Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa de astăzi pentru a prezenta intervenţiile.

Din partea grupului parlamentar al P.S.D., domnul Ioan Dida, dacă este prezent. Dacă nu, domnul Dumitru Bentu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Mediocru".

Horaţiu a lansat celebra "aurea mediocritas", linia de mijloc, echilibrul, cu alte cuvinte, care trebuie să fie prezent în relaţiile pe care omul le are cu sine însuşi şi cu cei din jur.

Cu timpul s-a produs o imersie semantică, "mediocritas" dobândind în limba română conotaţia unei valori modeste, plasate adesea între acceptabil şi penibil. Deschidem, în acest context, "catalogul miniştrilor", o iniţiativă a unui cotidian central care, pe baza notelor acordate de cititori, prezintă mediile obţinute de cei care ne conduc, în ultimă instanţă.

Până acum au fost evaluaţi următorii miniştri:

Monica Macovei - 7,62; Zsolt Nagyi - 7,31; Teodor Atanasiu - 7,04; Gheorghe Flutur - 6,71; Ioan Codruţ Sereş - 6,6o; Eugen Nicolăescu - 6,35; Gheorghe Barbu - 6,29; Mircea Miclea - 6,15; Vasile Blaga - 5,92; Anca Boagiu - 5,80; Sulfina Barbu - 5,48; Gheorghe Dobre - 5,25; Sebastian Vlădescu - 4,82; George Copos - 3,22.

Aşteaptă să fie "scoşi la tablă" Adrian Iorgulescu, Răzvan Ungureanu, vicepremierii Marko Bela şi Gheorghe Pogea. Nu credem însă că prestaţiile celor aflaţi în faza de aşteptare vor contribui la creşterea mediei obţinute de Guvern în acest moment.

Şi pentru că tot am amintit de respectiva medie, aceasta este de 6,04 - mediocră în toată splendoarea ei. Este media celui mai "performant Guvern" din ultimii 15 ani. Aprecierea nu putea veni decât din partea preşedintelui Băsescu, cel care n-a fost niciodată premiant şi care demonstrează acest lucru prin oricare din acţiunile sale. Recentul sondaj de opinie îl contrazice, de asemenea, pe evaluatorul din deal - doar 35,4% la precedenta cercetare sociologică.

Nu putea fi altfel, întrucât cei mai mulţi români apreciază că o duc mai rău, comparativ cu perioada de referinţă a anului 2004, când la putere se afla Partidul Social Democrat, chiar dacă celebrul procent liberal 16% (primit cu rezervă şi cu ostilitate uneori), ar fi trebui să se înscrie în categoria măsurilor de succes luate de Executivul arcuit.

De altfel, toată alianţa este pe tobogan, deci lucrurile au intrat în matca lor firească.

Iarna bate la uşile românilor, inclusiv la cele ale guvernanţilor chiar din această lună. Vor cânta cu toţii, fiecare însă cu spaimele sale "Te uită cum ninge noiembre..."

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

În continuare, domnul Alexandru Mocanu, Grupul parlamentar al P.D., Liviu Miroşeanu, Constantin Traian Igaş. Nu este.

De la Grupul parlamentar al U.D.M.R. domnul Istvan Antal, Becsek-Garda Dezso. A, domnul Antal, mă scuzaţi.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În cursul anului curent, de la această tribună, de două ori, am atras atenţia şi am făcut apeluri către consiliile locale şi judeţene, către mass-media de a ajuta la popularizarea Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei şi, în special, asupra art. 117 care are scopul de a demara procesul de reorganizare a domeniului cooperatist pe baze democratice.

Şi, totuşi, trebuie să constat cu amărăciune că în ţară implementarea Legii nr. 1 continuă să genereze conflicte. Ultimele redute ale comunismului, UCECOM şi FEDERALCOOP, nu renunţă la practicarea "centralismului democratic". În acest context vă relatez un caz specific acestei practici.

Nemulţumit de forma finală a Legii nr.1/2005 preşedintele Cooperaţiei meşteşugăreşti, domnul Dîngă Dumitru, a pornit o luptă aprigă împotriva tuturor celor care au avut legătură cu legea dar, în mod special, împotriva parlamentarilor proveniţi din cooperaţie cum este şi domnul inginer Ştefan Giuglea, deputat de Constanţa, în legislatura 2000-2004, care a lucrat efectiv în comisia specială creată în acest sens.

Domnul preşedinte al cooperaţiei a dispus Consiliului de conducere al cooperaţiei meşteşugăreşti din României ca din decembrie 2004, inginerul Giuglea şi un alt domn din Sibiu să nu mai fie primiţi la vechiul loc de muncă după expirarea mandatului de parlamentar. Sarcina a fost preluată imediat de septuagenarul Moise Caliminte, preşedintele ATCOM Constanţa, care a acţionat după scenariul aprobat de preşedintele UCECOM în scopul înlăturării preşedintelui Giuglea Ştefan de la Societatea comercială pe acţiuni "Muncă şi Artă", scuzaţi Cooperativa pe acţiuni "Muncă şi Artă", deşi după expirarea mandatului de deputat al domnului Giuglea, atât Consiliul de administraţie cât şi AGA au emis decizii şi hotărâri de recunoaştere de alegere a acestuia pe funcţie.

Contestat de vechii conducători ai UCECOM-ului, cei care au acţionat împotriva dumnealui prin scrisori de intimidare, trei controale dispuse de ATCOM şi 4 dispuse de UCECOM Bucureşti şi, în final prin jocuri de culise cu mafia cooperatistă, a reuşit ca la AGA din 19.08.2005, ilegală, de altfel, nestatuară şi trucată, să-l înlăture din funcţie pe domnul Giuglea Ştefan. Şi acest scenariu se derulează cu toţi oamenii incomozi care sunt anihilaţi, astfel ca toate cooperativele să se afilieze obligatoriu la ATCOM Constanţa care trebuie să aibă-l aibă în continuare preşedinte pe numitul Caliminte. Au creat şi susţinut zeci de focare conflictuale, tocmai pentru a-şi atinge scopul, la Cooperativa "Igiena", "Auto-sud", "Îmbrăcămintea", "Radiotehnica", "Prestarea" şi la celelalte.

Revenind la aceste nedreptăţi, Societatea Internaţională pentru Drepturile Omului care are foarte multe sesizări din cooperaţie, a avut un reprezentant, pe domnul consilier Vişan Nicolae, care a constatat următoarele: aşa zişii cooperatori aduşi de grupul de presiune au fost la cârciumă în preziua şi în dimineaţa şedinţei, iar pe deasupra li s-au dat şi câte 500 de mii de lei ca să nu-l voteze pe domnul inginer Giuglea, deşi după lege şi statut nu aveau drept de vot. AGA de la SCA Muncă şi Artă a fost un puci în care domnul Caliminte şi-a aplicat propria lege.

În urma analizei efectuate privind aplicarea Legii nr. 1, s-au constatat următoarele nereguli privitor la cazul prezentat de mine. Au fost încălcate art. 34 alin. 1, art. 24 alin.1, art. 28 alin. 1. Acest material prezintă explicit toate neregulile constatate.

(În continuare s-a consemnat conform materialulul depus de către domnul deputat la secretariarul de şedinţă.)

În urma analizei efectuate privind aplicarea legii nr.1/2005 s-au constatat următoarele nereguli privitor la cazul d-lui M. Caliminte descris mai înainte:

Au fost încălcate articolele:

• art. 34 alin. (1), care spune: "adunarea generală este alcătuită din totalitatea membrilor cooperativei",
• art. 24 alin. (1) care spune: "la data înscrierii în cooperative fiecare membru cooperator trebuie să verse minim 30% din valoarea părţilor sociale subscrise"
• art. 28. alin. (1), care spune: "membrii cooperatori pot fi excluşi din cooperativă în următoarele cazuri: nu a vărsat diferenţa din valoarea părţilor sociale subscrise în termenul prevăzut de lege, după ce au fost puşi în întârziere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire respectiv dacă devin membri cooperatori în societăţi cooperative concurente..."

Din cele prezentate în materialul pus la dispoziţia mea de către Societatea Internaţională pentru Drepturile Omului reiese clar că s-au încălcat grav drepturile omului.

Pun la dispoziţia Parlamentului şi acest material pentru informarea foştilor colegi ai domnului deputat Giuglea, despre care este vorba în acest material.

(În continuare, se consemnează al doilea material depus de către deputat la secretariatul de şedinţă).

Societatea Internaţională pentru Drepturile Omului - Secţia română, care îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul ţării şi, în special în mun. Constanţa, apără interesele generale şi particulare ale cetăţenilor din România, având la bază cadrul legal stabilit de Legislativ prin legi, ordonanţe, hotărâri, vă aducem la cunoştinţă grave aspecte de încălcare a legii şi a statutelor în cooperaţia din Constanţa.

Una din cele mai dezbătute legi din Parlamentul României în legislatura 2000-2004 a fost şi Legea de organizare şi funcţionare a cooperaţiei. Bineînţeles că această lege nu este perfectă şi nu poate mulţumi pe toată lumea dar mai cu seamă septuagenara şi octogenara conducere UCECOM care a ţintuit cooperaţia meşteşugărească în preceptele şi dogmele anilor 1970.

Nemulţumit de forma finală a Legii nr.1/2005, preşedintele cooperaţiei meşteşugăreşti, Dinga Dumitru, porneşte o luptă aprigă împotiva tuturor celor care au avut legătură cu legea dar, în mod special, împotriva parlamentarilor proveniţi din cooperaţie, cum este şi inginerul Ştefan Giuglea, deputat de Constanţa între 2000-2004, care a lucrat efectiv în comisia special creată în acest sens.

Dinga impune Consiliului de conducere a cooperaţiei meşteşugăreşti din României din decembrie 2004, ca inginerul Giuglea şi alt domn din Sibiu, să nu mai fie primiţi la vechiul loc de muncă după expirarea mandatului de parlamentar.

Sarcina este preluată imediat de septuagenarul Moise Caliminte, preşedintele cooperaţiei din Constanţa, care după un scenariu mizerabil aprobat de Dinga, începe lucrarea de înlăturare a preşedintelui de la Muncă şi Artă, Giuglea Ştefan, deşi după întoarcerea din Parlament CA şi AGA emit decizii şi hotărâri de recunoaştere şi de alegere a acestuia pe funcţie. Calimente le contestă şi, prin scrisori de intimidare, controlate de la ATCOM Constanţa (3) şi UCECOM Bucureşti (4), jocuri de culise cu mafia cooperatistă constanţeană, reuşeşte ca în AGA din 19 august 2005, ilegală, nestatutară şi trucată, să-şi îndeplinească sarcina dată de Dinga, adică să-l înlăture din funcţie pe Giuglea Ştefan.

Scenariul lui Dinga se derulează şi toţi oamenii incomozi sunt anihilaţi astfel ca toate cooperativele să se afilieze obligatoriu la ATCOM Constanţa, care trebuie să-l aibă în continuare preşedinte pe Caliminte.

Caliminte crează şi susţine zeci de focare conflictuale tocmai pentru a-şi atinge scopul:(ex. la Cooperativele Higiena, Auto-Sud, Imbrăcămintea, Radiotehnica, Prestarea etc.). Revenind la AGA de la Muncă şi Artă, Societatea internaţională pentru drepturile omului care are foarte multe sesizări din cooperaţie, a avut un reprezentant în persoana domnului consilier Vişan Nicolae, care a constatat următoarele:

Aşa zişii cooperatori, aduşi de grupul de presiune dirijat de Caliminte, au fost la cârciumă în preziua şedinţei şi în dimineaţa şedinţei, iar pe deasupra li s-au dat şi câte 500 mii lei ca să nu-l voteze pe Giuglea, deşi după lege şi statut nu aveau drept de vot.

AGA de la Muncă şi Artă a fost un puci în care Caliminte a făcut legea.

Considerăm că adunarea generală a cooperatorilor din 19 august 2005 nu a fost statutară: s-au încălcat prevederile art. 11(1) care spune "Adunarea generală este condusă de preşedintele consiliului de administraţie" (funcţie pe care o deţinea Ştefan Giuglea), ea fiind condusă însă de Caliminte Moise care avea doar statut de invitat; art. 40(2) care spune "Au calitatea de membru cooperator persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a. îşi desfăşoară activitatea în organizaţie prestând o muncă utilă şi b. participă la capitalul social al organizaţiei conform statutului."

În sală doar 34 de persoane îndeplineau aceste condiţii, ceilalţi aveau statut de membri asociaţi cu drept de vot consultativ (art.52 alin. 1, 2, 3, 4, 5), conform statutului cooperativei la acel moment. Caliminte abuzează de funcţie, susţinut de grupul de presiune, încalcă statutul şi toată lumea votează deliberativ, toate materialele, inclusiv noul statut.

Adunarea generală nu a fost legală. Ilegalităţile comise de Caliminte Moise cu aprobarea lui Dumitru Dinga sunt următoarele:

1. Adunarea generală a fost ilegală şi pentru că nu s-a respectat Legea 1/2005 art. 34(1) care spune "adunarea generală este alcătuită din totalitatea membrilor cooperativei", 24(1) care spune "la data înscrierii în cooperative fiecare membru cooperator trebuie să verse minim 30% din valoarea părţilor sociale subscrise", 28(1) care spune "membrii cooperatori pot fi excluşi din societatea cooperatistă în următoarele cazuri:
   1. Nu a vărsat diferenţa din valoarea părţilor sociale subscrise în termenul prevăzut de lege după ce au fost puşi în întârziere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
   2. Devin membrii cooperatori în societăţi cooperatiste concurente...
2. Adunarea generală a SCA Muncă şi Artă din 18 martie 2005, coroborată cu hotărârea UCECOM din decembrie 2004 a hotărât capitalul social al fiecărui membru cooperator să fie de două salarii minime pe economie, respectiv 6.200.000 lei. Toate cele 578 persoane care aveau părţi sociale la S.C.Muncă şi Artă au fost anunţate prin scrisori cu confirmare de primire, iar cei care nu au confirmat au fost notificaţi prin presă. La data adunării doar 34 membri îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr.1/2005 art.24(1) şi a hotărârii adunării generale din 18 martie 2005.
3. La adunarea generală trebuiau să participe 533 de acţionari (578 de acţionari din care se scad 30 de cereri de retragere şi 15 decedaţi) dacă aveau capitalul social vărsat de min. 30%. Adunarea fiind ordinară, la a doua convocare, prezenţa trebuia să fie de o treime din numărul acţionarilor, adică 177 de acţionari (art. 36(2) Legea nr.1/2005 care spune "..la a doua convocare, adunarea generală ordinară poate să delibereze problemele înscrise pe ordinea de zi cu 1/3 din numărul membrilor cooperatori"), după aprobarea noului statut.
4. La începutul şedinţei în sală, conform procesului verbal al comisiei de validare erau 81 de membri.
5. Abuzând grosolan de funcţiile lor, reprezentantul ATCOM, Moise Caliminte şi reprezentantul UCECOM, Dan Dumitru, şi-au asumat ilegal răspunderea ca cele 271 persoane notificate în presă să nu mai fie luate în consideraţie ca acţionari, deşi în sală erau şi aceştia. Astfel, dacă din 533 se scad 271, rămân 262 de acţionari iar o treime reprezintă 87 de acţionari.
6. Adunarea generală a fost nestatutară conform art. 13(1) din Statutul SCA Muncă şi Artă (şi art. 22 din noul statut), care spune: "Adunarea generală este condusă de preşedintele consiliului de administraţie..." Prin presiuni şi manevre de culise, adunarea a fost condusă de reprezentantul ATCOM, Moise Caliminte, care era doar invitat, (şi pentru intimidarea şi influenţarea adunării, vine cu Vlad Radu şi Voican Ionică, contabilul şef şi respectiv secretarul ATCOM), încălcând grav art nr. 7 (d) din Legea nr. 1/2005 care vorbeşte despre principiul autonomiei şi independenţei societăţilor cooperatiste. Este cât se poate de clar că s-au încălcat grav drepturile omului.
7. Pentru că adunarea era ilegală şi nestatutară (nu exista cvorum) nici după artificiul grosolan asumat de Moise Caliminte şi Dan Dumitru, s-a propus cooptarea a încă trei membri aflaţi în sală, cu statut de invitat, care nu depuseseră părţile sociale conform legii.
8. Caliminte Moise propune pseudoadunării generale să înceapă şedinţa spunând că or să mai vină acţionari pe parcurs; (de aceea trage de timp, adunarea ţinând 5 hore şi 30 de minute). Menţionăm că în sală erau 84 de acţionari (81+ 3), ultimul acţionar, al 87-lea, venind după 3 ore şi 30 de minute de la începerea şedinţei, după aprobarea statutului. La aprobarea statutului, la articolele ce stabilesc capitalul social/cooperator, Caliminte Moise ignora hotărârea adunării generale din 18 martie 2005 în care se stabileşte capitalul social/cooperator de 6.200.000 lei şi impune capitalul minim/cooperator de 1.000.000 lei (gest populist retroactiv şi imposibil tehnic) şi conchide că toţi cooperatorii prezenţi în sală îndeplinesc condiţiile de participare. Secretariatul anunţă că din cei prezenţi în sală 15 cooperatori nu îndeplinesc nici condiţiile impuse de Moise Caliminte, legalitatea participării la şedinţă.
9. În Consiliul de administraţie au fost propuse şi alese persoane care nu îndeplinesc condiţiile art. 47 din Legea nr.1/2005 care spune:
   "1.- Membrii Consiliului de administraţie nu pot fi asociaţi, acţionari, administratori, directori executivi sau cenzori în societăţi comerciale care au acelaşi obiect de activitate cu cel al societăţii cooperatiste" (ex.Nacescu George, Nistor Toma, Solomon Ion, Tănase Niculaie, Pintilie Victor sunt preşedinţi la cooperative concurente).
   2.- Nerespectarea art. 1 atrage revocarea din calitatea de membru al Consiliului de administraţie..., şi chiar excluderea din societatea cooperatistă...)".
   La fel, acest grup de presiune format de cei menţionaţi mai sus încalcă drepturile omului.

   Datorită grupului de presiune format din cei 5 preşedinţi de cooperative (care funcţionează ilegal şi sunt concurente), la propunerea lui Caliminte se ignoră total art. 122 din Legea nr.1/2005 care spune: "În cazul societăţilor comerciale pe acţiuni (cum este S.C.Muncă şi artă), înfiinţate până la data de 31 decembrie 2003 dacă prin statut este prevăzut votul proporţional cu numărul de acţiuni, acesta poate fi menţinut în limitele prevăzute de lege"; acest lucru nu s-a făcut deşi era prins în ambele statute - vechi şi nou -, votul făcându-se pe persoană şi nu pe număr de acţiuni (alt abuz făcut de Caliminte).

   La numărarea voturilor "secrete" participă doi preşedinţi de la cooperative concurente, mai mulţi "voluntari", precum şi reprezentantul UCECOM, Dan Dumitru (cel care a fost de 4 ori în control la SCA Muncă şi Artă), care chiar face procesul-verbal al comisiei de numărare a voturilor, ignorând cu brutalitate cele mai elementare principii ale democraţiei cooperatiste (pentru a face jocul şefilor săi de la centru).

Consiliul de administraţie, ales în adunarea generală ilegală şi nestatutară, s-a întrunit (ilegal şi nestatutar) în zilele de 22 şi 24 august 2005 şi au luat o serie de hotărâri printre care şi destituirea contabilului şef, deşi art. 45(6) din Legea nr.1/2005 spune: "Membrii Consiliului de administraţie îşi încep activitatea numai după ce au semnat contractul de administrare în care sunt prevăzute criteriile de performanţă aprobate de adunarea generală". Art. 44 (1, 2) care spune că "hotărârile adunării generale nu pot fi executate dacă nu sunt îndeplinite formalităţile privind înregistrarea la Registrul comerţului".

În ţară sunt sute de astfel de conflicte între cooperatori şi structurile de conducere ale ATCOM şi UCECOM şi se duce o luptă acerbă pentru afilierea obligatorie a cooperativelor la structurile rigide care au condus cooperaţia până acum.

Apelăm la dumneavoastră pentru că nu este posibil ca într-o ţară democrată, un fost parlamentar să fie hărţuit moral sau politic pentru activitatea lui din timpul mandatului.

Vă rugăm să analizaţi cu multă atenţie această scrisoare pentru ca astfel de probleme să nu aibă nici foştii nici actualii parlamentari.

Vă solicităm ca, în numele legii, să luaţi măsurile care se impun, să trageţi la răspundere şi să eliminaţi din structurile de conducere elementele negative ("dinozauri"), generatoare de conflicte.

Acest caz pe care l-am relatat nu este unul izolat. În ţară sunt sute de astfel de conflicte între cooperatori şi structurile de conducere ale ATCOM şi UCECOM şi se duce o luptă acerbă pentru a determina afilierea obligatorie a cooperativelor la structurile rigide care au condus cooperaţia până acum în scopul de a conduce în continuare în acelaşi mod.

Practic, dacă aceste nereguli se continuă se reface acea structură nedemocratică care a dirijat mişcarea cooperatistă în ultimele decenii.

Pun întrebarea: este posibil în România de astăzi ca un deputat, după ce-şi termină mandatul, să nu beneficieze de drepturile sale asigurate de legislaţie şi să fie hărţuit de oamenii defunctului regim comunist?

Solicit de la această tribună conducerii Agenţiei Naţionale pentru IMM-uri şi Cooperaţie, autoritatea însărcinată, de altfel, de lege cu supravegherea aplicării acestei legi, să analizeze cu responsabilitate acest caz şi să prezinte Parlamentului o informare privind neregulile constatate în perioada care a trecut de la începerea reorganizării pe baze democratice a sistemului cooperatist.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu, domnul coleg.

Din partea minorităţilor naţionale domnul Gheorghe Firczak.

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Omagiul lui Vasil Turok Hetes".

La sfârşitul săptămânii trecute, din păcate, Vasile Turok Hetes, întâiul preşedinte al Consiliului Mondial al Rutenilor, a trecut la cele veşnice. Profesor, dramaturg şi activist cultural rutean, originar din Regiunea Preşov, Vasil Turok Hetes a absolvit studiile secundare la Bratislava şi s-a înscris la Universitatea Comenius. Timp de mai bine de 20 de ani, între 1965 şi 1985 el a predat slovacă, ruteană, filosofie şi estetică la Şcoala medie din Preşov. Începând cu anul 1985 a activat ca dramaturg la Teatrul Duhnovici din aceeaşi localitate unde, spre sfârşitul anilor '80, a pus în scenă pentru prima dată piese de teatru în limba ruteană.

După revoluţia din anul 1989, Vasil Turok Hetes a devenit conducătorul renaşterii naţionale rutene în Slovacia. În timp ce prezida Societatea renaşterii rutene a înfiinţat publicaţia săptămânală de limbă ruteană Narodnâi Novinki, un program de televiziune în limba ruteană în Slovacia şi o secţie ruteană în cadrul Universităţii din Preşov.

Este, de asemenea, adevărat că datorită intervenţiei sale în mare parte, Teatrul Duhnovici din Preşov a adoptat o orientare ruteană începând cu anul 1990. De atunci şi până în prezent a tradus în ruteană şi a pus în scenă mai multe piese de teatru din repertoriul mondial. Ca preşedinte fondator al Congresului mondial al rutenilor, Vasil Turok Hetes a avut succes în convingerea rutenilor din Slovacia şi din ţările vecine să interacţioneze cu organizaţii ale minorităţilor naţionale din alte părţi ale Europei. Totodată, a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte executiv al Organizaţiei Maison de Pays, o organizaţie cu sediul în Franţa care reprezintă popoarele fără ţară.

Permiteţi-mi să vă prezint şi omagiul preşedintelui actual al Consiliului mondial al rutenilor, academician Paul Robert Magoci: "Vasil a fost o personalitate unicat printre ruteni, a fost un clarvăzător şi chiar dacă a iubit profund cultura ruteană, nu s-a lăsat orbit de această dragoste şi nu s-a lăsat îndepărtat de cultura universală şi de lumea în ansamblu. Vasil şi-a legat ultimii 10 ani ai vieţii sale de teatru, pe care l-a transformat într-un instrument de popularizare a limbii rutene. A atins în mare măsură acest ţel când a prezentat versiunea proprie a operelor însemnate din repertoriul universal, a căror tematică a pătruns în inima fiecărui om, indiferent de naţionalitate şi limbă. Vasil a fost clarvăzător, de asemenea, şi în munca socială pentru binele rutenilor, ca fondator şi, în decursul multor ani, ca preşedinte al Consiliului mondial al rutenilor, el a înţeles mişcarea ruteană în cel mai larg sens al acestui cuvânt, ca un fenomen care cuprinde nu numai geografic teritoriul din America până în Ucraina, ci ca pe ceva care are trecut, prezent şi înseamnă şi viitor. Pentru Vasil poporul rutean nu se termina nici la graniţele Slovaciei, nici bineînţeles în instituţiile din Preşov sau în apartamentele persoanelor individuale din Bratislava. Din această cauză, Vasil nu s-a lăsat atras în bălăcăreala unor războaie, în care ambiţiile personale au fost ridicate deasupra interesului pentru toţi rutenii.

Astăzi, mai mult ca niciodată, rutenii din Slovacia şi din lumea întreagă au nevoie de această atitudine intuitivă şi universală. Vasil nu mai este fizic printre noi, însă spiritul şi convingerile lui trebuie să rămână cu noi pentru totdeauna.

Vor fi oare rutenii din întreaga lume, şi mai ales rutenii din Slovacia, capabili să trăiască după principiile lui Vasil? Dacă într-adevăr îl respectaţi pe Vasil Turok Hetes, atunci în momentele când îi prezentaţi ultimul omagiu, veţi lăsa la o parte toate simpatiile sau antipatiile personale şi după exemplul şi moştenirea lui Vasil, veţi activa pentru binele poporului rutean din întreaga lume".

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar România Mare, domnul Petru Călian.

Vă rog, domnule deputat. Domnul Baban Ştefan.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Europa şi imigraţia faţă în faţă".

Europa civilizată stă pe un butoi de pulbere. Recentele evenimente din Franţa, coroborate cu ceea ce se întâmplă şi în alte ţări europene, arată adevărata dimensiune a unui fenomen întâlnit de mii de ani: imigraţia. Indiferent de cum a fost etichetat în ultimii ani de politicienii europeni, acest fenomen a arătat cu adevărat amploarea reală în cele peste două săptămâni de evenimente tragice petrecute în Franţa, ţară care, de-a lungul timpului, a demonstrat o adevărată bunăvoinţă faţă de persoanele care şi-au părăsit ţările natale pentru a încerca să-şi trăiască o viaţă adevărată, într-o altă ţară mai civilizată şi mai democratică decât cea natală.

Proliferarea terorismului islamist în Europa, presiunea crescândă a economiilor asiatice, coşmarul demografic al ţărilor din lumea a treia, precum şi criza de productivitate din aceste zone dau amploare acestui fenomen care fie că este legal sau clandestin, reprezintă o temă care a fost evaluată pentru prima dată la adevărata valoare abia după ce zidul ţărilor comuniste a fost dărâmat atât de revoluţiile de catifea cât şi de revoluţiile sângeroase din Europa de Est.

Puse în faţa unui fenomen de mare amploare, oficialităţile europene au ajuns în scurt timp la concluzia că după ce au încurajat tacit această depopulare a ţărilor sărace din Europa comunistă, imigraţia a devenit o mare problemă care nici pe departe nu poate fi rezolvată în Franţa, Spania, Italia sau alte ţări civilizate vest europene, decât dacă se iau măsuri dure şi corecte faţă de acest fenomen.

Ţările dezvoltate europene încearcă de ani buni să limiteze afluxul de imigranţi, perfectând o serie de mecanisme de descurajare, de la campanii de descurajare până la înfiinţarea de departamente antimigraţie în cadrul poliţiilor naţionale şi culminând cu politica de expulzare a imigranţilor ilegali.

Europa încearcă din răsputeri să limiteze afluxul legal sau ilegal al cetăţenilor săi, mai ales a celor ce provin din ţările fostului bloc comunist. Dar aceeaşi Europă nu poate să înţeleagă că înainte de a-şi construi programe şi planuri antimigraţie, trebuie să accepte că orice cetăţean din Europa de Est, indiferent dacă este sau nu integrat, preferă să muncească pentru 1000-3000 de euro pe lună decât pe un salariu minim de 310 lei (RON) ca în România.

Evenimentele recente din Franţa, Germania, Belgia, vin să demonstreze că indiferent unde s-ar afla aceşti oameni, dacă nu au noroc, nu au. Pentru că fie în ţările sărace ale bătrânului continent, fie în ţările dezvoltate, ei sunt trataţi tot ca oamenii săraci ai lumii şi în afara declaraţiilor oficiale pompoase care nu pot să le rezolve problemele, ajunşi la capătul suferinţelor şi răbdării, aceştia se revoltă.

Haosul şi dezordinea nu reprezintă un atu pentru cei care nu au de partea lor decât dorinţa de a-şi făuri o viaţă mai bună, atât pentru ei cât şi pentru urmaşii lor. Dar deznădejdea este de multe ori cea care îi împinge pe oameni la lucruri extreme şi mai ales la gesturi supreme.

Ceea ce se întâmplă în ultimul timp în Europa de Vest vrea să demonstreze că, indiferent de statutul lor social, imigranţii renunţă la tot ce au pentru a-şi făuri o viaţă mai bună decât cea din ţările din care provin. Realitatea este cu totul alta şi, atunci, deznădăjduiţi, încearcă să atragă atenţia politicienilor dar şi semenilor lor. Nu contează preţul pe care-l plătesc. Esenţialul îl reprezintă semnalul de alarmă pe care-l trag pentru a abate atenţia tuturor asupra greutăţilor pe care le înfruntă zilnic. Şi toate acestea cu speranţa că ziua de mâine şi locul ales le va aduce mult mai multă bunăstare decât din locul natal.

Semnalul de alarmă tras de imigranţii din ţările civilizate vine să arate că dacă autorităţile locale şi guvernamentale nu se mobilizează pentru a aplana conflictele şi mai ales pentru a rezolva problemele economice şi sociale cu care se confruntă proprii cetăţeni, atunci gravele probleme vor fi transferate ţărilor civilizate din Europa, America, Asia etc., care confruntându-se cu acele probleme vor încerca, în special, să limiteze fenomenul imigraţiei prin legi dure şi nepopulare pentru cetăţenii străini, dar legale şi corecte pentru proprii cetăţeni.

Este un semnal de alarmă atât pentru România, cât şi pentru alte ţări care doresc să adere la UE. Indiferent de comentariile acestora, toată lumea trebuie să fie realistă şi să conştientizeze că fenomenul emigrării nu poate fi considerat un eveniment istoric, vechi şi ancestral dar repetabil atunci când nemulţumirile şi neîmplinirile propriilor cetăţeni se pot manifesta, violent sau paşnic, spre alte zone civilizate.

Normal ar fi ca evenimentele din Franţa să atragă atenţia oficialităţilor române că în orice moment putem deveni fitilul care declanşează explozia nemulţumirilor şi neîmplinirilor propriilor cetăţeni. Pentru că, în caz contrar vom face şi noi parte din cercul ţărilor din lumea a treia care doresc integrarea, dar o subminează prin propria inconştienţă a poporului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar al P.D. Au depus toţi. Nu e nimeni să citească.

Vă rog, mă scuzaţi, poftiţi domnul Ţundrea.

Domnul Ioan Ţundrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Amendament la Legea lustraţiei, in memoriam Mircea Vulcănescu".

În închisoarea de la Aiud, reputatul filosof, sociolog, economist şi profesor de etică, fost ministru, Mircea Vulcănescu murea de pneumonie, apărând cu trupul său un tânăr student, ultimele sale cuvinte fiind: Să nu ne răzbunaţi!

În memoria tuturor generaţiilor de elite care au murit în închisorile comuniste, neurâţiţi de ură şi răzbunare, în ciuda suferinţelor de neimaginat pe care le-au îndurat, vă propun să reflectăm creştineşte la necesitatea adoptării Legii de curăţire morală. Să ne amintim cu respect pentru că astăzi este 15 noiembrie de braşovenii şi ieşenii care au înfruntat în 1987 teroarea sistemului represiv.

Este meritoriu efortul colegilor liberali care au iniţiat acest proiect de curăţire morală, dar din respect pentru sacrificiul atâtor generaţii torturate, vă propun un amendament: semnatarul proiectului care se simte cu musca pe căciulă, cel puţin moral, din cauza apropierii îndelungate de familia dictatoare, să-şi retragă cu decenţă semnătura de pe acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. domnul Emil Radu Moldovan. Lipseşte. Ioan Munteanu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Pro sau contra".

După ce proiectul Legii camerelor de comerţ şi industrie a fost deja votat în Senat, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a amânat cu o sătămână dezbaterea pentru a se informa asupra conţinutului şi a şti ce trebuie exact să voteze.

Despre ce este vorba? În perioada decembrie '90 - octombrie 2002, potrivit Legii nr. 26/1990, oficiile Registrului comerţului erau organizate şi funcţionau pe lângă Camera de comerţ şi industrie, iar oficiul naţional al Registrului comerţului pe lângă Camera de comerţ şi industrie a României şi a municipiului Bucureşti. În aceste condiţii, taxele percepute reprezentau, subliniez, venit la bugetul Camerelor de comerţ şi industrie pe lângă care erau organizate. Camerele de comerţ şi industrie teritoriale nu erau subordonate Camerei de comerţ şi industrie a României. În consecinţă Oficiul naţional al Registrului comerţului care funcţiona pe lângă Camera României nu şi-a putut îndeplini atribuţiile prevăzute de Legea nr. 26/1990 referitor la structura organizatorică, dimensionarea numărului de personal, aplicarea unitară a normelor, stabilirea unitară a taxelor şi tarifelor cât şi a normelor de funcţionare interioară. La data de 11 octombrie 2002, Oficiul naţional al Registrului comerţului trece în subordinea Ministerului Justiţiei. Drept urmare, Oficiul naţional al Registrului comerţului, instituţie publică cu personalitate juridică, este finanţată integral din venituri proprii, are patrimoniu propriu, autonomie funcţională şi de decizie, iar serviciul public de ţinere a registrelor este prestat în mod unitar la nivelul întregii ţări.

Cât priveşte activitatea acestui serviciu public de interes naţional, este de subliniat încă un detaliu important. În majoritatea ţărilor din cadrul Uniunii Europene, ca şi în majoritatea ţărilor dezvoltate este organizat ca instituţie cu autonomie funcţională şi decizională aflat în subordinea unui minister: în 18 ţări sub autoritatea Ministerului Justiţiei, în 16 ţări sub autoritatea unui minister, iar în 3 ţări Camera de comerţ şi industrie este în subordinea Guvernului sau a administraţiei publice. Doar în două ţări, Italia şi Olanda, lucrurile nu stau aşa.

Cum se pune problema acestei propuneri de lege în Parlamentul României? O parte din parlamentarii din Coaliţia majoritară dar şi mulţi de la PSD şi de la PRM au susţinut propunerea ministrului Monica Macovei, şi anume ca Oficiul Registrului comerţului să rămână la Ministerul Justiţiei, dar, în programul de guvernare, Alianţa a promis retransmiterea Registrului comerţului la Camera de comerţ şi industrie, iar PNL a elaborat Proiectul Legii Camerelor de comerţ şi industrie care a fost deja votat de către Senat.

În ceea ce mă priveşte, susţin rămânerea Registrului comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei cu două argumente care ţin atât de logică cât şi de bun simţ:

1. Registrul comerţului a trecut la Ministerul Justiţiei în timpul guvernării PSD, iar avantajele constatate dovedesc fără tăgadă că multe decizii din perioada 2000-2004 au fost luate pentru binele ţării şi în conformitate cu legislaţia din Uniunea Europeană.
2. Al doilea argument, dacă mai era nevoie, ţine de latura financiară. În situaţia de acum şi care n-are rost să fie schimbată, banii se duc la bugetul ţării, aproximativ 16-20 de milioane de euro annual, în timp ce, în varianta liberală, ei se regăsesc în buzunarele unor persoane care deţin puterea în cadrul Camerelor de comerţ.

Deci, resping proiectul de lege propus de către colegii noştri.

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentaral U.D.M.R., domnul Becsek-Garda Dezso.

Domnul Becsek Garda Dezső-Kalman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-un studiu publicat la data de 10 iulie 2005, domnul Florian Bichir prezintă mafia lemnului din judeţul Bacău, pe Valea Trotuşului. Autorul articolului prezintă detaliat tentaculele mai multor reţele de tip mafiot care au devastat şi continuă să devasteze pădurile ţării. După anul 1998, ultima mare doborâtură de vânt pe teritoriul Ocolului silvic Gheorgheni, din cadrul Direcţiei silvice Harghita, această persoană şi-a început activitatea sa mafiotă şi în această zonă a ţării. Prin firma sa, Foresta Neamţ, şi cu sprijinul şefului de ocol Melles Elod, a directoarei tehnice Laczko Terezia şi a directorului Direcţiei silvice Ion Micu, a devastat pădurile din judeţul Harghita. Cu toate că aceste persoane sunt cercetate pentru diferite abuzuri în serviciu, în numeroase dosare penale, s-au ales numai cu schimbarea din funcţii, iar imensa pagubă materială cauzată de jaful din pădurile harghitene a rămas nefinalizate ori necercetate.

Astfel, rog insistent organele de specialitate sau abilitate ale statului să se autosesizeze şi să cerceteze cum s-au efectuat toate licitaţiile pentru firma lui Omar Hayssam în zona Lacu Roşu, Unitatea de producţie VII, Unitatea amenagistică de la 40-48, identificare după vechiul amenajament silvic, cu implicarea şefei fondului forestier de atunci al Direcţiei Silvice Harghita, ing. Szabo Maria.

Totodată, insist să se efectueze cercetările şi cu privire la punerea în valoare a materialului lemnos, verificarea folosirii ciocanelor silvice de marcat, delegaţiile emise de marcare în toate partizile pentru firma lui Omar Hayssam, actele depuse privitoare la controlul exploatării şi reprimire a partizilor conform regimului silvic.

Am ţinut să menţionez aceste aspecte datorită faptului că unii funcţionari de la Departamentul Pădurilor din cadrul Ministerului Agriculturii, organele de cercetare, uită să controleze toate aspectele silvice ce trebuie cercetate şi se rezumă numai la unele fapte menţionate de subsemnatul şi astfel trec peste problemele grave găsite pe teren sau în birou şi de multe ori gravele infracţiuni ale mafiei lemnului rămân muşamalizate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna Cornelia Ardelean.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se referă la egalitatea de şanse.

Ca membră a Comisiei pentru egalitate de şanse mă preocupă un subiect încă delicat în României: creşterea rolului femeilor în spaţiul public. Ignorată, marginalizată sau ironizată la noi, problema egalităţii de şanse este extrem de atent tratată şi monitorizată în Europa.

Baroneasa Emma Nicholson a solicitat Comisiei europene ca în negocierile cu România să se insiste asupra unor garanţii absolute ca acquis-ul comunitar în sfera drepturilor femeilor şi egalităţii şanselor să fie complet încorporat şi ca în dezvoltarea prezentă şi de viitor în sfera acestei politici să fie implicate cât mai mult posibil, atât Guvernul României cât şi societatea civilă.

Pentru ca România să intre în sfera ţărilor civilizate, care acordă oportunităţi egale de afirmare femeilor şi bărbaţilor, este încă nevoie să acţionăm la două nivele: cel al mentalităţilor şi cel al politicilor publice. Am observat că în mediul politic se consideră cu prea multă uşurinţă că factorii de decizie au făcut tot ce era de făcut în această privinţă şi că deficienţele evidente se datorează doar mentalităţilor care se corectează cu dificultate.

Cred că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Această concluzie mi-a fost întărită de dezbaterea publică pe care am organizat-o recent la Arad. Întâlnirea s-a bucurat de prezenţa a peste 70 de participanţi, majoritatea femei, şi s-a desfăşurat sub forma unui schimb de idei, pornind de la un studiu prezentat de sociologul Mihai Albu - derulat în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare -, studiu intitulat "Cercetare cu privire la capacitatea administraţiei centrale şi locale de a include dimensiunea de gen în implementarea politicilor publice".

Sociologul Mihai Albu a prezentat participanţilor o serie de concluzii interesante, dintre care voi aminti câteva: cea mai mare problemă identificată de această cercetare este grdul redus de cunoaştere a prevederilor legale în vigoare, atât la nivelul administraţiei centrale, dar mai ales la nivelul administraţiei locale. Studiul realizat a arătat clar faptul că perspectiva funcţionarilor publici asupra egalităţii de şanse este una aparţinând cunoaşterii comune, aceştia nefiind familiarizaţi cu legislaţia în vigoare şi neavând o perspectivă obiectivă, echidistantă asupra problemei. Un aspect periculos constant în timpul cercetării este cel care atribuie rezolvarea problemelor ce ţin de egalitatea de şanse preponderent femeilor.

Aşadar, studiul arată faptul că adoptarea unor legi sau inserarea în legislaţie a unor aspecte care favorizează egalitatea de şanse nu rezolvă problema nici măcar din perspectiva politicilor publice. Este nevoie de o strategie coerentă şi atentă prin care legislaţia să fie efectiv asimilată şi aplicată de către administraţia centrală şi locală, în aşa fel încât femeile să fie ajutate la modul real, şi nu doar pe hârtie, să devină actori principali pe scena publică.

Am remarcat, cu bucurie şi mândrie, prezenţa numeroasă în cadrul dezbaterii, interesul manifestat pentru problematica egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, propunerile participantelor privind o mai bună implicare a femeilor în procesul de decizie şi în viaţa politică, precum şi de asociere a acestora în judeţul Arad.

Colegele de la Arad, reprezentante locale ale tuturor formaţiunilor politice, ale serviciilor deconcentrate, reprezentanţi ai societăţii civile şi mass-media, precum şi aleşi locali au demonstrat astfel că este nevoie de solidaritate şi că barierele ideologice pot fi înlăturate atunci când trebuie atins un ţel comun.

În Parlamentul României sunt în proporţie de 10% femei şi 90% bărbaţi, în condiţiile în care populaţia României este alcătuită în proporţie de 51% din femei şi 49% bărbaţi. Este un raport ruşinos, care nu reflectă deloc raportul de competenţă şi pregătire profesională dintre sexe. Este încă o dovadă a faptului că şi la nivel înalt mai sunt multe decizii de luat pentru ca lucrurile să intre pe făgaşul normal, pentru a intra în normalitate.

Societatea românească este în acest moment ca un organism care îşi foloseşte deliberat doar jumătate din resursele care o propulsează înainte, ignorând aproape total cealaltă jumătate. Este o situaţie nefirească, o situaţie care trebuie schimbată.

Pledez pentru ca statul român să investească mai multe resurse în structuri guvernamentale viabile, care promovează real şi eficient interesele femeilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Viorel Pupeză. Nu este. Domnul Mihai Dimitriu, a depus. Ioan Munteanu, a citit. Ion Mocioalcă, nu. Atunci nu mai rămâne decât domnul Vasile Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică este intitulată "Nu vă mai bateţi joc de şcoală!"

Se spune că şcoala reprezintă liniile de fortificaţie ale unei ţări. Cu cât aceste întărituri sunt mai bine făcute şi mai solide, cu atât riscul ca acel stat să cadă pradă anarhiei, decăderii, neştiinţei, nefericirii este mai mic.

Din păcate, sunt partide care vorbesc foarte frumos de şcoală doar în campania electorală. Atunci aceste formaţiuni politice promit marea cu sarea învăţământului românesc, plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii profesorilor şi anunţă bugete îndestulătoare şi reforme care mai de care mai revoluţionare.

Trăim vremuri urâte. Dascălii au ieşit în stradă pentru a-şi cere drepturile, drepturi despre care cu mai puţin de un an în urmă li se vorbea atât de frumos de către actuala Putere. Să vi le aduc aminte? 6% din p.i.b. pentru învăţământ, salarii decente pentru cadrele didactice, un amplu program de modernizare a sistemului de învăţământ etc., etc.

Dar toate promisiunile au rămas doar vorbe în vântul de toamnă electorală. În acest moment, un profesor debutant, după cel puţin 4 ani de facultate, are un salariu mai mic decât un măturător de la "Salubris" - regia ieşeană care se ocupă de curăţenia oraşului.

În aceste condiţii, nu te mai miră deloc faptul că în ultimul an de zile profesorilor le-a ajuns cuţitul la os. Revendicările lor sunt oneste şi normale, dar actualul Guvern pare incapabil de a-şi respecta propriul program de guvernare.

Domnilor guvernanţi, iar aţi venit cu temele nepregătite în faţa populaţiei!?! Repetiţia bate la uşă! Aşa se întâmplă când vă bateţi joc de şcoală.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Domnul Claudius Zaharia, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea de astăzi aş dori să vorbesc despre noua Lege a administraţiei publice şi implicit să vă aduc la cunoştinţă noile sale reglementări.

Funcţionarii publici vor fi apolitici, mai bine plătiţi, iar necesarul de locuri de muncă va fi stabilit de comunitatea locală, nu de către Guvern, potrivit proiectului de modificare a Legii privind statutul funcţionarului public, iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Modificarea Legii statutului funcţionarului public este o cerinţă europeană, dar şi o măsură necesară pentru reforma în administraţie. În raportul de monitorizare al Comisiei Europene se înregistrează un progres limitat în ceea ce priveşte conceptul, stadiul de implementare şi eficienţa reformei funcţiei publice. Funcţia publică mai are nevoie de progrese înainte de a putea fi descrisă ca fiind apolitică şi profesionistă. Proiectul de act normativ transpune în domeniul funcţiei publice principiul descentralizării. Astfel, se face o distincţie clară între regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici de stat şi cei din administraţia publică locală.

Potrivit acestui proiect, concursurile de recrutare pentru funcţiile publice vacante din autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică locală urmează a fi organizate direct de către acestea, cu excepţia funcţiilor de conducere din domeniile protecţiei copilului, evidenţei informatizate a persoanei, financiar-contabilitate, urbanism şi arhitectură, resurse umane şi integrare europeană. Concursurile pentru ocuparea acestor funcţii vor fi organizate de către Agenţia naţională a funcţionarilor publici, datorită caracterului special al acestora.

ANFP va organiza, de asemenea, concursurile pentru ocuparea posturilor de secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, iar în domeniul auditului public intern va organiza concursurile atât pentru posturile de conducere, cât şi pentru cele de execuţie. Proiectul propune modificarea prevederilor legale privind categoria înalţilor funcţionari publici şi regândirea acesteia, astfel încât să includă, începând cu data de 1 ianuarie 2006, şi funcţiile publice de prefect şi subprefect.

O altă prevedere a acestui proiect, necesară pentru depolitizarea reală a administraţiei, este că înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere să nu poată candida în alegeri decât dacă renunţă la funcţia publică, legislaţia actuală permiţând funcţionarului public să candideze dacă se suspendă din funcţie pe perioada campaniei electorale şi a mandatului de demnitar.

Iată că PNL şi Alianţa îşi respectă Programul de guvernare.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu, domnul coleg.

Ultimul vorbitor din partea Partidului România Mare, domnul Costache Mircea. Nu. Ilie Merce. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează: "Antiromânismul şi extravaganţele radicalilor maghiari, din păcate, nu au dispărut o dată cu imperiul lor".

Ideea unei reglementări speciale privind statutul minorităţilor a apărut în România totdeauna în perioadă de criză profundă internaţională sau internă, situaţie în care s-a practicat şantajul. Astfel în 1939-'40 un statut al minorităţilor naţionale a fost adoptat sub regimul de dictatură regală, în condiţiile agresiunii Germaniei fasciste împotriva Cehoslovaciei şi Poloniei, având la bază pretextul relelor tratamente aplicate minorităţilor naţionale de către statele în care trăiau. România, pentru a scăpa de o asemenea acuză, a adoptat o legislaţie prin care se dădeau foarte multe drepturi minorităţilor naţionale, defavorizându-i pe românii din zonele unde trăiau şi minoritari.

În urma drepturilor şi privilegiilor primite ele nu au devenit loiale statului român, dovadă după Diktatul de la Viena care a dat Transilvania de Nord Ungariei, minoritatea maghiară s-a solidarizat pe deplin cu ocupantul şi a participat la toate atrocităţile antiromâneşti ale acestuia.

În 1945-1946 a fost adoptat un nou statut al minorităţilor naţionale, şi mai favorizant pentru acestea. Prin acest statut, în Transilvania de nord-est, regiune revenită la România prin Tratatul de pace de la Paris, deşi nu mai exista o stăpânire de jure, s-a instaurat o stăpânire maghiară de facto, iar cu sprijinul URSS, va obţine în 1952 crearea Regiunii Autonome Maghiare, un adevărat stat în stat, o Ungarie mică în România.

După 1989 şantajul a fost practicat tot de minoritatea maghiară. Erau şantajate partidele politice româneşti care doreau să ajungă la putere cu orice preţ, dar nu aveau susţinerea electorală necesară. Voturile minorităţii maghiare au fost totdeauna acordate celui care promitea mai mult, indiferent de culoarea politică.

În al doilea plan se folosea şantajul extern. Documentele unor instituţii internaţionale pe tema minorităţilor nu atentează la ideea de suveranitate a statului în care trăiesc şi minorităţi naţionale, asupra întregului teritoriu, şi exclud ideea de enclavizare pe criterii etnice, dar cererile minorităţii maghiare tind să depăşească în toate aceste planuri reglementările internaţionale, instituind un regim de discriminări pozitive care sunt, în realitate, discriminări reale la adresa românilor.

Toate acestea se găsesc în proiectul de lege înaintat de Guvern. Prin acest proiect de lege se doreşte crearea unui regim de stat în stat pentru minorităţile naţionale, dorit de o minoritate, şi se cunoaşte cine este. Acest regim duce la enclavizarea regiunilor locuite şi de minoritatea maghiară, singura care, aşa cum am spus, doreşte şi are această tendinţă, ca elemente ce în realitate să instituie obligativitatea organelor statelor de a traduce în practică toate hotărârile diverselor comitete ale minorităţilor naţionale. Este vorba de art. 11, în care se menţionează că autorităţile competente sunt obligate să ţină seama de voinţa reprezentanţilor minorităţii naţionale respective. Art. 21 alin. 1 menţionează că: "Autorităţile statului trebuie să consulte în mod obligatoriu reprezentanţii minorităţilor naţionale în legătură cu înfiinţarea sau desfiinţarea oricărei instituţii de cultură". Art. 22 "autorităţile administraţiei publice centrale, locale competente au obligaţia ca împreună cu reprezentanţii minorităţilor naţionale să conserve şi să pună în valoare monumentele istorice şi patrimoniul cultural aparţinând acestora" şi aşa mai departe.

Extrem de periculos pentru unitatea statului este şi art. 57 alin. 1 şi citez: "În sensul prezentei legi, autonomia culturală înseamnă capacitatea comunităţii naţionale de a avea competenţe decizionale". Mai mult decât atât, în art. 7 alin. 1 se menţionează posibilitatea ca Parlamentul, Guvernul sau autorităţile administraţiei locale să adopte actele normative prin care se vor delega competenţe proprii către consiliul sau, după caz, către comitetele judeţene respective ale minorităţilor".

Prin proiectul de lege se instituie un regim de discriminare a românilor în raport cu minorităţile, iar în domeniul învăţământului se preconizează restrângerea limbii române doar la predarea obiectului intitulat "limba română". Faptul acesta îi împiedică pe tinerii minoritari să înveţe limba oficială a statului, ceea ce este împotriva Convenţiei UNESCO privind lupta...

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Domnul coleg, 3 minute, vă rog.

Domnul Ilie Merce:

În concluzie, ca să închei, proiectul instituie doar drepturi pentru minorităţi, nu şi obligaţii, şi adoptarea acestuia ar înlătura prevederea constituţională privitoare la existenţa statului unitar naţional român şi ar crea perspectiva imediată a federalizării acestuia şi chiar a secesiunii unor regiuni.

În final, ca să-l parafrazez pe Petre Ţuţea, rămas mereu în actualitate prin maximele şi aserţiunile sale, care spunea: "În România nu există intoleranţă faţă de nici o etnie, dar unii o provoacă în permanenţă, cazul radicalilor maghiari care refuză cu obstinaţie normalitatea". Categoric PRM va vota împotriva acestui proiect de lege anticonstituţional, antinaţional şi antiromânesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al celor fără apartenenţă, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O să fiu foarte scurt, o să mă refer la trei probleme sociale cu care se confruntă în acest moment judeţul Cluj. Este vorba de Serviciul de Ambulanţă care, datorită faptului că sunt blocate posturile până la sfârşitul acestui an, a rămas la Huedin, în oraşul Huedin şi municipiul Gherla, fără şoferi şi fără medici, de asemenea, la municipiul Câmpia Turzii, care, printr-o hotărâre de consiliu local, a rămas fără căldură pe toată perioada iernii şi sunt peste 1000 de familii care deocamdată nu au nici o sursă de încălzire şi, de asemenea, la problema cu care se confruntă salariaţii de la SOMVETRA Gherla, unde, cu toate că acţionarul majoritar a trimis scrisoare oficială către AVAS în data de 9 noiembrie, prin care anunţa că se retrage, în data de 11 noiembrie a fost oprit gazul şi, în acest fel, activitatea este oprită.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Democrat, domnul deputat Liviu Miroşeanu, Constantin Traian Igaş, Laurenţiu Mironescu.

O voce din sală: Alexandru Mocanu.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Alexandru Mocanu? Mă scuzaţi.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Evaluarea dacălilor teleormăneni la ora adevărului".

Este de notorietate faptul că, la aproape un an de la schimbarea puterii politice din România, majoritatea funcţiilor din instituţiile publice, centrale şi locale continuă să fie ocupate de cei numiţi de către PSD. Reamintesc că la preluarea puterii, în decembrie 2000, prin 14 Ordonanţe de urgenţă, PSD a dat afară, într-o primă fază, peste 11.000 de funcţionari, plantând în locul lor propria clientelă. Apoi, conform principiului stalinist "cine nu e cu noi e împotriva noastră", liderii PSD au recurs la orice pentru a-şi atinge scopurile. Astfel, s-au dedat la intimidări, şantaj, ameninţări şi chiar la unele "execuţii silite", ca să spun aşa, care au culminat cu înregimentarea într-o singură zi a 21 de primari de municipii şi comune, plus preşedintele Consiliului judeţean Teleorman, toţi aleşi pe listele PD, ca să nu mai vorbim de racolarea a aproape 200 de consilieri locali şi viceprimari aleşi, de asemenea, pe listele PD.

Alianţa PNL-PD nu şi-a propus şi nu-şi propune să-i schimbe pe toţi numai pentru simplul motiv că au fost puşi în funcţie de către PSD. E nevoie de o evaluare atentă, riguroasă şi mai ales nepărtinitoare, care necesită timp. Pentru aceasta, recunosc, suportăm critici şi presiuni puternice, venite din interiorul organizaţiilor noastre care ne cer să procedăm la fel ca PSD în 2001. Pentru că nu suntem ca ei, cu toate riscurile, am ales să procedăm altfel, adică în limitele legii, fără a uita însă că avem datoria de a desfiinţa această caracatiţă, această reţea de interese murdare, ţesută de liderii PSD timp de 4 ani.

Tentaculele paralizante şi otrăvitoare ale acestei caracatiţe nu au ocolit nici învăţământul teleormănean. Speculând mentalitatea axată pe obedienţă a multor dascăli, teama acestora în faţa reprezentanţilor autorităţii, coroborată cu precaritatea materială a sistemului, grupuri de comando locale ale PSD au inventariat cu minuţiozitate opţiunile politice ale cadrelor didactice, atât cele aflate la conducerea şcolilor, cât şi pe cele ce "îndrăzneau" să critice abuzurile PSD sau, mai grav, să participe în timpul liber la întâlniri sau acţiuni cu membrii şi simpatizanţii altui partid politic.

Pe această bază, "decapitările" au fost hotărâte în laboratoarele PSD şi lansate în execuţie de mai marii sistemului, în frunte cu "vătaful" învăţământului teleormănean, ex-deputatul Ionel Marineci. Nimic nu i-a scăpat starostelui PSD-ist, deciziile dumisale fiind exclusiv politice, fapt care, practic, a condus ca în învăţământul teleormănean să opereze o adevărată "lege a junglei" politice. Competenţa, profesionalismul, verticalitatea sau atitudinea morală aveau să fie transformate în criterii de demitere a multor dascăli a căror enumerare aleatorie nu poate cuantifica frustrarea şi suferinţa celor ce li s-au limitat libertăţile democratice garantate de constituţie: dreptul la libera opinie şi afilierea liberă la o organizaţie ale cărei valori le împărtăşeşti.

Directori precum: Tatarici Marian, Burlacu Cristina, Negreanu Alexandru, Gherghiceanu Marcel, Haită Georgeta, Şuţă Eugenia, Popa Ion, Catană Constanţa, Tânţariu Mariana, Niţă Elena, Borgovan Tudora, Stoenescu Cicerone, Sorescu Nicolae, Duminică Dumitru, Nica Rodica şi lista poate continua, au fost victimele regimului dictatorial instaurat de PSD în judeţul nostru începând cu 2001. Nici unui membru al unui alt partid decât PSD nu i s-a mai permis să fie inspector, director, şef de cerc în învăţământul teleormănean, ori să facă parte din vreun eşalon de formare, perfecţionare etc.

Multe unităţi şcolare s-au transformat în adevărate fief-uri PSD care, la adăpostul protecţiei asigurate politic, şi-au permis să vândă examene, să acţioneze discriminatoriu şi nelegal în privinţa transferurilor şcolare, a examenelor de corijenţă şi bacalaureat, a mişcării elevilor, iar unii inspectori, cu aroganţa şi arivismul caracteristic PSD, au determinat să fie pontaţi în fals la diverse şcoli, de unde au încasat fraudulos sute de milioane de lei vechi, fără să ajungă să ţină măcar o oră de curs. În schimb, condica de prezenţă şi statul de plată au fost semnate şi, culmea obrăzniciei şi neruşinării, au încasat şi spor de mediu rural, ba chiar şi prime din fondul de 2%. În acelaşi timp însă, decontarea cheltuielilor de transport pentru cadrele didactice, în multe şcoli s-a făcut după bunul plac al directorului PSD-ist care, când a fost vorba pentru sine, a avut grijă ca, ajutat de un primar complice sau pămpălău, să-şi plătească şi câte 36-40 de ore pe săptămână, în loc de maxim 16. Toate sesizările de acest gen trebuie cercetate atent.

Politizarea şcolilor a fost excesivă, mergând până la scoaterea în stradă a elevilor şi folosirea lor în campania electorală la lipit afişe şi distribuirea materialelor de propagandă, maculându-le în mod grosolan inocenţa copilăriei.

Pe toată perioada guvernării PSD, în spatele partidului atotputernic s-a ascuns lipsa de profesionalism managerial, de caracter şi de verticalitate a conducătorilor multor instituţii de învăţământ, iar acţiunea de evaluare a directorilor, aflată astăzi în plin proces, a scos deja la iveală carenţe grave şi impardonabile, de care aceştia sunt făcuţi răspunzători. Dar, vai, în apărarea lor sar colegii din PSD care încearcă disperat, în presă ca şi în media audio-video, să ponegrească actuala conducere a Inspectoratului şcolar judeţean Teleorman, aducând acuze grave de politizare a învăţământului şi ridiculizând corectitudinea, buna credinţă şi discernământul de care se dă acum dovadă. Chiar dacă reclamaţiile lor ar fi întemeiate, pe ei nu-i mai crede şi, mai ales, nu-i mai compătineşte nimeni, ştiindu-i de ce au fost în stare.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă rog să încheiaţi, domnul coleg.

Domnul Alexandru Mocanu:

În încheiere, solicit conducerii Inspectoratului şcolar judeţean Teleorman să acţioneze cu şi mai multă fermitate în a înlătura toate practicile nocive ce s-au cuibărit în şcolile din judeţul nostru, precum şi pe cei care le-au iniţiat, susţinut şi tolerat. Ei trebuie să răspundă pentru asta în faţa instituţiilor abilitate. Cer asta pentru că, în campania electorală, înainte de toate, am promis teleormănenilor dreptate şi adevăr. Pentru a face dreptate şi a instaura adevărul în învăţământul teleormănean nu este nevoie de bani, ci numai de voinţă politică. Faceţi-vă, aşadar în continuare datoria, conform legii, ştiind că ministerul şi toate instituţiile statului vă sunt alături şi mai ales vă sunt alături toţi oamenii de bună-credinţă.

Mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Marius Iriza:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare s-a pronunţat de nenumărate ori împotriva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, o instituţie parazitară, care nu face nimic altceva decât să arunce pe piaţă dosare, de multe ori contrafăcute, evident, la comandă politică.

CNSAS a fost înfiinţat prin Legea nr. 187/7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică.

Ca o părere personală cred că apariţia CNSAS a fost un atentat la siguranţa naţională, în condiţiile în care în posesia lor a intrat un fond arhivistic şi documentar extrem de complex.

Nu sunt în mod direct în nici un fel afectat de această lege şi fac precizarea în condiţiile în care generaţia mea şi cele mai tinere nu mai au nevoie de această eternă vânătoare de vrăjitoare. Nu mai vorbim de persoanele care s-au tot perindat prin acest consiliu în ultimul timp. Înfiinţat pentru o perioadă de 6 ani, mandatul său expiră în mai puţin de o lună, adică în decembrie 2005, ceea ce este corect, deoarece ideea a fost că instituţia îşi va încheia mandatul după 6 ani.

Şi mai surprinzător este faptul că la o structură de aproape 250 de angajaţi, bugetul instituţiei a crescut enorm, fiind majorat faţă de 2004 cu un procent de 57,6%. Pentru anul 2006 este prevăzut un buget de aproape 120 de miliarde, şi asta în condiţiile în care actuala guvernare solicită în permanenţă instituţiilor statului un buget de austeritate.

Dacă ne uităm însă în bugetul propus pentru CNSAS, vedem că acolo sunt salarii de peste 50 de milioane, aproape un miliard alocat pentru deplasări în străinătate, chiar şi alocaţii pentru locuinţe. În concluzie, propunem Parlamentului României să nu mai prelungească mandatul acestei instituţii, repet, parazitare, pentru alţi 6 ani, iar Guvernului să regândească bugetul instituţiei, astfel încât să asigure salariile membrilor CNSAS până în martie 2006, când le expiră şi acestora mandatul, deoarece au fost aleşi la câteva luni după înfiinţare, iar bugetul să fie redistribuit, o parte către Ministerul Apărării Naţionale pentru a asigura respectarea obligaţiilor asumate în plan extern, iar restul către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Ultima intervenţie, a domnului deputat Tamas Sandor, Grupul parlamentar al UDMR.

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să informez plenul Camerei Deputaţilor şi totodată să mă adresez cu respect domniei sale, Gheorghe Flutur, ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale.

În numele cetăţenilor producători de sfeclă de zahăr, mă adresez cu respect plenului şi domnului ministru cu rugămintea să găsească o soluţie de a scoate pe producători din labirintul imposibil de parcurs, creat de legislaţia în vigoare.

În fapt, sunt contactat de săptămâni întregi de cetăţeni producători agricoli şi de reprezentanţi ai autorităţilor locale care m-au informat că deşi Hotărârea de Guvern nr. 65/2005 este stimulatoare pentru cei interesaţi, totuşi este practic imposibil să beneficieze de sprijinul acordat de stat.

Pentru a beneficia de sprijinul direct al statului pentru produsul de sfeclă de zahăr, în conformitate cu alin. 1 al art. 6 din amintita hotărâre de Guvern, solicitantul, printre altele, trebuie să prezinte şi, citesc: "acte doveditoare ale încasării contravalorii mărfii livrate".

În cazul sfeclei de zahăr, contravaloarea cantităţii sfeclei de zahăr marfă livrată o reprezintă zahărul. Din punct de vedere tehnologic procesatorul, adică Fabrica de zahăr din Bod, nu poate efectua plata în zahăr până la 31 decembrie 2005 către toţi producătorii care au predat sfecla de zahăr până în prezent. Având în vedere această stare de fapt, producătorii care nu fac dovada primirii zahărului nu beneficiază de sprijinul acordat de stat.

Milioane de cetăţeni români au salutat decizia Guvernului Tăriceanu de a sprijini producătorii agricoli, inclusiv pe cei care produc sfeclă de zahăr, iar acum stăm în faţa unei situaţii în care producătorii au toate condiţiile împlinite, dar din lipsa acestui act, nu vor beneficia de sprijinul acordat.

În consecinţă, vă rog, domnule ministru, rog Ministerul Agriculturii să analizeze această problemă şi să găsească o posibilitate de a rezolva problema zecilor de mii de producători de sfeclă de zahăr din România.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Cu asta închidem şedinţa de astăzi.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Antal Árpád-András:

Ca deputat al Uniunii Democrate Maghiare din România doresc să reiterez o declaraţie politică din aprilie, când vorbeam despre alegerile din Partidul Social Democrat şi mi-am exprimat speranţa că fără Ion Iliescu acest partid se va îndrepta spre o social-democraţie europeană. Vă spun sincer că m-am bucurat de victoria domnului (sau totuşi tovarăşului???) Mircea Geoană. Astăzi constat că m-am bucurat degeaba. Vorbind despre Iliescu şi PSD am declarat atunci că "anii, modificările de nume, alegerile, oamenii tineri apăruţi prin preajma lui nu au schimbat nimic. I-am băgat pe toţi în aceeaşi oală. Să lucrezi, să asculţi sau să votezi cu Iliescu mi se părea a fi deja o chestiune de atitudine faţă de însăşi comunismul. Practic, cu acceptarea acestuia, cu învăţăturile, valorile şi metodele sale."

PSD-ul nu s-a schimbat! Dovadă stau plimbările lor din zilele trecute prin Covasna şi Harghita, care nu au decât un singur mesaj: că domnii n-au înţeles din acest Statut al legii minorităţilor decât că este o vacă bună de muls pentru a mai câştiga capital electoral.

Pentru oricine are bunăvoinţa să citească acest proiect este limpede că el nu se adresează primordial maghiarilor din cele două judeţe, ci acelor comunităţi etnice care trăiesc în minoritate. De fapt, în mod paradoxal, beneficiari ai unei asemenea legi ar putea fi tocmai românii pe care domnii Geoană et. comp. s-au dus să-i apere zilele trecute din goana maşinii.

Români care se pare că s-au săturat de acest tip de protectorat. Într-un editorial semnat de Dan Manolăchescu într-un cotidian de limba română din Covasna, intitulat "Uite cine moare de grija noastră!", acesta scrie că: "Unii domni din Bucureşti se folosesc de această trambulină electorală, care s-au dovedit a fi problemele noastre, ale românilor de pe aici, pentru a mai câştiga puţină atenţie, însă ar fi ideal dacă aceşti binevoitori ar respecta principiul din medicină "primum non nocere" - în primul rând să nu faci rău". Un alt domn, primar de naţionalitate română al unui orăşel din judeţul Harghita a avut demnitatea să-i spună în faţă delegaţiei P.S.D.-iste "Sunteţi mult prea pătimaşi politic şi vă daţi români numai când sunteţi între români. Noi, aici, suntem departe de Bucureşti. Marile probleme le avem noi cu noi, şi nu noi cu ei. Câţi dintre noi ştim imnul, respectăm tradiţiile, cum o fac ei? Mă revolt când văd aceste scene penibile".

Însă în mod evident gândul la eventualele alegeri anticipate îl face pe liderul PSD să acţioneze în consecinţă. Discursul naţionalist încă mai poate aduce - din păcate - voturi în anumite regiuni ale României. Paradoxal însă, nu în Ardeal. Ar trebui ca domnii Geoană şi Năstase să se consulte cu specialiştii lor, cum ar fi domnii Alin Teodorescu sau Vasile Dâncu. Ar putea astfel afla de exemplu că marea majoritate a mandatelor P.R.M.-ului nu mai vin din Ardeal.

Plimbările prin zonele secuieşti cu tricolorul în mână nu mai aduc voturi în Ardeal.

Doamnelor şi domnilor, stimaţi ascultători,

Astăzi, între Mircea Geoană şi C.V.Tudor găsesc o singură diferenţă, şi anume faptul că primul este diplomat de meserie. În rest, aceeaşi funcţie, aceeaşi mesaj...

Este evident că PSD-ul este acum supărat pe UDMR şi doreşte să se răzbune. În loc să-şi vadă propriile greşeli şi să analizeze de ce nu l-au votat ungurii din Covasna pe Năstase loveşte mârşav şi încearcă să-şi elimine fostul partener. Nu noi suntem de vină de eşecul electoral al domnului Năstase. Liderul partidului din Covasna, Adrian Căşuneanu Vlad, fost deputat PSD, a dinamitat ani la rând relaţiile interetnice cu asemenea discursuri.

Cred şi eu că le este greu acum P.S.D.iştilor. Au rămas în barca opoziţiei, alături de P.R.M.işti. Probabil s-au molipsit de la atâta stat împreună. Iar cel mai greu le e mai ales faptul că ştiu că nu vor mai găsi un partener politic atât de loial, atât de principial, atât de consecvent ca UDMR.

Stimaţi ascultători!

În urmă cu 6 luni spuneam că: "M-aş bucura ca domnul senator Iliescu să-şi facă un partid propriu, nu pentru că vreau să se rupă P.S.D.-ul, ci pentru a vedea cine mai votează azi Ion Iliescu, cine mai crede în învăţăturile, valorile şi metodele acestuia."

Azi însă ne dăm seama că cei ce se aseamănă se adună, la PSD nu putem vorbi despre reformişti, şi în cazul revenirii le putere, ţara ar fi condusă de aceeaşi oameni cu mentalităţi comunisto-securiste.

Vă mulţumesc.

Doamna Monalisa Găleteanu:

În cele 30 de zile de când bugetul educaţiei a devenit motiv de demisie ministerială, dar mai ales de grevă a cadrelor didactice şi a studenţilor, s-au vehiculat de către reprezentanţi ai puterii tot felul de cifre şi procente. Potrivit statisticii publicate de Comisia European în acest an, mai mult de jumătate din ţările membre şi cele candidate la UE alocă educaţiei între 5 şi 6% din p.i.b. Suedia şi Danemarca depăşesc chiar procentul de 7%. La polul opus se află România şi Bulgaria, singurele ţări europene care alocă mai puţin de 4%, dar Bulgaria are un buget mai mare decât România cu câteva sutimi de procent. Alocarea pentru educaţie a doar 3,7% din p.i.b. a pus lacătul la porţile a jumătate din facultăţile româneşti de stat, licee, şcoli generale şi chiar grădiniţe. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar au declanşat luni, 07 noiembrie 2005, greva generală pe termen nelimitat.

Studenţii, membri ai Uniunii Studenţilor din România (USR) şi ai Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), au cerut decontarea abonamentelor RATB, bani mai mulţi pentru burse şi cazarea în cămine, precum şi condiţii mai bune de studiu în laboratoare. Profesorii sunt dispuşi să nu intre la clasă până când nu vor primi cele 6 procente din p.i.b. pentru 2006, elaborarea Proiectului Legii salarizării în sistemul bugetar, prin care salariile să se dubleze până la 1 ianuarie 2007, salarii minime de 250 euro, subvenţii pentru carte - de 200 de euro pe an, tichete de masă pentru toţi angajaţii şi prima de vacanţă.

În cadrul dezbaterilor care au avut loc vineri 11 noiembrie 2005, liderii sindicali din învăţământ au reuşit să obţină, după ore întregi de negocieri, o creştere cu 8% a salariilor cadrelor didactice în 2006 - raportat la o inflaţie medie estimată de circa 5,5% - aplicată în două tranşe, respectiv 45% de la 1 ianuarie şi 55% de la 1 octombrie. Această creştere salarială presupune fonduri suplimentare de 5.543 miliarde lei vechi.

Ministrul de stat Gheorghe Pogea - reprezentantul Guvernului la negocieri - le-a mai propus liderilor sindicali alocarea a 1.670 miliarde lei vechi prin rectificarea bugetului pe 2005, pentru plata în acest an a salariilor din învăţământul preuniversitar, precum şi 350 miliarde lei vechi pentru finanţarea de bază a învăţământului universitar. El le-a mai promis sindicatelor 100 miliarde lei vechi pentru dotarea bibliotecilor cu carte şcolară în 2006 şi a asigurat că pînă în iunie 2006 va fi elaborat - cu consultarea şi a federaţiilor din învăţământ - un act normativ privind întregul sector bugetar, în care educaţia va avea un capitol special.

În ceea ce priveşte cererea profesorilor pentru un salariu minim brut de 250 de euro în 2006, ministrul a spus că în Programul de guvernare este prevăzută pentru acest domeniu o rată de creştere care depăşeşte media salariului din economie. El a arătat că întregul buget al Ministerului Educaţiei şi Cercetării pe 2006 este cu 12,3% mai mare faţă de fondurile alocate în acest an şi a precizat că toate veniturile suplimentare care vor fi obţinute la buget vor fi alocate şi în cursul anului viitor cu prioritate educaţiei, ceea ce, de fapt, nu se regăseşte în sumele reale alocate educaţiei.

Greva din învăţământ, deja cea mai lungă, ca durată, din ultimii ani, pare că va continua şi în această săptămână. Doar studenţii au anunţat că îşi încetează protestul, fapt ce nu poate aduce reluarea cursurilor, atâta vreme cât profesorii rămân fermi pe poziţie.

În fapt, toate promisiunile privind majorarea bugetului alocat educaţiei pentru 2006 sunt din nou amăgiri din partea actualei puteri, încă o demonstraţie de demagogie politică pentru că, în realitate, sumele aferente de la bugetul de stat reprezintă doar 3,9%, şi nu 5% din p.i.b., aşa cum prevede protocolul cu sindicatele din învăţământ.

Consider că limita umilinţei la care sunt supuse cadrele didactice a devenit una de neacceptat şi este de neconceput semnarea unui protocol care ştirbeşte demnitatea unei categorii socio-profesionale, şi anume întregul corp profesoral din România, direct responsabil de modelarea, formarea şi educarea tinerei generaţii.

Domnul Mihai Dumitriu:

«Greva din învăţământ - povestea "Scorpionul şi Broasca"»

În 2004, Alianţa D.A. a scos pe piaţă un program de guvernare din care reieşea că în învăţământ avea să curgă numai lapte şi miere.

Citez dintr-o scrisoare personalizată care a fost vârâtă în cutiuţele poştale a mii de cadre didactice, anul trecut, în timpul campaniei electorale.

"Stimate domnule profesor, m-am gândit bine ce responsabilităţi îmi asum prin candidatura mea la Preşedinţia româniei.

Trebuie să fac România să funcţioneze, să devină performantă. Însă nici o ţară nu poate progresa dacă educaţia şi învăţământul nu sunt considerate şi în fapte, nu numai în vorbe, prioritate naţională.

Eu doresc să înfăptuiesc acest lucru. Vă asigur că niciodată educaţia nu va fi "Cenuşăreasa" bugetelor de stat.

Cu sinceritate, Traian Băsescu".

Nimic din ce le-a promis Traian Băsescu, nimic din Programul de guvernare al Coaliţiei penlisto-democrate nu s-a respectat. Chiar dacă nu le-a prea plăcut şcoala, premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu ar trebui să facă puţin efort şi să recunoască, în faţa dascălilor, că i-au minţit.

Băsescu a uitat că a obţinut poziţia cea mai înaltă în stat numai cu ajutorul intelectualilor.

Guvernul oferă un buget de 5% din p.i.b. pentru educaţie, dar numai pe hârtie. În realitate, aceşti bani nu există, ei urmând să provină cel mai probabil din credite şi vor fi alocaţi în urma unor rectificări.

"Descălecarea" preşedintelui Băsescu la Guvern, la masa negocierilor dintre sindicate şi Guvern, pentru a culege roadele, este caracterizată de unii ziarişti, pe bună dreptate, vampirism politic, iar de alţii, Traian Băsescu, acuzat de ipocrizie.

Traian Băsescu a dat "şah" profesorilor.

La fel ca în povestea cu scorpionul şi cu broasca - asta este firea lui şi nu îl putem schimba noi.

Corpul didactic, profesorii şi învăţătoriii, nu se lasă din nou ademeniţi, manipulaţi de promisiuni deşarte de la o guvernare de dreapta, de un preşedinte care are ca principală grijă conservarea imaginii PD.

Vă las pe dumneavoastră să judecaţi cele prezentate mai sus, în speranţa că veţi avea puterea să înţelegeţi, să analizaţi şi să procedaţi în consecinţă.

În calitate de parlamentar din partea PSD, ca om politic social-democrat şi om de şcoală cu o activitate de peste 10 ani în cadrul Inspectoratului şcolar judeţean, susţin demersurile personalului din învăţământ pentru obţinerea unui buget mai mare pentru educaţie, pentru salarii decente, pentru condiţii normale de învăţare. PSD a fost şi este alături de dumneavoastră, stimaţi colegi.

Povestea negocierilor dintre sindicate şi Guvernul Tăriceanu, dintre sindicate şi Traian Băsescu este asemănătoare cu povestea "Broasca şi Scorpionul".

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile-Filip Soporan:

Declaraţie politică intitulată "Afectăm sau nu libera circulaţie a cetăţenilor României?"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Carta drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, la art. 13, specifică: "Orice persoană are dreptul de a-şi alege în mod liber domiciliul şi reşedinţa, de a se deplasa în cuprinsul ţării, de a ieşi din ţară sau de a reveni oricând, în conformitate cu legile în vigoare, care însă nu pot contraveni drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de prezenta Cartă", iar Constituţia României, la art. 25, prevede că:

1. Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
2. Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.

Conform acestor documente fundamentale, libera circulaţie este atât o libertate, cât şi un drept. Statul român trebuie să fie garantul libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului.

Guvernarea PSD a reuşit eliminarea vizelor pentru cetăţenii români, dreptul şi libertatea acestor oameni care au fost destul umiliţi stând la cozi, zile întregi, la ghişeele ambasadelor, pentru a obţine o viză.

Ceea ce aţi reuşit dumneavoastră, domnilor guvernanţi, este o limitare a acestui drept printr-o birocraţie excesivă, nişte proceduri care nu fac altceva decât să impună un stres şi o tensiune suplimentară asupra cetăţenilor care doresc să plece din ţară. Ne aducem cu toţii aminte de umilinţele la care i-aţi supus pe cetăţenii români care se întorceau din străinătate, de la muncă, sau fiind plecaţi în alte scopuri, cănd le-au fost reţinute paşapoartele la vamă. În marea lor majoritate aceşti oameni veneau în vacanţă în România, să-şi viziteze familiile, rudele şi prietenii pe care doar ei ştiu de când nu i-au văzut. Surpriza pe care le-au făcut-o autorităţile a fost aceea că aceştia au fost nevoiţi să umble şi să stea la cozi interminabile, zile întregi, după documente, traduceri şi apoi la oficiile de eliberare a paşapoartelor, pentru a-şi recupera documentele. Aceşti oameni s-au întors în România pentru a se odihni şi relaxa după un an de muncă, iar autorităţile noastre competente i-au făcut să-şi piardă timpul pe la tot felul de ghişee.

Cu siguranţă că unii dintre compatrioţii noştri creează probleme în statele Uniunii Europene, cu siguranţă că migraţia ilegală şi traficul de persoane au devenit fenomene care creează probleme atât partenerilor noştri europeni, cât şi autorităţilor române. Dar actuala guvernare a găsit cea mai eficientă metodă - limitarea dreptului şi libertăţii cetăţenilor români de a circula liberi, cetăţeni care sunt suspectaţi de autorităţi că încalcă legea. Mă întreb atunci, dacă în România anului 2005 funcţionează prezumţia de nevinovăţie. E mult mai uşor să-l determinăm pe contribuabilul român să se apere şi să dovedească că nu e un infractor şi nu încalcă legea, decât să eficientizaţi instituţiile abilitate în rezolvarea fenomenelor de imigraţie ilegală şi trafic de persoane.

Ca urmare, vă solicit, stimaţi guvernanţi, să-mi răspundeţi la următoarele întrebări.

În baza căror cerinţe ale Uniunii Europene a fost modificat ghidul destinat cetăţenilor români care călătoresc în străinătate?

Cum veţi soluţiona dorinţa unui cetăţean român care are la el o sumă suficient de mare încât să-i asigure mai mult decât strictul necesar şi care vrea să facă un circuit în Europa, şi să se cazeze acolo unde doreşte?

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică intitulată "Oare ce de nu putem să ne rupem de trecut?";

A devenit deja o realitate că sunt foarte puţin aceia care să nu fie tentaţi, atunci când ceva nu corespunde aspiraţiilor iniţiale, să dea vina pe alţii. Sunt pomenite conjuncturi defavorabile, situaţii neprielnice sau orice altceva care să scuze insuccesul sau eşecul. Astfel de demers poate fi trecut cu vederea la oamenii simpli, dar nu mai are nici o noimă când este vorba despre oameni aleşi să preia treburile ţării. A devenit tradiţie ca un an de la preluarea puterii să ne ocupăm cu "dezgroparea morţilor", ca o scuză a propriei neputinţe. Şi ceea ce practică astăzi Alianţa "Dreptate şi Adevăr" este un artificiu ieftin de imagine. Să tot spui obsesiv că trebuie să te lupţi cu "gravele carenţe lăsate de guvernarea PSD" a intrat deja în derizoriu.

Greaua moştenire de la Burebista până în zilele noastre a devenit o fixaţie cu care foarte mulţi demnitari îşi încep discursurile în care îşi motivează propriile nerealizări. Inundaţiile, starea precară a agriculturii, învăţământului, sănătăţii sunt reproşuri care se aduc vechilor guvernanţi. Actuala putere pierde mult prea mult timp pentru a da vina pe greşelile celor care au guvernat înaintea lor şi mult mai bine.

Oare nu ar fi mult mai important ca autorităţile să facă ceva, să-şi dovedească profesionalismul şi competenţa în rezolvarea problemelor. Văicărelile nu au ţinut şi nu vor putea să ţină de cald, în locul acţiunilor concrete prevăzute în mult nerespectatul program de guvernare. Este vizibil cu ochiul liber că este o corelaţie directă între neputinţa de a realiza acţiuni concrete şi volumul acuzelor aduse celor care au gestionat varii domenii în fosta guvernare.

Populaţia nu mai este interesată de ce a făcut fosta guvernare. Electoratul a votat cât a votat această Alianţă ruptă de prezent şi ancorată în perioada de tristă amintire 1996-2000, pentru că a dorit schimbarea, şi-a pus speranţe în cuvintele lor, nu în văicăreli de duzină.

Trecutul îi determină pe actualii guvernanţi să nu-şi îndeplinească uitatele promisiuni din programul de guvernare, să nu poromoveze politici sănătoase pentru economie, agricultură, învăţământ, sănătate? Oare "blestemul grelei moşteniri" împiedică construcţia autostrăzilor din România? Se imputează fostei guvernări că majorările de preţuri au fost stabilite cu FMI, dar spre ce ne îndreptăm acum, nu spre o explozie a preţurilor? Unde este minciuna: în promisiunile electorale sau în justificările "tip scuză, de căutare a unui "ţap ispăşitor", - ori în amândouă?

Când v-aţi elaborat programul de guvernare oare cunoşteaţi serios parametrii economici ai ţării? Dacă da, şi în pofida acestora aţi difuzat totuşi programe fanfaroane - aceasta se traduce simplu: demagogie scandaloasă; dacă aţi adoptat programele fără cercetarea realităţilor - aceasta înseamnă superficialitate şi iresponsabilitate.

Pasarea răspunderilor spre alţii nu poate soluţiona adevărata dumneavoastră tragedie - faptul că aţi ajuns la putere şi a venit etapa când sunteţi confruntaţi cu problema îndeplinirii propriilor promisiuni irealiste.

Nerealizările actualei guvernări demonstrează absenţa în cadrul coaliţiei a unor competenţe manageriale. Este o reală incapacitate a Puterii de a continua procesul de reformă din punctul în care l-a lăsat PSD şi de a crea o diferenţă pozitivă în raport cu acesta. Nu fosta guvernare trebuie găsită ca scuză, ci certurile şi neînţelegerile persistente care tulbură de aproape un an viaţa politică. Partidele venite din opoziţie cu un mandat teoretic de patru ani trebuie să pornească cu motoarele în plin şi să menţină un ritm susţinut al reformelor, nu să se eschiveze în disculpări ieftine, cu discursuri cosmetizate.

Minciuna are picioare scurte, iar poporul s-a săturat de acest demers dramatic smiorcăit.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

De ce programe naţionale de protecţia copilului?!

Şedinţa de guvern din 10 noiembrie a avut ca prim punct pe ordinea de zi elaborarea si completarea unor acte normative cu privire la programele naţionale din domeniul protecţiei copilului. Probabil că unii se întreabă de ce este nevoie de programe naţionale în acest domeniu şi nu de programe derulate punctual prin Direcţiile de Protecţia Copilului care să raspundă unor nevoi locale in acest domeniu.

In perioada de timp de aproximativ cincisprezece ani de cand problemele grave ale României în domeniul protecţiei copilului au fost expuse, recunoscute si cerute a fi rezolvate, toţi marii finanţatori de pe piaţa mondială au avut proiecte derulate prin diverse organizaţii sau instituţii la noi în ţară. Nu a existat nici un fond de finantare care sa nu prevada la componenta sociala sume posibil a fi accesate pe domeniul drepturilor copilului, protecţiei sociale a copilului, integrarea lui în societate, dreptul la educaţie etc.

S-au derulat sume importante de bani în acest domeniu, unele programe dovedindu-şi clar eficienţa, altele având rezultate doar la nivel local, unele nepliindu-se pe realitatea sociala a României şi ramânand doar la nivel de incercare. Societatea civilă şi-a dezvoltat expertiza, a pregatit un numar impresionant de specialişti, a colaborat cu instituţiile statului, a initiat procese de legiferare pe diverse componente. Este o activitate deosebit de bogata si laborioasa care a dus la constientizarea sociala a problemei protectiei copilului si la formarea constiintei civice cu privire la raspunsurile pe care societatea trebuie sa le aiba in acest domeniu.

Consider că am ajuns în punctul în care toate aceste "modele" de acţiune elaborate de societatea civilă trebuie "exportate" in comunitate si trebuie preluate ca si mod de abordare a problemelor. Finanţatorii internaţionali consideră că momentul susţinerii unor programe punctuale a trecut si cer aplicantilor protocoale de angajament reciproc incheiate cu autoritatile, locale, regionale, nationale, cer variante de sustenabilitate pe termen lung si cer implicarea societatii in ansamblu. Politica de selectie a cererilor de finantare nu mai prevede asistenta in proiect a unui numar dat de cazuri ci elaborarea de proceduri standard de abordare a anumitor cazuri, formalizarea si internalizarea sistemelor europene de asistenta "

In acest sens salut initiativa guvernului de a ne pune in discutie programe nationale in domeniul protectiei copilului, de a se implica plenar in abordarea acestei probleme. Initiativa guvernului este un pas important in sublinierea raspunderii sociale pe care statul roman o are in ceea ce priveste cresterea, educatia si protectia viitorului cetatean al Europei.

Doamna Mira Anca Petrescu Mărculeţ:

Declaraţie politică: "Palatul Parlamentului - ţintă de atac a primului-ministru"

Ieri, primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, în cadrul lansării unor propuneri de oportunităţi pentru investiţii noi în Bucureşti, a făcut o serie de aprecieri deplasate referitoare la edificiul în care se desfăşoară activitatea Parlamentului României, aprecieri care îl descalifică.

Lăsând la o parte anumite soluţii cu totul nepotrivite promovate cu ocazia ofertării de oportunităţi în Capitală, doresc să mă refer la calificativele date de Călin Popescu Tăriceanu acestei clădiri şi la faptul că îşi exprimă în mod incredibil dorinţa ca ea să fi fost dărâmată.

Este inadmisibil ca un prim-ministru al României să propună public demolarea sediului Palatului Parlamentului.

Totodată, este incalificabil faptul că-şi permite să califice clădirea în care lucrează Parlamentul României ca fiind un "monument al kisch-ului", fără a avea pregătirea profesională necesară, când este ştiut faptul că această clădire intens mediatizată este cunoscută şi apreciată pe plan internaţional. Domnia sa adaugă la aceste aprecieri şi părerea de rău că acest edificiu este o clădire simbol, ţintă a vizitatorilor străini. Modul în care se exprimă şi se manifestă în public dovedeşte că domnia sa nu are capacitatea să facă o minimă şi reală analiză acestei clădiri.

De fapt, domnul Călin Popescu Tăriceanu transformă criteriile estetice în armă politică împotriva preşedinţilor celor două Camere, discreditând din poziţia de prim-ministru o clădire care în momentul de faţă este sediul Parlamentului român şi totodată sediul unui Centru Internaţional de Conferinţe care a găzduit importante reuniuni internaţionale, îmbunătăţind imaginea României în lume.

Această atitudine dovedeşte grave carenţe de comportament. A transferat în plan oficial clevetelile anumitor categorii de persoane, dovedind gravă lipsă de discernământ.

Il invit personal, în calitate de autor al clădirii, ca cetăţean român şi deputat, pe domnul prim-ministru să detalieze şi să explice concret de ce a aplicat la clădirea la Palatului Parlamentului denumirea de "kisch al comunismului", noţiune pe care a folosit-o în legătură cu acest edificiu.

Clădirea Parlamentului este o construcţie importantă, rezultat al unui mare efort naţional. S-a făcut cu forţa proprie a naţiunii noastre, ceea ce nu există decât foarte rar în lume. Măcar din respect pentru realizarea tehnică naţională, unică în lume, a aceastei clădiri, parte a patrimoniului naţional, domnul prim-ministru putea să se abţină.

Ca să denigrez şi să minimalizez o realizare a ţării tale, indiferent în ce epocă a fost iniţiată, este echivalent cu o trădare a intereselor naţionale, cu atât mai mult cu cât această valoare se bucură acum de o apreciere internaţională, dovadă fiind faptul care îl supără atât de mult pe domnul prim-ministru că a devenit pentru străini un edificiu pe care-l vizitează intens şi cu interes, aducând un venit important ţării, împletit cu un mare prestigiu.

Acum, această clădire este sediul celor două Camere, dar şi sediul Centrului Internaţional de Conferinţe care a dat ocazie ţării noastre să primească oaspeţi la cel mai înalt nivel, facându-se astfel cunoscută în întreaga lume.

Edificul Palatului Parlamentului nu este întâmplător cea mai vizitată clădire din Bucureşti, iar domnul prim-ministru ar trebui să aibă capacitatea de a înţelege şi acest lucru. Ea oferă de fapt dovada capacităţii naţiunii noastre de a construi bine.

Acum, în calitate de prim-ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu are posibilitatea să realizeze şi el o clădire cu care să înlocuiască ca interes turistic acest edificiu pe care îl atacă.

Soluţia nu este să arunce cu noroi într-un bun naţional realizat cu efortul întregii naţiuni, ci să dovedească că are şi el capacitatea să facă ceva. Expoziţia de machete nu dovedeşte nimic în acest sens.

Clădirea Palatului Parlamentului este considerată pe plan internaţional una din cele mai importante edificii din lume, atât prin programul complex pe care îl oferă, cât şi prin volumul construit. Aici îşi pot avea sediul o multitudine de instituţii şi se poate desfăşura concomitent o mare diversitate de activităţi în cele mai bune condiţii. După cum am menţionat, aici îşi are sediul Parlamentul României cu cele două Camere, Curtea Constituţională, Consiliul Legislativ, Centrul Internaţional de Conferinţe, SECI etc.

Este o clădire multi-funcţională pe care dacă domnul prim-ministru ar fi avut un minim interes s-o cunoască, atât din punct de vedere estetic, cât şi funcţional ar fi putut să se exprime în cunoştinţă de cauză. Ca să afirmi că regreţi că un astfel de edificu nu a fost demolat dovedeşte o gândire iraţională şi periculoasă mai ales pentru cineva care este în fruntea ţării şi are obligaţia să promoveze valorile naţionale în lume.

În calitate de arhitect-autor al acestei lucrări, de 15 ani de când presa internaţională se interesează de această clădire, am dat peste 500 de inteviuri la cele mai mari agenţii de presă, iar acum lucrez la 2 filme de câte 60 de minute pe care le realizează regizori germani şi elveţieni care se interesează în mod deosebit de această clădire. Păcat că nici o televiziune română şi nici un realizator încă nu a realizat un astfel de film. Probabil, în condiţiile în care prim-ministrul denigrează din nou această valoare naţională, astfel de filme se vor face numai în străinătate. Subliniez însă un lucru esenţial că, tot din cauza unora ca dl Călin Popescu Tăriceanu, clădirea s-a sistat în 1990 şi ani de zile nu a fost nici măcar conservată, degradându-se în mod vizibil. Deci n-ar avea de ce să regrete chiar aşa de tare domnul prim-ministru. S-a reuşit din cauza unei politici iraţionale să se lase în părăsire construcţii importante în Capitală. Sunt bunuri naţionale importante care se lasă într-o stare deplorabilă fără a se continua construcţia lor. Din motive stupide, cum ar fi cel al "epocii comuniste" în care au fost începute construcţii importante, cum ar fi Clădirea Muzeului Naţional, Biblioteca Naţională, Aacademia, aceste clădiri au fost intenţionat lăsate pradă degradării. Reamintesc că aceste clădiri au făcut parte dintr-un program complex de edificii de importanţă naţională foarte necesare acestei naţiuni. Acest program s-a realizat în paralel cu un program similar la Paris, în care Francois Mitterand a realizat edificii de importanţă naţională în capitala Franţei. Nu este o ruşine ca preşedintele unei ţări şi conducătorii ei să iniţieze programe naţionale importante.

De ce s-au lăsat în stare de degradare 15 ani edificiile Bucureştiului? Pentru că le-a început Nicolae Ceauşescu? Ce importanţă are pentru o naţiune cine începe un program de construcţii, când acesta dă prestigiu ţării respective? Cum poate fi calificată o astfel de atitudine vizavi de bunuri naţionale şi construcţii realizate de popor?

Atitudinea domnului prim-ministru denotă o totală lipsă de seriozitate, nu a fost în stare să aprofundeze subiectul complex al necesităţilor reale de programe în construcţii, nici ale Capitalei şi nici ale întregii ţării. Aceste lucruri nu se fac după ureche şi nici la propunerile fanteziste ale unora. Se construieşte haotic, se demolează clădiri cu valoare reală istorică şi îl invit pe domnul prim-ministru să aprofundeze adevăratele probleme ale construcţiilor din Capitală şi să nu se lase amăgit de grupuri de interese.

Recent, am fost primită în Ordinul Arhitecţilor Francezi şi una din realizările mele profesionale care a contribuit la această onoare a fost şi Palatul Parlamentului. De ani de zile, în calitate de autor, pregătesc nenumărate teze de doctorat şi diplome pe care profesori universitari de la diferitele universităţi din Europa le solicită studenţilor lor. Ca urmare, acest subiect este şi obiect de studiu la foarte multe universităţi.

Ca urmare, mă adresez domnului prim-ministru, foştilor şi viitorilor prim-miniştri, care prin atitudinea lor au batjocorit şi au denigrat valori de patrimoniu ale propriilor lor ţări, promovaţi-vă valorile naţionale pentru a fi şi dumneavoastră respectaţi în lume!

Vă mulţumesc,

Domnul Romeo Marius Raicu:

"Necesitatea menţinerii echilibrului între asigurarea securităţii naţionale şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului"

În contextul evenimentelor de la 11 septembrie, lupta împotriva terorismului a devenit o prioritate în politicile guvernamentale ale statului. Ameninţarea teroristă a dobândit dimensiuni fără precedent. Reţelele teroriste conduse de ideologii care se opun fundamental valorilor după care se conduc statele democratice. Toleranţa religioasă, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, egalitatea femeilor, libertatea economică şi cea a presei sunt noţiuni necunoscute de către cei care sunt dispuşi să sacrifice mase de civili nevinovaţi în numele unor interese şi ideologii oculte.

Protecţia cetăţenilor, a drepturilor lor şi a securităţii naţionale se realizează prin impunerea unor restrângeri ale drepturilor omului. Scopul dorit de reţelele teroriste globale şi de cele de crimă organizată a fost astfel atins. Instaurarea unor stări generale de panică, restrângerea unor drepturi cetăţeneşti prin adoptarea în plan legislativ a unor reglementări de multe ori cu caracter foarte restrictiv atinge însăşi esenţa unei societăţi democratice. Respectarea drepturilor omului, inclsiv a celor suspectaţi de a fi săvârşit infracţiuni grave, prezumţia de nevinovăţie, acordarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, reglementarea condiţiilor în care se poate face arestarea, cele în materie de expulzare, cele privind regimul străinilor sunt prerogative care aparţin doar societăţilor democratice.

Societăţile naţionale în întregime, prin consultări la nivelul organizaţiilor neguvernamentale şi al întregii societăţi civile ale statului, ar trebui să determine limitele până la care guvernele pot să restrângă drepturile individuale în favoarea securităţii naţionale.

Consiliul Europei şi, mai recent OSCE, prin adoptarea unor documente colective resping orice tip de practici care ar putea să violeze grav drepturile omului sub pretextul luptei împotriva terorismului. Recomandările privind drepturile omului şi lupta împotriva terorismului adoptate în 2002 de Consiliul Europei, precum şi raportul final privind drepturile omului şi lupta împotriva terorismului, adoptat anul acesta de ODIHR, respectiv Oficiul pentru Instituţii Democratice şi drepturile Omului a OSCE, converg în sensul interzicerii folosirii torturii şi a unor locuri de detenţie secrete unde organismele de monitorizare nu pot să aibă acces. Nu trebuie să fie folosită ca pretext lupta împotriva terorismului pentru nici un fel de restrângere a libertăţii presei sau în scopul adoptării unor măsuri discriminatorii, în scopul stigmatizării unor comunităţi etnice sau religioase, şi nici în scopul înlăturării opoziţiei politice. Acuzaţiile mai noi, aduse unor structuri informative aparţinând altor state privitoare la crearea unor centre de detenţie ilegale pe teritoriul unor alte state, chiar dacă nu pot fi certificate, trebuie să ne atragă atenţia asupra unor posibile derapaje grave în privinţa respectării drepturilor omului.

Structurile parlamentare şi guvernamentale care asigură controlul democratic şi transparenţa sectorului de securitate trebuie să se asigure că nu sunt folositee practici care contravin în mod flagrant convenţiilor internaţionale cu privire la drepturile fundamentale ale omului, respectiv să se opună mijloacelor de interogare, în special ale torturii în scopul obţinerii de informaţii. Lupta împotriva terorismului trebuie să se facă cu mijloace dacă nu legale, cel puţin legitime. Diferenţa între noi şi ei este tocmai această linie subţire trasată de normele internaţionale în vigoare. Folosirea unor mijloace similare nu vor face altceva decât să trivializeze noţiunea de stat democratic.

Unde exact trebuie să existe această limită dată de necesitatea asigurării securităţii naţionale pe de o parte, iar pe cealaltă parte de respectarea libertăţii individuale? Iată o întrebare la care multe state democratice se grăbesc să caute un răspuns. Respingera recentă atât în Marea Britanie, cât şi în Australia, a unor pachete legislative care vizau restrângerea unor drepturi civile, toate în contextul luptei împotriva terorismului, arată că exisstă o opoziţie constantă la nivelul societăţilor democratice în această privinţă.

Propunerile privind reţinerea şi arestarea suspecţilor de terorism, pentru perioade cuprinse între 14 zile - potrivit reglementărilor australiere şi 90 de zile - potrivit reglementărilor britanice, fără a formula învinuiri la adresa lor şi fără a le da posibilitatea să-şi formuleze apărarea, dar şi cele cu privire la folosirea informaţiilor obţinute prin tortură împotriva suspecţilor de terorism au fost respinse atât la nivel parlamentar, cât şi datorită intervenţiilor unor organisme internaţionale cu atribuţii în domeniul monitorizării respectării drepturilor omului.

Nu trebuie să cedăm în faţa ameninţărilor teroriste şi a presiunilor exercitate de acestea prin restrângerea drepturilor cetăţeneşti. Asigurarea securităţii naţionale şi menţinerea în acelaşi timp a drepturilor cetăţenilor pot fi păstrate prin stabilirea unei relaţii de încredere şi cooperare atât cu indivizi, cât şi cu diversele comunităţi: etnice, religioase, culturale.

Teroriştii îşi ating obiectivele prin inducerea şi perpetuarea unei stări de temere profundă şi de intimidare. Ei îşi ating scopurile prin mijloace care să producă cât mai multe victime umane şi cât mai multă panică. Cu cât mai mare dimensiunea tragediei, cu atât mai semnificative măsurile de restrângere a drepturilor individuale. De asemenea, consecinţele economice ale unor astfel de acte sunt incomensurabile. Fluctuaţiile economice care succed unui act terorist de anvergură pun grav în pericol chiar şi economii foarte puternice, instabilitatea economică fiind de asemenea o consecinţă a dezvoltării terorismului global. Speculaţiile financiare rezultate în urma unor astfel de evenimente se vor face exclusiv în beneficiul organizaţiilor teroriste şi de crimă organizată, care în timp pot să-şi concolideze structurile.

Societăţile deschise sunt ţinta terorismului structurat. Tocmai această deschidere a societăţii, libertaea individuală a cetăţeanului sunt ceea ce nu trebuie sacrificat în numele luptei împotriva terorismului. Dar, în acelaşi timp, trebuie ca societatea civilă a statelor democratice să dea răspunsurile necesare asigurării securităţii naţionale. Nu trebuie ca statul să recurgă la mijloace menite să submineze valorile fundamentale pe care urmăreşte să le protejeze. Tocmai situaţiile de criză sunt cele care relevă capacitatea de răspuns a unui stat şi dau măsura democraţiei sale. Lupta antiteroristă nu trebuie să devină un pretext pentru restrângerea drepturilor omului. Nu trebuie să uităm că legile sunt făcute pentru cei care recunosc şi se supun regulilor statului de drept, şi nu pentru terorişti. Nicipodată aceste reglementări nu îi vor împiedica să îşi atingă scopurile, pentru că aceştia nu se supun unei ordini sociale pentru care oricum nu o recunosc. Nu trebuie sca statele democratice ale lumii să transforme lupta împotriva terorismului în pretext pentru ca state dictatoriale şi nedemocratice să pună în aplicare practici şi măsuri menite să violeze drepturile fundamentale ale omului în numele valorilor democratice şi a statului de drept.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Toamnă fierbinte pentru Cabinetul Tăriceanu"

Sstimaţi colegi, această toamnă se dovedeşte bogată. Nu în recolte, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci în proteste sindicale. Tot mai multe federaţii se frământă, anunţând mişcări sindicale fără precedent, fapt care va pune efectiv la colţ Guvernul Tăriceanu. După ce a "gospodărit" cum a a gospodărit efectele inundaţiilor, acum, Cabinetul de la Palatul Victoria este pus în situaţia să facă faţă unui cor tot mai amplu de proteste. Cel puţin 10.000 de mineri se pregătesc acum să vină la Bucureşti, pentru că, afirmă reprezentanţii lor, restructurarea în minerit s-a dovedit până acum un eşec total, din care, concret, nu s-au văzut decât concedierile. Deocamdată, s-a putut evita prezenţa lor în capitală, dar nu se ştie pentru câtă vreme. Funcţionarii publici sunt şi ei hotărâţi să intre în grevă miercuri, solicitând o mărire de salariu şi, mai important, depolitizarea sistemului. Pentru că actuala putere nici până acum n-a încetat să politizeze excesiv toate compartimentele vieţii publice, nărav ale cărui efecte se văd acum evident. Mai departe, angajaţii de la metrou ar putea înceta lucrul concediaţii de la Romsilva solicită plăţi compensatorii, ceferiştii sunt extrem de nemulţumiţi, încă de anul trecut. Medicii se pregătesc şi ei de o inedită grevă, din cauza salariilor mici şi a unor propuneri legislative ale noului ministru al sănătăţii. Toate acestea şi multe altele anunţă o toamnă grea pentru executiv, o toamnă din care nici remaniat actualul cabinet Tăriceanu nu va ieşi mai puţin şifonat.

Domnul Gelil Eserghep:

Declaraţie politică: "Cinci români riscă puşcăria în Bulgaria"

Cinci dintre cei 75 de suporteri dinamovişti care au făcut acum o săptămână şi jumătate deplasarea în Bulgaria cu prilejul meciului din Cupa UEFA dintre Levski Sofia şi Dinamo Bucureşti, sunt, în continuare, reţinuţi în localitatea Teteven şi anchetaţi pentru presupuse acte de huliganism, iar unul dintre ei este acuzat de ultraj asupra unui poliţist bulgar şi riscă între 3 şi 10 ani de închisoare.

Este de menţionat că atât probele video, cât şi declaraţiile martorilor indică faptul că 3 dintre cei 5 sunt absolut nevinovaţi, ei fiind reţinuţi de autorităţile bulgare în baza declaraţiilor poliţiştilor. Spre exemplu, unul dintre "vinovaţi" a fost reţinut doar pentru faptul că era tuns zero! Ba mai mult, 3 dintre cei 5 conaţionali erau răniţi şi au fost luaţi direct din salvare(!), profitându-se de faptul că erau izolaţi.

Din relatările celorlalţi suporteri, puşi în libertate după interogatorii prelungite, se pare că poliţiştii bulgari încearcă să-i constrîngă, prin ameninţări şi bătăi, să recunoască fapte pe care nu le-au comis, inclusiv că şi-au spart singuri geamurile de la autocare!

Nici un reprezentant al Ambasadei noastre nu s-a interesat de soarta suporterilor români. Pentru a se putea întoarce acasă la familiile lor, în acest moment, lipsiţi de sprijinul statului, cei 5 se află în faţa unei alternative dureroase: fie se declară vinovaţi pentru nişte fapte pe care nu le-au săvîrşit, fie se văd nevoiţi să rămână o perioadă îndelungată de timp pe teritoriul bulgar, pentru a face faţă unui proces care are toate şansele să fie viciat, dată fiind atitudinea ostilă a anchetatorilor şi complicitatea lor cu aşa-zisele "părţi vătămate".

Ceea ce se petrece în Bulgaria miroase a acţiune premeditată din partea autorităţilor, avînd în vedere mai ales faptul că încă de la intrarea în ţara vecină şi pînă la părăsirea ei, acestea au avut o poziţie extrem de ostilă faţă de suporterii români.

Este inadmisibil că reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe au ascultat doar părerea părţii bulgare. Eu, personal, tind să cred punctul de vedere exprimat de suporterii români şi cred că este necesară o poziţie fermă a diplomaţiei române, pentru ca astfel de cazuri să nu se mai repete.

De asemenea, întrebarea pe care mi-o pun este dacă domnul consul al României la Sofia, domnul Bojin, chiar reprezintă interesele cetăţenilor ţării noastre?

Crede oare Poliţia bulgară că prin arestarea aşa-zişilor 5 infractori români a rezolvat problemele Bulgariei în ceea ce priveşte crima organizată?

Totodată, cred că prin aceste acţiuni se creează o stare de disconfort în rîndul ambelor populaţii cu atît mai mult cu cît drumurile României şi ale Bulgariei spre Europa ar trebui să fie comune, referindu-ne aici mai ales la aderarea la Uniunea Europeană.

Domnul George Scutaru:

Declaraţie politică: Greve cu parfum de PSD - "Atenţie, se închid uşile!"

Stimaţi colegi,

Criza socială prin care trece acum România a reuşit să mobilizeze foarte multe forţe. Multe sectoare de activitate sunt deja în grevă, iar altele, animate de interese nu tocmai ortodoxe, se pregătesc de grevă.

Mă refer în principal la Metrorex, structură condusă de un personaj despre care nu s-ar putea spune că este, în primul rând, reprezentantul membrilor de sindicat şi un exponent al verticalităţii şi non-amestecului în politic. Ion Rădoi, căci despre el este vorba, a reuşit, în mod paradoxal, să îmbine activitatea de lider sindical cu cea de senator PSD. Un alt element care ridică semne de întrebare, lăsând la o parte aspectul etic al alăturării de mai sus, este frecvenţa revoltelor sindicale, cu o incidenţă generată de culoarea guvernării la un moment dat. Mai exact, grevele semnate Metrorex au avut loc, în 1995, 1996 şi ultima, în 1999. Surprinzător, lucrătorii din transportul subteran nu au mai avut probleme din 2000 până în 2004, în timpul guvernării PSD, ele fiind puse din nou, pe tapet, o dată cu noua legislatură. Să fie oare simple coincidenţe?

Dacă în restul cazurilor, cum este cel al educaţiei, problemele sunt, în mod sistemic, grave şi reale, în cazul Metrorex coincidenţele sunt prea evidente pentru a nu genera anumite ipoteze. Mai grav însă este impactul pe care aceste manevre, evident politice, îl au asupra cetăţenilor. Peste 500.000 de bucureşteni vor avea de suferit de pe urma acţiunilor domnului senator Rădoi, iar Ministerul Transporturilor, cu care se poartă negocieri, este strâns cu uşa de către oameni al căror interes nu rimează cu interesul public.

Anul 2005 a fost extrem de dificil pentru actualul Guvern şi nu trebuie uitat că starea delicată în care se află bugetul pe 2006 este cauzată de factori exteriori sferei poltice - inundaţiile succesive şi gripa aviară au secătuit bugetul României de resurse care ar fi putut fi utilizate pentru aceste sectoare dee economie, care acum se revoltă. Trebuie înţeles că executivul depune toate eforturile pentru a scoate ţara din criză iar momentul este cu atât mai delicat cu cât suntem în prag de aderare, iar pentru a-i face faţă cu brio, bugetul va avea de alocat fonduri suplimentare.

Toate aceste elemente nu trebuie uitate nici o clipă, iar actorii de pe scena socială trebuie să ţină seama de ele în momentul în care îşi formulează revendicările. În acest context, Guvernul are o misiune grea în a stabili priorităţile reale de pe agenda publică.

Aşa încât se impune acum un apel la simţul realităţii şi la interesul public către acei actori sociali/politici, cum este domnul lider de sindicat sau senator PSD, Ion Rădoi.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Semcu:

Declaraţie politică: "Fermierul vine în întâmpinarea SAPARD-ului"

Chestiunile legate de agricultură se află tot mai mult în centrul atenţiei şi fac subiectul multor dezbateri din presă şi televiziune. De ce? Pentru că, după 2007 România va redeveni un stat preponderent agricol, unul din "grânarele Europei".

Toate eforturile Uniunii Europene, dar mai ales ale ministerului agriculturii şi ale parlamentarilor, converg către atingerea acestui scop. De aceea, este necesară realizarea unui dialog social cu cei direct interesaţi de implementarea unor măsuri specifice, adică cu proprietarii de pământ.

Ştim cu toţii că aceştia beneficiază de fondurile SAPARD numai în măsura în care pot suporta financiar jumătate din investiţie, tocmai de aceea românii nu s-au înghesuit să obţină banii alocaţi de Uniunea Europeană. Bineînţeles, acest lucru se întâmplă dintr-o oarecare comoditate, dar mai ales pentru că românul nu este dispus să rişte. Iar problema este că fondurile SAPARD vor mai putea fi accesate numai până în septembrie 2006.

Prin urmare, ministerul s-a sesizat şi încearcă acum să încurajeze populaţia prin intermediul Programului Fermierul, prin care vor fi acordate credite pentru agricultori, pe o perioadă de până la 10 ani. Mai mult, vor fi alese băncile care au cele mai mici dobânzi, iar perioada de graţie va fi cuprinsă între 1 şi 5 ani.

Ideea este aceea de a sprijini micii întreprinzători pentru a obţine fonduri SAPARD, în vederea eficientizării economiei de piaţă româneşti şi a transformării peisajului rural aşa cum îl ştim astăzi, într-unul civilizat.

Cei interesaţi de acest proiect trebuie mai întâi să ia legătura cu Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru conturarea unui plan de investiţie, apoi să încheie un contract de consultanţă gratuită cu Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă şi încă două contracte, unul cu banca finanţatoare, iar altul cu SAPARD.

Pentru a se ajunge însă la acest punct este necesară iniţierea unei campanii naţionale de mediatizare a Programului Fermierul şi a SAPARD-ului, în special prin intermediul surselor media de la nivel local.

Consider că această campanie poate fi susţinută cu succes, chiar de noi, deputaţii, în circumscripţiile din care facem parte, de aceea propun colegilor mei să încerce stabilirea unui dialog cu presa, în vederea informării populaţiei din judeţul pe care îl reprezintă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Luchian:

Stimaţi colegi,

În zilele următoare va fi dezbătută, de către Parlamentul României, Legea bugetului pentru anul 2006.

Vreau să remarc faptul că acest buget, realizat de către guvernul condus de domnul Tăriceanu, este unul dintre cele mai consistente de după 1990, şi acest lucru se datorează eforturilor şi măsurilor foarte bune aplicate de guvern în 2005 (cum ar fi cota unică, care a dus la o mai bună colectare a impozitelor la buget).

În privinţa sănătăţii, bugetul propus pentru 2006, de către ministerul condus de domnul Eugen Nicolăescu, este estimat la 4,9% din PIB, comparativ cu 3,4% din PIB cât a fost în 2005, conform bugetului propus de PSD, existând o creştere de 15% faţă de 2005. De asemenea, bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate va creşte cu aproximativ 8% în 2006 faţă de anul acesta.

În plus la cei 4,9% din PIB va fi inclus şi Fondul Naţional de Sănătate, estimat la circa 200 milioane euro, ceea ce va duce bugetul Sănătăţii pentru 2006 la 5% din PIB.

Astfel, conform bugetului realizat de guvernul Tăriceanu, sănătatea va fi finanţată din trei direcţii: bugetul de stat, fondul naţional şi bugetul special naţional de sănătate, ceea ce face ca suma din 2006 să fie cea mai mare pe care sănătatea o primeşte din 1990 încoace, demonstrând că actuala Putere consideră cu adevărat sănătatea o prioritate.

Mai mult încă, prin pachetul de legi propus de ministrul sănătăţii, consider că se va pune în sfârşit ordine în sistemul sanitar român, aplicarea acestor dispoziţii urmând să ducă la un management mai bun, la eliminarea pierderilor, la un control mai riguros al costurilor, la mărirea numărului celor care contribuie în sistem, toate acestea conducând şi la o creştere reală a bugetului sănătăţii.

Din păcate, am convingerea că în dezbaterea ce va urma, pentru adoptarea Legii bugetului, cei de la PSD şi PRM vor apela la aceleaşi tactici pe care le-au pus în practică şi la dezbaterea Regulamentului Camerei, încercând să amâne cât mai mult posibil adoptarea bugetului, pentru a servi intereselor lor politicianiste de moment.

Vă mulţumesc,

Domnul Ionel Palăr:

"Creatorii de proiecte - cheie pentru o integrare mai uşoară"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi Domnilor Parlamentari,

Raportul de ţară emis de Uniunea Europeană cu privire la stadiul în care se află România la acest moment a adus cu sine, după cum bine ştiţi, săptămâna trecută, o scrisoare de avertizare către Guvernul României, vizavi de capitolele cheie de care depinde integrarea noastră, la 1 ianuarie 2007.

Printre zonele cu probleme identificate de oficialii europeni, Comisia Europeană atrage foarte serios atenţia asupra incapacităţii României de a absorbi fondurile europene.

Cauzele semnalate de oficialii europeni sunt corupţia, proiectele slabe şi lipsa unei administraţii puternice, toate acestea fiind obstacolele în calea unei bune întrebuinţări a banilor europeni.

Problema este extrem de gravă mai ales în sectorul agricol. Programul SAPARD este foarte aproape de a se termina şi efectele sale nu sunt tocmai vizibile la nivelul ţării. Este foarte adevărat, acest program a virat mulţi bani în conturile României, însă din cauza lipsei de expertiză pe realizarea de proiecte, fondurile europene nu au fost suficient absorbite de administraţiile locale. Iar faptul că acum, pe ultima sută de metri, agenţiile regionale încă mai desfăşoară programe de promovare pentru SAPARD în teritoriu ne demonstrează lipsa de eficienţă în gestionarea acestor fonduri. La un an înainte de finalizarea acestui program, autorităţile ar fi trebuit să se ocupe strict de implementarea proiectelor, promovarea lor fiind încheiată de mult timp.

România trebuie să se pregătească mai bine pentru momentul în care, făcând parte din familia europeană, va trebui să atragă fonduri şi să le utilizeze corespunzător. Ce ne vom face atunci când, o dată, integraţi, Uniunea ne va aloca sume de bani pentru diverse reforme? Vom ridica oare din umeri, precum şcolarii prinşi fără temele făcute şi vom recunoaşte că nu ştim ce să facem cu banii? Sau poate că există capacitate de absorbţie, dar numai pentru buzunarele unor corupţi, dovediţi a fi foarte pricepuţi în "atragerea" de fonduri străine...

Ma tem că în acest moment nu se mai poate face nimic pentru programele de preaderare, dar aceste fapte sunt îngrijorătoare pentru viitorul României, în calitatea ei de ţară membră a Uniunii Europene. De aceea, poate că soluţia optimă stă tocmai în pregătirea unor oameni specializaţi în conceperea de proiecte, care să fie trimişi în ţări cu experinţă în aceste zone şi care, apoi, să fie angajaţi ai instituţiilor statului. Avem foarte mare nevoie de specialişti şi instituţiile statului trebuie să gândească soluţii în această privinţă. În calitate de deputat, voi sprijini orice iniţiativă de acest gen, deoarece ştim cu toţii în ce fel se prezintă lucrurile în teritoriu, vizavi de implementarea proiectelor comunitare.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călian:

"Încetarea acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar International pe fondul promovării unor politici fiscale neperformante şi a înregistrării unui regres economic"

"Măsura valorii" actualului guvern a fost dată la 31.10.2005, zi în care reprezentanţii delegaţiei Fondului Monetar Internaţional au anunţat încetarea acordului stand-by cu ţara noastră, pe fondul nerealizării unei analize a stadiului economiei, de la semnarea acordului şi până în prezent, cu accent pe reorientarea politicilor fiscale şi monetare, scăderea inflaţiei, restrângerea deficitului de cont curent şi a strategiei de redirecţionare a cheltuielilor către economia ce furnizează bunuri şi servicii.

Această decizie a F.M.I. dovedeşte că actuala conducere a ţării nu a reuşit încă să rupă convingător legătura cu vechile mentalităţi şi nici să apropie în mod real România de valorile şi de circuitul european şi mondial al ţărilor democratice dezvoltate.

Prin voinţa exprimată democratic în toamna anului 2004, populaţia României a crezut că a votat pentru o schimbare în bine, însă demagogia şi falsitatea mesajelor actualilor guvernanţi au creat imaginea tot mai evidentă a incapacităţii acestora de a gestiona reforma şi politicile de dezvoltare economică şi socială "

Starea de nesiguranţă şi lipsa de speranţă înregistrată în rândul maselor, reprezintă consecinţele unor asemenea politici de stat.

Efectuarea unei analize obiective a acestor 10 luni de guvernare ar releva, cu siguranţă, înregistrarea unui regres economic şi o profundă acutizare a crizei în plan social.

Eşecul politicilor coaliţiei a subminat încrederea cetăţenilor în viitorul ţării şi a compromis în conştiinţa opiniei publice reforma, aceasta devenind sinonimă, pentru mulţi dintre români, cu saracia şi şomajul.

De asemenea reacţiile tardive faţă de cursul reformei economice au mărit handicapul în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană, astfel încât România se află într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu alte ţări post-comuniste din Europa.

Asimilarea insuficientă a concepţiilor şi a principiilor care fundamentează instituţiile statului de drept şi al economiei de piaţă, de către actuala guvernare, a determinat însă numeroase ezitări şi intârzieri în adoptarea unor legi vitale pentru funcţionarea democraţiei, iar alteori au fost aplicate în mod grăbit soluţii neadecvate realităţilor româneşti, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind introducerea cotei unice de impozitare de 16% pentru impozitul pe venit care a generat o creştere a deficitului bugetar.

De la aprobarea aranjamentului stand-by de către Consiliul Directorilor Executivi al Fondului Monetar Internaţional, au fost făcute unele progrese în direcţia realizării principalelor obiective şi politici macroeconomice, dar care nu au putut fi continuate de actuala putere pentru perioada următoare a acordului stand-by.

Astfel înţelegerile avute cu F.M.I. cu privire la analizele care urmau să fie efectuate asupra progresului înregistrat, în scopul realizării obiectivelor programului, politicilor şi plasării economiei noastre pe calea unei creşteri rapide şi sustenabile, nu au putut fi respectate de autorităţile române, fapt ce a determinat ruperea acordului stand-by, şi pe cale de consecinţă, producerea unor efecte negative, asupra creşterii economice a ţării, condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor şi chiar asupra integrării României în Uniunea Europeană.

Consider, în acest sens, că încetarea sprijinului acordat de Fondul Monetar International României, va provoca grave probleme la nivelul stabilităţii macroeconomice, economia ţării ajungând în acest moment la un acut nivel de neperformanţă.

Faţă de această situaţie nefavorabilă cu care ne confruntăm, apreciez că este necesar să se pună bazele unei societăţi deschise şi libere, caracterizată prin respectul legii, în care democraţia, statul de drept şi drepturile omului să constituie fundamentul prosperităţii şi demnităţii fiecăruia.

De asemenea, se impune promovarea, în condiţii de responsabilitate şi transparenţă, unor politici orientate spre obiective ca descentralizarea, reducerea birocraţiei, privatizarea, eliminarea monopolurilor, creşterea concurenţei, reducerea impozitelor şi taxelor fiscale, controlul deficitului bugetar şi finanţarea neinflaţionistă a acestuia, precum şi asigurarea ocrotirea şi asistenţa socială pentru categoriile de populaţie defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Avram:

Declaraţie politică: "Utopia Zonei Metropolitane Bucureşti"

Principiile invocate de promotorii viitoarei configuraţii metropolitane Bucureşti sânt, pe cât de eclectice, pe atât de demagogice, vizând orizonturi care pentru noi par astăzi de domeniul fantasticului. Care ar fi avantajele creării unei asemenea mari concentrări urbane, de la Bucureşti la Olteniţa. Nu prea înţelegem cum ar putea să fie asigurată dezvoltarea echilibrată a zonei metropolitane prin stoparea urbanizării necontrolate. Nu se vor mai construi vile la Băneasa, la Mogoşoaia, Otopeni sau Snagov? Cei care vor dori să-şi ridice case în vatra Bucureştilor vor fi trimişi la Ciolpani sau Chiajna, pe motiv că şi în aceste aşezări rurale va funcţiona buletinul de Capitală? Înclinăm să credem că un asemenea demers urmăreşte, mai degrabă, să impună preţuri bucureştene şi terenurilor intravilane din Adunaţii Copăceni, Glina şi din celelalte aşezări "metropolitane". "Echilibrarea nevoii de dezvoltare economică şi socială cu aceea de îmbunătăţire a calităţii mediului natural printr-o dezvoltare durabilă" apare ca o enigmă şi mai greu de dezlegat. Poate să creadă cineva că Olteniţa, orăşelul care în ultimii 15 ani a murit văzând cu ochii, se va redresa în cadrul preconizatei zone metropolitane, prin alocări băneşti suplimentare din bugetul Capitalei şi al altor aşezări, când absolut toate unităţile administrativ-teritoriale din România, inclusiv Bucureştii, se vaită permanent de lipsă de fonduri? Când guvernelor sau primăriilor le lipseşte elementul esenţial, banul, orice idee, oricât de generoasă ar fi, moare ca o himeră. Cât despre "îmbunătăţirea vieţii prin realizare a unui habitat superior în condiţii diversificate", nu ne rămâne decât să zâmbim, iarăşi, în faţa unui politicianism agresiv, ai cărui reprezentanţi "ambiţionează", probabil, să cloneze în toate localităţile rurale ale viitoarei zone metropolitane europeanul "sătuc" Cornu, ori Corbeanca, Baloteşti sau Buzescul newyorkez al romilor teleormăneni. Este imposibil să crezi în viabilitatea unui asemenea proiect, când actuala putere n-a fost capabilă să construiască în 5-6 luni nici măcar câteva zeci de case pentru cei ale căror locuinţe au fost spulberate de inundaţii. Primăria nu este capabilă să susţină vreun program cât de anemic pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, dar să mai promită un habitat superior. Conform datelor furnizate de organizaţia SAMU Social România, în Bucureşti, 5000 de adulţi n-au adăpost, iar în fiecare iarnă mor pe stradă circa 300 de persoane. În condiţiile în care nu sânt în stare să extindă canalizarea în cartierele mărginaşe ori să repare trotuarele unor importante artere, pe care nu s-a mai turnat o roabă de asfalt de 15-20 de ani, edilii Capitalei nu ezită să se ambaleze în planuri administrative-gospodăreşti de o grandoare care depăşeşte până şi mult hulita, tot de către ei, megalomanie totalitaristă. A vorbi astăzi în Bucureşti, şi cu atât mai puţin în România, despre îmbunătăţirea calităţii vieţii este un lucru care frizează până şi cea mai elementară urmă de bun-simţ. Cum să trăiască oamenii mai bine când salariile şi pensiile de mizerie pe care le primesc (considerate de experţii UE drept cele mai mici din Europa) sânt grav afectate în aceste luni de iarnă de majorările de preţuri ale gazelor, energiei electrice, alimentelor şi transportului? Cum să se gândească românii la o viaţă mai bună când alocările bugetare pentru învăţământ, cercetare, sănătate şi nivel de trai, şi aşa ridicole, sânt ciuntite de la un an la altul. Tocmai de aceea, PRM a "întâmpinat" proiectul de buget al guvernului cu nu mai puţin de 300 de amendamente. Ce să mai spere zecile de mii de funcţionari, mineri, constructori de tractoare şi atâţia alţii care urmează să fie disponibilizaţi? Ce vor pune mâine pe masă aceşti oameni care vor rămâne fără salariu? Unde să-şi găsească de lucru toţi aceşti nefericiţi când mai toate sectoarele industriale se restructurează până la lichidare? Un fost ministru spunea acum 6-7 ani, cu un cinism vecin cu inconştienţa: Mai bine să moară 1000 de oameni, dar să salvăm poporul. Iată că puterea actuală ridică la zeci de mii cifra condamnaţilor la şomaj şi înfometare.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

România are nevoie în momentul de faţă de o justiţie performantă, aceasta fiind una dintre condiţiile esenţiale pe care statul român trebuie să o îndeplinească, pentru a putea adera la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Ca în orice stat de drept, şi în România, justiţia trebuie să fie independentă şi de politizată. Mai mult, Justiţia trebuie să funcţioneze rapid şi eficient, deoarece, nefiind rapidă, aceasta devine o Justiţie negată. În aceste condiţii, cei care activează în Justiţie, trebuie să înţeleagă cum că aceştia nu lucrează pentru sine, ci pentru oameni. Justiţia trebuie să devină un "mecanism care să funcţioneze rotund şi numai în interesele societăţii". Cu alte cuvinte, România, în procesul de aderare la Uniunea Europeană depinde de Justiţie, şi nu doar de corectitudinea ei ci şi de rapiditatea acesteia. Reforma este inevitabilă, ea trebuie aplicată cu promptitudine, fapt pentru care nu este suficientă doar crearea de Legi, ci mai ales aplicarea acestora. Numai în acest fel Justiţia din România se va putea bucura de o creştere de popularitate în rândul românilor. Mai mult, Justiţia a fost unul dintre capitolele cu cele mai multe probleme în ceea ce priveşte aderarea României la Uniunea Europeană dar, de când Alianţa "Dreptate şi Adevăr" este la putere, lucrurile au început să se îndrepte spre direcţia dorită, fapt pentru care în viitor asemenea probleme nu vor mai exista.

Plecând de la aceste premise, doresc să evidenţiez faptul că şi în Judeţul Dâmboviţa se vor face paşi serioşi pentru ca justiţia să ajungă la standarde occidentale. Astfel, în proiectul de buget pe 2006 sunt prevăzuţi 70 de miliarde de lei vechi (ROL) pentru finalizarea lucrărilor la noul Tribunal, obiectiv imperios necesar pentru buna funcţionare a actului de justiţie. Demn de mentionat este că în acest moment, stadiul lucrărilor la acest obeictiv este exact cel de acum cinci ani, pe timpul guvernării PSD nealocându-se nici un fel de fonduri pentru aceasta investiţie. Actualul Ministru al Justiţiei, Monica Macovei, şi-a oferit încă de la bun început sprijinul în rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă judeţul Dâmboviţa la capitolul Justiţie, motiv pentru care suntem convinşi că vom duce Justiţia acolo unde îi este locul şi nu vom proceda precum guvernarea PSD.

De asemenea, magistraţii din Dâmboviţa, cât şi cei din toată ţara, trebuie să conştientizeze că Justiţia este şi va rămâne independentă. Dacă statul român crează condiţii optime pentru buna desfăşurare a actului juridic, magistraţii au obligaţia morală să facă tot ce le stă în putinţă pentru ca Justiţia să fie rapidă şi eficientă.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale, legea privitoare la despăgubirea în valoare de 30 milioane Euro în schimbul Castelelor Peleş, Pelişor şi Foişor şi în natură a Vilei Cavalerilor din Sinaia, precum şi uzul pe perioada vieţii a Palatului Elisabeta pe care regele Mihai trebuia să le primescă din partea statului român, a fost declarată în totalitate ca fiind neconstituţională.

Acest fapt duce implicit la eliminarea acestei legi, care nu va mai fi discutată în Parlament.

În opinia mea, aceasta este o depăşire a atribuţiilor Curţii ce va duce cu siguranţă la rediscutarea în cadrul societăţii civile a legilor referitoare la retrocedare sau chiar la rediscutarea dreptului de proprietate. Această lege ar fi încheiat un capitol extrem de dureros din istoria noastră într-un mod elegant şi benefic ambelor părţi.

Decizia Curţii Constituţionale permite acum avocaţilor Casei regale să deschidă procedura de retrocedare în natură a bunurilor şi imobilelor menţionate, fapt ce poate dăuna statului român şi patrimoniului naţional, având în vedere că valoarea de patrimoniu o depăşeşte cu mult mai mare pe cea imobiliară.

Există voci care spun că nu era necesară o asemenea lege specială şi că aceste bunuri pot fi revendicate prin legile existente. Vă aduc aminte că nu este vorba de simple imobile, ci de părţi importante ale istoriei acestei ţări, care impuneau un cadru legal special.

Dacă retrocedarea în natură se va produce conform Legii 10, atunci va pierde statul român, iar dacă nu se va produce, va pierde statul de drept, pentru că deschidem o cutie a Pandorei în problema retrocedărilor.

Domnul Aurel Gubandru:

Delicatesele pregătite de zeci sau sute de ani de buzoieni au primit recunoaşterea pe care o merită, acestea urmând a fi prezentate la orice manifestare internaţională care ar trebui să asigure cartea de vizită a României. "Bătalia" pentru produse tradiţionale româneşti are o importanţă deosebită pentru firmele autohtone; includerea unui produs specific şi acceptarea lui pe piaţa europeană garantează producătorului unicul drept de folosinţă asupra mărcii respective.

Încă din anul 2003, în timpul guvernării PSD, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a întocmit lista cuprinzând produsele alimentare tradiţionale recunoscute după aria geografică, în vederea protejării acestora pe pieţele Uniunii Europene. Pe listă au fost introduse produse din lapte şi din carne, produse de panificaţie, sucuri şi băuturi răcoritoare, ape minerale naturale cu indicaţiile geografice protejate şi recunoscute în ţară. Aceste mărfuri au fost înscrise în Registrul naţional al indicaţiilor geografice şi Buletinul Oficial al Proprietăţii Industriale din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, iar produsele au dobândit protecţie, în urma încheierii de către România a unor convenţii bilaterale sau multilaterale, cu statele U.E.

Câteva produse din zona Buzăului au fost nominalizate încă din 2004, gama acestora fiind extinsă prin includerea în catalog a unor noi preparate pentru care producătorii au solicitat să le fie certificate. Mostrele reprezentative au participat la diverse expoziţii de profil din ţară iar, în finalul săptămânii trecute, şapte producători din zona Buzăului au primit, în sfârşit, atestatul din partea MAPDR.

Începând cu anul 2007, ţara noastră va fi reprezentată pe pieţele internaţionale de produse specifice fabricate în judeţul Buzău, precum cârnaţii de Pleşcoi, pastrama şi babicul, covrigii de Buzău, împletiturile tradiţionale şi lipia, brânzeturile din lapte de capră (caşcaval şi brânză de burduf), păstrăvul afumat în vârzov, vinul "Tămâioasa Românească" produs de Staţiunea Pietroasele, pâinea ţărănească şi ţuica de Pătârlagele.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

«O "lege a lustraţiei" pentru Curtea Constituţională»

Decizia de luni seara a Curţii Constituţionale nu m-a surprins absolut deloc. Cred că nimeni nu-şi făcea vreo iluzie că unii oameni care până foarte de curând au avut în buzunar carnetul de partid (al PSD) să voteze împotriva foştilor lor lideri de partid. Îşi închipuia cineva că foşti miniştri în cabinetele conduse de Nicolae Văcăroiu sau Adrian Năstase vor accepta să pună în pericol actualele funcţii ale foştilor lor şefi? Sunt convins că un procent foarte mic dintre colegii mei au crezut că foştii PSD-işti îmbrăcaţi acum în roba Curţii Constituţionale vor judeca moral şi corect.

Tocmai din acest motiv cred că este neapărat nevoie de o lege a "lustraţiei" în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care să nu mai permită accesul în această instituţie a persoanelor care au fost angajate politic. Evident, o să mi se dea o replică pe care o anticipez: se va afirma că judecătorii Curţii Constituţionale sunt apolitici şi sunt convins că voi fi invitat să verific toate registrele de evidenţă ale organizaţiilor PSD pentru a mă convinge că nume ca Ion Predescu, Acsinte Gaspar ş.a nu figurează în scripte. Eroare. Cine mai crede în teoria apolitismului după un stagiu îndelungat într-un partid politic, nu mai are ce căuta în această aulă. Cine crede că o demisie formală schimbă perceptele unor oameni, se înşeală amarnic.

Reacţiile privind Decizia Curţii au curs pe bandă rulantă ieri seară şi ieri noapte. Totuşi este de reţinut un aspect extrem de grav, generat de Decizia Curţii Constituţionale: de acum înainte preşedinţii celor două Camere pot încălca nestingherit Constituţia. Şi aceasta pentru că a fost găsit neconstituţional articolul care prevedea că preşedintele Camerei Deputaţilor ar putea fi revocat din funcţie în cazul în care "încalcă prevederile Constituţiei României şi încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului".

Cred că mai multe nu sunt de adăugat aici.

PS: Chiar dacă se vor supăra colegii mei de partid şi din Coaliţie, eu voi vota contra când pe rol se va afla bugetul Curţii Constituţionale. Nu se justifică creşterea de 27% faţă de 2005 acordată acestei instituţii.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Reforma administraţiei publice şi respectul faţă de cetăţeni"

Stimaţi colegi,

Susţin această declaraţie politică, datorită faptului că Guvernul Tăriceanu s-a angajat să susţină o adevărată reformă a administraţiei publice, iar acest deziderat nu poate fi susţinut fără adoptarea unei legislaţii bazate pe principii corect trasate şi măsuri clare, precum descentralizarea şi întărirea autonomiei locale, descentralizarea fiscală şi reforma instituţiilor publice. Pentru respectarea acestor puncte de plecare în elaborarea unei legislaţii clare şi unitare trebuie să contribuim în calitate de for legislativ şi în virtutea încrederii cu care ne-au investit românii.

În urma lecturării proiectului de modificare şi completare a Legii 215/2001, aş dori să aduc câteva completări care sper că se vor regăsi în forma finală a proiectului, deoarece este vorba de măsuri necesare unei bune administraţii, pe care Alianţa D.A. şi le-a asumat în campania electorală şi de care avem nevoie în contextul integrării europene.

În primul rând, în proiectul de lege nu se vorbeşte despre introducerea votului uninominal, pentru consiliile locale, pentru a demara acest proces de la un nivel mai mic, pentru a pregăti populaţia pe viitor pentru cultura votului uninominal. Este, o mai spun încă o dată, un gest de respect faţă de cetăţeni, un impuls clar spre responsabilizarea şi maturizarea clasei politice.

În al doilea rând, în proiectul de lege, conceptul de administrator public este aplicat greşit, întrucât administratorul public trebuie să fie o persoană independentă, cu cunoştinţe temeinice în domeniul administraţiei publice, o persoană independentă şi trainică. City-managerul american - modelul de origine al administratorului public - este angajat pe bază de contract de muncă pe o perioadă care de multe ori depăşeşte zece ani. Este nevoie ca administratorul public român să fie angajat pe bază de concurs şi validat de Consiliul Local, pentru a evita o numire a acestuia de către primar, membru de partid, pe alte criterii decât cele ale competenţei. Nu vreau să personalizez sau să cred că această prevedere a fost introdusă cu rea credinţă; mai mult, consider că şcoala românească de adminsitraţie publică are ocazia de această dată să îşi arate valoarea prin intermediul acestei prevederi: administraţia publică trebuie făcută de către profesionişti, de către absolvenţi de studii administrative, nu de către băieţii de casă ai primarilor trecători; administratorii publici trebuie să reziste de la o legislatură la alta, pentru a asigura continuitatea actului administrativ, pentru a pune în aplicare proiectele pe termen lung ale comunităţii. Este vorba tocmai de ideea existenţei acestei funcţii, care nu are voie să fie politizată.

O altă prevedere pe care o consider o ingerinţă a politicului în actul adminsitrativ o reprezintă articolul 42, care prevede conducerea sedinţelor de Consiliu Local de către primar. Consider că legea, în forma actuală, asigură o echidistanţă necesară desfăşurării în bune condiţii a dezbaterilor din forumul local, iar, prin conducerea şedinţelor de către acesta, s-ar putea interveni în buna funcţionare a aparatului al Consiliului.

Consider că luarea în discuţie şi susţinerea acestor propuneri pe care le-am expus mai sus sunt strict necesare societăţii româneşti şi concordă cu programul cu care Alianţa D.A. a câştigat alegerile în anul 2004. Nu în ultimul rând, este un gest de respectare a normelor recomandate de partenerii noştri europeni şi demonstraţia faţă de cetăţenii României că nu le vom înşela aşteptările.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Cât de bine îl cunoaştem pe Corneliu Coposu?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru cei mai mulţi, ziua de 11 noiembrie nu se deosebeşte cu nimic altceva faţă de celelalte zile calendaristice. Pentru unii dintre noi, această zi reprezintă însă, începând cu anul 1995, ziua tristă în care s-a stins din viaţă un om de o valoare incontestabilă. Dar mai există şi o altă categorie care, în această zi de 11 noiembrie, golesc un pahar de şampanie, sărbătorind în acest fel ziua în care "au scăpat" de umbra ce-i urmărea neîncetat.

Pentru mine, ca tânăr politician, ca orice alt cetăţean al acestei ţări, ziua de 11 noiembrie este una în care noi toţi ar trebui să ne amintim de omul Corneliu Coposu. M-am întrebat de multe ori până acum cine a fost omul Corneliu Coposu şi m-am mulţumit cu orice nuanţă a răspunsurilor oferite. În acest an, îmi pun din nou această întrebare, de data aceasta de pe băncile Parlamentului, pe care şi domnia sa le-a străbătut, din păcate nu la vârsta pe care o am eu astăzi, ci la una mai mult decât venerabilă. M-am hotărât ca de data aceasta să caut singur răspunsul la această întrebare şi să nu mă mai mulţumesc cu ceea ce unii, mai mult sau mai puţin cunoscători decât mine, binevoiesc a mă informa.

Mai întâi de toate trebuie să recunosc, şi asta nu ca pe o scuză, că în anul în care acest om se stingea din viaţă, eu abia dacă ştiam ce înseamnă politica, pentru un tânăr atunci de 27 de ani, la doar 6 ani de la revoluţie. Mi-amintesc acum, la zece ani de la trecerea lui în nefiinţă, figura sa înaltă, foarte slăbită, precum şi faţa mult îngălbenită de lipsuri, chin şi suferinţă. Studiindu-i biografia, remarc, pentru prima dată, câteva lucruri pe care nu le cunoşteam despre el: toţi bărbaţii din familia lui, tatăl dar şi bunicii, atât din partea mamei, cât şi cel din partea tatălui, au fost preoţi. Ca un făcut, viaţa lui şi a tatălui său s-au asemănat în unele privinţe: ambii au făcut parte la un moment dat din Parlamentul României, tatăl - deputat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, a votat Unirea, fiul - senator în primul Parlament de după Revoluţia din 1989. A doua asemănare dintre cei doi, care m-a frapat, este din păcate una tristă: amândoi şi-au petrecut o parte din viaţă, mai scurtă sau mai lungă, în temniţele închisorilor: tatăl, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei româneşti în Transilvania, a suferit numeroase persecuţii, a fost închis la Vac, Szegedin, Budapesta sub acuzaţia de înaltă trădare. Fiul petrece 17 ani şi jumătate din viaţă începând din anul 1947 în penitenciarele de la: Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu -Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla, Sighetul Marmaţiei etc. Dacă mai adăugăm la toate acestea anii de domociliu forţat, convocările la Securitate şi nenumăratele percheziţii de după eliberare, nu pot să nu mă întreb care erau motivele care i-au făcut pe mulţi să-l urască. Studiindu-i cât de cât biografia, aflu că rolul cel mai important în evoluţia lui, îl joacă apropierea şi influenţa marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul său de-a lungul întregii sale existenţe. În calitate de secretar personal al lui Iuliu Maniu, îl însoţeşte pe acesta în toate misiunile şi negocierile politice importante. A îndeplinit această funcţie până la arestarea lui şi a mentorului său, la 14 iulie 1947. În anul 1950 este arestată şi soţia sa, Arlette, la care i s-a înscenat un proces de spionaj.După 14 ani de închisoare, este eliberată în 1964, dar moare un an mai târziu. O viaţă de om plină de durere, dar şi de luptă neîntreruptă.

Dorind să-l înţeleg pe omul Corneliu Coposu, nu pot nici măcar accepta faptul că este cel mai ponegrit dintre politicienii de astăzi. Îmi amintesc astăzi de întreaga campanie ce s-a dus în anii imediat următori revoluţiei, împotriva acestui om. S-au spus despre el numeroase minciuni, ajungând, unii dintre cei care ne ţin azi lecţii de politică, să spună că nu a fost destul de bun pentru noi deoarece n-a mâncat salamul nostru de soia sau că s-a întors în 1990 de pe meleaguri occidentale aducând cu el grămezi de dolari pe care-i împărţea prin sate, făcându-şi campanie electorală. Într-adevăr, salamul cu soia ar fi fost un adevărat lux în temniţele care l-au "găzduit".

Dar adevărul transpare întotdeauna: ceea ce nu recunosc cei care îl blamează, dar ştiu cu certitudine este că cel mai neînduplecat caracter şi hotărârea cea mai de nezdruncinat, atribute ale omului politic, i-au aparţinut domnului Corneliu Coposu.

Numele lui n-a apărut în ziarele comuniste decât împletit cu injurii şi cu epitete de "duşman al poporului" şi de "contrarevoluţionar". Lupta sa împotriva comunismului n-a încetat nici în anii în care a fost întemniţat, nici după eliberare, dar nici după revoluţia din 1989, tocmai acesta fiind şi motivul pentru care s-a încercat denigrarea lui prin toate mijloacele.

Unul dintre regretele dânsului se regăseşte în următoarea frază: "Electoratul n-a înţeles un lucru elementar: democraţia nu poate fi recâştigată decât de democraţi, nu de către enoriaşii maxism-leninismului, ai proprietăţii de stat şi ai planificării de stat"

Pentru noi, tinerii politicieni, verticalitatea omului politic Corneliu Coposu trebuie să fie un exemplu. Ca om, dar mai ales ca om politic, a fost unul dintre cei puţini care nu şi-au negociat niciodată principiile, aşa cum nici un om politic n-ar trebui să o facă.

Este dureros faptul că tinerele generaţii care vin astăzi din urmă nici nu vor auzi, aşa cum merită, de Corneliu Coposu decât ca, probabil, nume al unei străzi. Pentru el nu s-a găsit, din păcate, loc în unele "manuale" de istorie, în timp ce acolo găsim "figuri proeminente" pentru istoria noastră, cum ar fi cea a Andreei Esca sau C.T. Popescu.

Citind rândurile scrise despre viaţa lui şi printre ele am răspunsul la întrebarea mea: Seniorul, Corneliu Coposu, nu are egal în demnitate. Şi atunci, de unde şi ce motivaţie are toată ponegrirea lui? Răspunsul la această întrebare mi-l oferă nimeni altul decât Domnia Sa: "Este o încercare de atragere în mocirla corupţiei în special a oamenilor care, prin atitudinea lor corectă şi fermă, provoacă ura celor declasaţi. În jungla lipsită de scrupule şi de simţul răspunderii, pe care o traversează ţara noastră, metodele staliniste practicate împotriva adversarilor politici, sunt la ordinea zilei. Trebuie să mărturisesc că aceste metode comuniste, din deceniile anterevoluţionare, nu mă impresionează şi n-au reuşit să mă intimideze."

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Domnul Mircea Costache:

"Cine conduce (distruge) România?"

Deseori, preşedintele Traian Băsescu s-a plâns că mass-media dezinformează populaţia în legătură cu unele din afirmaţiile şi demersurile sale. Alteori, premierul Tăriceanu spune că n-ar fi zis chiar aşa, ci altfel. Şi dacă Preşedintele află unele lucruri de la televizor, Premierul află şi el altele, tot de la televizor, miniştrii se informează şi ei, în multe privinţe, de la televizor, deputaţii şi senatorii sunt de acord, la unison, că imaginea Parlamentului este prezentată deformat în mass-media, atunci ne punem întrebarea: Cine conduce, de fapt, această ţară ? Şi, mai concret, cine se află în spatele televizorului? Luni, 14 noiembrie, reprezentanţii televiziunilor acreditaţi la Camera Deputaţilor îi abordau pe deputaţi cu întrebări de tipul: ştiţi că s-a scumpit mâncarea la cantina-restaurant cu 35%? Consideraţi că trebuie să vi se mărească salariul în această situaţie? Deci, diversiunea zilei, primită ca temă de la stăpânii lor, era, de data aceasta, scumpirea ciorbei de salată şi inducerea urii populaţiei împotriva salariilor demnitarilor. Nu-i interesa ordinea de zi, nu-i interesau proiectele de lege supuse dezbaterii, precum modificarea Codului Muncii, reglementarea achiziţiilor publice, constituirea zonelor metropolitane, modificări la Statutul personalului didactic, statutul minorităţilor naţionale, Bugetul pe 2006 etc. Tema zilei dată bieţilor tineri trataţi ca sclavi pe plantaţie, puşi să mintă, să dezinformeze, să caricaturizeze, să schimonosească realitatea pentru o nenorocită de simbrie şi cu iluzia popularităţii, era folosirea ca pretext a scumpirii mărarului pentru a aduce vorba despre salarii. Când i s-a atras atenţia unei tinere, reporter al unei televiziuni private, că averile în România postdecembristă nu s-au făcut din leafă, şi că în ierarhia salariilor bugetarilor deputaţii nu sunt primii, aceasta a recunoscut că există salarii de sute de milioane la bănci, la regii, la Electrica, Rom-gaz, etc., etc., şi că deputaţii sunt pe la jumătatea listei, dar asta este tema care le este dată. A încheiat spunându-mi: "Presa nu e aşa de liberă cum credeţi dumneavoastră, domnule deputat !" Ştiu şi eu şi ştie multă lume. Ştiu şi Preşedintele şi Premierul şi Guvernul. Şi atunci întreb: Cine se află în spatele acestei acţiuni macabre de perpetuă intoxicare şi manipulare a românilor împotriva propriilor interese ? Am strigat uneori adevăruri dureroase în Parlament, am pus întrebări tăioase în Comisie, am adresat interpelări dure membrilor Guvernului, am întreprins proiecte de lege importante, am comunicat presei centrale şi locale frământările unui om onest, dar nu s-au auzit nicăieri. Alteori am exagerat intenţionat folosind un ton ridicat şi expresii colorate, pentru a atrage atenţia, fiindcă mi se motiva că presa selectează senzaţionalul. Şi cu toate astea, tăcere, muţenie absolută. Aş putea da exemple numeroase, dar mă opresc la cel mai recent:

Miercuri, 9 noiembrie a.c., ora 13^00, a avut loc audierea domnului Daniel Morar, Procuror-şef al Departamentului Naţional Anticorupţie (fost PNA) la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii. În cadrul discuţiilor l-am întrebat dacă are în atenţie şi cercetarea retroactivă a unor fapte, precum devalizarea sistemului bancar: Bancorex, Bancoop, Banca Religiilor, Dacia Felix, Credit Bank, Banca Populară, Banca Albina etc. Între altele, i-am spus că, la ora aceasta, nici un cetăţean nu mai este interesat de cum merge industria, cum merge agricultura, cum merg serviciile etc. Toată suflarea românească aşteaptă "ţepele promise de Băsescu", aşteaptă legarea marilor corupţi de către DNA, ca o garanţie că mai putem reveni la normalitate după 16 ani de jaf şi anarhie. După felul cum mi-a răspuns, dl. Morar m-a determinat să închei dur: "Nu vei face nimic, domnule, nu te vor lăsa corupţii care te-au pus, nu mai păcăli lumea, du-te şi te culcă !". De faţă erau majoritatea televiziunilor şi reprezentanţii presei scrise. Felul cum a fost reflectată întâlnirea şefului DNA cu deputaţii din Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii este emblematic pentru marea diversiune care i se serveşte zilnic cetăţeanului buimăcit de minciuni sfruntate spuse direct dar mai ales de uriaşa mistificare prin omisiune - evenimentul a trecut neobservat ca şi când nici n-ar fi avut loc. Aceiaşi reprezentanţi ai televiziunilor ne luaseră anul trecut la întrebări cu privire la publicarea lucrării "Război total corupţiei - jefuirea premeditată a Băncii Internaţionale a Religiilor" Ce îi interesa atunci ? De unde am avut hârtia, cine a plătit tipografia etc., etc.

În altă ordine de idei, l-am interpelat deunăzi pe ministrul finanţelor publice să-mi spună ce sumă de bani va colecta la buget din impozitarea vilelor, palatelor şi limuzinelor şi care este aportul bugetar al posesorilor acestora din afacerile pe care le derulează. Răspunsul primit în scris, în cinci rânduri, mă anunţă că nu există o asemenea evidenţă, nu se ştie nimic în această privinţă, să întreb la MAI !!!

În concluzie, cine conduce, de fapt, astăzi, România? Şi unde o conduce, încotro? Pentru că din spusele oficiale aflăm că vor să o ducă în UE, iar eu mă tem că cel din spatele televizorului vrea s-o ducă în altă parte... pe năsălie ! Şi când te gândeşti că unii cetăţeni se lipsesc de pâine ca să-şi plătească abonamentul la cablu de unde aşteaptă cu înfrigurare veşti despre recalcularea pensiilor, majorarea salariilor, ieftinirea curentului, te apucă mila şi revolta. Poate că într-o zi românii vor închide televizorul şi se vor uita în frigider, pe nota de întreţinere din scara blocului, pe cuponul de pensie, pe fluturaşul cu salariul, se vor mai uita şi la viaţa copiilor lor, şi la a bătrânilor, şi se vor informa corect. După o lună de zile fără televizor, România reală va şti ce are de făcut pentru a se reînscrie pe orbita normalităţii. Începând cu trimiterea la pensie a Eminenţei Cenuşii care ne-a smintit cu dibăcia sa din spatele televizorului.

Domnul Laurenţiu Mironescu:

Mă aflu în situaţia de a fi citit cu mare atenţie unul din ultimele documente emanate de Partidul Social Democrat, intitulat Regimul Băsescu - primele şase luni. Cartea neagră a unui guvern neputincios, elaborată în iunie 2005 şi distribuită organizaţiilor din ţară ale partidului mai sus amintit.

Documentul are aproximativ 80 de pagini care ar fi putut fi comasate doar în 25 dacă nu ar fi fost redactat cu un font atât de mare si care se doreşte a fi o radiografie pertinentă a guvernării arcului guvernamental PNL - PD - PC - UDMR.

Nu am fost surprins să constat că există titluri ce se vor critice (Reformă prin politizare în justiţie, Haos şi abuzuri în administraţia actuală, Algoritmul clientelar sau Protecţia socială - marele perdant al guvernării de dreapta ), dar care, analizate prin parcursul fanariot al guvernării PSD, devin de-a dreptul hilare.

Nu aş vrea să elaborez foarte mult pe tema tuturor acuzelor din documentul de care vorbim, dar aş vrea să mă opresc asupra neadevărurilor intenţionate pe care le conţine capitolul care se referă la transporturi, domeniu de activitate greu încercat de guvernarea PSD.

Sub titlul "Transporturi şi infrastructura - producţia de scuze si acuze", propaganda psd-ista elucubrează o serie de afirmaţii care sfidează realitatea şi pe care aş dori să le comentez astăzi în faţa domniilor voastre.

La subcapitolul 13.3 "Transporturi navale" , se menţionează percepţia PSD-ista a situatiei prezente, dupa cum urmeaza: " - se lucrează foarte încet la terminalul de pasageri; nu se lucrează la terminalul de barje, la portul turistic, terminalul de cereale, prelungirea digului de Nord; traficul în port a scăzut cu aproximativ 1/3 din traficul anului 2004".

Situaţia reală este cu totul şi cu totul diferită.

Terminalul de pasageri este funcţional. Realizarea acestuia în termen a fost, ce-i drept, pusă in pericol, dar asta graţie unui sistem clientelar PSD-ist de arondare a diverselor lucrări de construcţii în transporturi (Delta Const Tulcea), care printr-un efort remarcabil al Administraţiei Porturilor Maritime Constanta a fost recuperat "

La terminalul de barje chiar nu avea cum să se lucreze, având în vedere că acordurile de împrumut cu organismele internaţionale menţionează că perioada de demarare a lucrărilor este decembrie 2005 - ianuarie 2006.

Lucrările la portul turistic Tomis sunt definitivate, chiar înainte de termen. Fructificarea economică a acestuia este pusă sub semnul întrebării în contextul in care, în noiembrie 2004, chiar înainte de alegeri, a fost semnat un contract in defavoarea Portului Constanţa prin care portul turistic Tomis se arondează spre exploatare unei firme de apartament, până in 2021.

Terminalul de cereale nu avea cum să demareze atâta timp cât se constituie în subiectul unui litigiu generat de un contract încheiat de conducerea psd-istă fără a se ţine cont de contextul juridic al zonei subiect al construcţiei terminalului.

Prelungirea digului de nord nu reprezintă, în opinia experţilor în domeniu, o prioritate, motiv pentru care începerea lucrărilor mai poate aştepta.

Apoteotica încheiere a neadevărurilor maritime, cum ca traficul ar fi scăzut cu 30% faţă de anul 2004, este în totală neconcordanţă cu reala creştere a traficului cu 23 % (faţă de anul 2004) înregistrată de Portul Constanţa.

Este de necontestat că guvernarea noastră are de parcurs un drum greu bine conturat de precedenta guvernare care a reuşit să distorsioneze în propriul interes toate mecanismele economice din România.

Nu are rost sa blamăm la infinit PSD-ul, dar nici nu pot răbda misitificarea realităţilor cuantificabile din zona portuară, iar maniera în care aceste neadevăruri au fost înveşmântate propagandistic, mă face să concluzionez că întregul document este un pamflet inutil din ale căror pagini răzbate frustrarea celui rămas fără ciolan.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Pînă la sfîrşitul acestui an, trei spitale din judeţul Bacău vor fi obligate să se conformeze în totalitate normelor europene privind protecţia mediului. În consecinţă, ele vor fi nevoite ca la data de 31 decembrie 2005 să îşi închidă crematoriile şi să recurgă contra cost la serviciile unei firme autorizate în colectarea şi incinerarea deşeurilor rezultate în urma activităţilor medicale. În această situaţie se află Spitalul Judeţean de Urgenţă, Spitalul Municipal Oneşti şi Spitalul TBC Bacău.

Problema nu e deloc lipsită de importanţă. Şi asta deoarece spitalele vor trebui să facă cheltuieli suplimentare, în condiţiile în care cele mai multe abia se descurcă cu banii primiţi. La Spitalul Municipal Oneşti, costurile cu eliminarea deşeurilor vor fi de câteva ori mai mari decît acum. Măsura va avea acelaşi efect şi asupra Spitalului TBC, unde la instalaţia actuală nu există nici un fel de cost. Incinerarea se face prin autocombustie. Însă, din 2006 se vor face cheltuieli considerabile, iar singura soluţie ar fi alocarea fondurilor necesare din suma primită de la Casa de Sănătate pentru serviciile medicale. Cele două spitale au crematoriile de zeci de ani, de cînd unităţile au fost construite. De-a lungul timpului ele au fost refăcute, ultima oară în acest an, dar ele nu corespund pe deplin normelor Uniunii Europene.

Dacă în cele două spitale, crematoriile nu sunt conforme cu cerinţele Uniunii Europene, nu acelaşi lucru se poate spune despre incineratorul Spitalului Judeţean de Urgenţă care este ecologic. El a fost achiziţionat şi instalat în toamna anului trecut şi a costat 40.000 euro. Este singurul din judeţ care se încadrează în normele europene de protecţie a mediului. Şi totuşi, o normă lipsită de realism anulează practic o investiţie considerabilă şi, pe deasupra, şi performantă.

Conform Capitolului 22 privind protecţia mediului, negociat cu Uniunea Europeană, incineratorul trebuie amplasat la cel puţin 500 de metri distanţă de zonele rezidenţiale. Or, acest lucru este imposibil de îndeplinit de către toate spitalele din judeţ şi marea majoritate din ţară,ele fiind situate în apropierea cartierelor de locuinţe.

Conducerea Agenţiei Regionale de Protecţie a Mediului consideră că vina pentru introducerea acestei prevederi în Capitolul 22 nu este a Ministerului Mediului, ci a Ministerului Sănătăţii. Cînd s-a pus această condiţie, Ministerul Sănătăţii a declarat că se va conforma ei şi va închide din 2006 toate crematoriile spitalelor din ţară. Prin urmare, el trebuie să solicite acum modificarea Capitolului 22 în ceea ce priveşte norma amintită. Pînă atunci însă, la data de 31 decembrie, Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău va închide incineratorul şi îl va ţine în conservare.

Pentru incinerarea deşeurilor biologice, de la 1 ianuarie 2006, Spitalul Judeţean de Urgenţă va trebui să încheie un contract cu o firmă autorizată care să se oblige să le transporte la un incinerator autorizat de mediu dintr-un alt judeţ. Aceasta va însemna ca spitalul să cheltuie mai mulţi bani cu incinerarea decît în prezent. Pe de altă parte, prin închiderea incineratorului, Spitalul Judeţean va pierde şi o sursă de venit, deoarece aici aduc la incinerat deşeurile toate unităţile sanitare din Bacău.

Avînd în vedere cele prezentate mai sus, datorită importanţei deosebite a acestei situaţii în ceea ce înseamnă sistemul sanitar la nivelul judeţului Bacău, consider că la nivelul Ministerului Sănătăţii trebuie întreprinse urgent toate măsurile necesare în aşa fel încît pînă la începutul anului 2006 aceste probleme să fie rezolvate.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Evenimentele din ultimele zile converg spre o concluzie sinistră: eforturile Guvernului de a rezolva problemele legate de integrarea în Uniunea Europeană şi integrarea propriu-zisă ar putea fi compromise din cauza PSD care prin intermediul mişcării sindicale încearcă să provoace conflicte sociale care ar putea avea consecinţe incalculabile. Este cu totul şi cu totul surprinzătoare amploarea grevei din învăţământ. În perioada 2001-2004, situaţia din învăţământ chiar reclama revendicări, dar nu au existat proteste sindicale de anvergură " Deloc ciudat, ultimele greve de amploare în domeniu au avut loc tot în perioada (1997-2000) în care PSD se afla în Opoziţie.

Este foarte curios, liderii de sindicat din învăţământ, majoritatea apropiaţi ai PSD nu au avut nimic de obiectat în timpul campaniei electorale şi atunci când s-a prezentat programul de guvernare şi care arăta că învăţământul va beneficia de 6% din PIB abia în 2007. Chiar şi după ce Executivul a luat decizia politică de a aloca 5% din PIB - ultima cerinţă a sindicatelor - liderii grevei tot mai caută subterfugii pentru a nu relua procesul de învăţământ. A cere timp de consultări cu grupările sindicale din teritoriu, măsurat în zile, în epoca telefonului celular, reprezintă o dovadă de rea credinţă. Eu cred că este vorba de fapt de consultări cu liderii PSD.

Dar un alt aspect mi se pare ieşit din comun. L-am văzut la televizor, anunţând o amplă grevă la metrou pe liderul sindicaliştilor de aici. Acest lider nu este altul decât senatorul PSD de Giurgiu, Ioan Rădoi. Nici la metrou nu au avut loc mişcări sindicale de amploare în perioada guvernării PSD. Implicarea fostului partid de guvernământ este mai mult decât vizibilă în acest caz. Nu este normal să fii în forul legislativ al ţării - chiar şi în Opoziţie - să desfăşori o activitate sindicală şi, în acelaşi timp să mai şi conduci o grevă,. Cred că numai în România există această dualitate împotriva naturii şi anume să fi şi parlamentar şi lider de sindicat. Chiar dacă nu mai este aşa de explicită ca legea din 1991, noua lege a sindicatelor , cea din 2003 nu permite totuşi acest dualism. Art. 4 spune: Persoanele care deţin funcţii de conducere, funcţii de demnitate publică, conform legii, magistraţii, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi din unităţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaţii sindicale. Cred că ar fi normal ca domnul Rădoi să aleagă: senator sau lider de sindicat.

Una peste alta, un lucru este clar: PSD reinventează conceptul de dictatură a proletariatului şi manevrează cu abilitate sindicatele, tranformându-le în propria armă de luptă politică. Nu actuala Putere va avea de pierdut în urma acţiunilor PSD, ci România va fi victima.

PS. Deşi a trecut un an şi jumătate de la alegerile locale, nu am auzit pe nici unul dintre liderii de sindicat din învăţământul preuniversitar să protesteze pentru menţinerea în funcţii a cadrelor didactice care au permis şi condus implicarea elevilor în campania electorală a PSD.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Declaraţie politică: «Este situaţia Universităţii "Constantin Brâncuşi" din Târgu-Jiu singulară?»

În urma unui control efectuat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării a reieşit situaţia stupefiantă conform căreia unele cadre didactice îşi rotunjeau exagerat salariul prin "ore suplimentare".

Astfel, unii profesori au reuşit să acopere 10-17 norme didactice într-o singură lună, încasând salarii, conform relatărilor presei, între 100 şi 150 de milioane lei. Sistemul este relativ simplu. Organigrama nu se ocupa în totalitate iar cursul se ţine în faţa a 2-4 serii reunite. În statul de plată se înregistrează însă faptul că acelaşi curs a fost ţinut în ore diferite şi ca urmare se notează drept ore suplimentare.

Astăzi este înca incert dacă greva cadrelor didactice, inclusiv a celor din învăţământul superior, va continua, în condiţiile în care principalele nemulţumiri sunt legate de salarizare.

Pentru o corectă reflectare a realităţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Curtea de Conturi au obligaţia morală de a efectua de îndată un control prin sondaj în toate universităţile din ţară pentru a verifica dacă situaţia relatată este singulară, o inovaţie a cadrelor didactice din judeţul Gorj, sau este un sistem de "umflare" a veniturilor cadrelor didactice universitare generalizat. Dacă această ultimă eventualitate se confirmă, statul trebuie să intervină nu numai prin aplicarea sancţiunilor individuale cât şi printr-o necesară corecţie legislativă.

La aceast control ar trebui invitate şi toate federaţiile sindicale din învăţământ, pentru a putea vedea nemijlocit nu numai finanţarea insuficientă a Educaţiei cât şi modul în care unii din membrii lor înţeleg să utilizeze banul public într-un mod extrem de eficient, în interes personal dar în detrimentul calităţii actului didactic.

Domnul Petre Ungureanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne împiedicăm în ultima vreme de ceea ce se numeşte uşurinţă- uşurinţă în afirmaţii şi uşurinţă în acţiuni, şi asta de câteva luni de zile.

Am întâlnit-o în organizarea unei proceduri de vot, anul trecut, procedură ce era clar menţionată ca fiind de vot secret. Acest lucru nu s-a respectat, iar votul a decurs jalnic şi a dat naştere la nemulţumiri. Cei nemulţumiţi au încercat să repare acest lucru, dar, ca un făcut, uşurinţa a lovit din nou - prin atacarea la Curtea Constituţională a articolului din Regulamentul Camerei Deputaţilor care reglementa îndreptarea acestei situaţii.

Nu mai mică ne-a fost mirarea când am văzut că soluţia acestei instituţii a fost dată cu aceeaşi uşurinţă cu care se făcuse sesizarea. Din acest moment, se pare că uşurinţa (sau ignoranţa?) ne-a urmărit în toate demersurile întreprinse pentru îndreptarea situaţiei create. A fost prezentă mai ales în spiritul de frondă al reprezentanţilor aripii ce se face vinovată de declanşarea întregii tevaturi, pentru ca aceeaşi uşurinţă să nu absenteze, apoi, din înţelegerea de care aceştia "s-au făcut" că dau dovadă faţă de realitatea de necontestat.

Uşurinţa e un infractor cu potenţial. Recidivează - şi încă pe aceleaşi căi. Cu stupoare, am văzut-o din nou îndreptându-se spre Curtea Constituţională, însoţită de diverse afirmaţii, mai mult sau mai puţin "uşoare". "Voi respecta decizia Curţii". Ni se pare normal să respecţi ceea ce ştii de la început că se va întâmpla, pentru că ceea ce se va întâmpla este dictat de uşurinţa (sau ignoranţa ?) care guvernează uneori deciziile acestei instituţii. Şi îţi este cu atât mai uşor să respecţi aceste decizii, atâta vreme cât tu te faci vinovat de modul în care Curtea funcţionează. Cu uşurinţă. Acest aspect ne face să ne întrebăm dacă este eficientă în rolul pe care îl are... şi dacă avem cu adevărat nevoie de ea. Cunoaştem cu toţii că pe unul dintre cele mai democratice teritorii, şi mă refer aici la SUA, o astfel de instituţie nu există şi, totuşi, lucrurile nu sunt tratate atât de "uşor".

"Curtea Constituţională a reconfirmat soluţia anterioară." Iarăşi o afirmaţie făcută cu uşurinţă. Ne e greu să ne hotărâm asupra a ceea ce a reconfirmat Curtea: decizia luată anterior, uşurinţa de care dă dovadă în rolul său de garant al supremaţiei Constituţiei sau apartenenţa la aripa de care am făcut vorbire mai sus?

Nu ne place să acuzăm instituţia care apără legea fundamentală a ţării, dar aceasta este realitatea, iar răspunsul la întrebările de mai sus sper să-l aflăm cât mai repede, pentru o soluţionare cu mai multă "greutate".

Domnul Relu Fenechiu:

Stimaţi colegi,

Sunt extrem de mirat de schimbarea gândirii partidului de opoziţie, PSD, care, prin vocea principalilor săi lideri, declara, până nu cu mult timp în urmă, că ţara noastră nu are nevoie de alegeri anticipate. Criticile privind ipoteza declanşării alegerilor anticipate vizau în primul rând cheltuielile legate de acest eveniment. În plus, după calamităţile naturale suportate - cele 7 valuri de inundaţii - de România, opoziţia PSD la ideea alegerilor anticipate a devenit şi mai vehementă, actualii guvernanţi fiind acuzaţi de politicianism ieftin. După cum se ştie, premierul Tăriceanu a cântărit situaţia creată şi a decis că interesul naţional primează şi a renunţat la ipoteza angajării alegerilor anticipate.

Surpriză mare însă, săptămâna trecută: liderii pesedişti au început să declare la unison că doresc declanşarea alegerilor. Probabil relativa creştere (virtuală totuşi, pentru că în realitate lucrurile nu stau chiar aşa) în sondaje a generat schimbarea cu 180 de grade a poziţiei PSD. Acum nu mai ţipă nimeni din PSD că eventualele anticipate necesită cheltuieli pe care nu ni le putem permite sau că acestea nu sunt oportune în acest moment, înainte de integrarea României în UE sau că se urmăreşte doar acapararea totală a puterii - declaraţii care, reamintesc, curgeau pe bandă rulantă până acum câteva săptămâni. Acum, liderii PSD nu se sfiesc să spună că doresc anticipate pentru a prelua puterea.

Şi, pentru a-şi justifica schimbarea bruscă de poziţie, reprezentanţii PSD au început să atace cu o violenţă nemaiîntâlnită actuala guvernare, criticându-i întreaga activitate. Este dreptul Opoziţiei să atace guvernarea, dar să o facă justificat şi argumentat. Din păcate, înainte de a se uita în curtea altuia, ar fi bine ca PSD să-şi analizeze propria activitate de la Palatul Victoria. O mostră de guvernare pesedistă care a fost îndelung criticată, atât de presa centrală (chiar dacă în mare parte era cumpărată cu publicitate de stat) cât şi de presa internaţională: încheierea contractului cu EADS, pentru realizarea sistemului integrat de securitate a unei părţi a frontierei de stat a României, s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro. Guvernarea actuală a reuşit o renegociere şi ca urmare valoarea contractului a fost redusă la 565 milioane euro, datorită eliminării suprapunerilor cu proiectele finanţate de UE. Au încercat oare în aceste zile foştii guvernanţi să se scuze? Evident că nu. Din contră, şi-au clamat violent corectitudinea, infirmată de realitate însă.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Una dintre condiţiile puse de UE pentru ca România să i se alăture la 1 ianuarie 2007 şi reluată recent în scrisoarea de avertizare trimisă Executivului de la Bucureşti, vizează eficientizarea şi transparentizarea sistemului de achiziţii publice.

Este de înţeles preocuparea UE vis-à-vis de acest domeniu, fiind de notorietate deja «mega-afacerile» de pe vremea PSD-ului, încredinţate direct, prin Hotărâri de Guvern, eludându-se procedurile de licitaţie deschisă; sau restrânsă, prntru contractele pe bani publici.

Desconsiderarea de către foştii guvernanţi a procedurilor legale de achiziţii publice, precum şi utilizarea incorectă a conceptului de parteneriat public-privat, s-ar putea să ne coste scump, acum în pragul aderării. Afaceri precum autostrada Bechtel, încheiată fără licitaţie de guvernul Năstase, sau contractul dubios încheiat de acelaşi guvern cu concernul franco-german EADS pentru securizarea frontierelor şi desecretizat în cele din urmă printr-o decizie a premierului Călin Popescu-Tăriceanu, constituie moşteniri ruşinoase cu care actuala guvernare s-a pricopsit şi pe care trebuie să lr gestioneze corect de acum încolo.

A venit vremea ca această zonă sensibilă a mediului de afaceri din România, de care va depinde folosirea viitoarelor fonduri structurale europene şi de coeziune, să primească atenţia cuvenită din partea unui guvern care pune mai presus de orice respectul datorat cetăţenilor. Este de neconceput ca aceşti bani proveniţi din impozitele contribuabililor să servească intereselor particulare sau de clan, aşa cum s-a întâmplat până acum. Cunoaşterea de către opinia publică a modului în care s-a cheltuit banul public este dovada unei administraţii locale şi centrale responsabile, precum şi o oportunitate de a rezolva problema corupţiei. Prin eliminarea clauzelor de confidenţialitate conţinute de astfel de contracte se elimină suspiciunile care planează asupra companiilor naţionale şi agenţiilor guvernamentale însărcinate cu încheierea contractelor, prevenind totodată corupţia.

Pentru a pune ordine în acest domeniu este nevoie să se dezvolte un sistem de sprijin şi de informare atât a mediului de afaceri, cât şi a societăţii civile referitor la piaţa achiziţiilor publice. Din această perspectivă, un studiu realizat din iniţiativa CE constată că legislaţia naţională în domeniu din majoritatea statele membre are norme specifice, cu restricţii peste cele stipulate în directivele europene. Însă, datorită faptului că directivele europene trebuie transpuse de către statele membre, se observă eforturi în sensul eliminării acestor bariere, implementarea sistemului de e-licitaţii fiind cel mai agreat de CE şi statele membre deopotrivă.

Punerea în practică cât mai rapid a acestor măsuri de transparentizare a domeniului achiziţiilor publice înseamnă pentru România o bilă albă la capitolul realizări, contabilizate de Bruxelles înaintea raportului din primăvara anului viitor, decisiv pentru soarta europeană a României.

Domnul Titus Corlăţean:

Declaraţie politică: "Societatea Nitramonia din Făgăraş a devenit o bombă cu ceas"

Ignoranţa şi caracterul iresponsabil al actualilor guvernanţi pun în pericol viaţa a mii de locuitori pe o rază de 30 kilometri în jurul municipiului Făgăraş.

În cadrul societăţii Nitramonia din Făgaraş se află rezerva naţională de nitroglicerină. Datorită specificului procesului tehnologic, la societatea amintită se află 2.500 de tone de amoniac lichid. Condiţiile de exploatare şi conservare sunt cu totul speciale.

Amoniacul din instalaţii trebuie menţinut la o temperatură de minus 33 grade Celsius, altfel acesta îşi schimbă starea de agregare si se elimină în atmosferă, gazul fiind letal.

Agentul termic si energia electrică sunt elementele care menţin amoniacul şi nitroglicerina în siguranţă. Întreruperea utilităţilor ar avea consecinţe fatale pentru locuitorii din zona municipiului Făgăraş.

La acest moment, S.C. ELECTRICA S.A. ameninţă cu întruperea furnizării energiei electrice, nenumărate somaţii fiind trimise datorită datoriilor acumulate. Livrarea agentul termic este de asemenea pusă sub semnul întrebării, societatea furnizoare, SC Nitroservice SA, fiind practic în stare de faliment.

Care este reacţia guvernanţilor ?

Autorităţile sunt lipsite de orice reacţie faţă de dezastrul ce se profilează.

Răspunsul pe care AVAS l-a transmis la interpelarea anterioară pe care am formulat-o la 14 septembrie 2005 în legătură cu acest subiect denotă atât iresponsabilitate, cât şi inconştienţă. "Soluţia de siguranţă" propusă de guvenanţi la o situaţie explozivă, la propriu şi la figurat, era o... comisie de analiză şi evaluare.

Nu avem cunoştinţă ca această comisie să fi formulat, nici până la această oră, propuneri de acţiune, în orice caz nimic nu s-a schimbat.

Este momentul ca actualii guvernanţi, sub povara propriei incompetenţe, să încerce să ia măsuri cât mai repede, pentru a împiedica producerea unei tragedii.

În numele comunităţii locale a municipiului Făgăraş, solicit guvernanţilor să iasă din nepăsarea organică în care îşi derulează existenţa şi să ia, în cel de-al 12-lea ceas, măsurile care se impun. Altfel, responsabilitatea pentru eventualele consecinţe dramatice pentru viaţa şi siguranţa cetăţenilor Făgăraşului, care ar putea apărea, le aparţine integral.

Domnilor guvernanţi, nepriceperea şi ignoranţa pot face victime, altele decât cele electorale!

Domnul Liviu Câmpanu:

"Defilarea"

La sfârşitul săptămânii trecute, o cohortă de maşini de lux - Jeep-uri, Audi, Tuareg-uri- a invadat Botoşaniul. Nu era vorba de inaugurarea unei expoziţii de maşini, ci de debarcarea la Botoşani, prin ceaţă, a guvernului din umbră al PSD-ului condus de Adrian Năstase.

Au venit "băieţii".. şi "fetele" să vadă ce face cel mai darnic electorat - pentru ei - din ţară... Au venit preşedinţi de consilii judeţene ai PSD-ului şi primari PSD, nu cu maşinile lor, ci cu acelea ale instituţiilor pe care le conduc, arătând acelaşi dispreţ pentru banul public ca şi în perioada când erau la putere... Au venit să vadă dacă botoşănenii mai sunt dispuşi să se lase păcăliţi şi jefuiţi de PSD-işti aşa cum au făcut-o în ultimii 15 ani.

Oare i-a cuprins mireasma anticipatelor sau nostalgia pentru vremurile trecute?...

Având în vedere că principala baie de public au făcut-o într-un cartier de rromi din oraşul Dorohoi, mă întrebam doar dacă ar avea dreptate o colegă de partid ce declara că PSD-ul se va scinda în două - o grupare de "baieţi buni" şi una de "băieţi răi" cu care dintre ei ar vota rromii.

Domnul Titus Corlăţean:

Declaraţie politică: "Coada la trăit bine sau la supravieţuire?"

Ministerul Sănătăţii batjocureşte lunar căteva zeci de mii de bolnavi de diabet, atât în circumscripţia pe care o reprezint, Braşov, cât şi în toată ţara.

În România sunt înregistraţi în evidenţe aproximativ 300.000 de bolnavi de diabet. Dintre aceştia, aproape 75.000 au nevoie de tratament cu insulină.

După ce a reuşit în mai puţin de un an să spulbere speranţele într-un trai mai bun ale celor care i-au votat, actualii guvernanţi şi-au propus să confişte dreptul bolnavilor la sănătate, demnitate şi bătrâneţe decentă.

Pensionari plangând că insulina s-a terminat chiar înaintea lor, bolnavi care tremură, stând ore întregi în picioare, aceasta este imaginea luptei diabeticilor pentru supravieţuire. Este imaginea cruntă, rod al nepăsării actualilor guvernanţi.

În condiţiile în care presa din toate judeţele semnalează lunar cazuri dramatice ale bolnavilor care cedează fizic şi psihic la cozi interminabile, guvernanţii nu au luat practic nici o masură concretă şi eficace pentru remedierea situaţiei. În acest timp, ministrul sănătăţii colindă ţara în lung şi lat pentru consultări cu privire la reformele şi politicile "revoluţionare" pe care le promovează.

Domnule ministru, problemele diabeticilor nu se rezolvă prin participarea la seminarii săptămânale!

Lunar, în judeţul Brasov sute de suferinzi de diabet se calcă în picioare la cozi interminabile la farmacia de specialitate a spitalului judeţean. Dacă reuşesc să îşi procure medicamenele şi insulina, nimeni nu le garantează că luna viitoare vor avea aceeaşi şansă.

În numele locuitorilor judeţului Braşov, ca şi al celorlalţi cetăţeni români care suferă, fără să aiba sprijinul puterii actuale, solicit urgent acesteia din urmă măsuri concrete pentru asigurarea cantităţii necesare de medicamente şi insulină, astfel încât viaţa bolnavilor de diabet să nu fie pusă în pericol de inconştienţa şi incompetenţa guvernanţilor!

Domnul Florin Iordache:

"Dezinteresul Guvernului Tăriceanu pentru sinistraţii din judeţul Olt"

Şi locuitorii Oltului au avut de suferit în urma inundaţiilor din anul 2005, unde 738 de locuinţe fiind afectate, din care 184 necesitând reconstruirea şi 554 consolidare.

Cu ocazia dezbaterii în Parlament a moţiunii simple "Nepăsarea", conform declaraţiilor guvernanţilor nimeni nu va rămâne pe drumuri în această iarnă.

În răspunsul lor comun, domnii Gheorghe Dobre şi László Bórbely îmi comunică că, în urma solicitării Prefecturii Olt, în această iarnă numai 3 locuinţe temporar vor fi instalate. Este adevărat că au fost trimise materiale de construcţii ca: ciment, armătură, lemn, tablă, var şi altele.

Nu trebuie neglijat nici o clipă că mulţi oameni sunt în vârstă şi nu pot folosi aceste materiale aduse în localităţi.

Este o dovadă clară a neputinţei, dar şi a nepăsării unui guvern care la nici un an de la alegeri, nu îl mai interesează soarta şi viaţa oamenilor.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Reforma în sănătate şi profitul"

Fără îndoială că în domeniul sanitar este necesară o nouă gândire privind modul de organizare şi de asigurare a resurselor necesare care să permită o funcţionare cât de cât normală a sistemului.

Consider însă că de la această nevoie stringentă până la a socoti totul în profit, într-un asemenea sector este chiar o aberaţie.

Este adevărat că domnul ministru al sănătăţii este de profesie economist, dar consider că dânsul trebuie să aibă o percepţie şi o gândire mult mai complexă asupra sistemului sanitar, unde problema esenţială este omul, sănătatea şi viaţa lui. Acestea ar trebui să fie de fapt scopul principal al unei reforme în sănătate şi nu profitul.

În declaraţia publică pe care a făcut-o, vrând să convingă că este hotărât, cu orice preţ, să facă reformă, dânsul a ameninţat cu desfiinţarea unui spital-cămin, ai cărui pacienţi sunt oameni bolnavi, cu antecedente psihice sau penale, fără să se sfiiască să declare că "unitatea respectivă este consumatoare de resurse în loc să aducă beneficii, că are pierderi şi nu profit".

Mă întreb şi îl întreb şi pe domnul ministru ce bani, ce eficienţă, ce profit aşteaptă de la o asemenea instituţie. Poate fi socotită o asemenea soluţie element al reformei. O fi aplicând dânsul o politică liberală, dar cu oamenii, cu sănătatea şi viaţa lor ce facem? Se cuvine ca măcar în acest domeniu judecata lucrurilor şi a soluţiilor să fie mai omenească, mai socială. Poate că domnul ministru şi guvernul din care face parte se va gândi că o politică, o reformă se fac în interesul omului şi nu doar a banului.

Domnul Iuliu Nosa:

"Nu le jigniţi inteligenţa, domnilor guvernanţi!"

Formula de soluţionare a crizei învăţământului, ticluită pe drumul dinspre Cotroceni şi Palatul Victoria este încă o probă clară a cinismului lui Băsescu şi lipsei de profesionalism a cabinetului Tăriceanu.

Intervenţia "imagistică" a Preşedintelui secondată rapid de supunerea "locotenenţilor" din Guvern se concretizează într-o construcţie bugetară nefundamentată, nesusţinută nici prin sursă de venituri, nici prin respectarea legii. Iar în situaţia în car alocarea procentului din p.i.b., făcută la presiunea "generoasă" a domnului Băsescu va rămâne doar un angajament frumos stipulat în Acordul cu sindicatele din învăţământ, atunci suntem în faţa unui nou exemplu de corectitudine şi onestitate a Alianţei în raporturile cu populaţia, în cazul de faţă cu oamenii din domeniul învăţământului.

Gestiunea şi modul de soluţionare a crizei din învăţământ s-au realizat în mod evident în dispreţul şi lipsa de respect pentru inteligenţa şi demnitatea sutelor de mii de cadre didactice din România. De ce? Pentru că cele 34.500 miliarde de lei vechi (ROL) care au fost promise pentru "proiecte" sau investiţii, nu au nici o acoperire în actuala construcţie bugetară şi nici nu vedem cum pot fi identificate surse reale pentru generarea lor în 2006.m acest lucru guvernanţii îl ştiu foarte bine, dar speră că această cacialma pocheristă să nu fie descoperită până după dezamorsarea conflictului.

Tehnica cacialmalelor a devenit o strategie de guvernare, în dispreţul unui popor întreg. Dascălii au avut parte de acelaşi tratament, propunându-li-se o soluţie de motivare a responsabilităţii pentru "reforma sistemului".

Prezumând că aceste promisiuni financiare ar fi mobilizare, cine şi cum ar gestiona "proiectele" pentru ca suma integrală să fie absorbită de sistem spre progresul acestuia?

Care vor fi entităţile care vor propune şi iniţia proiectele? Cine va decide car sunt cu adevărat prioritare şi generatoare de progres în sistem? Pentru că această sumă, deloc modestă, nu este simplu de gestionat concret şi legal în investiţii într-un an bugetar!

O investiţie presupune proceduri, amplasamente, documentaţii care, în momentul actual, sunt doar ipoteze sau simple proiecţii mentale ale unor nevoi.

Construcţia a 2-3 cămine studenţeşti care, nu mă îndoiesc, reprezintă o necesitate şi o nevoie reală, nici n-ar absorbi suma promisă, nici n-ar reprezenta un impus suficient de consistent pentru reforma sistemului educaţiei româneşti.

În concluzie, o întrebare pentru autorii soluţiei - Guvern, Preşedinţie: dascălii şi toţi actorii sistemului de învăţământ sunt consideraţi prea naivi pentru a percepe ipocrizia soluţiei sau o cantitate nesemnificativă a bazinului electoral al Alianţei? Sau o categorie de intelectuali mărginiţi şi provinciali ale căror nevoi şi viaţă nu intră în ecuaţia doctrinelor dumneavoastră populare şi liberale?

Domnul Ion Dumitru:

"Silvicultorilor le-a ajuns cuţitul la os!"

Am ajuns în situaţia de a vedea pădurarii ieşiţi în stradă. Zeci de silvicultori, apărători ai aurului verde românesc, au pichetat Guvernul şi Ministerul Muncii. De ce? Pentru simplul motiv că în această guvernare oamenii se simt părăsiţi! Nu mai este nevoie de ei. Aproape 7000 de silvicultori vor fi disponibilizaţi.

Au fost sacrificaţi pentru ca legile proprietăţii să iasă bine. Acestea nu au ţinut cont de oameni, de ţară. Au avut ca suport interesul. Retrocedarea celor peste 2 milioane de hectare de pădure va lăsa pe drumuri mii de salariaţi ai Regiei Naţionale a Pădurilor. Nu este exclus ca R.N.P. să dispară, dacă se va merge în acelaşi stil haotic.

Guvernul nu este interesat de protecţia acestei categorii socio-profesionale. Pădurarii vor rămâne fără pâine din cauza nesăbuinţei, din cauza orgoliului pe care-l manifestă actualii guvernanţi.

Sfârşitul lunii noiembrie, ca un făcut, reprezintă şi termenul până la care se depun cererile privind retrocedările, dar este şi data la care sindicaliştii din silvicultură vor protesta împotriva politicii defectuoase dusă de acest Guvern.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"România, paralizată de scandalurile între palate şi greve"

Stimaţi colegi,

P.S.D. nu va părăsi sala de şedinţe atunci când va fi votat bugetul dar, dacă Guvernul nu va ţine cont de recomandările şi amendamentele noastre, iar maşina de vot va funcţiona fără să dezbată aspectele menţionate de noi, vom vota împotriva Legii bugetului. Observăm cu toţii, zilnic, reacţiile dure care au apărut, atât în plan intern, cât şi extern, faţă de politica economico-socială a Executivului.

De menţionat plecarea Fondului Monetar Internaţional cu un comunicat foarte dur faţă de neajunsurile politicii economice, dar şi scrisoarea de avertisment care arată foarte clar că actuala politică economică reprezintă un risc enorm pentru raportul din primăvară.

În ceea ce priveşte planul intern, trebuie tratate cu mare atenţie nemulţumirile profesorilor, ale funcţionarilor publici, dar şi cele din sectorul minier.

Principalele cauze care au determinat puternicele mişcări sociale, dar şi semnalele de alarmă ale partenerilor externi sunt instabilitatea politică, care a dus la o modificare fiscală de patru ri în acest an, precum şi introducerea cotei de 16 la sută. Dacă Guvernul nu va reveni asupra politicii economice, în anul 2007 vom asista la o explozie a impozitelor şi taxelor.

În opinia mea, 2006 va fi un an ratat, ca şi cel în curs, va fi un an care din punct de vedere macroeconomic se va înrăutăţi în 2007, va prinde România cu finanţe publice mai slabe, cu o instabilitate macro financiară care, coroborată cu instabilitatea politică, poate duce la mari derapaje.

În ziua de "graţie", 20 iunie 2005, premierul Călin Popescu Tăriceanu anunţa că trei vor fi priorităţile sale pentru anul în curs: reconstrucţia ţării după inundaţii, integrarea în Uniunea Europeană şi reforma justiţiei.

Până la această oră, doar Arhiepiscopia Banatului a reuşit construcţia unor locuinţe pentru sinistraţi, în vreme ce oameni din Vrancea, Galaţi şi alte judeţe aşteaptă iarna sub cerul liber. Integrarea europeană este pusă-n pericol de aceste nesfârşite scandaluri între Palatul Victoria şi Cotroceni, dar şi de reforma greoaie a justiţiei, care este clar a devenit subordonată politicului.

În aceste condiţii, domnilor colegi, ce facem? Aşteptăm alte cartonaşe galbene şi roşii de la Uniunea Europeană sau ne punem serios la muncă, pentru ca anul 2006 să nu fie la fel de dăunător ţării ca cel în curs...

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Aş dori să aduc în discuţie în declaraţia pe care o voi face astăzi problema legată de contractul privind sistemul integrat de securitate a frontierei de stat a României, renegociat cu grupul EADS, valoarea acestuia fiind de 524,5 milioane de euro, faţă de minim 650 de milioane, prevăzute iniţial.

În luna august 2004, fostul guvern aşi grupul european de aeronautică şi apărare EADS au încheiat un contract în baza căruia grupul european de aeronautică şi apărare va furniza României echipamente şi sisteme de supraveghere şi de securizare a frontierei de stat.

Proiectul presupune achiziţionarea şi instalarea unor sisteme de supraveghere performante la frontiere, realizarea unor centre de comandă şi control moderne, echiparea a peste 180 de sedii şi centre de instruire ale Poliţiei de Frontieră române. Contractul prevedea furnizarea de sisteme de supraveghere (camere TV şi senzori în infraroşu), facilităţi de comandă şi control, infrastructură de comunicaţii şi IT.

Aşa cum a anunţat noul Guvernul în luna februarie, termenii contractului au fost renegociaţi, pentru a se evita suprapunerile anumitor prevederi contractuale cu cele convenite prin programele PHARE.

Cred că este foarte important că renegocierea s-a finalizat, mai ales dacă avem în vedere îngrijorarea Comisiei Europene faţă de capacitatea ţării de a finanţa managementul viitoarei frontiere a Uniunii Europene, fiind foarte important să existe fonduri nu doar pentru achiziţionarea sistemului, dar şi pentru întreţinerea lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Niculae Bădălău:

"Sănătatea, ultima prioritate a Alianţei PNL-PD"

Este nepermis ca în anul 2005, medicina românească să aibă fundament empiric. Dotarea materială a instituţiilor sanitare din judeţul Giurgiu aminteşte de primele încercări de alinare a suferinţelor omeneşti.

Dovediţi că sunteţi la înălţimea statutului de demnitar pe Constituţia României îl deţineţi şi deplasaţi-vă în judeţul Giurgiu pentru a constat personal lipsa infrastructurii sanitare.

Laboratorul din Policlinica judeţeană Giurgiu este nefuncţional: a lucra numai analize contra cost înseamnă practic colaps. Giurgiuvenii nu îşi permit să plătească analizeze medicale în condiţiile în care economia giurgiuveană a fost rând pe rând deconectată de la aparatul de oxigen în cele trei mandate ale Primăriei Liberale.

Direcţia Sanitară Giurgiu ar trebui să aibă iniţiativa scoaterii la concurs - în condiţii avantajoase (asigurarea cazării în oraş) a unui post de medica laborant.

Transformarea Spitalului Judeţean în Spital de Urgenţă impune alte posturi medicale ce trebuie ocupate prin concurs. Primăria trebuie să ofere locuinţe medicilor ce se vor stabili în Giurgiu - şi să încheie sistemul de recompensă a acoliţilor ei prin cazări în aşa numite " apartamente sociale".

Un semnal de alarmă îl reprezintă medicaţia anti-diabetică. Terapia insulinică şi cea normogligemiantă orală nu ajung la timp şi în doze adecvate la pacienţi. Intrarea în comă diabetică are loc în ore de la nonrespectarea standard a prescripţiei medicale.

Cozile interminabile pentru medicaţia compensată şi gratuită, atât la uşile medicilor de familie, cât şi la farmacii, cunoaşte un numitor: suprastatificarea listelor de medicamente, ramificarea în grup conexe - birocratice ce strangulează trupul plăpând al sistemului medical falimentar.

Nu aveţi cum, domnule ministru, să joncţionaţi managerul de spital de medic. Directorul economic este acela ce reglează balanţa financiar a instituţiei. Dar directorul prim trebuie să fie medic.

Într-un seminar pe teme medicale desfăşurat recent la Ploieşti în seria Dialogurilor Social Democrate, domnii Mircea Geoană, Miron Mitrea, Sorin Oprescu, Ovidiu Brânzan au primit mesajul clar al medicilor ce nu sunt de acord cu actualul statut al personalului medical. Una din întrebări a fost: "Cum va şti managerul cu specializare economică - situaţie ca şi în cazul dumneavoastră, domnule ministru, câte medicamente anti-retrovirale sunt necesare în terapia SIDA?

Eu vă mai adresez o întrebare: cum puteţi închide spitale (cazul Poiana Mărului) pe criterii de nerentabilitate?

Veniţi din sfera economică, domnule ministru, dar în medicină reuşita înseamnă viaţă, nu bani.

Lăsaţi spitalele să existe, ele sunt sanctuarele vitale ale acestei ţări în derivă, şi permiteţi-le medicilor să gestioneze activitatea medicală.

Domnul Sorin Oprescu spunea, la Ploieşti că, prin actualul pachet de legi ale sănătăţii, pacienţii vor ajunge statistică tragică. Opriţi acest genocid şi permiteţi adevăraţilor profesionişti în medicină să-şi exercite la parametrii maximi nobila profesie pe care o slujesc.

Cu consideraţie, deputat Niculae Bădălău.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declaraţie politică: "Dezechilibre macroeconomice - consecinţă a lipsei de pricepere a actualului Guvern"

După cum am declarat şi în momentul în care s-a aprobat, cota unică de impozitare de 16% dublarea impozitului pe venitul microîntreprinderilor, creşterea cotelor cu 2 puncte procentate nu vor avea efect favorabil asupra agenţilor economici.

Aceştia se aşteptau la măsuri care să-i ajute în derularea afacerii şi nu să-i încurce. Ce li s-a dat cu o mână s-a luat cu vârf şi îndesat cu cealaltă.

Microîntreprinderile care reprezentau o speranţă a creşterii economice şi pe care s-au pus bazele în Guvernul Năstase au primit o lovitură sub centură, fiind afectate prin dublarea impozitului concomitent cu reintroducerea cotei majorate cu 2 puncte procentuale.

Vorbele din campania electorală de acum un an au fost foarte optimiste. Mă întrebam ce metode va folosi Alianţa prognozând pentru anul 2005 un procent de inflaţie de 6%, creşteri economice de 6%, creştere în industrie de 5,7%, creştere în agricultură de 2,8%.

Calculele au fost post făcute!

În acest moment se vorbeşte de o inflaţie de 8,5% - 9% de creşteri economice de doar 5,7%, faţă de nivelul anului 2004, în industrie se estimează o creştere economic pne5tu 2005 de doar 4%, iar în agricultură valoarea adăugată brută va înregistra o descreştere faţă de anul precedent cu 1,2%, după ce anul trecut producţia agricolă a înregistrat o creştere de 22,2%.

Nu pentru toţi vorbele sunt şi fapte. Realizările actualei coaliţii sunt din ce în ce mai slabe.

Proiectul de buget pentru anul 2006 dezbătut până în prezent în comisiile reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului reprez8intă un buget antisocial buget nerealist, indicatorii arătând un fals grosolan.

Alocarea cheltuielilor prin acest proiect va determina nemijlocit accentuarea sărăciei şi accentuarea declinului economic.

Din păcate, România nu are nevoie de acest lucru! Din ce în ce mai mulţi locuitori nu vor avea cu ce să-şi plătească serviciile de asistenţă socială, sănătate, învăţământ.

Nealocările suficiente a subvenţiei pentru bugetele locale vor determina preţuri mai mari la energia termică suportate de către populaţie. Acestea sunt mai mici cu 133,6 milioane euro, iar sumele defalcate din veniturile bugetului de stat pentru bugetele locale sunt mai mici cu echivalentul a 76 milioane euro.

Doctrina de dreapta a actuali puteri a determinat diminuarea veniturilor şi a cheltuielilor astfel încât distanţa dintre cei ce trăiesc bine şi cei ce nu trăiesc bine, să fie cât mai evidentă.

Referindu-mă la buget am constat că: 1. La sănătate sumele alocate de la bugetul de stat ca pondere în p.i.b. pentru anul 2006 sunt cu 9% mai mici decât cele pentru anul 2005, ceea ce va determina reducerea numărului de medicamente compensate şi condiţii şi mai proaste în spitale; 2.La învăţământ pentru prima dată în 15 ani se acordă o sumă sub nivelul alocat în 2004; 3. Alocaţiile mai mici pentru asistenţă socială va determina reducerea ajutoarelor pentru încălzire, neindexarea alocaţiei de stat pentru copii la nivelul creşterii preţurilor şi tarifelor, neasigurarea venitului minim garantat; 4. La Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru 2006 se diminuează sprijinul pentru producătorii agricoli cu încă 16%; 5. La bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului reducerile presupun mai puţine locuinţe realizate prin ANL, mai puţini kilometri de drumuri.

Prin reducerea alocării la cheltuielile de capital cu 18%, faţă de 2004 nu vom putea vorbi de relansarea economică pentru anul 2006, astfel încât pe an ce trece din cei patru ani ai guvernării coaliţiei în loc să ne relansăm economic ne înfundăm tot mai tare în sărăcie şi disperare a oamenilor de rând.

Domnul Valeriu-Victor Boeriu:

Este unanim recunoscut faptul că sistemul de sănătate din România este departe de satisfacerea exigenţelor asiguraţilor, oferind servicii medicale de slabă calitate şi inechitabil distribuite. Una dintre cauzele funcţionării deficitare a sistemului o constituie, cu siguranţă, managementul ineficient. În aceste condiţii, privatizarea vine să aducă îmbunătăţirea managementului sanitar, ştiut fiind că Statul este cel mai neperformant administrator.

Există un sector al sistemului de sănătate parţial privatizat: medicina de familie. Ce-i lipseşte medicinii de familie pentru a fi primul palier al sistemului de sănătate complet privatizat? Proprietatea asupra spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea medicală. Vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului, care găzduiesc cabinete medicale, este o necesitate şi se referă într-o covârşitoare proporţie la medicina de familie, întregindu-i acesteia caracterul privat.

Avantajele privatizării cabinetelor de medicină de familie sunt evidente: stabilitatea asistenţei medicale, management mai bun, investiţii mai multe făcute de medicul care are siguranţa recuperării sumelor investite cu ocazia ieşirii din sistem şi, nu în ultimul rând, o mai mare independenţă a medicului atât faţă de autorităţile locale cât şi faţă de Casa de Asigurări de Sănătate. Prin vânzarea spaţiilor medicale nu se creează premisele unei dezorganizări a asistenţei medicale primare. Nici o comunitate nu va fi văduvită de asistenţa medicală prin înstrăinarea cabinetului de către noul proprietar, acestuia fiindu-i interzisă schimbarea obiectului de activitate medicală a spaţiului.

Este salutară intenţia Guvernului de a desăvârşi privatizarea în domeniul medicinei primare care trebuie să devină mai performantă, mai capabilă de a rezolva cu costuri mai mici, o bună parte din cazuistică, diminuând presiunea ce se exercită asupra spitalelor prin numărul foarte mare de internări mai mult sau mai puţin justificate.

Vânzarea spaţiilor în care îşi desfăşoară activitatea medii de familie poate deveni un adevărat start spre o reconsiderare a rolului pe care medicina de familie trebuie să-l joace în economia sistemului de sănătate, ştiut fiind faptul că rezolvarea unui caz de boală se face mult mai ieftin prin medicina primară decât prin spitalizare. Vânzarea cabinetelor medicale către medici este un prim pas spre întărirea medicinei primare, insuficient cu siguranţă dacă nu va fi urmat de pasul următor şi anume crearea posibilităţilor de dotare corespunzătoare a cabinetelor.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Mesajul lui Zaharia Stancu în romanul "Desculţ" trece peste decenii şi ne aduce în actualitate evenimente şi fapte trăite şi săpate în memoria colectivă drept repere definitorii pentru oameni şi epoci, pe care ne îndeamnă să nu le uităm. Suntem desculţi!

Din fericire, viziunile apocaliptice asupra celor trăite, când acestea ne-au afectat viaţa, rămân înscrise într-un registru clar-obscur, aşa cum au fost evenimentele post '89. Să ne limităm la Justiţie şi la modul cum face ea Dreptate, legată la cap şi nu la ochi.

Tributară complexului de generalizare, Justiţia din România s-a obişnuit să împartă Dreptatea şi Adevărul (DA) pe loturi; Lotul Timişoara, Lotul Otopeni, Lotul Cluj, Lotul Sibiu, Loturile Ţigareta 1, 2, 3 etc. şi să aleagă dintr-o mulţime numărabilă câte un şef de Lot (ca odinioară câte un şef de cuib, de celulă sau de bandă), pus să răspundă pentru fapte care s-au produs într-un complex de împrejurări provocate, comenzi politice interne sau externe, de cele mai multe ori fabricate de lumea aflată sub pulpana Puterii, aşa cum a fost şi cazul Lotului CPEx. Răfuielile politice îmbracă forme penale, în scopul discreditării, compromiterii ori izolării adversarului şi scoaterii lui din cursă.

În această concepţie, impusă de forţele gălăgioase şi violente ale Societăţii Civile, care se identifică cu Alianţa Civică şi cu elitiştii solitari, cei înregimentaţi în GDS ori în Societatea Academică Română, aflaţi în criză de legitimitate, care nu se pot integra într-un sistem de valori la care se raportează majoritatea, sunt aşteptate loturi noi ca cele ale Vameşilor, ale Traficanţilor de droguri (spălaţi de păcate penale cu bani grei aruncaţi în buzunarele procurorilor sau judecătorilor cu racheta de tenis marca Alianz) ale Mafioţilor, Găinarilor şi chiar ale Justiţiei, pe care nu are cine s-o judece.

Cel care a stârnit cele mai mari pasiuni politice şi a angajat întreaga suflare represivă a ţării a fost Lotul Stoeneşti, în care s-au întrecut într-o haotică devălmăşie politrucii Convenţiei Democrate cu Jandarmeria, Poliţia, Armata, Preşedinţia, Guvernul, Justiţia şi presa de serviciu la anticamera Puterii.

Dacă privim cu detaşare dinamica evenimentelor din ianuarie 1999, vom realiza că pentru capturarea Inamicului Public numărul 1, Miron Cozma, care a paralizat un sistem represiv totalitar, Puterea a dezlănţuit un adevărat măcel asupra unei clase profesionale, provocată, minţită şi ademenită în ambuscade, care se afla în marş sindical pentru a-şi cere drepturile constituţionale la viaţă şi la muncă, refuzate de un deltaplanist arogant, inflexibil şi limitat, ajuns ministru, care vrea să devină astăzi al doilea om în stat printr-o acţiune de comando, la fel de ilegală ca şi represiunea de la Stoeneşti.

Despre morţii şi răniţii de la Stoeneşti nu se suflă o vorbă, eu nu au dreptul la identitate şi la legitimitate, au devenit lucruri comune, impersonale, simple obiecte neînsufleţite. Justiţia a fost, la acea vreme, autoare şi complice la acţiunea criminală antisindicală prin cel mai înalt om al ei, Albionul liberal, retras din viaţa politică p a ieşi basma curată şi a-şi pierde urma după numeroasele afaceri necurate pe c le-a făcut.

Emoţionat până la pierderea simţului şi proporţiilor realităţii, Doctorul în Petre şi Roci, ajuns preşedinte, s-a scăpat puţin pe dumnealui şi, sfătuit de camarila de la Cotroceni, a început să dea decrete anticonstituţionale, scoţând Armata împotriva propriei clase muncitoare (sună urât astăzi acest cuvânt în urechile ciocoimii) şi a cetăţenilor care au aderat la marşul împotriva Monstruoasei Coaliţii.

Astăzi, se judecă Lotul Stoeneşti. Martorilor li s-a schimbat încadrarea juridică în complici pentru că au refuzat să declare că Miron Cozma este autorul masacrului de la Stoeneşti, Monstruoasa Coaliţie a ieşit basma curată şi nu poată nici o răspundere pentru ce s-a întâmplat în ianuarie 1999. Totalitarismul este la el acasă! Să nu uiţi Darie...

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Integrarea europeană"

România, în contextul situaţiei sale geopolitice în Europa şi al populaţiei de 22 de milioane de locuitori, are rolul de interfaţă între Uniunea Europeană şi Balcani, dar şi cu regiunile Mării Negre. După căderea Zidului Berlinului şi începuturile regimului democratic, România a stabilit foarte devreme, în 1990, relaţii cu Uniunea Europeană.

În anul 1995, ţara noastră a depus cererea de a deveni stat membru, iar negocierile de aderare au fost deschise în februarie 2000 şi continuate până în 2004, când au fost încheiate cu obiectivul de a primi România ca stat membru în ianuarie ,2007. Tratatul de aderare a fost semnat de cele 25 de satte membre, de România şi Bulgaria, în aprilie 2005. Procesul de ratificare a tratatului de către statele membre este în curs de desfăşurare.

Prezentând raportul de monitorizare ,pe 2005, comisarul Rehn a declarat că: "România a realizat progrese semnificative în pregătirea pentru aderare. Totuşi, deliberările nu s-au încheiat. În lunile ce vor urma, este necesară o atenţie deosebită pe aplicarea reală şi respectarea măsurilor de reformă. Aspectele prezentate în rapoartele noastre trebuie luate foarte în serios şi folosite ca motivaţie pentru grăbirea reformelor, dacă România vrea să fie gata pentru aderare la 1 ianuarie 2007".

Concluzionând, putem afirma că suntem pe un drum bun, depinde de noi dacă ştim să gestionăm cu prudenţă ceea ce mai avem de îndeplinit până la raportul de ţară din aprilie 2006, când Comisia va face o nouă evaluare a situaţiei. Ar putea recomanda, dacă e nevoie, amânarea aderării României până la 1 ianuarie 2008.

Avem nevoie de aceste momente de solidarizare a clasei politice, de o canalizare a eforturilor organismelor statale şi cetăţenilor pentru realizarea acestui obiectiv atât de important pentru toată naţiunea română. Cer colegilor parlamentari, atât celor din Coaliţia de guvernare, cât şi celor din Opoziţie, să manifeste sprijin, să lase orgoliile deoparte şi să renunţe la atitudini politicianiste.

O stabilitate guvernamentală ar uşura eforturile necesare pentru continuarea reformelor administraţiei publice, punerea în practică a reformei sistemului judiciar şi intensificarea luptei împotriva corupţiei.

Domnul Corneliu Momanu:

Doamnelor şi domnilor,

Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu starea gravă în care se găsesc două dintre perlele Ţării Vrancei, şi anume mănăstirile Soveja şi Vizantea, importante vestigii ale culturii şi istoriei zonei, dar şi ale neamului românesc. Mănăstirea Vizantea este unica ctitorie din Munţii Vrancei a familiei Movilă, iar Soveja este a doua mănăstire voievodală din Vrancea arhaică.

În ultimii ani, insă, cele două monumente s-au degradat constant, astfel încât, în acest moment, cele două mănăstiri se află într-o stare extrem de gravă. În acest context, două ctitorii domneşti şi trei secole şi jumătate de istorie vor dispărea definitiv din patrimoniul Vrancei, dacă nu se vor lua măsuri urgente de restaurare şi consolidaree a zidurilor, turnurilor, intrărilor şi imobilelor care, în ultima perioadă, servesc drept materiale de construcţie pentru localnici.

Cu toate eforturile depuse până în acest moment de Direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional Vrancea, problematica restaurării acestor monumente rămâne una extrem de spinoasă, principalul motiv fiind lipsa fondurilor. Până în acest moment, la instituţia mai sus-menţionată nu a fost depus nici un proiect de restaurare, motivul fiind clar: lipsa banilor pentru o lucrare, care, spun specialiştii, ar fi destul de costisitoare.

Toate acestea se întâmplă într-un judeţ în care fondurile publice gestionate de preşedintele Consiliului Judeţen Vrancea dispar fără urmă sau sunt utilizate în vederea realizării unor "acţiuni culturale" în pieţe publice şi care se sfârşesc cu chiolhanuri imense şi focuri de artificii costisitoare.

De la tribuna Camerei Deputaţilor fac apel la toate instituţiile abilitate să ia măsurile necesare în vederea salvării acestor comori ale patrimoniului cultural vrâncean şi naţional.

Domnul Viorel Oancea:

Partidul Social Democrat a adoptat în ultimul timp tactica de a striga din toate puterile: "Prindeţi hoţul, că noi suntem cei justiţiari şi vom da exemple cum trebuie să acţioneze justiţia!" În frunte cu domnul Geoană, PSD a adoptat o modă de a striga cât mai tare, spre a acoperi vocile celor din PNL, PD şi ale tuturor celor ce au îndrăzneala de a arăta cu degetul unde este corupţia.

După ce ani de zile a fost nevoie ca forurile internaţionale să ne arate că una din racilele sociale ale tranziţiei o constituie corupţia la toate nivelurile, lucru pe care îl ştiam cu prisosinţă, după ce a încurajat un sistem ticăloşit, PSD face deosebita descoperire că actele de corupţie, vezi Doamne, s-ar petrece acum. Ne miră cu câtă uşurinţă pot vorbi despre corupţie fel de fel de lideri ai PSD, care îşi pun poalele în cap şi uită de sistemul ticăloşit pe care l-au păstorit ani buni.

Să dăm câteva exemple:

Doamna Rodica Stănoiu, cu nonşalanţă, uită de modul cum a revândut cu un profit foarte mare, casa de pe plaiurile natale, de modul cum unii au fost făcuţi notari peste noapte - printre care, întâmplător, soţia unui fruntaş, coleg de al domniei sale - şi cum, ca o doamnă grijulie, îşi acordă şi o pensie contrar legilor pe care le păstorea şi dă lecţii de cinste şi onoare. Despre baronii locali, pe care nu avem timp să îi enumerăm, nu suflă ncii un cuvânt.

Domnul Năstase uită de zilele bune, când mărşăluia energic prin faţa tribunalelor pentru a-l apăra pe nevinovatul Gabriel Bivolaru.

Domnul Geoană are amnezii care ne pun pe gânduri. Una promitea când a fost ales preşedinte al PSD şi alta tună şi fulgeră acum. De ce nu se preocupă în primul rând de grădina proprie, care a fost condusă, stimaţi tovarăşi, de domnul Ion Iliescu, de ce uită de cumetriile, finii, naşii şi nănaşii ce roiau în jurul domnului Omar Hayssam, ce, se pare, deţinea lamba fermecată a banilor?

Am putea continua, pentru că exemplele sunt multe şi corupţia afectează poporul român, bunăstarea şi, mai ales, imaginea noastră în lume.

Noi considerăm corupţia un element esenţial ce trebuie eradicat din viaţa social-politică a ţării, facem tot ce ne stă în puteri să o lichidăm şi nu credem că putem primi lecţii din partea unor oameni care nu-şi văd bârna din propriii ochi.

Domnul Aledin Amet:

"Pledoarie pentru monumente semnificative"

O naţiune este mai puternică, mai respectată, dacă reuşeşte, într-un mod corect faţă de ea însăşi, să-şi permanetizeze, prin artă, personalităţile istorice şi etapele fundamentale ale propriului trecut. În ţara noastră, există numeroase oraşe, numeroase zone, care, indiscutabil, înseamnă enorm pentru spiritualitatea românească. Este necesar, absolut necesar, ca însemnelor istorice să li se acorde prioritate.

Din păcate, România nu are încă suficient de multe monumente care să omagieze eroii şi personalităţile deosebite ale poporului nostru. România are nevoie de monumente.

Pledez pentru o astfel de politică, pledez ca, şi prin artă, să oferim generaţiilor următoare un exemplu simplu al respectului. A oferi localităţilor statui reprezentantive, monumente semnificative înseamnă, în fond, adevărate lecţii de istorie. Autorităţile trebuie să se procupe şi să rezolve astfel de probleme, abordarea acesatei tematici fiind foarte necesară.

Nu putem să neglijăm, invocând aspecte materiale, valoarea trecutului. Fiinţa naţională nu poate fi comparată? şi nu trebuie uitată. Fiinţa naţională înseamnă curaj, echilibru, încredere. Nevoia de trecut compune prezentul şi devine veşnicie.

Avem nevoie de monumente. Avem nevoie de opere. Trebuie să conştientizăm faptul că prezenţa mlor, dincolo de aspectul estetic, produce împlinirea spirituală.

Dând dovadă de sensibilitate faţă de această parte a artei, definim timpul. Urcat deja pe un soclu imaginar, aşteaptă, el, timpul, să fie cioplit.

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

«Educaţie, cercetare şi "democraţie portocalie"»

Planul înclinat al politicii duse de actualul Guvern se dovedeşte a fi din ce în ce mai primejdios pentru societatea românească. Este o convingere, dar, în acelaşi timp, realitatea o demonstrează, pentru că acest fapt s-a confirmat acum, încă o dată. Între greva cadrelor didactice declanşată în perioada guvernării CDR şi cea de acum nu există nici o deosebire semnificativă, cauzele fiind aceleaşi: demagogia ieftină, promisiunile electorale cu iz de populism ale Alianţei D.A. şi, nu în ultimă instanţă, marea "minciună portocalie" din programul de guvernare al Alianţei D.A., referitoare la alocarea a 6 procente din p.i.b. pentru educaţie şi cercetare, toate acestea, în total dezacord cu sumbra realitate.

Fără îndoială, este comod să mergi în întâmpinarea dorinţelor electoratului, dar, în momentul de faţă, actualii guvernanţi preferă cealaltă cale: a minciunii şi a dezinteresului faţă de problemele reale şi concrete, cu greu reuşind să mimeze un foarte vag interes faţă de revendicările exprimate de reprezentanţii sindicatelor din învăţământ. Este dovedită încă o dată, dacă mai era nevoie, "strategia" Alianţei D.A. de a câştiga voturi şi aplauzele mulţimii prin promisiuni deşarte, fără a ţine cont de binele naţiunii.

În atitudinea guvernanţilor nu putem constata efort decât într-o singură direcţie, aceea de a călca în picioare, mult prea des, necazurile oamenilor. De ce? Pentru simplul motiv că acestea nu coincid cu "marile nevoi" ale reprezentanţilor Puterii, ale actualilor guvernanţi.

Este bine şi necesar să fie spuse şi unele lucruri care să atragă atenţia actualei Puteri. Se spune că politica este viaţă şi în politică soluţiile nu se învaţă, se găsesc. Cine nu este capabil să găsească soluţii, ci doar aşteaptă să i le prezinte alţii, acela nu este om politic. Este cel mult un funcţionar care nu simte impulsul vieţii reale şi nici nu are putinţa de a lua contact cu ea. Politica este o îndeletnicire în care fantezia este cu totul exclusă, lucrurile "întâmplându-se după o strictă necesitate, raţiune şi o bună judecată.

Domnilor guvernanţi,

Acum, doriţi să rezolvaţi cerinţele legale şi morale ale sindicatelor din învăţământ aplicând chiar soluţii radicale şi acelea după ureche şi prinse din zbor? Soluţiile care v-au fost oferit ede PSD la proiectul bugetului pe 2006 nu le-aţi luat în seamnă, iar acum începeţi să le "descoperiţi". Poate chiar ale veţi aplica! Dar nu încercaţi să vi le însuşiţi! Prezentând soluţiile PSD ca aparţinându-vă, nu faceţi decât să vă furaţi căciula singuri!

Şi iată că iarna bate la uşă!

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Iluzia din spatele guvernării"

Alianţa "Dreptate şi Adevăr" îşi clatină neputinţa sub apăsarea realităţii.

Pe vremea când le era uşor să vorbească ne-au promis că va curge lapte şi miere din bagheta portocalie a liderilor gata să se sacrifice pe altarul cetăţeanului de rând. Sub semnul meschin al minciunii şi-au construit o imagine a falsului interes pentru soarta românilor, împânzindu-ne cu fel de fel de slogane pompoase, pline de cuvinte cu greutate zero.

Dispreţul faţă de adevăr a mers atât de departe, încât au ajuns să îşi sfideze propriile declaraţii.

Interesul sincer al preşedintelui Băsescu pentru soarta învăţământului românesc s-a descompus în acordurile ample dintre luptele nesfârşite pentru putere. A declarat că un guvern, dacă doreşte cu adevărat, poate găsi resursele necesare pentru a aloca învăţământului ceea ce i se cuvine de drept.

Să înţelegem că Guvernul pe care ni l-a prezentat drept "cel mai competent Guvernul din ultimii 15 ani" nu vrea să elimine haosul din învăţământul românesc?

Să fie oare Guvernul Tăriceanu de rea -credinţă?

Se pare că a fost de rea credinţă încă de la preluarea mandatului când, în loc să dubleze salariile profesorilor, cum au promis în campanie, s-au năpustit să îşi protejeze averile prin instaurarea cotei unice.

Nu numai că nu au creat premisele pentru o România performantă, dar au şi tăiat orice avânt spre un asemenea deziderat.

După ce promiteau, în şase luni, eradicarea corupţiei, ne-au plasat pe locul I între ţările candidate sau membre ale Uniunii Europene la capitolul probleme cu corupţia. în afara unui joc de imagine cu arestări spectaculoase a unor membri PSD şi eliberări ulterioare din lipsă de probe, nu s-a făcut nimic concret pentru înlăturarea acestui flagel pe care aţi încercat să îl identificaţi cu PSD-ul, dar care înfloreşte sub semnul guvernării portocalii. Nici subordonarea justiţiei nu a impresionat Uniunea Europeană, care s-a săturat de iluzii politice şi vrea fapte în schimbul promisiunilor fluturate cu cinismul jenant al ultimului an.

O altă minciună dureroasă este cea faţă de sinistraţi, cărora le-au promis că le vor reconstrui casele în septembrie, iar la această dată, din totalul de 3633 de familii, 1119 locuiesc la rude, iar 487 sunt cazate în spaţii puse la dispoziţie de administraţia publică. Ca urmare a politicii eficiente a Cabinetului Tăriceanu, peste 6000 de persoane nu au locuinţe pentru iarnă, iar de soarta lor nu se mai preocupă nimeni, priorităţi fiind telefoane pe firul roşu şi discreditarea democraţiei.

Trăim momente istorice de care ar trebui să ne amintim cu bucurie, momente care îndurerează prin ridicolul unei politici fără nici o legătură cu realităţile româneşti. Speranţele într-un trai mai bun se sting, lăsând în urmă teama faţă de ce urmează să aducă alte măsuri ale eşecului.

La nici un an de la guvernare, asistăm la cea mai puternică dezamăgire politică sub care se prăbuşeşte un guvern aplecat sub greutatea minciunii trecutului.

Nici preşedintele Traian Băsescu, nici Guvernul Tăriceanu nu vor mai putea ieşi cu promisiuni în faţa electoratului care nu va uita grosolănia unor promisiuni cinice. Ceea ce sunteţi ne răsună atât de tare în urechi, încât nu mai auzim ce spuneţi.

Ar fi timpul să vedeţi dincolo de iluzia sub care vă ascundeţi, să ascultaţi glasul populaţiei tot mai nemulţumite de prestaţia ultimului an, să începeţi să aplicaţi măsurile din programul de guvernare pentru care aţi fost aleşi în fruntea ţării şi să începeţi să simţiţi româneşte pentru români.

Dacă aţi descoperit că nu sunteţi capabili să vă îndepliniţi promisiunile, promisiuni pe care nu vi le-a smuls nimeni şi care vă responsabilizează, faceţi o recunoaştere oficială a minciunii şi daţi-vă la o parte până nu este prea târziu pentru o ţară care merită o altfel de politică făcută, de altfel, de oameni.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Grevele din România nu înduplecă Puterea"

Stimaţi colegi,

La sfârşitul fiecărui an, aşa cum ne-am obişnuit, se discută bugetul pentru anul imediat următor.

Printre codaşii destinatari ai fondurilor de la bugetul de stat în anul 2006, se numără funcţionarii publici, învăţământul şi personalul Metrorex.

Nemulţumiţi de sumele alocate din PIB pentru anul 2006, profesorii, funcţionarii publici şi personalul Metrorex nu au mai suportat umilinţa şi au ieşit în stradă.

Nu au venit să ceară sume uriaşe şi nici măcar suplimentarea fondurilor promise în campania electorală, pentru anul 2006.

Aceşti oameni simpli, purtaţi de un sentiment de dezamăgire, dublat de o viaţă al cărui curs nu-l mai pot controla, au ieşit în stradă pentru a le cere guvernanţilor să-şi respecte promisiunile făcute în campania electorală.

Aşa cum ne-am obişnuit în ultimul an, deşi primiţi la negocieri, sindicaliştilor le-au fost trântite uşile în nas.

Cu Guvernul actual nu se negociază, se merge pe principiul "ordinele nu se discută, ci se execută".

Alocarea unui procent de 5 % din PB pentru învăţământ este, pe departe, o sumă infimă, dacă punem în balanţă importanţa acestui domeniu.

Dar acestor oameni li s-a întors spatele sub motivaţia inundaţiilor care au surprins România. În categoria celor sacrificaţi intră, pe poziţii de egalitate, alături de profesori, funcţionarii publici şi personalul Metrorex.

Cu ce sunt ei vinovaţi pentru calamităţile care s-au abătut asupra României şi de ce tocmai ei trebuie sacrificaţi de fiecare dată?

Oare ne gândim la ziua de mâine sau ne gândim la viitorul copiilor noştri?

Nerespectarea promisiunilor ar trebui să atragă sancţiuni grave aduse actualei conduceri, însă oamenii ştiu să ierte.

Întrebarea pe care v-o adresez este aceea dacă guvernanţii sunt capabili sau nu să-şi respecte promisiunile făcute cu atâta dezinvoltură în campania electorală.

Decât să-şi încalci promisiunile, mai bine susţii că nu ştii care ar putea fi sorţii de izbândă ai acestor făgăduinţe.

Dar, de la acest lucru şi până la a profita de bunătatea oamenilor pentru a-ţi atinge scopuri ascunse se poate întinde un mare abis.

Cred că aceşti oameni de care depinde viitorul copiilor noştri merită să dispună de condiţii de trai decente pentru a nu ajunge la situaţia în care numai cei bogaţi să-şi poată permite să-şi mediteze copiii.

Pentru a conchide, cred că este necesar să se acorde mai multă atenţie şi funcţionarilor publici, învăţământului şi personalului Metrorex, dacă vrem să îndeplinim acea condiţie de care depinde aderarea României la Uniunea Europeană, "lupta anticorupţie".

Domnul Marin Diaconescu:

"România, o ţară recunoscută pentru gradul ridicat de corupţie"

După ce am primit Raportul de ţară la 25 octombrie 2005, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a trimis, în data de 8 noiembrie, o "Scrisoare de avertizare" pentru România, în care se precizează, încă o dată, nevoia de consolidare a procedurilor de control în punctele de trecere a frontierei şi de prezentare a unor dovezi clare a luptei anticorupţie, precum şi necesitatea desfăşurării unei acţiuni de luptă împotriva corupţiei la nivel înalt.

Aceste avertismente au fost înscrise în toate rapoartele de ţară prezentate României. Motivul: neclintirea în luarea acelor măsuri necesare stârpirii fenomenului grav al corupţiei la nivel înalt. Îmi permit să vin şi să întreb cine să întreprindă aceste măsuri? Cine este în măsură să arunce primul cu piatra? Bineînţeles că dacă ar fi domnul preşedinte Băsescu aici mi-ar răspunde, fără ezitare, că dânsul. De ce? Pentru că, după cum decurg lucrurile în ultimul an, chiar şi Superman ar fi umbrit de prezenţa domnului preşedinte.

Cred că oamenii simpli din această ţară pot să vadă dincolo de scena de teatru pe care joacă domnul preşedinte de câteva luni încoace şi unde, bineînţeles, are rolul principal în piesa cu titlul "Am prostit o ţară-ntreagă, cine mă mai poate opri acum?" Cum este posibil ca Alianţa PNL-PD, care stă la baza susţinerii domnului Băsescu, să acţioneze într-o direcţie şi preşedintele în alta? Ei, oare, nu discută şi nu încearcă să se înţeleagă cu privire la poziţia pe care o adoptă ca echipă?

Pentru a exemplifica susţinerile mele, doresc să amintesc situaţia petrecută săptămâna aceasta referitoare la greva din învăţământ. Primul-ministru a susţinut că este imposibil să se acorde 5 % din PIB învăţământului datorită greutăţilor cu care s-a confruntat România în urma inundaţiilor. Pe de altă parte, vine şi preşedintele Traian Băsescu şi susţine solicitarea venită din partea învăţământului, afirmând că este normal şi firesc să li se aloce 5 % din PIB. În această situaţie, nu mai înţelegem nimic. Asta doar dacă analizăm, în aparenţă, pentru că, la o analiză aprofundată se poate observa clar intenţia preşedintelui de a-l discredita pe premier şi de a-l pune într-o poziţie de inferioritate cu fiecare ocazie pe care o întâlneşte.

Orice iniţiativă luată de PNL şi considerată greşită de către electorat este "îndreptată", cu ghilimele de rigoare de către PD. Cred că suntem cu toţii de acord că această situaţie nu mai poate continua. Electoratul a votat Alianţa şi nu partidele separate. Au prezentat o platformă program împreună, atunci să rămână împreună în luarea deciziilor şi tot împreună să se facă responsabili de greşelile săvârşite.

Pentru a conchide, îmi permit să le dau un sfat distinşilor mei colegi de la Putere: nu mai puteţi continua împreună şi nu mai puteţi face faţă cerinţelor electoratului, deoarece sunteţi depăşiţi de situaţie? Atunci nu vă rămâne decât să faceţi publică ruptura bine cunoscută din Alianţă şi să lăsaţi locul liber celor care se pricep să conducă o ţară.

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,35.