea programului de guvernare, a făcut ca bugetul să fie insuficient alimentat. Recunoaşterea parţială a eşecului este dată şi de demiterea, fără justificare, a ministrului Ionuţ Popescu, guvernanţii înţelegând, probabil, în această situaţie, că efectele sunt suficient de clare pentru a necesita efortul unei minime explicaţii.

Pentru alimentarea bugetului la nivelul necesar, Guvernul Tăriceanu a gândit şi gândeşte ca pentru liniştea celor aproximativ 100.000 beneficiari ai cotei unice, să pună în mişcare un sistem de impozitare şi taxare suplimentar, sistem care afectează dramatic veniturile majorităţii populaţiei, în special a celor care se găsesc la limita pragului existenţei materiale.

Un exemplu de relief al acestui tratament pentru "a se trăi mai bine" este dat de dorinţa majorării taxei pe moştenire. Acest lucru demonstrează faptul că vremelnicii guvernanţi sunt departe de cunoaşterea realităţii.

Din discuţiile avute cu notarii şi cetăţenii, am constatat faptul că, deşi începând cu anul 2003 românii sunt scutiţi de taxa de moştenire, până în 31 decembrie 2005, aceştia, din diverse motive nu au creat o presiune asupra birourilor notariale, pentru a-şi reglementa situaţia juridică.

Măsura scutirii de taxa de moştenire este perfect justificabilă, în contextul integrării în structurile Uniunii Europene, situaţie în care România trebuie să aibă clarificat regimul proprietăţii. Creşterea taxei de moştenire şi eliminarea scutirii acesteia vor face ca sistemul de reglementare al proprietăţii să fie inaccesibil pentru cei mulţi. Această situaţie va împiedica circulaţia uşoară a imobilelor şi evidenţa reală a acestora. Poate, acest lucru se doreşte de actuala guvernare de dreapta, a Partidului Democrat şi a Partidului Naţional Liberal, în obiectivul nedeclarat al acestora, de a consolida un statut diferenţiat al proprietăţii pentru cei avuţi şi pentru cei aflaţi la limita existenţei.

Consider că România, în acest moment, nu are nevoie de un asemenea tratament; singura justificare se poate găsi în disperarea actualilor guvernanţi de a aduce resurse financiare către buget, neţinându-se cont de logica "trăitului bine".

Nu m-ar mira faptul dacă mâine, foamea de resurse financiare şi disperarea nepriceperii actualilor guvernanţi ar introduce o taxă a multiplelor succesiuni, care ar clarifica la limită situaţia lăsată în domeniul imobiliar de Burebista.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

În mod firesc, trebuia să vină Guvernul şi grupurile parlamentare şi să începem partea a doua a şedinţei noastre.

Vă rog să faceţi apel la colegii din grupuri, să vină. Am două soluţii: să întrerup şedinţa şi să aştept să vină Guvernul şi ceilalţi colegi, sau să continuăm discuţiile până când Guvernul şi ceilalţi colegi se vor prezenta.

Grupurile parlamentare de la putere le aştept să fie prezente, împreună cu Guvernul, şi să putem intra în partea a doua.

Până atunci, îl invit la cuvânt pe domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Guvernul Tăriceanu - Guvernul ordonanţelor de urgenţă".

În decembrie 2004, la instalarea sa, premierul Tăriceanu declara că în timpul mandatului său va respecta separarea puterilor în stat, va trimite la Parlament pentru dezbatere legi şi nu va apela la ordonanţe de urgenţă decât în cazuri excepţionale.

Dar nu a fost aşa. În cele aproape 9 luni de la instalare, Guvernul Tăriceanu a emis 121 de ordonanţe de urgenţă, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2004, când Guvernul Adrian Năstase nu a emis decât 62 de ordonanţe de urgenţă, adică de la simplu, la dublu.

Nu există decât o singură explicaţie. Frica Guvernului Tăriceanu de a se prezenta în faţa Parlamentului în procedură obişnuită de dezbatere şi, astfel, forma iniţială a actului normativ va fi modificată. Am constatat în această perioadă că o serie de tratate internaţionale din perioada 2003 - 2002 au fost de asemenea adoptate tot prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Oare unde a fost urgenţa în cazul acestora?

Concluzia este una singură! Preşedintele Traian Băsescu, în 2004, a greşit nesocotind votul popular din noiembrie 2004, şi a încredinţat formarea Guvernului unei coaliţii incapabile să ia cele mai bune decizii pentru ţară, şi care ne aduce tot mai des în amintire perioada 1996 - 2000.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Încă un vorbitor şi apoi mă opresc pentru a intra în partea a doua. Să încurajăm colegii să vină în sală.

Domnul Petru Andea.

Ceilalţi colegi, vă rog să depuneţi la secretariat declaraţiile politice.

Rog secretariatul să-i înscrie pe cei care nu au apucat să ia cuvântul astăzi, cu prioritate, pentru săptămâna viitoare.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică am intitulat-o "Alianţa D.A. spune NU şcolii româneşti".

Pe scurt. Recenta deschidere a anului şcolar 2005 - 2006 a avut ca notă dominantă incertitudinea, nemulţumirea şi mai ales consternarea. Să recapitulăm faptele: exact în 12 septembrie, sindicatele din învăţământ protestează în faţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării faţă de nivelul minuscul al salariilor din învăţământ, dar mai ales faţă de decizia Guvernului de a amputa şi mai mult veniturile cadrelor didactice, eliminând mai multe prime şi sporuri, blocând încadrările ş.a.m.d., printr-o ordonanţă de urgenţă.

2. Pe masa de lucru a Camerei Deputaţilor se găseşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005. În pofida tuturor promisiunilor pe care Alianţa le-a făcut dascălilor, ordonanţa amintită nu aduce nimic în plus învăţământului. Salariile rămân la nivelul cunoscut, dezolant, alocaţiile suplimentare pentru investiţii şi dotări în şcoli sunt zero şi aşa mai departe.

3. Consternarea dascălilor este generată, însă, în principal de mesajele pe care înalţi oficiali ai Alianţei D.A. le-au transmis în aceste zile şcolii româneşti.

În Camera Deputaţilor reprezentanţii Alianţei s-au opus participării deputaţilor la deschiderea anului şcolar. "Ce să facem în şcoli? Să-i îndemnăm pe copii să înveţe?" S-a întrebat, consider eu, cu inconştienţă un deputat al Alianţei. "Să plantăm copaci!" - a fost răspunsul ministrului educaţiei. Întrebarea şi răspunsul subliniază, consider eu, emblematic, neputinţa actualei guvernări de a face ceva în şcoli.

Mai grav este, însă, faptul că preşedintele Traian Băsescu a formulat explicit ideea că performanţa şcolară nu este importantă în viaţă. Din nefericire, Alianţa D.A. are un exemplu ilustru în acest sens, în persoana primului-ministru Tăriceanu, posesorul în viaţă a unor funcţii şi averi mari şi foarte mari, dar a unor note mici şi foarte mici în şcoală, inclusiv la purtare.

Toate acestea sunt argumente suficiente să concluzionăm că Alianţa D.A. spune "NU" şcolii româneşti. Este, însă, timpul ca şi şcoala să spună un "NU" nefastei Alianţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Fac apel, 10 minute pauză, la grupurile parlamentare să-şi aducă colegii în sală, Guvernul să vină, să putem trece la partea a doua a şedinţei noastre.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule preşedinte,

Insuccese după insuccese

Stimaţi colegi,

Aşa cum ştiţi, unul din "capetele de pod" ale strategiei de campanie electorală a actualei puteri, în speţă, Alianţa D.A. (Disperare şi Dezamăgire, ca să citez un coleg de partid), s-a întemeiat pe relaxarea fiscală, pe o politică financiară "curată" şi inteligentă, scuturată de "zgura" regimului anterior. "Excelent!", vor fi spus oamenii de afaceri, încălziţi la gândul că viitoarea putere le pregăteşte un paradis fiscal. "Excelent", va fi spus omul simplu, mângâiat de ideea că îi vor rămâne ceva mai mulţi bănuţi în portofel, după ce statul îşi ia, cinic, partea " "Dreptate şi adevăr", "instaurarea legalităţii", "economie sănătoasă", "Uniunea Europeană", toate concepte (în fapt, nimic altceva decât marote) menite a "gâdila" coardele sensibile ale oricărui alegător.

Ce s-a ales dina ceste promisiuni? Pe lângă o sumedenie de insuccese, majorarea aproape inevitabilă a TVA, susţinută acerb de premierul Călin Popescu Tăriceanu. Este o ultimă lovitură dată românilor, şi aşa bulversaţi de avalanşa scumpirilor de carburanţi, de semnalele tot mai proaste de la Bruxelles. Nici măcar partenerii de guvernare ai PNL nu susţin majorarea TVA, mai ales în condiţiile în care în campanie se promitea reducerea acestei taxe până la 16%. Premierul Tăriceanu o ţine însă pe a lui: nu putem trăi ca în Uniunea Europeană, contribuind ca în România. Sistemul medical nu poate funcţiona, pentru că-l susţin doar patru milioane de plătitori. Dar la o posibilă inflaţie galopantă, le efectele nefaste ale scumpirilor, acum, când nu mai e atât de mult până la iarnă, s-a gândit primul ministru? Sau preferă să se lase sfătuit de câţiva finanţişti, ale căror calcule n-au nici o legătură cu realitatea? Oricum, oamenii au ajuns la limita suportabilităţii, pentru că şi în teritoriu, această alianţă nu face decât, încă şi acum, la atâtea luni de la obţinerea puterii, să-şi pună oamenii prin diverse funcţii. Ceea ce dovedeşte fără echivoc că această guvernare nu a avut alt scop decât cucerirea sinecurilor politice.

Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vara anului 2005 a fost, cu siguranţă, una dintre cele mai capricioase din ultimul timp. Cu toţii am văzut unde ne-au adus defrişările masive, exploatările neautorizate ale albiilor râurilor, precum şi schimbările climaterice provocate de poluare. Cei mai mulţi dintre noi şi-au îndeplinit datoria morală de a fi alături de cei năpăstuiţi şi am făcut tot posibilul să redresăm situaţiile create.

Trecând momentan peste cauzele care au condus la dezastrul provocat de inundaţiile din vara anului 2005 în România, consider că este foarte important să evidenţiem meritele celor care, fără a precupeţi nici un efort, şi-au făcut datoria şi au intervenit pentru a salva vieţi omeneşti, dar şi în a diminua, pe cât posibil, pagubele materiale.

Sunt convins că, şi în celelalte judeţe, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă şi-au făcut datoria, însă eu vreau, pe această cale, să mulţumesc, în nume personal dar şi în numele celor pe care îi reprezint, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "cpt. Puică Nicolae" al judeţului Argeş. Deşi, aşa cum ştim cu toţii, intervenţiile au fost făcute în condiţii foarte grele, generate pe de o parte de dezlănţuirea naturii, dar şi de lipsa echipamentului adecvat unor astfel de misiuni pe de altă parte, misiunile au fost îndeplinite în mod eficient şi prompt.

Alături de măsurile luate pentru evacuarea persoanelor din zonele predispuse la inundaţii, salvarea oamenilor aflaţi în pericol, evacuarea apei din clădiri şi anexe gospodăreşti, asanarea fântânilor afectate, aprovizionarea cu alimente şi apă minerală, transportarea ajutoarelor umanitare, participarea la dinamitare de stânci pe drumuri publice pentru deblocarea acestora, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt.Puică Nicolae" a monitorizat permanent zonele cu risc ridicat, a verificat aplicarea dispoziţiilor prefectului şi preşedintelui CJSU, a întocmit rapoarte către eşaloanele superioare şi a transmis permanent prin secretariatul tehnic avertizări hidrometeorologice privind fenomene periculoase în toate localităţile judeţului Argeş.

La nivelul judeţului nostru, misiunile executate de Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă au vizat activităţile desfăşurate în cele 4 etape mai importante ale inundaţiilor din această vară.

Primul val de inundaţii a apărut în perioada 01-07.07.2005, când au fost afectate 8 localităţi, dintre care 103 case avariate, 0,54 km drum judeţean, 18,8 km drum comunal, 3 poduri şi 13 podeţe. În perioada 11-16.07.2005 natura dezlănţuită a afectat încă 23 de localităţi din judeţul Argeş. Din cauza ploilor torenţiale 365 de case au fost grav avariate, 29 de case au fost complet distruse, infrastructura fiind grav deteriorată (exemplificăm prin cele 11,275 km de D.J. şi 85,230 km D.C. , 27 de poduri, 71 podeţe).

În ziua de 19.07.2005, când s-a dezlănţuit o furtună fără precedent însoţită de ploi abundente care au distrus nu mai puţin de 615 case şi blocuri, o şcoală, 7,2 km de reţele electrice şi au fost avariate de un număr de 65 de autovehicule. Ultimul val de inundaţii a afectat judeţul Argeş în perioada 5-20.08.2005.

Trebuie să menţionez că din totalul localităţilor afectate unele dintre ele au fost supuse fenomenelor meteorologice negative de trei sau de patru ori în această vară.

În faţa acestor catastrofe naturale, misiunile de intervenţie ale Inspectoratului Pentru Situaţii de Urgenţă Argeş au depăşit numărul de 1250 şi au fost desfăşurate în numai două luni de zile.

În toate aceste misiuni executate de Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt.Puică Nicolae" al judeţului Argeş au fost angrenaţi 80 de ofiţeri, 177 subofiţeri, 343 militari în termen, 66 de ASPAS (autospeciale de apă şi spumă), 20 de motopompe şi 20 de autocamioane de intervenţie.

Am ţinut să vă prezint acest material pentru a putea înţelege complexitatea acţiunilor executate de Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt.Puică Nicolae" al judeţului Argeş, din dorinţa de a le mulţumi celor care au luat parte la misiunile mai sus amintite, dar şi în speranţa că de acum înainte la repartiţia bugetară se va avea în vedere dotarea corespunzătore a acestor inspectorate de urgenţă, pentru a se putea interveni operativ şi eficient şi de acum înainte.

La începutul acestei săptămâni în întreaga ţară s-a sărbătorit Ziua Pompierilor. Cu prilejul acestui eveniment aş vrea să le mulţumesc şi să le transmit "La mulţi ani" şi multă putere de muncă!

Domnul Alexandru Mocanu:

În şedinţa din 7 septembrie a.c., la propunerea domnului Adrian Năstase, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a hotărât ca luni, 12 septembrie, toţi deputaţii să rămână în teritoriu pentru a participa la deschiderea anului şcolar. Similar s-a procedat şi la Senat.

Personal, am declarat imediat că este o decizie lipsită de sens, chiar anacronică dacă ne gândim că suntem, iată, în 2005. Ca urmare, nu o să particip la festivităţile de deschidere ale anului şcolar. Şi iată de ce:

Pentru că eu cred că un parlamentar, oricât ar părea unora de ciudat, nu este şi nu trebuie să fie decât un cetăţean obişnuit care, timp de 4 ani, indiferent de profesie, are menirea de a face legi ori de a contribui la elaborarea acestora.

Parlamentarul nu cred că este plătit din bani publici pentru a fi "programat" să patroneze diverse sindrofii, să taie panglici ori să ... deschidă anul şcolar! Admit că ocazional, cu titlu de excepţie, s-ar putea afla într-o astfel de ipostază, dar şi atunci cu multă atenţie, astfel ca prezenţa sa să fie una decentă, discretă şi nicidecum ostentativă!

După decembrie 1989 am sperat că noii conducători se vor debarasa de clişee şi fetişuri comuniste. Din păcate, după 15 ani, mulţi dintre ei sunt încă bântuiţi de acestea, sunt, elegant spus, nostalgici. Aş aprecia mult dacă această "nostalgie" s-ar manifesta mai ales la votarea bugetului de stat şi învăţământului i-am mări cu 40-50% alocaţia bugetară. În acest fel, vor avea geamuri la ferestre şi pereţi văruiţi nu doar şcolile la care sunt invitaţi parlamentarii să deschidă anul şcolar!

Nu cred în grija şi aprecierea domnului Adrian Năstase pentru învăţământ, atâta timp cât în nici unul din cei 4 ai în care a fost prim-ministru, alocaţia bugetară pentru acest sector abia dacă a depăşit 3% din p.i.b. Eu sper şi voi milita ca, începând cu 2007, învăţământul să beneficieze de minim 5% din p.i.b.

Acestea sunt, în principiu, motivele pentru care nu particip la deschiderea anului şcolar 2005-2006.

Cred totuşi că pot exista excepţii, anume parlamentarii proveniţi din învăţământ. În opinia mea, aceştia, din respect pentru breasla în care s-au format şi pentru colectivul din mijlocul căruia au plecat, sunt îndreptăţiţi să participe la deschiderea anului şcolar în şcoala la care se vor întoarce ca dascăli la finalul mandatului. În nici un caz însă, parlamentarul-profesor nu trebuie plimbat ca pe Sfintele Moaşte pe la nu ştiu câte şcoli şi, pentru acesta, copiii, părinţii şi dascălii să fie ţinuţi în curtea şcolii în picioare, în soare şi în careu până soseşte, în sfârşit, pentru 10-15 minute Măria Sa Alesul Neamului.

În final, cu prilejul noului an şcolar, adresez tuturor elevilor îndemnul de a nu pregeta şi a se pregăti cât mai bine pentru interesul lor şi bucuria părinţilor. Acestora le doresc sănătate şi tenacitatea de a-şi susţine copiii să ajungă ceea ce-şi doresc, iar cadrelor didactice să nu-şi piardă speranţa pentru că nu peste mult timp societatea îi va răsplăti, aşezând această breaslă, din toate punctele de vedere, pe un loc în concordanţă cu importanţa şi nobleţea activităţii pe care o desfăşoară.

Domnul Mihai Dumitriu:

"Amatorismul aplicării şi interpretării legilor în învăţământul preuniversitar".

În intervenţia de astăzi vă aduc în atenţia dumneavoastră: epurarea politică ce se produce în instituţiile publice ale statului, indiferent de profesionalismul celor care sunt daţi afară, ilegal; amatorismul aplicării şi interpretării legilor în învăţământul preuniversitar.

Baroniada dezlănţuită a Coaliţiei P.N.L.-P.D. din Iaşi şi din toată ţara începe să se extindă din ce în ce mai mult, întinzându-şi tentaculele şi acaparând instituţiile de interes public major, care ar trebui să fie independente din punct de vedere politic, printre acestea numărându-se ISJ Iaşi şi unităţile şcolare din judeţ.

Aşa cum inundaţiile au distrus zeci de mii de familii, tot aşa Coaliţia D.A. (Departe de Adevăr) inundă politic instituţiile statului distrugând speranţele românilor de democraţie şi integrare europeană.

A început un nou an şcolar - 12 septembrie 2005 - dar învăţământul preuniversitar românesc nu este pregătit să-şi primească tinerii învăţăcei, în bănci, aşa cum ar fi normal.

Spaţiile şcolare din majoritatea localităţilor sunt improprii, nefiind reparate şi igienizate. Nu sunt asigurate condiţiile materiale pentru desfăşurarea unui învăţământ cât de cât normal. Peste 30% din unităţile şcolare nu sunt autorizate sanitar. Asigurarea cu personal didactic calificat lasă de dorit. Dacă la nivelul ţării sunt neocupate peste 20.000 de posturi, la nivelul judeţului Iaşi peste 1000 de posturi nu sunt ocupate cu personal didactic calificat, din care peste 300 de posturi încă sunt vacante.

Cu toate că învăţământul preuniversitar se confruntă cu serioase probleme în a asigura resursele materiale şi umane în prag de nou an şcolar, MEdC şi ISJ Iaşi are în vedere alte obiective prioritare: demiterea tuturor inspectorilor şcolari; la Iaşi motivul a fost aprobarea organigramei pentru ISJ pentru anul şcolar 2005-2006, fără a se consemna modificări în compartimentele şi titulatura posturilor de inspectori şcolari, posturi ocupate prin concurs.

Întreb de ce nu s-a desfăcut contractul de muncă la tot personalul ISJ-ului Iaşi (contabil şef, secretar şef etc.)?

Aprobarea organigramei ISJ se face în fiecare an şcolar, dar aceasta nu constituie act legal de a demite toţi inspectorii şcolari. Este o gravă încălcare a legii. Respectarea legilor de actuala Coaliţie PNL-PD este ceva de domeniul fantasticului.

Inspectorii şcolari care, în proporţie de 90% erau apolitici, vor fi înlocuiţi (aşa cum o parte din ei au fost deja schimbaţi) cu persoane înregimentate politic, activişti la PNL şi PD.

Demiterea tuturor directorilor unităţilor şcolare din judeţul Iaşi - termen de finalizare 1 octombrie 2005 prin procedeele: presaţi să-şi dea demisia de către anumiţi inspectori şcolari care au fost menţinuţi sau numiţi în funcţie de actuala Coaliţie PNL-PD; cadre didactice din şcoli, părinţi sunt îndemnaţi de membri locali de partid PNL sau PD să reclame "orice" la ISJ, Prefectură pentru a crea un motiv de anchetă în şcoală şi a le uşura munca celor de la ISJ. Prin aceste procedee puse în practică în mod diabolic, toţi directorii vor fi înlocuiţi cu persoane care desfăşoară activitatea politică susţinută în cadrul Coaliţiei PNL-PD, culoarea politică fiind primordială.

La rândul lor, cei avansaţi în funcţie sunt obligaţi să facă schimbări începând de la portar şi îngrijitor. Nimic nu poate fi mai antidemocratic decât PNL şi pd să-şi mute sediile în instituţiile publice ale statului, inclusiv în unităţile şcolare.

A început o adevărată vânătoare împotriva membrilor Partidul Social Democrat sau a simpatizanţilor acestuia în toate domeniile, pe toate nivelele: de la cele două Camere din Parlamentul României şi instituţiile publice centrale la instituţii publice locale (Consilii locale, unităţi şcolare, unităţi deconcentrate), alte structuri şi organizaţii ale statului de drept.

Va fi mai rău ca "vânătoarea" din '50-'55.

Sincer vorbind, de multe ori ţi se face milă atunci când vezi cum un ministru este dus cu preşul de propriii săi subordonaţi, mai ales de armata de jurişti de la Direcţia juridică şi control a MEdC - condusă de doamna Blaga Violeta, inginer mecanic - când este pus să semneze acte normative care nu au nici o valoare legislativă. Exemplu: testarea psihologică a cadrelor didactice - dispusă printr-un ordin de ministru - să fie realizată de consilierii şcolari existenţi la nivelul anumitor unităţi şcolare.

Aceasta este o desconsiderare totală a statutului de cadru didactic, o umilire crasă a profesorilor şi învăţătorilor. Mai mult, au neruşinarea să-l numească test psihologic.

Consilierii şcolari sunt cadre didactice care au ca obiect de activitate elevii şi nicidecum cadrele didactice. Nu sunt abilitaţi de lege de a realiza un examen psihologic. Nu sunt pregătiţi profesional de a aplica un test psihologic unui cadru didactic, iar dacă îl aplică este formal, fără relevanţă şi putere de decizie. Gândiţi-vă că foarte mulţi din învăţătorii şi profesorii din şcolile şi liceele ţării vor deveni o pradă uşoară pentru unii sau alţii care să le păteze reputaţia.

Probabil MEdC, Mircea Miclea, a decis să dea o formă "psihologică" reformei învăţământului creând un învăţământ în forma şi specializarea domniei sale. A inaugurat dictatura elevilor, a instaurat dictatura consilierilor şcolari după modelul de acţiune a celui care se află în fruntea ţării.

Amatorismul total în producerea actelor normative şi încălcarea flagrantă a legilor existente reprezintă modul de gestionare a învăţământului românesc de actuala guvernare de dreapta P.N.L.-P.D. , "Departe de Adevăr".

Domnul Costache Mircea:

"Ne întâlnim la ţepe, băieţi!" La adevăratele ţepe!

Ce şi-au zis unii naivi, dacă grija sărmanilor ţării pentru viaţa marilor infractori e aşa de mare încât nu îl vor Preşedinte pe Vadim fiindcă i-ar împuşca pe borfaşi cu stiloul său cel plin de vitriol pamfletar, vor vota măcar pentru "ţepele" lui Băsescu şi se vor mai potoli hoţiile. Viaţa însă ne demonstrează că ţepele din megafoanele electorale erau acelea care li se pregăteau românilor prin impozite egale de la săraci şi de la magnaţi, prin iluzia recalculării pensiilor cu 10 mii de lei în plus, prin marile scumpiri ale gazelor, curentului electric, carburanţilor şi de aici scumpirea alimentelor şi a tuturor produselor. Dacă mai adăugăm şi ţeapa medicamentelor compensate şi pădurea de ţepe din legile justiţiei şi proprietăţii, mult trâmbiţate, dar goale de conţinut pentru cei mai mulţi dintre români, ne dăm seama că hăhăiala miştocară a celui aburit de whisky, care bate podeaua cîrciumii cu palma în balsam de fuste creţe, tocmai la această ţeapă naţională se referea. Aş fi zis că e vorba de cinism dacă omul ar avea vreo brumă de cultură, dar de fapt e vorba de un grobianism primitiv numit simplu: nesimţire.

Domnul Daniel Buda:

"Despre Preşedinţii minoritari sau despre lipsa demisiei de onoare"

Democraţia românească, în general, şi democraţia parlamentară românească, în special, este - aşa cum arată şi evenimentele ultimelor luni - la început de drum. Ca membru al Comisiei pentru Regulament a Camerei Deputaţilor, am constatat cu amărăciune această realitate şi tocmai pentru a nu putea fi acuzat de partizanat politic -pentru că înainte de toate sunt deputat al Partidului Democrat - voi aduce argumente de natură juridică şi constituţională.

Problema revocării din funcţie a actualilor Preşedinţi ai Camerelor Parlamentului a fost şi este îndelung comentată. Coaliţia de guvernământ, al cărui parlamentar sunt, consideră în mod îndreptăţit că, din moment ce deţine în prezent o majoritate parlamentară care a condus la formarea unui guvern al său, este firesc ca şi cei doi Preşedinţi ai Camerelor să aparţină aceleiaşi coaliţii. Conceptul de putere în sine implică deţinerea, pe cât posibil, a pârghiilor constituţionale ale puterii de către aceeaşi formaţiune politică sau de către aceeaşi coaliţie/alianţă politică. Acest lucru nu înseamnă o «capturare» a statului în beneficiul unei forţe politice - lucru pe cale să se întâmple în timpul trecutei guvernări - ci, în fapt, o asumare politică a puterii, a responsabilităţilor şi răpunderii politice ce derivă din această putere de către partidul sau partidele care au câştigat puterea. Electoratului îi este prea greu să decanteze meritele puterii sau ale opoziţiei în cazul în care cei de la putere sunt şi în opoziţie iar cei din opoziţie sunt şi la putere.

Este o chestiune ce ţine de deontologia puterii şi de deontologia opoziţiei. Desigur, realităţile politice ale altor state nu exclud şi posibilitatea aşa-numitei «coabitări». Formulă consacrată în Franţa - şi avându-i ca protagonişti fie pe François Mitterand şi pe Jacques Chirac, fie pe acesta din urmă şi pe Lionel Jospin -«coabitarea», atât de dragă unora ca soluţie de guvernare, este departe de a fi pentru România soluţia câştigătoare care să o conducă spre integrarea la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. Nici măcar recentele evenimente politice din Bulgaria - colega noastră de aderare - nu o justifică. Partidul Social Democrat vede coabitarea ca pe o soluţie de a fi şi la putere şi în opoziţie. Coabitare nu înseamnă însă un Preşedinte şi un Guvern - deci şi majoritate parlamentară - provenind de la o formaţiune sau alianţă politică şi Preşedinţi ai Legislativului provenind de la opoziţie. Coabitare înseamnă un Preşedinte ales pe listele unei formaţiuni sau alianţe şi Guvern şi Parlament dominate de altă formaţiune politică sau alianţă.

Din dorinţa de a se agăţa de putere cu orice preţ, PSD refuză să înveţe deontologia opoziţiei şi, de fapt, refuză să exercite o opoziţie constructivă. Această deontologie ar fi însemnat că odată ce nu a reuşit formarea Guvernului, PSD-ul să-şi asume soarta opoziţiei, o opoziţie constructivă bazată pe onoare şi pe fair-play politic. Dimptrivă, agăţându-se de conducerile celor două Camere ale Parlamentului, PSD refuză asumarea unei opoziţii constructive în favoarea unei opoziţii destructive, de sabotare cu orice preţ şi prin orice mijloace a celor care au format Guvernul şi care l-au trimis pe Preşedinte la Palatul Cotroceni.

Alianţa D.A. PNL-PD şi Coaliţia de guvernământ doresc ca la sfârşitul celor patru ani de mandat să poată da socoteală în faţa electoratului doar pentru faptele sale politice pe care le-a săvârşit cât a fost la putere, fără a încerca să se scuze pentru faptul că, în realitate, nu a deţinut puterea sau a deţinut doar o parte a acesteia.

Alegerea domnilor Năstase şi Văcăroiu la conducerea Camerelor Parlamentului s-a făcut într-un moment căruia îi corespundea o anumită majoritate parlamentară, care între timp s-a modificat. Domniile lor consideră că trebuie să-şi continue în mod firesc mandatul în virtutea unei prevederi constituţionale care precizează că Preşedintele Camerei Deputaţilor şi cel al Senatului sunt aleşi pe 4 ani. Domniile lor uită, însă, sau refuză să recunoască, faptul că nici în Cameră şi nici în Senat nu se mai sprijină pe o majoritate care să-i facă reprezentanţii ei, altfel spus domniile lor şi-au pierdut reprezentativitatea. Pornind de la această simplă realitate, cei doi ar fi trebuit să-şi depună mandatul de preşedinţi, alegând să cenzureze politic noua majoritate de pe băncile opoziţiei - prin amendamente, interpelări, întrebări etc. - şi nu de la înălţimea jilţurilor de Preşedinţi, încercând să împiedice convocarea unor şedinţe, desfăşurarea unor dezbateri sau zădărnicirea procesului legislativ.

Onoarea politică şi deontologia opoziţiei ar fi trebuit să-i conducă la un gest pe cât de firesc, pe atât de apreciat, acela al demisiei. Incrâncenarea cu care domniile lor ţin de cele două demnităţi ne arată încă o dată că România postedecembristă nu cunoaşte încă nici onoarea politică, nici demisia de onoare. Regulile acesteia nu trebuie scrise nici în Constituţie şi nici în regulamentul Camerei sau al Senatului.

Liderii PSD se prevalează de faptul că art. 64 alin.(2) din Constituţie precizează că «Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului», trăgând de aici concluzia că mandatul celor doi este în mod obligatoriu de 4 ani, indiferent ce s-ar întâmpla. Aceeaşi lideri refuză însă să citească mai departe acelaşi alineat care precizează că «membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului», deci cei doi Preşedinţi - ca membrii birourilor permanente ale Camerelor - pot fi revocaţi înainte de împlinirea celor 4 ani de mandat. Mai mult, la alineatul (5) al aceluiaşi articol se precizează că «Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere», or, cei doi Preşedinţi fac parte din aceste Birouri permanente.

Lectura îngustă a prevederilor constituţionale şi lipsa onoarei politice îi face pe cei doi Preşedinţi ai Camerelor să se considere infailibili şi de neînlocuit, ridicându-se din acest punct de vedere deasupra altor demnitari din stat. Preşedintele României, ales prin vot universal şi direct, deşi învestit pentru un mandat de 5 ani, poate fi revocat înainte de împlinirea acestui mandat. Primul ministru, deşi învestit de Parlament pentru un mandat de 4 ani, poate fi la rândul său revocat din funcţie de acelaşi Parlament înainte de expirarea celor 4 ani şi aceasta pentru că şi-a pierdut reprezentativitatea în parlament.

Aceiaşi lideri PSD mai spun că revocarea este o sancţiune şi, în consecinţă, cum Domnii Năstase şi Văcăroiu nu au motive de a fi sancţionaţi, aceştia nu pot fi nici revocaţi. Actualele prevederi ale Regulamentului Camerei prevăd posibilitatea revocării din funcţie a Preşedintelui doar la cererea grupului politic care l-a propus. Această prevedere coroborată cu «teoria sancţiunii» relevă ridicolul situaţiei: când ne-am putea aştepta oare - în politica noastră dâmboviţeană - ca Preşedintele Camerei să fie revocat de propriul partid, al cărui preşedinte executiv din întâmplare este? Răspunsul nu este greu de ghicit şi cu atât mai mult cu cât partidul în cauză este tocmai PSD: niciodată!

Şi, totuşi, chiar în condiţiile actualelor prevederi regulamentare, le voi da colegilor de la PSD un motiv pentru a fi de acord cu revocarea din funcţie a domnului preşedinte Năstase. Săptămâna trecută am fost martorii refuzului domnului preşedinte de a convoca sesiunea extraordinară a Camerei la cererea adresată de peste o treime din numărul deputaţilor, aşa cum prevăd şi Regulamentul şi Constituţia. Acest refuz al domnului Adrian Năstase reprezintă o încălcare a Constituţiei, care la art. 66 alin.(2) şi (3) prevede următoarele: «(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora».

Aşadar, textul constituţional este imperativ: convocarea se face de către preşedinţi şi nu dacă vor preşedinţii. Ca o ironie a soartei, în încălcarea Constituţiei, domnul preşedinte Năstase s-a folosit tot de sancţiune, mai precis de lipsa unei sancţiuni pentru neconvocarea Camerei în sesiune extraordinară. Domnia sa a socotit ca nu i se întâmplă nimic - pentru că nu prevede sancţiune nici Constituţia, nici regulamentul - dacă nu procedează la convocarea Camerei în sesiune extraordinară. Dar şi dacă s-ar fi prevăzut vreo sancţiune, aceasta ar fi fost revocarea din funcţie, care ar fi trebuit să o propună cine? Tocmai partidul al cărui preşedinte executiv este!

Vedem aici exemplul unei strălucite «coabitări» între abuzul de putere şi lipsa de onoare politică, iar cu o asemenea coabitare nu putem fi nicidecum de acord. Singura coabitare pe care o putem accepta este coabitarea PSD-ului cu Opoziţia, şi aceasta măcar pe durata acestui mandat de 4 ani!

Domnul George Adrian Scutaru:

Declaraţie politică: "Canalul Bâstroe o problemă pentru oficialii români?"

A trecut un an de când diplomaţii din România şi Ucraina nu au ajuns la nici un acord privind lucrările de pe canalul Bâstroe. În această vară, presa română a prezentat informaţii conform cărora partea ucraineană a reluat lucrările la canalul Bâstroe. În plus, au fost prezentate şi declaraţii ale unor oficiali de la Kiev care pledau pentru utilitatea proiectului Bâstroe.

Ucraina a semnat unele acorduri şi convenţii internaţionale cu România privind informarea şi consultarea ţării noastre în cazul unor lucrări cu caracter transfrontalier. În ciuda demersurilor oficialilor de la Bucureşti pentru soluţionarea acestei dispute, nu s-au înregistrat rezultate vizibile.

Observăm cu regret că ceea ce diferă de perioada precedentă este doar atmosfera negocierilor. Schimbările survenite la Kiev din această iarnă ne-au făcut să credem că va exista un grad mult mai mare de flexibilitate din partea Ucrainei în privinţa soluţionării problemei canalului Bâstroe. Schimbările politice se pare că nu au determinat şi o schimbare a poziţiei de principiu a Ucrainei.

În urma reuniunilor internaţionale în domeniul mediului ce s-au desfăşurat pe parcursul anului 2005, Ucraina şi-a luat angajamentul că nu va mai continua lucrările la canalul Dunăre-Marea Neagră până când nu va îndeplini prevederile rezoluţiilor, recomandărilor şi deciziilor internaţionale adoptate până în prezent cu privire la canalul Bâstroe.

Creşterea traficului naval pe Bâstroe va spori riscurile de poluare accidentală cu hidrocarburi sau alte produse chimice periculoase, afectând astfel pescuitul desfăşurat pe braţul Chilia. Deşi numeroase organizaţii ecologiste au atras atenţia asupra acestor pericole, Ucraina nu recunoaşte însă existenţa unui posibil impact asupra Deltei Dunării.

România a depus în luna august la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga un memoriu privind delimitarea platoului continental, fapt ce dovedeşte intenţia fermă a diplomaţiei române de a rezolva acest diferend. Este necesar ca şi în problema canalului Bâstroe, România să dovedească aceeaşi fermitate şi să continue politica de sensibilizare a opiniei publice internaţionale pentru a se stopa lucrările.

Problema canalului Bâstroe nu este una de orgoliu pentru România, ci este o chestiune care afectează, prin implicaţiile sale ecologice şi economice, chiar siguranţa naţională a ţării noastre.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Stimaţi colegi,

Ziua de 13 septembrie are o semnificaţie pe care nu doresc să o evoc aici şi acum. Cred că este suficient să ştim că în această zi serbăm Ziua Pompierilor din România.

Motivul pentru care sunt astăzi în faţa dvs. este dat de evenimentele grave cu care ne-am confruntat cu toţii în ultima perioadă, şi anume inundaţiile. Despre acest subiect, pe bună dreptate, s-a vorbit şi s-a scris mult, atât despre impactul distrugător pentru cetăţenii din zonele afectate, cât şi despre efectele grave asupra economiei naţionale. S-a vorbit însă mai puţin despre oamenii care în toată această perioadă au stat în linia întâi: cadrele militare şi salariaţii civili ai Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă.

Ca deputat de Dolj doresc să mulţumesc Comandamentului Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă "Oltenia" pentru excepţionala dăruire cu care s-au angajat pentru a ţine piept calamităţilor care s-au abătut asupra judeţului dar şi pentru profesionalismul de care au dat dovadă.

Pentru a avea o dimensiune asupra eforturilor acestor oameni minunaţi în stăpânirea situaţiei grave din Dolj, doresc să precizez că inundaţiile au afectat 56 de localităţi din totalul de 111 cât numără judeţul, iar prezenţa cadrelor militare din Inspectorat s-a făcut simţită în toate.

Trebuie menţionate aici acţiunile mai deosebite desfăşurate în satul Cleanov din comuna Carpen, în comunele Mischii, Gherceşti, Pieleşti, Robăneşti, Drăgoteşti, Breasta, Vârvor etc. În aceste comune cadrele militare ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Oltenia" s-au implicat activ, atât în salvarea persoanelor aflate în dificultate cât şi în salvarea de bunuri sau a animalelor.

Aş evidenţia cu această ocazie salvarea a peste 80 de persoane, utilizându-se bărci pneumatice din localităţile menţionate anterior, precum şi acţiunile de evacuare a persoanelor (cca. 100) din satul Cotu, comuna Breasta.

Chiar dacă inundaţiile s-au încheiat de peste două săptămâni, efectele acestora încă persistă. Evident, cadrele militare ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Oltenia" îşi continuă misiunea: în această perioadă se munceşte la evacuarea apei din beciurile şi gospodăriile cetăţenilor din Craiova, Podari, Goieşti Vârvor.

De asemenea, se continuă acţiunea de asanare a fântânilor publice din localităţile afectate de inundaţii, împreună cu Direcţia de Sănătate Publică Dolj, în vederea dezinfectării acestora.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"Despre legalitatea şi oportunitatea schimbării"

De zile bune, una dintre temele politice intrate în dezbaterea publică este cea referitoare la intenţia coaliţiei aflată la guvernare de a schimba preşedinţii celor două Camere.

Dezbaterea, într-o societate democratică, este un lucru pozitiv. Lipsa de informare, a celor care participă la dezbateri, este un lucru mai puţin fericit!

Partidul Social Democrat, cel "vizat" de amintitele intenţii de schimbare, transmite pe canalele media semnale ameninţătoare (de la reclamaţii la Uniunea Europeană, până la inedita soluţie de boicotare a lucrărilor Parlamentului). Unii formatori de opinie din mass-media, făcând referire la tema în discuţie, invocă fie prevederi ale Constituţiei, fie norme democratice în susţinerea punctului de vedere al PSD privind încercarea de obstrucţionare a procedurilor de revocare a preşedinţilor Camerelor.

Bineînţeles, schimbarea celor doi preşedinţi ai Camerelor comportă o discuţie prealabilă purtată pe cel puţin două paliere: cel al legalităţii, în sensul de a fi posibil din punctul de vedere al Constituţiei şi al Regulamentelor celor două Camere, şi cel al oportunităţii, care să motiveze necesitatea acţiunii. Dacă ne uităm la ce se întâmplă acum, în media, în cazul acestor dezbateri, rămânem cu gustul amar al constatării unor puncte de vedere care încearcă o manipulare grosolană. Manipularea are ca premisă, bănuiesc, lipsa de informare a celor vizaţi. Dacă dezbaterea s-ar baza pe argumente solide, şi nu doar pe simpla dorinţă a celor care invocă "neconstituţionalitatea" sau aruncă intenţia schimbărilor în zona "nedemocratică", o minimă decenţă a discursului ar presupune invocarea principiilor constituţionale care împiedică schimbarea şi, respectiv, lipsurile democratice ale demersului... Or, faptul că nu se face recurs la Constituţie şi nu se analizează cadrul democratic al demersului demonstrează, dacă mai era cazul, că, mai mult decât argumentele, contează postura celui care face o anume afirmaţie, printr-o încercare de a transfera, din propria-i credibilitate, un gen de credibilitate asupra celor afirmate. Regretabil este că cei care s-au angrenat în acest joc nu au anticipat efectele perverse ale unui astfel de comportament! Mai devreme sau mai târziu, atunci când lucrurile vor fi fost lămurite, erodarea propriei credibilităţi se va lega organic de constatarea lipsei de susţinere a afirmaţiilor.

După această, recunosc, lungă introducere doresc să fac analiza argumentată a intenţiei de schimbare a preşedinţilor Camerelor, pe cele două paliere.

Primul palier, cel al legalităţii, ne trimite la textul din Constituţie (Titlul III, CAPITOLUL I "Parlamentul", SECŢIUNEA 1 "Organizare şi funcţionare", art. 64):

"ARTICOLUL 64 - Organizarea internă

Domnul Mircia Giurgiu:

"Ne aşteaptă vremuri grele"

Modificarea Codului Muncii, ca şi preconizata majorare a preţurilor de la 1 aprilie 2005, a condus la apariţia unor nemulţumiri justificate. Din păcate, valul scumpirilor nu s-a oprit la 1 aprilie 2005. Au mai fost şi altele şi, după cum arată programul guvernamental, vor mai fi. Una dintre cele mai importante vizează creşterea TVA cu trei procente, lucru care va atrage după sine alte scumpiri. Guvernul a acceptat propunerile reprezentanţilor FMI de a devansa calendarul stabilit pentru majorarea tarifelor la gaze naturale, energie electrică şi termică, dar nimeni nu a solicitat creşterea TVA la 22 la sută. Aceasta reprezintă consecinţa introducerii cotei unice de impozitare, care, în prima fază, nu produce efectele scontate şi, pentru a creşte veniturilor la bugetul de stat, a apărut ca idee salvatoare majorarea TVA.

Tot de la 1 aprilie 2005 au crescut şi accizele la uleiuri minerale, tutun şi alcool, precum şi impozitele pe venituri din dobânzi ale nerezidenţilor şi pe tranzacţiile imobiliare efectuate de persoane juridice, dar preţurile la gaze naturale, energie electrică şi termică, alimente de bază şi alte servicii sunt în continuă creştere.

În schimb, în urma acestor majorări, persoanele care beneficiază doar de salariul minim pe economie vor ajunge să nu-şi mai poată achita nici cheltuielile de întreţinere lunare, fără a mai pune la socoteală alimentele, medicamentele sau alte lucruri necesare traiului de zi cu zi. Iată câteva cazuri concrete: angajaţii din sistemul preuniversitar au ameninţat că va declanşa greva generală dacă Guvernul nu începe negocieri pentru majorarea salariilor, conform promisiunilor făcute. Trebuie precizat că sindicatele din învăţământ au început negocierile privind majorarea salariilor cu Cabinetul Năstase, discuţiile fiind suspendate înaintea alegerilor din noiembrie.

Majoritatea magistraţilor de la instanţele şi parchetele clujene a decis să protesteze faţă de atitudinea Guvernului în privinţa proiectului de ordonanţă pentru modificarea Legii salarizării în Justiţie.

Mari nemulţumiri au existat şi continuă să există şi în sectorul minier. Asupra sindicaliştilor din această ramură a economiei planează spectrul unor noi disponibilizări prevăzute tot în acordul semnat cu FMI, dar anul trecut. În diferite ocazii s-a vehiculat că vor fi disponibilizaţi aproximativ 5.100 de oameni, însă numărul celor care îşi vor pierde locul de muncă se anunţă a fi mult mai mare, adică 6.600.

Nici sectorul sanitar nu e scutit de frământări. Numărul nemulţumiţilor e completat de salariaţii din cinematografie şi de tipografi. Creşterea alarmantă a preţurilor şi constatarea că, în ciuda eforturilor, coşul zilnic e tot mai gol, explică nemulţumirea sindicală tot mai evidentă. Nici n-o vor duce mai bine după 1 aprilie 2005, în condiţiile în care la fiecare început de lună stau la cozi interminabile pentru a obţine medicamentele atât de necesare. Pentru a supravieţui, cei mulţi dintre ei vor trebui să-şi înstrăineze agoniseala de o viaţa.

O altă categorie mereu defavorizată este cea a tinerilor care, chiar dacă sunt bine pregătiţi profesional, nu câştigă salarii care să le permită un acoperiş al lor deasupra capului, nemaivorbind de întemeierea unei familii.

De vreme ce modificarea preţurilor se face fără a ţine cont de puterea de cumpărare şi de suportabilitate a populaţiei şi fără a respecta promisiunile din campania electorală nu e de mirare că numărul celor nemulţumiţi creşte din zi în zi. Mai mult decât atât, scumpirea utilităţilor poate conduce la închiderea unor firme, în condiţiile în care majorarea preţurilor la energie va determina scăderea competitivităţii produselor româneşti. Principala urmare directă a acestei măsuri este creşterea şomajului şi reducerea nivelului de trai al cetăţenilor.

Şi, parcă aceste scumpiri nu ar fi fost de ajuns, soarta a lovit, din nou, crunt România în acest an. Ploile care au căzut în acest an au afectat întreaga ţară, luându-şi tributul în vieţi omeneşti. Sute de gospodării se află sub ape, agoniseala de o viaţă a oamenilor este pierdută, culturile de pe mii de hectare sunt compromise, pagubele ridicându-se la câteva zeci de miliarde de lei. Dar poate cea mai mare vină o poartă autorităţile, care nu şi-au asumat responsabilitatea cu care electoratul i-a învestit.

O altă problemă actuală este cea a remanierii guvernamentale, asta după mult mediata demisie retractată a premierului Tăriceanu. Au fost schimbaţi patru miniştri, dar lucrurile au rămas la fel, cu excepţia situaţiei de la Ministerul Sănătăţii, unde noul ministru a retras proiectul de lege a spitalelor. Potrivit acestui proiect, cei mai loviţi ar fi fost tot cei care asigură asistenţa medicală primară şi de specialitate.

Astfel se ridică o problemă majoră: ţara se află sub apă, sărăcia este la cote tot mai ridicate, dar conducătorii se preocupă de cu totul alte lucruri decât cele pentru care au fost aleşi în funcţiile pe care le ocupă.

În aceste condiţii nu pot să nu mă întreb când se vor vedea efectele reale ale urării preşedintelui Traian Băsescu "Să trăiţi bine!".

Dacă nu cumvaşi acesta va rămâne un simplu slogan de campanie electorală!

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numeroasele critici şi acuze aduse unor judecători de la Curtea Constituţională se pare că se confirmă. Astfel, săptămâna trecută s-a relatat în presă că judecătorul Acsinte Gaspar oferă consultanţă foştilor colegi de partid de până anul trecut, colegi care , de altfel, l-au numit la Curtea Constituţională şi cu care, susţine domnia sa, nu a mai ţinut nici o legătură.

Dar, miercurea trecută, domnul Gaspar s-a întâlnit cu Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Viorel Hrebenciuc şi Mircea Geoană pentru a-i sfătui cum să se mai amâne procedurile de modificare a regulamentelor celor două Camere şi implicit cele vizând schimbarea preşedinţilor.

Se pare că acelaşi judecător a sugerat ca PSD să reclame la Curtea Constituţională protocolul Coaliţiei din 10 august prin care până pe 15 septembrie trebuiau schimbaţi preşedinţii Camerelor. Am înţeles că domnul Năstase a dezminţit consilierea. Totuşi, niciodată nu a ieşit fum fără foc.

Continuarea relaţiei dintre un judecător al Curţii Constituţionale cu partidul care l-a propulsat în funcţie reprezintă încă o dovadă a acuzaţiilor de incompatibiliate aduse în ultimele luni mai multor judecători ai acestei instituţii, printre cei vizaţi aflându-se şi Acsinte Gaspar.

Nu trebuie uitat şi articolul 25 din actualul Regulament al Camerei Deputaţilor care a fost găsit neconstituţional, tot de către aceiaşi judecători, şi pentru care s-a dat o motivaţie mai mult decât stranie. Ceea ce surprinde, dar nu şi pe mine, este faptul că domnul Acsinte Gaspar nu a descoperit când era deputat şi ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, în legislatura trecută, că respectivul articol ar fi neconstituţional.

Nu se poate realiza o reformă a justiţiei cu judecători ai Curţii Constituţionale care îşi depăşesc atribuţiile şi încalcă prevederile legilor. Dar este greu de crezut că un Acsinte Gaspar va fi sancţionat de colegii săi, singurii îndrituiţi de lege să o facă. Să fim serioşi: "Corb la corb nu-şi scoate ochii". Şi spun asta fiindcă în componenţa Curţii, din 9 judecători, 6 sunt apropiaţi ai PSD, puşi în funcţie de acest partid sau de către Ion Iliescu. Nu rămâne decât o singură soluţie: domnul Acsinte Gaspar trebuie să-şi dea demisia de onoare.

Vă mulţumesc,

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Declaraţie politică

Stimaţi colegi,

Iată că opoziţia a ajuns în situaţia de a trage de timp pentru a întârzia momentul detronării domnilor Năstase şi Văcăroiu, apelând astfel la o serie de moţiuni simple care să întârzie acest moment nefast pentru domniile lor.

După cele două moţiunii simple ale PSD (depusă la Camera Deputaţilor) şi PRM (depusă la Senat), mai urmează o nouă rundă pentru cealaltă săptămână, deoarece deputaţii PRM şi-au exprimat deja opţiunea de a depune o nouă moţiune pe tema crizei din învăţământ, lăsând la urmă moţiunea "Unde sunt banii pentru casele sinistraţilor", ce va fi scoasă la lumină imediat după dezbaterea moţiunii privind învăţământul.

Din acest lung şir de moţiuni nu putem înţelege decât un singur lucru, şi anume că, în acest fel, PRM îşi creează un ritm propriu, iniţiind săptămânal o moţiune la adresa cabinetului Tăriceanu, venind astfel în completarea celor ale PSD şi ajutând la întârzierea schimbării celor doi preşedinţi ai Camerei şi respectiv Senatului.

Mă întreb totuşi ce vor face domnii din opoziţie atunci când temele ce generează moţiuni se vor sfârşi. Poate că ar trebui să înceteze acum cu tărăgănarea activităţii legislative şi să-şi concentreze mai mult atenţia asupra priorităţilor legislative în loc să se folosească de tot felul de tertipuri care urmăresc de fapt amânarea dezbaterii raportului Comisiei pentru Regulament.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Bunăstarea şi puterea de cumpărare a românilor nu reprezintă o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu "

Până în prezent, Guvernul condus de premierul Tăriceanu nu a acordat o atenţie notabilă pentru o analiză de fond a evoluţiei bunăstării cetăţenilor, respectiv a puterii lor de cumpărare, a nivelului lor de trai sau a calităţii vieţii.

Cu tot respectul, doresc să amintesc premierului Tăriceanu că nivelul de trai reprezintă pentru imensa majoritate a populaţiei principala frământare de zi cu zi iar aprecierea unei guvernări, indiferent de culoarea sa politică, este strâns legată de rezultatele obţinute în acest domeniu. De aceea, articolul 47, alin. 1, din Constituţia României care prevede că "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent", s-ar impune să se afle mereu în conştiinţa şi la baza fundamentării deciziilor factorilor politici.

Amintesc cu această ocazie că, în cursul sesiunii parlamentare anterioare, în mai multe declaraţii politice şi într-o interpelare adresată primului ministru Tăriceanu am atras atenţia cu privire la unele aspecte negative ale evoluţiei nivelului de trai şi asupra necesităţii dezbaterii acestei probleme în Camera Deputaţilor. Din păcate, nu am primit nici un fel de răspuns la aceste demersuri.

Am convingerea însă că după 9 luni de la instalare, Guvernul Tăriceanu ar trebui să raporteze cu răspundere şi cu obiectivitate, rezultatele pe care le-a determinat în domeniul nivelului de trai.

Totodată, ar fi binevenită recitirea, cu atenţia cuvenită, din partea membrilor Guvernului, a prevederilor " Programului de guvernare 2005 - 2008" după care să prezinte o analiză temeinică a modului de realizare sau mai precis a nerealizării prevederilor acestora.

În Programul de guvernare 2005-2008 se prevede îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice, în principal prin recalcularea tuturor pensiilor aflate în plată, urmând ca acestea să fie ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperită 100% creşterea preţurilor. De asemenea, se prevede că pensiile vor creşte în termeni reali cu aproximativ 30% până în anul 2008, astfel încât pensionarii să beneficieze de avantajele creşterii economice.

Până în prezent s-au recalculat şi s-au pus în plată în 3 etape cca 2,5 milioane dosare de pensii iar ultima etapă se va încheia până la finele anului, ceea ce reprezintă un efort important. Rezultatele obţinute arată însă, că numai cca. un sfert din numărul total de dosare de pensii recalculate au beneficiat de creşteri şi foarte puţine de creşteri notabile.

Totodată, cu toate că în luna iulie a.c. pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 6,5% faţă de decembrie 2004, creşterea pensiei reale a fost de numai 1,3%, datorită ratei inflaţiei care în această perioadă a fost de 5,1%. S-au anihilat astfel, în cea mai mare parte, efectele recalculării pensiilor din primele două etape ale acesteia.

În aceste condiţii, prevederile din Programul de guvernare de creştere cu 30% în termeni reali a pensiilor până în anul 2008 rămân o simplă declaraţie, în lipsa unei fundamentări credibile a modului de realizare a acestui obiectiv, având în vedere şi avalanşa de scumpiri prezente şi viitoare la produse de bază şi servicii sau majorările de taxe şi impozite. Menţinerea acestor tendinţe ar putea conduce la anihilarea creşterii nesemnificative a pensiei realeînregistrată în luna iulie a.c., transformând-o, de fapt, într-o reducere reală,respectiv într-o accentuare a sărăcirii pensionarilor.

De altfel, dacă se compară nivelului pensiei medii din iulie a.c., care a fost de 2.680.000 lei, cu calculele unor specialişti privind minimul de trai decent (pragul de sărăcie) pentru un pensionar în mediul urban şi care reprezintă în aceeaşi lună 4.245.000 lei, rezultă că pensia medie actuală acoperă mai puţin de două treimi din cerinţele unui trai minim decent.

Ţinând seama de aceste aspecte, se impun măsuri hotărâte din partea Guvernului României pentru majorarea reală, peste rata inflaţiei, a tuturor pensiilor.

În domeniul politicii veniturilor în Programul de guvernare 2005-2008, prevederile se referă, în principal, la creşterea salariului mediu brut pe economie cu aproximativ 60% în perioada 2005-2008, urmând ca salariul minim brut pe economie să aibă cel puţin dinamica de creştere a salariului mediu brut pe economie.

Cu toate majorările de salarii puse în aplicare în diverse ramuri de activitate, în luna iulie a.c. câştigul salarial mediu net pe economie a fost de 7.300.000 lei, fiind în creştere cu 6,2% faţă de decembrie 2004. Întrucât însă în perioada respectivă rata inflaţiei a fost de 5,1%, salariul real pe economie a sporit numai cu 1% iar creşterile de preţuri, impozite şi taxe în lunile următoare vor avea un impact negativ asupra puterii de cumpărare a salariilor nominale. Această situaţie evidenţiază că faţă de prevederile Programului de guvernare, rămâne deschisă problema creşterii cu 60% a salariului mediu brut pe economie până în 2008, pentru care Guvernul României ar trebui să prezinte argumentele şi fundamentările corespunzătoare.

În ce priveşte salariul minim brut pe ţară, de 3.100.000 lei în iulie a.c., acesta reprezintă 88 euro şi se situează la cel mai redus nivel faţă de ţările membre ale Uniunii Europene şi la mare distanţă faţă de Belgia (1210 euro), Franţa (1197 euro), şi chiar faţă de Ungaria (232 euro) sau Polonia (205 euro). Din păcate, observăm o deteriorare accentuată a acestuia în decursul timpului. Dacă raportul salariului minim faţă de câştigul mediu brut pe economie era de 58,6% în octombrie 1990, el a ajuns 32,4% în iulie 2005.

Potrivit prevederilor Cartei Sociale a Europei, salariul minim trebuie să reprezinte între 40% şi 60% din salariul mediu brut pe economie, ceea ce ar conduce la limite între 3.800.000 şi 5.700.000 lei, dacă se ţine seama de nivelul salariului mediu brut pe economie realizat in luna iulie a.c., de 9.570.000 lei. De altfel, potrivit calculelor efectuate de unii specialişti, minimul de trai decent (pragul de sărăcie) pentru o persoană adultă activă din mediul urban în iulie a.c. este de cca. 5.370.000 lei, ceea ce se apropie de limita maximă prevăzută de Carta Socială a Europei.

Creşterea salariului minim cu cel puţin 60% până în anul 2008 faţă de 2004, prevăzută în Programul de guvernare, se referă la valoarea nominală a acestuia. Dacă se ţine seama de rata inflaţiei prevăzută pentru perioada respectivă de cca. 21,5% creşterea reală a salariului minim ar fi însă de numai 31,7%, ceea ce înseamnă 3.688.000 lei şi ar reprezenta numai 28,8% faţă de nivelul salariului mediu brut pe economie , mult sub prevederile Cartei Sociale a Europei şi sub proporţia realizată în prezent. În felul acesta, salariul minim reprezintă încă o problemă insuficient fundamentată în Programul de guvernare şi care reflectă o lipsă de interes faţă de situaţia păturilor sărace ale populaţiei.

Ca urmare, se impun măsuri pentru majorarea salariului minim brut pe ţară, în aşa fel încât să se acopere creşterile de preţuri la produsele şi serviciile care compun coşul zilnic, asigurându-se totodată, apropierea de normele europene şi includerea noului nivel al salariului minim, convenit cu factorii sociali, în prevederile Bugetului de stat consolidat pe anul 2006.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că o analiză obiectivă a aspectelor şi datelor pe care le-am prezentat ar putea să constituie subiectul unor dezbateri responsabile în cadrul plenului Camerei Deputaţilor şi a comisiilor de specialitate, în scopul găsirii unor măsuri viabile pentru ameliorarea nivelului de trai al cetăţenilor României.

Fără îndoială însă, soluţionarea acestor probleme este strâns legată de concentrarea cu prioritate a eforturilor în direcţia accelerării creşterii economice, respectiv a pib-ului pe locuitor. Fără un astfel de obiectiv, reflectat într-o strategie guvernamentală privind politicile economice, financiare, bugetare şi sociale pe termen mediu, actualizată la zi şi dezbătută în Parlamentul României, orice fel de promisiuni, declaraţii sau angajamente privind creşterea calităţii vieţii devin simple elemente de demagogie politică sau electorală. Parafrazând o sintagmă celebră, trebuie să fim conştienţi că " dacă creştere economică nu e, nimic nu e.

Domnul Ioan Ţundrea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Legea de aur a moralităţii ne spune că moral este să te comporţi cu ceilalţi doar aşa cum ai dori ca ceilalţi să se comporte cu tine.

Aplicând această lege în politica românească şi efectuând un studiu de caz în anii de după revoluţie, vă adresez respectuos invitaţia imaginară de a nominaliza pe "ecce homo".

Adresez aceeaşi rugăminte ipotetică conducătorilor de institute de sondare a opiniei publice, de la care am aflat că: sondajul de opinie este o subcategorie a anchetei; că nu orice anchetă este un sondaj de opinie sau că mărimea eşantionului necesar într-o anchetă depinde de gradul de precizie pe care îl dorim.

Un distins confrate al creatorilor de sondaje de opinie spunea: "Cred în utilitatea sondajelor din rezultatele lor. Cu o condiţie. Să ştii să le citeşti, să le interpretezi, ceea ce nu este prea complicat, şi se cere doar să nu neglijezi două lucruri: marja de eroare (de obicei +/- 3%), şi procentajul absenteiştilor ("Nu votez." şi "Nu m-am hotărât cu cine votez.")- din păcate, aproape toţi comentatorii, analiştii politici le neglijează şi trag concluzii eronate."

Partidul Conservator, după alegerile din 6 iunie 2004, a obţinut 6% din opţiunile românilor, având în jur de 3000 de aleşi locali. Invocând binecunoscuta moralitate a partidului-stat, spre care "se îndreaptă cu paşi repezi şi nesiliţi de nimeni" şi unii aleşi conservatori, conchidem că, la nivel de ţară, au mai rămas aproximativ 2500.

Continuând calculul şi admiţând că fiecare consilier conservator mai are doar 10 susţinători în fiecare comunitate, datele din ultimele sondaje de opinie sunt imposibil de acceptat.

Este regretabil faptul că partidele postdecembriste, devenite stat când sunt la putere, apelează la aceleaşi tertipuri de crearea unei imagini obeze prin ademenirea aleşilor locali şi comandarea de sondaje de opinie.

La fel de regretabil este şi faptul că sondajul de opinie al Institutului de economie naţională, care prezenta recent că un sfert din populaţia României trăieşte cu mai puţin de 1 dolar/zi, nu este mediatizat la fel de intens.

Noi, conservatorii, ne simţim onoraţi să ne solidarizăm prin dispariţie, din conştiinţa politicienilor "morali", cu acel sfert din populaţia ţării care trăieşte cu mai puţin de 1 dolar/zi.

Noi, conservatorii, avem credinţa că va veni şi ziua în care regula de aur a moralităţii nu va mi fi egalată cu zero de nici un partid stat, oricât de obez ar figura în sondajele de opinie.

Domnul Horia Văsioiu:

Iau astăzi cuvântul, în faţa dumneavoastră, pentru a vă face cunoscut modul total ineficient, haotic şi în dispreţul legii, prin care primarul municipiului Brăila, Constantin Sever Cibu, îşi îndeplineşte mandatul cu care a fost învestit de către electorat. Cu regret, iar aici mă adresez cu precădere colegilor din Alianţă, trebuie să vă spun că actualul primar pare a fi uitat cu desăvârşire ce formaţiune politică şi ce program electoral l-au propulsat în postura de edil şef al Brăilei. Odată instalat în fruntea Primăriei, liberalul Cibu a dat deoparte orice idee de colaborare cu consilierii şi viceprimarii Alianţei, preferând să-şi creeze majoritatea în Consiliul Local Municipal rin alianţe obscure şi pline de compromisuri cu prietenii din PSD.

Deşi a promis pe tot parcursul campaniei electorale restructurarea şi primenirea aparatului funcţionăresc din Primărie, primarul are, şi la ora actuală, aceiaşi şefi de direcţii aflaţi în funcţie din vremuri imemoriale, apropiaţi mai mult de interesele proprii şi ale PSD decât cele ale cetăţenilor.

Ineficienţa primelor luni de mandat ale primarului, între alegerile locale şi cele parlamentare şi prezidenţiale din 2004, hotărâtoare că orice om politic pus pe treabă, au costat Alianţa "Dreptate şi Adevăr" nouă procente din votul electoratului. Aceasta a fost diferenţa între rezultatul localelor şi cel al parlamentarelor la Brăila pentru Alianţă. Mai mult, într-un interviu publicat într-un cotidian local în data de 11 aprilie 2005, Constantin Cibu îi caracteriza pe brăileni drept "răbdători", pentru că el, după cum recunoştea cu seninătate, în nouă luni de mandat, nu a făcut mare lucru.

Cât de răbdători pot fi brăilenii, când Primări lucrează într-o opacitate totală? Numele persoanelor şi ale rudelor acestora din Consiliile de Administraţie şi Adunările Generale ale Acţionarilor de la societăţile şi regiile din subordinea Consiliului Local Municipal, cât şi indemnizaţiile pe care le primesc din banul public sunt secrete.

Tot informaţii clasificate sunt numele şi numărul funcţionarilor din Primărie care se şcolarizează pe banii contribuabililor. La fel şi sumele cheltuite cu aceştia.

Ce să mai vorbim despre proiectele de hotărâri pe care primarul le iniţiază în Consiliul Local. Unele dintre ele sunt atacate în plenul şedinţei chiar de cel care le-a iniţiat, iar altele dovedesc o totală necunoaştere a legilor. Până şi prefectul, tot un liberal, s-a arătat jenat de două iniţiative ale primarului, fiind nevoit să le atace în contencios administrativ. Ba chiar l-a sfătuit pe domnul Cibu să se sfătuiască şi cu dânsul în problemele mai delicate.

Ce poate fi mai "delicat", ca să nu spun ilegal, decât tentativa de asociere a Primăriei cu o firmă privată, în care aportul instituţiei publice este un teren ce nu-i aparţine? Cum se pot cataloga două hotărâri de concesionare a unui teren din Portul Brăila, proprietate a statului şi infrastructură de interes strategic, când Primăria deţine acel teren doar în administrare? Drept aberante şi menite a servi interese străine cetăţenilor, altfel nu văd cum.

De aceea, vă promit, doamnelor şi domnilor, că voi reveni cu date concrete despre modul dezastruos în care primarul Constantin Cibu a înţeles să răsplătească încrederea noastră, a alianţei politice ce i-a sprijinit candidatura, dar şi încrederea brăilenilor care l-au votat, pentru că, într-un fel sau altul, este absolut în interesul tuturor ca această stare de lucruri să înceteze.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Bejinariu:

Pentru anul 2005, şi cel mai mic inventar al evenimentelor provocate şi susţinute de la Cotroceni şi apoi de la Palatul Victoria arată că, pentru guvernarea PNL-PD-UDMR-PC, a rămas mai puţin timp, puţină energie, inteligenţă obosită, iar în Guvern şi instituţiile deconcentrate, oameni derutaţi şi fără perspectivă.

Iată o simplă enumerare: negocierile pentru numirea prefecţilor la Bucureşti şi judeţele din Transilvania; schimbul de replică între domnul preşedinte Traian Băsescu şi Cozmin Guşă; "grija" pentru starea şi evoluţiile politice din interiorul PSD; răpirea celor trei jurnalişti şi a însoţitorului lor în Irak şi "victoria" celulei de criză în eliberarea lor (acum urmează cutremurul în politica şi economia românească la noile dezvăluiri ale lui Munaf n.n.). Inundaţiile catastrofale şi intervenţia haotică şi întârziată a autorităţilor; încercarea trecerii a tot ce a fost sau este rău în societatea românească, de la ordonanţa cu abonamentul de la gaze şi până la cauzele inundaţiilor, pe seama PSD; demisia şi nedemisia domnului prim ministru Călin Popescu - Tăriceanu; lupta pentru alegerile anticipate; apărarea în vămile Ţării de românii care doresc să vină acasă; noile replici şi acuze între domnul preşedinte Traian Băsescu şi domnul prim-ministru etc.

Despre preocupările Guvernului Alianţei D.A. pentru creşterea economică, realizarea reformelor şi a cerinţelor pentru integrarea europeană, sprijinirea producătorilor agricoli, continuarea programelor economico-sociale iniţiate şi pornite de guvernarea PSD nu am auzit decât foarte rar, dar, mai cu seamă, nu am văzut activitate practică dimensionată în realităţile ţării.

Timp de 8 luni de zile, respectiv o sesiune parlamentară şi vacanţa aferentă, am tot urmărit o telenovelă politică liberalo-democratică, care a provocat în rândul populaţiei întreaga gamă de stări, de la stările de jenă la cele de revoltă. Populaţia din judeţul Suceava este tot mai nemulţumită de actuala guvernare.

Ca urmare, creşte regretul pentru votul din 2004, supărare exprimată prin sintagma: "Iată pe cine am votat noi!"

Ceea ce ne oferă zilnic guvernarea PNL-PD nu are nevoie nici de explicaţii sau interpretări şi nici de noi promisiuni. Şi oamenii, în buna lor creştere şi buna credinţă, se întreabă când oare Alianţa D.A. va trece la promovarea şi înfăptuirea promisiunilor din campania electorală.

PSD, ca principal partid de Opoziţie, cere Guvernului să promoveze programul de guvernare adoptat în Parlamentul României la învestitură şi să continue pregătirea integrării ţării în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Vom continua să monitorizăm activitatea Guvernului şi a serviciilor deconcentrate şi prin formele şi mijloacele specifice, parlamentar şi extraparlamentar, liderii noştri şi electoratul nostru numeros vor atrage atenţia celor îndrituiţi asupra modului în care sunt promovate şi înfăptuite promisiunile electorale şi, respectiv, programul de guvernare.

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Au trecut aproximativ 10 luni de la alegerile generale din decembrie 2004, timp în care s-a perpetuat un comportament revoltător al primarilor PSD care, la nivel local, fac front comun în a promova interesele clientelei fostei guvernări. Capacitatea de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii, sunt lucruri necunoscute şi neînsuşite la şcoala de cadre a PSD-ului.

Astfel, în interesul propriilor membri de partid, aceştia direcţionează fondurile bugetelor locale, fiind avantajate satele în care culoarea majoritară în alegeri a fost albastră. Oamenilor cărora nu le sunt rezolvate problemele şi îndrăznesc să se adreseze acestor primari în speranţa facilitării rezolvării lor sunt repeziţi şi trimişi spre a-şi rezolva greutăţile la domnul Traian Băsescu, pe care au avut cutezanţa de a-l vota.

Ancoraţi în numele politicii de cadre însuşite de către primarii PSD, românii simt pe pielea lor discriminările politice la care sunt supuşi: "Dacă eşti albastru, ai parte, dacă eşti portocaliu, n-ai parte." Acest tip de administrare a treburilor publice nu fac altceva decât să dăuneze intereselor cetăţenilor urbei şi, implicit, ţării. Sate întregi se află într-o stare de regres datorită ignorării şi nedirecţionării fondurilor necesare pentru reabilitarea drumurilor comunale, pentru repararea şcolilor, introducerea apei curente şi a încălzirii centralizate. Aceste neajunsuri contrastează cu imaginea satelor în care se investesc cât pentru patru şi în care electoratul nu votase cu Alianţa "Dreptate şi Adevăr".

Motivele invocate de către aceşti primari precum: Alianţa pe care ai votat-o a ajuns la guvernare, du-te la ea să îţi rezolve problemele, nu constituie decât o simplă faţadă pe care aceştia o înfăţişează pentru a camufla incompetenţa profesională de care dau dovadă.

Această distribuire inegală a fondurilor nu face decât să adâncească discrepanţele dintre bogaţi şi săraci, în condiţiile în care, în România, se doreşte apariţia unei clase mijlocii ca indicator al progresului economic şi al creşterii bunăstării românilor.

Dezvoltării rurale îi sunt puse piedici venite tocmai din partea şefilor administraţiilor locale care refuză să elaboreze proiecte în vederea obţinerii unor fondurilor suplimentare, pe motiv că acestea se dau pe criterii politice, refuzând astfel să colaboreze cu noua guvernare.

Starea de negare în care trăiesc aceşti primari dăunează colectivităţii pe care ar trebui s-o reprezinte, indiferent de desemnarea făcută în alegerile generale, şi pe care o privează de dreptul constituţional prevăzut de art. 16, conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Noua lozincă folosită de către opoziţie, Alianţa "Departe de Adevăr", confirmă proverbul popular conform căruia niciodată nu observi parul din ochii tăi, ci doar aşchia din ochii vecinului.

Domnilor, uitaţi-vă în propria curte ca să vedeţi cât de departe de adevăr şi de necesităţile societăţii contemporane sunteţi dumneavoastră.

Domnul Vasile Puşcaş:

La preluarea mandatului de către actualul cabinet, premierul Tăriceanu afirma că prioritatea guvernării Alianţei D.A. va fi integrarea României în Uniunea Europeană, respectiv pregătirea ţării pentru aderarea în 2007 la Uniunea Europeană.

Acest mesaj a rămas, din păcate, la nivel declarativ. În cele două luni care au trecut de la momentul preluării puterii de către actuala guvernare, paşii făcuţi înspre pregătirea ţării pentru aderare şi îndeplinirea angajamentelor României la Uniunea Europeană rămânând doar la nivel declarativ.

Sincopele în activitatea miniştrilor responsabili pe anumite sectoare importante în îndeplinirea calendarului aderării sunt deja de notorietate. Reformele care ar fi trebuit puse în practică au rămas suspendate undeva între neştiinţă şi indiferenţă. Deciziile unor importanţi membri ai Cabinetului Tăriceanu au avut în vedere, în această perioadă, servirea unor interese de grup, clientelar.

Această afirmaţie este susţinută şi de modul în care România a fost reprezentată la a 51-a Bienală de la Veneţia, 2005. Astfel, am luat cu stupefacţie la cunoştinţă mesajul transmis de reprezentanţii României la această manifestare. Limbaj suburban, mesaje antieuropene, acestea sunt coordonatele care definesc mesajul transmis de România la a 51-a Bienală de la Veneţia, 2005.

România doreşte integrarea în Uniunea Europeană, dar nu cu astfel de mesaje. Consideră că specificul naţional nu este definit de asemenea sintagme, greu de reprodus, data fiind vulgaritatea lor.

Întrebarea noastră solicită să ni se prezinte care a fost contextul favorizant şi cine a decis şi permis accesul unor reprezentanţi ai României la o manifestare de talie europeană, sub patronajul Guvernului României.

Considerăm că poporul român este îndreptăţit să ştie care sunt factorii responsabili care au decis ca un asemenea mesaj, profund antieuropean şi nedemn de naţiunea română, să ne reprezinte la o manifestare europeană de prestigiu.

(Domnul deputat Vasile Puşcaş a anexat la această declaraţie o copie de pe un material prezentat la cea de-a 51-a Bienală de la Veneţia, care nu poate fi reprodus din cauza exprimării vulgare).

Domnul Cezar Florin Preda:

Ca şi în alţi ani, Ministerul Sănătăţii nu a reuşit să-i mulţumească pe farmaciştii din judeţul Buzău.

Peste 15 furnizori de medicamente aşteaptă să-şi recupereze de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate datoriile acumulate anul trecut.

După cum ştiţi, Guvernul a aprobat săptămâna trecută o hotărâre privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 42/2005 privind plata arieratelor către furnizorii de medicamente. Numai că, din păcate, şi actul normativ respectiv ţine cont de deficitul bugetar cu care se confruntă Ministerul Sănătăţii şi, ca atare, datoriile nu vor fi acoperite în întregime, iar plăţile vor fi făcute în anumite condiţii.

La Buzău sunt de recuperat aproape 25 de miliarde de lei. Potrivit specialiştilor în domeniu, hotărârea de Guvern pe care am amintit-o este valabilă numai în cazul furnizorilor care acceptă să renunţe la un procent de 6,5 % din sumele pe care le au de recuperat pentru a primi 20 % din totalul arieratelor nedecontate anul trecut.

În cazul în care furnizorii de medicamente nu vor accepta să cedeze procentul respectiv din datoria pe care o au de recuperat, se vor aplica prevederile unui memorandum încheiat acum trei luni, prin care se va încerca soluţionarea pe termen lung a actualei crize a medicamentelor.

Numai ca plăţile amânate pentru luna ianuarie a anului viitor depind efectiv de prevederile bugetare aferente anului 2006. Cu alte cuvinte, plata datoriilor de aproape 25 de miliarde de lei va fi efectuată numai dacă suma alocată Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Buzău de către ministerul de resort va permite stingerea datoriilor respective.

Cu toate că a fost semnat memorandumul cu Ministerul Sănătăţii, distribuitorii şi importatorii de medicamente au anunţat că vor sista livrările de produse către spitalele şi farmaciile cu datorii mai vechi de 90 de zile.

În judeţul Buzău, unul dintre datornici este chiar Spitalul Judeţean, iar decizia Asociaţiei Distribuitorilor şi Importatorilor de medicamente privind încetarea livrărilor îl va afecta serios, aducându-l, de ce nu, într-o stare de colaps.

În acest context, solicit ministrului de resort Eugen Nicolăescu să găsească, în regim de urgenţă, o soluţie de ieşire din această criză care afectează sănătatea întregii societăţi.

Şi aceasta, în condiţiile în care memorandumul conţine şi alte termene de plată a datoriilor decât luna ianuarie a anului 2006, termene care nu au fost respectate de Ministerul Sănătăţii.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Au fost, rând pe rând, anul Ştefan cel Mare, anul Caragiale, anul Eminescu, anul Brâncuşi, personalităţi remarcabile ale neamului nostru. Ar putea fi rândul lui Decebal, regele dac.

Dio Cassius, descriindu-l pe Decebal, spune: "Era priceput în ale războiului şi iscusit la faptă; ştiind când să năvălească şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere; pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut."

Acest portret entuziast se putea referi numai la o personalitate excepţională.

Anul viitor se împlinesc 1900 de ani de când prin voia sa, ultimul rege dac pleca în lumea lui Zamolxis printr-un sacrificiu plin de demnitate şi curaj, comparabil poate doar cu sacrificiul altui mare domn al istoriei noastre, Constantin Brâncoveanu, cel care mai bine a ales moartea sa şi a fiilor săi decât să-şi plece capul şi ţara în faţa unui neam de cotropitori, care ne-au umilit naţia asemenea romanilor "civilizatori".

Decebal merită comemorat pentru sacrificiul său inestimabil, închinat neatârnării neamului său şi, totodată, pentru că românii au ştiut dintotdeauna să-şi omagieze înaintaşii aşa cum se cuvinte, la împlinirea unor ani cu semnificaţie. Şi mai trebuie comemorat pentru că a fost primul rege a cărui existenţă a fost autentificată prin scris, mărturie stând inscripţia de la Sarmizegetusa: Decebalus per Scorilo. Apoi, pentru că în faţa "civilizatorilor" romani dornici este jaf şi cotropire, mai bine de 15 ani el şi-a apărat ţara cu o genială capacitate diplomatică şi militară, stârnind admiraţia tuturor, chiar şi a duşmanilor săi. Pentru că regatul său a fost apărat pe graniţele României moderne, cu excepţia Dobrogei, la fel, Decebal trebuie să fie comemorat. Pentru că de la Decebal au început legendele nemuritoare ale românilor, pentru că în colindele eterne ale românilor, Decebal va dăinui peste veacuri, pentru că Decebal este numele de astăzi a sute de români, a zeci de străzi, instituţii sau fundaţii, marele rege dac trebuie omagiat în 2006.

Şi mai trebuie comemorat pentru ceva. Pentru că unii dintre istoricii noştri se întrec în a bagateliza importanţa domniei şi personalităţii lui Decebal, pentru că există tot felul de exaltaţi cărora li se organizează oficial simpozioane şi primesc dreptul de a rosti în public faptul că Decebal a fost trădătorul şi călăul poporului dac.

Ne-am putea aştepta în anul 2006 ca împăratul Traian, cotropitorul Daciei să beneficieze în România de o atenţie specială la celebrarea a 1900 de ani de la devastarea Daciei, când se delecta cu "civilizatoarea" imagine a decapitării lui Decebal. Deci, în loc să comemorăm un erou al neamului, să celebrăm cotropirea şi umilirea acestui neam. Pentru toate acestea, Decebal trebuie reaşezat pe locul care i se cuvine de drept de 1900 de ani încoace.

Naţiunea română şi-a arătat întotdeauna respectul şi dragostea faţă de înaintaşi şi nu va rămâne indiferentă în ceea ce-l priveşte pe Decebal. Este dreptul său moral de a fi omagiat aşa cum i se cuvine unui rege erou al neamului. Este dreptul regelui dac de a primi cel puţin aceleaşi onoruri ca Ştefan cel Mare la comemorarea a 500 de ani de la moartea sa.

Este datoria morală a unui întreg popor de a-l aşeza odată pentru totdeauna pe marele rege erou Decebal pe tronul de aur al istoriei.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

"O apă coboară din munţi pe albe prundişuri de calcar, iar numele ei botează un întreg judeţ, dând un farmec în plus marelui farmec al ţării."

Aşa descria, cu mult timp în urmă, Geo Bogza apa Prahovei, cea care dă numele judeţului şi care a consacrat şi şiragul de mărgăritare de la poalele Bucegilor, cunoscut şi ca Valea Prahovei.

Dar aceasta a rămas în cărţi şi, în prezent, judeţului Prahova şi perlei Bucegilor li se refuză conştient (sau poate nu) şansa dezvoltării viitoare prin blocarea proiectului autostrăzii Bucureşti - Ploieşti - Braşov în numele unor principii care, la o analiză sumară, cad unul câte unul.

Ce argumente pot rezista în faţa nevoii de dezvoltare economică susţinută a celui mai vechi loc industrializat din România?

Ceea ce este însă, din păcate, adevărat este faptul că platformele economice din Ploieşti, Câmpina, Băicoi, Sinaia, adevărate citadele muncitoreşti nu vor avea şansa de a avea acces la o cale de comunicare rapidă şi modernă cu centrul ţării, iar de acolo cu centrul Europei pentru a putea penetra pieţele din Europa spre care năzuim. Nu este mai puţin adevărat că nici turismului nu i se oferă vreo şansă atâta timp cât un drum Sinaia - Buşteni la ore şi în zile de vârf durează şi două ore. Ca să nu punem la socoteală şi lipsa unor locuri de parcare spre pârtiile de schi amenajate cu atâta trudă de autorităţile locale.

Şi toate acesta doar pentru că imaginarul coridor IV paneuropean nu trece pe la Sinaia. De altfel, acest coridor nu mai trece deloc prin România, aceasta graţie "marilor" realizări ale acestui guvern care nu înţelege sau se face că nu înţelege că întotdeauna o activitate de producţie este urmată de o activitate de comerţ în care principalul "just in time" lucrează din plin şi influenţează decizia multor investitori de a alege România ca locaţie a proiectelor lor de a aduce în ţară tehnologie, capital şi de a crea locuri de muncă pentru cei mulţi. Să înţelegem că sloganul "Noi prin noi şi pentru noi!" caracterizează neoliberalismul levantino-valah?

Indiferent de ceea ce înţeleg guvernanţii noştri, un lucru este cert: ne îndepărtăm de Uniunea Europeană cu paşi repezi, iar Alianţa D.A. devine pe zi ce trece Alianţa "Departe de Aderare".

Iar pentru acest lucru, într-adevăr, nu avem nevoie de autostrăzi!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Prezenta declaraţie politică se impune urmare semnalelor date de mass-media şi a repercusiunilor pe care lipsa de activitate sau vacanţa prelungită o au asupra vlăstarelor politice ale PSD, al căror preşedinte este stimabilul tovarăş în devenire, onorabilul şi ironicul nostru coleg Victor Ponta.

Acesta, pe sfârşit de vacanţă, aflat într-o revoluţionară criză de idei, a organizat o reuniune tovărăşească cu iz cubanez, avându-l cap de afiş pe "revoluţionarul" Ernesto "Che" Guevara. Ceea ce au uitat să precizeze eminenţele cenuşii ale tineretului pesedist este că personajul proslăvit de ei este un promotor, un simbol al acţiunilor teroriste de sorginte extremisto-comunistă. Actele teroriste care au avut loc în ţările Europei Civilizate la sfârşitul anilor `70 şi în anii `80 au fost organizate de către grupări clandestine (amintesc aici asasinarea prim-ministrului italian Aldo Moro de către gruparea Brigăzile Roşii, existenţa unor grupări în Germania, precum Armata Roşie Germană, care au organizat atentate, în spiritul şi ca urmare a idolatriei pentru Guevara, soldate cu moartea a numeroşi oameni nevinovaţi, simpli civili sau personalităţi publice). Prin faptul că Guevara a reprezentat un factor de instabilitate pentru zona Americii Latine, "revoluţionarul" este cunoscut mai degrabă în lumea civilizată ca un simbol al terorismului internaţional. De asemenea, se spune despre Guevara că, prin amploarea acţiunilor sale sângeroase, prin aceea că a folosit arma în locul negocierii, a ajutat la exportarea terorismului din America Latină către Europa, iar în acest fel fiecare ţară civilizată a fost atinsă de "beneficiile" revoluţiei sale. Să nu uităm de prezenţa în România a lui Carlos Şacalul, unul dintre cei mai temuţi terorişti ai anilor `70-`80, un colaborator al serviciilor secrete comuniste, care a fost contactat pentru a organiza acţiuni de "eliminare" a opozanţilor sistemului comunist. Invitaţiile trimise participanţilor la "reuniunea" PSD de la începutul acestei luni au fost redactate într-un stil utecist desăvârşit: "Veniţi să luptăm!!!" La o reuniune tovărăşească. Prea multă şcoală strică. Revoluţia nu se face stând în clasă. Luaţi-vă hainele roşii, steagurile cu secera şi ciocanul şi toate armele politice din dotare!"

Domnilor deputaţi, în calitate de cetăţean al acestei ţări democratice, mă simt în pragul unei revoluţii anticapitaliste. Deşi se declară, când stă cu faţa spre vest, un partid european, PSD-ul plaiurilor mioritice declară război deschis capitalismului, regulilor economiei de piaţă şi, implicit, democraţiei. Nu în ultimul rând, promovează în rândul tinerilor nişte valori pe care nu le cunosc îndeajuns de bine, tentante, sub forma unei "otrăvi dulci": aceea a respingerii oricărui tip de sistem democratic şi a oricărei reguli a statului de drept.

După ce patru ani de zile, liderii PSD au devenit baroni datorită acestei economii de piaţă pe care au întors-o în favoarea buzunarelor proprii, acum vor să-şi conserve averile ilegal dobândite prin reinstaurarea unei dictaturi în stil Ponta, la care dreptul de vot (atenţie!) să se poată exercita de la 16 ani. Probabil că reinstaurarea mentalităţii de asistaţi social de către PSD în perioada în care a fost la guvernare făcea parte dintr-o strategie de includere a României în rândul ţărilor bananiere, iar Uniunea Europeană trâmbiţată în campania electorală era de fapt o integrare în rândul ţărilor din America de Sud; pentru că nu trebuie uitat că Ernesto Che Guevara a fost un apropiat al lui Fidel Castro, acest ultim mare dictator al blocului comunist din America Latină.

Consider că apropierea PSD de simbolul "Che Guevara" are multiple semnificaţii negative pentru imaginea ţării noastre: după declaraţiile antidemocratice peremiste de-a lungul anilor, PSD este al doilea partid care adoptă o poziţie extremistă (de stânga), antiglobalizare şi împotriva sistemului democratic.

Pentru prima dată, se poate afirma cu siguranţă că includerea lui Omar Hayssam în rândurile PSD, avansarea sa pe listele parlamentare, vizitele în compania tovarăşului Iliescu nu sunt întâmplătoare. Legăturile dintre lideri ai PSD precum Dan Ioan Popescu şi Omar Hayssam, dintre Viorel Hrebenciuc şi Fathi Taher sau Zaher Iskandarani au fost de nenumărate ori demonstrate de presa de investigaţie. Probabil că, în curând, într-o criză de identitate a seniorilor PSD, îl vom zări pe Mircea Geoană purtând un tricou cu Osama ben Laden.

Ar fi de dorit şi aş fi fost înclinat să cred că, după ce patru ani şi-a făcut o profesie din a dribla regulile democratice şi din a sărăci această ţară, PSD se va apuca, în sfârşit, să-şi găsească un drum democratic, fără să mai apeleze la tricourile roşii ce ne amintesc de trecutul comunist. Vreau să cred că o revoluţie, în sinea ei, este un proces ce are legătură cu viitorul şi cu evoluţia, nu cu strămoşii comunişti ai PSD sau cu principiile lui Fidel Castro. De aceea, am dorit să amendez această iniţiativă a mult prea tinerilor colegi de la PSD şi să-i aduc la gânduri mai bune. Dacă doresc să-şi găsească alte simboluri decât "tătuca" Iliescu sau "prostănacul" Geoană, PSD poate să înceapă prin a le mulţumi şi prin a cinsti morţii din Revoluţia de la 1989, o revoluţie care a reprezentat primul pas spre crearea unei Românii moderne, parte a Uniunii Europene.

Aş vrea să reamintesc că preşedintele TSD, domnul deputat Victor Ponta, şi-a mai exprimat în anul 2004, când avea rang de ministru al Guvernului Năstase, idolatria pentru Ernesto Guevara, fapt consemnat de ziarele vremii. La acea dată, am considerat că este o opţiune personală a domnului Ponta şi o încercare de a ieşi în evidenţă, deşi o asemenea declaraţie a unui membru al Guvernului era cel puţin deplasată.

Întrucât domnia sa încearcă acum să treacă la crearea unei pasiuni, idolatrii pentru acest personaj, doresc ca organele abilitate să cerceteze care este scopul real al promovării printre tineri a unor simboluri ale terorismului internaţional de către lideri ai unui partid politic românesc, care vrea să pară democratic şi european.

Domnul Aurel Vlădoiu:

În judeţul Vâlcea, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean a declanşat o adevărată prigoană a directorilor, care nu sunt înregimentaţi într-unul dintre partidele aflate vremelnic la Putere.

La cârma instituţiei care coordonează sistemul de învăţământ vâlcean a fost instalat un cadru didactic marionetă, care urmează cu sfinţenie ordinele mai-marilor săi politici. Epurarea politică a demarat în trombă la Vâlcea, în ultimele zile fiind schimbaţi din funcţie 33 de directori de şcoli, în locul acestora fiind instalate persoane care nu au nici în clin, nici în mânecă cu managementul şcolar. Singurul merit al noilor directori din judeţul Vâlcea este acela că sunt membri de partid ai Alianţei DA. Sistemul de presiune exercitat asupra directorilor de şcoli independenţi, valul de ameninţări şi constrângeri, sunt realităţi care bulversează sistemul de învăţământ.

Situaţia este de-a dreptul alarmantă la una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din Râmnicu Vâlcea, Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân" a fost instalat un profesor care nici măcar nu era titular la respectiva unitate. Imediat după "ungerea" în funcţie, acesta nu a avut altceva mai bun de făcut decât să vopsească în portocaliu întreaga clădire, astfel încât aceasta arată ca o sorcovă.

În loc să se zbată pentru rezolvarea problemelor reale din învăţământ, actuala conducere a Inspectoratului Şcolar Vâlcea este preocupată de vendeta politică, căreia îi cad victime adevăraţi profesionişti, oameni care nu au avut niciodată de-a face cu vreun partid politic. Avem semnale clare că în următoarele săptămâni vor fi destituiţi încă 30 de directori.