Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Dumitru Pardău, Valeriu Ştefan Zgonea şi Dan-Ştefan Motreanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Începem cu Grupul parlamentar al PD-L şi îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

În starea apăsătoare, intrată pe nepusă masă în casele noastre, suntem datori să inspirăm căutările pentru găsirea plămânilor suplimentari prin care să respirăm. A ne lăsa sufocaţi de situaţia existentă şi a ignora efortul suplimentar de care este nevoie în vederea depăşirii obstacolelor ivite echivalează cu a cotiza conştient la degradarea stărilor de lucruri şi a pactiza cu neputinţa.

Sunt încântat să văd pe atâţia dintre cei de faţă trudind în căutarea de soluţii, oricare din ele putând fi catalogate drept bine venite forţe de susţinere ale unui mers înainte al societăţii, care a devenit atât de greoi şi poate deveni, în absenţa eforturilor din toate părţile, şi mai greoi.

Într-un studiu recent, caracterizat, aşa cum ne-a obişnuit, de limpezime şi coerenţă, academicianul Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, indică turismul drept unul din domeniile cu potenţial indubitabil de poziţionare, alături de alte sectoare, drept motor al creşterii economice.

Îi dau dreptate şi mă consider dator să mă pronunţ în legătură cu acest subiect.

Dacă este să şi glumim puţin, majoritatea din acest spaţiu al dezbaterilor am acceptat condiţia de turist cu statut cvasipermanent. Fugim la sfârşit de săptămână la cei care ne-au ales, revenim peste câteva zeci de ore pentru a relua travaliul sub cupola Parlamentului, în plen sau pe comisii. Un turism, adevărat, impus de condiţia noastră de parlamentari.

Dar nu de turismul nostru este vorba. Am în vedere pe acelor homo viator, pornit pe drumuri, doritor să-şi plătească dreptul de a se plimba în propria-i ţară, cu dreptul de a se entuziasma şi emoţiona la descoperirea frumuseţilor ei, de a se odihni şi reface după munca de peste săptămână şi de peste an. Cu plămânii oxigenaţi, cu mintea plină de impresii, dar mai ales cu sufletul tuşat de emoţia întâlnirilor cu istoria, cu poezia şi cu locurile legate de făcătorii lor, homo viator îşi va încheia periplul firesc cu acelaşi gând: să-l repete cât mai curând cu putinţă.

Îndrăznesc să cred că avem ce vedea în această ţară. Copilul din mine nu va uita niciodată locurile prin care i s-au povestit că au trecut paşii lui Pintea Viteazul, aşa cum n-am să pot uita clipele trăite, plecat în excursii prin apropiere, în ograda părintească de la Hordou a lui Coşbuc ori pe uliţele din Prislop, unde Rebreanu i-a invitat să păşească în istoria literaturii pe Ana Glanetaşului, pe Ion ori pe Popa Belciug.

Spun asta cu gândul că dacă vrem să facem din turism un motor al dezvoltării, trebuie să începem prin a accepta cât de multe avem de făcut.

Întâi de toate, în a ne convinge pe noi cât de multe lucruri avem de văzut în această "mândră ţară şi frumoasă", cum zicea poetul. Ar trebui să ne asalteze pliante cu indicarea locurilor prin care trecem oriunde călcăm. De la precizarea identităţii localităţilor unde ajungem cu trenul ori cu maşina, apelând la evenimente şi personalităţi ce le-au însemnat celebritatea până la dezvăluirea podoabelor naturale de care suntem înconjuraţi.

Să revenim, zic eu, la acel sincer şi profund entuziasm, datorat mai ales şcolii şi dascălilor noştri, provocat la întâlnirea cu evenimentul cultural, istoric şi civic. Să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne duce copiii şi nepoţii în vetrele de patriotism autentic, de drag de ţară în care te-ai născut, de plăcerea de a te şti acolo. Acolo putând însemna cetăţile din Munţii Orăştiei, Ulpia Traiana Sarmisegetuza, Podul Înalt, Călugăreni, Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, Oarba de Mureş, Păuliş. Şi câte altele. Acolo putând însemna Ipoteştii lui Eminescu, Humuleştii lui Creangă, Şiria lui Slavici, Hordoul lui Coşbuc, Livenii lui Enescu, Câmpina lui Haşdeu şi Nicolae Grigorescu. Aceasta poate rezolva turismul cultural, încurajat oricum de admirabili amatori din sate şi oraşe, mai ales de acei entuziaşti învăţători şi profesori binecuvântaţi din cancelarii neştiute.

Turismul înseamnă ieşirea în natură şi se cuvine stimulată, de la fragedă vârstă, venirea întru cunoaşterea munţilor patriei, a dealurilor nesfârşite, a ţărmului Mării Negre, a râurilor, de la Ozana "cea frumos curgătoare" la Dunăre, venind de departe pentru a-şi mărturisi trăirile la Pontul Euxin.

Să nu uităm: doar noi avem Delta Dunării.

Aşa cum nu putem uita turismul balnear. Amar de ani, semeni de-ai noştri veneau din alte zări de soare pline pentru a-şi căuta de sănătate în sanatorii româneşti risipite în toată ţara. Normal să ne întrebăm: Unde sunt ei acum? De ce ne ocolesc?

Aş putea fi întrebat: Şi de ce ne spui nouă toate acestea?

Plec de la convingerea că drumul turismuluiromânesc spre condiţia de motor al dezvoltării economice trece printr-o legislaţie bine chibzuită, coerentă, cuprinzătoare şi eficientă. Iureşul privatizărilor a trecut, putem să pretindem, de la toţi cei care s-au arătat dornici să se implice în turism, socoteală. "Prezentaţi legitimaţiile de călătorie, vă rugăm!"

Guvernul îşi are responsabilităţile sale şi nu puţine. Avem din nou un Minister al Turismului şi o strategie enunţată şi adesea reiterată de titularul de resort. Personal apreciez vioiciunea ministrului turismului şi sper ca demersurile iniţiate în ţară şi peste hotare să dea roade. Ca în orice situaţie cred că şi în cazul de faţă trebuie să punem în balanţă nu atât promisiunile, cât rezultatele, nu neapărat străduinţa - oricum onorabile - cât banii aduşi la buget de turismul intern şi extern.

Avem nevoie de studii în stare să ne arate unde suntem. Avem nevoie de acţiuni de promovare care să se soldeze cu sporirea fluxului de turişti dinspre şi către România. Avem nevoie de o strategie care, prin atractivitatea ofertelor şi realitatea serviciilor, să repolarizeze interesul turistic faţă de România.

Actualul Minister al Turismului şi titularul său sunt puşi pe fapte mari.

Doamna Daniela Popa:

Pregătiţi-vă să încheiaţi.

Domnul Nicolae Bud:

O legislaţie adecvată, conexată la o pricepere cuantificabilă a Guvernului de a accesa fondurile europene în domeniu, ne poate duce acolo de unde am plecat în argumentaţia noastră: să facem din turismul românesc un motor al dezvoltării economice.

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă anunţ încă o dată. Durata unei declaraţii politice este de 3 minute. Ca să vă daţi seama, aceasta, în scris, înseamnă cam o pagină şi jumătate. Altfel, veţi lua din timpul celorlalţi colegi, care nu o să mai poată să se exprime la microfon.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Să nu-i uităm pe sinistraţii din Răchiteni".

Una dintre localităţile grav afectate de inundaţiile de anul trecut a fost comuna Răchiteni din judeţul Iaşi.

La mai bine de şapte luni după ce puhoaiele au distrus agoniseala de o viaţă a foarte multor locuitori ai comunei, aproape jumătate dintre sinistraţi stau încă pe la rude ori în barăcile oferite de Guvern.

Iarna grea din aceste locuri a făcut ca ridicarea noilor locuinţe să se facă cu greutate. Inundaţiile din toamna lui 2008 au distrus în întregime 39 de case şi au deteriorat foarte grav încă 37. Pentru unii locuitori ai comunei, noile construcţii ridicate de autorităţi au însemnat înlocuirea unor case bătrâneşti din chirpici cu unele mult mai trainice, din BCA. Dar pentru alţii, puhoaiele au însemnat distrugerea unor vile frumoase construite din banii obţinuţi după mulţi ani de muncă prin străinătate.

Din nefericire, iarna care abia a trecut a făcut şi victime. O bătrână ce locuia într-un modul oferit de Guvern a decedat la începutul lunii ianuarie din cauza frigului.

O banală defecţiune la reţeaua electrică, nedepistată la timp, a lăsat neîncălzită baraca, chiar în timpul gerurilor care s-au abătut asupra Moldovei în primele zile ale lunii ianuarie.

Atrag atenţia că lecţia Răchiteni trebuie ţinută minte. Guvernul trecut şi-a respectat prea puţine dintre promisiunile făcute sinistraţilor de la Răchiteni sau din alte localităţi afectate de inundaţii. Şi mai grav, fostul Executiv nu a iniţiat nicio acţiune de prevenire a unor viitoare dezastre provocate de revărsarea apelor. Râul Siret rămâne la fel de periculos pentru localităţile riverane.

Pentru a nu mai ajunge în astfel de situaţii tragice pentru comunităţi întregi, noul Guvern trebuie să ia măsurile care se impun. A preveni este infinit mai bine decât a remedia după ce s-a petrecut dezastrul. Dacă o casă o poţi ridica din nou, o viaţă nu mai poate fi recuperată niciodată.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Olosz Gergely.

Domnul Borbély László nu este prezent, nu?

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Olosz Gergely:

Doamnă preşedinte,

Vă mulţumesc pentru cuvântul acordat.

Declaraţia mea politică se referă la necesitatea de viziune şi acţiune politică asupra problemelor reale cu care se confruntă România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Să spunem adevărul şi adevărul ne va face liberi! Acesta este mesajul meu către actualul Guvern. Mai bine să îl priviţi în faţă decât să închideţi ochii şi să-i faceţi pe oameni să ia drept reale anumite subiecte false, inventate.

Constat cu îngrijorare că, în ultima vreme, cetăţeanul simplu al României intră în contact cu subiecte de cancan, gândite şi promovate cu scopul precis de a-i îndepărta atenţia de la problemele reale ale României. Se reuşeşte, astfel, eludarea evenimentelor şi deciziilor politice cu adevărat importante pentru existenţa omului de rând. Se încearcă impunerea pe agenda publică a unor subiecte care, vorba aceea, nu ţin de foame, dar care îl pot face pe om să uite că frigiderul este gol.

Ce s-a întâmplat săptămâna trecută? S-a vorbit despre elicoptere, avioane militare, preşedinţi care nu respectă Constituţia României, fără să se vorbească despre anumite protocoale diplomatice încălcate, posibilitatea escaladării unor conflicte interetnice, responsabili direcţi pentru o situaţie de fapt. Efectul? Cu ajutorul vizitei sabotate a preşedintelui Laszlo Solyom în Harghita s-a trecut pentru câteva zile peste adevărata problemă a românilor, criza economică.

Dacă stăm şi ne uităm la declaraţiile actualilor guvernanţi, observăm acelaşi lucru. În viziunea lor, noi nici măcar nu suntem într-o criză! Toţi vorbesc despre responsabilitate, dar nimeni nu şi-o asumă. Toţi încearcă să îşi asume anumite merite, dar nimeni nu arată, la propriu, prin muncă susţinută, că este responsabil cu scoaterea ţării din criză. În această ordine de idei, nu trebuie să ne mire că acest Guvern doreşte, într-un mod greşit în opinia mea, strângerea curelei şi blocarea cheltuielilor din teritoriu. Şi, paradoxal, acelaşi Guvern doreşte să nu sufere de pe urma deciziilor luate!

Şi cu varza unsă, şi cu slănina în pod! Tot ce s-a făcut în România ultimelor trei luni a stat sub zodia contradicţiilor dintre stânga, dreapta şi populismul puterii.

Orice om este înclinat să judece prezentul cu ochii trecutului. Nu trebuie să vă reamintesc de trecutul nostru recent şi de economiile făcute de statul român pe spatele cetăţeanului simplu în cadrul altor acorduri cu FMI. Tocmai de aceea, eu propun ca actualele măsuri să fie diferite de cele ale trecutului, pentru simplul motiv că ar putea avea un efect benefic.

Decât să se plângă de faptul că, odată cu criza, producţia agricolă va scădea, eu le propun guvernanţilor să încurajeze acum, mai mult ca niciodată, agricultura. Să fie acordate subvenţiile în acest domeniu vital pentru locuitorii din mediul rural! Decât să se plângă de imposibilitatea şi improbabilitatea accesării fondurilor europene de administraţiile locale, eu le propun să îi menţină pe actualii angajaţi, care în mod sigur au acumulat o experienţă în realizarea unor proiecte cu finanţare europeană. Decât să încerce politizarea, prin modificarea Statutului funcţionarilor publici, a tuturor funcţiilor din teritoriu, eu le propun să îi menţină pe actualii angajaţi, să le ofere siguranţa locului de muncă! Altfel, paranoia nesiguranţei locurilor de muncă va fi încă o problemă de gestionat pentru Guvernul Boc.

Cine crede că aducerea într-o instituţie a unor oameni noi şi fără experienţă, dar coloraţi politic, echivalează cu performanţe crescute ale acelei instituţii, se înşeală amarnic! Urmând această direcţie, vom ajunge exact ca înainte de '89, când totul era politizat, iar schimbările din funcţie se făceau pe baza dosarelor de cadre. Nu erai bun pentru că gândeai altfel, aduceau pe altcineva care, chiar dacă era mai prost, era fidel regimului, era membru de partid şi nu îşi punea semne de întrebare. Sper să nu revenim la momentul în care cizmarii ne conduceau ţara! Sper să nu fim iar puşi în situaţia de a observa că sistemul românesc este condus încet, dar sigur, spre colaps economic şi social!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Nevruzul, o sărbătoare a lumii turce".

Sâmbătă, 21 martie anul curent, la Biblioteca Municipală din Medgidia, a avut loc un spectacol dedicat sărbătorii tradiţionale a lumii turce, Nevruzul (în limba tătară, Nawrez).

Este un moment important, pe care, firesc, şi musulmanii din România îl marchează.

În acest sens, a fost organizată, la iniţiativa filialei Medgidia a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa, Primăria din localitate şi Centrul Cultural "Dunărea de Jos", din Galaţi, respectiva manifestare.

Pe lângă referatele prezentate, momentele artistice ale ansamblurilor folclorice au întregit imaginea unei tradiţii pe care ne străduim să o păstrăm şi să o transmitem generaţiilor următoare.

De altfel, acţiuni similare se petrec, în fiecare an, în mai multe localităţi din judeţele Constanţa şi Tulcea.

Sărbătoarea marchează începutul primăverii. Cuvântul "nevruz" provine din limba persană, însemnând "noul an". Simbolistic vorbind, obiceiul îşi are izvorul în legenda Erghenekonului. Copiii, în ziua respectivă, colindă, fiind, în acest fel, evidenţiată renaşterea naturii.

Aşadar, tradiţiile noastre, bogate şi îndelungate, sunt prezentate în cadrul mai multor manifestări, pe care UDTTMR le organizează, tocmai pentru a nu fi uitate. Valorificând acest important tezaur, oferim, fără îndoială, o imagine complexă a identităţii noastre.

Această sărbătoare, Nevruzul, înseamnă bucurie.

Această sărbătoare, Nevruzul, demonstrează, dacă mai era necesar, că, indiscutabil, credinţa nu piere.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Cristina Pocora.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică este din nou pe tema şomajului din România.

800 de mii. 800 de mii de pietroaie! 800 de mii de saci de cartofi!

Este singurul mod în care ministrul muncii îi priveşte pe şomerii din România. Cu batjocură şi nepăsare. Căci altfel, dacă ar fi pronunţat această sumă, s-ar fi cutremurat pur şi simplu. I-ar fi băgat pe toţi în şedinţă, de la preşedintele ţării, la prim-ministru şi până la cel mai mic funcţionar din minister. Şi le-ar fi cerut tuturor ajutorul. Le-ar fi cerut tuturor sfatul şi soluţii astfel încât cifrele acestea să nu devină realitate.

Domnul ministru, însă, ieri, a rostit teribilul număr cu o nonşalanţă greu de imaginat. A spus aceste cifre ca şi cum ar fi fost vorba despre mărunţişul din buzunarul său sau despre ceva extraordinar de neimportant.

Ştiţi ce înseamnă, însă, aceste 800 de mii?

Este numărul de şomeri pe care ministrul Sârbu îl estimează pentru 2009. Şi dacă până acum România ar fi avut 799 de mii de şomeri, poate că cei 800 de mii de şomeri nu ar fi părut atât de mulţi. Dar în decembrie 2008, ţara noastră avea 403.441 de şomeri. Adică la jumătate!

Şi, totuşi, ministrul Sârbu nu clipeşte! Continuă să-şi menţină aceeaşi dezinvoltură şi nonşalanţă!

Situaţia este chiar mai gravă de atât! Însuşi ministrul Sârbu recunoaşte că nu-i mai dă bine la calcule, că-i dă cu virgulă. El estimase, pentru 2009, 525 de mii de români trimişi în şomaj. Ieri, a anunţat numărul de 800 de mii.

Şi, cu aceeaşi nonşalanţă, ministrul Sârbu spune că estimările iniţiale ar putea fi depăşite cu 200-300 de mii. Şi acum am citat! "200-300 de mii". Deci, ministrul habar nu are câţi şomeri va avea România la sfârşitul anului 2009. Ca să fie sigur că nu-i mai dă cu virgulă, ministrul îşi ia o marjă uriaşă - 100 de mii. 100 de mii de familii! Să fie sigur că de data asta nimereşte estimarea. Din păcate, domnule ministru, nici această sută de mii nu este alcătuită din saci de cartofi, ci din oameni.

Eu, una, m-am săturat de nesiguranţa, de bâlbele ministrului Sârbu şi ale întregului Guvern. M-am săturat să avem marje de eroare uriaşe, de 200-300 de mii de şomeri, de 18, 19 sau 20 de miliarde de euro împrumut.

Eu, una, şi multe milioane de români vrem certitudini. Vrem siguranţa că cei care ne conduc ştiu cum să facă economia să treacă de criză. Vrem să ştim că Guvernul are un plan, că are cifre exacte şi măsuri la fel de exacte.

Eu, una, şi multe milioane de români am început să cerem şi fapte! Am început să cerem şi acţiuni, nu numai vorbe.

Aceasta este cea de a doua declaraţie politică pe care o ţin de la tribuna Parlamentului în privinţa situaţiei sociale şi a nivelului de şomaj. Voi continua să vin, în fiecare marţi dimineaţa dacă este nevoie, la această tribună, până când Guvernul şi ministrul Sârbu vor veni în faţa Parlamentului cu o strategie concretă, cu fapte pe care eu şi milioane de români le aşteptăm. Sper, însă, ca acest lucru să nu se întâmple în 2-3 ani. Poate că ar fi o marjă suficientă pentru Guvernul Boc să treacă să facă ceva!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Tinel Gheorghe :

Declaraţia mea politică se intitulează "Ţăranii ialomiţeni şi testul satelitului".

Săptămâna trecută Ministerul Agriculturii s-a remarcat prin două ştiri de impact cu privire la funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură. Prima ştire se referea la faptul că Uniunea Europeană a anunţat sancţionarea României cu suma de 8,5 milioane de euro (eu cred că suma va ajunge în final la 20 milioane de euro) pentru faptul că nu am reuşit să finalizăm efectuarea plăţilor pe suprafaţă (SAPS) aferente anului 2007, adică cei 100 euro/ha.

A doua ştire se referea la anunţul ministrului agriculturii de demitere a întregii conduceri a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, pentru "slabe performanţe manageriale".

Aşa este, domnule ministru, şi subscriu la măsurile dispuse, dar cu unele amendamente, pe care le voi exemplifica cu câteva date preluate şi prezentate la nivelul judeţului Ialomiţa.

Astfel, pentru anul 2007, la nivelul judeţului Ialomiţa au depus cereri pentru plăţile la hectar 12.600 de fermieri, din care 7.900 au fost selectaţi aleatoriu pentru controlul prin teledetecţie. În urma analizelor efectuate au apărut probleme în 4.600 de cazuri, adică în 58% din numărul cererilor selectate. Trebuie să recunoaştem că procentuleste foarte mare, poate chiar cel mai mare, dacă îl raportăm la datele prezentate la nivel naţional - 58.601 cazuri de fermieri sancţionaţi sau excluşi total de la plata pe suprafaţă, dintr-un total de 86.000 de cereri selectate pentru control.

Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, la nivelul anului 2008 numărul cererilor depuse pentru SAPS (plăţile pe suprafaţă) pentru judeţul Ialomiţa a fost cu 20% mai mic decât în 2007, adică, mai pe româneşte, ţăranii ialomiţeni şi-au cam pierdut încrederea în Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură.

Eu spun că, dacă fenomenul va continua şi în 2009, atunci sigur nu este numai problema managementului la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, ci poate este şi problema profesionalismului firmelor care au executat sau execută serviciile de control prin teledetecţie a cererilor de plată: SC GAUSS SRL şi SC ESTEREOFOTA, în asociere cu SC CORNEL şi CORNEL TOPEXIM SRL.

Nu ştiu despre celelalte firme cine ştie ce, dar despre GAUSS îmi aduc aminte că în toamna anului 2004 s-a angajat la inventarierea terenurilor aflate in administrarea ADS (Agenţiei Domeniilor Statului) şi, după ce a încasat circa 1000 miliarde lei, rezultatele aşteaptă şi acum lumina tiparului.

În aceste condiţii, nici nu este foarte greu să se spargă totul în capul ţăranilor care, chipurile, nu ştiu să-şi declare exact suprafeţele cultivate.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PD-L, invit la microfon pe doamna Sanda Ardeleanu.

Vă rog, doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Despre România francofonă".

Francofonia reprezintă, fără îndoială, liantul care a apropiat România de Europa, cu mult înainte ca aceasta să devină stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. România deţine, prin tradiţiile modernizării sale, o poziţie atrăgătoare în cadrul Fancofoniei. Montaigne, Balzac, Baudelaire, Proust, Valéry fac parte din cultura noastră individuală şi sunt puncte de reper în existenţa noastră intelectuală.

După cum ştim, România a fost, în perioada 28-29 septembrie 2006, prima ţară desemnată din aria Europei Centrale şi de Est, căreia i s-a încredinţat misiunea de a organiza un sommet al francofoniei în această parte a lumii.

Nu vom uita curând faptul că, începând cu evenimentul din 2006, Bucureştiul a redevenit - prin asumarea benevolentă a unor procese continue şi contigue de influenţare şi generoasă asimilare - un oraş reprezentativ pe harta adepţilor limbii franceze şi a valorilor culturii de expresie franceză, în care se celebrează valorile Francofoniei: respectarea drepturilor omului, ale cetăţeanului şi ale statului de drept, respectarea diversităţii conţinuturilor culturale şi a expresiilor artistice, respectarea solidarităţii şi a democraţiei.

Efectele pozitive ale succesului românesc de după Sommet-ul din 2006 nu au întârziat să apară. Vizibilitatea românească în Francofonia mondială a continuat. Astfel, în anul 2007, România, în cooperare cu Agenţia Universitară a Francofoniei, a instituit sistemul de burse "Eugen Ionescu" destinate doctoranzilor şi cercetătorilor din ţări francofone care doresc să studieze sau să dezvolte proiecte de cercetare în centrele universitare din ţara noastră.

Este remarcabil momentul (2007) în care România a fost declarată stat - far al Francofoniei în Europa Centrală şi Orientală de către secretarul general al Francofoniei, recunoscându-i-se rolul în promovarea limbii franceze şi a valorilor francofone în regiune.

Un alt exemplu vine dinperioada 8-11 noiembrie 2007, când s-a desfăşurat colocviul "Sibiul francofon: protecţia şi promovarea diversităţii culturale în contextul extinderii Francofoniei", organizat de Ministerul Afacerilor Externe, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor şi cu Universitatea Lucian Blaga, în cadrul programului "Sibiu, capitală culturală europeană 2007".

Mai aproape de noi, acum un an, în aprilie 2008, la Bucureşti a avut loc Reuniunea Corespondenţilor naţionali pentru Francofonie din Europa Centrală şi de Est. A urmat, în luna iunie 2008 la Bucureşti, Reuniunea Reţelelor Instituţionale ale Francofoniei, coorganizată de Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi Ministerul Afacerilor Externe român.

România francofonă a fost activă şi în perioada 17-19 octombrie 2008, când s-au desfăşurat la Québec lucrările celui de-al XIII-lea Sommet al Francofoniei. În noua etapă din evoluţia Francofoniei instituţionale, marcată de adaptarea structurilor sale la realităţile politice, economice, tehnologice şi culturale de la începutul noului mileniu, România continuă să îşi consolideze rolul în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, reafirmându-şi, în mod constant, opţiunea francofonă.

Aniversată în fiecare an pe 20 martie, Ziua Internaţională a Fancofoniei este o sărbătoare a limbii franceze care uneşte în gând şi simţire 200 de milioane de oameni din întreaga lume şi reuneşte 870 de milioane de oameni din cele 70 de state şi guverne ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

Francofonia nu este promovată numai în marile oraşe ale României, aşa cum ar putea reieşi din expunerea de mai sus. Moldova şi Bucovina, profund ataşate culturii şi civilizaţiei franceze şi francofone, continuă şi astăzi un învăţământ de înaltă calitate în pregătirea specialiştilor vorbitori de franceză, mai mult, dezvoltând activităţi permanente de promovare a spiritului francez, de împărtăşire a valorilor comune francofoniei, de atragere a investiţiilor din spaţiul francofon.

Situaţia limbii române din Basarabia poate fi cel mai sugestiv şi tulburător exemplu legat de rolul limbii franceze în promovarea şi dezvoltarea limbii române. Spaţiul respectiv a cunoscut alfabetul latin prin intermediul limbii franceze. Limba şi civilizaţia franceză s-au constituit în motivaţii puternice în lupta pentru afirmarea latinităţii noastre.

România şi-a manifestat continuu ataşamentul pentru limba franceză prin aderarea elitelor inteligenţei româneşti la valorile culturii franceze, acest aspect fiind urmat şi de diseminarea prin educaţie a culturii franceze prin învăţământul de stat şi privat.

Toate acestea reprezintă semnale vii legate de procesul de maturizare statală europeană a ţării şi de modernizare instituţională.

În acest context, consider că nu trebuie să minimalizăm succesele repurtate de România şi eforturile reale pentru obţinerea acestora printr-o decizie ce ar putea genera o reacţie negativă atât pe plan cultural, cât şi politic.

Aceste considerente mă determină să susţin menţinerea disciplinei de studiu limba franceză în programele-cadru ca primă limbă modernă de studiu în România.

O eventuală diminuare a importanţei limbii franceze ar putea umbri într-un timp scurt progresele înregistrate de România pe parcursul multor ani de perseverenţă. Învăţământul de şi în limba franceză trebuie să fie considerat şi astăzi, în România, ca fiind prioritar, întrucât pentru români, limba franceză este simultan un excelent mijloc de facilitare a schimburilor culturale, ştiinţifice şi tehnice, o prestigioasă limbă literară, o riguroasă limbă filozofică şi ştiinţifică, precum şi limba în care au fost realizate şi descrise numeroase şi importante descoperiri, invenţii şi aplicaţii tehnice şi, de ce nu, o limbă internaţională şi oficială a diplomaţiei, limba celei de-a patra puteri mondiale pe plan industrial, agricol şi comercial - Franţa.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Ce trebuie făcut pentru diminuarea diferenţelor între starea de sănătate a românilor şi a cetăţenilor celorlalte ţări ale Uniunii Europene".

România este ţara din Uniunea Europeană cu cea mai scăzută speranţă de viaţă pentru femei, iar speranţa de viaţă a bărbaţilor români este printre cele mai reduse din Europa, deşi, faţă de anul 1989, speranţa de viaţă a crescut cu 3 ani la femei şi 1,6 ani la bărbaţi.

În România speranţa de viaţă este influenţată în mare măsură de mortalitatea infantilă, care are cea mai mare rată din ţările Uniunii. Românii înregistrează recorduri europene triste nu numai în ceea ce priveşte speranţa de viaţă, ci şi la capitole precum mortalitatea generală pe cauze de deces evitabile, gradul de morbiditate al bolilor transmisibile, anii de viaţă în stare de sănătate, bolile cardiovasculare, tuberculoza sau cancerul de col uterin. Incidenţa mare a bolilor cronice nontransmisibile şi insuficienţa măsurilor de prevenire a acestora se suprapun cu creşterea consumului de tutun şi alcool, conform statisticilor oficiale.

Condiţiile de sanitaţie precară, alimentaţia necorespunzătoare, mai ales în mediul rural, factorul stres şi poluarea în mediul urban influenţează negativ speranţa de viaţă. La acestea aş adăuga educaţia sanitară insuficientă; ca exemplu, ne situăm pe ultimele locuri în Europa la consumul de săpun şi pastă de dinţi.

Infrastructura fizică nedezvoltată conform normelor europene, dotarea insuficientă a instituţiilor medicale, motivaţia scăzută a personalului sanitar, diferenţele regionale, cele dintre mediul urban-rural şi persistenţa unor mentalităţi depăşite sunt alţi factori ce contribuie la menţinerea României printre ţările Uniunii Europene cu deficienţe privind starea de sănătate a populaţiei.

Este remarcabilă implicarea Comisiei Europene în cunoaşterea şi rezolvarea unor probleme ale stării de sănătate din România şi implicit vizita făcută de doamna comisar european pentru sănătate Androulla Vassiliou în ţara noastră. În 20.03.2009 domnia sa, alături de domnul preşedinte Mircea Geoană a lansat oficial versiunea în limba română a Portalului Uniunii Europene dedicat Sănătăţii Publice, acţiune care a avut loc la Palatul Parlamentului din Bucureşti, sub egida Senatului României. Acest portal poate fi deja accesat de către orice cetăţean pe site-ul http://ec.europa.eu/health-eu/.

Am participat la acest eveniment cu mândrie profesională, în întreaga mea carieră fiind animată de dorinţa de a creşte bagajul de cunoştinţe despre sănătate al populaţiei. Informaţiile simple, clare şi esenţiale despre măsuri care vizează protecţia sănătăţii şi prevenirea bolilor, mai ales în contextul integrării europene, sunt extrem de importante şi utile. Am convingerea că o bună cunoaştere a diferitelor activităţi şi programe comunitare legate de sănătatea publică îi va ajuta pe cetăţeni să contribuie la acestea şi să le sprijine.

Realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la serviciile medicale, creşterea standardului de viaţă prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical, ameliorarea stării de sănătate a populaţiei din România, apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, concomitent cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate sunt deziderate de bază ale politicilor de sănătate. Acestea vor fi posibile prin îmbunătăţirea informaţiei şi comunicării, concomitent cu progresul şi diversificarea tehnologiilor diagnostice şi terapeutice.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Eu voi continua declaraţia politică: "Stoparea fenomenului Lăzărescu la Iaşi". Poate sunt o picătură chinezească dar poate cineva ne va asculta şi aici, pentru că unele lucruri se întâmplă atât de rar încât pot fi considerate minuni. O astfel de minune s-a întâmplat la Iaşi pe 20 martie când s-au reunit pentru stoparea fenomenului Lăzărescu, parlamentari, alături de preşedintele Consiliului judeţean, profesorul Simirad, primari, viceprimari, prefectul Victorel Lupu, preşedintele Colegiului Medicilor din România, profesorul Astărăstoaie, preşedintele Ordinului asistenţilor medicali din România, al Colegiului farmaciştilor şi numeroşi pacienţi.

Sper că nu am uitat pe nimeni. Pentru că ei au decis ca proiectul pilot pentru stoparea fenomenului Lăzărescu la Iaşi să se concretizeze prin terminarea rapidă a Spitalului Clinic de Urgenţă din Copou.

Suntem în postul Paştelui şi undeva în Cartea sfântă se spune că o minune durează doar 3 zile. Există grupuri de interese ce doresc deturnarea clădirii de la destinaţia iniţială şi acest lucru nu trebuie să se întâmple, pentru că am văzut licărul de speranţă din ochii oamenilor de pe stradă şi am auzit mulţumirea lor pentru terminarea acestui obiectiv.

Vom utiliza toate instrumentele parlamentare pentru realizarea acestui obiectiv şi sunt convins că noua generaţie de politicieni va avea înţelepciunea susţinerii acestui obiectiv ce înseamnă viaţă pentru pacienţii plimbaţi între spitale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează reprezentantul Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Cristian Burlacu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Biroul Camerei Deputaţilor a adoptat la mijlocul lunii februarie 2009 un proiect pilot denumit "Parlamentul verde - 0 energie", prin care se intenţionează reducerea consumului de energie electrică şi termică prin amplasarea pe clădirea Parlamentului a câteva zeci de panouri solare şi microcentrale eoliene, precum şi prin instalarea de pompe de căldură. Deşi acest concept se aplică şi în alte state europene, credem că propunerea susţinută de domnul deputat Iulian Iancu trebuie să beneficieze de o doză mare de discernământ şi de o adaptare la realitatea în care trăim.

Şi iată care este această realitate. Este adevărat că Palatul Parlamentului are un consum anual de energie electrică de 15.524.449 KWH şi un consum de energie termică de 21.713 Gcal. Costurile energetice pentru Palatul Parlamentului s-au ridicat anul trecut la 116 miliarde lei vechi. Acum 10 ani, in 1997, când consumul electric la Palatul Parlamentului era mult mai redus decât în prezent, electric într-un an echivala cu consumul realizat la nivelul municipiului Ploieşti. Dar în egală măsură este adevărat că orice măsură adoptată trebuie să aibă drept efect imediat reducerea consumului de energie şi nu creşterea cheltuielilor la nivelul clădirii Parlamentului. Înainte de a demara un astfel de proiect, consider că este important să analizăm cu atenţie toate aspectele pe care un astfel de proiect le implică. În acest sens, consider că este esenţial să ştim dacă şi în ce măsură structura de rezistenţă a clădirii poate susţine greutatea panourilor solare.

De asemenea, dacă discutăm de amplasarea în perimetrul clădirii Parlamentului a unor microcentrale eoliene, consider necesar să avem la dispoziţie date şi studii care să ateste unde se poziţionează municipiul Bucureşti pe harta vânturilor? Decizia privind amplasarea unor centrale eoliene nu poate fi luată fără a avea informaţii concrete referitoare la eficienţa pe care acestea o pot avea.

Un al doilea pas în această discuţie îl reprezintă bineînţeles costurile asociate întreţinerii activităţii acestor echipamente, şi mă refer aici la valoarea cheltuielilor de stocare a energiei regenerabile astfel produse.

S-a menţionat totodată posibilitatea de a încălzi clădirea cu apă termală. Nu avem date din care să rezulte cu certitudine că ar exista, sub clădirea Parlamentului, surse de apa termală. La fel precum nu avem o estimare clară a costurilor pe care le-ar presupune implementarea unui sistem de captare a energiei geotermale.

Fără să aibă nici o idee despre costurile unui asemenea proiect, unii colegi parlamentari s-au grăbit să declare că din 2011 clădirea Parlamentului va putea fi considerată o "clădire verde", la fel ca în cazul Parlamentului german. Se ignoră însă un amănunt esenţial: în Germania, o mare parte din clădirea Parlamentului este în esenţă o clădire modernă, în care consumul de energie a fost optimizat odată cu construcţia segmentelor noi ale clădirii. În România, Palatul Parlamentului este o clădire veche, a cărei modernizare trebuie să ţină cont de capacitatea structurii actuale de a rezista la modificări.

Tocmai de aceea, sugerez factorilor decizionali, precum şi domnului Iulian Iancu aplecarea către soluţii practice, cu aplicabilitate imediată, precum: schimbarea tâmplăriei exterioare, pentru obţinerea unei izolări mai bune a clădirii, optimizându-se astfel consumul de căldură; înlocuirea tuturor instalaţiilor şi echipamentelor de iluminat, cu becuri ecologice. Suplimentar, se poate lua în calcul folosirea echipamentelor de iluminat cu senzori, în zonele cu trafic redus, de altfel numeroase, din clădirea Parlamentului.

Nu în ultimul rând consider oportun să luăm în considerare implementarea în parteneriat cu ONG-uri de profil a unui proiect de conştientizare a parlamentarilor şi a personalului angajat al Parlamentului cu privire la necesitatea eficientizării costului de energie la nivelul clădirii.

Demararea unui proiect amplu de eficientizare a consumului de energie în incinta clădirii Parlamentului trebuie să vizeze accesarea de fonduri europene, disponibile pentru acest obiectiv. Din moment ce la nivelul Uniunii Europene există linii de finanţare dedicate pentru astfel de proiecte, este important să le accesăm şi în paralel să luăm măsurile gradual şi cu păstrarea simţului realităţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Beres Ştefan Vasile.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Beres Ştefan Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Titlul declaraţiei mele politice este: "Nepăsare sau neştiinţă în domeniul forestier".

Am jurat pe Biblie să respect, să fiu loial, să lucrez cu toată ştiinţa şi puterea mea pentru această ţară. Se pare că noi, cetăţeni ai acestei ţări, suntem sortiţi şi privaţi de cele mai elementare drepturi ale lumii moderne şi anume: să fim luaţi în serios, să merităm cea mai mică atenţie din partea celor care mimează la fel actul de guvernare.

Au trecut trei săptămâni de când am încercat să trag semnalul de alarmă, să atenţionez responsabilii asupra stării în care se află Fondul Forestier Naţional şi specialiştii din domeniu, care încearcă cu disperare să îl cultive, să îl menţină, cunoscând clar şi amănunţit efectele degradării şi eventual ale reducerii drastice în suprafaţă.

Nici un efect, liniştea domină în continuare în acest sector atât de important. Un cuvânt măcar, o consolare sau poate nesperatul început de strategie pentru ieşirea din criză... Nimic în condiţiile în care silvicultorii primesc salarii de mizerie, cu luni de zile întârziere.

Este primăvară, luna pădurii. Vedem, suntem martorii unor iniţiative extraordinare de campanii de împăduriri în sudul ţării, unde simţim clar, în zilele noastre, efectele dispariţiei perdelelor forestiere de protecţie. În nord, acolo unde străjuiau falnicele păduri cândva, nici măcar lucrările de împăduriri din 2008 nu sunt achitate. Mai vine în acest an omul de la ţară să te ajute din nou? Răspunsul este nu, niciodată! O muncă neplătită la timp nu poate fi interesantă pentru cei ce trăiesc după munca lor, şi nu după munca altora. Pădurea suferă în continuare...Politicienii, guvernanţii se întrec în faţa camerelor de luat vederi, sădind un arbore, zâmbind şi trecând cu vederea, cu auzul, cu simţurile înnăscute şi native pe lângă realitatea cruntă în care se află sectorul forestier.

În sud plantăm, în nord tăiem, domină haosul, lupta pentru fotoliile de catifea de directori. Profesionalismul, priceperea sunt mai mult decât nesemnificative. Tinerii care au ales această meserie de excepţie, care în zilele noastre a devenit caraghioasă, banală şi nu reprezintă importanţă, numai pe perioada cât produce bani, pe timpul şcolarizării miilor de studenţi la silvicultură, sunt fără perspectivă în domeniu. Atunci pentru ce am înfiinţat atâtea facultăţi în care se predă silvicultură?

În trei săptămâni nu s-a pomenit nici măcar odată o singură problemă din domeniu, acest sector este sortit să moară, definitiv şi pentru totdeauna. Un lucru însă uităm, că vom muri odată cu el, noi, cei care plângem la căpătâi, dar şi ceilalţi, cu toţii care răspund şi vor răspunde odată pentru degradarea şi distrugerea acestui sector atât de important. Ministrul de resort nici măcar nu se prezintă la invitaţia comisiei de specialitate pentru a da câteva explicaţii, directorul de regie, fără nici o problemă în administrarea sectorului forestier, ţine la uşă parlamentarii care ar dori să ajute, să dea ceva din experienţa lor de zeci de ani în această meserie. Dar nu e nevoie...

A rămas o singură armă, o singură posibilitate, societatea civilă, mass-media.

Fac apel cu mâna întinsă către "Realitatea", pentru realitatea zilelor noastre. Nu mă las şi nu voi lăsa să se distrugă fiinţa, viaţa, sufletul meu şi a multor altora, pădurea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Dragoş Zisopol.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică este mesajul transmis tuturor elenilor şi filoelenilor cu prilejul Zilei naţionale a Eladei - 25 martie 1821.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deopotrivă este o bucurie şi onoare să vă transmit prezentul mesaj, cu ocazia împlinirii a 188 de ani de la istorica revoluţie a naţiunii elene de la 1821, pentru reînvierea speranţei de libertate şi independenţă a Eladei.

Laureatul premiului Nobel, grecul Giorgios Seferis, se întreba "Ce caută poeţii într-o lume nerecunoscătoare". În acelaşi sens cineva ar putea întreba... "Ce rost mai au aniversările naţionale într-o lume ce continuu se îndreaptă spre globalizare"?

Aniversările naţionale sunt indispensabile pentru că sunt sărbători ale credinţei, de folos atât naţiunilor ce le sărbătoresc, cât şi istoriei în sine. Sărbătorile naţionale capătă un sens mult mai general dacă depăşesc cadrul naţional, transformându-se în manifestări cu ample rezonanţe, care contribuie esenţial la educarea omului în bine.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încă din antichitate, grecul a învăţat să lupte între atingerea măreţiei şi moarte. Această luptă permanentă, dusă de-a lungul anilor, a pătruns şi în viaţa cotidiană.

În acest context se încadrează marea victorie a grecilor în lupta pentru independenţă, ziua de 25 martie 1821 - Ziua naţională a Eladei, a grecilor de pretutindeni, ziua credinţei în libertate, o aniversare panumană - sărbătoarea Bunei Vestiri - aniversare a "Credinţei în viitorul omului întru Domnul".

Pentru libertate, în Grecia şi în afara ei şi-au găsit credinţa şi au îndurat martiriul eleni şi filoeleni. Către ei se îndreaptă recunoştinţa membrilor Uniunii Elene din România şi către cei care au puterea de a duce mai departe credinţa din credinţa eroilor noştri.

Iată de ceastăzi, după 188 de ani, grecii de pretutindeni îşi amintesc de Revoluţia de la 1821 care practic a schimbat concepţii, hărţi, oameni şi toate acestea pentru a fi mai toleranţi.

De noi depinde să nu ne uităm trecutul pentru a clădi viitorul şi să clădim viitorul trăind în prezent printr-o unitate indestructibilă.

Să nu uităm că fiecare din noi suntem o revoluţie, dar "Pretutindeni patria este pământul care ne hrăneşte".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Rabla anilor 2009".

Astăzi suntem puşi în situaţia să reparăm greşelile precursorilor noştri cu privire la protejarea mediului înconjurător. Timp de zeci de ani, rata de creştere a poluării, nocivitatea noxelor emise de vehiculele ce ard combustibili fosili şi rata de creştere a numărului efectiv al autovehiculelor participante la trafic, nu s-au bucurat de atenţia cuvenită, din partea autorităţilor şi a societăţii civile deopotrivă.

Tocmai din această cauză, protecţia mediului înconjurător, poluarea şi emisiile de oxizi de carbon şi pulberi devin astăzi probleme ce trebuie rezolvate urgent. Aceleaşi probleme mă aduc, stimaţi colegi, în faţa dumneavoastră astăzi. Vreau să atrag atenţia asupra nevoii imperioase de a continua programele pentru îmbunătăţirea mediului înconjurător. Vreau să atrag atenţia asupra nevoii de îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru locuitorii din Bucureşti şi alte oraşe bolnav de poluate din ţară.

În această privinţă, voi vorbi despre necesitatea continuării şi extinderii Programului pentru reînnoirea parcului naţional auto.

Numărul indubitabil mare al autoturismelor vechi, uzate, cu grad ridicat de poluare, nu numai în Bucureşti, chiar şi în alte oraşe mari din ţară, dau câteva exemple: Cluj, Constanţa, Timişoara, Bacău etc. scade nivelul de calitate al vieţii locuitorilor.

Cred că este foarte important să deschidem discuţia, poate incomodă, despre sănătatea populaţiei pe termen lung. Sunt de părere că trebuie să conştientizăm exact care este impactul emisiilor de pulberi sau smogului asupra duratei medii de viaţă şi asupra sănătăţii populaţiei.

Numai în cazul în care raţionalizăm gravitatea problemei putem acţiona eficient pentru a o rezolva.

Reînnoirea parcului naţional auto este un pas important făcut de Guvern, pentru prima oară în 2005. Impactul asupra mediului a fost evident: reducerea emisiilor de oxid de carbon cu 707.585 kg, conform rapoartelor privind calitatea mediului. După cum ştiţi, Programul Rabla pentru anul 2009 necesită suma de 228.000.000 lei din sumele încasate de Administraţia Fondului de Mediu. Consider că acesta este un preţ mic de plătit pentru sănătatea noastră şi a copiilor noştri.

Salut iniţiativa de a creşte numărul de autoturisme vizate de program şi, de asemenea, de a creşte suma de casare pentru autoturismele vechi, la 3800 de lei.

De asemenea, vă propun, stimaţi colegi, pe această cale, considerarea extinderii Programului "Rabla" pentru persoanele juridice din România, în starea actuală programul vizând doar persoanele fizice posesoare de maşini mai vechi de 10 ani. Sunt de părere că o asemenea iniţiativă ar ajuta şi mai mult la protejarea mediului înconjurător, iar impactul asupra industriei constructoare de maşini nu este deloc de neglijat, mai ales pe timp de criză.

Cred că trebuie acţionat acum, cît mai eficient şi în cunoştinţă de cauză, pentru ca cei care vor veni după noi să nu fie puşi în situaţia în care ne aflăm noi astăzi. Să nu fie puşi în situaţia ingrată de a repara greşelile noastre.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Silviu Prigoană.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Silviu Prigoană:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Învăţământul superior de stat - fabrică autohtonă de mediocritate".

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La începutul anilor '60, preşedintele american J.F. Kennedy a fost printre primii oameni politici care au înţeles că succesul dezvoltării oricărei societăţi, dar şi al economiei naţionale, depinde de modul în care guvernul va gestiona reforma din educaţie şi cercetare.

Noi nu am înţeles acest lucru nici acum, la aproape jumătate de secol de la deciziile care aveau să transforme America în cea mai mare putere economică a lumii. Din reformă în reformă am ajuns la situaţia jenantă în care învăţământul superior de stat aproape nu mai există. El s-a transformat într-o veritabilă fabrică autohtonă de mediocritate. Calitatea acestuia este deplorabilă, chiar dacă majoritatea universităţilor de stat au bugete prospere. Prin încălcarea grosolană a art. 32 alin (4) al Constituţiei României, universităţile de stat au depăşit numărul studenţilor cu taxă de la universităţile private, deşi potrivit acestui articol "Învăţământul de stat este gratuit". Unde se duc aceşti bani, cine şi cum îi gestionează şi îi justifică, rămâne pentru toţi o necunoscută.

Prin această libertate prost înţeleasă de autonomie universitară, învăţământul superior de stat din România s-a transformat într-o adevărată afacere cu diplome, pe care nici piaţa muncii şi nici nevoile economiei naţionale nu le reclamă. Avem, nu avem nevoie de unele specializări, avem, nu avem nevoie de unii specialişti, contează mai puţin. Important pentru actualul sistem este ca studentul fie să atragă subvenţia Ministerului Educaţiei, fie să plătească taxă!

Cât vom mai tolera această situaţie, stimaţi colegi?

Personal, acord cea mai mare importanţă politicilor orientate către viitor, politicilor care vizează tinerii, educaţia, sănătatea şi siguranţa lor. Ei sunt viitorul naţiunii noastre. Însă nu voi mai tolera actuala situaţie, care ne poate arunca în oprobriul Europei şi riscăm ca toate diplomele emise de instituţiile de învăţământ superior din România să nu mai fie recunoscute, ci să fie tratate ca nişte simple făcături. Asta dorim? Cine doreşte o aşa batjocorire a tradiţiei învăţământului românesc?

În acest sens, voi depune la Camera Deputaţilor o propunere legislativă care doreşte să pună capăt situaţiei actuale. Doresc ca locurile subvenţionate din banii publici să fie contingentate, în funcţie de cerinţele pieţei interne a muncii, de capacităţile instituţionale româneşti, de performanţa acestora şi de calitatea studenţilor absolvenţi.

În plus, doresc să opresc exportul de creiere, exportul absolvenţilor care au urmat studii finanţate din bani publici. Fiecare absolvent al unei universităţi de stat va trebui să lucreze în mediul bugetar pe o perioadă de minimum 10 ani, pe bază de contract.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută am participat la Adunarea generală a Asociaţiei comunelor din România, filiala Prahova, eveniment ce a reunit membrii asociaţi ai acestei structuri recunoscută de lege şi, de asemenea, numeroşi invitaţi.

M-a surprins plăcut abordarea avută în cadrul discuţiilor, precum şi atitudinea constructivă a participanţilor. Problemele ridicate au fost legate de nevoile curente ale administraţiilor locale de la nivel de comună, lansându-se în dezbatere şi o serie de idei care pot îmbrăca forma unor proiecte cu finanţare europeană.

Sincer, m-a bucurat faptul că orientarea politică a fiecărui partid a fost lăsată deoparte, şi participanţii s-au concentrat pe teme şi subiecte ce vizau strict domeniul administraţiei publice locale. S-a degajat nevoia de descentralizare accelerată a deciziei şi resurselor financiare, de îmbunătăţire a salarizării aleşilor locali, de menţinere a unei legături mult mai strânse cu deputaţii şi senatorii din judeţe.

Consider că astfel de întâlniri sunt necesare, schimbul de idei şi informaţii între aleşii locali şi parlamentari nu face altceva decât să ajute comunitatea.

Totodată, m-a bucurat faptul că există astfel de structuri asociative cu obiective şi scopuri clar definite şi care dau concreteţe dreptului constituţional la liberă asociere şi consolidează societatea civilă şi democraţia românească. Doresc viaţă lungă acestei asociaţii, mult succes noii echipe de conducere şi o cât mai bogată activitate în folosul comunităţii locale şi a României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, doamna deputat Aura Vasile.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În toate ţările lumii civilizate există o preocupare constantă pentru creşterea performanţelor sistemului de educaţie şi formare profesională.

Pentru recredibilizarea sistemului şi realizarea obiectivelor din strategia şi Programul de guvernare este nevoie de schimbări în ceea ce priveşte curriculumul, evaluarea, formarea iniţială şi continuă a personalului didactic, este necesară descentralizarea deciziilor şi responsabilităţilor, precum şi ameliorarea infrastructurii şcolare.

Preluarea mandatului de către doamna ministru Ecaterina Andronescu s-a realizat în plină criză economică. Primele două luni au însemnat eforturi pentru constituirea bugetului şi discuţii aproape permanente cu partenerii sociali pentru a găsi soluţii în actualul context social-economic.

Vă reamintesc câteva dintre proiectele pe care le-a dezvoltat doamna ministru: învăţământul obligatoriu de 10 clase; informatizarea învăţământului; admiterea computerizată la liceu; înfiinţarea centrelor de excelenţă; reabilitarea şcolilor şi dotarea cu mobilier şcolar; reabilitarea căminelor studenţeşti; dezvoltarea învăţământului din mediul rural; dotarea şcolilor cu microbuze; programul "cornul şi laptele"; 200 de euro pentru calculator; rechizite şcolare gratuite; bursa "Bani de liceu"; bursa "Guvernul României"; bursa pentru studenţii din mediul rural care doresc să devină cadre didactice.

Ştiu de o bună bucată de vreme, că o democraţie parlamentară fără opoziţie este de neconceput. Este un truism asupra căruia este inutil să insist. Dar voi insista asupra existenţei unui alt adevăr pe care, uneori, îl uităm: o opoziţie reală trebuie să fie una constructivă, să critice doar ceea ce este realmente criticabil şi mai ales să propună soluţii, cu alte cuvinte, dacă vrea să demoleze, atunci să facă şi eforturi pentru a construi ceva la loc. Atacurile permanente la adresa ministrului nu reprezintă soluţia aşteptată de sistem.

Consider că avem cu toţii o datorie morală faţă de şcoală, suntem toţi cei de faţă produsul ei şi, mai mult decât atât, avem obligaţii impuse de lege, unele derivate din statutul de stat membru al Uniunii Europene. Este necesară recredibilizarea şcolii româneşti şi pentru acest proiect nu numai Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării trebuie să lucreze.

Cred că trebuie să modernizăm legislaţia şi să dezvoltăm proiecte, pentru a asigura elevilor şi studenţilor un cadru adecvat pentru instrucţie şi educaţie.

Vă spun sincer că am analizat cu toată seriozitatea şi responsabilitatea criticile şi acuzele aduse pe care le-am auzit la aşa-zisa moţiune şi am constatat că limbajul folosit încalcă adesea normele moralei comune, ajungând la jigniri şi acuzaţii absolut nedrepte şi, oricum, nepermise.

Folosirea în aşa-zisa moţiune a unor expresii cum ar fi: "iresponsabilitate" şi "amatorism", "încălcarea oricăror reguli de bun simţ", "măsuri sinistre", în aceste condiţii, ori autorii nu stăpânesc suficient înţelesul termenilor ori încalcă cu bună ştiinţă regulile elementare ale moralei comune.

Mai mult, găsim în moţiune expresii care au o foarte vagă legătură cu limba română. De exemplu, se afirmă că reducerea unor materii - istorie, limbi moderne, sport - înseamnă "anularea graduală a sistemului de învăţământ românesc", iar rezultatul ar fi "obstrucţionarea importanţei educaţiei în dezvoltarea viitorilor cetăţeni". Dacă expresiei "anularea graduală" i se poate găsi un sens - din punct de vedere semantic - mă tem că nimeni nu poate găsi sensul "obstrucţionării importanţei", cel puţin nu în limba română.

Este adevărat că, uneori, în focul polemicii, spiritele se înfierbântă şi sunt folosite cuvinte şi expresii care nu reflectă realitatea. Dar, această îndepărtare de adevăr trebuie să aibă, totuşi, anumite limite. Exagerările, mai devreme sau mai târziu, sunt sancţionate.

Voi încerca acum, să clarific câteva dintre punctele moţiunii:

Legat de ceea ce spuneam, de eliminarea orelor de istorie, autorii moţiunii abordează eronat, plecând de la premise false, problema disciplinei istorie. Pentru informarea corectă a semnatarilor acestui act facem o trecere în revistă a structurii acestei discipline, pe verticala învăţământului preuniversitar.

Programele pentru disciplina istorie, studiată în învăţământul preuniversitar, au fost elaborate astfel încât să contribuie la formarea şi la dezvoltarea competenţelor-cheie. Totodată, au fost avute în vedere recomandările referitoare la studiul istoriei, cuprinse în documente elaborate la nivel european, în mod deosebit, Recomandarea nr. 15/2001 a Consiliului Europei cu privire la studiul istoriei în secolul XXI şi Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Uniunea Europeană.

Disciplina istorie se studiază, în învăţământul preuniversitar, începând cu clasa a IV-a. În clasele a V-a - a VII-a, programa şcolară îi familiarizează pe elevi cu evoluţia omenirii începând din preistorie şi ajungând în prezent. Pe parcursul celor trei ani de studiu, teme din istoria românilor sunt integrate istoriei universale. În clasa a VIII-a, programa şcolară vizează aprofundarea istoriei românilor, abordată din perspective influenţelor reciproce exercitate între spaţiul şi timpul istoric, între planul politic şi cel socio-cultural, între politica internă şi afirmarea în relaţiile internaţionale.

Conţinutul programei include toate momentele fundamentale ale istoriei noastre, de la geto-daci la relaţiile lor cu lumea mediteraneană până la formarea statutului naţional unitar român (1918) şi revenirea la democraţie prin revoluţia din decembrie '89.

Pentru învăţământul liceal, programa şcolară are un conţinut organizat în jurul unor domenii relevante pentru elev şi reprezentative din perspectiva şcolii şi a cerinţelor societăţii contemporane.

Vreau să fie clar pentru toţi că în şcoala românească, începând din clasa a IV-a şi până într-a XII-a, disciplina istorie se bucură de o mare atenţie, ea acoperind, practic, întreaga evoluţie a civilizaţiei umane, cu accent pe cea a civilizaţiei româneşti.

Trebuie să vă spun că şi afirmaţia autorilor moţiunii "marea majoritate a viitorilor cetăţeni să nu cunoască şi să nu înţeleagă noţiuni precum: Constituţie, Parlament, Guvern, putere şi opoziţie, vot universal, pluralism politic, separarea puterilor în stat, democraţie şi totalitarism, integrare şi globalizare" este neadevărată. În acest sens, vă informăm că în cadrul învăţământului obligatoriu toţi elevii din România studiază disciplina cultură civică, cuprinsă în aria curriculară "Om şi societate", la clasele VII-a şi a VIII-a, disciplină care abordează în mod explicit conceptele din citatul anterior. Faptul că autorii moţiunii consideră, în mod eronat, că aceste concepte sunt legate de disciplina istorie nu este vina noastră.

De asemenea, ţin să precizez că nu există nicio problemă în privinţa opţiunii elevilor privind disciplina istorie la examenul de bacalaureat.

Şi în acest caz, autorii moţiunii ignoră în mod voit proceduri şi etape ce vizează modificările care se pot face curriculum-ului şi programelor de examen. Intervenţia asupra planurilor-cadru din 16 martie 2009 intră în vigoare cu 1 septembrie 2009.

În consecinţă, nu sunt afectate sesiunile examenului de bacalaureat 2009, acestea desfăşurându-se în baza programelor care s-au aprobat până la începutul anului şcolar în curs în care sunt planificate sesiunile; orice intervenţie asupra planurilor-cadru este urmată de intervenţii asupra programelor şcolare; dacă se modifică programele şcolare, este firesc să se modifice şi programele pentru sesiunile examenului de bacalaureat 2010; or, mă îndoiesc că distinşii semnatari ai aşa-zisei moţiuni care a fost citită ieri în faţa plenului cunosc programele pentru examenul de bacalaureat 2010, atâta timp cât acestea nu au fost anunţate.

În concluzie, facem menţiunea că disciplina istorie din planurile cadru la clasa a XII-a şi a XIII-a, pentru toate specializările profilului tehnologic, se regăseşte în anexa 4 a Ordinului ministrului nr. 3412 din 16.03.2009. Prin urmare, toate aserţiunile cuprinse în această moţiune, la acest punct, sunt în afara realităţii.

Legat de eliminarea orelor de educaţie fizică, este o tratare total eronată. Plec de la ideea şi susţin pe doamna ministru care spune că măsurile pe care le coordonează în acest domeniu, educaţie fizică, le face tocmai pentru a putea să creştem sportul de performanţă în România. Ceea ce se întâmplă astăzi, cunoaştem cu toţii.

Şi în acest domeniu ne permitem o abordare din cel puţin două puncte de vedere:

1. Menţinerea sănătăţii cu ajutorul orelor de educaţie fizică trebuie să fie însoţită şi de respectarea normelor de igienă. În aceste condiţii, orele de educaţie fizică desfăşurate în interiorul orarului zilnic, între celelalte ore de curs, creează situaţia în care elevii revin în clasă, pentru orele următoare, fără asigurarea timpului necesar pentru igienă personală. Credem că niciunul dintre semnatarii moţiunii nu s-ar simţi confortabil dacă ar fi obligat ca după o partidă de fotbal/handbal/gimnastică etc., să revină în sala de curs.
2. Asigurarea condiţiilor ca elevii de liceu să poată desfăşura ore de educaţie fizică conform propriilor opţiuni şi aspiraţii, numărul acestora putând fi variabil în funcţie de cât de atractivă este oferta internă a şcolii (principiu al descentralizării). Pe cale de consecinţă, prevederile planului-cadru propun o schimbare a paradigmei alocării orelor de educaţie fizică în învăţământul liceal.

Această schimbare se concretizează în diversificarea modului în care se pot desfăşura activităţi săptămânale, după cum urmează:

• la clasă, o oră de trunchi comun, în baza unei programe unice;
• două ore, prin participarea la activităţile formaţiilor/echipelor unităţilor de învăţământ;
• o oră de ansamblu sportiv, în care elevii pot opta pentru activităţi sportive individuale sau colective, fără a se urmări obţinerea unei performanţe.

Noua abordare respectă unul dintre principiile construcţiei curriculare: pe o bază de două ore/săptămână în clasele I-VIII, desfăşurate în trunchiul comun şi o oră opţională, creşte componenta de opţionalitate în ciclul liceal.

Aşadar, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în elaborarea planurilor cadru pentru clasele liceale, a respectat prevederile Rezoluţiei din luna noiembrie 2007, adoptată la Strasbourg, de către Parlamentul European, conform căreia "... obligativitatea introducerii a cel puţin trei ore de sport pe săptămână în programele educaţionale, în ciclul primar şi secundar...".

De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a respectat, în elaborarea Planurilor cadru pentru clasele liceale, şi prevederile Ordinului comun MECT-ANS-COSR nr. 1560/345/1025/2007 pentru aprobarea Protocolului privind asigurarea cadrului de colaborare în vederea dezvoltării continue şi funcţionării performante a sistemului naţional de educaţie fizică şi sport, unde sunt precizate atribuţiile fiecărei instituţii partenere, dintre care menţionăm Art. 5, lit. A): "realizarea unui număr minim de 3 ore de educaţie fizică şi sport săptămânal: 1 - 2 ore de educaţie fizică cuprinse în Planul cadru; 1 oră de ansamblu sportiv".

Prin noile prevederi ale planului-cadru sunt responsabilizaţi atât profesorii, care vor trebui să-şi pună în valoare competenţele profesionale, cât şi elevii din învăţământul liceal.

Nu putem să trecem peste faptul că sportul de masă, precum şi baza de selecţie pentru sportul de performanţă sunt total nemulţumitoare. Aşa că aveam de ales între a lăsa lucrurile aşa cum sunt şi a regândi modelul de organizare şi aportul acestei discipline la dezvoltarea componentei educative, în ceea ce priveşte asumarea spiritului de competiţie şi a capacităţii de lucru în echipă.

Un exemplu care vine în sprijinul paradigmei promovate prin noul plan de învăţământ este următorul: un elev din cadrul învăţământului liceal la zi, indiferent de filieră şi de profil, participă în mod obligatoriu la o oră de educaţie fizică prevăzută în trunchiul comun, poate opta pentru o oră de ansamblu sportiv la disciplina sportivă preferată (fitness, aerobic, dansuri etc.) şi totodată poate participa două ore pe săptămână la formarea sportivă /fotbal, baschet, handbal etc.). Aşadar, numărul total de ore de educaţie fizică şi sport pe săptămână, pe care le poate desfăşura un elev, indiferent de filieră şi profil, este de 4 ore/săptămână, depăşindu-se numărul mediu de ore de sport din statele membre ale UE. În acest mod, considerăm că devine evidentă creşterea considerabilă a rolului educaţiei fizice şi sportului în şcolile din România şi asigurarea educaţiei complementare prin sport.

O altă afirmaţie neadevărată conţinută în textul moţiunii se referă la: "(...) în anul 2003, doamna Andronescu desfiinţa cluburile sportive şcolare independente".

Realitatea este, însă, cu totul alta. În anul 2003, prin Ordinul M.Ed.C. nr. 3213/31.01.2003 privind Metodologia de fundamentare a cifrei de şcolarizare şi stabilirea reţelei unităţilor de învăţământ sportive, cluburile sportive şcolare independente au fost trecute în structura administrativă şi organizatorică a liceelor cu program sportiv.

În consecinţă, această nouă organizare nu presupune desfiinţarea cluburilor sportive şcolare, ci mutarea acestora, cu personal şi baze sportive, în incintele unităţilor din structura cărora treceau. Secţiile de club sportiv, organizate pe lângă şcoli gimnaziale sau licee, au fost transferate la unităţile de învăţământ liceal, care au preluat în structură clubul sportiv şcolar independent, devenind secţie a acestuia. A fost, de fapt, o eficientizare a activităţii acestor structuri şcolare.

Trebuie spus că această programă şi orele de educaţie fizică trebuie să devină obligatorii pentru a creşte copii cu minte sănătoasă în trup armonios, pentru că în acest moment, aproape trei sferturi din copii nu participă la aceste ore folosind aşa-zisa scutire medicală.

Spiritul moţiunii este exclusiv demolator, lipsindu-i total componenta constructivă, obligatorie pentru acest tip de document şi exprimă o atitudine pur reactivă, de respingere de plano a oricărei propuneri, tocmai pentru că vine din direcţia "duşmanului politic". Era cu totul altceva dacă aşa-zisa moţiune, plecând de la axioma descongestionării programului săptămânal al elevilor, ar fi declarat că nu este de acord cu propunerile ministrului în domeniu şi ar fi propus o soluţie alternativă. Aşa încât, doamnelor şi domnilor deputaţi, cred că c-aţi convins că ne aflăm în faţa unui exerciţiu politicianist, de un populism evident, cu ţintă electorală, iar modul în care ne exprimăm lasă cu totul de dorit.

Am să vă mai reţin câteva secunde, povestindu-vă că, la un moment dat, fecioara mea, în anul 1990, când era în clasa a IX - a, venind acasă şi povestind, în nebunia anilor aceia, că ea s-a certat cu profesoara de fizică pe o problemă politică, m-am supărat foarte tare şi i-am explicat că diferenţa dintre ea şi acel profesor era că profesorul avea şi bacalaureatul şi şcoala şi facultatea terminate, în condiţiile în care ea nu avea experienţă. V-am făcut această relatare pentru a putea să facem distincţie între doamna ministru Ecaterina Andronescu, cu expertiza, titlurile şi cu experienţa domniei sale, faţă de cel care ieri a citit aşa-zisa moţiune şi care a lăsat de dorit în modul de adresare sau de caracterizare a unei activităţi, spun eu, ştiinţifice deosebite.

Vă mulţumesc.

(La consemnarea declaraţiei politice a fost folosit materialului depus la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Gabor.

Citiţi declaraţia, da? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Gabor:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Guvernul Boc şi Preşedintele Băsescu cer Parlamentului un lucru imposibil, şi anume, să adopte cele patru coduri până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare. Este imposibil de făcut acest lucru.

M-am întrebat dacă această cerinţă făcută de către Guvernul Boc şi Preşedintele Băsescu Parlamentului este făcută pentru decredibilizarea Parlamentului sau are un alt scop. Eu cred că se încearcă să se arunce în derizoriu activitatea parlamentară. Pentru ca să adoptăm cele patru coduri într-un termen atât de scurt, nu putem oricât de mult am munci să ajungem la rezolvarea acestei probleme.

Ieri, am ridicat în faţa Camerei această chestiune ca o problemă personală. Dar ea nu este o problemă personală, ci este mai degrabă o problemă a Camerei Deputaţilor, a Parlamentului României, a societăţii civile şi a ţării noastre. Adoptarea acestor coduri Guvernul o leagă de problema clauzei pe care o impune comunitatea europeană, Comisia Europeană.

Eu cred că nu este nicio legătură între cerinţa Comunităţii Europene şi adoptarea acestor coduri. Va trebui ca Biroul permanent al Camerei Deputaţilor să ia o măsură simplă, şi anume, aceea de a cere Comisiei juridice să parcurgă un singur cod până la capăt şi nu de a se lucra în paralel la Codul civil, la Codul de procedură civilă. Să se lucreze în paralel la Codul penal şi la Codul de procedură penală.

Dacă se va lucra pe un singur cod, în această situaţie, sunt convins că până la sfârşitul acestei sesiuni, Camera Deputaţilor va putea să adopte atât Codul civil, cât şi Codul penal, urmând ca în sesiunea de toamnă, noi să ne aplecăm asupra codurilor de procedură pe care să le lucrăm şi să le adoptăm până la sfârşitul sesiunii de toamnă.

De aceea, eu vă rog pe toţi să nu acceptaţi această cerere a Guvernului de a adopta într-un termen foarte scurt cele patru coduri, sub ameninţarea că altfel îşi va asuma răspunderea.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Iacob Strugaru, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Unirea Basarabiei cu România - semnificaţii istorice".

"La mulţi ani, fraţi români!"

Vă întrebaţi probabil de ce "La mulţi ani!" astăzi, stimaţi colegi? Pentru că puţini dintre noi îşi mai aduc aminte astăzi că la 27 martie 1918, fraţii noştri românii de peste Prut se întorceau acolo unde le era locul, în sânul României Mari. Pentru că doar pentru două decenii "pohta" lui Mihai Viteazul, aceea de a vedea românii de pretutindeni la un loc, a fost realizată vremelnic.

Participarea României la Primul Război Mondial, între anii 1916-1918, alături de marile puteri democratice euro-atlantice - Franţa, Marea Britanie, SUA, a urmărit înfăptuirea unui deziderat major al naţiunii române: unirea provinciilor istorice româneşti, aflate sub ocupaţie străină, cu patria mamă.

Obstacolele majore care stăteau în calea idealului unităţii naţionale a României au fost, în acei ani, cele două imperii multinaţionale, autocrate, Imperiul rus şi Imperiul austro-ungar. Anii războiului nostru de întregire naţională au dovedit puterea de luptă, precum şi capacitatea de jertfă a poporului nostru, probate din plin în mari şi eroice bătălii, dintre care amintim pe cele de la Oituz, Neajlov, Mărăşti, Mărăşeşti etc. Marile victorii ale Armatei Române din vara anului 1917, urmate de prăbuşirea Imperiului rus, ca urmare a loviturii de stat bolşevice de la 7 noiembrie acelaşi an, au făcut posibilă înfăptuirea idealului unităţii naţionale a României.

Prima provincie istorică românească care se va uni cu România, aflată sub ocupaţie rusească de la 1812, a fost Basarabia. În toamna anului 1917 Basarabia se desprinde de Rusia, îşi proclamă o statalitate proprie, autonomă, la 24 ianuarie 1918 devine independentă, pentru ca, la 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău, în baza dreptului istoric şi a principiului etern al autodeterminării naţiunilor, să hotărască unirea Basarabiei cu România. Se lichida, astfel, o nedreptate istorică, veche de peste un secol. Din păcate, apartenenţa Basarabiei la România va fi de scurtă durată, doar 22 de ani, deoarece, aşa cum se ştie, Imperiul sovietic, prin forţă, o va smulge României în vara anului 1940.

După unirea Basarabiei cu Ţara, spre sfârşitul anului 1918, precum şi după înfrângerea şi dezintegrarea Austro-Ungariei, se vor uni cu România Bucovina şi Transilvania, încheindu-se, pe această cale, unirea tuturor românilor într-un singur stat, eveniment ce reprezintă momentul astral al istoriei noastre naţionale.

Unirea cea Mare a neamului românesc din anul 1918 o datorăm luptei şi jertfei celor peste 800.000 de fii ai neamului românesc (morţi, răniţi, dispăruţi), la care adaug fapta unor oameni politici ce au dovedit maximă responsabilitate faţă de împlinirea idealului naţional: Ion Inculeţ, Iancu Flondor, Ion I C Brătianu, Iuliu Maniu etc.

Dragi colegi, împlinirea, pe 27 martie 2009, a 91 de ani de la unirea Basarabiei cu România îmi oferă ocazia de a sublinia munca, lupta şi jertfa neamului românesc pe altarul intereselor eterne ale Patriei. Acestei jertfe nemăsurate îi suntem cu toţii recunoscători, jertfă care ne obligă, în viitorul apropiat, să identificăm noi oportunităţi în direcţia refacerii unităţii naţionale a României. Doar aşa, adică trăind şi muncind şi pentru interesele mari ale naţiunii, dovedim că suntem demni de înaintaşii noştri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Constantin Militaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la alegerile europene.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Anul acesta alegerile la nivelul Uniunii Europene vor avea loc în perioada 4-7 iunie, la nivelul ţării noastre se vor desfăşura la data de 7 iunie - zi de referinţă pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor membrilor României în Parlamentul European.

Aceste alegeri vor avea loc simultan, în toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene, iar România va trimite la Bruxelles şi la Strasbourg 33 de europarlamentari în loc de 35, aceasta în urma revenirii la configuraţia stabilită de Parlamentul European, după integrarea României şi Bulgariei.

Alegerile din 2009 vor fi primele alegeri pentru un mandat complet în Parlamentul European la care România participă alături de Bulgaria, concomitent cu restul statelor membre ale Uniunii Europene, iar acestea se vor desfăşura pe bază de listă de partid.

Stimaţi colegi, nu trebuie să uităm că aceste alegeri vor oferi României şansa de a vorbi în faţa Europei, iar prin votul nostru vom alege reprezentanţi care ne vor influenţa viitorul, viaţa de zi cu zi, noii deputaţi aleşi vor fi aceia care ne vor trasa viitorul pentru următorii 5 ani, rolul acestora nu va fi deloc decorativ, ei vor reprezenta interesele tuturor cetăţenilor români.

Noii parlamentari europeni vor avea un rol activ în elaborarea legislaţiei cu impact asupra vieţii cetăţenilor români în ceea ce priveşte protecţia mediului, drepturile consumatorilor, egalitatea de şanse, transportul, libera circulaţie a lucrătorilor, capitalurilor, mărfurilor şi serviciilor.

Stimaţi colegi,

Europarlamentarele au o mare miză politică internă, fiind un fel de barometru electoral în perspectiva alegerilor prezidenţiale, iar fiecare partid din România poate aprecia gradul de popularitate de care se bucură la nivelul populaţiei cu drept de vot.

Trebuie să avem convingerea că avem mare nevoie să fim bine reprezentaţi, legislaţia europeană fiind obligatorie şi pentru noi, românii, iar sarcina partidelor din România este să-şi desemneze cei mai buni europarlamentari şi totodată să facă eforturi pentru a-şi apropia electoratul şi a atenua absenteismul la vot.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Dorel Covaci, Grupul parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dorel Covaci:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi am onoarea să readuc în faţa dumneavoastră numele marelui inventator român Traian Vuia, cu prilejul celebrării a 103 ani de la efectuarea primului zbor mecanic. Data de 18 martie 1906 marchează un moment de referinţă în istoria aviaţiei mondiale, când, pe terenul de la Montesson, lângă Paris, "Liliacul", pilotat de Traian Vuia, îşi ia zborul autopropulsat. Un cunoscut istoric al aviaţiei avea să scrie peste decenii: "Traian Vuia a făcut ca bătrâna Europă să se deştepte. El este primul în timp". (Rene Chambe).

Traian Vuia s-a născut în 1872, în localitatea Surducul-Mic, astăzi comuna Traian Vuia, din colegiul pe care îl reprezint. Încă din anii copilăriei, Traian Vuia a fost fascinat de zbor. A învăţat la Făget, la Lugoj, a urmat temporar cursurile şcolii politehnice din Budapesta, apoi pe cele ale Facultăţii de drept din Budapesta, obţinând în obţinând în 1901 titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice.

În cele din urmă, inspirându-se din zborul păsărilor mari concepe, în iarna anului 1901-1902, o maşină de zbor acţionată de pedale, care utiliza curenţii aerului, după cum însuşi el mărturiseşte.

La Paris, pe 17 august 1903, i se eliberează brevetul pentru invenţia sa "Aeroplanul automobil". Avionul realizat de el era primul din lume care, datorită roţilor pneumatice, urma să obţină o viteză orizontală, rulând pe sol, viteză care să permită executarea de către pilot a desprinderii acestuia de pământ.

Acest eveniment s-a petrecut pe 18 martie 1906, pe câmpul de zbor de la Montesson. Zborul era descris pe larg în revista "L'Aerophile": "...aparatul se ridicase la circa un metru înălţime şi a parcurs cam 12 metri în aer". Toate calculele inventatorului român se dovediseră corecte. Toate îndoielile erau înlăturate. Toţi scepticii aveau să amuţească.

Soluţia savantului român a schimbat cursul evoluţiei aeronauticii mondiale, fiind adoptată de către toţi ceilalţi pionieri ai aviaţiei.

În continuare preocupările sale în domeniului zborului mecanic, între anii 1918 şi 1922, îl fac cunoscut fiindcă a conceput şi construit două tipuri de elicoptere. În 1925 a realizat un generator de abur original.

Se întoarce în ţară în 1950, fiind bolnav. Se stinge din viaţă la Bucureşti, la 3 septembrie 1950.

Să aducem un omagiu marelui inventator român, să ne mândrim cu acest compatriot de geniu! Să susţinem investiţiile în localitatea sa natală, astăzi, comuna Traian Vuia, cu scopul introducerii acesteia în circuitul turistic mondial, prin realizarea unui monument comemorativ, a unui muzeu, a unei machete de avion, reabilitarea şcolilor şi a căminului cultural din comuna care îi poartă numele, precum şi investiţii din infrastructură.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Marian Neacşu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Sprijinim performanţa sau stimulăm rezultatele proaste"

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Fenomenele care se manifestă în prezent la nivel global, în plan economic şi financiar, au determinat multe guverne să ia măsuri specifice de contracarare a crizei actuale.

Măsurile de austeritate s-au făcut simţite şi în bugetul nostru actual construit pe o filozofie necesară momentului şi care vizează depăşirea situaţiei dificile de către ţara noastră.

Veniturile bugetare trebuie drămuite cu mare atenţie pentru finanţarea tuturor sectoarelor importante din societate, fie ele productive sau neproductive, dar pentru a putea utiliza, conform legii bugetului, aceste venituri, ele trebuie în primul rând colectate.

Problema pe care am constatat-o în ultimele luni este scăderea accentuată a veniturilor bugetare încasate, scădere care a fost motivată în varii moduri în funcţie de cel care oferă explicaţia.

În cazul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, explicaţia scăderii veniturilor încasate ne trimite la criza globală. Nu dorim să negăm impactul evident al crizei economice în ţara noastră. Este evident că fluxurile financiare sunt afectate. Dorim însă să atragem foarte serios atenţia că în ciuda faptului că veniturile încasate scad, cresc stimulentele pentru angajaţii care trebuiau să se ocupe de încasarea acestor venituri.

Este o situaţie paradoxală, iar conducerea Ministerului Finanţelor trebuie să analizeze cu mare atenţie semnalul negativ de imagine pe care asemenea gafe îl pot da.

Ori este criză pentru toţi, ori ne prefacem că suntem economi, dar numai cu anumite categorii bugetare. Pentru învăţământ şi sănătate nu se găsesc fonduri, însă preferăm să finanţăm lipsa de performanţă din zona ANAF, doar pentru că unii şefi s-au obişnuit cu stimulentele. Am reţinut, de altfel, că domnul ministru Pogea s-a declarat adeptul alocărilor bugetare de orice fel în funcţie de performanţă.

Trebuie să recapitulăm puţin materia şi să vedem că stimulentele se acordă pentru toate bune iar nu pentru cele slabe. Pentru acestea, în cel mai rău caz, ar trebui să aibă bunul simţ să nu le mai ceară.

Corelarea recompenselor cu rezultatele este un principiu de care ar trebui să nu ne debarasăm atât de uşor. Ca exemplu negativ aş putea să menţionez situaţia din Ialomiţa unde se înregistrează cel mai slab nivel al încasărilor la buget în ultimii 20 de ani şi totuşi statul plăteşte unora dintre aceşti oameni stimulente, importante sume de bani, chiar invers proporţional, acestea aflându-se la cel mai mare nivel de încasare de până acum.

Această discordanţă între recompense şi rezultate este o chestiune care trebuie reglată, astfel încât să nu se creeze imaginea unui Guvern care pentru unii este mumă, iar pentru alţii ciumă, ia de la toţi şi dă neîntemeiat numai unora.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Tabără:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Niciodată!"

Aşa mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi şi nu trebuie să fie surprinzător acest lucru, pentru că în luna martie de după anul 1989, mereu ar trebui repetat acest cuvânt care este opusul expresiilor "aici şi acum" sau "în curând".

"Niciodată" este umbrela pentru prevederile art.1, 2, 3 şi 4 din Constituţia României care spun: "Art.1 alin.(1). România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil."

La alin.(3): "România este stat de drept, democratic şi social în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în sensul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate". Iar la alin.(5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

La art.4 alin.(2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de opinie, de apartenenţă politică, de opinie, de avere sau origine socială."

"Niciodată", spus ferm de către şeful statului român într-un moment şi loc deosebit, înseamnă nu numai răspunsul unui cetăţean român momentan şef al statului, ci este răspunsul demn al poporului român la demersuri şi atacuri directe sau cu o anumită subtilitate la ceea ce are mai sfânt poporul din care fac şi eu parte, România, stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil.

"Niciodată", spus de şeful statului român, se prezintă ca o garanţie pentru viitor, dată unei ţări şi unui popor.

"Niciodată" este opusul mai multor entităţi promovate obsesiv de cei care din anul 1848 au ca ţintă distrugerea unui popor, poporul român, iar din 1918 încoace, distrugerea unei ţări, România. Sunt entităţi promovate precum regiunea carpatică, Parlamentul zonei carpatice, reprezentanţi ai Transilvaniei, Ţinutul Secuiesc fără secui, autonomie etnică teritorială şi altele.

"Niciodată" spus în anul 2009 este egal sau chiar mai mult decât discursul lui Simion Bărnuţiu pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, mai mult decât expresia "Noi vrem să ne unim cu ţara", spusă de 40 de mii de români adunaţi într-un moment de restrişte pe aceeaşi câmpie în luna mai a anului 1848.

"Niciodată", spus de şeful statului român, oricare ar fi el, este la fel de puternic precum comanda dată de Avram Iancu armatelor sale "No hai!"

"Niciodată" este argumentul spus cu tărie şi demnitate astăzi, la 91 de ani de la marea Unire şi integrare românească săvârşită la 1 decembrie 1918, când Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, reprezentanta românilor, a hotărât să se facă ceea ce nu se va mai desface niciodată, unitatea poporului român, într-o singură ţară numită România.

"Niciodată" este o garanţie a unităţii şi suveranităţii, indivizibilităţii statului român pentru prezent, cât şi pentru viitor. Iar cei care-l traduc altfel demonstrează chiar şi în acest caz că nu cunosc foarte bine sensurile expresiilor din limba română, deşi ar trebui să le ştie.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor de astăzi e domnul deputat Cătălin Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am intitulat declaraţia mea politică de azi "Unde duce lipsa de informaţie. Despre managementul integrat al deşeurilor".

Din 2010, România va fi penalizată de către Comisia Europeană cu 200.000 de euro pe zi dacă nu va rezolva problema gropilor ecologice, ne anunţa recent ministrul mediului. Altfel spus, împotriva României s-ar putea declanşa procedurile formale de infringement (încălcarea dreptului comunitar) la capitolul mediu, dacă nu vor fi închise gropile de gunoi neconforme.

Din păcate, în România, aproximativ 94% din gropile de gunoi existente sunt neconforme, iar judeţul de unde vin eu nu face excepţie, chiar dacă Maramureşul este, din 2007, unul dintre cele cinci judeţe pilot din România, unde se doreşte amplasarea unor centre pentru managementul integrat al deşeurilor, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene, pe un proiect special elaborat în acest scop.

Conform actelor normative în vigoare, autorităţile locale din Maramureş şi nu numai sunt obligate să ia măsuri pentru închiderea gropilor de deşeuri menajere din mediul rural, până la 16 iulie 2009, iar terenurile pe care au funcţionat gropile de gunoi să fie ecologizate.

Maramureşul este singurul judeţ din ţară care are în proiect două asemenea rampe. Asta nu pentru că a fost favorizat, ci pentru că suprafaţa judeţului este mare, iar aducerea deşeurilor din Maramureşul istoric presupune cheltuieli mari.

Dacă prima rampă de gunoi are o locaţie sigură, în Lăpuşel, comuna Recea, în aria polului de dezvoltare urbană Baia Mare, pentru cea de-a doua locaţie propunerile au căzut rând pe rând. A fost mai întâi Bocicoiu Mare, apoi Sighetu Marmaţiei, a urmat Petrova, apoi Giuleşti, Călineşti, Deseşti, Bogdan Vodă, Vişeu. Acum e la rând Rozavlea, unde oamenii aproape că s-au bătut între ei, unii fiind pro, alţii contra amplasării Centrului pentru managementul integrat al deşeurilor.

Declaraţia mea politică vrea să arate unde duce lipsa de informaţie şi dialog cu cetăţenii, chiar dacă proiectul de management integrat al deşeurilor a fost descris în rapoarte, informări, adrese şi studii. A lipsit însă dialogul cu cetăţenii, care, după reacţiile pe care le au, e clar că nu ştiu ce înseamnă management integrat al deşeurilor. Ei se tem de gunoaie, de poluare, de mizerie pe care le întâlneşti peste tot, iar autorităţile încearcă să facă acum ce n-au făcut de doi ani.

Oamenilor nu li s-a explicat că astfel de centre nu înseamnă groapa tradiţională de gunoi, ci o adevărată uzină, care selectează şi prelucrează deşeurile, aşa cum se întâmplă în toate ţările civilizate. Şi care înseamnă un beneficiu pentru zonă: o investiţie de 40 de milioane de euro, care duce la crearea a 150-200 de locuri de muncă.

Suntem o ţară europeană şi avem dreptul la un mediu sănătos. Nimeni nu are voie să sfideze legea şi obligaţiile asumate, neglijând mediul înconjurător. Grăbindu-ne încet, încercăm acum negocieri cu Uniunea Europeană pentru a obţine o derogare pentru România, iar specialiştii spun că sunt necesari 10-15 ani pentru a avea un sistem bine pus la punct de colectare selectivă a deşeurilor, România întâmpinând probleme de mentalitate în domeniul colectării selective a deşeurilor.

Iată cum mentalitatea la care se adaugă lipsa de informaţie blochează investiţiile din care comunităţile au doar de câştigat.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile lor politice şi anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputaţi Zanfir Iorguş, Toader Stroian, Ioan Oltean, Ioan Nelu Botiş, Carmen Axenie, Daniel Buda, Daniel Oajdea, Daniel Ionuţ Bărbulescu, Georgică Dumitru, Viorel Arion, Samoil Vîlcu, Mircia Giurgiu, George Ionescu, Petru Movilă, Lucian Riviş Tipei, Mihai Oprişcan; din partea Grupului parlamentar PSD+PC, au depus în scris declaraţiile politice deputaţii Florian Popa, Costică Macaleţi, Antonella Marinescu, Valeriu Zgonea, Bogdan Liviu Ciucă, Daniela Popa, Ion Burnei, Ioan Munteanu, Ioan Stan, Doru-Claudian Frunzulică, Lucreţia Roşca, Radu Costin Vasilică, Iuliu Nosa, Dumitru Chiriţă, Vasile Filip Soporan şi Ion Stan; din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi Eugen Nicolăescu, Nini Săpunaru, Bogdan Ţîmpău, George Coroamă, Titi Holban, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Andrei Gerea, Marin Almăjanu, Mihai Lupu, Pavel Horj, Florin Ţurcanu, Horea Uioreanu, Viorel Palaşcă, Dan Bordeianu, George Scutaru şi Cristian Adomniţei; iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Mircea Grosaru.

Şi domnul Balcan a depus, de asemenea, în scris declaraţia politică.

Cu aceasta, am finalizat şi încheiem şedinţa consacrată prezentării declaraţiilor politice.

În câteva minute va începe şedinţa de plen cu toate problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Acordul cu FMI sau cum să NU trăiţi bine!"

De câteva săptămâni preşedintele - premier - guvernator - total jucător încearcă să ne convingă că avem nevoie de un acord cu FMI ca să fim mai liniştiţi, din prudenţă, pentru că nu se ştie ce se va întâmpla în economia mondială şi cea europeană, deşi critică vechea guvernare că nu a anticipat criza.

Nu este prima data când Traian Băsescu una spune şi alta face, însă nimeni nu mai crede că acţiunea sa nu are legătură cu candidatura la un nou mandat de preşedinte al României. De aceea, preocuparea exagerată a lui Traian Băsescu pentru economie, cu toate că nu are atribuţii constituţionale în acest sens şi abuzează de cei pe care i-a pus în funcţii guvernamentale, are legătură cu dorinţa sa de a fi considerat singurul politician care are grijă de ţară şi de cetăţeni.

Evident că Traian Băsescu cultivă cultul tătucului, care încă mai prinde în ţara noastră la unii cetăţeni, mai ales la unii dintre cei care mai merg încă la vot, iar Traian Băsescu, prin serviciile secrete, este bine informat despre cine merge si cine nu la vot. De asemenea, actualul preşedinte îşi dă seama că trebuie să-şi schimbe discursul şi atitudinea dacă vrea să mai obţină un mandat de preşedinte pentru că până acum n-a făcut nimic din ce a promis.

Periculos este faptul că sub aparenţa dramatică a salvării ţării printr-un acord cu FMI asistăm la ajutorarea unor companii private care presează pe datoria privată a statului, ceea ce înseamnă că o parte importantă din bani se va duce către societăţi comerciale.

Câţi dintre patronii acestora sunt clienţii politici ai lui Traian Băsescu şi ai PD-L?

Câţi dintre acţionarii acestor societăţi sunt înţeleşi cu puterea actuală ca să-şi sporească profiturile?

Întrebările sunt fireşti când ştim că banii împrumutaţi de la FMI vor fi plătiţi de toţi cetăţenii României.

Am putea spune că Acordul cu FMI înseamnă să NU trăiţi bine, că trăim noi foarte bine pe banii voştri.

Domnul Daniel Ionuţ Bărbulescu:

Declaraţie politică privind propunerile reprezentanţilor patronatului din sectorul i.m.m. în privinţa eficientizării atragerii fondurilor structurale.

În ultima săptămână, am iniţiat în Municipiul Slatina o serie de discuţii cu reprezentanţii patronatului din Municipiul Slatina, având ca temă situaţia economică actuală şi modul în care este afectat mediul de afaceri.

Una din soluţiile pentru depăşirea cu succes a efectelor resimţirii crizei economice globale este eficientizarea absorbţiei de fonduri neuropene. De aceea, în cuprinsul acestei declaraţii politice doresc să prezint principalele propuneri ale organizaţiilor patronale din Municipiul Slatina în ceea ce priveşte acest aspect.

Pentru a uşura procedurile de aplicare în cadrul programelor, s-ar putea realiza iniţial evaluarea conţinutului cererii de finanţare, urmând ca documentele suport (certificate de atestare fiscală, certificatele de cazier fiscal şi judiciar, situaţiile financiare ale organizaţiei aplicante etc.) să fie solicitate doar proiectelor câştigătoare, în ordinea punctajului obţinut.

Înregistrarea online a proiectelor ar trebui să se realizeze prin intermediul unei platforme online îmbunătăţite, întrucât varianta actuală, utilizată în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice nu permite înregistrarea aplicaţiilor pe întreaga perioadă a zilei. Aplicaţia a fost blocată preţ de mai multe zile consecutiv, fără a se posta pe site un anunţ către potenţialii beneficiari cu privire la perioada de timp în care se vor remedia aceste probleme tehnice.

Pentru a se înlesni accesul potenţialilor beneficiari la informaţiile legate de programele/procedurile care prezintă interes pentru activităţile pe care le desfăşoară sau în cadrul cărora au depus deja cereri de finanţare, site-ul Agenţiei pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii ar trebui să conţină o listă cu contacte pentru fiecare departament. În momentul de faţă, pe site nu este trecut decât un singur număr de contact, la care de cele mai multe ori nu răspunde nimeni.

În Procedura Femeia Manager 2009 există o neconcordanţă între bugetul total al programului şi defalcarea sa pe activităţi specifice, respectiv implementarea, administrarea, monitorizarea şi evaluarea programului. Astfel, în cadrul paragrafului 2.4.(1) se menţionează următoarele: "Bugetul alocat programului pentru anul bugetar 2009 este de 3.200 mii lei, din care: 405 mii leipentru desfăşurarea activităţilor specifice programului şi 45 mii lei la dispoziţia Agenţiei pentru Implementarea, Administrarea, Monitorizarea şi Evaluarea Programului (cheltuieli de promovare, cheltuieli materiale şi servicii)".

În ceea ce priveşte Programul naţional multianual pe perioada 2006 - 2011 pentru susţinerea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă, propunem următoarele:

• să nu fie excluse de la finanţare întreprinderile mici şi mijlocii care au mai puţin de un an de activitate, dar care au depus situaţiile financiare şi au înregistrat profit din exploatare, singurul criteriu impus în acest sens să fie depunerea bilanţului pentru cel puţin un an, iar nu data de înfiinţare a firmei;
• valabilitatea vouchere-lor să fie mai mare de 60 de zile;
• să se includă în lista serviciilor de consultanţă eligibile şi întocmirea dosarelor pentru obţinerea de finanţări nerambursabile, întrucât în cadrul programelor de tip POS CCE sau POS DRU cheltuielile de consultanţă de acest gen nu sunt recuperate de către beneficiar. În acest mod, se va favoriza absorbţia de fonduri europene;
• plăţile efectuate de către OTIMMC în contul furnizorului de instruire şi/sau consultanţă să se realizeze în maxim 30 de zile de la depunerea documentelor justificative;
• să nu se mai solicite furnizorului de servicii de instruire şi/ sau consultanţă "declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat în original, înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii" în cadrul documentelor justificative.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Temă: "Propuneri de modificare a Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă cu modificările şi completările ulterioare"

Datorită faptului că una dintre cele mai importante resurse ale României este cea umană, consider că în condiţiile actualei crize financiare protejarea locurilor de muncă reprezintă o responsabilitate exclusivă a actualei guvernări.

Propun măsuri concrete care să sprijine actorii de pe piaţa forţei de muncă: agenţii economici, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă sau persoanele aflate în situaţia de a deveni şomeri.

În cadrul Programului de protecţie socială propun ca şomerii neindemnizaţi care participă la programele de formare profesională a adulţilor să primească o indemnizaţie de participare la acest program de formare profesională, ţinând cont de faptul că aceste persoane nu beneficiază de niciun venit.

O altă propunere de modificare a Legii nr.76/2002 se referă la mobilitatea forţei de muncă, respectiv la prima de încadrare şi prima de instalare. În declaraţia pe propria răspundere a angajatorului să rezulte că nu a mai fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoana pe care o încadrează în ultimii 3 ani anteriori încadrării în muncă.

Referitor la subvenţiile acordate persoanelor peste 45 de ani, persoanelor care mai au 3 ani până la pensie, absolvenţilor şi altor persoane considerate greu accesibile pe piaţa forţei de muncă să fie stipulat în lege că încheierea convenţiilor se va face în limita bugetului alocat. La această oră sunt multe cereri prin care se solicită acordarea subvenţiilor din bugetul asigurărilor pentru şomaj, fondurile alocate fiind insuficiente pentru acoperirea cererilor existente. Dosarele nu pot fi refuzate datorită faptului că nu există stipulat în lege temeiul legal de respingere, respectiv prevederea expresă conform căreia drepturile se acordă în funcţie de bugetul alocat.

Dosarul de şomaj conţine la ora actuală o adeverinţă medicală din care rezultă că persoana în cauză este aptă de muncă sau că are eventuale restricţii medicale. Propun modificarea sintagmei "apt de muncă" cu "clinic sănătos", întrucât medicii de familie eliberează adeverinţă medicală care conţine menţiunea "clinic sănătos", iar persoana aflată în căutarea unui loc de muncă are ca unică opţiune prezentarea la medicul de medicină a muncii, singurul care poate scrie apt de muncă pe adeverinţa medicală, însă acest lucru implică costuri foarte mari - 200 ron. Pe de altă parte, obţinerea adeverinţei medicale cu opţiunea "apt de muncă" poate avea consecinţe deosebit de grave pentru sănătate deoarece persoana se poate găsi în situaţia de a repeta într-un timp foarte scurt acelaşi set de analize o dată pentru prezentarea la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi în cazul în care se angajează pentru prezentarea adeverinţei la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Doamna Carmen Axenie:

Declaraţie politică despre efectele secundare ale unor legi: cazul aşa-ziselor droguri "uşoare".

Săptămână trecută v-am sesizat câteva solicitări din teritoriu legate de problemele prostituţiei şi incestului în noul Cod penal. Astăzi mă voi referi la o problemă la fel de gravă. Acum două zile, s-a încheiat la Iaşi primul congres naţional pe tema efectelor secundare ale medicamentelor. Evenimentul a fost unul, în primul rând, curajos. Cred că de un asemenea curaj putem încerca să dăm dovadă şi noi în Parlament. Nu de puţine ori, unele legi au o seamă de efecte secundare care scot la iveală fie o neatenţie, fie o neînţelegere, fie ambele. O astfel de situaţie care trebuie să ne dea de gândit imediat este aceasta a drogurilor aşa-zis "uşoare", vândute autorizat în magazine cu nume bizare.

Trebuie să ştiţi că, la ora actuală, România este împânzită de astfel de magazine care vând haşiş (150 lei gramul), cannabis (între 50-100 lei gramul), extasy (între 10-15 euro pastila) etc. Comerţul pe internet e şi mai diversificat. Produse precum Salvia Divinorum, Hawaiian baby şi altele necultivate la noi, despre care specialiştii români, biologi şi toxicologi, nu ne pot oferi informaţii ştiinţifice, sunt puse la dispoziţia consumatorilor români într-un mod parşiv. Însoţite de nişte mesaje care sfidează orice om raţional, precum "Produsul nu este recomandat consumului uman" (dar cui?), "Interzis sub 18 ani", "A nu se lăsa la îndemâna copiilor" sau "Produsul este recomandat exclusiv studiului etnobotanic sau colecţionarilor privaţi!", aceste otrăvuri ajung la elevii şi studenţii noştri, care nu ezită să le încerce de la vârste sub 14 ani.

Iată ce declară un astfel de tânăr după ce a consumat nişte "pastile verzi": "Eu am luat vreo 2 verzi (nu sunt trecute încă pe site) şi îmi sare perna pe aici prin cameră, îmi dansează picioarele singure şi nu pot să le opresc, sar tastele din tastatură, energizante, am stare de bine şi linişte cu toate ca îs agitat. Etapele de efect: 10-60 min., nimic. După aproximativ o oră juma: energie, chef de dans, halucinaţii, dilatarea puternică a pupilei, râs necontrolat, tremurat puternic şi necontrolat în mâini şi picioare, incapacitatea de a-i asculta pe cei din jurul tău". Astfel de cazuri veţi găsi fiecare dintre dumneavoastră în colegiile pe care le reprezentaţi. Cum s-a ajuns aici? Momentan, conform Legii 143/2000, există patru tabele cu substanţe interzise - primele două includ drogurile de mare risc, în al treilea figurează drogurile de risc, iar în cel de-al patrulea, substanţele numite "precursori", utilizate frecvent în fabricarea drogurilor. Substanţele comercializate de aceste magazine nu sunt înscrise, deocamdată, pe niciuna dintre listele de mai sus. Vedeţi aici portiţa! Imediat au folosit-o cei care vor să scoată profit din îmbolnăvirea tinerilor noştri.

Voi încheia cu opinia unui psihiatru renumit, domnul Florin Tudose: "Nu există droguri uşoare. Nu poţi spune despre un drog că este mai tare sau mai uşor". Am speranţa că lucrurile se vor elucida şi că portiţa se va închide definitiv.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"25 martie - Ziua Politiei Romane"

Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23.04.2002, data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române. Pentru marea majoritate a cetăţenilor, Poliţia Română, ca instituţie, este confundată cu angajaţii ei, iar societatea îi percepe pe poliţişti drept remediul majorităţii problemelor cu care ei se confruntă. Cu siguranţă, această percepţie se va păstra şi în perioada următoare, ea fiind de natură să reprezinte o recunoaştere a rolului deosebit pe care această instituite îl are în societate. Deşi modificările legislative au atribuit activităţile de evidenţă a populaţiei, paşapoarte, permise auto sau înmatriculări în responsabilitatea altor instituţii, cetăţeanul încă asociază aceste activităţi cu Poliţia Română. Aceste confuzii sunt foarte greu de înlăturat, în special în mediul rural, iar disfuncţionalităţile şi corupţia asociată acestor activităţi afectează şi instituţia poliţiei. De la poliţist se aşteaptă, aproape fără nici un fel de excepţie, rezolvarea problemelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu de competenţa lui, respectiv ale autorităţii publice pe care o reprezintă.

Ministerul Administraţiei şi Internelor îşi va adapta cu siguranţă politica de promovare a imaginii, iar cei cu funcţii de decizie vor conştientiza că această "preferinţă specială" pentru poliţist, chiar dacă uneori în mass-media îmbracă note critice, poate constitui o recunoaştere a importantei deosebite pe care el o are.

Activitatea poliţistului este greu de evaluat sau încadrat în tipare care să permită o cuantificare exactă a muncii lui, cu toate eforturile unor şefi de a le "norma" munca. Niciun poliţist nu poate să prevadă cât timp va petrece la locul săvârşirii unei infracţiuni, la o cercetare la faţa locului, la o audiere a unui infractor, a unei victime sau a unui martor. Ca în orice instituţie din România şi în poliţie există o multitudine de disfuncţionalităţi, de la cadrul legislativ, care uneori îngreunează activitatea poliţiei (spre exemplu - martorii asistenţi, reminiscenţă a actului de justiţie) la deficitul de personal (raportul poliţist/numărul populaţiei, care este mult sub media europeană), ineficienţa sistemului de pregătire, capacitatea limitată din punct de vedere informatic şi până la politica în domeniul logistic.

Contextul apartenenţei europene a României naşte ameninţări specifice, în special la frontiera estică: trafic de persoane, contrabanda şi alte tipuri de infracţiuni asociate criminalităţii organizate transfrontaliere. De aceea cred ca pentru orice poliţist român, Ziua Poliţiei Române ar trebui să aibă o semnificaţie mult mai profundă decât cea a unei aniversări oficiale.

Domnul Gheorghe Coroamă:

"Boc îndeamnă la noi afaceri, mărind perioada de şomaj"

Recent, premierul Emil Boc îndemna pe românii ce muncesc în străinătate să îşi deschidă o afacere în România. Pentru asta chiar argumenta: "Este momentul, în perioada de criză, să începi o afacere". Ridicolul situaţiei a continuat, premierul accentuând susţinerea guvernului pe care îl conduce pentru astfel de iniţiative prin ... "mărirea perioadei de şomaj cu trei luni". Acest fapt mă face să mă întreb dacă nu cumva premierul Boc a încurcat hârtiile din care citea sau, din lipsă de idei, a aruncat o soluţie care se potriveşte ca "nuca în perete".

Trecând peste penibilul situaţiei, trebuie să aduc în discuţie, pentru exemplificare, situaţia Judeţului Suceava. Mă gândesc că, în acest fel, i-ar fi mai uşor premierului să înţeleagă care sunt realităţile României. Deşi domnul Boc a vizitat recent judeţul Suceava se vede că geamurile fumurii ale maşinii şi zgomotul girofarului l-au împiedicat să vadă situaţia cu care se confruntă oamenii din judeţ.

Suceava este un judeţ care, în ultimii ani, a exportat numeroasă forţă de muncă către vestul Europei. Confruntaţi acum cu spectrul şomajului, mulţi suceveni se întorc acasă cu speranţa de a găsi un loc de muncă stabil şi nicidecum cu gândul de a îşi dovedi priceperea economică prin deschiderea unei afaceri pe vremuri de criză.

Este regretabil că, la întoarcerea în ţară, aceşti oameni nu găsesc măsuri coerente de stimulare a valorilor locale: măsuri de dezvoltare şi susţinere a turismului şi agroturismului, măsuri de încurajare a activităţilor agricole, care să permită întoarcerea la activităţile tradiţionale din zonă.

Vă solicit, domnule prim-ministru, să nu mai ascundeţi lipsa unui program de măsuri anticriză în spatele legii bugetului - un buget sărăcit şi prost administrat. Vă solicit să vă puneţi miniştrii la treabă şi să le cereţi elaborarea unor măsuri de susţinere anticriză, adaptate fiecărui domeniu de activitate, cu specificul şi nevoile sale.

Pentru români, criza nu este un experiment, nu este o provocare, aşa cum declaraţi dumneavoastră, ci reprezintă o luptă pentru supravieţuire, pentru un trai decent al familiilor lor.

Domnul Daniel Buda:

"Solidaritatea necesară pentru ieşirea din recesiunea economică."

De câteva săptămâni bune asistăm cu toţii la dezbateri televizate care au ca principală temă împrumutul extern al ţării noastre în contextul crizei financiare. Specialiştii fac prognoze sumbre asupra situaţiei economice a României cu privire la dificultăţile pe care le vom întâmpina pe fondul unei posibile intrări în incapacitate de plată.

Este cunoscut faptul că problemele esenţiale cu care se confruntă România, o ţară în curs de dezvoltare, aflată la finalul tranziţiei de la economia centralizată la cea de piaţă în noua conjunctură internaţională, sunt lipsa de încredere în clasa politică şi instabilitatea economică.

Efectele crizei financiare se resimt în special asupra sistemului financiar- bancar, acesta fiind în prezent blocat. Blocajul nu vine neapărat din lipsa de fonduri din băncile româneşti, ci, mai degrabă, dintr-o prudenţă exagerată. În condiţiile actuale, băncile se confruntă cu o criză de încredere, ceea ce determină o rigiditate a condiţiilor de creditare. Băncile sunt mult mai reticente în acordarea creditelor, nu mai au repere clare de evaluare, nu au criterii bine stabilite, impun condiţii de creditare peste posibilităţile de plată ale cetăţenilor. După cum am mai spus în cadrul altor dezbateri, trebuie să fim cu toţii conştienţi că, aşa cum circulă sângele în organism, aşa ar trebui să circule banii în economie. Acesta este singurul mod de menţinere în viaţă a economiei unei ţări deoarece locul şi rolul băncilor în economie este foarte important, activând ca intermediar principal în relaţia economii-investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică cu consecinţe directe asupra bunăstării cetăţeanului.

Pentru dezvoltarea, modernizarea şi realizarea unei creşteri economice durabile, România are nevoie în momentul de faţă de un sprijin extern care să restabilească ordinea economică. În orice perioadă de criză, este recomandat ca statul să ia măsuri pentru a aduce bani în sistemul bancar, în scopul de a putea fi folosiţi la finanţarea economiei reale. România trebuie să opteze pentru soluţia cea mai potrivită în conformitate cu situaţia sa, pe baza indicatorilor macroeconomici existenţi.

Cu toţii suntem de acord că, indiferent de destinaţia lui, nici o formă de împrumut nu este bine venit, însă un lucru este bine de ştiut, şi anume acela că România nu era în această situaţie dacă, în ultimii doi ani, Guvernul Tăriceanu 2 nu cheltuia banul public fără nici un reper economic, numai după propriile lui reguli, culminând cu o pierdere de control asupra parametrilor principali, mai ales în ceea ce priveşte deficitul de 5,2 - 5,3 la sută, inadmisibil pentru o ţară cu creştere economică de peste 7 la sută. În perioada 2007-2008, când trebuiau puse bazele unei economii durabile, Guvernul Tăriceanu 2 nu a făcut decât să risipească banul public prin nenumărate pomeni electorale fără sustenabilitate reală.

Faptul că România recurge la un împrumut nu trebuie interpretat în mod negativ deoarece este o măsura necesară luată într-o situaţie-limită, ceea ce va determina o creştere a lichidităţii pe piaţă cu scopul de recredibilizare a politicilor economice şi bancare ale României. Prin acest împrumut, România rezolvă o problemă de stabilitate a monedei naţionale, o măsură absolut necesară ca băncile să poată redeschide liniile de creditare către agenţii economici din România. Banca Naţională Română are nevoie de o rezervă valutară solidă şi lichiditate pe piaţa valutară pentru a continua rambursarea datoriei publice externe şi a păstra încrederea în moneda naţională. Moneda naţională se depreciază datorită faptului că pe piaţă nu sunt suficienţi Euro, iar acest lucru se răsfrânge asupra traiului de zi cu zi al cetăţeanului. Guvernul Boc şi-a asumat responsabilitatea în faţa cetăţenilor de a lua cele mai bune soluţii care se impun pentru ieşirea ţării noastre din perioada de recesiune şi cu siguranţă va reuşi.

În faţa acestor provocări, clasa politică are menirea de a da dovadă de maturitate, solidaritate şi responsabilitate. În faţa cetăţeanului căruia am făcut promisiuni, care ne-a acordat încredere, cu toţii trebuie să răspundem eficient, indiferent de culoarea politică.

Clasa politică are datoria morală să sprijine demersurile economice ale actualului Guvern pentru redresarea, atât a situaţiei economice a ţării, cât şi încrederea factorilor externi în ceea ce priveşte capacitatea României de a gestiona această perioadă dificilă.

Doamna Daniela Popa:

"Descentralizarea în folosul cetăţeanului"

Descentralizarea permite cetăţeanului să rezolve problemele cu care se confruntă în oraşul sau comuna în care locuieşte. Prin această reformă, cetăţeanul economiseşte timp şi bani. Principiile descentralizării se referă la transferul atribuţiilor şi competenţelor de la autorităţile centrale spre autoritatea cea mai apropiată de cetăţean - primărie, consiliu local, consiliu judeţean. Pentru exercitarea acestor atribuţii trebuie să aibă loc transferuri de resurse financiare către comunităţile locale. Primele domenii în care se va realiza transferul de competenţe sunt educaţia, sănătatea, agricultura şi administraţia publică locală.

În educaţie se urmăreşte separarea părţii administrative a unităţii şcolare de actul educaţional. Ministerul elaborează strategiile şi politicile în domeniu, iar Inspectoratul Şcolar Judeţean va avea atribuţii de implementare a acestor strategii şi politici. Directorii şcolilor vor fi subordonaţi autorităţilor locale şi vor fi aleşi de un consiliu de administraţie format din colectivul profesoral, reprezentanţi ai părinţilor şi autoritatea locală. Autoritatea locală va susţine financiar unitatea şcolară.

În sistemul de sănătate, directorii de spitale vor fi subordonaţi autorităţilor locale, iar autoritatea acestora va fi mai mare. Ei vor fi numiţi de autoritatea locală, după o grilă stabilită în comun cu Ministerul Sănătăţii. Partea financiară va fi descentralizată către unitatea administrativă de specialitate a spitalului, iar Ministerul Sănătăţii va exercita atribuţii de control şi elaborare de proceduri. De asemenea, se mai are în vedere reorganizarea agenţiilor şi structurilor ce ţin de Protecţia Copilului şi Protecţia Persoanelor cu Handicap.

În agricultură, va fi desfiinţată Administraţia Domeniilor Statului şi vor fi descentralizate SNIF, ANIF, Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi Romsilva. Ministerul Agriculturii se va ocupa de elaborarea strategiilor şi reglementărilor în domeniu, iar Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic de Vânătoare şi Direcţiile Agricole pentru Dezvoltare Rurală se vor ocupa de control şi inspecţii tehnice. Plăţile în agricultură se vor realiza prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Un aspect important este înfiinţarea de camere agricole la nivelul fiecărei localităţi. Astfel, agricultorii îşi vor rezolva problemele la nivelul primăriilor din localităţile lor, fără a fi nevoiţi să se deplaseze la judeţ sau în Bucureşti.

În domeniul administraţiei publice, cea mai notabilă măsură este înfiinţarea Poliţiei Locale, care va prelua de la Poliţia Rutieră partea de amenzi pentru parcare şi fluidizarea circulaţiei în marile oraşe, cercetarea accidentelor şi a infracţiunilor rămânând în atribuţiile Poliţiei Naţionale. În domeniul ordinii publice, se are în vedere preluarea pazei unor instituţii publice şi posibilitatea constatării unor infracţiuni flagrante, urmată de declinarea competenţei către Poliţia Naţională. Aşadar, Poliţia Locală va fi un suport pentru Poliţia Naţională.

Având în vedere că descentralizarea aduce reale beneficii pentru viaţa cetăţenilor, fac un apel la colegii din Guvern pentru respectarea calendarului de adoptare a acestor măsuri, care prevede prezentarea, până pe 18 martie, a proiectelor de acte normative spre a fi supuse dezbaterii publice, iar până pe 4 mai pregătirea cadrului normativ - hotărâri de guvern, ordonanţe de urgenţă, proiecte de lege sau ordine de ministru.

Doamna Daniela Popa:

"Soluţii de criză pentru sistemul sănătăţii"

Prin această declaraţie doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la situaţia dificilă în care se află sistemul de sănătate din România. Potrivit declaraţiilor oficiale din ultima vreme se pare că finanţarea sistemului de sănătate este critică şi că, dacă nu se iau măsuri urgente, pacienţii ar putea plăti din propriul buzunar serviciile spitaliceşti.

Bugetul sănătăţii, de 4% din p.i.b. în 2009, este insuficient, iar dacă Guvernul nu va face infuzii masive de bani în sistemul sanitar, pacienţii ar putea ajunge ca, în trimestrul patru al acestui an, să îşi plătească integral serviciile din spitale. Cinci milioane de români plătesc asigurări de sănătate, iar 21 de milioane beneficiază de ele. Aşadar, doar un român din patru plăteşte asigurări.

Ceea ce este alarmant este faptul că minusurile din buget ar putea duce la lipsa de medicamente, materiale sanitare, tratamente spitaliceşti şi chiar la neplata salariilor cadrelor medicale. Mai mult, în acest an, CNAS trebuie să achite şi tratamentele în străinătate ale românilor, efectuate în 2008, iar sumele se ridică la aproape trei milioane de euro.

În 2008, Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate a colectat circa trei miliarde de euro, mult mai puţin decât în alte ţări europene. Cei aproape cinci milioane de angajaţi din România plătesc o contribuţie lunară de 5,5% din salariu. Alţi 5,2% sunt livraţi de către angajator. Lărgirea bazei de colectare a asigurării de sănătate ar putea fi una dintre soluţiile de ieşire din impasul financiar. Lărgirea bazei de colectare mi se pare o soluţie mai bună decât cea a majorării contribuţiei actuale ale angajaţilor şi angajatorilor, care deja se confruntă cu efectele devalorizării monedei naţionale.

Unele categorii de venituri sunt exceptate prin lege de la plata acestei cotizaţii către fondul de sănătate: dividende, dobânzi, cedarea drepturilor de folosinţă a bunurilor (chirii) sau drepturi de autor. O persoană care are pe cartea de muncă salariul minim pentru care plăteşte cotizaţie la fondul de sănătate, poate avea dividende fabuloase pentru care nu plăteşte nimic. La fel şi cei care au două tipuri de contracte: unul cu carte de muncă şi altul pe drepturi de autor. Pe contractul de drepturi de autor, persoana respectivă nu plăteşte.

Altă soluţie ar fi introducerea sistemului de co-plată, care ar reglementa situaţia plăţilor informale, precum şi introducerea pachetului minim de servicii. În acest sens, facem un apel la domnul ministru al sănătăţii de a urgenta adoptarea, elaborarea şi introducerea pe fluxul legislativ a acestor proiecte de acte normative.

Doamna Daniela Popa:

"Moţiunea simplă pe educaţie"

Sistemul de învăţământ este un sistem complex, care are o inerţie considerabilă. Cunoscătorii acestuia ştiu că opune o rezistenţă naturală la orice modificare propusă, este şi vulnerabil şi pentru că implică multe emoţii şi speranţe.

Ca orice sistem deschis, în toată lumea învăţământul se află într-o continuă adaptare la condiţiile impuse de dezvoltarea societăţii într-un anumit moment, aşa încât, şi în funcţie de această premisă, au fost elaborate şi obiectivele incluse în Capitolul 5 din Programul de guvernare.

Ce aduc sistemului de învăţământ declaraţiile politice sarcastice, răuvoitoare şi neîntemeiate, urmate mai apoi de moţiunea, intitulată, pompos şi tendenţios "Educaţia sub cenzura Ecaterinei Andronescu - istoria se repetă", depusă de grupul parlamentar al PNL ?

Voi încerca acum să clarific câteva din punctele moţiunii:

Eliminarea orelor de limbă modernă

Trebuie să vă spun că şi în acest domeniu, autorii moţiunii sunt în eroare.

Planurile-cadru aprobate răspund cerinţelor obiectivului Barcelona: "limba maternă + 2", încurajând profesorii de limbi străine să-şi folosească propriile aptitudini interculturale şi să valorifice potenţialul elevilor. Printre competenţele cheie pentru procesul de învăţare de-a lungul vieţii, "comunicarea în limba maternă" şi "comunicarea în limbi străine" reprezintă competenţele cheie aflate în baza reuşitei personale, incluziunii sociale, cetăţeniei active şi posibilităţii de angajare în societate.

Planurile cadru aprobate, care vor fi implementate în anul şcolar 2009-2010, prevăd 2 ore de studiu pentru fiecare din cele 2 limbi moderne studiate, la toate clasele pentru filierele teoretică şi tehnologică.

Totodată, în învăţământul liceal se pot organiza:

• clase cu program de studiu intensiv al unei limbi moderne - la aceste clase se alocă 4 ore pe săptămână pentru studierea disciplinei limba modernă 1;
• clase cu program de studiu în regim bilingv - la aceste clase se alocă 5 ore pe săptămână pentru disciplina limba modernă 1, precum şi câte o (una) oră pe săptămână în fiecare an de studiu, pentru studierea geografiei - în clasa a IX-a, a istoriei - în clasa a X-a, şi a elementelor de cultură şi civilizaţie - în clasele a XI-a şi a XII-a, specifice spaţiului lingvistic respectiv, discipline care se studiază în limba modernă 1.

La nivelul Uniunii Europene există o situaţie foarte variată în ceea ce priveşte predarea limbilor moderne. În anul 2007, în Irlanda se studiau doar limba irlandeză şi limba engleză, nefiind considerată niciuna limba modernă. În Anglia, doar din 2010, copii între 7 şi 14 ani vor studia o limbă străină în mod obligatoriu.

Potrivit documentului "Date privind predarea limbilor străine la şcoală, în Europa", ediţia 2008, la nivelul învăţământului secundar superior (ISCED 3), există ţari în care un procent mic de elevi învaţă două limbi străine, exemplu: UK sub 10%, Portugalia 10%, Italia sub 20%, Spania sub 30%.

Revocarea Ordinului nr.3304/27.02.2009 privind revocarea prevederilor OMECT nr.6319/19.12.2008 privind echivalarea în credite netransferabile a unor activităţi de perfecţionare/formare continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, prevăzute în Legea 128/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Luarea acestei decizii a fost fundamentată şi argumentată de experţii Centrului Naţional de Formare a personalului din Învăţământul Preuniversitar (CNFP), ce are ca obiect de activitate asigurarea calităţii programelor de formare a personalului didactic, didactic auxiliar şi a cadrelor de conducere, îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar.

S-a procedat la o analiză a prevederilor Ordinului nr. 6319/19.12.2008 şi s-au constatat o serie de neconformităţi cu legislaţia în vigoare, care aveau repercusiuni atât asupra sistemului de formare continuă a personalului didactic, cât şi asupra activităţii Centrului Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar (CNFP).

Dintre aceste neconformităţi prezentăm spre exemplificare:

Formatorul/moderatorul avea dublă calitate: obiect şi subiect al formării, dobândind credite profesionale transferabile pentru ambele ipostaze. Mai mult, formatorul putea dobândi credite profesionale transferabile la fiecare derulare a aceluiaşi curs/program de formare continuă.

Era echivalentă în credite chiar şi simpla participare la activităţile precizate în ordin. Mai mult, doar prezenţa la o activitate se finaliza cu acordarea de puncte de credit. De aici rezultă că atât alocarea creditelor, cât şi participarea cadrelor didactice la aceste activităţi pot fi puse sub semnul întrebării. În consecinţă, consider că aceste exemple sunt elocvente şi demonstrează că era mai mult decât necesar să se revoce acest ordin.

De asemenea, trebuie să menţionăm că modelul românesc în domeniul asigurării calităţii formării continue a cadrelor didactice a fost considerat un exemplu de bună practică la nivel european. De asemenea, se precizează că s-a discutat în şedinţa din 27 noiembrie 2008, la Bruxelles, în cadrul programului "Educaţie şi formare 2010" (Education ant trening 2010"), de către Comitetul "Teachers and Trainers" despre oportunitatea de a organiza "Peer Learning Activity" (PLA) în România, în 2010, cu scopul de a se disemina experienţa dobândită prin aplicarea respectivului model unitar şi coerent de formare continuă, confirmat internaţional.

Se reproşează în cuprinsul moţiunii lipsa bunului-simţ/dispreţul total faţă de educaţie, în condiţiile în care eforturile noastre sunt vizibile, aspect care, din păcate, este trecut cu vederea.

Ţin să precizez că demersul nostru a fost determinat de necesitatea reducerii numărului de ore alocate săptămânal şi restructurarea conţinuturilor, pentru a construi un program, orar suportabil pentru tinerii de 14 - 18 ani. Rezultatul demersului nostru constă în reducerea numărului de ore alocate săptămânal de la 36-38 la 29-32 ore/săptămână.

Mărturisesc sincer că, analizând criticile moţiunii, m-am întrebat retoric: cu ce foloseşte autorilor această culpabilizare permanentă a activităţilor mele şi ale ministerului de resort ?

Foloseşte elevilor? Nu. Foloseşte profesorilor? Nu. Foloseşte educaţiei ? În niciun caz! De fapt, consider că se încearcă, în mod forţat, crearea artificială a unor stări de nemulţumire în sistem. M-am întrebat dacă autorii moţiunii cunosc sistemul educaţional din România, legislaţia în acest domeniu, mecanismele sale intime de funcţionare ori ignoră totul cu rea-credinţă, singurul scop fiind atacul "politicianist" la adresa MEdCI şi a ministrului de resort.

Se ştie că orice moţiune simplă, pe orice temă, propune şi soluţii pentru chestiunile incriminate în textul său. Moţiunea de faţă, însă, face o tristă excepţie nepropunând nici o soluţie. Se folosesc, însă, în moţiune cuvinte mari, înălţătoare, când vine vorba de educaţie fizică, istorie, sport etc., şi cuvinte şi expresii apocaliptice, când se refera la politica ministerului de resort - haos, măsuri sinistre - dar nu se propune măcar o singură soluţie reală. A cere ministerului doar să facă invers decât şi-a propus, nu constituie, propriu-zis, o soluţie. Doar într-o viziune îngustă... Ea adoptă o poziţie pur negativistă, bazată numai pe ideea de respingere, de critică de dragul criticii, fără măcar să îşi asume responsabilitatea faţă de modul în care a fost gestionat sistemul în ultimii ani.

Domnul Georgică Dumitru:

"Între şansă şi neşansă. Despre zbaterea învăţământului românesc"

Ne aflăm astăzi în faţa unui bun exerciţiu democratic, dar ne aflăm totodată în faţa unui act de ipocrizie politică, din păcate atât de des întâlnit în ultima vreme.

Ne aflăm în faţa unei moţiuni simple, de la bun început susţin: nefondată. Din două motive: primul - că învăţământul românesc trebuie să intre în mod definitiv într-o perioadă a reformei autentice, şi doi, este depusă de PNL, partid care a dat un ministru al educaţiei ce a întemeiat în şcoala românească expresia: "După Adomniţei, oricine poate fi ministrul educaţiei".

Doamnelor şi domnilor, moţiunea "Educaţia sub cenzura Ecaterinei Andronescu. Istoria se repetă" porneşte de la o premisă uşor de dovedit ca fiind falsă: reforma curriculară. De ce falsă? Pentru că lipseşte cu desăvârşire. Aceasta este în fond cea mai mare provocare a învăţământului românesc, aş îndrăzni să spun, în ultimii 50 de ani. Un învăţământ anchilozat, un sistem incapabil să producă excelenţă, iar atunci când o face, o face graţie unor copii excepţional dotaţi, a unor părinţi capabili de sacrificii majore şi unor profesori dedicaţi şi competenţi. Dar excelenţa acestor copii este un caz izolat. Sistemul românesc de învăţământ nu produce excelenţă, pentru că nu este centrat pe aceasta. Scopul învăţământului românesc este performanţa doar în actele oficiale şi în declaraţiile politice. Şi, revenind, explicaţia stă în curricula (generic vorbind) învăţământului românesc. Ori de câte ori s-a încercat o redefinire a acesteia s-a ajuns la situaţii de-a dreptul hilare: nu mai conta personalitatea lui Eminescu, ci a nu ştiu cărui scriitor obscur contemporan, nu mai contau faptele istorice ci golurile marcate de Hagi, nu mai conta logica şi argumentarea, ci interpretarea spoturilor publicitare. Aceasta era reforma curriculară pe care o încerca, acum nu multă vreme în urma, fostul ministru al educaţiei, cel care astăzi (probabil doar din cauza numelui de familie!) este primul semnatar al moţiunii.

Se vorbeşte în textul moţiunii şi despre apărarea intereselor elevilor şi profesorilor. Se pierde din vedere însuşi actul de educare. Din cauza copacilor, deseori nu putem vedea pădurea! Atât elevii, cât şi profesorii reprezintă, poate, cei mai importanţi actori ai actului de învăţământ. Dar dacă am începe o reformă a învăţământului dinspre finalitatea lui, dinspre output-uri, este ca şi cum am pune caii în spatele căruţei şi i-am implora să împingă. Problema învăţământului românesc nu sunt nici copiii, nici educatorii (ca denumire generică a truditorului de la catedră), ci sistemul însuşi! Poate că reformarea acestui sistem nu începe cu ponderea orelor în programul şcolar, poate că nu contează câte ore de istorie face un elev de la un liceu vocaţional, sau poate nu contează că 1/3 din elevii noştri au scutire la sport dar, totuşi susţin educaţia fizică la bacalaureat, poate nu contează faptul ca micuţii de 6-7 ani trag în spate ghiozdane de 5-6 kg, plimbând cărţi şi caiete prin colburi, poate nu contează faptul că 1/3 din şcolile româneşti nu au surse de căldură, şi, în final, poate nu contează că 1/3 din actul educaţional (în învăţământul preuniversitar) se desfăşoară cu profesori suplinitori şi necalificaţi. Revin şi spun: în asemenea condiţii, trebuie făcut ceva în învăţământul românesc - reformă!

Se mai vorbeşte în textul moţiunii simple despre descentralizarea învăţământului românesc. Cei care nu susţin o asemenea idee, sunt cei pentru care a distruge o idee înfiinţăm o comisie. Este plin învăţământul românesc (atât cel preuniversitar, cât şi cel universitar) de comisii, de agenţii, de direcţii, de organisme. Cu ele cu tot am ajuns în situaţia pe care o descriam mai sus. Atunci, urmând o logică simplă, fie nu sunt corect dimensionate şi adaptate la cerinţele şi nevoile actului pedagogic, fie sunt creionate după interese politice şi financiare, fie, multe dintre ele, sunt de-a dreptul anacronice. În asemenea condiţii, descentralizarea este o soluţie. Să trimitem actul decizional acolo la baza actului educaţional: în şcoală. Şcoala nu se face cu funcţionari pitiţi între munţi de dosare, apăsaţi de importanţa muncii lor, nu se face pe holuri şi în terase. Şcoala se face la şcoală!

Doamnelor şi domnilor,

În concluzie, nevoia de reformă în învăţământul românesc este astăzi mai mare ca oricând. Va trebui să înţelegem că visurile cu copiii şcolii româneşti care sunt mai deştepţi decât ai lor sunt doar proiecţiile unor neputincioşi pentru care cantitatea primează calităţii.

Pentru final, am să mă întorc în septembrie 2008, atunci când PD-L-ul depunea moţiunea "Neşansa învăţământului românesc. Guvernarea PNL şi Cristian Adomniţei au dus Educaţia în pragul dezastrului". Nu-i singura neşansă a învăţământului românesc. Din păcate au fost mult prea multe, şi astăzi vorbim doar despre zbaterea neşansei de a deveni şansă !

Domnul Iulian Vladu:

"Acordul cu FMI"

Cele mai recente prognoze arată că economiile marilor ţări au de suferit de pe urma acestei crize economice, începând cu SUA, Germania, Franţa, criză care nu va evita România. Criza economică a început să se simtă şi la noi încă de anul trecut, din noiembrie, în momentul în care companii multinaţionale care deţin ArcelorMittal şi Dacia au luat măsuri de a reduce producţia. Din cauza crizei economice şi, totodată, din cauza guvernării care s-a "bucurat" de o creştere economică, dar care ne-a lăsat cu un deficit bugetar de 5,2% pe 2008, care s-a mulţumit cu cheltuirea nesăbuită a banilor publici, cu amânarea la nesfârşit a reformelor din sectoarele bugetare, aşadar, o proastă guvernare, ne determină să încheiem acest acord cu FMI. Din păcate, se pare că nicio mică reformă nu a fost începută dacă nu am avut aţintiţi asupra noastră "ochii" anumitor instituţii internaţionale pentru a promova politici macroeconomice sănătoase. Totodată, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, moment în care Guvernul Tăriceanu a renunţat la acordul cu FMI, orice proces de reformă a încetat.

Este important însă de precizat că, dincolo de anumite presiuni din partea FMI, în vederea realizării anumitor reforme, acordul cu acest organism este şi o precondiţie pentru obţinerea unui împrumut de la Comisia Europeană. Potrivit unor surse ministeriale, suma împrumutului s-ar ridica la valoarea de 19 miliarde de euro, dintre care 13 de la FMI, 4 de la Comisia Europeană, 1 miliard de la Banca Europeană de Investiţii şi 1 miliard de la Banca Mondială. Aşadar, acest acord cu FMI-ul ar putea reprezenta o "infuzia de credibilitate" de care România are atâta nevoie în acest context internaţional. Este bine cunoscut faptul că ţările cărora le-a fost transferată credibilitatea în urma unor rapoarte ale unor instituţii internaţionale atrag mai mulţi investitori. Aşadar, fără acest acord cu FMI, investitorii vor fi mai puţin interesaţi de România.

Totodată, este vorba de ceea ce preşedintele ţării menţiona, "centura de siguranţă", bani pe care statul se poate baza în condiţiile în care Ministerul Finanţelor va avea din ce în ce mai puţine încasări. Doar patru miliarde vor merge în vistieria Guvernului, restul fiind puşi la dispoziţia BNR, care va susţine moneda naţională în cazul în care aceasta va fi supusă unor aprecieri speculative.

În această perioadă este foarte importantă creditarea. Spre exemplu, după ce Ungaria a încheiat acordul cu FMI-ul, creditele oferite de către bănci au devenit mult mai accesibile. Reducerile de costuri s-au văzut mai ales la împrumuturile în euro şi în mod special în cazul creditelor pentru companii. Potrivit premierului Emil Boc, BNR-ul va încheia acorduri cu băncile străine prezente pe piaţa noastră pentru ca acestea să nu scoată banii din ţară, în condiţiile în care acestea vor avea acces la banii din rezervele BNR. Preşedintele Băsescu susţine acest acord între stat, sistemul bancar şi BNR. Traian Băsescu a subliniat importanţa creşterii responsabilizării conducătorilor instituţiilor financiare şi menţinerea unei atitudini prudente în vederea protejării resurselor financiare ale companiilor şi populaţiei. O parte din banii de la FMI ar trebui să meargă către cele două bănci cu capital de stat, CEC şi Eximbank, pentru a putea menţine creditarea în special a i.m.m.-urilor şi exportatorilor.

Evident, Fondul va căuta să se asigure că există pârghii pentru o descreştere graduală, dar ireversibilă a deficitului bugetar. Dar, dacă am renunţa la aceste finanţări ieftine cu o dobândă de 3 %, România ar trebui să ia bani de pe piaţa privată cu circa 11% dobândă. In plus, devalorizarea monedei naţionale se va accentua în momentul în care firmele private vor trebui să cumpere valută pentru a-şi plăti împrumuturile în euro, astfel crescând presiunea cursului de schimb.

Domnul Adrian George Scutaru:

Cu toţii ştim situaţia dificilă din punct de vedere economic cu care se confruntă România la momentul actual. Criza economică îşi face efectele simţite pe zi ce trece şi pentru a le contracara este nevoie de un program anticriză solid, de proiectarea căruia este responsabil Guvernul. Din păcate, până în acest moment nu am constat existenţa unui program coerent.

Criza economică a început să fie simţită puternic de către angajaţii din aproape toate domeniile de activitate, asistând astfel la disponibilizări din ce în ce mai multe. În calitate de deputat de Buzău, mi s-au adus la cunoştinţă temerile acestora cu privire la pierderea locului de muncă, fapt care m-a determinat să îi adresez o întrebare ministrului muncii, domnului Marian Sârbu. I-am solicitat lămuriri cu privire la evoluţia ratei şomajului la nivelul judeţului Buzău în anul 2009 şi măsurile pe care intenţionează să le ia în acest sens. Având în vedere răspunsul oferit, nu pot nega faptul că există o preocupare pentru reducerea şomajului, precum "stimularea angajatorilor pentru crearea de noi locuri de muncă şi pentru încadrarea în muncă a şomerilor din categoriile cele mai defavorizate", dar această preocupare este insuficientă pentru a face faţă crizei economice.

Totodată, ministrul muncii, prin datele pe care mi le comunică cu privire la evoluţia ratei şomajului la nivelul judeţului Buzău, îmi dovedeşte încă o dată că actualul Executiv nu este capabil să facă faţă unei situaţii economice deosebit de dificile, precum cea actuală. Dacă în luna decembrie a anului anterior existau în judeţ un număr de 11.747 şomeri, în luna ianuarie a acestui an aveam un număr de 12.640 şomeri, ceea ce înseamnă o creştere cu 7,6%. Această creştere alarmantă a numărului de şomeri, doar intr-o lună, nu poate fi pusă doar pe seama contextului economic, ci şi pe o neîndemânare a Executivului de a formula strategii şi programe solide pentru a combate criza.

Problema şomerilor nu este o problemă specifică judeţului Buzău, ci o problemă la nivelul întregii ţări, fapt care ne-a determinat pe mine şi pe colegii din Partidul Naţional Liberal să atragem atenţia Guvernului că este imperios necesară adoptarea de măsuri concrete de stimulare a economiei. Mai mult decât atât, la sfârşitul anului 2008, observând inexistenţa unor măsuri concrete de combatere a crizei, am propus Cabinetului Boc un plan care să scoată România din criză. În loc să folosească sugestiile PNL, actualul Guvern acţionează haotic, fiind preocupat doar de negocierea acordului cu Fondul Monetar Internaţional şi împărţirea posturilor între cele două partide care formează coaliţia aflată la putere.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Educaţia pe tărâmul Abramburicăi"

Ne aşteptam ca doamna ministru Andronescu să ţină cont de faptul că a mai condus până în 2004 Ministerul Educaţiei şi atunci şi-a atras din partea mass-mediei o poreclă foarte sugestivă în ceea ce priveşte stilul şi "consecvenţa" abordate în perioada cât a fost în funcţie...

Ar fi trebuit acum să înţeleagă, la revenirea pe aceeaşi funcţie, că toate acţiunile dumneaei vor fi imediat sancţionate, mai ales că la capitolul promisiuni n-a întrecut-o nimeni pe doamna Andronescu cât a stat în banca opoziţiei. A plâns atunci când a avut ocazia în Parlament odată cu votul pentru legea de mărire a salariilor profesorilor, ca sa-şi arate devotamentul profund faţă de aceştia, dar se pare că acum a uitat şi motivul lacrimilor şi destinaţia lor.

Atunci când spui că vrei să faci reformă în educaţie şi îţi începi mandatul de ministru prin măsuri care nu au nicio legătură cu ceea ce doresc profesorii, elevii sau părinţii acestora şi nu ai măcar minima decenţă de a-i consulta când iei astfel de hotărâri, care pot avea consecinţe nefaste pe termen lung pentru formarea tinerilor şi pentru viitorul acestora, ar fi mai bine să te întrebi dacă graba deciziilor luate şi haosul creat în sistem nu-i îndreptăţesc pe cei care te-au poreclit în alt mandat într-un fel anume, să-şi întărească convingerile că nu s-au înşelat nicio clipă.

Dacă sportul şi disciplinele umaniste nu au ce căuta în curricula şcolară a elevilor, înseamnă că nu pui preţ pe valorile necesare dezvoltării unei personalităţi armonioase a copiilor noştri, pe dreptul acestora de a-şi cunoaşte, înţelege şi asuma istoria poporului român, dacă şcolile de arte şi meserii trebuie desfiinţate fără să te gândeşti că şansele celor din mediul rural sunt reduse la zero în ceea ce priveşte accesul lor la învăţământul preuniversitar, având în vedere condiţiile precare ale majorităţii familiilor din care provin pentru a-i putea trimite la alte licee, înseamnă că viitorul acestora nu te preocupă nicio secundă şi că nu ai ce căuta la conducerea acestui important domeniu, al educaţiei, care reclamă multă seriozitate în luarea deciziilor şi numai după o consultare reală a celor implicaţi.

Când faci parte dintr-un partid care a semnat cu multă emfază un "Pact naţional pentru educaţie", ar trebui să ai măcar responsabilitatea de a aduce rapid la îndeplinire măcar câteva principii din cele însuşite în documentul asumat, dar dacă nici elevii, nici profesorii şi nici infrastructura necesară acestora în sistemul educaţiei nu contează (vezi procentul din p.i.b. alocat domeniului...), ne rămâne o singură întrebare: când vă veţi da demisia, doamnă ministru, dacă promisiunile dumneavoastră rămân mereu la stadiu de lacrimi pentru aplauze la scenă deschisă şi "..atât?

Domnul Mihai Lupu:

"Cum şi unde loveşte mai puternic criza economică? Studii de caz: Medgidia şi Hârşova"

Caracteristicile şi consecinţele inevitabilului impact cu unda de şoc a crizei vor varia în funcţie de tipologiile comunităţilor expuse. Efectele negative vor prejudicia, pe termen mediu şi lung, mai puţin localităţile cu o activitate economică diversificată şi complexă şi mai puternic zonele sărace, lipsite de opţiuni reale de dezvoltare.

Legat mai degrabă formal de Constanţa, administrat, cu precădere, defectuos în ultimii ani, schilodit de privatizarea păguboasă a IMUM, din martie 2004, municipiul Medgidia pare a fi pierdut de mult ambiţia de a se înscrie în profilul oraşului plasat la 40 de kilometri de malul mării.

Penuria preexistentă, dar şi cele dintâi semne ale recesiunii traduse automat în şomaj, starea deplorabilă a infrastructurii rutiere, restrângerea orizonturilor profesionale pentru generaţia tânără sunt principalele probleme identificate ale urbei.

În extremitatea nord-vestică a judeţului, izolat, oraşul Hârşova se confruntă, la rându-i, cu dificultăţi asemănătoare.

Toate acestea au determinat, la rândul lor, nenumărate drame personale, poveşti triste aproape fără rezolvare pe care, mai întâi din postura de candidat, iar, mai apoi, din cea de deputat ales în colegiul uninominal numărul 2 din circumscripţia electorală Constanţa am avut posibilitatea de a le afla.

Astfel, consider că există o singură soluţie pentru ca Medgidia şi Hârşova să-şi depăşească condiţia şi să devină oraşele pe care locuitorii lor le merită: atragerea masivă a investiţiilor în perioada imediat următoare.

Incontestabilele lor potenţiale teoretice de dezvoltare sunt acum, în sfârşit, dublate şi de o voinţă politică orientată hotărât în interesul cetăţeanului.

Prin intermediul acestei scurte intervenţii, solicit sprijinul nedisimulat, fără culoare politică şi consistent al Guvernului pentru ca proiectele extrem de necesare iniţiate de autorităţile locale din Medgidia şi Hârşova, dar şi din localităţile vecine, să fie iniţiate ori, după caz, finalizate.

Domnul Nini Săpunaru:

"Primul constituţionalist al ţării - în afara Constituţiei!"

Domnul Boc ne demonstrează în fiecare zi ce trece că nu are nicio legătură cu Palatul Victoria. Acesta preferă să facă politica ţării la televizor, pentru că astfel poate strecura şi două - trei măsuri guvernamentale printre mesajele de campanie electorală pro PD-L, fără a-l uita pe preşedintele Traian Băsescu.

Astfel, domnul prim-ministru anunţă la televizor continuarea măsurilor neconstituţionale şi discriminatorii. După ce Curtea Constituţională a declarat neconstituţional primul act guvernamental al profesorului de drept constituţional, domnul Emil Boc, prin care interzicea cumulul pensiei cu salariul, acesta perseverează în greşeală, introducând din nou o nuanţă discriminatorie. Acesta anunţă intenţia de a promova un act normativ prin care toţi pensionarii care au o pensie până la valoarea unui salariu mediu brut pe economie pot cumula pensia cu salariul de la stat.

În opinia sa, varianta propusă va urmări ca, pe de o parte, cei care ''beneficiază deja de la stat de o anumită susţinere'' să nu poată cumula şi pensia şi salariul deodată, iar pe de altă parte, să nu-i afecteze pe cei care trăiesc cu venituri foarte mici şi ''fac un efort ca dintr-un salariu şi o pensie mică să trăiască de pe o zi pe alta''.

Domnul Boc mai declară, în aceeaşi emisiune televizată: ''Nu vrem să afectăm asistenţii persoanelor cu handicap, profesorii, medicii, persoanele cu dizabilităţi''. Cu alte cuvinte, domnul Boc recunoaşte că profesorii şi medicii au salarii ce îi plasează la limita subzistenţei, deşi pe umerii lor apasă responsabilitatea pentru destinele multor oameni.

Pe de altă parte, premierul PD-L-ist împarte societatea românească în favorizaţi ai unor acte normative. Cei care poartă "vina" de a avea o pensie peste salariul mediu brut pe economie, li se îngrădeşte de către actualul guvern dreptul la muncă şi, implicit, la un trai mai bun.

Pe această cale îi sugerez domnului Boc să se abţină de la emiterea unei astfel de ordonanţe. Iar în situaţia în care persistă în intenţia sa greşită, în calitate de liberal voi amenda actul normativ atunci când el va ajunge în dezbaterea Parlamentului, astfel încât nimănui să nu i se poate restrânge dreptul la o viaţă decentă, câştigată prin propria muncă. Cu certitudine, va fi interesant de urmărit care va fi verdictul Curţii Constituţionale în acest caz care repetă şi amplifică greşelile deja făcute de către domnul Boc.

Domnul Toader Stroian:

"Stop românilor speciali"

Am trecut cu toţii, în ultima jumătate an, de la extazul creşterii economice galopante la tensiunea şi teama unei contractări economice şi chiar a unor deficite bugetare record. Plata prestaţiilor sociale, finanţarea investiţiilor deja demarate, plata salariilor şi chiar puterea de cumpărare a românilor sunt astăzi în pericol. Gândim astăzi, când aproape nimeni nu mai are soluţii la aceste provocări, că un acord cu Fondul Monetar Internaţional ar fi un panaceu pentru toate aceste probleme.

Puţini se gândesc însă la faptul că abia din anul 2005 economia României a putut fi catalogată ca fiind "funcţională de piaţă", că produsul intern brut pe care-l generează aceasta este foarte mic şi chiar comparabil cu averea nu ştiu cărui magnat din topul celor mai bogaţi oameni. Puţini ştiu că pe baza acestui produs intern brut se constituie veniturile bugetare de stat, care stau la baza acţiunii guvernamentale a oricărui cabinet care ar gestiona problemele României.

Stimaţi colegi, vă propun să reflectaţi cu maximă seriozitate la două aspecte extrem de importante, indiferent de demersurile privind unele acorduri cu FMI şi Uniunea Europeană.

În primul rând, vă rog să analizaţi cu toată responsabilitatea faptul că, deşi ne plângem de austeritate bugetară, ponderea veniturilor bugetare în p.i.b. este una dintre cele mai scăzute din spaţiul Uniunii Europene.

În al doilea rând, de la Revoluţia română încoace aceste venituri bugetare deficitare sunt afectate din toate părţile de privilegii, pensii, drepturi şi legi speciale, încât începem să credem că dacă nu eşti "prins" într-o astfel de normă specială, nu ai cum să supravieţuieşti în România.

Cât vom mai tolera, stimaţi colegi, această situaţie? Cât vom mai îngădui ca salariile plătite de la bugetul de stat să-şi bată joc de singurul principiul care le justifică - de productivitatea muncii?

Cât vom mai permite ca persoane care au lucrat ultimele luni din activitate într-un sector privilegiat să beneficieze apoi de o pensie egală cu 85% din ultimele salarii?

Dacă ne dorim, într-adevăr, un buget sănătos, trebuie să acordăm maximă atenţie atât colectării veniturilor, dar şi cheltuirii acestor resurse. Drepturile speciale şi privilegiile trebuie să dispară.

Domnul Marin Almăjanu:

"Unde este ajutorul Guvernului Boc pentru i.m.m.-uri?"

Efectele crizei economice şi financiare au adus i.m.m.-urile într-o situaţie disperată, iar mult aşteptatele măsuri guvernamentale pentru sprijinul activităţii acestora se lasă îndelung aşteptate!

În vreme ce i.m.m.-urile se confruntă în prezent cu o imposibilitate a finanţării, deoarece accesul acestora la creditare s-a redus considerabil iar costurile de finanţare au devenit exorbitante, volumul exporturilor s-a diminuat drastic şi cererea internă la fel, iar investiţiile şi-au încetinit ritmul până aproape de stopare în anumite domenii, miniştrii domnului Boc inventează noi impozite, taxe sau tichete de vacanţă!

În aceste condiţii, aproape imposibil de suportat de către firmele mici şi mijlocii, Guvernul Boc promitea chiar din momentul instalării adoptarea unor măsuri cât mai rapide şi cu efect instant pentru a veni în ajutorul lor, dar în realitate, lentoarea reacţiei guvernamentale alimentează la foc automat efectele crizei.

Ba, mai mult, unele idei năstruşnice ale miniştrilor cabinetului Boc vor duce la destabilizarea activităţii şi aşa destul de împovărate şi aproape pe cale de dispariţie a foarte multor întreprinderi mici şi mijlocii. Şi putem veni aici cu exemplul recentei măsuri inventate în laboratorul plin de noutăţi abracadabrante al doamnei ministru Udrea: obligativitatea acordării tichetelor de vacanţă!

Considerăm că această măsură aberantă va deveni de nesuportat pentru o mare parte a i.m.m.-urilor, care vor intra rapid în faliment dacă vor fi obligate să suporte plata acestor noi sume ce vor duce la dublarea cheltuielilor angajatorilor cu salariaţii!

Fiecare întreprinzător, în această perioadă greu încercată de criză, ar prefera să-şi crească productivitatea plătindu-şi eventual mai bine angajaţii, atunci când îşi poate permite acest efort financiar de stimulare, şi nu trimiterea forţată a acestora în vacanţă, cu "tichetele odihnitoare" ale doamnei Udrea...

Măsura de care reprezentanţii i.m.m.-urilor aveau nevoie de multă vreme, dar pe care actualii guvernanţi o flutură doar verbal pe la diverse emisiuni TV, este cea a neimpozitării profitului reinvestit, care trebuia aplicată cât mai repede, pentru a da posibilitatea firmelor de a avea acces la o nouă sursă de finanţare, în condiţiile în care creditarea acestora de către bănci a devenit o veritabilă "fata morgana"!

Dar ce contează i.m.m.-urile şi rămânerea acestora în viaţa economică românească, este mult mai important ca "visele" doamnei Udrea să se transforme în ordonanţe, de urgenţă, dacă se poate! Doar aşa se mai poate salva ceva... din economia românească!

Domnul Teodor Atanasiu:

«"Opoziţia" din Guvernul Boc»

Social-democraţii sunt în doliu deoarece au pierdut cu nemărginită durere startul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, având în vedere că principalele materiale de propagandă sunt deja arondate în totalitate locatarului abil de la Cotroceni: soluţiile anticriză şi banii pentru România.

Astfel, salvatorul naţiunii şi negociatorul unic, actualul Preşedinte Băsescu, nu mai are un eventual corespondent prezidenţiabil în PSD, pentru că banii de la FMI sunt antamaţi şi lansaţi numai de la Cotroceni, iar ghioceii şi speranţele de înmugurire social-democrată ale domnului Geoană, în grădina palatului, sunt deja iluzii expirate.

Abia acum domnii de la PSD, mai ieri plini de entuziasm, realizează cu profundă dezamăgire că sunt marginalizaţi, că nu au parte de lumina reflectoarelor atunci când se iau decizii importante în Guvern, că în teritoriu mai au de aşteptat încă patru ani până vor avea oamenii numiţi pe funcţii, că banii distribuiţi în judeţe sunt alocaţi cu precădere localităţilor portocalii, iar secretarii de stat din ministerele PD-L-iste ar putea intra oficial în şomajul tehnic, atât de drag premierului Boc.

Şocaţi fiind că în doar trei luni după încheierea contractului prenupţial au ajuns din parteneri în marea coaliţie guvernamentală, doar spectatori uluiţi de graba cu care intră şi ies în şi din scenă deciziile cotroceniste atribuite în exclusivitate Preşedintelui Băsescu şi partidului pe care-l conduce, adică jumătatea bună a guvernării, cealaltă jumătate, cea nefolositoare, adică PSD-iştii, realizează în sfârşit că sunt buni doar pe post de maşină de vot în Parlament, dar n-au ce căuta la masa selectă a negocierilor cu FMI sau la întocmirea Planului anticriză îndelung aşteptat de toată lumea!

Domnului Geoană şi colegilor dumnealui nu le-a mai rămas din păcate decât participarea la scenete cu sindicate sau membri de partid, fără rating la TV, deşi efortul de mediatizare este substanţial!

Dar ce folos! E deja tardiv! Punctele marcate de preşedintele Băsescu îi aruncă exact acolo unde au stat cuminţi până în noiembrie 2008, în opoziţie, dar de data asta, chiar în interiorul guvernului din care s-au bucurat până nu demult că fac şi ei parte...

PSD-iştilor nu le vine să creadă că li se poate întâmpla chiar lor şi atât de repede, dar aş putea să le dau un singur sfat: chiar dacă pare incredibil, acesta este doar începutul jocului cotrocenist, urmează mult mai mult, răbdare să aibă!

Domnul Gheorghe Dragomir:

«PNL, sigur cu un "Crin" Antonescu se va face primăvară la prezidenţiale în toamna anului 2009»

Răbdarea celor peste 1.400 de delegaţi prezenţi la Congresul extraordinar PNL din 20 - 21 martie 2009 a fost pusă la grea încercare de cele două zile cu program de vot prelungit. Vreau, pe această cale, să le mulţumesc tuturor participanţilor, şi, în principal delegaţilor filialei judeţene PNL Constanţa, pentru efortul depus în aceste două zile epuizante.

În ciuda stângăciilor organizatorice inerente unui eveniment de o asemenea amploare, Congresul PNL a fost considerat de presa naţională, pe drept cuvânt, cea mai democratică manifestare de acest gen din ultimii ani, ceea ce demonstrează că liberalii români, din orice aripă sau curent au făcut parte, sunt în stare să accepte un rezultat al votului, chiar dacă acesta nu le este pe plac.

Am remarcat cu toţii că schimbarea preşedintelui şi a componenţei Biroului Politic Central s-a produs lin, fără cutremure inutile, cu eleganţă, decenţă. Schimbarea de ştafetă nu a determinat dispute inutile şi a exclus ideea oricăror eventuale sciziuni.

Drept urmare, consider că, prin alegerea ca preşedinte al Partidului Naţional Liberal a lui Crin Antonescu, s-a revenit la normalitate şi cred că vom fi aceeaşi echipă care poate face o figură frumoasă atât la alegerile europarlamentare din iunie, dar mai ales la alegerile prezidenţiale din toamna anului 2009, unde plecăm cu şanse reale.

Domnul Ioan Oltean:

"Împrumutul de la FMI, România şi măsurile de contracarare a crizei!"

Într-un comunicat adus la cunoştinţa opiniei publice în data de joi, 19 martie 2009, FMI a spus, prin experţii săi, că economia globală s-ar putea contracta cu până la 1% anul acesta şi că ar putea avea loc cea mai mare scădere economică din ultimii şaizeci de ani, îndemnând la măsuri puternice de stimulare a economiei şi criticând, într-un fel, slaba reacţie de până acum.

Făcând apel la necesitatea coordonării asistenţei economice şi financiare care va fi acordată în perioada imediat următoare, FMI a fost destul de critic la adresa planurilor de stabilitate financiară prezentate până în prezent.

În raportul privind ţările G20, acelaşi FMI prognozează o restabilire iniţial modestă la începutul anului viitor, în cazul în care ţările vor reuşi să stabilizeze sistemul financiar şi mai ales cu condiţia unui sprijin fiscal suficient. Mai mult, experţii consideră că ar trebui ameliorate condiţiile de credit, iar colapsul pieţei imobiliare din SUA ar trebui să-şi atingă propria limită. Pe de altă parte, o analiză economică evidentă spune că preţurile mici la petrol şi bunuri de consum ar trebui să se menţină. Fondul Monetar Internaţional face apel la un efort global coordonat pentru resuscitarea economiei mondiale, folosind pachete mari de stimulente şi în acelaşi timp luând măsuri de prevenire a unei derive a deficitelor.

Chiar şi reprezentantul României la FMI, domnul Mihai Tănăsescu, membru al PSD, a declarat săptămâna trecută că România nu va primi imediat banii de la Fondul Monetar Internaţional, pentru că, potrivit procesului de acordare, care "este puţin mai lung", scrisoareade intenţie ar urma să fie analizată de conducerea FMI pe la începutul lunii mai a acestui an.

Însă speranţele în relansarea economică nu ar trebui puse înainte de mijlocul anului viitor, iar pe de altă parte, întârzierea revirimentului ar putea provoca o intensificare a recesiunii.

Am expus aici toate aceste consideraţii deoarece pentru noi nu mai este nici o îndoială legată de necesitatea efectuării unui împrumut. Cum ar trebui, deci, interpretate aceste informaţii şi cum s-ar putea ţine cont de aceste date concrete? În ţara noastră, premierul susţine că "se va lupta" în negocierile cu FMI, lucru lăudabil, pentru ca t.v.a.-ul şi cota unică să nu fie mărite. Argumentele sunt economice, de bun simţ şi, din aceste motive, viabile: deoarece creşterea primei taxe îi va afecta grav pe cei cu venituri mici, pe când mărirea cotei la o cifră situată în jurul procentului de 18% i-ar afecta major pe întreprinzătorii particulari din ţara noastră.

Trebuie observat, însă, că premierul admite că nu poate afirma cu certitudine că acestea nu vor fi mărite în final, la presiunea aceluiaşi Fond Monetar Internaţional.

Pe de altă parte, este ştiut că ţările dezvoltate din vestul Europei se vor confrunta cu o recesiune profundă în anul 2009, iar produsul intern brut mondial va scădea cu un procent cuprins între 0,5% şi 1% în acest an. În cazul în care estimările FMI se vor adeveri, acesta ar fi, aşa cum spuneam, cel mai scăzut nivel atins de economia mondială în ultima perioadă, mai precis în ultimii şaizeci de ani.

Iar în ceea ce ne priveşte, trebuie să se ia în considerare şi se va ţine seama şi că Fondul Monetar Internaţional a revizuit în scădere precedentele estimări, făcute în data de 28 ianuarie 2009, când prognoza se referea la faptul că economia mondială va creşte cu doar 0,5% în acest an - ceea ce ar fi însemnat, de asemenea, cel mai scăzut nivel de la cel de-al doilea război mondial până în prezent.

Potrivit aceloraşi paliere ale estimărilor FMI, economia aşa-numitei "zone euro" ar putea scădea anul acesta cu 3,2%, cea a Statelor Unite cu 2,6%, iar cea a Japoniei, cu 5,8%.

Doamna Antonella Marinescu:

"Punct de vedere asupra OG nr.27/2008 - expunere de motive"

Fiecare oraş e reglementat urbanistic printr-un plan urbanistic general ce prezintă condiţiile în care o persoană poate să construiască pe proprietatea personală. În trecut, aceste condiţii puteau fi modificate şi detaliate prin PUZ şi PUD.

Ultimul Plan Urbanistic General al oraşului Constanţa a fost elaborat în intervalul 1996 - 1999, bazat pe situaţia existentă la acel moment şi strategia de dezvoltare a oraşului în concepţia administraţiei de atunci.

Viaţa a demonstrat că ritmul de dezvoltare a Constanţei, în special după anul 2000, nu mai concorda cu reglementările PUG-ului în vigoare, drept pentru care, în 2005, s-a iniţiat procedura de actualizare a acestuia.

Pentru a face faţă presiunii investiţionale din partea mediului privat de afaceri, cât şi pentru realizarea proiectelor majore iniţiate de Primăria Constanţa, până în acest moment au fost elaborate şi aprobate numeroase PUD-uri şi PUZ-uri, în corelare cu strategia de dezvoltare actuală, aprobată de altfel printr-un program finanţat de ONU, sub numele "Agenda locală 21 - Municipiul Constanţa", precum şi prin studii realizate de Organizaţia Mondială a Turismului.

Până la aprobarea actualizării PUG-ului existent, necesitatea acestor PUD-uri şi PUZ-uri era indispensabilă pentru dezvoltarea naturală a oraşului, în special pentru investitorii privaţi - persoane fizice sau juridice, deoarece, spre exemplu, o mare parte din oraşul Constanţa este reglementată ca: locuire P+2E, POT = 35 %, CUT = 0,9, chiar dacă majoritatea loturilor sunt de dimensiuni mici şi construite 70-80%, ceea ce înseamnă că absolut orice cerinţă depăşeşte coeficienţii urbanistici aprobaţi. Totul e matematică!

Începând cu 1 septembrie, conform Ordonanţei nr. 27/2008, 80% din cererile petenţilor înregistrate în primărie au avut o rezoluţie negativă: oraşul nu se mai dezvoltă, oamenii nu-şi pot nici măcar îmbunătăţi nivelul de trai, prin simple modificări ale caselor existente.

Singura posibilitate de a modifica aceste reglementări este ca Primăria să iniţieze aceste PUZ-uri, însă pentru UTR-uri (zone cu suprafeţe de aproximativ 20 ha) sau zone ale acestora, printr-un procedeu foarte greoi - comisii tehnice, avize de oportunitate, consultare publică, costuri foarte ridicate.

La această dată, actualizarea PUG-ului este finalizată, urmând procedurile de avizare, destul de greoaie pentru că majoritatea avizelor se iau de la ministere.

Domnul Dan Bordeianu:

Niciodată în istoria parlamentarismului românesc, o moţiune simplă nu a fost discutată în afara programului Camerei în care respectiva moţiune a fost depusă.

Iată că moţiunea "Educaţia sub cenzura Ecaterinei Andronescu - istoria se repetă" depusă de Grupul parlamentar al PNL a fost programată la ora 20.00, în ziua de luni.

Aşadar, PSD şi PD-L au dat încă o dată dovadă că domeniul învăţământului este unul care nu îi interesează pe cei aflaţi astăzi la putere.

După ce au minţit profesorii că le vor mări salariile cu 50%, acum vin cu tot felul de idei care mai de care mai năstruşnice, toate menite să restrângă activitatea din învăţământ, astfel încât să poată să mai facă rost de ceva bănuţi pentru a respecta măcar o parte din minciunile electorale.

Nu vreau să discut despre aspectele cuprinse în moţiunea simplă, însă vreau să subliniez faptul că cele două partide aflate la guvernare au făcut tot posibilul pentru a duce în derizoriu o moţiune, o dezbatere asupra unei probleme extrem de importante, aşa cum este învăţământul.

Din punctul meu de vedere, consider un afront la adresa celor din sistemul de învăţământ modul în care conducerea Camerei Deputaţilor a înţeles să aprobe programul pentru discutarea acestei moţiuni care se referă la aspecte importante din sistemul educaţional românesc. Personal consider că dezbaterea moţiunii ar fi trebuit programată într-o altă zi dedicată în întregime acestei dezbateri şi nu în afara programului de lucru al Camerei.

Sper ca în viitor reprezentanţii PSD şi PD-L să dea dovadă de mai multă înţelegere pentru un sector de activitate a cărui rezultate au o importantă prospecţie în viitor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Singura soluţie pentru ieşirea României din criză este dezvoltarea economico-socială"

Disertaţiile privind criza economică şi efectele acesteia în plan socio-economic rămân, de cele mai multe ori, în planul dezbaterilor politicianiste. În acest moment, soluţiile nu sunt clar conturate şi exprimate, nu au consistenţa necesară.

Semnarea unui acord cu FMI nu reprezintă soluţia miraculoasă de rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm, ci doar un mijloc de a menţine echilibrul economic intern, de a preveni deteriorarea accentuată a economiei, cu urmări grave în plan social.

Trebuie să avem o viziune pe termen mediu şi lung, o viziune bazată pe valori şi principii social-democrate, pentru că această criză economică a evidenţiat, de fapt, vulnerabilitatea României.

Suntem vulnerabili pentru că avem mari deficienţe structurale. În sectorul energetic, în agricultură, în administraţie, reformele au bătut pasul pe loc. În plus, după patru ani de guvernare de dreapta, resursele bugetare au scăzut dramatic. Am ratat startul integrării europene, rata de absorbţie a fondurilor comunitare fiind aproape de zero!

În acest context, resimţim mult mai puternic efectele crizei economice internaţionale.

Singura soluţie pentru ieşirea României din criză şi contracararea recesiunii este dezvoltarea economico-socială! De unde trebuie să începem? Este un lucru despre care vorbim de 20 de ani: reformă! Reforma agriculturii, incluzând dezvoltarea rurală, reforma energetică şi a infrastructurii de transport, reforma administraţiei centrale şi locale, reforma sistemului fiscal şi a cheltuielilor guvernamentale! Reforma înseamnă criterii şi obiective clare, înseamnă competenţă şi responsabilitate.

În acest moment, când oamenii sunt preocupaţi de efectele crizei economice, de perspectiva pierderii locului de muncă, de scăderea puterii de cumpărare ne revine sarcina, în calitate de parlamentari, de a răspunde la multe întrebări, de a găsi soluţiile cele mai bune de rezolvare a problemelor cu care ne confruntăm, de a participa direct la elaborarea programului anticriză şi de a ne asuma răspunderea pentru toate demersurile noastre.

PSD consideră necesară constituirea unui Consiliu pentru relansarea economică, format din preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, prim-ministrul României şi guvernatorul BNR, cu acceptarea celor mai reprezentativi specialişti în probleme economice şi sociale, care să coordoneze elaborarea şi aplicarea programului românesc anticriză şi de relansare economică.

De asemenea, PSD propune ca, începând din 2 aprilie, în fiecare şedinţă a conducerii Coaliţiei, câţiva din membrii Guvernului să prezinte rapoarte cu privire la modul de desfăşurare a programelor de dezvoltare ce le revin.

PSD va prezenta, în următoarele zile, un pachet de stimulare economică în care vom ţine cont şi de resursele obţinute printr-un eventual acord cu FMI. Trebuie să ştim exact cum vor fi folosiţi aceşti bani, să stabilim clar priorităţile şi să distribuim solidar costurile în societate.

În numele oamenilor care ne-au votat şi al valorilor pe care le reprezentăm, susţinem încheierea unui acord cu FMI doar în măsura în care nu vor fi afectate categoriile vulnerabile. Nu vom renunţa la niciuna dintre condiţiile pe care le-am anunţat în acest sens: finanţarea sectorului public, nu a celui privat; păstrarea locurilor de muncă; protejarea puterii de cumpărare a populaţiei; relansarea creditării; accesul României în zona euro; transparenţa în ceea ce priveşte negocierile, destinaţia fondurilor şi costurile împrumutului; asigurarea resurselor bugetare pentru investiţiile publice în domenii cheie, precum educaţie, sănătate, transporturi.

Interesul ţării înseamnă şi interesul fiecărui cetăţean al acestei ţări!

Domnul Florin Ţurcanu:

"Mărirea salariilor în concepţia Guvernului Boc"

Bugetarii trăiesc în aceste zile coşmarul vieţii lor! Au ajuns acum, după ce au ales în noiembrie 2008 promisiunile electorale ale celor de la PD-L şi PSD, să iasă în stradă pentru a-şi cere drepturile!

Dacă în noiembrie promisiunile conform cărora va curge lapte şi miere pentru toate categoriile de bugetari, mai ales pentru profesori, păreau destul de reale, la doar 3 luni situaţia pare a fi alta. Mărirea cu 50% a salariilor profesorilor pare că nu mai are temei real! Nici nu se mai vorbeşte despre ea, ci doar despre micşorarea salariilor acestora prin diferite metode precum:

1. Eliminarea sporului de 2%, o sumă infimă, la unele salarii ea reprezentând doar 16 lei, dar care stimula cadrul didactic;
2. Anularea salariului de merit reprezintă de asemenea o lovitură pentru dascăli, în condiţiile în care evaluarea acestora se face prin punctaj, şi dacă acest premiu acordat profesorilor merituoşi se anulează, cum se va mai face diferenţa dintre aceştia şi acele cadre didactice "la normă", care văd meseria de profesor doar ca pe o sursă de venit, şi nu ca pe o modalitate de şlefuire a elevilor?
3. Eliminarea sporului de dirigenţie, în condiţiile în care dirigintele este cel care răspunde de integritatea fizică a elevului şi care în cazul ivirii unor probleme răspunde pentru acesta!

Rămâne sporul de vechime, care se pare că nu a intrat încă în atenţia Guvernului "Bocănilă", dar nu se ştie care va fi soarta acestuia! Vor ajunge dascăli merituoşi şi bine pregătiţi, cu ani de zile vechime în învăţământ, să aibă un salariu de 880 lei, ceea ce reprezintă salariul de încadrare pentru cei cu studii superioare!

În aceste condiţii apare şi declaraţia doamnei ministru, care cere sprijinul părinţilor în vederea eliminării meditaţiilor particulare! "Să predea profesorul la şcoală materia cu mai multă implicare", aşa este motivată această cerere! Cu siguranţă, doamna ministru, va fi "multă" implicare din partea profesorilor dacă le luaţi toate sporurile pe care le au!!!

Un alt ministru de la PSD la fel de " bine" intenţionat ca şi cel de la Ministerul Educaţiei este Ministrul Agriculturii. Acesta intenţionează să supună votului Camerei Deputaţilor o ordonanţă de urgenţă prin care să elimine din salariile angajaţilor de la APIA aşa- zisul spor de 75%! Aflat în necunoştinţă de cauză, acesta, ca şi ministrul educaţiei, emite această ordonanţă, cerând eliminarea unui spor care de fapt este o majorare salarială succesivă! Iniţial se prevăzuse sporul de 75%, care urma să fie acordat acelor angajaţi ai APIA pentru atragerea fondurilor nerambursabile! Treptat însă sporul s-a transformat, după cum am mai zis, în majorare salarială!

Există posibilitatea ca această ordonanţă de urgenţă să treacă de votul Camerei datorită comuniunii dintre PD-L şi PSD, care s-au hotărât de comun acord să distrugă bugetarii din Româniaşi să lase fără venituri mai multe categorii sociale, că doar traversăm o perioadă de criză!!!

Domnul Zanfir Iorguş:

"Industria navală românească - Şantierul naval DMHI - în contextul crizei mondiale"

În următoarele momente aş vrea să vă reţin atenţia asupra problematicii industriei navale româneşti, care este, pe cât de complexă, pe atât de puţin cunoscută. Iată, în cele ce urmează, un caz care până nu demult se prezenta a fi o afacere foarte profitabilă pentru România. Acum, aceasta este o afacere cu un grad înalt de risc pentru această industrie şi pentru economie.

Pentru cei ce nu cunosc toate detaliile, SC Daewoo Mangalia Heavy Industries a fost constituită în 1997 ca o societate mixtă în care 51% din acţiuni sunt deţinute de compania sud-coreeană Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering, al treilea constructor mondial de nave din lume, şi 49% de Şantierul Naval 2 Mai SA Mangalia (societate cu capital majoritar de stat ce a trecut în portofoliul Ministerului Economiei începând de la 1 ianuarie 2009).

De la momentul constituirii şi până în prezent, compania a construit peste 127 de nave noi şi reparat în jur de 300 de nave, devenind cel mai competitiv şantier naval privind construcţia, conversia şi reparaţia de nave din zona Mării Negre. Dacă în 2004 şantierul naval a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 150 milioane de dolari, în anul 2008 aceasta s-a triplat, ajungând la valoarea de 500 de milioane de dolari, situaţie ce a făcut ca DMHI să fie cel mai mare şantier naval din România şi să ajungă printre primele 40 din lume.

Din 2007, DMHI a început un program de mari investiţii, pentru creşterea capacităţilor de producţie cu peste 60% şi pentru a face faţă comenzilor generate de avântul de pe piaţa de shipping şi construcţii de nave, a căror valoare bugetară depăşeşte 180 de milioane de USD. Astfel, acest program, după finalizarea lui în 2010, va face din DMHI cel mai mare şantier naval din Europa.

În această perioadă, DMHI SA, cu un număr de angajaţi proprii şi ai societăţilor subcontractoare de aproximativ 6450, în majoritate locuitori ai Municipiului Mangalia şi zonelor limitrofe, traversează o perioadă critică. Factori precum: costuri de producţie superioare faţă de nivelul contractelor din ultimii 3 ani, trendul cursului de schimb valutar al monedei naţionale în raport cu valuta contractelor USD şi EURO, migrarea forţei de muncă calificate în Europa de Vest şi SUA, eliminarea ajutoarelor de stat pentru susţinerea exportatorilor au generat rezultate negative în ultimii 3 ani.

La aceste condiţii se adaugă şi cele specifice, generate de actualul context mondial şi local, respectiv: blocarea pieţei în industria navală şi lipsa desăvârşită a cererii pentru comenzi de nave noi; creşterea continuă a numărului de comenzi retrase de către armatori, pe fondul lipsei de finanţări şi lichidităţi imediate; reticenţa băncilor comerciale în acordarea împrumuturilor necesare societăţilor comerciale; creşterea costurilor de finanţare, precum şi înăsprirea condiţiilor de garantare a creditelor.

Cu toate că portofoliul de comenzi acoperă capacitatea de producţie până la sfârşitul anului 2011 şi având în vedere că acest cadru existent determină o situaţie delicată a lichidităţilor societăţii, pentru a continua atât activităţile investiţionale, cât şi cele de operare pe termen scurt şi mediu, este important să se adopte un program de redresare a activităţii societăţii, care să vizeze în principal posibilitatea unei recapitalizări de aproximativ 200 milioane USD. De asemenea, este important să se analizeze şi adoptarea altor măsuri de susţinere precum:

1. acordarea de ajutoare de stat pentru exportatori, în vederea susţinerii exportului de produse şi servicii, pentru evitarea dezechilibrului accentuat al balanţei comerciale;
2. accesul la finanţări nerambursabile pentru formarea profesională a angajaţilor din industria navală şi o simplificare a procedurilor de accesare a acestor fonduri.

Cele prezentate mai sus, pe lângă problemele specifice ale DMHI. SA, reprezintă problematici generale ale industriei navale româneşti, iar adoptarea soluţiilor adecvate va face ca efectele crizei mondiale să nu fie resimţite prea mult în această ramură.

Doamnelor şi domnilor,

Având în vedere cele evocate anterior, am ferma convingere că veţi acorda atenţia cuvenită acestui delicat caz.

Domnul Pavel Horj:

Parlamentarii PNL au luat notă de demiterea în bloc a 60 de directori la nivel local de către domnul Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, considerând-o abuzivă, netemeinică şi ilegală.

1. Toate etapele procedurale legate de procesul de autorizare a plăţilor directe pe suprafaţă, care sunt în sarcina Centrelor judeţene, au fost realizate, astfel: sprijinirea fermierilor pentru completarea cererilor de plată, depunerea/primirea formularului de cerere, controlul administrativ formal al cererilor de plată, introducerea şi verificarea datelor din cererile de plată pe suprafaţă, controlul clasic pe teren au fost realizate.

Controlul prin teledetecţie - externalizat de APIA central - nu s-a terminat nici în acest moment. Atunci cu ce sunt directorii Centrelor judeţene de vină?

2. Aprobarea plăţilor presupune stabilirea sumei care se plăteşte fiecărui solicitant, în conformitate cu regulile comunitare şi/sau naţionale.

În vederea desfăşurării corespunzătoare a activităţii, persoanele răspunzătoare cu efectuarea aprobării plăţilor au obligaţia de a respecta prevederile legale, comunitare şi naţionale în vigoare, însă primele etape din procesul de aprobare (autorizare) la plată a cererilor de sprijin pe suprafaţă nu s-au putut efectua din cauza sistemului informatic şi din cauza deciziilor care trebuiau luate la nivel central, astfel:

• reducerile şi excluderile de la plată, în sistemul informatic, nu sunt operative;
• introducerea datelor privind parametrii se face de către persoane autorizate de la nivel central, numai pe bază de parolă, nici o altă persoană nu are posibilitatea de a interveni asupra datelor;
• nu s-a stabilit coeficientul de reducere liniară - dacă se constată că valoarea suprafeţelor declarate şi eligibile pentru care se va acorda sprijin comunitar este mai mare decât valoarea care a fost stabilită pentru România. Suprafaţa de referinţă pentru România a fost negociată cu Comisia Europeană la 8.716.370 hectare. Suprafaţa solicitată la plată de către fermieri, în anul 2008, prin declaraţiile de suprafaţă depuse, depăşeşte suprafaţa de referinţă cu circa 245.000 hectare, prin urmare, trebuia stabilită suprafaţa eligibilă şi cuantumul euro/hectar, aplicând coeficientul de reducere liniară. Acest coeficient trebuia stabilit din datele existente în baza de date informatică de către APIA - central.

Nu s-a stabilit coeficientul de reducere liniară, prin urmare nu se pot începe plăţile.

Decizia de demitere este ilegală.

3. Declaraţia de demitere dată de ministrul MAPDR încalcă prevederile art.78 alin.(3) din Legea nr.188/1999: "Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii".

Art. 101 din Legea nr.188/1999 prevede: "(1) Destituirea din funcţia publică se dispune în condiţiile art. 78 prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcţionarului public în următoarele cazuri:

• pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
• dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acesteia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

Actul administrativ prevăzut la alin.(1) se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la data demiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcţia publică."

Deci, nu s-au respectat prevederile acestui articol, în plus, domnul ministru declară un lucru total ilegal, că demite directorii executivi din Centrele judeţene APIA, demitere pe care, conform legii, nu o putea face.

4. Prin demiterea în bloc a tuturor directorilor din cadrul unei Agenţii de Plăţi, sunt afectate condiţiile de autorizare ale Agenţiilor de Plăţi stabilite prin art. 1 din Regulamentul (CE) nr.885/2006 privind autorizarea Agenţiilor de Plăţi. Sunt afectate cel puţin două condiţii principale de autorizare a Agenţiilor de Plăţi, şi anume:

1. mediul intern (structura organizatorică, standardele privind resursele umane);
2. activităţile de control (procedurile de ordonanţare a plăţilor, procedurile de plată).

Prin demersurile necontrolate, negândite, arbitrare, abuzive şi nelegale ale domnului ministru Ilie Sârbu, se creează un pericol iminent: blocarea efectuării plăţilor directe pe suprafaţă de către Comisia Europeană în 2009 pentru 2008, plăţi pe care abia le-a efectuat în 2008 pentru solicitările din 2007.

Parlamentarii PNL solicită constituirea de urgenţă a unei comisii de anchetă care să verifice legalitatea destituirii celor 60 de directori de către domnul ministru Ilie Sârbu.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Împrumutul la FMI, încă o înfrângere a Guvernului Boc în lupta cu criza economică"

Doresc să îmi exprim pe această cale punctul de vedere cu privire la împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional pe care Guvernul Boc intenţionează să-l contracteze.

Cred că ne aducem aminte cu toţii de acordurile anterioare încheiate cu Fondul Monetar Internaţional. Cele zece împrumuturi acordate până acum României au impus îngheţarea salariilor, majorarea taxelor şi impozitelor, dar şi proteste din partea sindicatelor. Bugetarii, pensionarii şi persoanele cu venituri mici vor fi afectate de creditul FMI, ţinând cont de condiţiile dure ale instituţiei, care vor produce schimbări drastice în economia naţională. Guvernul ar putea fi nevoit să îngheţe salariile din sectorul bugetar pe întreg anul 2009 în cazul unui acord cu FMI, care ar putea solicita acest lucru României pentru a acorda împrumutul. Şi atunci, ce se va întâmpla cu toate angajamentele făcute de actuala coaliţie în campania electorală, ce se va întâmpla cu toate măririle salariale despre care se vorbea în luna noiembrie a anului trecut?

Ţinând cont de creşterea economică din ultimii ani, în primul rând prin încurajarea economiei libere de piaţă de către Guvernul Tăriceanu, consider că acest împrumut ar duce la o economie monitorizată, ce ar dezechilibra şi mai mult actuala piaţă economică. Acest împrumut s-ar putea să rezolve problemele României pe termen scurt, dar consecinţele acestuia vor fi pe termen lung.

Fondul Monetar Internaţional ne va acorda un împrumut de 19 miliarde de euro, dar cu ce costuri? Ce anume se va finanţa cu aceşti bani? Din ce fonduri va fi restituit acest împrumut? Oare acest împrumut are vreo legătură cu campaniile electorale din acest an?

Acestea sunt doar câteva întrebări pe care i le-aş adresa domnului prim-ministru Emil Boc.

Dacă în toamna anului 2008, în plină campanie electorală, românii visau cu ochii deschişi că vor avea pensii şi salarii mărite, acest lucru nu s-a realizat până în momentul actual. Totuşi, aceştia nu trebuie să-şi piardă speranţa, deoarece în această toamnă vor avea posibilitatea de a vota conform propriului interes şi cu siguranţă promisiunile electorale mincinoase nu le vor mai influenţa votul.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Se întâmplă la Ministerul Educaţiei"

Observăm că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării se confruntă cu câteva probleme grave.

Am văzut că se pot scoate din programa şcolară, fără nici o raţiune, discipline ca educaţia fizică, limbile străine sau istoria, având ca şi consecinţe condamnarea tinerilor români la obezitate, probleme de sănătate şi la ignoranţă. Am văzut că se poate renunţa la organizarea de licitaţii pentru manuale şi se poate tăia, până la o eventuală rectificare de buget a subvenţiilor pentru achiziţionarea de cărţi pentru fondurile bibliotecilor şcolare, precum şi cei 100 de euro destinaţi fiecărui cadru didactic pentru cumpărarea de cărţi şi materiale didactice, acţiuni ce sunt în aceeaşi măsură în detrimentul elevului şi al profesorului, iar motivaţia pentru acestea fiind "bugetul de criză al Ministerului".

Încă din toamna anului trecut, Ministerul a anunţat că pe 27 aprilie 2009 se va organiza licitaţia pentru manualele şcolare de clasa a VII-a si a VIII-a, pentru disciplinele la care se organizează teze cu subiect unic, dar oficialii din Minister nici nu s-au chinuit să anunţe din timp renunţarea la această intenţie, ci doar după lungi insistenţe din partea editorilor, mai ales că manualele ce urmau sa intre în această licitaţie sunt aproape finalizate. Ce se va întâmpla cu munca autorilor? Probabil nimic sau probabil că editorii vor fi nevoiţi să ceară despăgubiri Ministerului Educaţiei pentru investiţiile făcute în manualele pe care urmau să le prezinte la licitaţie.

În compensare, editorilor li s-a dat posibilitatea de a retipări manuale vechi, la un cost de numai 1,7 lei per exemplar. În aceste condiţii, editorii au declarat că renunţă la această "compensare" şi, în consecinţă, elevii vor studia de pe manualele recuperate de la colegii mai mari.

În ceea ce priveşte anularea licitaţiilor pentru manualele şcolare, editorii reclamă lipsa de dialog cu Ministerul Educaţiei şi că au fost refuzate orice întâlnire, orice dialog pe această temă, lucru total inadecvat pentru perioada de criză, când trebuie găsite soluţii prin dialog deschis şi negociere.

Observăm că în domeniul educaţiei s-a minţit cel mai mult, iar promisiunile din campania electorală au fost doar pentru a câştiga voturile românilor. Acum, cei aflaţi la guvernare motivează pentru orice eşec criza economică, fără a căuta soluţii pentru rezolvarea neajunsurilor sau, mai grav, guvernanţii nu depun nici cel mai mic efort pentru rezolvarea situaţiilor apărute!

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Când un pacient se îmbolnăveşte, doctorul îi prescrie medicamente. Când autorităţile publice locale o iau razna, Guvernul, sau după caz Parlamentul României, poate interveni cu reglementări legislative care să oblige autoritatea în cauză să intre în normalitate.

Atunci când a fost concepută Legea finanţelor publice locale, legiuitorul nu a realizat că libertatea lăsată consiliilor locale şi judeţene de a introduce "taxe speciale" poate genera anomalii precum rovinieta de la Constanţa. Când lipsurile unei legi sunt evidente, normal ar fi ca noi, legiuitorul, să le corectăm. Rovinieta de la Constanţa este un exemplu clar de abuz al autorităţii publice locale, de interpretare şi aplicare excesivă a legii.

România pretinde că este un stat unitar. Posesorii de autovehicule plătesc accize pentru carburant, plătesc statului român rovinieta iar mai nou, dacă tranzitează Constanţa, plătesc şi o rovinietă locală. Gândiţi-vă că dacă fiecare judeţ impune propria taxă pentru cei care utilizează drumurile, traversarea dintr-un capăt în altul al ţării va fi mai costisitoare decât o maşină.

Rovinieta locală din Constanţa este de aproximativ 2.000 de euro. Dacă în toate cele 42 de judeţe ale ţării s-ar percepe astfel de taxe locale, un simplu calcul ne conduce la frumoasa sumă de 84.000 de euro.

Hotărârea Consiliului judeţean Constanţa prin care a impus taxă specială pentru folosirea drumurilor judeţene nu a fost concepută în spiritul legii. Cel mai important port maritim din ţara noastră este Constanţa, unde există un flux continuu de mărfuri importate care se distribuie în toată ţara.

Practic, rovinieta locală nu va fi suportată numai de proprietarii vehiculelor care tranzitează Constanţa, ci de toţi românii, care vor simţi taxa specială în preţul produselor importate. Consider că astfel de taxe speciale nu numai că au apărut prin răstălmăcirea abuzivă a legii, dar reprezintă un real pericol pentru economia românească. Rog colegii parlamentari să sprijine adoptarea unei legi care să blocheze astfel de derapaje ale autorităţilor locale.

Domnul Florian Popa:

"Deziderate în învăţământul medical universitar"

În România, numărul de medici la 100.000 locuitori este de 192, mai mic decât cel din Uniunea Europeană, iar sistemul de sănătate se caracterizează prin management ineficient în spitalele publice, inegalităţi privind finanţarea regională, deficit de medici în mediul rural. Îmbunătăţirea sistemului de sănătate impune eforturi convergente ale instituţiilor de învăţământ medical, ale organismelor Ministerului Sănătăţii, ale Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, dar şi ale comunităţilor locale. Se impun modificări ale politicii medicamentului, prin recalcularea preţurilor şi relansarea producţiei de medicamente şi produse biologice de uz uman în România. De asemenea, trebuie găsite metode de stimulare a medicilor care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural.

Mai mult decât în oricare alt domeniu, în domeniul medical, pregătirea pe băncile facultăţii şi pregătirea profesională continuă ulterioară sunt singurele modalităţi de a putea răspunde aşteptărilor populaţiei de la comunitatea academică medicală, atât în ceea ce priveşte obţinerea de performanţe în îngrijirea sănătăţii populaţiei, cât şi pentru progresul cercetării în acest domeniu.

Aşadar, în învăţământul universitar medical, membrii comunităţii academice, cadrele didactice-medici din învăţământul universitar medical şi farmaceutic trebuie să obţină performanţe colective în beneficiul comunităţii, pentru a răspunde nevoilor de sănătate ale populaţiei. Fiecare membru al comunităţii universitare are datoria să contribuie individual la performanţele colective şi trebuie să se perfecţioneze continuu în activităţile academice şi clinice.

Dacă în ţările avansate ale lumii misiunea învăţământului universitar medical este promovarea excelenţei în procesul didactic şi în cercetare, dar şi satisfacerea cerinţelor de îngrijire a sănătăţii populaţiei, în ţări ca România, învăţământului universitar medical îi revine suplimentar sarcina să recupereze decalajele faţă de ţările avansate, să atingă nivelul de performanţă european în activitatea educaţională şi clinică, să atingă standardele internaţionale în calitatea pregătirii studenţilor.

Raportat la Uniunea Europeană, în România, pregătirea pentru rezidenţiat este prea lungă, între 3-7 ani. Se impune o legislaţie stabilă, armonizată cu legislaţia Uniunii Europene, şi realizarea unui capitol special dedicat învăţământului medical în Legea învăţământului.

Este necesară diversificarea rezidenţiatelor cu noi specializări, sprijin bugetar pentru centre de excelenţă în medicină, accesarea de fonduri de la Banca Mondială pentru realizarea unor clinici private.

Având în vedere autonomia universitară şi nevoia unei descentralizări autentice, finanţarea ministerială trebuie făcută în funcţie de performanţele universităţilor de medicină publice şi private. În acest fel, învăţământul universitar medical are şansa să menţină dialogul cu lumea ştiinţifică internaţională de pe poziţii egale, pentru a putea contribui la progresul real al asistenţei medicale din România.

Domnul George Ionescu:

"95 de ani de la înfiinţarea Comitetului Olimpic Român"

În 1914 a fost fondat Comitetul Olimpic Român. În acelaşi an, Comitetul Internaţional Olimpic recunoaşte forul român.

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (denumit iniţial Comitetul Olimpic Român) este o unitate care îşi desfăşoară activitatea în baza prevederilor Chartei Olimpice şi ale statutului propriu. El acţionează pentru dezvoltarea şi sprijinirea mişcării olimpice în România, pentru cultivarea în rândul tineretului a interesului pentru sport şi a idealurilor olimpice.

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român organizează, împreună cu federaţiile naţionale ale sporturilor olimpice, selecţia şi pregătirea sportivilor, asigurând reprezentarea României la Jocurile Olimpice, precum şi la competiţiile regionale, continentale şi intercontinentale organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic.

În 1924 a avut loc prima participare oficială a sportului românesc la cea de a VIII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară de la Paris. Echipa naţională de rugby cucereşte prima medalie olimpică din istoria sportului românesc, clasându-se pe locul al III-lea.

Delegaţia României a fost prezentă la toate ediţiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924, excepţie făcând două ediţii de vară, cele din 1932 şi 1948, şi una de iarnă, cea din 1960.

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român are un palmares impresionant: 292 de medalii - din care 86 de aur, 89 de argint si 117 de bronz - câştigate de sportivii români la Jocurile Olimpice de vară, de la prima ediţie, Paris - 1924 până la ediţiaBeijing - 2008.

România doreşte încurajarea sportivilor de performanţă şi a antrenorilor de valoare în a-şi continua carierele în ţară şi a contribui la îmbunătăţirea rezultatelor sportive româneşti pe plan intern şi internaţional, dar şi continuarea demersurilor pentru lărgirea bazei de selecţie pentru sportul de performanţă şi încurajarea practicării sportului la nivel de masă. Este de dorit organizarea în ţara noastră a cât mai multor evenimente internaţionale: competiţii sportive, conferinţe, seminarii, congrese etc., având concursul structurilor sportive internaţionale.

"Comitetul Olimpic şi Sportiv Român trebuie să rămână aceeaşi construcţie puternică, menită să protejeze stabilitatea proceselor de pregătire sportivă şi să le asigure evoluţia corectă pe toate planurile, inclusiv în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Vancouver şi Londra" declara Octavian Morariu, preşedintele Comitetul Olimpic Român.

Domnul Iuliu Nosa:

Declaraţia mea politică poartă titlul "Ridicolul şi-a făcut loc în sala de plen a Camerei Deputaţilor".

Am aşteptat aseară cu interes prezentarea moţiunii simple pe educaţie, depusă de colegii noştri liberali. Cu toate că era o oră înaintată, am considerat că din respect trebuie să intrăm şi în dezbaterea moţiunii. Poate că aşteptam ca, după criticile prezentate de actul respectiv, să aflăm şi unele soluţii pe care ni le-ar fi propus colegii noştri deputaţi din opoziţie. Cu toate acestea, prezentarea moţiunii simple s-a transformat într-un episod ridicol, care nu ar trebui să îşi aibă locul în sala de plen a Camerei Deputaţilor. Cunoaştem cu toţii scenele petrecute aseară şi discuţiile interminabile pe procedură, determinate de faptul că distinşii noştri colegi liberali nu au înţeles că Regulamentul Camerei Deputaţilor trebuie respectat.

De aceea, o prezentare şi o dezbatere a unei moţiuni simple a determinat o dispută ridicolă. Cu toate acestea, am încercat să ascult cu atenţie textul prezentat în plen de colegii liberali. Am dorit să aflu care este de fapt obiectul concret al moţiunii simple. Nu l-am găsit. Pentru că tot ceea ce am auzit nu a părut decât o declaraţie politică sforăitoare şi populistă, mai ales că la şedinţa în plen au asistat şi profesori. Distinşii noştri colegi au criticat eliminarea unor ore din programa şcolară. Ei nu sunt de acord nici cu eliminarea orelor de sport, nici cu celor de limbi moderne, dar nici cu scoaterea orelor de istorie de la unele profiluri. Cu toate acestea, toţi suntem de acord că programa şcolară a elevilor români trebuie relaxată, pentru că nu este normal ca un elev de 14 ani, să zicem, să stea la şcoală câte opt ore pe zi. În concluzie, trebuie eliminate sau reduse anumite ore, la anumite materii.

Cu toate că moţiunea liberală este plină de critici la adresa ministrului educaţiei, nicăieri în textul ei, sau cel puţin în cel pe care noi, deputaţii, l-am primit înainte de şedinţă, nu am găsit soluţii la problemele ridicate. Or, să critici numai de dragul de a critica este deosebit de simplu. Mă întreb de ce va trebui să ţină Guvernul seama, în cazul în care moţiunea va primi vot favorabil din partea deputaţilor? Probabil de critici, pentru că, aşa cum spuneam, soluţii nu are. Şi nu are soluţii deoarece indiferent ce materii vor fi propuse pentru eliminare sau reducere din programa şcolară, vor exista dascăli, părinţi şi elevi nemulţumiţi.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Asistenţi medicali cu sau fără diplomă de bacalaureat"

La sesizarea OAMMR filiala Galaţi cu privire la transformarea OUG nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, în Lege, doresc să fac următoarele precizări.

Prezentul act normativ transpune în totalitate prevederile Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale din statele membre,

Conform OUG 144/2008 art.12 lit.d), profesia de asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical se exercită cu condiţia să fie membri OAMMR, care eliberează Autorizaţia de liberă practică, pentru care sunt necesare, printre alte acte, diploma de bacalaureat şi acte doveditoare de absolvire a învăţământului de specialitate.

În România, în 2009 asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pot forma după absolvirea unor şcoli postliceale de stat sau private şi în sistemul de învăţământ superior de scurtă durată, în Facultăţile de asistenţi medicali.

Conform prevederilor art.52 alin.(2) din Legea Învăţământului 84/1995, actualizată în 18.07.2008 "Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, absolvenţii de liceu cu sau fără diplomă de bacalaureat", şi în art.51 alin.(4) se specifică "Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale".

OUG nr.144/2008, în art.72 alin.(2) are următorul cuprins: "În învăţământul universitar pentru asistenţi medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali şi postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat".

Proiectul de Lege de transformare a OUG nr.144/2008 a fost aprobat în şedinţa din 4 martie 2009 pentru a nu contraveni prevederilor art.52 alin.(2) din Legea învăţământului, cu amendamentul privitor la art.72 alin.(2), introducându-se alin.(2¹) "În învăţământul postliceal sanitar au dreptul să se înscrie conform alin.(1) absolvenţii de liceu cu sau fără diploma de bacalaureat".

Din cele expuse rezultă că acum în România, şcolile postliceale sanitare permit înscrierea absolvenţilor de licee fără diplomă de bacalaureat, iar la finele şcolii OAMMR nu eliberează certificatul de membru, şi deci nici atestatul de liberă practică decât celor cu diplomă de bacalaureat; acelaşi lucru se întâmplă şi pentru eliberarea certificatului de conformitate de către Ministerul Sănătăţii.

Şi dacă absolvenţii acestor şcoli nu obţin diplomă de bacalaureat, pentru ce au pierdut ani de studii şi bani pentru plata lor? Ei nu pot practica nici în România, nici în alte state ale Uniunii Europene.

În sensul creşterii calităţii în exercitarea meseriei de asistent medical şi conform dreptului la libera circulaţie, considerând incorecta asimilarea şcolii de maiştri cu cea de asistenţi medicali, solicit colaborarea comisiilor de fond din Camera Deputaţilor pentru modificarea care se impune în prevederile art.52 alin.(2) din Legea învăţământului, în aşa fel încât să devină posibilă transformarea OUG nr.144/2008 în Lege, fără amendamentul propus de Senat.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Paşapoartele biometrice, subiect de dezbatere"

Domnilor deputaţi, întrucât nu ne simţim liberi în această ţară, vă rugăm să ţineţi cont de opinia poporului român şi să nu hotărâţi în locul nostru!

Sunteţi aleşii noştri si reprezentaţi interesele poporului!

Noi vrem referendum, ne sunt încălcate drepturile constituţionale!

Nu dorim documente electronice !

Nu ni le daţi cu forţa!

Nu ne dezamăgiţi !

Sunt doar câteva dintre mesajele primite de mine dar probabil şi de foarte mulţi dintre dumneavoastră, domnilor şi doamnelor deputaţi.

Printre semnatari:

Loredana Gheorghe, Constantin Barbu, Andreea Gheorghe, Horia H., Mihaela Pan, Steluţa Iordan, Radu Ionescu, Maria Gheorghe, Iorga Ionel, Grigore Manasie.

Analizând OUG nr.207/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români, în expunerea de motive, România, ca stat membru al Uniunii Europene, prin dispoziţiile Regulamentului Comunităţii Europene nr.2252/2004 din 29.12.2004, trebuie să adopte elementele biometrice integrate în paşapoarte şi documente de călătorie până la data de 31.12.2008. Suntem la o dată ulterioară celei ce ne-a fost recomandată şi întrebarea mea este câte state ale Uniunii Europene au adoptat până la data prezentă sistemul integrat. Din câte ştiu de ce noi primii?

În OUG nr.207/2008 art. III, alin. 1,2,3 se permite existenţa paşaportului simplu până când serviciile publice comunitare specializate pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor se dotează cu echipamentele termice necesare, după care Prefectura anunţă MAI, şi Guvernul stabileşte data de la care nu se vor mai primi decât cererile pentru paşapoartele electronice.

Daca prin descentralizarea dorită de Guvern şi în curs de desfăşurare şi pentru Politia Comunitara, fiecare judeţ, municipiu se va dota cu echipamentele tehnice necesare din bugetele locale, care au sau nu au capitol de buget pentru aceste achiziţii, cum va hotărî Guvernul momentul implementării noului tip de paşaport pentru fiecare judeţ, când termină sau pentru toată România, când va putea?

Să nu uităm că la data prezentă, datele problemelor născute din adoptarea acestei legi s-au schimbat total, având în vedere discuţiile privitoare la bugetul de criză.

Regulamentul CE, la art. IV alin.(2), specifică că în paşaport sau documentul de călătorie nu sunt incluse informaţii care pot fi citite automat decât dacă sunt prevăzute în prezentul regulament sau în anexa sa sau dacă aceste date sunt indicate în paşaport sau documentul de călătorie de către statul membru emitent, în conformitate cu legislaţia sa naţională. Ori, Constituţia României, în art. 22 si 23 garantează dreptul la integritate fizică şi psihică, iar libertatea individuală şi siguranţa persoanelor sunt inviolabile. Atunci de ce citirea automată, de ce identificare prin citire radio, tip RFID.

Doamna Katherine Albercht, o militantă împotriva paşapoartelor biometrice, defineşte sistemul de citire automată tip RFID chip = Traking Everything Everywere, tradus "Cum poţi urmări absolut tot, oriunde".

Având în vedere posibilitatea tehnologică a fraudării datelor biometrice în acelaşi scop şi sens ca şi fraudarea altor tipuri de acte de identitate, putem susţine că identificarea persoanelor prin utilizarea actelor cu date biometrice nu rezolvă total posibilele erori, şi de aici concluzia inutilităţii adoptării unui astfel de document şi într-un astfel de moment pentru România.

Domnul Mircea Grosaru:

"Legea minorităţilor şi noua realitate politică"

Intrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a însemnat pentru România în primul rând o rupere definitivă de un trecut trist, ce a durat aproape 60 de ani.

Uniunea Europeană a avut de cântărit între voinţa şi dorinţa tuturor românilor de a trăi liberi în acest spaţiu, sau de a rămâne dependenţi de un sistem care nu ne-a adus nici respect, nici bunăstare şi nici perspectiva unei evoluţii economice în viitor, iar România a ales, şi alegerea cred că a fost bine făcută.

Punctele forte prezentate de România în această alegere au fost poate mai mult de caracter politic decât economic, având în vedere trecutul pe care suntem pe cale de a-l uita.

În alegerea noastră, nu am avut nici modele şi nici planificarea de a fi liberi în Europa, însă cu siguranţă că liniştea şi pacea socială au fost unele dintre priorităţile ţării noastre, problema minorităţilor naţionale din România reprezentând de altfel una din bilele albe acordate României de Uniunea Europeană în acest proces pe termen lung, dar şi o garanţie în ceea ce priveşte spiritul tolerant al poporului român.

Dacă până la ora actuală, conform Constituţiei ţării, au fost făcute legiferări în toate domeniile prevăzute de aceasta în materie de legi organice, pot afirma că mai puţină voinţă a existat în adoptarea Legii privind statutul minorităţilor naţionale, plimbată şi amânată în mod nejustificat în legislatura trecută, din motive exclusiv politice şi politicianiste, în care s-au întrecut unul câte unul politicieni dintr-o opoziţie neconstructivă, lipsită de înţelegere şi toleranţă, astăzi, din fericire pentru noi, absenţi din catalogul actualului Parlament al ţării.

Nu cred că actuala coaliţie la guvernare nu are interes în a adopta această lege organică, la fel cum nu pot crede că nu i se acordă importanţa cuvenită, atâta timp cât Constituţia prevede altceva.

Sunt convins că actualul Guvern al României va analiza oportunitatea adoptării unei asemenea legi şi va proceda în consecinţă, demonstrând încă odată că Guvernul este preocupat în egală măsură de toţi cetăţenii care trăiesc în România, indiferent de etnie, religie, cetăţenie sau naţionalitate, acum, când multe ţări europene trimit în România, pe motive de muncă sau studii, foarte mulţi cetăţeni străini, dintre care mulţi nu se mai întorc în ţara lor, fie că se căsătoresc în România, fie că descoperă o viaţă la care nu s-au gândit la ei în ţară, şi exemple sunt destule în acest sens.

Stimaţi colegi deputaţi,

Cu înţelepciunea de care aţi dat dovadă în momente importante, să lăsăm pentru o clipă motivaţiile politice, să reluăm, să dezbatem şi să adoptăm Legea privind statutul minorităţilor !

Domnul Mircia Giurgiu:

"Mai are balta peşte?"

În urma unor repetate întâlniri avute cu angajaţii SC PISCICOLA SA Cluj, mi s-au adus la cunoştinţă o serie de aspecte. Astfel, acţiunile SC PISCICOLA SA erau deţinute în proporţie de 39% de SC PISCICOLA TITAN SRL, restul de 61% aparţinând CNAFP Bucureşti.

Patrimoniul SC PISCICOLA SA Cluj este format din 4 ferme şi 3 spaţii comerciale. Ferma Geaca - administrează iazurile Cătina de 65 ha, Tău Popii de 44 ha, Geaca I şi Roşeni de 42 ha, Geaca II de 24 ha, Geaca III de 28 ha, Sucutard I de 42 ha, Sucutard II de 45 ha (în prezent este gol), pepiniera Sucutrad este compromisă, fiind nepopulată, invadată de vegetaţie dură - trestie şi papură; ferma Ţaga - administrează iazul Ţaga Mare de 11 ha, heleşteul Ţaga Mică de 24 ha, iazul Năsal de 24 ha şi Sântejute Vale de 37 ha; ferma Ciurila, care are în administrare iazul Pădureni de 42 ha, Şutu de 36 ha, Filea de 32 ha şi ferma Suatu care administrează iazurile Suatu de 38 ha, Bercheş de 27 ha, heleşteele Suatu de 7 ha şi Bercheş de 6 ha. Spaţiile comerciale sunt amplasate în municipiul Cluj-Napoca, având un vad comercial foarte bun: în Piaţa Mihai Viteazul (202 m²), str. Fabricii (102 m²) şi la UNION (76 m²). Sediul societăţii este pe Calea Baciului nr.81-83 şi ocupă o suprafaţă de 1000 m², cuprinzând clădiri şi terenuri.

Deşi documentaţia pentru intabularea terenului, curţi şi construcţiile din ferme este finalizată încă din 2002, nici până în prezent nu s-a făcut intabularea şi majorarea capitalului social cu contravaloarea suprafeţelor respective.

Societatea e condusă de Dorin Mărginean de la începutul anului 2005, când a fost numit preşedintele Consiliului de Administraţie al SC PISCICOLA SA Cluj, chiar dacă era acţionar al SC PISCICOLA TITAN SRL şi suferise o condamnare de 5 ani de zile, dar din care a executat 1 an şi trei luni, pentru fals şi uz de fals în perioada în care era primar al comunei Geaca. Sentinţa a fost executată în perioada 2002 - 2003.

Una dintre învinuiri a fost cea referitoare la înstrăinarea iazului Sucutard I şi II şi a pepinierei Sucutard, prin încălcarea legilor în vigoare. Bunurile au revenit societăţii.

Chiar dacă este un fost condamnat, Dorin Mărginean a fost numit în conducerea SC PISCICOLA SA Cluj la începutul anului 2005 şi imediat după numire a început să comită o serie de fapte care contravin legii: a majorat capitalul social al SC PISCICOLA SA Cluj fără aprobarea AGA extraordinară. Majorarea de capital s-a făcut doar în favoarea firmei SC PISCICOLA TITAN SRL, al cărei acţionar este, şi fără a evalua, la valoarea pieţei, patrimoniul societăţii, majorarea făcându-se la valoarea capitalului social al societăţii din 1989. Patrimoniul SC PISCICOLA SA Cluj era în 2005, înainte de majorare, de 5 miliarde de lei vechi, iar valoarea de piaţă fiind de cel puţin 3 milioane de euro.

În urma majorării ilegale de capital, prin care a devenit acţionar majoritar, a adus grave prejudicii statului român. Din acel moment, SC PISCICOLA SA Cluj este administrată fără CA şi AGA, directorul Dorin Mărginean fiind singurul care ia toate deciziile şi profită de patrimoniul statului, fără o monitorizare din partea reprezentanţilor statului, respectiv CNAFP Bucureşti.

După toate acestea a urmat destituirea tuturor şefilor de fermă, numind în locul lor propria soţie, SC PISCICOLA SA Cluj devenind astfel un SRL de familie.

Trebuie menţionat faptul că rezultatele acestei administrări sunt dezastruoase:

• iazul Sucutrad 2 şi pepiniera Sucutard au ieşit din exploatare, suprafaţa acestora fiind invadată de vegetaţie dură în proporţie de 90%;
• proasta administraţie se observă şi din scăderea cantităţii de peşte produsă şi comercializată, dar şi din deteriorarea constantă a amenajărilor piscicole;
• în data de 15 octombrie 2007 urmează a fi scoase la vânzare spaţiile comerciale deţinute în Cluj-Napoca, în special cel din Piaţa Mihai Viteazul.

Toate acestea se întâmplă fără ca interesele statului român să fie apărate corect. Din informaţiile pe care le deţinem, am aflat că există un litigiu. Între timp, patrimoniul SC PISCICOLA SA Cluj intră în buzunarele celui care a fost numit director în anul 2005, în ciuda faptului că a fost condamnat pentru fapte similare. Mai amintesc faptul că SC PISCICOLA TITAN SRL Cluj, reprezentată de directorul Dorin Mărginean, a solicitat în şedinţa extraordinară din toamna anului 2004 majorarea capitalului social, cerere care a fost respinsă prin votul acţionarilor, hotărâre consemnată, de altfel, în registrul AGA al societăţii.

În aceste condiţii, mă întreb şi vă întreb ce ar trebui făcut pentru ca legea să definească statutul României ca stat de drept?

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"PSD şi PD-L învinşi de propria demagogie"

Deschid prezenta declaraţie politică prin aducerea în atenţia opiniei publice a câtorva dintre promisiunile electorale pe baza cărora actualii guvernanţi au adunat o majoritate de 70% şi au reuşit formarea unui guvern, ce-i drept falimentar.

"(...) Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte esenţa Programului de guvernare al PD-L, avem două axe principale: deblocarea reformelor (...) reforma educaţiei, împreună cu creşterea salariilor, deci susţinem creşterea salariilor profesorilor.", spunea Theodor Stolojan în 6 noiembrie 2008, la emisiunea "Alege Parlamentul Tău", TVR1

"Vom creşte salariile profesorilor, dar vom plafona salariile mari şi vom creşte în principal salariile mai mici din educaţie, din sistemul de sănătate. Trebuie sa apelăm la o plafonare a salariilor mari". Sursa, Mircea Geoană, Ediţie specială, 16.12.2008.

"Remotivarea personalului din învăţământ, prin salarii corespunzătoare performanţelor"

Sursa: Programul politic de guvernare al alianţei PSD+PC, 2008-2012, 10 angajamente pentru România.

Sunt doar trei dintre promisiunile referitoare la reforma în educaţie. Uitate, este adevărat, de către actualii tovarăşi de guvernare.

Iată ce se întâmplă acum: federaţiile din educaţie intenţionează să redeschidă conflictul de muncă suspendat în noiembrie 2008 şi să boicoteze examenele naţionale, nemulţumite de neaplicarea Legii nr.221/2008, de intenţia Guvernului de a reduce unele sporuri şi indemnizaţii, precum şi de modificarea planurilor-cadru pentru învăţământ.

În condiţiile în care subfinanţarea din sistemul de învăţământ tinde să atingă cote extrem de grave, în condiţiile în care profesorilor li se diminuează veniturile - prin reducerea sporurilor şi altor beneficii, PNL trage un semnal de alarmă asupra calităţii actului de învăţământ.

Ieri am demonstrat acest lucru încă odată prin susţinerea moţiunii simple privind educaţia. Este modalitatea noastră, ca partid de opoziţie, de a sancţiona gravele derapaje ale Guvernului.

Este felul nostru de a spune că suntem alături de cadrele didactice aflate acum în pragul conflictului de muncă şi cerem urgent ministrului Andronescu să găsească soluţii pentru ca soluţionarea să fie urgentă şi în beneficiul elevilor.

Altfel, actualul guvern se face vinovat nu numai de incompetenţă şi nepăsare, dar şi de înşelarea aşteptărilor celor care au crezut în frazele frumoase enunţate pe parcursul campaniei electorale.

Domnul Titi Holban:

"Sistemul public de pensii din România - la pământ"

România se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte durabilitatea sistemului public de pensii, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a publicat un raport privind starea sistemelor publice de pensii din statele membre, dar şi privind efectele crizei financiare şi economice asupra sistemelor de pensii private. În ceea ce priveşte ţara noastră, Comisia prevede probleme majore pentru sustenabilitatea sistemului public de pensii, pe fondul evoluţiilor demografice.

Populaţia României este o populaţie îmbătrânită, fapt ce ridică problema durabilităţii sistemului public de pensii. Datele referitoare la rata de ocupare indică o rată de ocupare inferioară mediei europene (58,8%, comparativ cu 65,4% în 2007). În cursul ultimei perioade, rata de ocupare a lucrătorilor în vârstă a rămas relativ stabilă (41,4%), inferioară mediei europene (44,7%).

De asemenea, pensionarea anticipată, adoptată de ţara noastră ca soluţie la problema şomajului, a dus la explozia numărului de pensionari în sistemul public, numărul de contributori pentru fiecare pensionar scăzând îngrijorător, de la 3,43 în 1990 la numai 0,79 în 2003.

Populaţia şi-a exprimat deja încrederea în sistemul de pensii private, precum şi lipsa de siguranţă în legătură cu posibilitatea sistemului public de a oferi pensii decente în viitor. Dar ce a făcut Guvernul? A micşorat contribuţia pentru pilonul al II-lea de pensii la 2,0%. În zadar a încercat PNL-ul, prin amendamente la bugetul asigurărilor de stat, să menţină această contribuţie la 2,5%, conform prevederilor Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, astfel încât viitorii pensionari să nu mai depindă în continuare de sistemul public de pensii.

Astfel, somez Guvernul să vină cu anumite reglementări în ceea ce priveşte mărirea vârstei de pensionare, încurajarea ocupării pe piaţa muncii a persoanelor vârstnice şi creşterea perioadei minime de cotizare, astfel încât pensionările anticipate, munca la negru, îmbătrânirea populaţiei şi rata scăzută de ocupare a persoanelor în vârstă să nu mai afecteze, pe termen lung, sistemul public de pensii din România. De asemenea, să susţină sistemul de pensii private, ca alternativă la sistemul public de pensii pe viitor.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Guvernul Boc, o maşină a timpului"

Potrivit unui raport al Economist Intelligence Unit privind securitatea socială, riscul unor proteste sociale este foarte ridicat în România, fapt care influenţează negativ stabilitatea socio-politică din ţară. Economiştii străini ne avertizează, de asemenea, că odată cu adâncirea problemelor economice şi scăderea nivelului de trai, protestele sociale pot degenera în conflicte civile sau rebeliuni. Cele mai mari turbulenţe sociale din România, afirmă aceiaşi specialişti, au avut loc în perioade de mare declin economic, adică în anii '90.

Constat cu tristeţe că raportul acestor economişti străini oglindeşte în mare măsură realităţile socio-economice ale momentului, pentru că iată, România trăieşte aceste zile în stradă. Mânate de efectele nefaste ale crizei economice, dar şi înfuriate peste măsură de programele anticriză ale Guvernului Boc, care se dovedesc a fi o povară greu de suportat pentru cetăţenii acestei ţări, mai multe categorii sociale îşi manifestă nemulţumirea faţă de stângăcia cu care guvernanţii au înţeles să gestioneze criza economică, prin ample proteste. Profesorii, poliţiştii şi funcţionarii publici au ieşit ieri în stradă pentru a le bate obrazul celor de la Palatul Victoria, pentru că aceştia din urmă au hotărât să reducă considerabil numărul de sporuri ale bugetarilor. Pensionarii din toată ţara au anunţat că vor protesta public, în speranţa măririi punctului de pensie, iar sindicaliştii din agricultură prefigurează proteste de amploare dacă nu vor primi subvenţiile europene şi de la Ministerul Agriculturii.

În aceste condiţii, nu pot să nu remarc faptul că nepriceperea guvernului Boc, la fel ca o maşină a timpului, a anulat ultimii ani de construcţie economică a României, riscând să trimită ţara noastră înapoi în negura anilor '90, vreme în care programele economice dezastruoase au fost împletite cu ample mişcări sindicale, instabilitate politică şi cu măsuri drastice impuse de FMI.

Lansez, totodată, un semnal de alarmă Guvernului PSD+PD-L care, prin gestionarea ineficientă a economiei româneşti, riscă să transforme analogia vremurilor în care trăim cu dificila perioadă de tranziţie a României într-o crudă realitate. Pentru că, la fel ca acum 10-20 de ani, politicile economice actuale au un caracter de reacţie în faţa marilor categorii sociale şi nu unul proactiv, care să vină în întâmpinarea dorinţelor cetăţenilor României. La fel ca în trecut, ţara noastră rămâne, pentru a nu ştiu câta oară, la mila FMI pentru a trece cu bine criza economică, obligând astfel cetăţenii acestei ţări să suporte costurile unui împrumut neavenit. Şi aidoma perioadei de tranziţie pe care o credeam încheiată, guvernanţii acestei ţări se poartă ca şi cum ar conduce un stat neintegrat în Uniunea Europeană, lipsit de demnitate şi de puterea de a trece neasistat printr-o criză.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Reducerea semnificativă a numărului de taxe şi impozite, măsură venită în sprijinul mediului de afaceri"

În România există, în prezent, 558 de taxe si impozite de natură fiscală şi nefiscală, lucru relevat de o analiză realizată de Ministerul Finanţelor Publice. Astfel, la Ministerul Mediului sunt 102 taxe şi tarife, la MAI 50, la Ministerul Economiei 41, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii 40, Ministerul Agriculturii 37, Ministerul Sănătăţii 35, Justiţie 30, Agenţia Sanitar-Veterinară 29, Muncă 24, şi lista poate continua.

În calitate de parlamentar susţin ideea Guvernului de a reduce numărul de taxe şi tarife, mai ales că acest lucru mi-a fost solicitat şi de oamenii de afaceri vâlceni cu care am purtat discuţii asupra acestui subiect în ultimele luni.

Executivul a adoptat deja un memorandum cu privire la reducerea numărului de taxe şi tarife, urmând ca până în data de 15 aprilie ministerele să prezinte propunerile de anulare, reducere sau comasare a acestor taxe.

Conform analizelor făcute de specialişti, foarte multe dintre aceste taxe ne costă mai mult să le administrăm decât încasăm bani efectivi din punerea lor în practică. De ani de zile, autorităţile îşi propun să reducă semnificativ numărul taxelor şi impozitelor, însă până în acest moment nu au făcut aproape nimic, dar acum Guvernul Boc este decis să facă acest lucru.

De asemenea, Comisia Europeană a identificat în România cel mai mare număr de taxe din Uniunea Europeană, 113, solicitând reducerea semnificativă a numărului acestora, pentru combaterea birocraţiei şi ajutarea mediului de afaceri.

Această măsură este cu atât mai necesară având în vedere că un sistem fiscal stufos înseamnă şi creşterea economiei subterane, care nu contribuie cu nimic la buget, ci doar îi îmbogăţeşte pe unii dintre români, iar scoaterea la suprafaţă a economiei nefiscalizate reprezintă, în opinia mea, cea mai bună metodă de a creşte încasările la buget.

Sper ca după analiza ce se realizează în prezent cu privire la costurile şi beneficiile acestor taxe de grupul de lucru interministerial, constituit în acest scop şi format din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor şi ai celorlalte ministere şi instituţii implicate în gestionarea lor, să fie redus numărul acestora.

În concluzie, şi eu ca deputat în Parlamentul României sprijin iniţiativa Guvernului Boc de reducere a numărului de taxe şi tarife, lucru ce se va resimţi pozitiv asupra mediului de afaceri, ce trece, la fel ca şi România, printr-o situaţie dificilă.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Ce alegem pentru România? O analiză serioasă sau superficialitate şi risipă".

Este uşor sau poate prea uşor să stabileşti cu argumentele reale ale economiei globalizate că starea spre care ne îndreptăm are o singură cauză: criza financiară şi economică mondială, iar dezvoltarea noastră specifică ultimelor două decenii nu are nicio influenţă.

Analizând cu obiectivitate şi fără patimă raportul între dezvoltarea speculativă şi cea durabilă, constatăm că ponderea exagerată a dezvoltării speculative şi generarea unui consum bazat pe împrumut şi făcut în baza muncii zilei de mâine, care din păcate devine nesigură, a generat situaţia actuală în care producţia industrială a lunii ianuarie 2009 a fost cu 12,1% mai mică decât cea a lunii ianuarie 2008, iar creşterea şomajului majorează spectrul turbulenţelor sociale, riscurile cele mai mari dintre statele care au aderat la UE în 2004 şi 2007 fiind pentru Estonia, Letonia şi România, în această ordine.

Conform unui studiu al Institutului german ZEW şi Erste Group Bank, ne poziţionează în grupul statelor care au fost lovite dur de criza economică, şomajul este în urcare în multe din aceste ţări, iar multe vor înregistra o diminuare, în unele cazuri severă, a p.i.b. pe locuitor în acest an.

Una din agenţiile de evaluare financiară arată că se aşteaptă ca economia României să se contracte în 2009, având în vedere încetinirea exporturilor şi reducerea fluxurilor străine de capital, considerându-se că asocierea celor doi factori va forţa o reducere a deficitului de cont curent, ceea ce va duce la creşterea şomajului şi scăderea veniturilor bugetare.

Marile firme care acţionează pe piaţa românească afirmă că au anticipat o creştere a costului capitalului, dar nu şi gradul la care s-a ajuns. De asemenea, au anticipat devalorizarea leului, dar nu la acest nivel.

În acelaşi timp, firme de prestigiu, eficiente şi atractive, recunosc că, dacă criza financiară le-ar fi prins la nivelul actual acum patru ani, acestea nu ar fi supravieţuit.

În această situaţie, apare oportună discuţia asupra celui mai mare împrumut pe care-l angajează România în istoria sa. Situaţia dramatică în care ne găsim şi perspectiva alegerilor europarlamentare trebuie să determine o analiză responsabilă asupra situaţiei în care ne găsim. Nu se face acest lucru şi dorinţa de prezentare a unei strategii este blocată de interpretarea situaţiilor din perspectiva tăvălugului reprezentat de o forţă politică împotriva altei forţe politice.

Din acest motiv fac apel la formaţiunile politice şi chiar la colegii din PSD să realizeze analize serioase la nivelul judeţelor, regiunilor, în context european şi să se stabilească starea prezentă la noi pentru a o compara cu responsabilitate cu situaţia nivelului mediu european.

Din această comparaţie se poate stabili, prin proiectare bugetară multianuală şi prin utilizarea teoriei opţiunii publice, care sunt obiectivele concrete, mediul necesar realizării acestora, necesarul financiar, sursele care pot fi disponibilizate, beneficiarul acestora, modul în care sunt gestionate şi utilizate, raportul între România activă şi România inactivă şi rezultatul, în aşa fel încât dezvoltarea şi modernizarea să fie durabile şi să nu reprezinte etapele unei interminabile tranziţii.

Fără rezolvarea acestor probleme la nivel regional şi naţional, fără o strategie clară, consider că speranţele legate de efectele pozitive ale împrumutului de la FMI vor fi deşarte.

În situaţia în care unii au făcut averi din autostrăzi şi drumuri-expres care nu s-au realizat, consider că România contemporană este România izolată, este România neperformantă, este România condiţionată, este România amăgită, este România absurdului, este România extremelor, este România contrastelor, este România ameninţată, este România şantajată, este România celor uitaţi de aici şi de peste hotare, este România certurilor permanente, este România împărţită între cei mulţi şi nemulţumiţi şi cei puţini, la care mulţumirea se măsoară în mărimea banilor, este România olimpicilor care fac performanţe deosebite, este România în care a început să se construiască, este România în care au început să se preţuiască invenţiile, este România... Oare aşa să fie?

În acest moment se cere luciditate, profesionalism, concreteţe şi patriotism, în aşa fel încât rezolvările să nu depăşească în timp durata mai multor generaţii, iar efectele să fie deasupra mediilor europene.

Consider că există soluţii. Afirm cu optimism acest lucru, apreciind în mod deosebit analiza făcută pentru agricultură de ambasadorul Olandei la Bucureşti, Excelenţa Sa Jaap Werner.

Prezentând desfăşurarea acestui proces, început în Olanda acum 40 de ani, solicit ministrului agriculturii şi dezvoltării durabile gândire şi acţiune la următoarele aprecieri:

• Investiţiile în agricultură, fie ele locale sau străine, sunt esenţiale în momentul în care Guvernul intenţionează să dezvolte acest sector la potenţialul lui maxim, care este impresionant, dar foarte puţin exploatat. Principala problemă a sectorului agricol român este lipsa de organizare şi numărul ridicat de mici fermieri. Guvernul trebuie să încurajeze domeniul legislativ şi să-şi dea seama că numai sprijinirea micilor producători agricoli nu ajută la dezvoltarea agriculturii.
• Guvernul trebuie să încurajeze dezvoltarea unor activităţi alternative faţă de agricultură şi diversificarea surselor de venit din mediul rural. Fondurile UE sunt deja disponibile pentru astfel de proiecte.
• Numărul ridicat de fonduri UE destinate agriculturii ar trebui să fie un stimul important de a investi în agricultură. Anul trecut, din totalul de 1,4 miliarde de euro puse la dispoziţie de UE, agricultorii români au atras doar 5% în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Guvernul trebuie să fie sigur că instituţiile care administrează fondurile UE sunt operaţionale, de încredere şi că procedurile de aplicare sunt clare şi eficiente. Potenţialii investitori îşi pierd apetitul destul de repede, dacă se confruntă cu proceduri complicate, îndelungate, care implică tone de hârtii.

Înaintea bătăliilor electorale, marea majoritate a cetăţenilor pe care-i reprezint aşteaptă o altă abordare din partea Executivului, pentru a rezolva sau a începe rezolvarea problemelor de fond cu care România se confruntă.

Domnul Doru-Claudian Frunzulică:

"Criza economică; măsuri anticriză"

Criza economică actuală a fost declanşată de o criză financiară, în esenţă, provocată de un exces investiţional pe pieţele imobiliare şi bursiere, fiind asumate riscuri foarte mari în căutarea speculatorie a unui profit cât mai mare. Abuzul de credite de consum, speculaţii bursiere şi imobiliare au creat dezechilibre care au dus la o criză economică majoră.

Primele semne ale crizei apăreau pregnant în România în ianuarie 2008, când numărul de debitori rău platnici, în incidenţă de plată, mă refer la firme cu mari debite, crescuse faţă de ianuarie 2007 cu 77%. Au urmat alte semnale privind rău platnicii din rândul populaţiei, ajungându-se treptat la aproape 25% din numărul total de români debitori la bănci (-5 milioane de persoane).

Consumul a crescut în ultimii doi ani cu mult peste oferta internă de bunuri şi servicii. Am consumat cu 20 miliarde euro mai mult decât producem.

Din august 2008, economia românească a început să coboare constant, fluxul de valută ce venea din străinătate s-a redus brusc, exportul a scăzut, cererea de produse româneşti în zona euro a scăzut brusc, creditarea a avut de suferit, fabricile şi-au încetinit producţia, şomajul a început să crească.

Cu toate acestea, în octombrie, noiembrie, decembrie 2008 s-au făcut cheltuieli guvernamentale de miliarde euro - din păcate nu în investiţii, dar în bunuri şi servicii, cheltuieli de personal. Deficitul bugetar anunţat de 2% a ajuns deocamdată la 5,3% din p.i.b.

Ne aflăm în criză economică, nu am intrat încă în recesiune. Un program iniţial anticriză al Guvernului a fost inclus în bugetul de stat şi adoptat odată cu legea bugetului de stat. În esenţă, pe scurt, cele mai importante măsuri, este vorba de 2% din buget acordat investiţiilor - 10,2 miliarde euro, neimpozitarea profitului reinvestit începând cu primul trimestru din 2009, capitalizarea CEC şi EximBank, crearea Fondului de contragarantare a creditelor pentru i.m.m.-uri şi capitalizarea Fondului, simplificarea legislaţiei privind licitaţiile publice, continuarea Programului "Rabla", pensia socială minimă de 350 lei etc.

Cu toate măsurile luate de un guvern sau altul, această criză se amplifică pe plan internaţional. Antidot minune şi o formulă standard nu există. Au apărut foarte multe zvonuri, scenarii, declaraţii contradictorii publice, inclusiv ale unor oameni politici.

Guvernul, din câte se vede, încearcă să ia anumite măsuri din mers să se adapteze situaţiei în continuă schimbare:

• s-a dat ordonanţa privind reabilitarea termică a blocurilor;
• s-a modificat Legea achiziţiilor publice, şi anume: termene de licitaţie - de la 90 la 30 zile; taxa de timbru 2% în contestaţiile în instanţă; termene precise şi scurte în instanţă;
• simplificarea documentaţiei şi reducerea termenelor privind accesarea de bani europeni;
• auditarea programelor operaţionale sectoriale (doar unul era auditat la sfârşitul anului 2008);
• programe cu grafice clare de absorbţie a fondurilor comunitare (30 miliarde în anii următori);
• se lucrează la Legea salarizării unice, la eficientizarea şi creşterea performanţelor aparatului guvernamental;
• miniştrii trebuie să vină cu propuneri de restructurare, comasare sau desfiinţare a unor agenţii.

Dialogul şi negocierile cu partenerii sociali au început bine şi mai multe măsuri propuse de aceştia se regăsesc în acţiunea Guvernului. Discuţiile cu partenerii sociali trebuie instituţionalizate şi personal cred că un pact sau acord de solidaritate economico-socială este absolut necesar în aceste vremuri de criză, iar aici ministrul muncii şi al finanţelor trebuie să joace un rol determinant. Aşa cum nicio bancă din lume nu rezistă dacă toţi creditorii vor banii în aceeaşi zi, tot aşa va fi extrem de greu de negociat cu toţi nemulţumiţii în acelaşi timp. Cred că trebuie să facem un apel la responsabilitatea tuturor. Să nu mărim artificial presiunea psihologică privind subiectul crizei şi să creăm şi o criză emoţională în paralel.

Programul anticriză al PSD este finalizat - urmează să fie discutat în coaliţia de guvernământ şi cu societatea civilă. Creşterea economică se bazează pe trei mari acţiuni: investiţii, export, consum. Guvernul trebuie să vină cu un program bine structurat, bazat pe stimularea prioritară a unor sectoare economice, mai ales a acelora cu efect multiplicator în economie, şi mă refer în primul rând la construcţii, industria auto, agricultură, industria IT:

• reducerea numărului de taxe şi impozite - sunt peste 400, inclusiv parafiscale;
• program de protejare a puterii de cumpărare a populaţiei;
• strategie de creştere a productivităţii şi competitivităţii producţiei industriale şi a exporturilor (subvenţii);
• repornirea creditării economice;
• majorarea avansurilor la 40% la granturile obţinute de i.m.m.-uri.

Subiectul împrumutului extern: constatăm că în reuniunea de lucru a Comitetului interministerial pentru asigurarea finanţării externe recent creat, guvernatorul Băncii Naţionale a prezentat necesarul de finanţare externă. Guvernatorul a subliniat necesitatea unei finanţări externe cu caracter preventiv. Finanţarea este necesară, în primul rând, pentru susţinerea cursului leului în nişte parametri acceptabili.

Se discută cu Comisia Europeană, cu Banca Mondială, cu BERD şi FMI. Important să se discute urgent şi cu BEI, ce are un program de 30 miliarde de euro până în 2011 de susţinere a i.m.m.-urilor în condiţii foarte bune; România ar putea atrage 2-3 miliarde euro prin acest program.

În acelaşi timp, trebuie subliniat că un acord cu FMI nu poate fi acceptat în orice condiţii. România este acum membru al UE, NATO şi are parteneriate strategice cu SUA, Marea Britanie, Franţa, parteneriat special cu Italia şi Spania, negociem un parteneriat strategic cu Germania. Nu vom putea fi de acord cu un acord ce va pune în pericol angajamentele pe care ni le-am luat faţă de cetăţenii acestei ţări. Un asemenea acord, care ar putea îmbunătăţi ratingul de ţară al României şi da un semnal pozitiv investitorilor, trebuie negociat transparent, iar implicaţiile lui trebuie prezentate clar şi discutate în prealabil cu toţi factorii societăţii româneşti.

După cum se observă în toată lumea, capitalismul neoliberal îşi trăieşte ultimele clipe, este momentul să analizăm care este tipul de societate şi economie de piaţă care s-ar potrivi cel mai bine ţării noastre - se vede foarte clar, peste tot, că este nevoie de intervenţionismul masiv al statelor în economie.

Un eventual răspuns trebuie să se bazeze neapărat pe solidaritate, pe echilibru, eficienţă, dreptate, prosperitate şi toate acestea sunt, în primul rând, valori social democrate.

Domnul Ion Burnei:

În lumina obiectivelor prioritare, stabilite prin Programul de guvernare pentru perioada 2009-2012, Executivul a decis, printr-o ordonanţă de urgenţă, instituirea pensiei sociale minime, în scopul reducerii sărăciei şi ameliorării standardului de viaţă al unei largi categorii de cetăţeni, în speţă pensionarii cu venituri reduse.

Personal, consider că măsura este nu doar bine-venită, ci mai mult decât necesară, în condiţiile actualei crize economice globale, când nivelul unor venituri din sistemul public de pensii se situează încă sub cuantumul capabil să permită vârstnicilor defavorizaţi să-şi mai acopere unele neajunsuri.

Iniţiativa Guvernului, adoptată în condiţiile economice grele prin care trece România, ca mai toate ţările lumii, urmăreşte să asigure un venit minim de subzistenţă, să încurajeze solidaritatea socială cu persoanele cele mai vulnerabile şi să evite, astfel, excluderea socială a unei însemnate părţi din beneficiarii sistemului de pensii.

Potrivit prevederilor ordonanţei de urgenţă, începând cu data de 1 aprilie 2009 nivelul pensiei sociale minime garantate va fi de 300 de lei, iar din această toamnă, de la 1 octombrie, de 350 de lei.

Începând din anul 2010, nivelul pensiei sociale minime garantate se stabileşte anual, prin Legea bugetului de stat şi poate să fie majorat doar prin legile de rectificare a acestuia, în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare existente. Beneficiază de prevederile recentei ordonanţe de urgenţă persoanele din sistemul public de pensii, cu domiciliul în România, indiferent de data ieşirii la pensie, dacă nivelul acesteia, convenit sau aflat în plată, se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate.

În cazul persoanelor care beneficiază de pensie de urmaş, pensia socială minimă garantată se acordă fiecărui urmaş în parte. Introducerea pensiei sociale minime garantate trebuie apreciată, în mod unanim, ca o măsură înţeleaptă, profund umană, ca un demers de solidaritate cu semenii noştri defavorizaţi.

Din păcate, în condiţiile crizei economice actuale, care deteriorează puternic şi rapid nivelul de trai al oamenilor, pensia socială minimă garantată nu este în măsură să amelioreze lipsurile imense cu care se confruntă o mare parte a pensionarilor decât într-o foarte mică parte.

Este adevărat, cei care au primit pensii mai mici de 300 de lei, au avut contribuţii mai reduse decât cei care beneficiază astăzi de pensii mai mari. Înainte de a ne prevala de corelările reale, referitoare la stabilirea cuantumului pensiei pentru fiecare categorie de cetăţeni care îşi încetează activitatea lucrativă la o anumită vârstă, trebuie să privim şi sufleteşte către semenii noştri defavorizaţi, care sunt obligaţi să trăiască sub pragul supravieţuirii.

În al doilea rând, dacă vorbim de o solidaritate mai mare, mai ales pe timp de criză, atunci trebuie să acţionăm pentru a găsi o soluţie eficientă în vederea ridicării nivelului pensiei minime garantate, fie prin crearea unui fond special, din resurse bugetare, fie din contribuţii benevole ale celor care se bucură de un trai îmbelşugat. Numai aşa se va putea evita cu adevărat excluderea socială a unei părţi însemnate de vârstnici din sistemul public de pensii.

Domnul Viorel Arion:

"România are nevoie de un acord financiar cu FMI"

Semnarea acordului cu Fondul Monetar Internaţional va aduce "infuzia de credibilitate" necesară României, în actualul context internaţional. Imaginea unui mediu de afaceri viabil se face pe baza certificatelor de bună purtare emise de către diferite instituţii internaţionale.

Un acord cu FMI ar ajuta România să obţină, pe lângă avantajele inerente care vor veni din obţinerea unui credit avantajos, şi o imagine de siguranţă şi un plus de încredere din partea investitorilor străini şi a reprezentanţilor mediului de afaceri interni şi externi.

Fondul Monetar Internaţional a fost înfiinţat în 1944 şi este practic o casă de ajutor reciproc cu 184 de ţări membre. Fiecare stat în parte cotizează cu o anumită sumă, dar se şi poate împrumuta în caz de nevoie.

România a devenit membru FMI în 1972 şi în momentul de faţă deţine "în cont" 1030,21 Drepturi Speciale de Tragere. FMI a recunoscut într-un raport publicat în 2004 că a greşit mult în relaţia cu România, insistând pe stabilitate macroeconomică şi ignorând reformele structurale. Totuşi, Fondul a avut o contribuţie foarte importantă la stabilizarea macroeconomică a României.

Ţintele acordului cu FMI sunt întărirea rezervelor BNR, deblocarea creditării şi recâştigarea încrederii externe. Un obiectiv-cheie al acordului care ar putea fi încheiat cu FMI îl constituie reluarea creditării prin eliberarea de către BNR a unei părţi din rezervele minime obligatorii constituite de bănci în valută, sumele restituite urmând a fi compensate cu bani de la Fond, astfel încât rezerva valutară să nu fie afectată.

Condiţiile de acordare a unui împrumut extern, negociate în prezent de România cu FMI şi Comisia Europeană, pentru reducerea cheltuielilor şi creşterea veniturilor, vor fi aplicate gradual, într-un interval de 3-6 ani.

Guvernul nu va dispune, în urma negocierilor cu FMI şi CE, reducerea salariilor de bază şi a pensiilor, aşa cum s-a întâmplat în Letonia şi Ungaria, şi nici măsuri împotriva sistemului de protecţie a familiilor cu venituri reduse.

România nu se poate împrumuta de pe piaţa privată, în acest moment, datorită conjuncturii economice internaţionale, iar alte surse de finanţare nu există. În cazul Ungariei, analiştii au remarcat o remediere foarte rapidă a percepţiei de risc pe plan extern după intervenţia în comun a Comisiei Europene, FMI şi Băncii Centrale Europene.

Astfel, deşi se confruntă cu dezechilibre financiare mult mai mari decât noi, ţara vecină nu a fost retrogradată din categoria ţărilor cu risc scăzut pentru investiţii, sprijinul primit şi condiţionările FMI de întărire a politicii fiscale şi salariale fiind considerate o garanţie suficientă pentru evitarea unor retrageri masive ale capitalului străin.

Iată de ce un acord bine negociat cu reprezentanţii FMI poate să confere României o percepţie favorabilă în mediile de afaceri internaţionale şi poate să îi asigure premisele unei bune gestionări a situaţiei de criză pe care o traversăm.

Domnul Ioan Stan:

Mărturisesc, pentru a fi conform proverbului "pe jumătate iertat", mărturisesc, deci, că mă inundă o stare de emoţie lacrimogenă la vederea şi auzirea unora dintre declaraţiile pe care onor personaje marcante ale vieţii noastre politice le fac în media. Au unii dintre confraţii noştri un talent de a impresiona publicul consumator de telenovelă ce nu s-a văzut!

Te privesc de la înălţimea responsabilităţilor pe care s-au luptat să le capete, cu superioară înţelegere pentru sărmana ta capacitate de pricepere a luptei pe care o duc spre binele şi propăşirea naţiei. Îţi explică pe un ton suav şi condescendent, menit să-ţi adoarmă orice rămăşiţă de vigilenţă, ce trebuie să faci tu şi ai tăi, numai tu şi-ai tăi, ca să-i fie în sfârşit bine poporului trăitor pe plaiuri mioritice. Fac, în aparent blândul exerciţiu oratoric, pauze menite să-ţi inducă impresia unei profunde preocupări vizavi de tema expozeului. Se opresc şi chiar tac "adânc", aşa cum spune un glumeţ amic de-al meu, spre a-ţi lăsa chipurile timp să te pătrunzi de înţelepciunea demersului prestat fără ostenire de chiar domnia sa. Ba îşi mai scot şi ochelarii şi aţintesc asupra ta o privire pervers-blândă menită să te trimită direct la păşune, unde de fapt crede glăsuitorul că ţi-este locul.

Ar trebui să fiu cinstit până la capăt şi să recunosc faptul că eu, în felul meu abrupt de direct, n-aş fi în stare de o atare performanţă, ba chiar m-aş considera obligat să nu ameţesc auditorul-ţintă cu aşa tămâieli! În felul meu deci, aş crede că vorbind de "sănătatea coaliţiei", din respect pentru ascultători, dacă pentru adevăr ar fi prea mult, ar trebui să precizez dacă "sănătatea" cu pricina mă interesează doar la nivelul unui anumit eşalon.

Cu alte cuvinte, şi ca să citez acelaşi vorbitor, mă interesează "reconfigurarea alianţelor politice în teritoriu" doar acolo unde nu am majoritatea asigurată şi mi-ar fi tare dragi voturile aliaţilor. Acolo unde, de bine, de rău, am bătut palma, chiar cu adversari ai alianţei, nu mă interesează "reconfigurarea"!

Sunt convins că aţi priceput că este vorba despre baştina mea iubită, judeţul Suceava şi municipiul Fălticeni, unde la nivel judeţean aliaţii noştri ne-ar vrea "reconfiguraţi" pentru "sănătatea coaliţiei", iar la nivel municipal n-avem decât să aşteptăm reconfigurarea că o veni ea când o avea timp!

Şi vă rog să mă credeţi când vă spun ce v-am spus, pentru că n-am de gând să-mi scot ochelarii şi să vă privesc cu milă în timp ce voi tăcea "adânc"!

Domnul Petru Movilă:

"Basarabia este în inima noastră!"

Au trecut 91 de ani de când Basarabia s-a unit cu România. Dar au trecut, de asemenea, şi 69 de ani de când Basarabia a fost pierdută de România în împrejurări interne şi internaţionale dramatice.

Încă putem simţi emoţiile din acea zi de 27 martie când a fost citită Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România, conform căreia Sfatul Ţării declara: "Republica Democratică Moldovenească în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldavii, în puterea dreptului istoriei şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama România".

Un pas important pentru istoria Moldovei şi a României. Un pas important care nu ar trebui niciodată uitat. După o lungă ocupaţie rusească, glasul românilor de dincolo de Prut s-a făcut auzit.

Actul istoric de la 27 martie 1918 nu este altceva decât continuarea firească a ceea ce s-a întâmplat pe 24 ianuarie 1859 şi începutul unificării României Mari, culminată cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Chişinăul va rămâne în conştiinţa românilor ca locul de unde a pornit Marea Unire.

Rămâne însă un gust amar acum, la acest ceas aniversar, pentru că Basarabia nu mai este lângă noi. A fost sub ocupaţie rusească, iar acum se zbate sub influenţa rusească. Istoria nu face compromisuri. Cel de-al doilea război mondial a "sărăcit" România de mai multe teritorii. Dusă a fost Basarabia, dusă a fost Bucovina.

Cu speranţa că aceste nedreptăţi vor fi reparate într-un viitor nu prea îndepărtat, cu recunoştinţă şi smerenie faţă de cei care au luptat pentru întregirea neamului nostru, doresc să citez din versurile celui care a fost marele poet al Moldovei, Grigore Vieru: "Ridică-te Basarabie/Trecută prin foc şi sabie/Bătută ca vita pe spate/Cu biciul legii strâmbate/Cu lanţul poruncitoarelor strigăte/Ridică-te, ridică-te, ridică-te".

Domnul Mihai Doru Oprişcan:

"Avem fonduri europene, ce facem cu ele?"

Declaraţia mea politică se referă la modul dezastruos în care sunt accesate în teritoriu fondurile europene.

Actualul Guvern şi-a stabilit ca prioritate atragerea de fonduri europene. Ne-am fixat şi un obiectiv important: 3 miliarde de euro pe care să îi accesăm prin proiectele din acest an. Cu alte cuvinte, ne-am angajat la o sumă de 20 de ori mai mare decât cea de anul trecut. Cum vom reuşi să ne respectăm promisiunea?

Deşi la nivel central au fost dispuse măsuri clare care să faciliteze absorbţia de fonduri europene, în teritoriu nu s-a schimbat nimic. Primarii, mai ales cei nou-aleşi, habar nu au de posibilităţile şi facilităţile de finanţare. Informaţia trece foarte greu bariera capitalei, site-urile care ar trebui să ofere date prompte, nu sunt actualizate. Românii interesaţi de aceste fonduri nu ştiu unde şi cui să se adreseze. În cel mai fericit caz, remarcaţi ghilimelele, aceşti oameni ajung pe mâna unor funcţionari birocraţi care le vorbesc în termeni abstracţi. Pe de altă parte, ritmul lent în care sunt schimbaţi şefii de agenţii din teritoriu, afectează negativ activitatea acestor instituţii.

Vă ofer un singur exemplu în acest sens. La Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Mureş pe măsura 1.1.2 privind facilitarea accesării de fonduri pentru tinerii care vor să se stabilească în mediul rural, au fost depuse doar două proiecte. Asta deşi în cadrul ultimei sesiuni de depunere de proiecte, încheiate recent, existau sume disponibile pentru aproximativ 100 de proiecte. Aceeaşi situaţie dezastruoasă s-a înregistrat şi pentru proiectele depuse pentru măsurile 1.4.1 şi 1.4.2.

Aşadar, dacă măsurile luate la centru pentru facilitarea absorbţiei de fonduri europene nu sunt propagate eficient şi în teritoriu, vom asista la un eşec total. Ne dorim asta? În mod cert, nu.

Trebuie să ne concentrăm, deci, pe accelerarea transmiterii la nivelul instituţiilor din judeţe a tuturor măsurilor pe care le dispunem aici, în Bucureşti. Asta cu atât mai mult cu cât aceste finanţări nu trebuie privite doar ca surse de prosperitate economică, ci şi ca metode extrem de eficiente de combatere a şomajului în mediul rural.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Reforma sectorului energetic - consumatorii jefuiţi"

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la data de 01.01.2007, constatăm că pe piaţa de energie electrică sunt încălcate reglementări comunitare referitoare la dreptul consumatorului de a alege în mod liber furnizorul (producătorul) şi libera concurenţă.

Această situaţie a apărut înainte de aderarea la Uniunea Europeană, dar numai după data de 01.01.2007 putem vorbi de încălcarea directivelor.

Complicitatea autorităţilor şi a unor operatori din sector cu grupuri de interese nelegitime (ca să fiu elegant) a făcut atât clienţii, cât şi sectorul energetic să înregistreze mari prejudicii.

Pe de o parte, am asistat la privatizarea profitului dar şi la falimentarea unor operatori din sector, fenomene determinate de modul în care autorităţile au înţeles să reglementeze piaţa de energie electrică, iar pe de altă parte, au fost prejudiciaţi clienţii finali prin faptul că au fost şi sunt obligaţi să plătească facturi la energia electrică din ce în ce mai mari.

Legislaţia din România dă dreptul clientului de energie electrică, din punct de vedere teoretic, de a-şi alege în mod liber atât furnizorul cît şi producătorul. Este valabilă această afirmaţie în realitate?

Afirm cu toată tăria că nu, deoarece începând cu anul 2000 avem încheiate contracte de vânzare-cumpărare de energie electrică ce nu respectă libera concurenţă şi dreptul clienţilor eligibili de a-şi alege în mod liber furnizorul, respectiv, producătorul.

Doresc să pun în evidenţă faptul că, toate contractele de vânzare-cumpărare de energie electrică, inclusiv actele adiţionale încheiate de către unii producători, cu aşa-zişii "băieţi deştepţi", sunt încheiate în baza unui regulament din 2 iunie 1999 care nu respectă legislaţia naţională şi comunitară.

Oare autorităţile să nu fi aflat că am intrat în mileniul III, că am aderat începând cu 01.01.2007 la Uniunea Europeană sau că legislaţia naţională a evoluat?

Revenind la problemele clienţilor de energie electrică, constatăm că acestora li se aduc prejudicii datorate modului în care a fost organizată şi a funcţionat piaţa de energie electrică.

În opinia mea, pentru a respecta pe deplin dreptul clientului de energie electrică de a-şi alege în mod liber furnizorul, respectiv producătorul, este necesar să fie luate cel puţin următoarele măsuri: 1. desfiinţarea contractelor încheiate în mod netransparent şi ilegal; 2. tranzacţionarea întregii cantităţi de energie electrică prin oferta publică la bursă, cu excepţiile prevăzute de lege. Am în vedere producerea de energie electrică în cogenerare de înaltă eficienţă şi/sau producerea de energie electrică pe bază de resurse regenerabile care intră cu prioritate pe piaţă.

Rămânând în zona clienţilor de energie electrică vreau să remarc faptul că la data de 01.07.2007 România avea obligaţia să definească statutul clientului vulnerabil.

Apreciez că, în categoria clienţilor vulnerabili ar trebui să intre consumatorul casnic care din motive economice nu poate să-şi plătească în parte sau în totalitate contravaloarea facturii la energie electrică şi clienţii din categoria i.m.m.-urilor cu o cifră de afaceri de până la 10 milioane euro şi până la 50 de angajaţi.

În egală măsură susţin ca pentru clienţii care nu-şi exercită dreptul de a-şi alege în mod liber furnizorul, respectiv producătorul, tranzacţionarea cu energie electrică să se realizeze în condiţii reglementate, iar pe teritoriul României să nu avem tarife diferenţiate la aceeaşi categorie de clienţi.

În privinţa operatorilor de reţea care funcţionează în condiţii reglementate vreau să remarc şi aici nevoia de a revizui toate reglementările, dar mai ales să se clarifice instrumentele care stau la dispoziţia autorităţilor în vederea obligării operatorilor să presteze un serviciu public de calitate.

În acelaşi timp, se impune ca autorităţile să trateze nediscriminatoriu operatorii de reţea indiferent de cine este acţionar majoritar (vezi situaţia ratei reglementate a rentabilităţii care este de 10% la operatorii cu capital privat şi de 7% la operatorii cu capital de stat datorită riscului de ţară).

În legătură cu comportamentul producătorilor şi modul în care au înţeles autorităţile să reglementeze acest aspect, subliniez faptul că, pe lângă problemele create de apariţia "băieţilor deştepţi", înregistrăm falimente provocate de către autorităţi prin stabilirea unor preţuri şi tarife care nu ţin cont de realitate şi care, de fapt, favorizau existenţa contractelor încheiate în mod netransparent.

În toţi aceşti ani, s-a vorbit despre faptul că liberalizarea pieţei de energie electrică reprezintă o soluţie care vine în avantajul clientului, datorită ideilor de competiţie, transparenţă, nediscriminare. În realitate clienţii de energie electrică au fost şi sunt jefuiţi în mod sistematic, sectorul energetic este decapitalizat şi ceea ce este mai grav este faptul că se pune în pericol siguranţa sistemului energetic cu consecinţe grave asupra siguranţei naţionale.

Ca o concluzie aş sublinia faptul că în momentul de faţă se impune adoptarea de reglementări în concordanţă cu reglementările comunitare şi crearea mecanismului de piaţă pentru a aduce beneficii clienţilor şi să ofere perspective la dezvoltarea sectorului energetic.

Domnul Radu Costin Vasilică:

În ultimele zile a fost adusă în atenţia opiniei publice o realitate tulburătoare, cunoscută, însă prea des trecută cu vederea. De prea multă vreme în România se întâmplă lucruri care ridică mari semne de întrebare în legătură cu existenţa statului de drept şi respectarea regulilor acestuia.

Lumea interlopă autohtonă a ajuns să fie foarte bine organizată, desfăşurând, în dispreţul legii, activităţi de genul bătăilor de stradă între diferitele bande rivale, asasinate la comandă, răpiri, trafic de droguri, de arme şi de persoane, tâlhării sau jafuri, adesea în conexiune cu anumiţi politicieni şi cu unii reprezentanţi ai organismelor de stat. Extrem de îngrijorătoare este mai ales încrengătura de interese şi de compatibilităţi a justiţiei şi a poliţiei cu infractorii şi cu crima organizată.

Cu toţii auzim despre judecătorii care au condamnat oameni pe nedrept, iar despăgubirile ulterioare pe care le-au cerut victimele le-am plătit noi toţi; auzim din ce în ce mai des despre infractori prinşi de poliţie în flagrant şi eliberaţi a doua zi de judecători pe motiv că nu prezintă pericol social sau că nu sunt probe suficiente, deşi acest lucru sfidează realitatea şi bunul simţ. Aflăm despre judecătoare ai căror soţi sunt traficanţi de carduri de credit furate sau afacerişti evazionişti, despre odraslele de judecători şi procurori care îşi terorizează semenii prin comportamentul lor antisocial, fiind beneficiarii protecţiei prost înţelese a părinţilor lor. Aflăm că, deşi comit fapte pedepsite cu ani grei de puşcărie, zeci de infractori periculoşi continuă să se bucure de libertate cu acordul unor magistraţi, fără niciun temei legal.

Grupurile infracţionale au devenit puternice şi au ajuns să controleze viaţa comunităţilor, mai ales din cauza atitudinii tolerante manifestate în ultimii ani de către poliţişti, procurori şi judecători. Constatând că "oamenii legii" nu întreprind mai nimic împotriva lor, interlopii au prins curaj, anumite zone din România devenind scena unor operaţiuni infracţionale, adesea sângeroase. Prin ameninţări şi şantaj, aceştia pretind taxe de protecţie şi îşi delimitează zonele de influenţă, în dispreţul legii şi al oamenilor oneşti.

Din păcate, infracţiuni grave precum: tentative de omor, jafuri, tâlhării, sechestrări de persoane, tortură, şantaj, furturi în serie, proxenetism, vătămare corporală gravă, distrugere calificată, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, pentru care procedura penală prevede măsura arestării preventive - din cauza pericolului social ridicat pe care îl prezintă făptuitorii - nu se soldează cu arestarea unor infractori care, beneficiind de o clemenţă greu de înţeles din partea magistraţilor, sunt lăsaţi în libertate.

Culpabilizarea "sistemului" a fost întotdeauna o motivaţie la îndemână, însă nu atât sistemul, cât anumiţi oameni care îl populează poartă o parte importantă a vinovăţiei privind aceste decizii aberante. Explicaţiile acestora nu pot fi găsite decât în corupţia şi incompetenţa unora dintre oamenii puşi tocmai să vegheze la respectarea regulilor statului de drept.

Aceste interpretări abuzive sau "interesate" ale legii au condus la situaţii cel puţin bizare, în care membrii unor clanuri infracţionale periculoase, acuzaţi de fapte săvârşite cu violenţă, sunt puşi rapid în libertate de către judecător, în timp ce câteva bătrâne sunt aruncate în puşcărie pentru litigii funciare minore.

Este nevoie de abordări unitare ale fenomenelor menţionate, de interpretări similare ale aceloraşi legi. Este nevoie de o mai mare responsabilitate în judecarea acestor măsuri ce au drept scop prevenirea recidivării unor fapte antisociale şi, implicit, creşterea gradului de securitate a cetăţeanului. Magistraţii trebuie să înţeleagă că nivelul de siguranţă publică, inclusiv a lor, este afectat prin luarea unor astfel de decizii aberante privind eliberarea unor infractori periculoşi, capabili de repetarea faptelor grave comise anterior.

Cu speranţa normalizării sistemului juridic şi de ordine publică din România, vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră.

Domnul Ion Stan:

"Moştenirile guvernării - expresie a crizei ca doctrină politică a aleşilor poporului român"

În ciclul declaraţiilor politice, "Criza ca doctrină politică a aleşilor poporului român", astăzi doresc să vă prezint, sub forma unei încercări de pamflet, strategia secretă a unei guvernări sub care "economia a duduit", precum motoarele motocicletelor retro din colecţia unui fost prim ministru, iar bunăstarea naţiunii a crescut până la transformarea în contrariul ei, recesiunea, lăsate ca moştenire a succedanţilor la administrarea treburilor publice ale ţării.

Când mai Marele Cancelar Cezaro-Crăiesc şi-a văzut visul împlinit, adică liber să împartă guvernarea doar cu amicii şi agenţii prietenilor săi de afaceri de la Budapesta, a angajat o consultanţă externă prestigioasă pentru formarea echipei sale ministeriale.

Consultantul politic a angajat, la rândul său, subanteprenori experţi autohtoni de la Departamentul Naţional Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate şi a solicitat evaluările serviciilor de informaţii cu privire la profilul naţional al eşantioanelor de politicieni vizavi pentru principalele portofolii ministeriale.

În urma confruntării draftului recomandărilor consultanţei cu sondajele de opinie privind opţiunile contribuabililor guvernanţi, a rezultat strategia secretă a unei guvernări de mare succes. În esenţa ei, strategia lua în consideraţie declaraţiile oficiale, de la cel mai înalt nivel, privind amploarea necontrolată a corupţiei instituţionalizate în toate structurile politice ale puterii şi administraţiei şi sugera că este nevoie de un guvern de sacrificiu, capabil să lupte, până la ultima suflare, cu toate racilele politico-sociale, economice şi morale generate de corupţie. Un astfel de sacrificiu le incumbă viitorilor miniştri şi greaua şi ignobila povară de a prelua toate activele şi pasivele corupţiei din România, inclusiv conexiunile transnaţionale asupra lor.

Un asemenea sacrificiu nu putea fi impus, pur şi simplu, ca o sarcină de partid. Era nevoie să se solicite voluntariatul celor gata să accepte ideea că dacă vor concentra întreaga corupţie doar în mâinile lor, nimeni altcineva nu va mai corupe şi nici nu va mai putea fi corupt în România. Apoi, la sfârşit de mandat, ei se vor încolona cuminţi pe rând pentru spovedanie la DNA şi reculegere la chiliile Penitenţei Rahova. După ei ţara va fi spălată ca după potop, iar vistieria săracă, dar curăţată pentru mulţi ani înainte.

Voluntarii şi-au introdus CV-urile într-o urnă, din care o comisie, absolut independentă, formată din experţi japonezi, a extras titularii ministerelor. A rezultat următoarea listă a ministeriabililor:

1. Prim-ministru: Fură-tzara Ku-totu
2. Ministerul Finanţelor - Baga-bany La bayatu
3. Ministerul Apărării - Ya-shpaga Shi-dute
4. Ministerul de Interne - Undey-pliku Ka-te-sparg
5. Ministerul Justiţiei - Tot-ku-mita Ma-deskurk
6. Ministerul Dezvoltării - Nu-fury-tu Fur-yo
7. Ministerul Economiei - Yo-pap-numay Kiolanu
8. Ministerul Transporturilor - Wino-akuma Ku-o-suma
9. Ministerul Mediului - Nimika Nuy-a-moka
10. Ministerul Administraţiei - Wrey-postu Day-banu
11. Ministerul Sănătăţii - Latru-kasa Wi-ku-shpaga
12. Ministerul Educaţiei - Skimba-ley In-paray

Fericit de aşa componenţă a cabinetului, primul ministru le-a aprobat miniştrilor fişele posturilor, organigramele ministerelor, şi-a tras partea sa de agenţii, dintre cele mai grase, l-a pus pe Marele Său Sfetnic şef peste ele, a lăsat treburile ţării în seama oligarhilor de toate culorile, mogulilor presei şi analiştilor politici, iar Excelenţa Sa Domnul Premier şi-a asigurat prezenţa la marile evenimente mondene internaţionale. Sacrificiu pentru imaginea ţării.

Nu facem parte dintre cei care ar putea să dea crezare că ţara a scăpat de toate nenorocirile guvernării trecute. Proastele exemple sunt nu numai tentante, asemenea fructului oprit, ci şi contagioase.

Imperfecţiunile de filozofie, concept şi practică ale noului sistem electoral au adus în realitatea politică a României mileniului trei, sechele ale autarhismului provincial de ev mediu, în care firava putere politică centrală era permanent ameninţată de orgoliile prinţilor, ducilor, conţilor, baronilor şi baroneţilor din cuprinsul regatului.

Pe unii dintre noii înnobilaţi i-a văzut o ţară întreagă cum se îngrămădeau, şi cu ce pretenţii, la împărţirea tortului puterii. Împărţire care încă nu s-a terminat. Şi asta nu-i a bună. Dimpotrivă, este un semn rău prevestitor.

Unii dintre aleşii "uninominalului", aşa cum aflăm din presa mondenă, sunt faliţi. Campania electorală i-a obligat la împrumuturi, la amaneturi şi la întinsul mâinii la cămătarii lumii interlope. Şi cămătarii mafiilor au dat banii. Mulţi bani. Bani negri, care să li se întoarcă înzeciţi şi albiţi. De unde să li se întoarcă aceşti bani? Din indemnizaţiile şi salariile noilor aleşi ori înalţi demnitari? Astea nu le ajung unora nici de bacşiş. Atunci, de unde? Din vistieria statului, din afacerile cu statul, din traficarea influenţei politice, din atribuirea de contracte fără licitaţii, din trucarea licitaţiilor, acolo unde acestea nu pot fi evitate, din scutiri şi returnări ilegale, din favoruri şi protecţionisme politice plătite, din lobby infracţional pentru legi cu dedicaţie.

Să nu ne ferim de recunoaşterea acestor racile. Ele au fost, sunt şi încă vor fi caracteristice realităţilor politice, de la noi sau de aiurea. Vor dăinui atâta vreme, cât nu vom vorbi deschis despre ele.

Cred că este de datoria noastră, chiar şi numai ca simpli şi permanenţi contribuabili, să îndrituim autorităţile publice competente a opera cu mijloace de investigare secrete să urmărească, cu vigilenţă, probitate, imparţialitate şi devotament faţă de interesul public al cetăţeanului, nu întotdeauna concordant cu al politicienilor, unii frecvent migratori, deci incapabili de a avea idealuri şi a fi loiali nici măcar propriilor opţiuni, cine şi în ce condiţii vor fi beneficiarii contractelor şi finanţărilor din bani publici, de unde şi cum îşi vor recupera cămătarii interlopi investiţiile făcute în înnoirea clasei politice româneşti.

La vremuri de criză, gândire şi acţiune politică de criză. De vreme ce, în numele crizei, partidele îşi sacrifică până şi doctrinele prin care şi-au câştigat identitatea şi încrederea electoratului român. Un electorat tot mai redus numericeşte şi care cu greu mai exprimă adevăratele vocaţii politice ale opoziţiei mute, ca marea înaintea furtunii, a poporului român.

Imparţialitate şi devotament faţă de interesul public al cetăţeanului, nu întotdeauna concordant cu al politicienilor, unii frecvent migratori, deci incapabili de a avea idealuri şi a fi loiali nici măcar propriilor opţiuni, cine şi în ce condiţii vor fi beneficiarii contractelor şi finanţărilor din bani publici, de unde şi cum îşi vor recupera cămătarii interlopi investiţiile făcute în înnoirea clasei politice româneşti.

La vremuri de criză, gândire şi acţiune politică de criză. De vreme ce, în numele crizei, partidele îşi sacrifică până şi doctrinele prin care şi-au câştigat identitatea şi încrederea electoratului român. Un electorat tot mai redus numericeşte şi care cu greu mai exprimă adevăratele vocaţii politice ale Opoziţie mute, ca Marea înaintea furtunii, a poporului român.

Domnul Ioan Munteanu:

"Declinul educaţiei - rezultatul guvernării dumneavoastră, domnilor liberali!"

Partidul Naţional Liberal, sancţionat electoral de către cetăţeni şi aflat în opoziţie, a depus o moţiune de cenzură în domeniul educaţiei. Sigur, modul în care această moţiune a fost depusă, scoate la lumină amatorismul deputaţilor PNL, dar nu aceasta este subiectul la care vreau să mă refer.

Timp de 4 ani, Partidul Naţional Liberal a guvernat România. În acest timp, la Ministerul Educaţiei s-au perindat 4 şefi. Mai exact, domnii Mircea Miclea, Mihai Hărdău, Cristian Adomniţei şi Anton Anton. Niciunul nu a avut rezultate deosebite. Mai exact, niciunul nu a avut rezultate. Nu aş vrea însă să vorbesc despre competenţele personale şi profesionale ale foştilor miniştri. Cred că toată lumea ştie în ce mod s-au evidenţiat aceştia.

Aş vrea să vorbesc despre cum a fost tratată Educaţia şi reforma din domeniu de către liberalii de la guvernare. În 2004, aceştia şi-au asumat, în Programul de guvernare al alianţei din care făceau parte, o serie de obiective. Vreau să le spun că şi-au uitat promisiunile mult prea repede, iar rezultatul guvernării de dreapta confirmă acest lucru. Nemulţumirile societăţii referitoare la procesul de învăţământ, nu numai că nu au dispărut, dar s-au agravat.

Între anii 2004-2008, societatea românească s-a confruntat cu cele mai ample greve din sistemul de învăţământ, greve care au implicat atât cadrele didactice, cât şi personalul auxiliar şi studenţii. Pe timpul guvernării liberale, s-au fraudat o serie de examene de bacalaureat, dar şi testele naţionale. S-au ţinut cursuri în unităţi care din punct de vedere medico-sanitar nu îndeplineau criteriile, iar copiii din mediul rural au fost, în continuare, lăsaţi de izbelişte. S-au cumpărat microbuze pentru transportul copiilor, dar au fost folosite în campanii electorale. Şi multe alte asemenea aspecte. Pe scurt, de promisiunile guvernanţilor s-a ales praful. Şcolile au rămas în aceeaşi stare deplorabilă, iar profesorii şi elevii au fost trataţi cu indiferenţă şi superioritate.

Astăzi, însă, aceiaşi liberali ne anunţă că învăţământul românesc se află în declin. Sigur că se află în declin, domnilor şi doamnelor liberali, "mulţumită", în mare parte, dumneavoastră.

Educaţia este un domeniu care ne interesează pe toţi. Ea este cea care poate schimba şi îmbunătăţi viitorul nostru, al copiilor noştri, al nepoţilor noştri. Ea este cea care poate duce la evoluţia societăţii în care trăim. Avem nevoie de performanţă în acest domeniu şi avem nevoie de specialişti la conducerea acestui minister. Partidul Social Democrat are aceşti specialişti, iar doamna ministru Andronescu este unul dintre cei mai buni.

Niciodată o anume măsură care se cere a fi luată nu va mulţumi pe toată lumea. Însă, nu vom avea parte de reformă, atât timp cât ne împotrivim cu îndârjire oricărei schimbări. Atât timp cât nu ştim şi nu facem altceva decât să criticăm.

După nici trei luni de guvernare, colegii mei liberali consideră că e nevoie de moţiune, că Educaţia se află în impas, uitând că acest lucru este rezultatul modului în care ei au aruncat în derizoriu acest domeniu. Guvernării actuale îi revine sarcina de a repara ceea ce Guvernele Tăriceanu I şi II au "realizat".

Noi, social-democraţii, am susţinut întotdeauna importanţa capitalului uman şi a modului în care creştem viitorii profesionişti ai României. Pentru noi nu este vorba despre un interes prefăcut, aşa cum a fost şi este cazul unora, doar pentru că "dă bine". Nu vom da înapoi de la realizarea unei reforme care să nimicească, odată pentru totdeauna, ideea "la noi ca la nimenea".

Sunt ferm convins că ministrul Educaţiei va lua în considerare cele mai bune opţiuni şi decizii, în urma consultării cu sindicatele şi societatea civilă. Vreau să-i anunţ pe colegii liberali că, spre deosebire de predecesorii noştri, noi ne vom respecta angajamentele şi le vom duce la bun sfârşit.

Domnul Viorel Balcan:

"Când orgoliile nasc monştri."

"... am împuşcat un prizonier de război de 19 ani şi apoi alţi nouă", este declaraţia şocantă a unui participant turc la invazia din Cipru din 1974.

Aşa şi-a îndeplinit serviciul militar unul din cei 40.000 de soldaţi turci debarcaţi în nordul insulei Cipru.

Ca rezultat al acestei invazii au fost raportaţi ca dispăruţi 1.619 greci ciprioţi: militari, rezervişti, civili, femei şi copii. Doar rămăşiţele a 200 dintre ei au mai putut fi testate ştiinţific şi numai 87 identificaţi şi declaraţi eroi de război. Rudele celor 1.532 persoane date dispărute de la declanşarea conflictului cipriot încă mai aşteaptă răspunsuri.

"Linia verde" trasată milităreşte a trecut, mai întâi de toate, peste principiile de viaţă ale ciprioţilor greci sau turci. Izolarea internaţională, combinată cu o politică de boicotare a nordului separatist, a dus la perpetuarea în regiune a sărăciei şi analfabetismului.

"Disputa cipriotă", cum este cinic denumită din punct de vedere politic şi economic, este încă una dintre problemele nevralgice ale Uniunii Europene şi rămâne de văzut care va fi soluţia optimă de ieşire din cercul vicios în care se află ciprioţii astăzi.

Dar, mai întâi de toate, trebuie soluţionată într-un cadru european, internaţional, tragedia familiilor cu persoane dispărute în urma invaziei Ciprului.

Nu este de ajuns să considerăm confesiunile soldatului turc drept "o poveste tragică şi ruşinoasă, o nerespectare clară a Convenţiei de la Geneva", aşa cum a declarat consilierul de presă al comisarului Olli Rehn la începutul acestui an, ci trebuie să ne angajăm ca state membre ale Uniunii Europene în rezolvarea tragicei probleme umanitare a persoanelor dispărute, în virtutea drepturilor omului la viaţă, libertate şi securitate.

Interzicerea torturii, a tratamentelor inumane şi degradante nu trebuie să reprezinte doar un articol în Carta Drepturilor Omului, ci trebuie să trezească orice conştiinţă din somnul orgoliilor care nasc monştri. Aceste manifestări trebuie combătute pretutindeni în lume, dar mai cu seamă în statele Uniunii Europene care au minorităţi naţionale.

Mâine, 25 martie, noi, toţi creştinii, sărbătorim Bunavestire a Mântuirii Neamului Omenesc, iar grecii de pretutindeni, trăitori pe meleaguri balcanice şi nu numai, împletesc această bucurie cu cea a independenţei şi unităţii.

Nădăjduiesc că această declaraţie politică nu va rămâne un semnal singular cu privire la aceste evenimente, ci tot mai mulţi colegi din parlamentele statelor membre vor lua poziţie pentru ca aceste evenimente tragice să nu se mai repete, ca rezoluţiile organismelor internaţionale să fie puse în aplicare.

Salut şi pe această cale grecii de pretutindeni, ca popor demn, care a ştiut să treacă peste toate vicisitudinile istoriei şi să păstreze legăturile de prietenie, ale căror rădăcini se regăsesc la începuturile acesteia.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Doresc ca prin această declaraţie politică să atrag atenţia asupra dificultăţilor şi lipsei de transparenţă ce încă însoţesc repartizarea bugetului de stat primăriilor de comune, oraşe şi municipii.

Chiar dacă există o formulă prin care se alocă sumele de la bugetul de stat primăriilor de comune, oraşe şi municipii, nemulţumirile din această direcţie sunt tot mai multe. Ştim cu toţii că s-a recurs la un algoritm în împărţirea banilor, tocmai pentru a scoate acest proces de sub spectrul politicului şi a i se da o fundamentare obiectivă, echitabilă.

Cu toate acestea şi pe bună dreptate, consider eu, avem tot mai mulţi primari nemulţumiţi în ţară. Unul dintre motive este acela că formula din Legea nr.273 din 2006 avantajează acele administraţii care nu sunt preocupate de colectarea veniturilor la bugetul de stat şi atragerea de investiţii. Pentru primarii harnici această formulă este nestimulativă, descurajându-i în realizarea de venituri proprii prin proiecte şi atragerea de investitori.

O problemă este şi lipsa de transparenţă în calcularea sumelor alocate primăriilor de la bugetul de stat. În acest moment, posibilitatea de utilizare a formulei o au doar direcţiile de finanţe. Consider că este necesar ca toate site-urile consiliilor judeţene să conţină şi o aplicaţie de calcul tabelar prin care să se poată verifica sumele alocate şi cum s-a ajuns la ele.

Ca observaţie suplimentară: dacă accesaţi site-urile consiliilor judeţene din ţară şi în special cel al Consiliului judeţean Maramureş, puteţi constata diversitatea eterogenă de abordări ale acestui instrument de comunicare. De aceea, se impune realizarea unei platforme naţionale care să standardizeze aceste site-uri, pentru a le face mai accesibile şi utile cetăţeanului.

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

Mi-am intitulat declaraţia politică "Pledoarie împotriva sinuciderii poporului meu".

În anul 1968, în faţa Congresului SUA, pastorul protestant Martin Niemoller declara: "Atunci când naţional-socialiştii au venit la putere în Germania şi i-au atacat pe evrei, mie nu mi-a păsat, eu nu eram evreu, când ei i-au atacat pe romano-catolici, mie nu mi-a păsat, eu nu eram catolic, atunci când au atacat sindicatele şi pe industriaşi, nu eram îngrijorat, eu nu eram membru al sindicatelor. Apoi când m-au atacat pe mine şi Biserica protestantă - nu mai rămăsese nimeni căruia să-i pese".

Nu vă speriaţi. Nu asistăm acum la o reîntoarcere a naţional-socialismului, nici la o restauraţie, nici la instaurarea unei noi dictaturi sau a unui alt tip de totalitarism. Duşmanul care ne atacă acum este mult mai versat şi periculos. Este vorba despre criza mondială. Indusă sau condusă, nu are importanţă.

Preşedintele Băsescu spunea recent, la o emisiune a postului public de televiziune, că nu a crezut în amploarea şi profunzimea crizei, atunci când aceasta a apărut. Iată însă că pe zi ce trece ea îşi arată colţii tot mai mult.

Recentul raport al Băncii Mondiale pentru cele 10 noi state membre ale Uniunii Europene nu numai că a confirmat deficitul bugetar de la sfârşitul anului 2008, acela de 5,2%, dar a şi revizuit de curând previziunea privind creşterea economică în România din acest an în sens descrescător, ajungând acum să vorbim şi despre recesiune. Numărul persoanelor care cred că România este în recesiune a crescut semnificativ din decembrie 2008 şi până în ianuarie 2009 de la 30% la 41%, aşa cum arată raportul lunar al Romanian Crisis Monitor, realizat de compania de cercetare Unlock, în parteneriat cu Civitas Global Kethum Romania. Deşi românii mai au încă încredere în sectoare ca turismul, comunicaţiile şi educaţia, în percepţia consumatorilor, cele mai afectate domenii în ianuarie au fost industria auto - 70%, construcţiile - 68% şi agricultura - 67%. Băncile ocupau în decembrie locul 3 în topul companiilor afectate de criză. Pentru cei mai mulţi români, şomajul şi creşterea preţului alimentelor sunt cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei, întrucât evoluţia preţurilor la carburanţi şi alimente este direct legată de puterea de cumpărare şi preocupările zilnice. Iată că 30% dintre cei intervievaţi se aşteptau în luna ianuarie ca venitul din 2009 să le scadă.

Potrivit datelor furnizate de INS, cifra de afaceri din industrie în luna ianuarie 2009, faţă de luna ianuarie 2008, a scăzut pe ansamblu cu 17,9%, datorită scăderilor înregistrate în sectorul prelucrător (-18,6%) şi industria extractivă (-7,1%). Pe marile grupe industriale, scăderea cifrei de afaceri a fost de -34,2% în industria energetică, de -27,4% în industria bunurilor intermediare, de -22,9% în industria bunurilor de folosinţă îndelungată.

În luna ianuarie 2009, faţă de luna precedentă, numărul animalelor sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut la bovine, porcine, ovine, caprine şi păsări. Numărul total de bovine sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au scăzut cu 60,9%, numărul total de porcine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut cu 86,8%, în timp ce sacrificările de porcine în unităţile industriale specializate reprezentau 56,4% din totalul porcinelor sacrificate. Numărul de porcine sacrificate în unităţile industriale specializate a scăzut cu 50,3%, iar greutatea lor în carcasă a înregistrat o scădere cu 49,7%.

Dincolo de aceste cifre şi date, există o realitate cruntă. Nu vreau să par alarmist, şi nici nu sunt o persoană care se pierde uşor cu firea, însă, ceea ce ni se întâmplă trebuie să ne determine la acţiune. În Arad, pe care îl reprezint în Parlament, Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă anunţa că angajatorii au depus peste 1955 de cereri de disponibilizări în perioada februarie-mai. Previziunile sunt mai pesimiste.

Dar consecinţele cu adevărat dramatice sunt la nivelul psihicului. În Arad, la sfârşitul anului 2008, se derulaseră peste 483 de anchete privind cererile de divorţ, iar procentul este în creştere şi în acest an. Este ştiut faptul că în momente de criză, se manifestă patru tipuri de atitudini: de externalizare, când responsabilitatea este plasată pe umerii altora; temătoare, când orice acţiune este blocată din pricina fricii; pragmatică, prin raţionalizarea consumului şi reducţionistă, prin renunţarea totală la anumite categorii de produse şi servicii.

Care este rezultatul? Semenii noştri încep să îşi pună capăt zilelor. Marile spitale ale ţării raportează că zilnic sunt aduse două-trei persoane cu tentativă suicidară. Zilele trecute, un bărbat de 44 de ani din Dâmboviţa a decis să se sinucidă, deoarece nu mai avea cu ce să-şi hrănească copilul, o fetiţă de 13 ani. Ultimele lui cuvinte au fost: "Îmi pare rău, dar nu-ţi mai pot oferi nici măcar o bucată de pâine. Uşile îmi sunt închise". Bărbatul fusese concediat în urmă cu trei luni, iar soţia l-a părăsit la scurt timp după aceea.

În discursul ţinut recent în Parlament, Preşedintele Băsescu spunea următoarele: "Este necesar să acordăm atenţie specială celor mai vulnerabili. Criza economică actuală va avea în mod sigur efecte diferenţiate asupra diverselor categorii sociale. Solidaritatea socială însăşi este în pericol, dacă tratăm uniform impactul efectelor crizei economice. Din păcate, actualele politici sociale nu ţintesc suficient de riguros grupurile aflate în nevoie. Avem nevoie de o identificare mai precisă a celor care au cu adevărat nevoie de sprijinul statului. Trebuie să găsim cele mai bune soluţii pentru a evita riscul marginalizării sau excluziunii sociale a acestora".

Ca parlamentar creştin nu pot să rămân indiferent la această stare de lucruri. Suntem un popor creştin, şi nu cred că mai putem trăi mult timp după sintagma "după mine potopul". Cred că sunt în asentimentul tuturor, mai ales al colegilor social-democraţi, când spun că trebuie să găsim soluţii concrete la probleme sociale concrete. Dacă unele state au decis să incrimineze principiul "răului Samaritean", atunci nu ar fi o tragedie să ne purtăm cu cei care sunt vulnerabili ca Bunul Samaritean.

Vă cer să ne implicăm împreună pentru pregătirea unei strategii prin care, în această perioadă dificilă, sistemul sanitar educaţional şi cel religios să contribuie la salvarea sufletului nostru naţional, până când nu îl vom pierde.

Iată câteva dintre propunerile mele concrete: este momentul să demarăm o campanie la nivelul întregii ţări care să prevină suicidul. Dacă o campanie antifumat a putut fi gândită bine şi a putut avea impact, de ce nu am putea face acest lucru şi pentru prevenirea descurajării şi sinuciderii. Toţi suntem convinşi că e mai puţin costisitor să previi decât să tratezi sau să repari. Nu ne putem permite să gândim în termeni evoluţionişti, spunându-ne că în astfel de situaţii rămâne cine e mai tare, mai prevăzător sau mai bine adaptat. În urma celor care decid să ne părăsească, să nu uităm că unii dintre ei sunt chiar întreprinzători şi oameni de afaceri, rămân o mulţime de suflete fără părinţi, copii, tovarăşi de viaţă, fără protecţie, fără venituri. Aşadar, nu cred că e numai treaba fundaţiilor sau a ONG-urilor să se lupte cu acest fenomen, e şi de datoria statului, întrucât dacă nu o face, întreaga societate va avea de suferit.

Americanii obişnuiesc să facă studii care să arate ce costuri implică pentru stat prevenirea unui fenomen sau lăsarea lui la voia întâmplării. Nu cred că valoarea vieţii umane este cuantificabilă, însă cred că avem mult mai mult de pierdut dacă stăm cu mâinile în sân decât dacă acţionăm. Este momentul ca specialiştii, profesioniştii să îşi poată spune cuvântul şi să poată acţiona, împreună cu toate forţele care doresc să se implice în mod voluntar şi au calificarea să o facă.

Putem constitui în jurul direcţiilor de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor judeţene sau locale echipe de consiliere, formate din psihologi, medici specialişti şi preoţi care să se implice activ într-un program de consiliere. La nivel naţional, se poate institui un tel verde care să poată fi accesat de orice persoană care are nevoie de asistenţă psihologică sau spirituală şi nu numai. Guvernul a prezentat o serie de măsuri anticriză la nivel practic. Dar omul este şi o fiinţă spirituală, care gândeşte, simte, are emoţii şi sentimente.

În vremuri de criză, mai mult ca oricând, orice cetăţean are nevoie să ştie că este protejat şi asistat de stat în problemele lui, că primeşte ceva în schimbul contribuţiei sale băneşti la bunul mers al societăţii, astfel că sintagma "drepturile omului" să nu rămână doar o noţiune abstractă înscrisă undeva în Constituţie. Apoi, orice cetăţean are nevoie să ştie că este valoros. Acum, când în străinătate imigranţii români sunt priviţi ca nişte persoane de rangul doi, în ţara lor, ei trebuie să ştie că au demnitate şi sunt trataţi cu respect şi consideraţie de propriul Guvern. În ultimul rând, într-o ţară creştină cum este a noastră, care păstrează cu grijă valorice tradiţionale, oamenii au nevoie să vadă că viaţa lor este importantă şi că nu ne-o putem trăi singuri.