|
Domnul Vasile Emilian Cutean: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, este una dintre cele mai triste şedinţe ale celor două Camere. Dan Iosif a fost un amic, un coleg, un prieten, un frate. Dan Iosif a fost un spirit. Dan Iosif a fost un om, din păcate, de multe ori trădat de cei în care a avut încredere. Dan Iosif a fost imboldul de care a avut nevoie România, în 21 decembrie. A fost apreciat atât în timpul regimului comunist, de Ceauşescu când l-a medaliat pentru faptele de curaj de care a dat dovadă la cutremurul din 4 martie 1977. A fost apreciat după aceea, pentru curajul de care a dat dovadă în "Revoluţia din decembrie 1989". Fiecare dintre noi, cei care ocupăm aceste fotolii îi datorăm acest lucru şi lui Dan Iosif. Cu toate acestea, Dan Iosif s-a stins din viaţă departe de ţară, departe de poporul pentru care a făcut atât de multe. A fost singur printre străini şi este păcat. Nu mi-ar ajunge 10 şedinţe ca să povestesc de Dan Iosif, care mi-a fost unul dintre cei mai buni prieteni, de aceea vreau să mă opresc aici şi să spun lui Dan că spiritul lui va rămâne în toţi cei lângă care a fost în "Revoluţia din decembrie", şi că îi vom continua idealurile pentru care atunci a ieşit în stradă. "Dane, Dumnezeu să te odihnească!"
|