Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dumitru Pardău, secretari.

*

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 15 decembrie 2009.

Începem cu Puterea şi am să-l rog pe domnul deputat Valerian Vreme, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-şi prezinte declaraţia politică şi să-l rog pe domnul Cătălin Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească pentru a-şi susţine şi domnia sa declaraţia.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Valerian Vreme:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Ajunge!" şi ea exprimă o stare de spirit cu care m-am întâlnit, imediat după aceste alegeri, în Colegiul nr.6, Circumscripţia Bacău-Oneşti.

Ajunge cu atâta ipocrizie din partea noastră, a politicienilor. Ajunge cu degringolada, întreţinută artificial, pentru că, trebuie să recunoaştem, ţara noastră are nevoie de linişte acum şi de ordine.

Este timpul să renunţăm la ambiţii, la răzbunare şi trebuie să ne vedem de treabă. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de calm pentru a putea trece şi peste acest moment. Dacă vom continua în acelaşi ritm nu vom face altceva decât să ne afundăm şi mai tare într-o mocirlă periculoasă. Să nu uităm că suntem într-o întârziere de-a dreptul scandaloasă, nu avem legi, nu avem guvern de peste două luni de zile.

Noi, politicienii, am fost trimişi aici, în Parlamentul României, pentru a veghea la bunul mers al ţării şi nu pentru a ne regla noi conturile într-un fel sau altul. Interesul naţional este prioritar şi nu lupta pentru ciolan. Pentru că trebuie să recunoaştem, asta se vede din exterior. Trebuie să lăsăm instituţiile statului să-şi facă treaba, pentru că în România legea este pentru toţi una şi aceeaşi, iar politicienii trebuie să se supună acestor legi şi nu să subjuge cadrul legal propriului interes.

Suntem în zona ridicolului. Am primit numeroase semnale prin care oamenii mă întrebau de ce nu se trece la treabă. Este vorba de cei care au votat fie cu Mircea Geoană, fie cu Crin Antonescu, în primul tur de scrutin, fie cu Traian Băsescu şi care mă chestionau, nedumeriţi, de ce se continuă acest scandal politic. Oameni în vârstă mă întrebau dacă noi politicienii nu conştientizăm faptul că ne facem de râs prin acest scandal.

Oare chiar nu ne mai putem trezi la realitate? Trebuie să ne trezim pentru că altfel, cei care ne-au trimis aici îşi vor pierde încrederea în noi. Le este lehamite de scandalul acesta, întreţinut de anumite grupuri de interese. Chiar credeţi că oamenii nu-şi dau seama de ce se întâmplă în realitate? Cât de proşti credem că sunt oamenii de rând cărora li se bagă pe gât acest aşa-zis tărăboi politic, premeditat?

Sunt lucruri mai importante în ţara asta a căror rezolvare este imperios necesară. Să nu uităm faptul că zilele acestea o comisie de la Fondul Monetar Internaţional este în România pentru a discuta probleme de finanţare vitale pentru noi.

Ţara are nevoie de buget, întreprinderile trebuie să-şi continue proiectele, instituţiile statului trebuie să-şi facă treaba. În concluzie, timpul nu mai ţine cu noi şi nu ne rămâne de făcut decât să ne apucăm responsabil de treabă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul Cătălin Cherecheş să ia cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Florian Daniel Geantă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am intitulat declaraţia mea politică de azi "România şi românii după 20 de ani".

Au trecut 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Un moment mult aşteptat de români. Sătui de sărăcie, graniţe închise, spectacole omagiale şi mulţi activişti zeloşi. Multe au fost aşteptările românilor în toţi aceşti ani. Şi puţine s-au îndeplinit. De aceea cred că se impun o întrebare şi un răspuns: unde a ajuns România după 20 de ani de libertate şi spre ce ne îndreptăm?

Ne spunea domnul Silviu Brucan că românii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democraţia. A fost cel mai citat, dar şi cel mai detestat prognostic. Din păcate, după ce am văzut în această ultimă campanie electorală pentru Preşedinţia României, se pare că mai avem nevoie de mulţi ani pentru a ne depăşi aceste tare. De aceea, cred că 50 de ani de lipsă a democraţiei pot fi neutralizaţi de o perioadă comparabilă de democraţie.

Din 1990 încoace, odată la patru ani, toate forţele politice au promis schimbarea în bine a României. E adevărat că libertăţile au progresat, dar, în timp, democraţia s-a cam inhibat, iar respectul faţă de instituţii şi valori s-a manifestat foarte rar. Am văzut cum democraţia a fost redusă la o luptă permanentă pentru putere, cum românii au fost asmuţiţi unii împotriva altora şi, ce este mai grav, împotriva instituţiilor statului. In toţi aceşti 20 de ani, românii au fost stimulaţi să-i urască pe cei dinaintea lor, să nege tot ce a fost, chiar dacă au fost şi lucruri bune, să dea vina unii pe alţii, neasumându-şi aproape nici o responsabilitate.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Dacă ar fi să răspund eu la întrebarea: Unde suntem după 20 de ani? aş putea spune că avem un stat democratic, avem legi, avem libertate de expresie, avem libertatea de a circula, dar avem şi şomeri, grija zilei de mâine pentru mulţi dintre români, nu mai avem respect unii faţă de alţii, sunt multe abuzuri, am reuşit să nu mai avem lideri şi valori cu care să ne mândrim, am pierdut instinctul binelui şi persistăm în aceleaşi greşeli.

După 20 de ani de libertate, trebuie să recunoaştem că de cele mai multe ori nu a fost pus omul potrivit la locul potrivit, iar politica nu a servit instituţiile, ci şi le-a aservit. Oamenii refuză să meargă la vot, iar când o fac nu ştiu ce votează şi văd că votul lor nu prea contează.

Sunt unul dintre tinerii politicieni şi îmi doresc o altfel de politică, modele adevărate, instituţii democratice, o Românie demnă şi respectată în lume. Am învăţat că instituţiile democratice nu se pot clădi decât pe profesionalism şi onestitate. Cred că avem nevoie de concordie naţională, care să ne inspire în a clădi împreună.

Un stat puternic are nevoie de încredere şi loialitate între instituţiile lui, între acestea şi cetăţeni. Fără să luăm în seamă sentimentul naţional simplu, generozitatea, spiritul de răspundere şi încrederea în noi înşine, nu vom avea puterea de a construi o societate modernă.

La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, eu cred că destinul unui popor şi al unei naţiuni se măsoară în implicarea fiecăruia dintre noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florian Daniel Geantă şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Florian Daniel Geantă:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se intitulează "Diaspora înseamnă români".

Alegerile prezidenţiale care tocmai s-au desfăşurat au determinat pe cei care au pierdut competiţia electorală să recurgă la instrumente şi afirmaţii nedemne de partide politice democratice. Dintre toate acestea, acuzele la adresa românilor din străinătate, care ar fi determinat soarta alegerilor din România, şi care, pentru unii lideri politici, nu ar fi români, nu au făcut cinste nici unuia dintre partidele politice ale marii coaliţii antiprezidenţiale.

Ceea ce au pierdut din vedere partidele politice care au contestat rezultatul turului doi al alegerilor prezidenţiale este faptul că familiile acelor români, care au votat pe 6 decembrie, trăiesc încă în România. Faptul că aceşti români nu şi-au uitat ţara, au alimentat permanent cu bani familiile din ţară, că aceşti români au parcurs în medie peste 200 de km pentru a exercita dreptul democratic de a alege pentru ei şi pentru copii şi părinţii lor rămaşi în ţară.

Ceea ce contestă în realitate perdanţii alegerilor prezidenţiale este faptul că pe măsură ce te deplasezi geografic către Europa Occidentală, aderenţa românilor pentru politica de dreapta creşte, iar votul românilor din străinătate respinge cu peste 80% politica social-democrată de modă veche din România.

Este trist că liderii partidelor politice coalizate în decembrie 2009 au aruncat o astfel de anatemă asupra celor peste două milioane de români care trăiesc astăzi în străinătate. Nu pot să nu mă duc cu gândul că aceşti contestatari sunt uimiţi că românii din diaspora nu au votat utopia celor 25.000 de euro pentru reîntoarcerea acasă. Nu pot să nu cred că aceiaşi oameni politici au subestimat înţelepciunea românilor din diaspora, români care au părăsit în mare parte ţara în perioada în care social-democraţia conducea România.

Cum va putea candidatul contestatar să se declare preşedintele tuturor românilor, uitând că peste 10% dintre aceştia trăiesc în străinătate şi sunt cetăţeni români. Aş putea foarte simplu să deduc că pe vremea cât candidatul învins trăia în Statele Unite nu ar fi avut dreptul de a vota şi decide pentru soarta românilor şi a României, ceea ce este cu totul un raţionament greşit.

Cum poate candidatul perdant să se proclame democratic, atâta vreme cât prin diverse tertipuri încearcă să influenţeze deciziile instituţiilor statului român şi nu respectă propriile sfaturi privind recunoaşterea victoriei celuilalt contracandidat.

Cred cu tărie că orice candidat la preşedinţie trebuie să respecte în egală măsură pe toţi românii, indiferent dacă aceştia se află în ţară sau temporar în străinătate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu. Se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Curiozităţi medicale".

Sistemul medical ieşean are mai puţini salariaţi decât anul trecut, dar cheltuielile salariale au crescut faţă de perioada respectivă. Astfel, de la începutul anului 2009, au plecat din spitalele ieşene peste 400 persoane, adică aproximativ 5% din totalul angajaţilor. Pe de altă parte, bugetul pentru salarii a crescut de la 34 de milioane de lei lunar, anul trecut, la 42 de milioane de lei lunar în 2009.

Există explicaţii diferite pentru acest fenomen, să-i zicem curios. Directorii spitalelor confirmă creşterea bugetului pentru salarii, dar susţin că, oricum, acesta nu depăşeşte limita legală de 70% din bugetul unităţilor medicale. Nu ar depăşi! Mai mult, creşterea este rezultatul eforturilor susţinute ale medicilor de a acoperi deficitul de personal. Orele suplimente şi gărzile în plus sunt cele care consumă foarte multe resurse financiare dar şi umane.

La rândul său, Casa de Asigurări de Sănătate din Iaşi pretinde că majorarea bugetului pentru salarii s-ar datora unor cheltuieli nejustificate. Potrivit CAS, spitalele refuză să facă orice fel de economii, chiar şi în această perioadă de criză, iar risipa de bani influenţează direct achiziţia de medicamente. Din nou, multe spitale din Iaşi se confruntă cu o criză de medicamente.

Să recunoaştem sincer că cele două explicaţii sunt profund diferite. Dar indiferent de cauzele acestei discrepanţe, un lucru este sigur: reforma în sistemul medical din ţară trebuie să continue. PSD a început un astfel de demers, dar se pare că Guvernul Boc a oprit deja orice fel de acţiuni de modernizare a sistemului medical.

Nu ştim care sunt soluţiile PD-L pentru sănătatea românilor şi probabil nici nu le vom afla vreodată, de vreme ce nici acest partid nu le ştie. Dar sistemul medical românesc, şi aşa foarte slăbit de criză ca şi de cei 20 de ani de tranziţie, nu poate aştepta experimentele PD-L-iste. Fără măsuri grabnice din partea guvernanţilor, sănătatea va fi prima care va intra în colaps.

Suntem foarte curioşi pe cine vor mai da atunci vina Partidul Democrat Liberal. Probabil pe românii care au avut obrăznicia să se îmbolnăvească!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi-l rog să se pregătească domnul deputat Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Frig".

Pentru că este frig la Iaşi. A fost şi ieri. Şi în Spitalul de Urgenţe a fost frig. Dacă pacienţii au avut de suferit? Da, au avut de suferit. Dacă personalul a avut de suferit? Da, a avut de suferit. Şi este posibil ca mâine să fie frig şi în alte spitale din ţară. Motivul? Ce alt motiv ar putea exista în această perioadă decât lipsa finanţării?

În alte spitale poate că nu este frig., dar nici bani pentru medicamente, consumabile sau pentru repararea aparaturii medicale.

Urmând exemplul preşedintelui Băsescu, mă voi folosi şi eu de numele unui pacient, dar nu în scop electoral. Îl cunoaşteţi, e de prea mult timp agonic. Se numeşte sistemul sanitar.

În timp ce personalului din sistem i se impun zilele de concediu fără salariu, în timp ce posturile sunt blocate prin înţelepte ordonanţe de urgenţă, puţinii rămaşi găsesc că este din ce în ce mai greu să desfăşoare o activitate normală. Dar, atenţie, lor li se cere performanţă. Observ că, în ultima vreme, singura metodă de a-i motiva pe profesioniştii din sistem să rămână în ţară sunt declaraţii patetice cu iz patriotard. Asta când cuiva îi pasă suficient încât să facă măcar asemenea declaraţii.

Ceea ce nu se înţelege de către unii, este că performanţa nu se atinge prin decapitări spectaculoase, sub flash-urile mass-mediei, şi declaraţii pompoase făcute de profeţi clarvăzători refugiaţi printr-un etaj al ministerului. Normalitatea şi abia apoi performanţa se pot obţine doar printr-o finanţare corespunzătoare a sistemului.

Sper ca următorul guvern, indiferent cum s-ar numi el, nu va considera sănătatea românilor doar tema de campanie sau prilej de afişare mediatică si va încerca să meargă pe altă cale decât iluştrii săi predecesori. Având în vedere variantele preconizate în acest moment, mă îndoiesc profund.

Sănătatea nu mai are nevoie de vizionari si nenumăratele lor reforme, ci de politici sanitare adecvate realităţilor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Samoil Vîlcu şi se pregăteşte domnul deputat Clement Negruţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Samoil Vîlcu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Posturile pentru rezidenţi, suplimentate - măsură de sprijinire a tinerilor medici".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Decizia Guvernului României de a suplimenta cu 1500 numărul de locuri pentru examenul de rezidenţiat este o măsură foarte bună pentru sistemul sanitar. Această măsură vine în contextul în care mai mult de jumătate din specialiştii absolvenţi de medicină îşi doresc să profeseze în afara graniţei. Propunerea actualului ministru al sănătăţii de transformare a posturilor vacante de medic specialist în posturi pentru rezidenţi, pentru a rezolva problema celor care, deşi au obţinut punctaj de promovare la rezidenţiat, au rămas fără posturi este binevenită întrucât trebuie să acordăm o atenţie sporită asistenţei medicale din România, iar pentru asta avem nevoie de o strategie eficientă de sprijinire a medicilor rezidenţi.

Prin suplimentarea numărului de posturi cu 1500, ajungând astfel de la aproximativ 3.000 la 4.500 de locuri se realizează confirmarea pe posturi a medicilor rezidenţi şi se acordă acestora posibilitatea de a beneficia de un loc de muncă după absolvirea studiilor de profil.

Avem nevoie de medici si nu ne permitem să-i pierdem pe aceşti tineri care vor să muncească în sistemul sanitar romanesc. Spitalele lucrează la jumătate din numărul de medici şi nu era corect ca aceşti tineri absolvenţi să stea acasă sau plece din ţară pentru că nu aveau ce lucra aici.

Cu doar 1,9 medici la mia de locuitori, România ocupă locul 31 din 33 în Europa, în condiţiile în care media continentală este de 3,8 medici la mia de locuitori, iar în 2007 au plecat să lucreze în străinătate 1.200 de medici, adică 4 la sută din totalul celor cu drept de liberă practică.

În prezent putem vorbi de criză în privinţa numărului de medici. De fapt, în România, numărul de medici şi chiar şi cel de farmacişti, este de doar jumătate din necesar. Conform datelor Colegiului Medicilor din România, o treime din specializările medicale nu sunt acoperite în întregime la nivel naţional. Astfel, există judeţe fără medic cardiolog, endocrinolog sau pneumolog, iar această situaţie nu poate dura la nesfârşit. Dacă acum 15 ani erau chiar şi 20 de candidaţi pe un loc la admiterea la Medicină, numărul lor este, astăzi, de cinci ori mai mic, iar în aceste condiţii suplimentarea numărului de locuri pentru rezidenţiat va rezolva, parţial, pe viitor problema numărului insuficient de cadre medicale din sistemul sanitar românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Clement Negruţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Dacă mai este vreun deputat care doreşte să-şi susţină declaraţia, să se pregătească pentru a lua cuvântul.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Clement Negruţ:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Declaraţia mea politică am numit-o "Televiziunea Română, naţionalizată de Partidul Social Democrat".

Încep cu o frază care ar trebui să fie o concluzie a acestei declaraţii politice.

Atrag atenţia de la Tribuna Parlamentului asupra politizării la care a fost supusă Televiziunea Română "liberă" pe perioada campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României şi solicit demisia de urgenţă a domnului Sassu din funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Televiziunii Romane.

Înainte de a prezenta motivele care stau la baza demersului meu, vă reproduc art.3 alin.(1) şi art.4 alin.(1) din Legea nr.41/1994 care reglementează funcţionarea acestei instituţii: art.3 alin.(1) "Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune au obligaţia să asigure prin întreaga lor activitate pluralismul, libera exprimare a ideilor şi a opiniilor, libera comunicare a informaţiilor, precum şi informarea corectă a opiniei publice" şi art. 4 alin.(1) "Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice în realizarea obiectivelor generale de informare, educaţie, divertisment, sunt obligate să prezinte în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii social politice şi economice interne şi internaţionale, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice."

Prin aceste reglementări legale, TVR trebuie sa slujească interesului public, adică al cetăţenilor care sunt obligaţi prin acelaşi act normativ să plătească taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii şi mai ales pentru a fi corect informaţi "

Modelul patentat de Moscova în anii '50 de subjugare a presei şi de transformare a sa într-o unealtă de răspândire a doctrinei partidului se pare ca nu a dispărut în decembrie 1989, odată cu eliberarea televiziunii naţionale, ci subzistă încă fiind folosit din plin de liderii PSD pe perioada campaniei electorale, probabil din cauza aproprierii doctrinare de Moscova şi modelul rusesc.

Este inacceptabil ca după 20 de ani de la căderea comunismului, practicile staliniste de cenzurare a ştirilor şi de filtrare a adevărului prin lentila politrucilor de la conducerea televiziunii să se regăsească chiar la televiziunea naţională, o televiziune plătită de două ori de cetăţenii acestei ţări - odată prin taxa obligatorie impusă tuturor românilor şi a doua oara prin transferurile de la bugetul statului - pentru a asigura o informare corectă a tuturor.

Astfel, un prim episod al ingineriei TVR într-un mod partizan în campania electorală în favoarea candidatului Mircea Geoană se produce în 24 noiembrie 2009, când în timpul transmisiei meciuluide Liga Campionilor dintre Unirea Urziceni şiFC Sevilla, comentatorii TVR au menţionat prezenţa pe stadion acandidatului PSD la Preşedinţie, Mircea Geoană, şi a consilieruluiacestuia, Cozmin Guşă, dovedindu-şi astfel în mod clar partizanatul politic pentru PSD şi încercând să îl favorizeze astfel pe Mircea Geaoană în încercarea de a mai câştiga ceva procente electorale.

Televiziunea Română recidivează după numai câteva zile, când au fost trecute sub cenzură evenimentele de la mitingul organizat la Timişoara, chiar de Ziua Naţională, când din dorinţa de a-l ajuta pe Mircea Geoană să mai salveze ceva din imaginea şifonată la Timişoara alege să treacă sub tăcere evenimentele din Piaţa Operei şi fuga ruşinoasă a lui Geoană, pe uşa din dos a Operei din Timişoara. În loc să informeze cetăţenii asupra evenimentelor din Timişoara şi din restul oraşelor din ţară, TVR se comportă la fel ca pe vremea lui Ceauşescu, când în decembrie '89, regimurile comuniste din Europa cădeau unul cate unul, la Timişoara se ieşise deja în stradă, iar TVR-ul ne transmitea imagini idilice cu mult iubitul conducător, trecând sub tăcere adevărul.

TVR s-a comportat în timpul campaniei electorale atât în primul tur, cât şi în turul II ca o televiziune privată, fără să asigure o corectă informare a publicului, profitând de faptul că are cea mai mare arie de acoperire din punct de vedere al semnalului de emisie atât în ţară, cât şi în afara graniţelor. Această atitudine nu a fost întâmplătoare, ci o mână de ajutor dată candidatului Mircea Geoană, care a fost mediatizat favorabil şi de televiziunile private ale mogulilor Voiculescu şi Vântu. Dacă cei doi proprietari ai unor televiziuni private care şi-au făcut din denigrarea candidatului PD-L un scop în sine, Alexandru Sassu, directorul general al TVR, cenzurează PD-L. Refuzul TVR , la ordinul lui Sassu, de a difuza în cadrul emisiunii Buletin electoral a producţiei PD-L în care domnul Theodor Stolojan vorbea de un guvern PSD-PNL, precum şi o declaraţie a domnului Vasile Blaga în acelaşi context au fost considerate legale de către CNA, neîncălcând reglementările Legii audiovizualului.

Atunci când televiziunea publică finanţată din fonduri publice are o asemenea atitudine şi participă la jocurile de culise ale candidatului Mircea Geoană, înseamnă că Alexandru Sassu a răspuns prompt ordinului PSD, acela de a cenzura candidatul Traian Băsescu şi PD-L, atitudine care a fost sesizată şi de CNA. Acest organism s-a sesizat pentru că în primele zile ale campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României, TVR nu a realizat şi difuzat nicio ştire cu privire la desfăşurarea campaniei electorale, refuzând să îşi îndeplinească misiunea de televiziune publică.

În aceste condiţii, solicit de urgenţă demisia domnului Sassu din fruntea TVR. Vremea politrucilor însărcinaţi cu cenzura a trecut, iar profesioniştii din cadrul TVR trebuie lăsaţi să-şi facă meseria. E păcat să ne batem joc de o echipă de jurnalişti de mare valoare, băgându-le pumnul în gură şi punându-i să scrie ştiri la comanda domnului Sassu. Trebuie să-i lăsam pe aceşti oameni să-şi facă meseria neîngrădiţi şi fără teama că ar putea păţi ceva din cauză că ştirile lor îl deranjează pe tovarăşul Sassu şi pe tovarăşii din echipa Partidului Social Democrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Gheorghe Ana, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a-şi prezenta declaraţia politică.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Ana:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Speranţa".

Peste câteva zile se împlinesc 20 de ani de la revoluţia din 1989. 20 de ani de frământări, de transformări, de împliniri şi dezamăgiri.

Cu toţii am crezut într-un viitor luminos, fără să realizăm măcar pentru o clipă cât de greu se construieşte acest viitor, câtă muncă, câtă tenacitate, profesionalism, înţelegere şi sacrificiu de sine şi colective ne cere acest viitor luminos.

Speranţele tuturor au fost nemăsurate, aşezate pe multiple paliere ale vieţii de zi cu zi.

Câte dintre aceste speranţe au fost îndeplinite? Şi pentru câţi dintre noi? Foarte puţine şi pentru foarte puţini.

O speranţă comună a fost aceea de a trăi liberi, de a ne exprima liber, de a decide împreună mersul lucrurilor, nu impus, nu încorsetaţi, nu urmăriţi.

Ar fi trebuit ca în aceşti 20 de ani să învăţăm a ne comporta unii cu alţii, atunci când vremelnic deţinem instrumentele puterii. Să folosim puterea în folosul comunităţii în care trăim, să avem capacitatea de analiză a lucrurilor legale şi mai puţin legale.

Din păcate, nu am învăţat mai nimic din aceste lucruri care fac parte din adevărata democraţie, din viitorul la care am visat. Şi, atunci, nu de puţine ori, reminiscenţele trecutului se manifestă la mulţi dintre noi, democraţia fiind înţeleasă greşit şi apare acel comportament discreţionar, care afectează o persoană sau o comunitate întreagă. Este cazul Consiliului local municipal Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, care, pe data de 10.XII.2009, a aprobat revizuirea taxelor persoanelor fizice şi juridice şi, profitând de o majoritate solidă, a luat o hotărâre discreţionară faţă de agentul economic ARTPRES IMPACT Târgovişte, care desfăşoară activitate de vânzare ziare, reviste, cărţi.

Majorarea aberantă, de la 5 lei m.p. pe lună, până la 468 lei, sau de la 4 lei m.p. pe lună, la 432 lei m.p. pe lună, a taxei pentru ocuparea terenului cu construcţii provizorii autorizate în condiţiile legii, în incinta cărora se desfăşoară activitate de vânzare ziare, reviste, cărţi, în timp ce pentru activităţi comerciale sau servicii - exemplu, alimentaţie publică, spălătorie auto şi altele - au crescut cu până la 10%, unele taxe rămânând chiar la nivelul anului 2009, mă determină să cred că măsura luată este una de răzbunare politică la adresa Societăţii ARTPRES IMPACT Târgovişte, al cărui acţionar este consilierul Teodor Vasiliu.

Doresc să precizez că Societatea ARTPRES IMPACT Târgovişte este principalul difuzor de presă din judeţul Dâmboviţa şi din Municipiul Târgovişte şi colaborează de peste 15 ani cu toate societăţile de presă din România.

Aceste majorări aberante de peste 100 de ori va face practic imposibilă difuzarea presei naţionale şi locale în judeţul Dâmboviţa, începând cu 1.I.2010 şi va lăsa fără locuri de muncă circa 100 de salariaţi.

Consilierii PD-L, majoritari în Consiliul local municipal Târgovişte, care au votat majorarea cu peste 100 de ori a taxei pentru închirierea terenurilor cu construcţii provizorii în incinta cărora se desfăşoară activităţi de vânzare a ziarelor, revistelor, cărţilor, au avut grijă ca pentru afacerile lor, exemplu: panouri publicitare, alimentaţie publică, terase, parcări, spălătorii auto şi altele, taxele să rămână neschimbate, respectiv zero la sută majorări. Aşa se respectă legea şi democraţia la Târgovişte.

Fac apel pe această cale la instituţia prefectului să analizeze cu profesionalism hotărârea Consiliului local municipal Târgovişte din 10.XII.2009 cu privire la majorarea unor taxe la persoane fizice şi juridice şi să o anuleze în contencios ca fiind nelegală.

Sunt notorii poziţiile radicale ale consilierului Teodor Vasiliu faţă de abuzurile municipalităţii, dar nu majorarea discreţionară a taxelor ce trebuiesc plătite de societatea administrată de Teodor Vasiliu armonizează punctele de vedere ale părţilor. Ba, din contră, această măsură se constituie într-o dovadă clară a interesului politic nedisimulat de a lovi în libertatea presei, precum şi în libertatea cetăţeanului Teodor Vasiliu.

Sper ca noul mandat al preşedintelui ţării, Traian Băsescu, ce va începe mâine, să readucă speranţele românilor de a convieţui în linişte şi înţelegere, indiferent de culoarea politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Întrucât nu mai avem în momentul acesta deputaţi dornici să-şi susţină de la microfonul Camerei declaraţia politică, daţi-mi voie să îi anunţ pe cei care au depus în scris declaraţiile politice. Din partea Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi: Militaru Constantin Severus, Doiniţa-Mariana Chircu, Marius Rogin, Răzvan Mustea-Şerban, Stelică Iacob Strugaru, Toader Stroian, Ionescu George, Buda Daniel, Petru Călian, Ciobanu Gheorghe, Holdiş Ioan şi Corneliu Olar. Din partea Partidului Social Democrat, următorii deputaţi: Ion Stan, Valeriu Ştefan Zgonea, Neculai Răţoi, Costică Macaleţi şi Dorel Covaci. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Uioreanu Horea-Dorin, Graţiela Leocadia Gavrilescu şi Cristian Buican. Din partea minorităţilor naţionale, domnii deputaţi Miron Ignat şi Mircea Grosaru. Iar din partea Grupului parlamentar al independenţilor, domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Au depus în scris 23 de deputaţi declaraţii politice, iar de la microfonul Camerei şi-au susţinut declaraţiile 8 parlamentari, 4 din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, 4 din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Între timp, a mai depus declaraţia în scris şi domnul deputat Cristian Rizea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Cu acestea, doamnelor şi domnilor colegi, declar închisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Ne revedem la ora 12,30, la şedinţa consacrată votului final.

Vă doresc tuturor o zi frumoasă.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Mircea Grosaru:

"La mulţi ani, România!"

În fiecare an, la data de 1 decembrie România sărbătoreşte Ziua Naţională, sărbătoare foarte importantă şi la fel sărbătorită de toate ţările europene.

În anul 1918 marea majoritate a statelor Europei de astăzi s-au desprins de imperiile care dominau şi au trecut la o construcţie proprie a destinelor fiecărei ţări în parte.

Fiecare ţară sărbătoreşte în felul ei, după tradiţii şi specific naţional, iar România ne-a obişnuit cu depunerea de coroane de flori la Arcul de Triumf din Bucureşti, acolo de unde se dă tonul sărbătoririi în toată ţara.

La fel ca şi majoritatea românilor, minorităţile naţionale, fiecare în modul lor depun coroane de flori şi participă cu inima alături de majoritatea românilor la această sărbătoare.

În acest an, sărbătorirea Zilei Naţionale coincide cu alegerile prezidenţiale, dar în egală măsură populaţia ţării trăieşte fiecare eveniment în parte, astfel încât atât pentru primul, cât şi pentru cel de-al doilea va avea acelaşi interes.

Anul 1918 reprezintă astfel un simbol atât pentru România, cât şi pentru alte ţări, tocmai prin desprinderea tuturor de imperiul austro-ungar, în dorinţa de a-şi construi singuri destinul, de a deveni şi a se transforma în state naţionale independente, independenţa devenind un atribut al ţărilor civilizate şi dezvoltate.

Pentru acest motiv, personal, la fel ca şi fiecare român transmit din toată inima un sincer

La mulţi ani, România!

Domnul Mircea Grosaru:

"Ce votăm, Traian Băsescu sau Mircea Geoană?"

Politicieni mai vechi sau mai nou intraţi în Parlamentul României, pe noul sistem de vot uninominal, promovat în aceeaşi măsură de însuşi preşedintele României, dar şi de Parlament, şi-au adus aminte că Traian Băsescu şi-a dorit mult schimbarea clasei politice, şi în mare măsură a şi reuşit, întrucât circa 60% dintre parlamentarii aleşi sunt noi.

Acum, preşedintele României, pe aceeaşi temă şi-a clădit campania electorală pentru un nou mandat la Cotroceni, însă tema a fost deja epuizată, o ştim bine cu toţii, aşadar clasa politică din România şi nu numai şi-a pus întrebarea: de ce foloseşte preşedintele aceeaşi temă?

Explicaţiile sunt mai multe, şi dacă ar fi să le analizăm în ordinea importanţei lor am pune pe primul loc lipsa de idei, lipsa de programe pentru România, or tocmai acum România are nevoie de proiecte de viitor, mai ales proiecte economice. Şi de aici începe totul, cu o analiză pe mai multe paliere, cu importanţă la fel de mare pentru fiecare subiect, fie că se numeşte învăţământ, sănătate, agricultură, justiţie sau mediu.

Dacă la alegerile trecute pentru preşedinţia României Traian Băsescu şi-a ales un ţel sigur şi un mesaj clar: Adrian Năstase şi eradicarea corupţiei la nivel înalt în România, în acest mandat, pentru alegeri mult mai importante pentru ţara noastră, acelaşi candidat nu mai are mesaj, trăgând cu "gloanţe oarbe" după moguli şi parlamentari, în vederea reducerii numărului lor şi minimalizării importanţei acestora în viaţa politică, după ce la alegerea lor a spus altceva.

Se pare că Traian Băsescu se prezintă în aceste alegeri obosit de un mandat fără realizările pe care le-a promis, precum: "Să trăiţi bine!" şi "la bine şi la greu" rămase fără esenţa faptelor.

Dacă la toate acestea mai adăugăm că nu poţi lupta de unul singur împotriva tuturor şi că nu-şi găseşte niciun aliat în Parlament, întrucât nimeni nu mai doreşte colaborarea cu partidul-stat, putem considera că decizia cetăţenilor ar fi clară, însă nu se ştie niciodată ce votează cetăţenii.

De multe ori surprizele sunt atât de mari încât orice analiză este răsturnată de realitate.

Domnul Mircea Grosaru:

"Se aşteaptă din nou Marea confruntare"

După primul tur al alegerilor prezidenţiale s-a constatat că sondajele de opinie şi studiul politic au ajuns şi în România la rang de ştiinţă, în sensul că acestea au prevăzut cu multe luni în urmă un rezultat care s-a şi întâmplat: primii doi clasaţi sunt Traian Băsescu şi Mircea Geoană, la diferenţă de 1,3%, ceea ce face ca turul II al alegerilor să devină foarte disputat.

Nu a lipsit nici surpriza acestui prim tur, iar aceasta se numeşte Crin Antonescu.

Partidul Naţional Liberal şi candidatul lui, Crin Antonescu, sunt primii învingători, chiar dacă după primul tur nu au reuşit să depăşească 20% din sufragiile de vot.

Foarte rapid s-au regrupat şi au hotărât că sunt alături de cei care i-au sprijinit, chiar dacă în doctrine sunt diferiţi. Se aşteaptă o nouă confruntare televizată, între finaliştii acestor alegeri care însă, de această dată sunt poziţionaţi total diferit în noile sondaje de opinie, de luat în mod serios în seamă.

Astfel, Traian Băsescu se prezintă singur şi nesprijinit de nimeni.

Mircea Geoană se prezintă mult mai proaspăt, cu idei şi proiecte viabile, sprijinit de întreaga clasă politică din România şi cu un Guvern pregătit a-şi prelua atribuţiunile, în frunte cu premierul acceptat de toţi, Klaus Iohannis, chiar înaintea sărbătorilor de Crăciun.

Se mai aşteaptă o confruntare televizată la care mulţi cetăţeni nehotărâţi se vor uita încă odată pentru a-şi cristaliza o opinie deja formată, dar asta nu va schimba foarte mult situaţia deja conturată.

Confruntarea nu va aduce nimic nou, decât acuze reciproce pentru ceea ce nu a făcut Traian Băsescu şi pentru ceea ce ar vrea să facă Mircea Geoană în calitate de preşedinte. Această confruntare va fi cu siguranţă în favoarea celui care prezintă proiectele de viitor, întrucât la preşedintele actual cetăţenii pot compara promisiunile sale cu trecutele realizări, mult discutate şi contestate în cea mai mare măsură.

Acum, pe data de 1, decembrie când scriu această declaraţie politică, urmare a unor analize proprii dar nu numai, candidatul Mircea Geoană este în opinia personală mai bine plasat în sondaje şi prevăd un scor de circa 52-53% pentru acesta, în dauna actualului preşedinte, care apreciez că va obţine circa 47-48% din sufragiile alegătorilor, dar votul popular se poate răsturna şi într-o singură zi.

Domnul Mircea Grosaru:

"Rezultat aşteptat sau surpriză?"

Rezultatul alegerilor prezidenţiale anunţat de exit-poll-uri şi cel final, după numărarea voturilor de către Biroul Electoral Central, nu au corespuns nici măcar parţial, existând o mare diferenţă, care a creat confuzie şi multe semne de întrebare.

Reprezentanţii ambelor partide aflate în cursa pentru obţinerea mandatului de preşedinte au anunţat că sunt câştigători după numărarea în paralel a voturilor lor, ceea ce a făcut ca ambii candidaţi să declare că sunt câştigători, în realitate văzându-se o diferenţă de doar 70.000 de voturi.

Informaţiile primite de cele două staff-uri de campanie arătau fiecăruia dinte partide că au fost multe imperfecţiuni la urnele de vot, ceea ce a creat iluzia că ambele au dreptate. Şi totuşi, unde există dreptate în alegeri ? Cred că nicăieri, pentru că patima şi argumentele fiecăruia sunt de natură să nu mulţumească niciodată cealaltă parte.

Contestaţiile făcute la Curtea Constituţională a României sunt şi ele în măsură de a clarifica o situaţie inedită a alegerilor prezidenţiale, o situaţie nemaiîntâlnită în România până în prezent, acestea având o mare miză pentru viitorul politic, dar şi economic al României.

Care este deznodământul tuturor acestor contestaţii încă nu se ştie, însă începe să se clarifice pe zi ce trece ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat, în sensul că aşteptăm cu toţii mai multe lucruri deodată: un nou guvern, noi miniştri competenţi pentru situaţia actuală, deblocarea tuturor situaţiilor postelectorale, reluarea activităţilor curente a firmelor şi a serviciilor în România şi tot ceea ce rezultă din acestea.

Pe lângă toate zilele grele care ne aşteaptă pe timp de criză, parlamentarii au un rol deosebit de important în ceea ce va urma, pentru motive economice cu semnale nu din cele mai bune, ci, dimpotrivă, din cele de care România nu a avut parte în ultima vreme. Nu ar fi de recomandat criza economică să fie dublată de cea politică, pentru orgolii sau interese proprii ori de partid, pentru că investiţiile în economie, atât interne, cât şi cele din străinătate, vin să întărească economia naţională, acum, într-un moment deosebit de important pentru ţară.

Personal, sunt convins că toate cele legate de criză se vor termina odată cu numirea unui nou guvern, care va fi validat repede şi cu multă responsabilitate de Parlament.

Domnul Mircea Grosaru:

"Am votat după conştiinţă"

Primul tur al alegerilor prezidenţiale a fost precedat de un adevărat spectacol al declaraţiilor, prin care candidaţii au fugit care mai de care după audienţe în emisiuni televizate, din care nimeni nu mai înţelegea aproape nimic, sau, chiar dacă începea să înţeleagă ceva, ar fi trebuit ca în acelaşi timp să urmărească toate declaraţiile, de la toate posturile de televiziune.

Ce a rezultat din acest haos, voit parcă de unii, neputând fi oprit de către alţii dintre candidaţi, a fost ceea ce am văzut după rezultatele primului tur: oamenii sunt sătui de scandaluri şi vorbe goale, de promisiuni şi susţineri financiare cel puţin dubioase din spatele candidaţilor, de pitoreştile declaraţii şi trădători dispuşi să schimbe partidul de la o clipă la alta, fără ruşine, ci doar din interese, meschinăria şi schimbarea doctrinei fiind doar vorbe de dicţionar.

Am vorbit cu mulţi cetăţeni, nefiind direct implicat în campania pentru prezidenţiale, deşi, ca deputat sau om politic era normal să am o opţiune de candidat, în care am crezut şi cred şi în continuare.

Este interesantă viziunea unora despre alegeri în general: oamenii simpli de la ţară aşteaptă să vadă ce li se dă, în proporţie de 50% dintre cei care merg la vot, ei înşişi neavând nicio viziune despre ce se întâmplă în jurul lor, cu toate că au televizor şi nu numai. Alţii sunt cetăţenii din oraşe, care văd, ştiu şi sunt bine informaţi din presă sau de pe internet cu ceea ce se petrece în ţară şi spre ce ne îndreptăm, iar ultima categorie, a membrilor activi de partid, care trăiesc din reuşita sau nereuşita celor pe care îi susţin, trăind mai bine sau mai puţin bine din influenţa sau traficul de influenţă pe care îl consideră o armă solidă a vremurilor pe care le trăim.

Cine va câştiga este greu de anticipat, însă cu siguranţă că civilizaţia va lua locul ignoranţei, competenţa va înlocui traficul de influenţă, tinerii vor lua locul celor expiraţi politic, România europeană va lua locul vechii Românii.

Condiţiile actuale de viaţă şi idealurile spre care ar trebui să tindă fiecare dintre noi mă îndreptăţesc să spun că sunt mândru de ceea ce am votat şi în continuare,

Voi vota după conştiinţă!

Domnul Mircea Grosaru:

"Alte alianţe, un alt Guvern sau tot la fel"

Este greu de imaginat cum se va forma noul guvern, acum, după ce sprijinul pentru formarea acestuia trebuie făcut în jurul celor care au sprijinit preşedintele României pentru un nou mandat.

Până în prezent s-au arătat interesaţi UDMR-ul şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, alături de cei autodeclaraţi "independenţi" şi care desigur că vor sprijini noul guvern, aceasta fiind şi menirea lor politică, până când vor redeveni "membri de drept" în diferite partide din cele ce vor forma guvernul.

Ceea ce este grav însă este că 25% din cei ce lucrează în zona privată au ajuns în şomaj, iar circa 120.000 de firme la ora actuală, faţă de cele existente în anul 2008, fie că şi-au suspendat activitatea, fie că şi-au închis activitatea.

Ceea ce este clar până în prezent este că acea alianţă de circa 65%, formată din partide politice de doctrine diferite, are disponibilitatea de a negocia formarea unui nou guvern. Desigur că sunt multe condiţii, iar ceea ce va uni noua alianţă va trebui să cuprindă interese de partid puse în slujba interesului general, ceea ce şi aşa fiind este greu de închipuit care va fi.

Desigur că liberalii vor avea un cuvânt "politic" greu de spus în această construcţie şi înclin să cred că nimic nu este de nenegociat, pentru interese comune - interesele de ţară.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a rămas consecvent hotărârilor de grup, în sensul neimplicării în nici un fel în campania electorală şi nici în declaraţii publice care să poată fi interpretate de comentatorii politici sau de diverse publicaţii, partizani mai apropiaţi sau mai puţin apropiaţi partidelor politice.

Problematica grupului pentru minorităţi desigur că este diferită de cea a majorităţilor din Parlament, însă aceasta nu ne împiedică a avea o aceeaşi atitudine faţă de noi şi faţă de celelalte partide politice.

Sperăm cu toţii ca după decizia Curţii Constituţionale să avem guvern şi să-l votăm cât mai repede, până la Crăciun.

Domnul Mircea Grosaru:

"Pactul pentru garantarea libertăţii de exprimare"

Urmare a unui comunicat de presă din data de 18 noiembrie 2009, prezint ca declaraţie politică ceea ce au semnat 9 din cei 12 candidaţi la Preşedinţia României, considerându-l deosebit de important, mai ales pentru ceea ce va urma.

Pactul pentru garantarea libertăţii de exprimare - semnat de 9 din 12 candidaţi.

Pactul iniţiat de 14 organizaţii de media din toată ţara a fost semnat de majoritatea candidaţilor la Preşedinţia României. Astfel, aceştia şi-au asumat principiile şi direcţiile de acţiune propuse de Pactul pentru Garantarea Libertăţii de Exprimare şi Creşterea Responsabilităţii Presei. Au semnat fără obiecţiuni candidaţii: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Kelemen Hunor, Remus Cernea, Constantin Ninel Potârcă, Ovidiu Cristian Iane, Constantin Rotaru.

Am primit răspuns de la candidatul Eduard Manole, care însă nu şi-a exprimat acordul total faţă de Pact.

Nu am primit nici un răspuns de la candidaţii George Becali şi Corneliu Vadim Tudor.

Salutăm decizia celor nouă candidaţi de a semna acest document. Ne exprimăm speranţa că principiile şi direcţiile de acţiune cuprinse în Pact nu vor rămâne simple promisiuni electorale, şi candidaţii le vor susţine ca oameni politici, indiferent de rezultatul alegerilor.

Active Watch - Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, Asociaţia Patronală a Editorilor Locali (APEL), Asociaţia Jurnaliştilor din România (AJR), Sindicatul Jurnaliştilor Galaţi, Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, Asociaţia AltPHel, Uniunea Jurnaliştilor Maghiari din România - Mureş, Liga Jurnaliştilor Sibiu, Asociaţia Jurnalistelor din România "Ariadna", Asociaţia pentru Protejarea şi Promovarea Libertăţii de Exprimare (APPLE), Asociaţia Profesioniştilor din Presă - Cluj (APPC), Patronatul Presei din România - ROMEDIA.

Iată textul Pactului. Ataşat găsiţi răspunsurile candidaţilor.

Pactul pentru garantarea libertăţii de exprimare şi creşterea responsabilităţii presei

"Pe durata mandatului meu de preşedinte al României, în conformitate cu rolul Constituţional al Preşedintelui de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice (art. 80 din Constituţia României), mă angajez să sprijin dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la informare (art. 30 şi 31 din Constituţia României), folosind pârghiile legale de care dispun. Astfel, voi sprijini:

• consolidarea aplicării legii accesului la informaţiile de interes public, inclusiv prin garantarea şi facilitarea accesului jurnaliştilor şi a publicului la datele de la Registrul Comerţului;
• asigurarea transparenţei în aplicarea legii achiziţiilor publice, în principal a achiziţiei de publicitate şi produse mass-media din bani publici;
• modificarea legii serviciilor publice de radio şi televiziune, în sensul asigurării independenţei politice a celor două instituţii şi a garantării funcţionării lor în interes public;
• transpunerea în act normativ a prevederii constituţionale privind transparenţa surselor de finanţare a companiilor de media, inclusiv prin transparenţa structurilor de proprietate;
• consolidarea legislaţiei pentru prevenirea concentrării excesive a proprietăţii în mass-media, inclusiv prin măsuri împotriva proprietăţii încrucişate, pentru a preveni înţelegerile de tip cartel sau abuzul de poziţie dominantă;
• sprijinirea industriei de media, prin politici fiscale adecvate, pentru garantarea independenţei financiare a instituţiilor de media, aşa cum se aplică în majoritatea statelor din Uniunea Europeană;
• eliminarea pedepselor penale pentru delictele de presă;
• semnarea, ca Preşedinte, a Cartei Europene pentru Libertatea Presei (în româneşte aici http://www.pressfreedom.eu/en/index.php#charter).

Documentul a fost iniţiat de Convenţia Organizaţiilor de Media www.organizatiimedia.ro.

Nu rămâne decât să verificăm în timp respectarea acestui pact, de care personal promit să amintesc de fiecare dată când voi considera că va fi necesar.

Domnul Mircea Grosaru:

Pe adresa de e-mail a subsemnatului a fost transmisă următoarea scrisoare de către Asociaţia Ad Astra, pe care o prezint ca declaraţie politică.

Asociaţia Ad Astra a trimis Parlamentului o scrisoare în sprijinul bugetului cercetării şi petiţia semnată de peste 3.150 de persoane

Către Parlamentul României

Conform proiectului de buget pe anul 2009, Guvernul român a alocat cercetării ştiinţifice 1.413.146 mii lei, o sumă ce este cu 28% mai mică faţă de cea alocată în 2008 şi reprezintă 0,24% din produsul intern brut (p.i.b.).

Bugetul alocat pentru cercetare Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, care distribuie fondurile prin competiţie către toate tipurile de instituţii de cercetare, prin Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică (ANCS), este de 1.137.848 mii lei. Din aceştia, conform declaraţiilor vicepreşedintelui ANCS, aproximativ 260.000 mii lei reprezintă datorii ce ar fi trebuit plătite anul trecut; bugetul alocat efectiv în acest an pentru cercetare prin ANCS este deci în scădere cu 50% faţă de cel din anul anterior.

Această situaţie reprezintă o încălcare a angajamentelor Guvernului şi a principalelor partide parlamentare, precum şi a legislaţiei în vigoare. Vă solicităm prin această scrisoare sprijinul dumneavoastră pentru creşterea sumei alocată pentru cercetare, de la bugetul de stat, în 2009.

Astfel, prin Pactul Naţional pentru Educaţie partidele parlamentare s-au angajat să asigure "în perioada 2008-2013, din alocarea bugetară anuală, a minimum 6% din p.i.b pentru educaţie şi a minimum 1% pentru cercetare, pentru a aşeza sistemele de educaţie şi cercetare pe o temelie financiară solidă, pe durată medie şi lungă". Pactul a fost semnat în 5 martie 2008 de către toate partidele parlamentare (PD-L, PSD, PNL, UDMR, PC, Grupul minorităţilor naţionale) prin preşedinţii acestora, inclusiv de către actualul prim ministru, domnul Emil Boc. De asemenea, Programul de Guvernare menţionează explicit: "Guvernarea va respecta Pactul naţional pentru educaţie şi va aplica strategia Educaţie şi cercetare pentru societatea cunoaşterii, elaborată în baza pactului naţional şi asumată de preşedinţia României şi sindicatele din educaţie."

Conform OG nr.57/2002, aprobată prin Legea nr.324/2003 (Legea cercetării), articolul 49, cu modificările la zi, "Fondurile alocate anual în bugetul de stat la Capitolul Cercetare ştiinţifică reprezintă o prioritate a cheltuielilor bugetare" şi "Din fonduri publice se alocă sume pentru acţiuni finanţate pe bază de programe, precum şi pentru celelalte cheltuieli stabilite în condiţiile legii, asigurându-se anual o creştere a alocaţiilor bugetare, astfel încât în anul 2010 să se atingă nivelul de 1% din produsul intern brut." Nu este deci legală o scădere a sumelor alocate pentru cercetare. Trebuie menţionat că o versiune anterioară a acestei legi prevedea explicit alocarea a minimum 0,8% din p.i.b. pentru cercetare.

În cadrul negocierilor privind aderarea la Uniunea Europeană, România s-a angajat prin Documentul de poziţie privind Capitolul 17 - Ştiinţa şi cercetarea, să asigure "Realizarea unei finanţări adecvate a sistemului CDTI. Estimarea ANSTI privind nivelul cheltuielilor CD în anul 2007 este de cca. 1% din p.i.b. şi, respectiv, de cca. 150 €/cap locuitor, adică 300.000 €/cercetător." Suma alocată pentru 2009 reprezintă aproximativ 17 €/cap locuitor şi aproximativ 37.000 €/cercetător activ, deci mult sub nivelul asumat pentru anul 2007 în cadrul negocierilor pentru aderare.

De asemenea, Parlamentul European, prin Rezoluţia sa din 2005 cu privire la Strategia Lisabona (P6_TA(2005)0069), recomandă tuturor statelor membre să angajeze măsuri pentru investiţii în cercetare-dezvoltare de minimum 3% din p.i.b., din care cel puţin 1% de la bugetul de stat.

Trebuie subliniat că actuala criză economică nu motivează o reducere a investiţiei în educaţie şi cercetare ci, din contră, investiţia în aceste domenii strategice reprezintă o soluţie de ieşire din criză. Subfinanţarea educaţiei şi cercetării, activităţi cu impact pe termen mediu şi lung, va conduce nu la rezolvarea, ci la adâncirea crizei economice, precum şi la îngustarea spectrului de soluţii pentru rezolvarea acesteia. Reducerea deliberată a nivelului competenţelor în economie, prin amputarea actului de formaţie şi prin marginalizarea activităţilor ştiinţifice este ostilă oricărei strategii fiabile de redresare economică. Astfel, Comisia Europeană, în cadrul comunicatului său "From financial crisis to recovery: A European framework for action" din 29 octombrie 2008, recomandă explicit ca măsură anticriză "creşterea investiţiei în cercetare-dezvoltare, inovare şi educaţie". SUA şi statele europene au inclus deja în programele lor anticriză investiţii suplimentare în cercetare şi educaţie. Astfel, Camera Reprezentanţilor din SUA a votat recent, în cadrul pachetului anticriză, acordarea unor bugete suplimentare de 3,6 miliarde dolari pentru cercetare şi 65,2 miliarde dolari pentru educaţie. În Franţa, preşedintele Nicolas Sarkozy a indicat ca principale direcţii pentru pomparea a 175 miliarde euro în viitorii trei ani, în sprijinul relansării economice, "investiţii în universităţi, cercetare şi mediul înconjurător". Marea Britanie a adoptat şi ea un plan de creştere continuă, pentru următorii patru ani, a bugetului pentru cercetare. În Germania, bugetul alocat cercetării în 2009 a crescut cu 9% faţă de cel din anul anterior.

Diminuarea drastică a bugetului cercetării, prevăzută în proiectul de buget elaborat de Guvern, va afecta nu numai posibilitatea de a demara noi proiecte de cercetare, prin competiţiile programate pentru 2009 în cadrul Programului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (PNCDI) II, ci şi derularea normală a proiectelor în lucru. Consecinţa cea mai gravă a acestei diminuări a bugetului cercetării va fi însă pierderea resurselor umane din cercetare, ce va distruge practic orice posibilitate de redresare a cercetării româneşti în viitorii 5-10 ani. Vom asista la inversarea procesului de revenire în ţară a cercetătorilor români din diaspora, ce începuse timid în ultimii 2-3 ani, şi la un braindrain masiv. Ca urmare a integrării europene, este extrem de simplu pentru un cercetător din România să îşi găsească de lucru în Uniunea Europeană, având în vedere chiar multiplele oportunităţi ce apar prin investiţiile în cercetare din pachetele anticriză ale ţărilor occidentale. Această situaţie apare în contextul în care România are deja un deficit enorm de cercetători, ca urmare a subfinanţării cercetării din perioada anterioară anului 2005. Ţara are nevoie de o creştere de aproximativ 3 ori a numărului cercetătorilor pentru ajungerea la media europeană, iar acest lucru se poate face pe termen scurt numai prin atragerea unei părţi semnificative a oamenilor de ştiinţă români din străinătate, care devine acum imposibilă. Capitalul uman este cea mai importantă componentă a sistemului de cercetare, iar regenerarea lui se poate face doar în zeci de ani. Dacă construcţia unei autostrăzi sau a unei clădiri poate fi întreruptă pentru un an şi reluată apoi fără probleme, subfinanţarea cercetării, chiar şi pentru un an, are efecte negative, care persistă timp de decade. Practic, reducerea bugetului reprezintă o distrugere premeditată a cercetării din România şi deci a competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti, în beneficiul ţărilor occidentale din Uniunea Europeană.

În acest context, vă rugăm să faceţi toate demersurile necesare pentru alocarea, de la bugetul de stat, a cel puţin 0,8% din p.i.b. pentru cercetare pentru anul 2009 şi a cel puţin 1% din p.i.b. pentru anul 2010. Marea majoritate a acestor fonduri trebuie alocată prin competiţie, conform bunelor practici internaţionale, prin programele derulate de ANCS. Alocarea în 2009 a unei sume mai mici decât cea din anul anterior va duce la o distrugere ireversibilă a cercetării din România.

Asociaţia noastră sprijină, de asemenea, o reformă reală a sistemului de cercetare şi învăţământ superior din România, care să ducă la un maxim de eficienţă a investiţiei publice în aceste sisteme. Ataşăm acestei scrisori o petiţie care solicită atât un buget adecvat pentru cercetare, cât şi măsuri de reformă ce vizează principalele probleme ale sistemului cercetării din România. Această petiţie a fost semnată online de peste 3.150 de persoane, majoritatea cercetători, în condiţiile în care în ţară există aproximativ 9.000 de cercetători activi. Printre semnatarii scrisorii se găsesc şi foşti miniştri, foşti secretari de stat pentru cercetare, prorectori ai unor universităţi, directori de institute de cercetare, academicieni, cercetători români de la universităţi prestigioase cum ar fi Yale, Harvard, Stanford sau MIT.

Vă trimitem, de asemenea, în continuarea acestei scrisori, şi un document cu sugestii de modificări legislative pentru reforma sistemului cercetării, dezvoltării, inovării, susţinut de asociaţia noastră.

Domnul Adrian Mocanu:

"Victorie pentru România"

Dacian Cioloş a fost desemnat la sfârşitul lunii noiembrie, de către Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, pentru postul de comisar în domeniul agriculturii şi al dezvoltării rurale în cadrul Comisiei, urmând a fi audiat în Parlamentul European după data de 11 ianuarie 2010. Anunţul preşedintelui Barroso a surprins cea mai mare parte a presei occidentale, deoarece Cioloş provine dintr-o ţară care a avut probleme majore cu gestionarea fondurilor agricole şi cu o agricultură cu tehnologie învechită.

Odată cu această numire, România a obţinut cel mai important succes în politica europeană, de la 1 ianuarie 2007 până în prezent, dată la care ţara noastră a aderat oficial la Uniunea Europeană.

Preşedintele Comisiei Europene a explicat presei străine alegerea sa astfel: "Sunt extrem de fericit să-l desemnez pe domnul Cioloş comisar pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Este de departe cel mai competent dintre toate numele pe care le-am primit pentru acest post. Dacă vă uitaţi la CV-ul lui, nu este nicio îndoială. Am vorbit cu el, ştiu că este foarte angajat în dosarul agriculturii, a lucrat toată viaţa în acest domeniu". La insistenţele mass-media, şeful Guvernului european a justificat alegerea sa şi a respins ideea că o ţară mică nu poate obţine portofolii importante, spunând că: "Este o insultă faţă de persoană şi faţă de ţara respectivă. Avem un principiu în Europa - principiul non-discriminării. A spune că un candidat nu poate lua un anumit portofoliu pentru că vine dintr-o anumită ţară, este împotriva valorilor noastre şi nu pot accepta aşa ceva".

Obţinerea acestui portofoliu reprezintă o victorie extrem de importantă pentru România. Totuşi, trebuie să spunem în mod obiectiv că Dacian Cioloş va fi un oficial european, şi nu un reprezentant al României la Bruxelles. Portofoliul "Agriculturii" este al doilea, din punct de vedere financiar din Comisia Europeană şi reprezintă unul dintre subiectele cele mai dezbătute de pe agenda europeană. Mai trebuie adăugat faptul că această nominalizare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul unor state membre care au susţinut România.

Este un succes de pe urma căruia fermierii români ar trebui să poată beneficia pe viitor, în urma măsurilor de reformă ce vor fi luate în acest sector, unul cu un buget extrem de important. Dacian Cioloş va gestiona de la Bruxelles aproape o treime din bugetul Comisiei Europene, adică 50 de miliarde de euro.

Cred că pentru România, agricultura şi dezvoltarea rurală reprezintă domeniile prin care vom putea face diferenţa faţă de alte ţări în viitor, dacă vom şti să folosim oportunitatea de a avea acest portofoliu în cadrul Comisiei Europene.

Domnul Aledin Amet:

"13 decembrie, Sărbătoarea tătarilor din România"

În România, în anul 2006 a fost legiferat demersul ca data de 13 decembrie să devină sărbătoare a tătarilor. Este o hotărâre unică, deoarece în niciun stat nu există un act similar, ceea ce demonstrează că numai aici, în această ţară am reuşit, şi în acest fel, să ne promovăm identitatea.

13 decembrie, pentru întreaga naţiune tătară, reprezintă o dată istorică, cu o semnificaţie deosebită. În anul 1917, participanţii la Congresul Naţional al Tătarilor au luat hotărârea înfiinţării Republicii Democrate Crimeea, în funcţia de preşedinte, dar şi de muftiu, conducător religios, fiind ales Numan Celebi Cihan.

Din păcate, această entitate statală a avut o existenţă efemeră, pentru că după numai câteva luni, numeroşi lideri politici au fost arestaţi, preşedintele Numan Celebi Cihan fiind ucis, devenind, astfel, martir al naţiunii sale.

Astfel, la acea vreme, a fost destrămat un ideal al atâtor generaţii, ideal, însă, care nu a pierit, el continuând să dăinuie în sufletele tuturor conaţionalilor: Crimeea renăscută, Crimeea în logica corectă a istoriei, Crimeea tătarilor.

Iată de ce pentru noi omagierea personalităţilor reprezintă conştiinţa, în întregime.

Iată de ce a apărut această lege.

Iată de ce în fiecare an, la data de 13 decembrie, tătarii din România, mai mult ca în oricare altă zi, simt că istoria nu i-a uitat.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cine ar trebui să guverneze România?"

A trecut campania electorală. Preşedintele în exerciţiu a fost reconfirmat. Acum depinde de partidele politice să restabilească ordinea pe scena politică şi să facă efectiv ceva pentru scoaterea României din criza economică.

Demersul PSD de contestare a alegerilor, deşi constituţional, este ceea ce social-democraţii au făcut mereu: o încercare de a temporiza, de a trage de timp, fără asumarea vreunei responsabilităţi. Tocmai pentru că nu ştiu să piardă, social-democraţii nu pot să câştige. Pentru a învinge, trebuie să te pregăteşti pentru ce e mai rău şi să speri la ce e mai bine. O astfel de normalitate nu o vom găsi însă în Kiselefful domnului Vanghelie sau Cătălin Voicu.

Iată un motiv pentru care ar trebui să privim victoria lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale dintr-un alt unghi: reconfirmarea sa este una substanţială şi pentru viitorul actualei guvernări. Acum nu am ales numai un preşedinte, ci şi o formulă guvernamentală. Iar electoratul ne-a spus că doreşte o formulă apropiată preşedintelui Băsescu. Analizând rezultatul votului, nu putem să nu observăm că voturile sale au venit din dreapta scenei politice: de la PD-L, de la UDMR şi chiar de la PNL. Din acest punct de vedere, este clar că Traian Băsescu nu a luat din voturile stângii politice.

Mai mult decât atât, majoritatea politică mult clamată de domnii Mircea Geoană şi Crin Antonescu nu a fost confirmată şi de electorat. Nu cred că mai au voie să se ascundă după această majoritate parlamentară şi să se comporte ca şi până acum. Domnul Klaus Iohannis a dat dovadă de maximă decenţă şi s-a retras. A decis să nu mai facă parte din această comedie burlescă şi să se ocupe de ce ştie foarte bine: administraţia locală. Jos pălăria!

Le place sau nu le place unora, Parlamentul este dominat de dreapta politică. Din 2004 şi până acum s-au produs schimbări de structură în viziunea şi aşteptărilor cetăţenilor României. Dacă atunci se putea spune că jumătate sunt de dreapta şi jumătate sunt de stânga, acum două treimi sunt de dreapta şi doar o treime de stânga. Concluzia este trasă din două surse: coloristica politică a Parlamentului şi diversele barometre de opinie. Nu pot să nu interpretez această transformare în lumina creşterii nivelului de trai şi a progresului economic pe care România l-a reuşit în aceşti cinci ani. Culmea!, conducerea ţării a fost deţinută de dreapta politică, validată la parlamentarele din 2008.

Mi se pare, deci, evidentă o opţiune politică de dreapta pentru acest Guvern. Nu poate exista alta variantă. PSD nu poate fi la guvernare şi, cred eu, trebuie să analizeze de ce şi cum a ajuns în această situaţie. Pentru a avea o dreaptă puternică, e nevoie de o stângă puternică, nu de grupuri de interese politice care se ascund în spatele unei ideologii pe care nu o împărtăşesc.

Prezenţa PNL alături de PSD ar complica prea mult situaţia ideologică din Parlament. Mi se pare normal să facă parte din cercul puterii şi să nu rămână ancoraţi în trena PSD, doar pentru că domnul Antonescu s-a împrietenit cu Mircea Geoană. PNL se află în tabăra care a pierdut aceste alegeri. Cu toate astea, PD-L vrea un Guvern cu PNL, în condiţii mai mult decât decente pentru liberali. Nu vrem să-i asimilăm, nu vrem să-i cucerim sau să-i distrugem politic. Vrem o guvernare coerentă, cu principii corecte. Este de bun-simţ, concept promovat de domnul Antonescu, să accepţi o guvernare coerentă doctrinar şi să nu prelungeşti criza politică. Scoaterea României din criză este o prioritate. Asta am văzut şi pe afişele electorale ale domnului Antonescu. Atunci îl rog să scoatem "împreună" România din criză, pentru că alături de PSD nu a reuşit să o facă. Domnul Antonescu ar mai putea să mai facă un lucru: să arate că PNL nu a ales la Congresul din martie un candidat pentru prezidenţiale, ci un preşedinte de partid perfect conştient de rolul pe care trebuie să-l joace în economia politică a Parlamentului.

În final, mai fac o ultimă observaţie. Toate ţările importante ale Uniunii Europene, în afară de Marea Britanie, sunt conduse de partide politice aflate la dreapta scenei politice. Alegerile pentru Parlamentul European din iunie au arătat o superioritate a dreptei politice faţă de stânga. Oare toate aceste ţări greşesc, şi doar PSD are dreptate?

Domnul Corneliu Olar:

«Aurul pe "apa Sâmbetei"»

Exploatarea minieră de stat RoşiaMin SA de la Roşia Montană a funcţionat până în iunie 2006 şi a avut ca obiect de activitate extragerea şi prelucrarea minereului auro-argentifer şi obţinerea concentratelor de aur şi argint, urmând ca acestea să fie procesate cu ajutorul cianurii de sodiu (printr-o tehnologie învechită), la secţiile de cianuraţie din oraşele Baia de Arieş şi Baia Mare.

Tehnologia de concentrare utilizată în acest proiect a fost una veche, nepotrivită cu minereul existent, cu randamente foarte scăzute, şi anume concentrarea piritei auro-argentifere prin flotare simplă, obţinându-se un concentrat sulfuros, care era mai departe procesat prin cianurare directă.

Dar cum din întreaga cantitate de aur existent în minereu, numai o parte se găsea legat de sulfuri, iar restul era liber, mare parte din acesta nu se putea recupera în concentrate, ci pur şi simplu rămânea în sterilul de la flotaţie. Astfel, o bună parte din aurul liber din minereul procesat se găseşte în iazurile de decantare. Din păcate, a fost aleasă soluţia cea mai proastă de procesare, astfel că pierderile de aur în sterile au fost foarte mari. Sterilele rezultate de la procesare au fost depozitate de-a lungul timpului în 3 iazuri de decantare, două la Gura Roşiei şi unul la Valea Săliştei.

Iazul de decantare de la Valea Săliştei în schimb este un iaz cu mari probleme. În primul rând, este un iaz de vale, aşezat peste valea Săliştei, iar pârâul curge pe sub iaz, printr-un sistem de construcţii specifice (sonde inverse, tub colector apoi tunel subteran). Problema este că în momentul în care a fost conceput şi construit iazul (în epoca comunistă), nimeni nu dădea o speranţă de viaţă pentru aceste lucrări şi nimeni nu lua în calcul potenţialele probleme de mediu pe care le-ar putea ridica. Astfel că nimeni nu poate şti cât vor putea rezista lucrările subterane, mai ales că mediul este destul de coroziv, aciditatea fiind mare din procesele biochimice de descompunere a sulfurilor reziduale din steril. Şi dacă una dintre lucrări va ceda, tot iazul este în pericol să o ia încet, încet la vale în râul Abrudel, apoi în Arieş. Chiar dacă de ani de zile se alocă fonduri pentru lucrări de stabilizare şi ecologizare, problemele din interior vor rămâne, iar un dezastru ecologic la iazul Valea Săliştei oricând se va putea întâmpla.

Concluzionând cele prezentate: iazuri de decantare cu probleme, sterilele din iazuri cu conţinut apreciabil de aur.

Una dintre soluţiile pentru rezolvarea problemelor menţionate ar fi reprocesarea sterilelor din iazuri şi depozitarea lor în alt iaz de decantare, în condiţii mai sigure. Conţinutul de aur din sterile poate fi recuperat prin cianurare directă, în amestec cu minereu aurifer, avantajul mare pentru procesator ar fi că aceste sterile sunt deja măcinate, iar costurile de operare vor fi mult reduse.

Avantajul pentru statul român - va scăpa de toate problemele ce le generează iazurile vechi de decantare.

Cine va putea să facă reprocesarea sterilelor?

O implicare mai serioasă a statului român în viitoarea uzină de procesare, care va putea să realizeze şi reprocesarea sterilelor cu randamente ridicate, precum şi depozitarea acestora în condiţii de maximă siguranţă, cu respectarea tuturor cerinţelor de mediu, va aduce beneficii tuturor.

Domnul Cristian Rizea:

"Cum să furi un mandat de preşedinte"

Alegerile prezidenţiale de anul acesta au ieşit din sfera luptei politice şi de partid, transformându-se dintr-un exerciţiu democratic într-o fraudă masivă, datorită mizei uriaşe care era la mijloc. De data aceasta, frauda a trecut dincolo de cumpărarea voturilor la colţul străzii cu făină, pui, găleţi, geci şi alte asemenea obiecte care pe de o parte stârnesc dezgustul faţă de modul în care se face campanie electorală şi pe de altă parte arată nivelul culturii civice pe care poporul român o are. Frauda la care am asistat cu toţii la acest scrutin electoral a fost dirijată de la cel mai înalt nivel şi s-a efectuat cu aportul instituţiilor şi autorităţilor statului.

CNP-uri inexistente, persoane decedate care s-au prezentat la vot, cazuri multiple de turism electoral, minori care n-au mai avut răbdare să împlinească 18 ani pentru a vota, toate acestea reprezintă motivul pentru care membrii marcanţi ai Partidului Democrat Liberal s-au dus a doua zi să-i felicite pe reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Aceştia trebuie într-adevăr felicitaţi, alături de colegii lor de la Ministerul Afacerilor Externe, care s-au ocupat de organizarea scrutinului de vot din diaspora, acolo unde în Paris a votat o persoană pe minut şi unde pe liste apăreau numele unor persoane care ulterior au declarat că nu s-au prezentat la vot. Cu toţii merită felicitări pentru modul în care înţeleg să fie în serviciul public, dar aş vrea să le transmit acestora că serviciul public presupune munca în slujba cetăţenilor, şi nu în slujba cetăţeanului unic, Traian Băsescu.

Mai mult decât atât, implicarea STS-ului care şi-a pus la dispoziţie întregul arsenal pentru a furniza date PD-L-ului pentru aşa-zisa numărătoare paralelă pe care a efectuat-o, şi faptul că membrii comisiilor de vot au primit prin intermediul reţelei de telefonie STS mesaje care îl anunţau învingător pe Traian Băsescu, demonstrează cât de departe s-a mers în dorinţa câştigării unui nou mandat de preşedinte.

În opinia mea aceste alegeri au fost grav fraudate şi cred cu tărie acest lucru, având în vedere faptul ca trei exit-poll-uri l-au anunţat câştigător pe Mircea Geoană, or este foarte greu de crezut că trei dintre cele patru institute de cercetare au greşit fundamental.

Îmi pare rău să văd cum după 20 de ani de democraţie ne aflăm în acelaşi stadiu, îmi pare rău să văd că nu am progresat, că nu am învăţat nimic din principiile democraţiei şi că voinţa unui singur om este mai tare decât voinţa unui popor.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Reforma electorală - o necesitate"

Desfăşurarea şi rezultatul alegerilor a reprezentat dintotdeauna cel mai important barometru pentru măsurarea calităţii unei democraţii moderne. Dacă la începutul acestui mileniu absenteismul electoral se detaşa de departe ca cel mai periculos fenomen, ultimele alegeri desfăşurate în România au scos în lumină alte aspecte care pot influenţa negativ legitimitatea celor aleşi. Este vorba despre manipularea extrem de puternică a electoratului, prin intermediul unor sondaje de opinie sau exit-poll-uri şi prin utilizarea nediscriminată a mass-mediei în scopuri pur electorale.

Succesiunea modificărilor legilor electorale din ultimii douăzeci de ani nu a făcut decât să amplifice aceste fenomene. Am ajuns astfel, ca la douăzeci de ani de la Revoluţia română, asupra alegerilor prezidenţiale să planeze suspiciuni mai mult sau mai puţin fundamentate.

Chiar dacă evenimentele de până în prezent nu fac decât să confirme faptul că cel "ales" de sondaje a fost infirmat de realitate, şi nu fac decât să credem că unii lideri politici, prin lipsa de maturitate politică, nu ştiu să piardă în competiţia electorală, ci exacerbează la maximum neîncrederea în procesul electoral şi instituţiile statului român.

Situaţia electorală din decembrie 2009, nemaiîntâlnită în spaţiul Uniunii Europene, tinde să aducă o umbră de neîncredere internaţională asupra instituţiilor democratice româneşti. La aceasta contribuie insistenţa cu care perdanţii încearcă să găsească justificări ale eşecului lor electoral. Acţiunile domniilor lor au fost chiar trădate de unul dintre tinerii lideri, care afirma că sistemul lor de fraudare nu a funcţionat.

Cert este că, în următorii trei ani de zile în care procesul electoral va avea o pauză prelungită, atât Parlamentul României, cât şi Autoritatea Electorală Permanentă şi Ministerul Administraţiei Internelor vor fi obligate să dezvolte un sistem de vot informatizat, pentru a înlătura pe viitor orice fel de suspiciune de fraudă.

Sper că în acest interval de timp, opoziţia de stânga să sufere şi ea o reală reformă de mentalitate, care să nu mai aibă la bază doar furtul, frauda, neîncrederea în instituţiile statului şi mai ales influenţa pe care o exercită indirect asupra unor instanţe sau instituţii ale statului de drept.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Fiscalitatea şi reforma în 2010"

Acum, când campania electorală s-a încheiat, când febra dezbaterilor, a atacurilor mai mult sau mai puţin decente s-a mai calmat, putem spune cu certitudine că economia României are nevoie de acţiune politică imediată.

Rezultatul alegerilor din 6 decembrie 2009 a însemnat nu numai reconfirmarea Preşedintelui României, ci şi salvarea cotei unice de impozitare, a scutirii impozitului pe profitul reinvestit şi eliminarea oricăror piedici în reformarea statului român.

Vom primi în zilele următoare Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2010, buget de care depinde nu numai cea de-a treia tranşă de la FMI, ci şi întreaga strategie de dezvoltare ulterioară a acestei ţări.

Trebuie să recunoaştem că, pe lângă efectele negative create de criza economică, s-au creat şi premisele favorabile ale reformării fără întârziere, atât a statului român, cât şi a structurilor strategice ale economiei româneşti. Statul român continuă să fie supradimensionat, stufos, ineficient şi extrem de costisitor pentru bugetul de stat.

De asemenea, economia României s-a dovedit extrem de vulnerabilă în faţa celei mai mici unde seismice, din pricina lipsei de competitivitate a produselor româneşti şi mai ales din pricina structurii investiţiilor străine directe.

Toate aceste aspecte trebuie tratate cu maximă seriozitate, atât în elaborarea programului de guvernare, cât şi în proiectele legislative pe care actualul Parlament le va promova.

Nu trebuie să facem abstracţie de una dintre politicile cel mai puternic vizate de adversarii noştri politici, şi anume politica fiscală.

Impozitul progresiv social-democrat, bazat pe principiul "Luăm de la bogaţi şi dăm tot la bogaţii noştri", precum şi soluţiile fiscale provizorii, peticite, promovate până în 2005 nu-şi mai pot găsi locul în politica fiscală a României.

Mediul de afaceri din România are nevoie de sprijin! Mediul de afaceri din România nu mai vrea să lucreze la negru! O politică fiscală bazată pe optimul suportabilităţii fiscale va aduce cei mai mulţi bani la bugetul de stat.

Nu creşterea fiscalităţii în perioade de recesiune este soluţia! Stimulentele şi chiar reducerea cuantumului şi numărului de taxe sunt semnele pe care le aşteaptă economia românească. De asemenea, predictibilitatea şi stabilitatea politicii fiscale sunt elemente extrem de importante, atât pentru mediul de afaceri din România, cât şi pentru investitorii străini.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"9 decembrie - Ziua internaţională de luptă împotriva corupţiei"

Prin Rezoluţia 58/4 din anul 2003, cel mai înalt şi reprezentativ for mondial, Organizaţia Naţiunilor Unite, a decis celebrarea, în data de 9 decembrie, a Zilei internaţionale de luptă împotriva corupţiei, fenomen care, alături de alte flageluri contemporane erodează puternic încrederea cetăţenilor în legitimitatea instituţiilor democratice.

Faptul că un astfel de fenomen este marcat la nivel internaţional demonstrează eforturile şi nevoia de solidarizare mondială pe care statele din lume le întreprind astăzi, deoarece corupţia afectează în proporţii diferite atât state cu democraţie consolidată, cât şi democraţii emergente sau state aflate în curs de dezvoltare.

Ziua de 9 decembrie marchează, în fapt, o modificare radicală de atitudine faţă de corupţie, caracterizată de intoleranţă totală faţă de acest fenomen şi de lipsa oricăror compromisuri sau excepţii.

Potrivit rapoartelor Direcţiei Generale Anticorupţie, atât în perioada premergătoare aderării, cât şi după 1 ianuarie 2007, în România s-au făcut paşi importanţi pentru combaterea corupţiei, materializaţi în crearea unor instituţii specializate de combatere a acestui flagel şi perfect compatibile cu forurile continentale de profil şi prin ameliorarea cadrului legislativ naţional.

Cu toate că eforturile DGA, DNA şi al altor instituţii au fost unele apreciabile, percepţia corupţiei în rândul cetăţenilor români rămâne în continuare extrem de ridicată. Indicele percepţiei corupţiei elaborat de Transparency International pentru anul 2009, publicat la 17 noiembrie, plasează în continuare România într-o poziţie îngrijorătoare, adică pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Raţiunile principale ale unei astfel de percepţii pornesc de la generalizarea fenomenului în instituţiile administraţiei publice româneşti, dar şi de la faptul că Parlamentul României şi "umbrela" imunităţii protejează în continuare potenţiale fapte grave de corupţie.

Instituţiile implicate în acest proces au nevoie de sprijinul Parlamentului României, acum mai mult ca niciodată, iar primul pas pe care va trebui să-l facem imediat este în direcţia adoptării codurilor de procedură.

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

"8 decembrie - Ziua Constituţiei"

Efervescenţa electorală din decembrie 2009 a făcut ca ziua de 8 decembrie, zi în care celebrăm prima constituţie democratică a României post-revoluţionare, să treacă fără prea mare fast.

Cu toate criticile care s-au formulat în cei optsprezece ani de existenţă ai legii fundamentale, nu cred că mai există voci care să conteste faptul că, în ciuda caracterului său perfectibil, Constituţia României aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991 a stat la baza construcţiei statului de drept şi a democraţiei din România de astăzi.

La 22 noiembrie 2009, în baza principiilor "Declaraţiei drepturilor omului şi cetăţeanului" din 1793, potrivit cărora poporul are "întotdeauna dreptul de a revizui şi modifica propria constituţie", cetăţenii români s-au prezentat în număr mare la urne şi au adoptat prin referendum demararea procesului de revizuire a legii fundamentale. Întrebările asupra cărora românii s-au pronunţat nu sunt decât punctul de pornire în elaborarea viitoarei legi de revizuire.

Cunoaştem cu toţii că actuala lege fundamentală a mai suferit modificări în cursul anului 2003, ca o necesitate de a ajusta ordinea de drept internă la parteneriatele şi membershipul internaţional de care ţara noastră urma să se bucure - membru NATO şi membru al Uniunii Europene.

Mai ştim, de asemenea, că din 2004 şi până în prezent, atât Comisia prezidenţială cât şi organizaţii nonguvernamentale din România au elaborat rapoarte obiective privind soluţii de revizuire, fie că ele vizau blocaje instituţionale, fie structura puterilor statului, fie condiţii de formă ale textului constituţional.

Cred cu putere că în majoritatea acestor documente se află idei bune, utile şi necesare în viitoarea analiză a Comisiei parlamentare de revizuire a constituţiei, comisie pe care grupurile parlamentare ale Partidului Democrat Liberal au iniţiat-o deja.

De asemenea, mai cred că miza revizuirii actului fundamental este deasupra oricăror interese particulare, politice sau de altă natură, iar Parlamentul României trebuie să demonstreze faptic acest lucru.

Domnul Toader Stroian:

"Alegeri şi democraţie în România"

Rezultatul alegerilor din 6 decembrie 2009 mă îndreptăţeşte să afirm că românii au ales în primul rând reforma statului român, eficientizarea cheltuirii banului public şi mai ales recâştigarea încrederii în instituţiile statului. De asemenea, pot să mai spun fără nici un echivoc că românii au dat semnalul clar că vor să se desprindă definitiv de domnia baronilor locali şi nu mai acordă încredere unor proiecte utopice legate de sume mari de bani acordate românilor care se vor întoarce în ţară. Acest lucru îmi este confirmat prin votul majoritar al diasporei pentru un preşedinte care "şi-a permis" să se lupte cu sistemul ticăloşit şi profund corupt, sistem care pe mulţi dintre ei i-a izgonit în afara propriei ţări.

Miza foarte mare a alegerilor din 6 decembrie a fost înţeleasă de majoritatea cetăţenilor români. Astfel, nu mai puţin de 10.620.116 de români, reprezentând 58,02% din numărul total al alegătorilor, s-au prezentat la urne pentru a-şi alege preşedintele.

Românii au înţeles că ţara are nevoie cât mai curând de un guvern care să implementeze de urgenţă măsuri de dreapta, măsuri care să eficientizeze funcţionarea statului român şi a economiei româneşti. Românii au mai înţeles că astăzi suntem membri ai Uniunii Europene şi că în anul 2009 singurul element care ne-a făcut să trecem mai uşor prin criza economică a fost acordul încheiat cu Fondul Monetar Internaţional, acord care trebuie dus mai departe.

Din nefericire, aceste aspecte pe care majoritatea românilor le-au înţeles, nu au fost înţelese şi de o parte însemnată a clasei politice. Este vorba de acei politicieni care în urmă cu două săptămâni ne asigurau de linişte în perioada post-electorală şi de respect pentru rezultatul votului românilor. Oricine poate judeca în ce măsură au fost capabili aceşti politicieni să-şi menţină angajamentele electorale.

Ce pot să afirm cu siguranţă este faptul că România are acum, mai mult ca niciodată nevoie de un guvern stabil, cu puteri depline, care să coaguleze în jurul său toate forţele de dreapta reprezentate în Parlamentul României. Mai ştiu, de asemenea, că acordul cu FMI şi reformele fundamentale demarate în cursul anului 2009 trebuie continuate, în parteneriat cu mediul economic şi mai ales cu cel social.

Mai ştiu de asemenea, că în data de 22 noiembrie cetăţenii români s-au pronunţat fără echivoc pentru revizuirea Constituţiei României în sensul reducerii numărului de membri ai Parlamentului.

În ciuda acestui fapt, doar Partidul Democrat Liberal şi-a asumat demararea procedurilor de revizuire a legii fundamentale, prin propunerea de înfiinţare a Comisiei parlamentare de revizuire. Invit pe această cale, pe toţi membrii parlamentari responsabili să se alăture demersului nostru, ştiind că o astfel de procedură impune cel puţin un an de zile. Concluzionând, alegerile au trecut, iar românii aşteaptă mai mult ca niciodată acţiune din partea noastră şi a viitorului guvern.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

"Nu avem Guvern, nu avem buget, nu avem un program anticriză!"

Îmi propusesem să nu fac astăzi nicio referire la alegerile prezidenţiale, însă trebuie să subliniez câteva lucruri, pentru că s-au înregistrat unele recorduri neaşteptate şi nedorite.

Mai întâi, în România anului 2009, pe 6 decembrie, până şi liniştea celor trecuţi în nefiinţă a fost tulburată, unele persoane decedate exprimându-şi voinţa politică prin vot. Fără îndoială, am asistat la un fenomen paranormal care ar merita mai multă atenţie. Totodată, la ambasadele din străinătate am doborât recordul de viteză cu care se poate vota pe planetă. Un alt fenomen neelucidat vizează cetăţenii care susţin că nu au fost la vot, dar care figurează pe liste în rândul celor care au pus ştampila pe numele unui candidat, precum şi persoane cu CNP-uri care nu există. Dar mai contează altceva decât votul liber exprimat? Mai sunt şi cetăţenii care au votat de mai multe ori, dornici să contribuie din plin la consolidarea democraţiei. De asemenea, unele procese-verbale au suferit modificări nebănuite în drumul de la secţia de votare la Biroul Electoral Judeţean, ceea ce sporeşte numărul fenomenelor paranormale.

Frauda la alegerile prezidenţiale a atins proporţii care pun sub semnul întrebării democraţia românească. Nu putem închide ochii în faţa acestor fraude, nu putem accepta minciuna, furtul şi abuzul!

După toate aceste "întâmplări" din România, preşedintele Traian Băsescu a lansat cu seninătate o invitaţie la calm şi reconciliere. Astfel, medicul Irinel Popescu a fost demis imediat de la conducerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, un parlamentar a fost ridicat de pe stradă, iar primarii social-democraţi sunt ameninţaţi zilnic că nu vor primi fonduri, ci controale care să-i determine să-şi schimbe opţiunile politice. Prefecţii strigă în gura mare că toţi cei care nu au îmbrăcat culoarea portocalie vor fi mutaţi, cu birouri cu tot, pe holurile instituţiei sau chiar pe trotuare, pentru a beneficia de un decor natural.

Dincolo de aceste aspecte electorale, postelectorale şi pe alocuri penale, s-au mai întâmplat câteva lucruri în România, în ultimele săptămâni. Leul s-a depreciat, rata şomajului a crescut, indicii Bursei de Valori Bucureşti au înregistrat pierderi semnificative.

Nu avem Guvern, nu avem buget, nu avem un program anticriză!

De o lună şi jumătate, Traian Băsescu şi Emil Boc refuză să trimită în Parlament un proiect de buget. Riscul de a nu primi la timp a treia tranşă din banii de la FMI este real. Problemele economice şi sociale se vor agrava!

Este de aşteptat ca situaţia şomajului să se deterioreze în continuare, previziunile la nivel european fiind îngrijorătoare. Comisia Europeană a anunţat că estimează o rată a şomajului de peste 10% în 2010. Săptămâna trecută, la Bruxelles a avut loc Consiliul European de iarnă, primul de după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Principala preocupare a fost conturarea unui plan social ambiţios pentru a lupta împotriva şomajului în creştere.

La ora actuală, România nu are niciun plan de combatere a crizei şi rămâne un simplu spectator la nivel comunitar. Prioritatea României este bugetul care trebuie dezbătut de urgenţă în Parlament. Indiferent de disputele în plan politic, în centrul atenţiei trebuie să se afle problemele reale ale cetăţenilor. Aruncăm pe fereastră zeci de milioane de euro pentru că Ministerul de Finanţe s-a împrumutat de la bănci pentru a plăti pensii şi salarii. Trebuie să avem grijă de economie, de locurile de muncă, trebuie să găsim cele mai bune soluţii pentru a limita efectele crizei economice.

Domnul Dorel Covaci:

"Blocaj în sistemul investiţiilor din infrastructura şcolară"

În cursul lunii septembrie a.c., am depus un material ce aborda aceeaşi problemă a blocajului în sistemul investiţiilor din infrastructura şcolară. Întrucât situaţia nu dă semne de îmbunătăţire, voi readuce în atenţie această stare de fapt.

Noul an şcolar ne aminteşte că există la multe unităţi şcolare lucrări începute şi nefinalizate, altele care au fost executate, dar s-au depăşit costurile iniţiale şi, o ultimă categorie, lucrări care aşteaptă de ani de zile să fie demarate. Problemele cele mai mari sunt în cazul lucrărilor executate, recepţionate şi neplătite. Firmele executante cer banii de la stat, dar nu primesc decât promisiuni. Cu siguranţă că nici nu se mai pune problema ca aceşti antreprenori să preia noi lucrări, cu termen de plată indefinit.

În judeţul Timiş, lucrările executate, recepţionate şi neplătite cumulează un total de 12.684 mii ron, iar necesarul de reabilitări, fără finanţare, acoperă 4.300 mii ron. De asemenea, o problemă deloc de neglijat este cea a retrocedării sediului Inspectoratului Şcolar Timiş. Acesta a fost preluat de Fundaţia Caritatea a cultului mozaic, care deja l-a pus în vânzare pentru suma de 1,8 milioane euro. Asigurarea acestor sume ar genera o bună funcţionare a instituţiilor de stat în judeţul Timiş.

Neachitarea sumelor angajate determină blocajul financiar, insolvabilitatea, falimentul antreprenorilor din construcţii. Atenuarea blocajului financiar şi fluidizarea decontărilor între instituţiile de stat debitoare şi furnizori/creditori va relansa moneda în economie, ca suport pentru recapitalizare, va conferi bonitate financiară agenţilor economici şi va acoperi deficite ale bugetului de stat, prin plata contribuţiilor obligatorii şi impozite.

În plan concret, susţinem acceptarea unor modalităţi de compensare şi regularizare a restanţelor statului cu datoriile bugetare ale firmelor, şi crearea bazei legale pentru stingerea unor creanţe comerciale prin creanţe bugetare şi invers.

Această soluţie ar fi agreată de toate părţile, inclusiv Asociaţia Naţională a Constructorilor, care se va alătura acestui demers. În cazul în care propunerea nu poate fi aplicată în cursul acestui an, rugăm insistent Guvernul ca în bugetul pentru 2010 să fie introdus cu prioritate un capitol aparte pentru plata acestor datorii.

Vă mulţumim pentru intenţia de rezolvare şi pentru buna colaborare.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ce va mai fi rău în acest an?"

S-au terminat şi ultimele alegeri din acest an şi se sfârşeşte în curând şi anul cel mai greu pe care l-au suportat românii de multă vreme încoace. Nicio creştere salarială, chiar micşorări sau concedii forţate fără plată, nicio majorare de pensii, toate în condiţiile sporirii şomajului, deci diminuării veniturilor a aproape un milion de români care au intrat în şomaj, nicio ameliorare a asigurării cu medicamente sau cu servicii medicale, dimpotrivă.

Un an extrem de dificil economic, în care majoritatea românilor au dus-o mai greu, în care România a produs mai puţin, a exportat şi mai puţin, în care multe magazine mari şi-au micşorat încasările, iar alte mii de firme mici de comerţ au dat faliment şi s-au pierdut locuri de muncă, dar şi posibilităţi de aprovizionare aproape de casă.

Anul acesta a fost un an plin de încercări de toate felurile, dar mai ales din punct de vedere al dezinteresului pentru cetăţean, din punct de vedere al aducerii acestuia în centrul atenţiei clasei politice, clasă care-şi aminteşte de cetăţean atunci când are nevoie de votul său.

Ca de obicei, toţi cei care decid pentru viaţa noastră au avut alte probleme, alte preocupări, alte interese decât ale celor mulţi, săraci, sinceri, cinstiţi.

Aceasta este România noastră neguvernată, ţara noastră care a aşteptat să se schimbe ceva în bine şi a investit încredere, speranţă în nişte alegeri prezidenţiale care păreau că vor clarifica scena politică în sensul lucrului pentru cetăţean şi nu pentru politicieni...

S-au terminat toate, dar în ţară nimic nu se schimbă. Avem acelaşi preşedinte, cu aceleaşi apucături, cu aceeaşi clasă politică, cu aceleaşi instituţii, cu aceleaşi năravuri - birocraţie, corupţie, indiferenţă.

Se apropie Moş Crăciun, încercăm să lăsăm grijile deoparte, încercăm să ne gândim numai la ale noastre, ale familiei, ale celor dragi pentru că, poate va veni un an mai bun.

Până atunci însă nu pot să nu mă întreb şi să nu întreb: ce va mai fi rău în acest an?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri de stopare în scumpirea alimentelor"

Preţurile la alimentele de bază vor exploda în cel mult două săptămâni. Scumpirile la alimente se vor produce atât pe fondul creşterii preţului la gaze, măsură aplicată de la 1 octombrie, cât şi din cauza secetei din vară. Primele scumpiri ar putea fi anunţate la zahăr şi la lactate chiar în cursul acestei săptămâni.

Producătorii sunt obligaţi să crească preţul alimentelor de bază, pâine, zahăr, ulei sau lactate. Această majorare fiind justificată de costurile materiei prime, dar şi de scumpirea gazelor naturale. Dacă ne gândim la scumpirea gazelor, dar şi la materia primă care nu este suficientă din cauza secetei, putem spune că preţurile vor exploda în cel mult două săptămâni.

Astfel românii vor fi nevoiţi să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru pâine, ulei, legume, fructe, ouă şi lactate. Pentru produsele lactate, scumpirile depăşesc estimările pieţei. Dacă iniţial Patronatul Laptelui anunţa majorări de 5%, acum se anunţă o creştere a preţurilor la produsele lactate cu până la 20%.

De asemenea, pâinea şi produsele de panificaţie se scumpesc cu până la 15%. Perspectiva majorării este însă mult mai îngrijorătoare în sectorul de panificaţie, până la sfârşitul anului fiind prognozată o majorare de 50% a preţului pâinii. Directorul FSIA a precizat că în cel mult două săptămâni şi uleiul se va scumpi cu 15%.

Cea mai mare scumpire se va opera la conservele de legume şi fructe, respectiv de 40%. Reprezentanţii patronatului din industria conservelor de legume şi fructe Romconserv au anunţat, la începutul lunii august, scumpiri cu până 50%, ca urmare a majorării preţurilor la materia primă.

Pentru a nu se distruge industria alimentară, statul ar trebui să intervină şi, în special, Ministerul Agriculturii ar trebui să discute cu patronatele şi să elaboreze o politică coerentă.

Autorităţile anunţau că Executivul are în vedere un set de măsuri fiscale pentru a contracara efectele scumpirii alimentelor din cauza secetei.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Salvaţi siderurgia românească!"

Anul 2008 a început promiţător pentru combinatele siderurgice din România

. Rezultatele financiare intermediare promiteau performanţe economice peste cele din 2007 şi se vorbea de o investiţie gigant la malul mării.

Criza economică mondială a dat peste cap planul siderurgiştilor. Acum, la final de an, se vorbeşte de reducerea producţiei şi de şomaj.

La mijlocul lunii septembrie, Ministerul Economiei a trimis la Bruxelles un studiu prin care arăta că siderurgia românească este rentabilă, că există consum şi că balanţa comercială la nivelul ramurii metalurgice s-a menţinut pozitivă. Nimic alarmant, chiar dacă producţia a înregistrat o mică scădere. Normal, pentru că datele prezentate Comisiei Europene erau cele din primul trimestru al acestui an. Pe măsură ce s-a declanşat criza economică mondială, au apărut efectele şi la noi în ţară, iar siderurgia a fost printre primele domenii afectate.

Bazate în principal pe export, combinatele siderurgice din ţară se văd confruntate cu o scădere a cererii de oţel pe plan mondial şi din această cauză sunt nevoite să îşi reducă producţia sau, mai rău, să o oprească pentru o perioadă. ArcelorMittal Hunedoara a ieşit cu anunţul că va reduce din această lună producţia la jumătate, iar cei 1.200 de salariaţi vor fi trimişi în concediu prin rotaţie. Ruşii de la Mechel au oprit la începutul lunii activităţile la combinatul de oţeluri speciale de la Târgovişte, iar cei 3.000 de angajaţi sunt în şomaj tehnic.

O situaţie similară se petrece la Reşiţa, acolo unde 1.000 de angajaţi vor lua 75% din salariu din cauza reducerii producţiei la combinatul TMK. La Galaţi, din luna octombrie a început procesul de închidere a unor secţii şi se aşteaptă ca producţia să scadă în următoarea perioadă la jumătate. Oficialii combinatului au ţinut să precizeze că nu vor fi concedieri.

Victime ale crizei economice internaţionale au căzut şi companiile furnizoare ale combinatelor siderurgice. Numai la Galaţi, 850 de angajaţi ai unor astfel de societăţi partenere îşi vor pierde locurile de muncă din cauza diminuării producţiei de la ArcelorMittal. Potrivit datelor furnizate presei de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă ICMRS, societatea care a construit combinatul siderurgic, a concediat de la 1 noiembrie 100 de salariaţi. Tot în aceeaşi zi, firma Grand Smithy Works International, care operează la halda de zgură a combinatului, a trimis acasă 200 de salariaţi. La 1 decembrie, firma Super A Plus K, specializată în reparaţii siderurgice, va concedia 260 de angajaţi.

Industria siderurgică românească a fost mult timp ţinută în viaţă prin pomparea de fonduri de la bugetul de stat, pentru a acoperi pierderile cauzate fie de interese politice, fie sociale. În total, s-au pompat aproape două miliarde de dolari până în 2004, an când Uniunea Europeană a cerut României să oprească ajutoarele.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România, încotro?"

Domnilor guvernanţi, preşedinţi, oameni politici, parlamentari şi alte soiuri de demnitari, încotro se îndreaptă România?

Ne îngropaţi în taxe, inflaţia năvăleşte peste noi, preţurile ne sufocă traiul, gazele şi electricitatea devin lux, sunteţi în stare să jupuiţi şi pielea de pe noi pentru ca să vă fie vouă bine.

Domnule preşedinte Traian Băsescu, în 2004 ne-aţi promis că vom trăi bine. Dar am ajuns să spunem "bine că mai trăim". "Dreptatea şi adevărul" dumneavoastră s-au pierdut demult în conflicte cu fostul coleg de alianţă.

Domnule Emil Boc, aţi ajuns la guvernare bătându-vă cu pumnul în piept că veţi ridica nivelul de trai, veţi micşora taxele, veţi creşte economia, condamnându-i totodată pe hoţii din guvernarea lui Năstase. Aţi minţit sau aţi fost incapabil să vă ţineţi de cuvânt. Ne-aţi aruncat în ochi cota unică de impozitare, însă ne-aţi împovărat mai apoi cu alte biruri şi datorii către stat. Mulţi români aşteptau integrarea în UE, nu pentru fonduri structurale, proiecte comunitare care, oricum, şi acum au rămas tot la stadiul unor lucruri abstracte, ci pentru a se duce în Germania să-şi cumpere maşini mai ieftine şi mai bune, să scape de junghiurile de Dacii.

Aţi băgat însă cea mai aberantă taxă, cea de primă înmatriculare, care a răpit practic şansa românilor din pătura de mijloc de a avea o maşină cât de cât bună.

Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Pensionarii nimănui"

După zeci de ani de muncă urmează o bătrâneţe liniştită. O pensie binemeritată pentru anii în care ai lucrat şi ai plătit taxe către stat. Sau cel puţin aşa ar fi normal. Însă, în România, lucrurile stau cu totul altfel. A fi pensionar înseamnă, în multe cazuri, a fi umilit la cozile de la Casele de Pensii, la cele pentru medicamente compensate. De multe ori trebuie să-ţi cerşeşti drepturile care ţi se cuvin, să speri ca la un moment dat îţi vei primi pensia, chiar dacă ai aşteptat luni bune de la depunerea dosarului. Iar în acest timp singura sursă de venit este mila publică sau ajutorul copiilor.

Există şi cazuri fericite, în care lucrurile merg ca pe roate şi pensia este decentă. Dar majoritatea este formată din cei pe care-i vedem zi de zi. Cei care formează cozi interminabile pentru medicamente, cei care stau ore în şir la ghişee pentru a-şi depune un dosar, pentru a li se recalcula pensia, cei care fac credite la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pentru a-şi cumpăra murături iarna, sau pentru a-şi achiziţiona cele necesare pentru sărbători, sau pentru a-şi plăti întreţinerea. Iar exemplele pot continua.

"Lăsaţi circul, aveţi grijă de ţară şi popor!" şi "Genocid!" au fost doar câteva dintre lozincile scrise ori scandate de pensionari. Semn că problemele au rămas neschimbate. Harababura din sistemul pensiilor continuă. Explicaţia care li se dă celor care au muncit o viaţă întreagă şi vor să se bucure de bătrâneţe în linişte este aceea că personalul este insuficient.

Oare cum poate să reziste un pensionar fără un leu mai multe luni - timpul scurs între depunerea dosarului şi primirea pensiei. Cu ce să trăiască acel om? Ce să mănânce? Cu ce să plătească întreţinerea? Ce vină are o biată femeie căreia i-a murit soţul şi aşteaptă de şase luni să primească pensia de urmaş? Cine răspunde pentru că o pensionară a fost declarată decedată şi timp de o luna nu şi-a luat pensia? Sau cine este de vină că unei bătrâne i s-au dat bani în plus, iar când funcţionarii şi-au dat seama de greşeala pe care au făcut-o îi trimit o înştiinţare prin care i se spune că are de restituit 20 de milioane de lei vechi?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Impactul crizei asupra culturii"

Consumul cultural a înregistrat, până la mijlocul lui 2009, cele mai scăzute valori comparativ cu ultimii cinci ani, din cauza actualei crize economice care a determinat publicul să economisească banii destinaţi unor activităţi precum teatrul, muzica ori filmul.

Dacă anul trecut procentul celor care cumpărau muzică era de 63%, consumul a scăzut în acest an până la jumătate (30%). Cercetarea a arătat o scădere cu aproximativ 20% şi în cazul achiziţiilor de filme, iar consumul de teatru s-a redus cu 15%. Şi frecventarea spectacolelor de cinema a scăzut în medie cu 17%.

Dintre toate activităţile culturale, sectorul de carte este printre cele mai puţin afectate. Procentul celor care au cumpărat cărţi anul acesta fiind de 45%, faţă de 51% în 2008. La polul opus se află activităţile care ţin de vizitarea muzeelor sau a expoziţiilor (acestea au înregistrat cea mai mică frecvenţă de vizitare din ultimii cinci ani, adică o scădere cu 20%) şi călătoriile pentru care oamenii ar trebui să aloce un buget mai mare decât pentru alte activităţi.

Scăderea consumului cultural poate fi explicată şi prin faptul că unei perioade de consum intens, cum a fost cea a ultimilor cinci ani, îi poate urma o tendinţă de scădere a consumului.

De asemenea, românii au fost mai "precauţi" în acest an şi când a venit vorba de administrarea bugetului casnic pentru consumul de cultură. Astfel, în perioada în care s-a desfăşurat cercetarea - şi anume prima parte a anului 2008, înainte de începerea crizei, şi prima jumătate a lui 2009, după ce criza începuse să se resimtă şi în România - 44% dintre persoanele intervievate nu au cheltuit bani din veniturile familiale pentru niciun fel de activităţi culturale. De asemenea, s-a redus şi bugetul alocat pentru îmbrăcăminte, electrocasnice şi mâncare.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Minorităţilor Naţionale"

De 11 ani, pe 18 decembrie, în România se sărbătoreşte "Ziua Minorităţilor Naţionale".

În 18 decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat "Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase". Astfel, statele vor proteja existenţa şi identitatea naţională sau etnică, culturală, religioasă şi lingvistică a minorităţilor din interiorul teritoriului lor şi vor favoriza crearea de condiţii pentru promovarea acelei identităţi. Acesta este primul document internaţional care oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor. Data de 18 decembrie constituie un reper memorabil în evoluţia drepturilor legate de protecţia minorităţilor naţionale.

Recunoscând importanţa acestei declaraţii, România a decis ca ziua de 18 decembrie să fie celebrată ca Zi a Minorităţilor Naţionale, prin Hotărârea de Guvern nr. 881 din 9 decembrie 1998.

Autorităţile române au marcat prin diferite evenimente şi festivităţi această sărbătoare, contribuind la mai buna cunoaştere a diversităţii etnoculturale a ţării noastre în rândul opiniei publice. Cu prilejul Zilei Minorităţilor Naţionale din România se organizează acţiuni culturale, simpozioane, mese rotunde şi alte acţiuni cu tematică specifică, fiind celebrată diversitatea din ţară.

Multiculturalitatea este o realitate în care trăim. Ea presupune recunoaşterea pluralismului şi a varietăţii culturale, a identităţii culturale a oricăror minorităţi. În România se pune un accent deosebit pe recunoaşterea reciprocă de valori, pe cultivarea unui spirit de dialog, pe comunicare şi colaborare între diverse culturi existente în spaţiul în care trăim.

Numărul mare de etnii care sunt în spaţiul românesc dovedeşte că de la început poporul român, prin excelenţă, a fost un popor care a primit în decursul istoriei multe etnii pe care le-a asimilat. Aceasta este una dintre marile caracteristici ale convieţuirii românilor cu etniile care au fost aici din toate timpurile. Românii au calitatea de a respecta pe aproapele său şi mai ales pe cei care au venit din altă parte. Etniile minoritare completează tradiţiile şi cultura românească, oferind o privire de ansamblu asupra răspândirii diferitelor minorităţi pe teritoriul României şi asupra modului în care tradiţiile s-au influenţat reciproc în decursul anilor de coexistenţă.

Ne naştem diferiţi, avem obiceiuri, tradiţii diferite. Nu întotdeauna suntem buni şi toleranţi şi înţelegători cu cei care nu au aceleaşi obiceiuri ca ale noastre. Suntem departe de a ne respecta unii pe alţii şi se poate observa aceasta şi în ţări cu un nivel de cultură şi civilizaţie foarte ridicat unde sunt probleme divergente. Uneori suntem intoleranţi sau nu îi înţelegem pe cei din jurul nostru pentru că nu încercam să le cunoaştem obiceiurile, tradiţiile şi să ne îmbogăţim în felul acesta. Copiii trebuiesc învăţaţi şi îndemnaţi de mici spre toleranţă şi armonie. Vedem copii de diferite etnii că sunt împreună la şcoală şi se joacă împreună. Pentru ei nu există diferenţe. Dar putem încerca să trăim în armonie şi pace în România zilelor noastre luând exemplu de la ei.

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au hotărât ca anul 2008 să fie Anul European al Dialogului Intercultural. Europa devine din ce în ce mai diversă din punct de vedere cultural. În România, activităţile desfăşurate au urmărit promovarea contribuţiilor diferitelor culturi la patrimoniul şi modul de viaţă din ţara noastră, precum şi validarea dialogului intercultural ca esenţial pentru viitor în societatea multiculturală românească şi europeană, în care cunoaşterea celui de lângă noi poate fi o resursă semnificativă pentru fiecare individ, dar şi o bogăţie prin care o comunitate dobândeşte o identitate mai puternică.

Knut Vollebaek este Înaltul Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale (ICMN). Mandatul său este concentrat pe activitatea de prevenire a conflictelor interetnice, Knut Vollebaeck fiind cel de-al treilea titular al funcţiei de Înalt Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale, de la crearea acestei instituţii în 1992.

Participarea minorităţilor etnoculturale la luarea deciziei politice reprezintă un aspect important al drepturilor minorităţilor. România asigură participarea minorităţilor naţionale la procesul de luare a deciziilor prin reprezentarea acestora în Parlament. Constituţia şi Legea electorală garantează reprezentarea minorităţilor naţionale în Camera Deputaţilor. Astfel, Constituţia României, prin art.62 alin.(2) spune că: "Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile Legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie". Deputaţii care reprezintă minorităţile naţionale în Camera Deputaţilor sunt organizaţi în Grupul minorităţilor naţionale.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Actualul Guvern Boc nu se mai ştie cât a reuşit, în febra măsurilor populist-demagogice impuse în scop electoral, în care sintagmele "pensii nesimţite" şi "privilegii" au fost la mare preţ, să aducă o gravă, o impardonabilă atingere culturii române.

95 de actori, dintre care 17 ai Teatrului Naţional, au fost nevoiţi să aleagă, pe 9 decembrie 2009, între pensie şi salariu, pentru că aşa a dorit domnul prim-ministru să facă economii la buget pentru scenele doamnei Ridzi, perdelele doamnei Udrea şi elucubraţiile domnului Patapievici, care... costă şi ne costă atât de mult!

Între cei 17 se află, de exemplu, maestrul Mircea Albulescu, unul dintre puţinii actori care ne-au mai rămas din generaţia de aur a teatrului românesc. L-am văzut, vineri seara, declarând, cu demnitate, că a optat pentru pensie, ceea ce înseamnă că nu-l vom mai putea vedea jucând pe scena Naţionalului, că... "e de stat"!

Vai de ţara asta dacă am ajuns ca, la atât de scurt timp după ce ne-am despărţit, plângând, de un Dinică, de un Ştefan Iordache, nişte politruci de conjunctură să ajungă să le dicteze actorilor pe care scenă au voie să joace şi pe care nu.

Sper din tot sufletul ca aceste victime colaterale ale războiului electoral să fie, imediat, repuse în drepturi de viitorul guvern legitim al României şi să găsim şi calea de a le cere iertare.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Mereu în slujba României"

Este clar pentru toată lumea că România a ajuns la un moment de răscruce al existenţei sale. Trăim clipe extrem de grave din punct de vedere financiar - unii specialişti spun că ţara e aproape falimentară -, nu avem guvern de mai bine de două luni şi, în lumina alegerilor prezidenţiale contestate, spre ruşinea noastră, România îşi conturează imaginea unei ţări corupte, cu o democraţie şubredă, în care instituţiile statului funcţionează ineficient.

Analizând această situaţie deosebit de periculoasă pentru viitorul României însăşi, noi, liberalii, am decis că nu putem fugi de responsabilitate, fiind dispuşi să ne asumăm guvernarea României, în cadrul unei coaliţii susţinute de o majoritate parlamentară şi doar în contextul în care partidele cu care vom discuta sunt dispuse să respecte următoarele condiţii de bun-simţ. În primă instanţă, vrem să înlăturăm posibilitatea halucinantă ca România şi instituţiile sale să se transforme în bunurile unui partid-stat, ale unui singur conducător cu porniri dictatoriale. În acest sens, PNL va face parte doar dintr-un guvern condus de un premier ale cărui independenţă şi competenţă să reprezinte garanţia echilibrului puterilor în stat şi a îndeplinirii obiectivelor de guvernare. În al doilea rând, nu vom sta niciodată la masa guvernării cu aceia care s-au dovedit a fi incompetenţi în formule executive anterioare şi cu cei asupra cărora planează deja suspiciuni de corupţie, de risipire a banului public şi de desconsiderare flagrantă a interesului general. În schimb, în cazul în care ni se va oferi oportunitatea propunerii funcţiei de prim-ministru, îl vom susţine pe preşedintele Crin Antonescu pentru a ocupa această funcţie.

Dincolo de motivele ce au stat la baza acestei decizii importante pe care a luat-o Partidul Naţional Liberal, trebuie menţionate câteva aspecte relevante ale concluziilor ce derivă din acest gest. În primul rând, acelora care cred că liberalii vor cu orice preţ să acceadă la guvernare, le spun că noi, cei din PNL, nu suntem dispuşi să guvernăm oricum, ci în cele mai optime condiţii înspre o redresare cât mai rapidă a economiei româneşti. Şi, mai mult, nu suntem dispuşi să îi lăsăm pe cei ce au vlăguit economia românească să o facă din nou, prin prisma unei noi funcţii guvernamentale. Acelora care clamează că ne-am încălcat principiile prin disponibilitatea noastră de a discuta cu toate partidele parlamentare le spun că în niciun moment principiile după care ne ghidăm nu au fost încălcate şi nu vom abdica de la ele în niciun caz. Ne dorim în continuare aplicarea unui program de guvernare care să conţină politici economice capabile să determine ieşirea României din criză, avem ca obiectiv restabilirea funcţionării instituţiilor statului care trebuie să fie capabil în a răspunde nevoilor societăţii româneşti şi suntem, în continuare, un protector al libertăţilor, drepturilor şi principiilor democratice şi, atâta vreme cât partenerii politici împărtăşesc aceste credinţe şi valori, reprezintă parteneri valabili de discuţie.

Lăsând la o parte, însă, discuţia ipotezei guvernării, doresc să mai transmit un singur lucru: Noi, liberalii, şi în speţă noi, parlamentarii liberali, ne aflăm mereu în slujba cetăţenilor, fie că o facem din banca opoziţiei, fie că o facem din Palatul Victoria. Ne obligă milioanele de voturi pe care Crin Antonescu şi PNL le-au primit, dar, mai presus de toate, ne obligă bunul simţ şi dragostea pentru ţară.

Domnul Ioan Holdiş:

"Realitatea greu de acceptat"

A trecut puţin peste o săptămână de la discursul în care liderul social-democrat, Mircea Geoană, îşi clama victoria în funcţia de preşedinte al României. În dimineaţa zilei de luni, sondajele mai mult sau mai puţin reale, au fost contrazise de numărătoarea oficială a Biroului Electoral Central, iar victorios ieşea Traian Băsescu, victorie reconfirmată de renumărarea voturilor nule, din ultimele zile. Cu toate acestea, discursul prin care Mircea Geoană şi-ar accepta înfrângerea, întârzie să apară. În vreme ce personaje marcante ale social-democraţilor îşi recunosc înfrângerea de câteva zile, domnul Mircea Geoană tot se vede uns preşedinte al României.

Se tot vorbeşte de "împărţirea României" în două, după cea mai strânsă şi grea competiţie electorală, o jumătate a lui Mircea Geoană cu peste cinci milioane de voturi, iar cealaltă a lui Traian Băsescu. Dar se pare că marea împărţeală nu este a votanţilor, ci chiar în cadrul partidului social-democrat, recentele alegeri prezidenţiale tulburând apele în partidul de stânga, iar scaunul actualului preşedinte fiind vânat de mai mulţi doritori ai preluării şefiei partidului. Actualul preşedinte părând chiar penibil cum se ţine cu dinţii de acest ultim scaun pe care îl deţine, legându-se cu disperare de acordul semnat cu PNL-ul şi de gâtul domnului Crin Antonescu, care nu ştie cum să se scoată mai repede. Este limpede că nimeni din PSD nu mai crede în ce poate oferi Mircea Geoană ca "preşedinte" a orice.

Ţopăiala veselă a candidatului social-democrat de duminică seara, când se vedea preşedinte, era cireaşa de pe tort a scenariilor gândite cu mult dinainte a celor ce îl susţineau pe acesta, conform căreia alegerile vor fi fraudate. După ce au citit în stele şi au dedus acest fapt au început prin a denigra imaginea lui Traian Băsescu prin filmuleţe trucate, scenarii şi multe alte negocieri, după cum afirma însuşi domnul Ponta "sistemul lor de fraudare a fost mai bun ca al nostru".

Domnule Geoană, vă rog, nu vă mai afundaţi în absurd şi ridicol, ci aveţi demnitatea de om şi diplomat şi recunoaşteţi că aţi pierdut. Renunţaţi la afirmaţiile de gen "Avem de câştigat alegerile pe care le-am câştigat", o gândire paradoxală, deloc utilă unui politician realist şi preocupat de bunul mers al ţării.

Stimaţi colegi, prin aducerea în revistă a evenimentelor de mai sus vreau să evidenţiez că o armată de oameni s-au luptat cu un candidat independent care a şi câştigat de altfel. Cu toate că s-a validat preşedintele, unii nu vor să îşi accepte înfrângerea, venind încă cu idei "geniale", precum constituirea unei comisii de investigare a alegerilor din 6 decembrie, conducerea PSD cerând în continuare repetarea turului doi al alegerilor, liderul social-democrat, invocând insuficientă renumărarea voturilor nule.

În încheiere ţin să spun: domnule Traian Băsescu, în cadrul acestei competiţii prezidenţiale v-aţi luptat cu morile de vânt şi totuşi, deşi independent, aţi câştigat, prin urmare vă spun: "jos pălăria" în faţa dumneavoastră.

Domnul Ion Stan:

"Traian Băsescu, reales prin fraudă electorală"

În România anului 2009 s-a produs o mare fraudă electorală a preşedintelui României şi a instituţiilor de forţă ale statului mafiot susţinut de Traian Băsescu şi sistemul ticăloşit patronat de PD-L şi interlopii săi.

Maşina de fraudare a alegerilor prezidenţiale a folosit toate mecanismele care puteau fi accesate, după cum urmează: Instituţiile statului: poliţie, jandarmerie, servicii secrete, prefecturi, servicii deconcentrate, agenţi economici cu capital de stat au acţionat prin intimidare, şantaj şi forţă, instaurând frica în rândul unei populaţii sărăcite peste măsură şi uşor de manipulat.

Personalul primăriilor PD-L, obligat de primarii acestui partid să participe la campania electorală, şi, în funcţie de responsabilităţile fiecăruia, să oblige anumite categorii sociale să vină la vot sub ameninţarea că nu vor mai primi ajutoarele stabilite prin lege: ajutorul potrivit HG nr. 416, ajutorul pentru încălzire, ajutorul celor cu handicap, ajutoarele de la UE cu făină şi zahăr, ajutoare de înmormântare şi altele.

Lumea interlopă aservită lui Traian Băsescu şi PD-L, care a fost folosită pentru cumpărarea de voturi de la etnia romilor şi pentru intimidarea unor vectori de opinie din multe localităţi din ţară. Încăierarea de la Niculeşti şi incendierea unui apartament din Târgovişte sunt acţiuni comune ale PD-L şi ale sistemului ticăloşit, protejat de Traian Băsescu şi camarila lui din judeţ pentru a intimida şi disciplina electoratul rebel şi a-l face să voteze Traian Băsescu.

Procedurile de vot au fost viciate, întrucât la secţiile de votare au fost întocmite liste suplimentare, iar legea nu permitea acest lucru. De ce oare Biroul Electoral Judeţean a dat la secţiile de votare, altele decât cele speciale, declaraţii pe propria răspundere în baza cărora s-a admis votarea de către persoane care nu aveau domiciliul în aria secţiei de votare respective?

Mecanismul selectării preşedinţilor şi vicepreşedinţilor din secţiile de votare, cu mici excepţii, s-a făcut strict după criteriul politic şi al interesului fraudării alegerilor, iar demersurile noastre vizavi de tentativele de fraudare desfăşurate de preşedinţii şi vicepreşedinţii unor secţii au rămas fără ecou. Astfel, în municipiul Târgovişte au fost mulţi preşedinţi de secţii de votare care înmânau buletine cu ştampila votat Traian Băsescu.

Turismul electoral, la vedere, practicat la nivelul judeţelor, a dus la fraudarea alegerilor la nivelul judeţului Dâmboviţa şi la nivelul întregii ţări. O verificare a listelor cu cei care au votat la secţiile speciale din judeţul nostru, ar demonstra clar că votul multiplu s-a practicat din plin. Graba cu care Biroul Electoral Judeţean Dâmboviţa, Prefectura şi Consiliul Judeţean, prin preşedintele său Florin Popescu, au dispus distrugerea înregistrărilor din secţiile de votare speciale, demonstrează, o dată în plus, cât de mare a fost frauda electorală.

Implicarea STS şi DGIPI în procesul de organizare, desfăşurare şi urmărire a procesului de votare şi monitorizarea demersurilor adversarilor politici ai lui Traian Băsescu, demonstrează că Traian Băsescu şi PD-L au ridicat la nivel de stat poliţia politică care a devenit omnipotentă şi omniprezentă în viaţa fiecărui cetăţean care se teme pentru viaţa intimă, demnitatea şi onoarea sa. Ne întrebăm de unde ştie Traian Băsescu ce fac adversarii săi politici, dacă nu de la aparatul poliţiei politice din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciile Secrete? De unde ştia Traian Băsescu, la ora 19, că a câştigat, dacă nu de la Felix Tătaru şi STS, cei care erau pregătiţi să fraudeze alegerile cu ajutorul softului? Ne întrebăm de ce este aşa de sigur Traian Băsescu că "Totul a fost un fleac şi că ne-a ciuruit pe toţi", şi de unde atâta siguranţă că, dacă s-ar renumăra voturile, ar câştiga încă trei procente. Nu cumva scenariul fraudării despre care are cunoştinţă, îi oferă această garanţie?

Sumele imense de bani scoase din bănci, în ultimele săptămâni, în bancnote de 5, 10, 50 şi 100 lei, care depăşesc cu mult masa monetară necesară plăţii salariilor, pensiilor şi altor drepturi ce se cuvin anumitor categorii socio-profesionale, dovedesc că fraudarea alegerilor prezidenţiale prin cumpărarea de voturi a fost masivă, iar reţelele de criminalitate economico-financiare au prosperat văzând cu ochii în ultimele luni. Ne întrebăm de ce tac băncile şi Oficiul de prevenire şi combatere a spălării banilor, când aceste aspecte sunt evidente.

Schimburile valutare imense din ultima perioadă au influenţat cursul monedei naţionale din ultimele săptămâni, iar BNR tace făcându-se că nu sesizează acest aspect. Numai în judeţul nostru, în zilele de 3 şi 4 decembrie, au fost făcute schimburi valutare de peste 2 milioane de euro cash, de către patru reprezentanţi ai clientelei politice a PD-L.

Folosirea informatorilor şi persoanelor de sprijin, folosite în muncă operativă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, plătiţi din cheltuielile operative ale unor instituţii ale statului ca vectori electorali, reprezintă un alt mecanism de fraudare a alegerilor, care demonstrează că România se îndreaptă cu paşi repezi spre o dictatură de tip mafiot unde o clică obedientă unui preşedinte "jucător" doreşte să regleze conturile, să stăpânească şi să dicteze totul.

În contextul celor prezentate mai sus, cerem şefului poliţiei judeţene să ne răspundă la următoarele întrebări transmise prin scrisoarea nr. 1022 din 5. 12. 2009:

Care este temeiul legal al implicării în campania electorală a şefilor de poliţie şi a personalului din subordine din oraşele: Târgovişte, Fieni, Moreni, Răcari şi din comunele: Răzvad, Gura Ocniţei, Ocniţa, Dărmaneşti, Iedera, Vişineşti, Vârfuri, Valea Lungă, Moroieni, Buciumeni, Bezdead, Glodeni, Brăneşti, Măneşti, Cândeşti, Malu cu Flori, Ludeşti, Hulubeşti, Gura Foii, Valea Mare, Morţeni, Petreşti, Şelaru, Corbii Mari, Potlogi, Lunguleţu, Brezoaiele, Slobozia Moară, Costeşti Vale, Conteşti, Cornăţelu, Bucşani, Corneşti, Butimanu şi Crevedia?

Cine a dispus biroului tehnic din cadrul SIPI Dâmboviţa supravegherea liderilor PSD din Judeţul Dâmboviţa, de către doamna Vlădulescu, nepoţii dumneavoastră care lucrează în acest sector şi apropiaţii lor şi care este temeiul legal al acestor măsuri de poliţie politică? Ce instrucţiuni aţi primit în cadrul videoconferinţei cu ministrul Blaga?

Ce măsuri anti-PSD aţi stabilit pentru ziua de 6 decembrie în biroul dumneavoastră cu şefii de la SIPI, Crimă Organizată, Supravegheri Operative din cadrul direcţiei de profil a MAI?!

Cine v-a transmis semnalul politic pentru a proteja lumea interlopă care îl sprijinea pe Florin Popescu să cumpere voturi în oraşe şi comunităţile de romi din judeţul Dâmboviţa şi de ce nu aţi luat măsuri în cazul flagrantului din micro 6 în care au fost depistate persoane care aveau asupra lor liste cu cei care cumpărau voturi pentru PD-L?

De ce în cazul distribuţiei de alimente la vedere de către PD-L nu aţi luat măsura confiscării acestora şi aţi protejat această acţiune în tot judeţul, chiar şi în condiţiile în care aţi avut informaţii că alimentele sosite din Ucraina puteau fi infestate radioactiv?!

De ce încercaţi să stopaţi acţiunile poliţiştilor care doresc să-şi facă treaba potrivit legii? Vă au cu ceva la mâna cei de la PD-L sau lumea interlopă va dictează să nu acţionaţi?!

De ce informaţiile strânse la SIPI Dâmboviţa sunt cosmetizate, nu sunt puse la dispoziţia Parchetului şi ajung la cei incriminaţi printr-o distinsă doamnă al cărei soţ este angajat al SIPI Dâmboviţa şi care le livrează contra cost lumii interlope?

De ce acţiunea de colectare de fonduri de către conducerea Gărzii Financiare, conducerea DGFP şi a Direcţiei de Control Financiar, a OPC nu sunt sancţionate de dumneavoastră?!

Sunt multe alte aspecte despre care aş dori să vă întreb, domnule comisar şef, dar cu siguranţă veţi fi întrebat în curând de colaboratorii şi subordonaţii dumneavoastră care au coloană vertebrală, oameni cu demnitate, care privesc uimiţi cum v-aţi scufundat în mocirla portocalie şi cum îi umiliţi şi pe ei.

Cerem, de asemenea, lui Traian Băsescu să ne precizeze următoarele:

Dacă a avut cunoştinţă de demersul lui Blaga şi Videanu privind efectuarea unei vizite lui Sorin Ovidiu Vântu şi oferirea unei mari sume de bani (aproximativ 750 milioane euro) şi ce i-au cerut în schimb?

De unde deţine caseta privind vizita în Rusia a lui Mircea Geoană, cine a prelucrat-o, în ce scop şi de ce nu a prezentat-o până acum românilor ?

Dacă a ştiut de videoconferinţa organizată de Vasile Blaga la sediul MAI în ziua de 6 decembrie 2009, ce s-a transmis şi ce s-a cerut aparatului de conducere a instituţiilor subordonate MAI şi dacă este mulţumit de modul cum a acţionat DGIPI şi reţeaua de informatori şi colaboratori.

Cu cine s-a întâlnit în noaptea de 6/7 decembrie între orele 0,30-01,30, ce a stabilit pentru asigurarea plusului de 100.000 de voturi şi cât de implicată este o instituţie a statului cu competenţe în exteriorul ţării în această operaţiune de fraudare a alegerilor?

Ce sarcini de partid au primit în dimineaţa zilei de 7 decembrie şefii serviciilor secrete la Cotroceni, în privinţa aducerii buletinelor de vot din străinătate şi ştergerea urmelor fraudării alegerilor prezidenţiale?

Ţinând seama de fraudarea masivă a alegerilor prezidenţiale, PSD a stabilit în Comitetul Executiv Naţional să sesizeze Curtea Constituţională şi să pună la dispoziţia BEC toate datele şi informaţiile pentru a evalua rezultatele finale provizorii cu care vor intra in istoria fraudării alegerilor prezidenţiale din România.

Indignaţi peste măsură că, la 20 de ani de la Revoluţia română, România a devenit un stat mafiot în care postul de preşedinte poate fi cumpărat de cel care are bani, influenţa şi instrumente prin care să fraudeze alegerile, nu-mi rămâne decât să spun că Traian Băsescu nu va prelua acest mandat de preşedinte în condiţii de deplină constituţionalitate şi nici nu-l va termina aşa cum crede.

Sunt convins că numai judecata divină mai poate ajuta România şi poporul român.

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Domnul Ion Stan:

"Opriţi ciuma portocalie! Nu o lăsaţi să intre în sfânta noastră biserică"

Am trăit să văd cum disperarea unor oameni politici portocalii s-a transmis si către biserica noastră strămoşească. Am trăit să vad un lucru pe care îl credeam imposibil: biserici văruite în portocaliu în satul Boteni ce aparţine comunei Conteşti şi satul Bolovani ce aparţine comunei Cornăţelu din judeţul Dâmboviţa, şi aceasta numai ca să satisfacă orgoliile portocalii ale coanei preotese care este şi primăriţă în Cornăţelu şi ale primarului PD-L de la Conteşti care visează alături de şeful găştii PD-L-iste din judeţul Dâmboviţa, Florin Popescu, la portocalizarea tuturor bisericilor din eparhia noastră.

Facem apel la clerul ortodox din judeţul nostru şi la mai marii Arhiepiscopiei Târgoviştei să ţină departe Sfânta Biserică de politică şi politicieni, păstrând rânduiala noastră creştină, fără a face jocurile murdare ale portocaliilor care nu au nimic sfânt si care trâmbiţează sus şi tare subordonarea şi susţinerea condiţionată a clerului ortodox în schimbul unor avantaje materiale şi a unor lucrări executate de către Consiliul Judeţean Dâmboviţa la anumite lăcaşuri de cult.

Reamintim că lucrările care se fac de către Consiliul Judeţean în anumite lăcaşuri de cult sunt din bani publici, bani încasaţi din taxele şi impozitele plătite de cetăţenii români şi nu din banii familiei Popescu Florin.

Ne întrebăm când vor apărea tăbliţele portocalii cu numele ilustrului preşedinte şi în biserici, pe instalaţiile de încălzire aşa cum sunt acum pe locurile de joacă sau când vom pune la dispoziţia portocaliilor sfintele altare pentru slujbe politice?

Cerem Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane şi Sfântului Sinod să oprească portocalizarea Sfintei noastre Biserici, spre binele neamului nostru, căruia doar credinţa şi nădejdea în Dumnezeu i-au mai rămas!

Încredinţaţi fiind că demersul nostru nu va fi interpretat ca un atac, ci ca o realitate, rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i ocrotească pe romani şi Sfânta noastră Biserica de ciuma portocalie.

Doamna Maria Stavrositu:

"Migraţia şi violenţa împotriva femeilor"

Uniunea Interparlamentară şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a reunit la Paris, pe 10 si 11 decembrie, pentru a discuta două probleme ce îşi găsesc, parcă, cu greu rezolvare: migraţia şi violenţa domestică.

Violenţa domestică şi traficul de fiinţe umane sunt două preocupări majore contemporane ce ţin de domeniul drepturilor omului şi care preponderent afectează categoriile cu o vulnerabilitate mai mare, precum femeile şi copiii.

Sărăcia este unul din principalele motive care determină femeile din România să plece în căutarea unui loc de muncă peste hotare, ceea ce des duce la un nou "statut" şi mai dramatic - victimă a traficului de fiinţe umane. Statutul femeii emigrante este, din păcate, unul care vulnerabilizează echilibrul social al femeii, creând de multe ori premise pentru toate tipurile de violenţă.

Statele membre ale Consiliului Europei au obligaţia de a respecta şi proteja drepturile omului pentru toţi cetăţenii lor, făcând posibilă exercitarea acestor drepturi în totalitate. De aceea, ei trebuie să ia măsuri rezonabile pentru prevenirea, investigarea şi pedepsirea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, inclusiv a violenţei domestice. Dacă poliţia, sistemul penal de justiţie şi serviciile publice abandonează femeile care cer ajutor, atunci statul şi-a încălcat această obligaţie.

De câţiva ani, statele membre au realizat mai multe anchete şi studii la scară largă pentru a măsura amploarea fenomenului. Aceste studii au arătat că, în ansamblul ţărilor studiate, proporţia femeilor care au fost supuse violenţelor sub o formă sau alta (inclusiv hărţuire) a atins 45%.

Consecinţele violenţei asupra sănătăţii sunt serioase şi depăşesc cu mult rănile imediate, cum ar fi echimozele sau fracturile. Conform bilanţului realizat pentru Consiliul Europei, femeile care au fost victimele unor abuzuri fizice, sexuale sau afective au nevoie de îngrijire psihiatrică de 4-5 ori mai mult decât celelalte. În plus, în această stare, ele sunt în imposibilitatea de a merge la muncă, de a avea o viaţă socială normală. Ele comit de cinci ori mai multe tentative de sinucidere. În alte cazuri, violenţa domestică are consecinţe negative asupra copiilor, care se traduc prin tulburări mentale, afective şi comportamentale. Datorită acestui lucru, comportamentele violente se perpetuează de la o generaţie la alta.

În afară de consecinţele personale şi sociale, violenţa împotriva femeilor are un cost economic crescut. Deşi au fost efectuate studii în anumite state membre privind costul global al violenţei domestice pentru societate, există puţine cercetări aprofundate pe această temă la nivel european sau naţional. Conform bilanţului realizat recent se estimează că, în totalitate, costul anual al violenţei împotriva femeilor în statele membre ale Consiliului Europei ar putea să ajungă la 34 de miliarde de euro.

În România, femeile reprezintă 83% din cazurile de violenţă fizică în familie. În aceste condiţii, este posibil ca fiecare dintre noi să cunoască cel puţin un caz de violenţa asupra unei femei. De teamă, ruşine sau chiar din convingerea că merită ceea ce li se întâmplă, numeroase femei tolerează violenţa partenerilor de viaţă.

Violenţa împotriva femeii este o realitate cruntă, iar estimările ONU arată că abuzurile nu doar persistă, ci sunt în creştere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate. Strâns legată de valori şi tradiţie, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat şi, cu atât mai greu, de schimbat.

Doamna Maria Stavrositu:

"Conferinţa ONU de la Copenhaga, cel mai aşteptat eveniment de mediu al anului"

Zilele acestea se desfăşoară, la Copenhaga, conferinţa ONU privind schimbările climatice. Negocierile din capitala Danemarcei sunt decisive pentru obţinerea unor rezultate concrete în lupta împotriva schimbărilor climatice. Marea provocare a conferinţei este semnarea unui nou acord internaţional de mediu care să înlocuiască, din 2012, Protocolul de la Kyoto.

Acordul de la Copenhaga trebuie să prevadă reduceri ale emisiilor, suficiente pentru a atinge obiectivul global de limitare a creşterii temperaturii globale la mai puţin de 2° Celsius. Prin intermediul acestui document, ţările industrializate se obligă să reducă emisiile la nivelul tuturor ramurilor economice care sunt generatoare de astfel de emisii, urmând, de asemenea, ca obiectivele privind emisiile tuturor ţărilor industrializate să fie cuprinse într-un singur acord.

Un raport alarmant arăta recent că temperatura aerului pe care îl respirăm ar putea creşte cu 7˚C în 2010 faţă de nivelul temperaturilor din era preindustrială. Agenţia Europeană pentru Mediu şi Grupul interguvernamental de experţi ONU pentru schimbări climatice au publicat recent mai multe modele care încearcă să preconizeze cum vor arata diferite zone de pe planetă în următoarea sută de ani, dacă fenomenul încălzirii globale nu va fi stopat. Zone de coastă sub ape, suprafeţe întinse afectate de deşertificare şi imposibil de folosit pentru agricultură, furtuni foarte dese, uragane foarte puternice, râuri şi fluvii revărsate, secetă prelungită.

Pentru România, materialele arată că zona costieră, de la Vama Veche până la Sulina, va fi afectată de creşterea nivelului oceanului planetar. Tot sub ape ar putea ajunge întreaga Deltă a Dunării, iar zona de luncă dintre Tulcea şi Galaţi (situată de o parte şi de alta a fluviului) ar urma să devină o imensă mlaştină, Dunărea urmând să devină mult mai lată. În restul Dobrogei, însă, fenomenul de deşertificare ar putea lua amploare, mii de hectare urmând a fi lovite de ariditate. Lovite de acest fenomen ar urma să fie şi teritorii din judeţele Olt, Dolj, Gorj, dar şi din Banat, regiuni care deja se confruntă cu acest fenomen. Zona de nord a ţării, atât Moldova, cât şi Transilvania sunt ameninţate de furtuni şi viituri.

În momentul de faţă, la Copenhaga, politicieni şi experţi din toată lumea încearcă să ia măsuri pentru combaterea principalului fenomen responsabil de schimbările climatice: emisiile de gaze cu efect de seră. UE a parafat deja un acord de reducere cu 20% a acestor emisii până în 2020, împreună cu creşterea ponderii folosirii energiilor alternative, urmând ca, în cazul semnării unui protocol global în acest sens, ţinta europeană să fie de 30%.

Tratat cu prioritate în alte ţări, subiectul schimbărilor climatice este amintit în România doar după un val de inundaţii, după luni întregi de secetă sau după ce vremea se strică brusc şi produce pagube materiale însemnate.

La nivel mondial se iau decizii importante cu impact major pe termen mediu şi lung. În tot acest timp, România este ţara fără preşedinte, deşi el a fost ales de majoritatea cetăţenilor, şi fără un Guvern care să ia măsurile de care avem nevoie pentru ieşirea din criză.

România are nevoie de un Guvern şi de o clasă politică care să meargă în rând cu ţările europene. Soluţia nu este să batem pasul pe loc. Avem mai mult ca oricând nevoie de măsuri sociale şi economice, de reforme în sănătate, educaţie, administraţie, agricultură şi în multe alte domenii.

Domnul Marius Rogin:

"Sănătatea, în contextul crizei economice mondiale"

În România, criza economică ar fi putut la fel de bine surveni încă din 1990, căci în ceea ce priveşte sănătatea, suntem într-o criză permanentă de 20 de ani încoace. Ceea ce este însă îngrijorător este faptul că am atins cel mai de jos prag de performanţă tocmai în plină criză financiară şi politică.

Aşa cum aflăm dintr-un recent studiu european, în septembrie 2009, România se poate mândri, cu ghilimelele de rigoare, cu cea mai proastă evaluare a sistemului public de sănătate de până acum, în scădere cu 5 locuri faţă de 2008, ajungând în acest moment pe locul 32 din 33 de ţări europene. În acelaşi timp, în România, speranţa medie de viaţă este pe penultimul loc din Europa, iar rata mortalităţii şi morbidităţii sunt cu mult mai proaste decât ale celorlalte ţări est-europene: avem o infrastructură medicală foarte slabă, doar trei spitale din România sunt conform standardelor europene, personalul medical este insuficient (doctorii şi asistentele preferă să muncească în afara ţării în condiţii profesionale superioare şi pentru o mai bună remunerare); spitalele nu sunt conduse ca afaceri orientate către clienţi, deşi trăiesc din banii acestora; numărul mic de contribuabili la sistemul de asigurări sociale, corelat cu numărul mare de beneficiari, conduce către un raport de 1 contribuabil la 3 consumatori, situaţie în care fondurile sunt insuficiente pentru o prestaţie medicală şi o dezvoltare corespunzătoare a sistemului sanitar, în acelaşi timp, plăţile neoficiale, estimate de CE în 2008 la 300- 400 milioane euro, împovărează populaţia şi condiţionează accesul la servicii deja plătite prin contribuţiile la asigurările sociale; pachetul de bază este netransparent pentru public, nestructurat, nestandardizat din punct de vedere al preţurilor şi prea cuprinzător în ceea ce priveşte serviciile medicale disponibile în unităţile medicale de stat şi capacitatea bugetului de a suporta aceste servicii.

Raportul Societăţii Academice Române ne arată că situaţia este foarte gravă, iar demersurile autorităţilor sunt slabe, netransparente, inconsecvente şi haotice, unul dintre exemplele SAR fiind faptul că, deşi se confruntă cu cea mai acută lipsă de fonduri, Ministerul Sănătăţii nu a făcut nici măcar o încercare de atragere de fonduri europene, în ciuda faptului că sunt disponibile, prin programele UE, categorii speciale pentru dezvoltarea sistemelor sanitare, considerate prioritare în Uniune.

Una dintre cele mai mari probleme în acest moment este faptul că lipsa de fonduri este atât de acută încât a depăşit graniţele sistemului public de sănătate. Multe dintre clinicile şi spitalele private care de ani de zile au investit în România şi care au contribuit la creşterea economică întâmpină acum dificultăţi financiare pentru că nu mai primesc sumele datorate de Casă, unii dintre operatori pierzând astfel chiar şi 40% din venituri.

Prin stimularea cetăţenilor de a contracta asigurări private de sănătate, cu siguranţă unităţile publice se vor confrunta cu un număr mai mic de pacienţi, în timp ce contribuţiile lor de sănătate vor continua să vină; în plus, se vor injecta bani privaţi ("fee for service" plătit de către asigurători) atât în sistemul privat de sănătate, cât şi în cel public, stimulând competiţia şi creşterea calităţii serviciilor.

Introducerea deductibilităţii totale, fără prag de deductibilitate, atât pentru angajator cât şi pentru angajat este o măsură necesară pentru dezvoltarea acestui segment. În acest moment, primele de asigurare sunt deductibile până la 250 euro pe an, doar din profit şi doar pentru angajatori. În condiţiile în care asigurarea privată complementară de sănătate este destinată să ofere acele servicii cuprinse până acum în asigurarea de stat şi care nu mai pot fi susţinute financiar de sistemul public, asigurarea privată complementară trebuie să aibă acelaşi regim fiscal ca şi cel aplicat asigurării de stat şi nu trebuie să reprezinte o împovărare suplimentară pentru cetăţean.

În acelaşi timp, îmbunătăţirea calităţii serviciilor în clinicile şi spitalele de stat se poate face prin:

• permiterea companiilor private specializate să conducă spitale publice şi să administreze profesionist resursele;
• stimularea competiţiei interne între spitalele de stat şi cele private prin crearea cadrului legislativ necesar pentru contractarea spitalelor publice în reţelele companiilor de asigurări, astfel încât asigurările private să poată contribui la finanţarea sistemului public şi la îmbunătăţirea remunerării personalului medical.

Într-o perioadă în care economia scade drastic, şomajul este în creştere şi sunt puţine sectoare economice cu potenţial de dezvoltare, sectorul asigurărilor private de sănătate ar trebui, prin potenţialul său estimat la câteva sute de milioane de euro, să reprezinte o prioritate şi să aibă un loc bine definit în strategia anticriză.

Domnul Mircia Giurgiu:

"O viaţă sănătoasă începe din şcoală"

În România este nevoie de un proiect de lege care să vizeze implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli. Această propunere legislativă vine ca o continuare firească a Legii pentru o alimentaţie sănătoasă în şcoli, dar şi ca urmare a politicii Comisiei Europene privind introducerea Programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli în vederea combaterii obezităţii infantile.

Astfel, Consiliul Uniunii Europene a decis să aloce pentru implementarea Programului de distribuire gratuită a fructelor în şcoli, începând cu anul şcolar 2009-2010, un ajutor comunitar de 90 milioane euro/an şcolar pentru aprovizionarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar cu fructe. România beneficiază de un ajutor comunitar anual de 4,9 milioane euro, la care se adaugă o cofinanţare naţională obligatorie de 1,6 milioane euro pentru măsuri adiacente al căror scop este de a forma şi fixa obiceiuri alimentare sănătoase.

În România, un astfel de program nu a fost demarat încă şi de aceea a fost iniţiată o propunere legislativă în vederea încurajării consumului de fructe în şcoli prin formarea de obiceiuri nutriţionale sănătoase, a stimulării producţiei autohtone, dar şi a atragerii de fonduri europene, întrucât acest proiect va beneficia de finanţarea din partea Uniunii Europene.

Pentru a duce o viaţă cât mai sănătoasă este nevoie să ne educăm copiii în acest sens, iar acest lucru trebuie să înceapă de acasă şi din primii ani de şcoală.

Legumele şi fructele consumate zilnic asigură o dietă echilibrată: conţinutul de fibre va conferi o senzaţie de saţietate, va fi redusă pofta de mâncare, dar, în acelaşi timp, va oferi necesarul de energie prin conţinutul lor bogat în fructoză. Fructele şi legumele sunt recomandate atât pentru profilaxie, cât şi pentru tratarea a numeroase afecţiuni.

Domnul Miron Ignat:

"Înfiinţarea Centrului Cultural Rus la Bucureşti"

Pe data de 4 decembrie 2009, la Academia de Studii Economice din Bucureşti a avut loc deschiderea Primului Centru Cultural Rus al Fundaţiei "Russkii Mir".

Academia de Studii Economice din Bucureşti este una din cele mai vechi instituţii de învăţământ superior din România. În prezent se observă o creştere a interesului pentru studierea limbii ruse din partea studenţilor români.

Fondul "Russkii Mir" a fost înfiinţat prin decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse din data de 21 iunie 2007 şi creat pentru sprijinirea, păstrarea şi răspândirea limbii şi culturii ruse, restabilirea relaţiilor cu conaţionalii.

Înfiinţarea acestui centru are ca scop să sprijine cadrele didactice, doctoranzii, studenţii şi alţi doritori în studierea limbii ruse, să faciliteze cunoaşterea elementelor de cultură şi civilizaţie rusă clasică şi contemporană.

Deschiderea Centrului Cultural Rus de la Bucureşti a fost posibil mulţumită unei bune colaborări a Academiei de Studii Economice cu Fondul "Russkii Mir", fiind o organizaţie de prestigiu care are peste 40 de centre în toată lumea, în ţări precum: SUA, Japonia, Belgia, China, Anglia, Germania. Fundaţia a încheiat acorduri cu instituţiile de învăţământ superior din Cluj şi Constanţa cu privire la deschiderea centrelor în aceste oraşe.

În cadrul festivităţii de deschidere au participat reprezentanţi de seama, cum ar fi Excelenţa Sa, domnul Ambasador Aleksandr Ciurilin, delegaţia Fundaţiei Russkii Mir, diplomaţi ai ambasadelor republicii Belarus, Kazahstan şi Ucraina din Bucureşti, reprezentanţi ai Universităţii Bucureşti şi Babeş-Bolyai, generalul ambasador Dumitru Prunariu şi reprezentanţi ai delegaţiei comunităţii ruşilor lipoveni, ai mediului de afaceri şi Camera de Comerţ Româno-Rusă, ANEIR, Lukoil şi alţii.

Centrul Cultural Rus este utilat cu o bibliotecă care cuprinde literatură beletristică, juridică, ştiinţifică, publicitară, enciclopedică, cu o colecţie fascinantă de filme, spectacole, programe educaţionale, cărţi de referinţă, echipamente de proiecţie.

Comunitatea ruşilor lipoveni din România a salutat iniţiativa Academiei de Studii Economice, deoarece limba rusă este limba noastră maternă, pe care dorim să o promovăm atât în rândul tinerilor, în şcolile unde studiază copiii noştri, dar şi printr-o varietate de manifestări culturale şi educaţionale.

Depunem în continuare eforturi substanţiale pentru dotarea cabinetelor de limba rusă cu manuale, material didactic şi extracurricular în limba rusă, destinate atât etnicilor ruşi lipoveni, dar şi tuturor slavofililor.

Consider că este în puterea noastră de a da credit acestei iniţiative lăudabile, de a ne alătura comunităţii internaţionale şi de a organiza manifestări care să readucă în conştiinţa noastră adevărata valoare a culturii şi limbii ruse.

Domnul Petru Călian:

"Alegerile au trecut, criza rămâne"

Campania electorală s-a terminat. Rezultatele alegerilor vorbesc: se doreşte continuarea şi punerea în aplicare a măsurilor anticriză. Impasul economic a fost dublat de criza politică fără precedent creată în jurul PSD, prin ieşirea de la guvernare şi prelungirea campaniei anti-Băsescu. Pentru a se reporni mecanismul economic e nevoie ca la butoane să fie un guvern stabil. Pacea politică invocată de PSD vine în contradicţie cu atitudinea pe care a luat-o odată cu anunţarea rezultatelor oficiale. Sau normalitatea de care vorbeau era de fapt stabilitatea lor la Cotroceni.

Bugetul pe 2010 reprezintă cheia ieşirii din criză, într-o perioadă în care recesiunea economică se adânceşte.

FMI este cu ochii pe România şi pe bugetul pe 2010. Răbdarea de care a dat dovadă nu trebuie să ne liniştească. Urgentarea acestui proiect este prioritatea întregii clase politice, chiar dacă materializarea obiectivelor reprezintă o sarcină dificilă în contextul politic şi economic actual. În urmă cu câteva luni nu puteam concepe neterminarea bugetului până în decembrie. Însă cel mai cumplit scenariu îl trăim.

PSD-ul a contribuit la amânarea îndeplinirii targetului de a avea un buget pe anul 2010, prin declanşarea crizei politice. Iar acum joacă acelaşi rol: refuză să accepte înfrângerea. Trăiesc momentul efervescent al nopţii în care se autodeclarau învingători. Fac orice pentru amânarea instalării preşedintelui. O amânare care conduce la instabilitate, la lipsa unui guvern, la neîndeplinirea obligaţiilor faţă de FMI şi deci, la lipsa banilor pentru plata salariilor şi pensiilor. Puntea între politic şi economic e atât de fragilă încât se poate rupe oricând, cu consecinţe directe asupra cetăţenilor. Criza politică a costat deja România prea mult. Timpul înseamnă bani. S-a ajuns mai departe decât ne-am fi imaginat.

Reprezentantul FMI pentru România şi Bulgaria declara pe 19 noiembrie că, în cazul în care criza politică se prelungeşte, este posibil ca tranşele a III-a şi a IV-a să fie livrate împreună doar în luna martie. Şi Comisia Europeană a amânat acordarea celei de-a doua tranşe de 1 miliard de euro din împrumutul acordat României aşteptând clarificarea situaţiei de la Bucureşti. Tot ce auzim e amânare, însă amânarea nu ne ajută cu nimic. Continuarea alături de un preşedinte implicat direct în măsurile de reformă reprezintă singurul atu al acestei situaţii.

Ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, consider că orice acţiune politică nesănătoasă periclitează finalizarea bugetului pe 2010. Indiferent de structura noului guvern, bugetul şi măsurile de reformă trebuie să primeze pe agenda discuţiilor. Paşii concreţi în privinţa reducerii deficitului bugetar au fost deja concepuţi de către Guvernul Boc. Tot ce mai lipseşte este să se pună în practică măsurile anticriză "nedorite" de o parte a clasei politice, dar negociate şi acceptate de organismele internaţionale care ne-au acordat sprijin financiar.

Cum să ne consolidăm imaginea ţării pe plan extern dacă nu putem ajunge la un consens pe plan intern? Focul politic trebuia să fie stins odată cu încheierea alegerilor şi nu să mocnească încă la o săptămână de la aflarea rezultatelor. 2009 a fost un an electoral, iar 2010 e anul în care vom pune în aplicare ceea ce am plănuit în 2009: ieşirea din criză cu pierderi minime pentru românul de rând.

Domnul Daniel Buda:

"PSD acceptă democraţia doar atunci când îi convine"

Dacă în popor există proverbul după care "Vrabia mălai visează" şi se foloseşte pentru a persifla lăcomia nedisimulată a unei persoane, în politică, această zicală se poate folosi pentru a persifla prostia şi ridicolul unor acţiuni.

Astfel de acţiuni vizează declanşarea procedurii de contestare a rezultatelor la alegerile prezidenţiale, gesturi făcute pe un ton pe cât de grav, pe atât de ridicol din partea unor lideri de partid a căror zestre electorală nu reuşeşte să iasă din marja de eroare a sondajelor de opinie. Paradoxal, din păcate, este un alt lucru, şi anume, faptul că, în momentul anunţării rezultatelor alegerilor prezidenţiale, uitând de marja de eroare, reprezentanţii PSD au sărit pe scenă, exaltând de bucurie acceptând ideea că numărarea voturile ar putea fi fraudată. Mai mult de atât, contestatarii şi nemulţumiţii au avut cea mai largă reprezentativitate la nivel naţional în birourile secţiilor de votare. Poate că nemulţumirea vine tocmai din faptul că "ordinele nu au fost întocmai executate". Nu pun la îndoială legalitatea unui asemenea demers, însă pot pune la îndoială veridicitatea faptelor care fac obiectul demersului de contestare. Mai precis, motivaţia demersului este una construită pe baza relatărilor unor persoane care au tras cu urechea sau în baza unor copii după listele electorale, de altfel, legale, însă citite tendenţios în favoarea lor. Dacă în anul 2009, într-o Românie europeană, liderii unor partide îşi construiesc "rechizitoriul" împotriva propriilor lor greşeli pe temeiul unor delaţiuni "din auzite" pe fond muzical, este extrem de grav pentru profesionalismul unui politician.

Raţionamentul unui asemenea demers porneşte de la nesocotirea unei realităţi şi, deci, de la o premisă greşită. În prezent, majoritatea cetăţenilor români îşi doresc să îşi aleagă ei şeful statului şi nu să li se vândă acest drept. Îşi doresc un preşedinte care să nu fie fructul unor compromisuri politice şi unor alegeri de culise, nu un preşedinte decorativ care să nu poată face nimic pentru ei. Dimpotrivă, românii sunt învăţaţi cu un preşedinte care să le poată rezolva problemele şi să facă ceva bun pentru ei.

Din păcate, pentru unii politicienii politica nu este altceva decât un mijloc de a-şi rezolva interesele personale şi ale grupurilor pe care le reprezintă, iar cei care le-au acordat votul şi care i-au legitimat în funcţia publică reprezintă o cantitate neglijabilă care trebuie" hrănită" din 4 în 4 ani. Din fericire, de această metodă care a ţinut după 1989 şi până în 2004, românii s-au săturat, nu mai vor şi nu mai acceptă să fie păcăliţi. Este greu de crezut că, cu o asemenea recuzită de campanie (6 susţinători ai PSD contra un reprezentant PD-L în birourile electorale ale secţiilor de votare), rezultatul să fie altul decât cel visat sau, mă rog, cel calculat.

Pe de altă parte, politica pentru unii lideri politici nu înseamnă stabilitate, nu înseamnă bunăstare, ci, din contră, orgolii şi ambiţia de a se impune indiferent prin ce mijloace. Pentru membrii PSD, jocurile de culise sunt cele care trebuie respectate şi nu voinţa cetăţeanului. De altfel, unii lideri politici ne-au demonstrat că acceptă regulile majorităţii doar atunci când le convin şi le refuză când le sunt nefavorabile.

Lăsând la o parte aceste reflexii asupra "subiectului zilei", un aspect fundamental care ar trebui să ne preocupe este situaţia economică a ţării, stabilitatea financiară şi politică, iar Preşedintele Traian Băsescu este garantul democraţiei şi modernizării României.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Ne eliberăm sau ne împovărăm cu trecerea anilor?"

Acum, când bătălia electorală a trecut, România trebuie să se reîntoarcă la problemele de fond pe care le are, fie că este vorba de decalajul istoric existent la nivelul dezvoltării, fie că este vorba de lipsa acţiunilor necesare pentru ca integrarea în sistemul Uniunii Europene să devină realitate. Cu toate că foarte mulţi afirmă - din uşurinţă sau din comoditate - că problema majoră cu care ne confruntăm este criza politică, consider că mult mai gravă este situaţia economică în care se găseşte ţara noastră, situaţie determinată, în principal, de acţiunile greşite prin care construcţia dezvoltării este adusă în centrul preocupărilor pe care le avem privind trecutul, acţionând asupra prezentului şi prefigurând viitorul.

Rezultatele alegerilor prezidenţiale se adaugă celorlalte înregistrate în ultimii douăzeci de ani, după care România este împărţită în trei zone compacte: zona roşie, zona portocalie şi zona votului etnic sau influenţată etnic. Rămânând la această constatare, explicaţiile pot să fie legate de forţa partidelor politice, de capacitatea de mobilizare a acestora, de calitatea programelor, de susţinerea economică, de calitatea politicienilor implicaţi, de sprijinul media, de interesele locale, de corectitudinea sau incorectitudinea unor acţiuni specifice campaniei şi exercitării votului. Pot fi toate acestea, şi altele, cuantificate conform manualelor de marketing politic. Aş vrea să introduc, conform unei analize proprii, o altă dimensiune a voturilor care s-au coagulat regional după clasificarea realizată anterior. Această nouă dimensiune este legată de modul în care este percepută dezvoltarea la nivelul regiunilor - nu după criteriul politic, ci după criteriul economic - diferenţierea fiind influenţată de o sumă de factori, asupra cărora voi reveni în această prezentare.

În studiile recent apărute asupra dezvoltării, economiştii apreciază că, în ultima sută de ani, la nivel global, creşterea economică miraculoasă are două surse principale: suplimentarea numerică unilaterală a factorilor de intrare (capital şi muncă) şi creşterea productivităţii totale a factorilor prin inovare şi schimbare tehnologică. Strategiile dezvoltate asupra surselor de creştere ne arată, conform lui Robert Solow, laureat al Premiului Nobel în economie, că avem creştere prin forţă brută şi creştere inteligentă.

Chiar dacă sistemele economice sunt complexe şi nici o formulă administrativă unică nu ar fi suficientă pentru a asigura o creştere rapidă şi constantă pe termen lung, capitalismul, între aprecierile de capitalism bun şi capitalism rău, ia forme diverse, de capitalism antreprenorial, de capitalism administrat de stat, de capitalism al oligarhilor, de capitalism dominat de firmele mari. Care capitalism este mai bun? Care capitalism s-ar preta mai bine României? Care capitalism ar aduce mai multă dezvoltare României? Sunt întrebări care poate că ar fi fost mai utile în anii '90, dar dezbaterea publică a fost cantonată în trecut, în ceea ce nu mai există, în ştergerea totală a tuturor construcţiilor realizate în perioada comunistă. Chiar dacă timpul a trecut şi răspunsurile la întrebările fundamentale nu au apărut, consider că electoratul român a dat răspunsul cu privire la tipul de capitalism pe care şi-l doreşte în România. Din păcate, acest răspuns nu fost şi nu este unitar. Înainte de a da interpretări răspunsului, aş mai face câteva precizări. Nimeni, din păcate, nu a găsit soluţia magică la problema diferenţelor de creştere economică din diverse ţări şi perioade. Capitalismul administrat de stat reprezintă o formă de organizare care multora li se pare a fi cheia creşterii economice în ţările subdezvoltate. În capitalismul oligarhic, statul ar fi putut juca un rol important, însă cei din conducerea centrală şi locală nu au părut interesaţi de creşterea economică, ci de avantajele personale, dezvoltarea fiind subordonată prosperităţii unui grup restrâns. Conform preşedintelui şi directorului general al Fundaţiei Kauffman, Carl J. Schramm, în analizele publicate în anii 2006 şi 2007: "economiile cu cel mai mare succes sunt cele care beneficiază de o mixtură de antreprenori inovatori şi firme mari, consacrate, de la a căror întemeiere au trecut două sau mai multe generaţii, apte să rafineze şi să fabrice în serie inovaţiile aduse pe piaţă de antreprenori sau uneori de firmele mari. Economiile antreprenoriale se referă la această combinaţie".

Corelarea dintre antreprenoriat, inovaţie şi răspândirea sa şi creşterea economică pe termen lung necesită un set potrivit de politici macroeconomice, în principal politici fiscale şi monetare prudente pentru a menţine inflaţia scăzută şi relativ stabilă, cu scopul de a preveni afectarea creşterii economice pe termen lung prin diminuarea activităţii economice şi prin prezenţa crizelor. Deci, creşterea economică este un proces îndelungat, realizat prin proiectarea şi implementarea politicilor care să o susţină pe termen lung.

Deoarece inovaţia constituie un element de bază al capitalismului pozitiv, antreprenorial, consider că este importantă o trecere în revistă a factorilor care o pot influenţa. În cadrul acestora distingem variabile controlate de stat (deschiderea către bunuri şi investitori din afară, investiţia în cercetare şi dezvoltare, pregătirea unui număr mai mare de ingineri şi oameni de ştiinţă) şi variabile aflate în afara sferei de influenţă a statului.

Într-o prezentare sumară, România nu a avut parte de o creştere economică reprezentată de stări favorabile rezultate natural şi durabil, iar aceasta nu s-a manifestat perioade îndelungate, fiind, de obicei, foarte sensibilă la factorii de influenţă exteriori. În acest context, m-am gândit în permanenţă la suma actelor de guvernare care nu au adus dezvoltarea la un nivel de percepţie masiv şi asigurator din punct de vedere social pentru populaţie, în întregul ei, în situaţia în care traiul mai bun rămâne mai mult un deziderat politic-electoral şi mai puţin o acţiune construită pe fundamente economice durabile. Din păcate, nu a existat şi nu există în percepţia colectivă de adeziune reală o strategie fundamentată şi profesionistă, un program de largă susţinere, un proiect asigurat financiar şi tehnologic, în care să fie cunoscută starea de pornire, drumul cu greutăţile pe care le are, participanţii, condiţiile foii de parcurs, în aşa fel încât, prin iniţiativă pozitivă, prin acţiuni concrete şi eficiente, să definim clar viitorul european şi durabil al României.

Programele de dezvoltare pe termen lung au fost luate în derâdere, fiind cunoscute la noi, ca urmare a acţiunilor din deceniile precedente, drept acte netrebnice ale guvernării comuniste, fără a şti - sau prefăcându-ne a nu şti - că asemenea instrumente ale dezvoltării există în Uniunea Europeană şi în majoritatea ţărilor care asigură dezvoltarea durabilă. Toate acestea au fost lăsate la o parte, principiile acceptate şi promovate fiind cele ale dezvoltării speculative, în care valoarea muncii novative şi productive nu a mai fost şi nu mai este apreciată în România. Spun toate aceste lucruri cu acelaşi început "din păcate".

În acest cadru, dinamica economică importantă a ultimilor cinci ani a avut ca sursă cererea internă bazată pe consum şi creditarea, determinând o creştere importantă a importurilor. Acest lucru s-a petrecut în condiţiile în care foarte mulţi au crezut că baza productivă este a nimănui şi nu a existat, prin urmare, un interes pentru păstrarea şi dezvoltarea acesteia. Unii chiar au preluat-o şi, în numele câştigurilor rapide, au folosit-o cu dăruire în acţiuni speculative imobiliare.

La toate acestea se mai adaugă, la nivelul percepţiei personale, o situaţie specifică a PSD, care a devenit în ultima perioadă, mai cu seamă în ultimul an şi în ceea ce eu consider că mă priveşte, un teatru al umbrelor, în care au loc mai multe bătălii, cele mai multe cauzate de indivizi şi nu de raţiuni politice majore îndreptate spre dezvoltare. În acelaşi timp, între stânga sforăitoare şi arhaică şi stânga realistă, europeană, democrată şi modernă bătălia a fost câştigată, cred că pe termen scurt, de prima.

Revin asupra semnificaţiei economice acordate votului de la alegerile prezidenţiale. Cunoscând manifestările economice din diversele regiuni ale României şi făcând o corelaţie a acestora cu rezultatele obţinute de formaţiunile politice, consider că în Transilvania votul a fost dat în primul rând un vot pentru capitalismul antreprenorial şi nu pentru capitalismul oligarhic sau cel dominat de acţiunile statului. Din acest motiv, la stabilirea noului program de guvernare propun celor responsabili, în interes naţional, spre analiză şi gândire completările listei "Consensului de la Washington" referitoare la politicile pentru creşterea economică, propuse de profesorul Rodrik în 2003: reformă legislativă/politică, instituţii de control eficiente, formularea şi implementarea unor legi anticorupţie eficiente, flexibilizarea pieţei de muncă, aderarea la tratatele referitoare la comerţ ale OMC-ului (Organizaţia Mondială a Comerţului), implementarea şi perfecţionarea unor coduri şi standarde financiare eficiente, deschidere "prudentă" a conturilor de capital, regimuri de rate de schimb compatibile cu stabilitatea financiară, plase de siguranţă socială eficiente, programe optime pentru reducerea sărăciei.

Adresându-mă învingătorilor şi învinşilor în egală măsură, consider că ar trebui să ne eliberăm de povară, odată cu trecerea anilor, prin ceea ce am făcut şi să nu ne mai îngreunăm pentru ce n-am făcut sau pentru ce am făcut rău. În acelaşi timp, este bine să ne amintim de cele afirmate de M. Gandhi: "şi cel mai puternic poate slăbi şi cel mai înţelept poate greşi".

Prin urmare, acţiunea comună responsabilă şi profesionistă este necesară României în drumul pe care-l parcurge spre dezvoltare durabilă aliniată standardelor europene. Pentru acest drum, şi a celui puternic care poate slăbi şi a celui înţelept care poate greşi, consider că existenţa compromisului cu efecte pozitive poate să zidească o altă Românie, o Românie de care noi avem nevoie şi de care are nevoie şi Europa, în ansamblul construcţiei pe care o realizează.

Domnul Costică Macaleţi:

"Protecţia copilului"

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia dificilă în care se găsesc salariaţii de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Botoşani.

Începând cu luna august, angajaţii DGASPC nu şi-au mai primit salariile la timp sau integral, banii ajungând chiar şi cu o întârziere de două luni. Luna trecută, banii au fost plătiţi cu o întârziere de câteva zile, pentru achitare Consiliul Judeţean Botoşani fiind nevoit să rectifice bugetul cu aproape 700.000 de lei, bani rezervaţi iniţial modernizării de drumuri judeţene. Nemulţumirea salariaţilor este cu atât mai mare cu cât au avertizat autorităţile că nu vor să fie victime ale problemelor politice din actuala perioadă cu preţul neglijării problemelor sociale grave cu care se confruntă atât salariaţii cât şi asistaţii sociali în folosul cărora aceştia lucrează. Oamenii sunt atât de nemulţumiţi încât, potrivit liderilor sindicali, protestele vor ajunge să blocheze definitiv activitatea, mai ales acum, în pragul sărbătorilor de iarnă.

Ce este şi mai revoltător este că plata acestor drepturi băneşti, deşi ar fi putut fi achitată din fondul de rezervă al Guvernului pentru care s-a şi depus un proiect de hotărâre întocmit la nivel judeţean înainte de alegerile prezidenţiale, nu se poate face în momentul de faţă decât din soluţiile găsite în bugetul propriu al consiliului judeţean, pentru că Guvernul demisului Emil Boc nu a fost în stare decât să asigure "câştigarea" alegerilor de către Traian Băsescu, nu şi plata drepturilor salariale cuvenite unui număr deloc insignifiant de 1100 de angajaţi.

Aş fi curios să-i văd pe guvernanţi fără salarii de Crăciun! Cum s-ar mai simţi atunci? Vorbim despre oameni care muncesc din greu pentru comunitate şi nu de cerşetori!

Îmi exprim speranţa că oamenii nu îşi vor petrece sărbătorile de iarnă fără a primi salariile înainte şi solicit de la această tribună Guvernului să aloce de urgenţă sumele necesare pentru plata drepturilor băneşti cuvenite angajaţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Botoşani.

Domnul Cristian Buican:

"Să nu ne uităm priorităţile - sistemul sanitar din România"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră, deoarece consider că trebuie să trag un semnal de alarmă cu privire la câteva din lucrurile la care asistăm în aceste zile. Dacă deschidem televizorul, dacă citim ziarul, dacă încercăm să ne informăm cu privire la ce ne înconjoară, în aceste zile nu observăm decât subiecte legate de alegeri, majorităţi, alianţe, fraudări sau alte lucruri asemănătoare care ne interesează mai mult sau mai puţin. Însă dacă mergem şi vorbim cu cetăţenii acestei ţări, care au observat că alegerile s-au încheiat, vom observa un lucru îngrijorător pentru noi, politicienii: ei au cu totul alte subiecte de discuţii.

Unul dintre ele, pe care voi încerca succint să vi-1 prezint este situaţia sistemului sanitar din România şi neajunsurile sale. Neajunsuri despre care putem vorbi mult, dar care au un singur numitor comun: intervenţia politicului asupra sistemului sanitar. Această intervenţie brutală a omului politic asupra unui sistem despre care nu ştie nimic nu aduce nimic bun. Distruge un sistem care oricum este bolnav, un sistem care supravieţuieşte cu greu, un sistem care ar trebui să fie oglinda unei civilizaţii europene şi nu un loc în care bolnavii sunt trataţi în funcţie de culoarea carnetului de partid.

Ne uităm cu stupoare că ne pleacă tinerii absolvenţi de medicină din ţară şi se duc să profeseze şi să facă performanţă în alte ţări. E normal, noi le oferim salarii mizere, lipsa de echipament medical şi de medicamente pentru tratamente, directori de spitale incompetenţi, numiţi politic. Asta este adevărul şi trebuie să îl acceptăm. Dacă noi, clasa politică, nu realizăm atât legi clare care să asigure o independenţă a sistemului sanitar faţă de politic, precum şi condiţiile necesare, atât materiale cât şi logistice, pentru ca personalul calificat să rămână în România să profeseze, sistemul sanitar din România va involua constant.

Pacienţii care mor în faţa spitalelor sau pe mesele de operaţii din cauza lipsei medicamentelor sunt tot imagini care descriu sistemul sanitar din România. Iar acest lucru este posibil pentru că doctorul, asistentul, chiar şi infirmiera sunt obligaţi de aceeaşi conducere numită politic să trateze cazurile care au carnet de partid de aceeaşi coloratură politică, iar pe urmă, dacă mai e timp, şi pe ceilalţi.

Cred că sunteţi toţi de acord cu mine că sistemul sanitar din România are nevoie urgentă de un transplant, de ceva perfuzii, de schimbări majore care să îi asigure atât independenţa politică, precum şi cea financiară. Doar aşa îşi va reveni. Nu trebuie nimeni să se îmbete cu apă rece şi să declare că odată cu reformarea acestui sistem, cu legi clare, echilibrate, simple şi corecte acest sistem va deveni fără cusur. Însă, noi, ca parlamentari, avem obligaţia de a asigura un cadru legislativ onest care să dea şansa fiecărui absolvent de medicină să profeseze în ţara lui, fiecărui pacient să fie tratat corespunzător şi fiecărui director de spital independenţa politică de care are nevoie.

Sistemul sanitar din România trebuie să se axeze pe doi piloni: unul de protecţie socială şi îngrijire a populaţiei care are nevoie de acest lucru, în special, bătrânii şi pe un pilon de prevenire, în rândul tineretului, şi nu numai, pentru ca mai târziu să avem o populaţie sănătoasă cu o speranţă de viaţă mai mare. Însă, aceste direcţii nu pot fi urmate decât după ce cele trei condiţii - salarii decente, echipamente şi medicamente şi directori independenţi politic - vor fi realizate.

Personal consider că implicarea politicului într-un astfel de sistem dăunează. Paradoxul este că doar printr-o voinţă politică comună putem schimba ceva. Nu trebuie ca oamenii politici să se certe pe numirea unui director de spital, ci ei trebuie să dezbată legi clare, cinstite şi echilibrate care să îmbine armonios realitatea românească, salariile şi logistica unei ţări europene şi echilibrul atât de necesar unui astfel de sistem.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"De ce firmele româneşti îşi fac antet bulgăresc?"

Nu a fost suficient că românii care îşi cumpără automobile au decis să profite de aderarea la UE şi, sătui de taxe, au ales să îşi înmatriculeze automobilele în Bulgaria. Mai nou, sătui nu doar de taxe, ci şi de birocraţie, tot mai mulţi mici antreprenori autohtoni au ales să îşi înregistreze firmele în Bulgaria. Trist, dar adevărat, iar această «extindere» pe piaţa din Bulgaria a firmelor româneşti se datorează, în cea mai mare măsură, regimului fiscal mult mai lejer din Bulgaria faţă de România.

Exemplificând, Bulgaria percepe un impozit pe profit de 10% faţă de 16% în România şi un impozit pe dividende de doar 5% în comparaţie cu cel de 16% în ţara noastră. În plus, Bulgaria nu are un cod de încadrare a obiectului de activitate atât de stufos precum codul românesc, iar procedurile de autorizare a înfiinţării unei firme sunt mult mai simple şi durează mai puţin. Nici costurile cu înfiinţarea nu trebuie neglijate. În Bulgaria, costul înfiinţării unei firme se ridică la echivalentul a 110 euro, în timp ce la noi acesta se cifrează cam la circa 350 de euro.

Din păcate, ţara de la sud de Dunăre a devenit mai atractivă decât România chiar şi pentru investiţiile de anvergură. Şi asta deoarece Bulgaria, pe lângă că are una dintre cele mai scăzute rate de impozitare din Europa, are şi un curs valutar stabil şi un mediu politic deschis spre a atrage investiţii noi. Cu alte cuvinte, ceea ce am făcut noi în 2004, dar am uitat, fac acum bulgarii.

Iar noi ce facem, doamnelor şi domnilor colegi?

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Despre drama emigrantului sezonier"

Toată lumea e convinsă şi declară că agricultura ar putea fi un sector care să revigoreze viaţa economică a României. Dacă ar avea o strategie de dezvoltare coerentă, dacă locuitorii zonelor rurale ar fi stimulaţi să lucreze pământul sau să crească animale.

Dar, din păcate, nu se întâmplă aşa. Cu o agricultură bazată pe subzistenţă, fără posibilitatea de a lucra pământul, fărâmiţat în prea multe parcele, sau de a valorifica produsele agricole, oamenii satelor au ales o altă cale: munca în agricultura altor ţări, după sezoanele de recoltare.

Acum este unul dintre aceste sezoane. Aşa că agricultorii din Maramureş, dar şi din alte zone şi-au adunat recoltele de pe câmp, taie păsările de prin curte şi-şi pregătesc bagajele să plece spre Italia, Grecia sau Spania. Deoarece în decembrie începe sezonul la măslini.

Ei şi-au făcut şi calculele. Dacă nu plouă în lunile de iarnă şi se poate ieşi în câmp zi de zi, câştigurile ajung la peste o mie de euro pe lună; o sumă frumoasă pentru ţăranii din satele maramureşene, care nu câştigă mai nimic de pe seama mălaiului, a grâului sau a cartofilor pe care îi cultivă pe peticele lor înguste de pământ. Fiindcă la noi, agricultura se face parcelat, astfel încât eficienţa e zero. De la această lipsă de perspectivă a apărut o altă formă de... turism. Cel agricol.

Majoritatea celor care practică acest turism agricol nu au locuri de muncă şi se mulţumesc să lucreze fără carte de muncă, fără asigurări de sănătate şi fără contribuţii la sistemul de pensii. Iar când va veni vremea pensionării, vor constata cu tristeţe că nu au anii lucraţi, iar statul le va oferi doar o alocaţie socială.

E zvon de sărbători. Care adună oamenii acasă. Din păcate, sunt mulţi ani de când de sărbătorile de iarnă multe case de maramureşeni, dar nu numai, sunt goale şi cu luminile stinse. Iar colindătorii ştiu că proprietarii lor sunt plecaţi la lucru.

Când vine primăvara, se întorc acasă. Din banii agonisiţi, trăiesc o vreme, îşi plătesc datoriile şi lucrările agricole de sezon, după care aleargă după un loc de muncă. Şi ciclul continuă.

Până când? Este o întrebare al cărei răspuns ar trebui să-i preocupe deopotrivă pe politicieni sau guvernanţi. Această dramă a agriculturii româneşti şi a celor care o practică ar trebui să ne intereseze pe toţi.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Despre efectele sărăciei asupra românilor"

Rata ridicată a şomajului, salariile care nu pot face faţă cheltuielilor, pensiile mici şi locuinţele prea scumpe sunt probleme sociale grave chiar şi în ţările Uniunii Europene. Din păcate, România este pe locul al treilea, printre cele mai sărace ţări UE, iar trei din zece copii cu vârsta de până la 15 ani sunt afectaţi în acest an de criza economică.

Care sunt efectele sărăciei asupra românilor? Sunt multe. În primul rând, sărăcia îi privează pe români de multe drepturi: să ducă un trai decent, să aibă o locuinţă, să poată urma o şcoală de nivel superior, să aibă şanse egale în găsirea unui loc de muncă. Sărăcia diminuează chiar şi capacitatea de a menţine o reţea de prieteni şi cunoştinţe.

De aceea cred că este nevoie de o intervenţie urgentă din partea Guvernului României pentru a aborda problema sărăciei. Cu deosebire în rândul copiilor, cei mai afectaţi de sărăcie. Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, vulnerabile sunt vârstele cuprinse între 0 şi 14. Potrivit aceleiaşi surse, tot din cauza sărăciei, rata abandonului şcolar a crescut de trei ori pentru învăţământul primar şi gimnazial în perioada 2000-2008.

Privarea de alimentaţie corespunzătoare, de accesul la apă curată, de servicii de sănătate şi adăpost atrage după sine alte consecinţe: dezvoltare improprie, excludere socială sau nerecunoaşterea drepturilor.

E bine să ştim cum înţelege Comisia Europeană să soluţioneze problema sărăciei în rândul copiilor, având în vedere că demografic, economic, social, cultural şi în toate celelalte planuri ale vieţii, viitorul societăţilor noastre depinde de copiii de azi, dintre care tot mai mulţi sunt victime nevinovate ale acestei maladii cumplite şi traumatizante. Şi trebuie să acţionăm cu măsuri concrete aici, la noi, unde realităţile sunt dureroase.

Sărăcia continuă să fie concentrată în zonele rurale, dar anul 2009 arată că sărăcia urbană a crescut într-un ritm mai mare decât cea rurală. Cauzele? Ratele mărite ale şomajului şi impactul semnificativ al crizei asupra lucrătorilor din sectorul non-agricol (industrie, comerţ, construcţii, servicii). Pe acest fundal, alocaţiile familiale sunt insuficiente pentru a fi de un real ajutor populaţiei sărace, iar principalul program antisărăcie - venitul minim garantat - are o acoperire foarte mică, cât şi un cuantum insuficient, nereuşind să-i protejeze în mod efectiv pe cei săraci. În timp ce tot mai multe administraţii locale invocă lipsa banilor pentru ajutoarele sociale, pentru indemnizaţiile persoanelor cu handicap sau ale însoţitorilor acestora, Uniunea Europeană declară anul 2010 Anul European pentru combaterea sărăciei şi excluderii sociale.

Domnul Cătălin Cherecheş:

«Şi, totuşi, "Prima casă" nu este un succes!»

Răspunsul primit de la ministrul interimar al IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri, domnul Gabriel Sandu la interpelarea mea privitoare la birocraţia Programului "Prima casă", dar şi declaraţiile primului-ministru demis Emil Boc la acelaşi subiect mă determină să fac această declaraţie politică. Şi să susţin în continuare că programul "Prima casă" se împiedică în birocraţie şi nu este nici pe departe un succes.

Pentru mine nu poate fi succes faptul că prima tranzacţie a avut loc la aproape două luni de la demararea programului. Că de la depunerea cererii de finanţare până la aprobarea dosarului clientului şi înscrierea ipotecii trec mult mai multe zile decât zice domnul ministru interimar, iar asta nu e un succes, cel puţin pentru beneficiari.

Ca să nu vorbim despre perspectivele acestui program. Însuşi preşedintele Fondului, Aurel Şaramet, spune că sunt trei bănci care nu au acordat niciun euro şi alte patru bănci care au consumat între 0,1% şi 3% din fondurile rezervate.

Pe de altă parte, Fondul Monetar Internaţional prognozează că întreaga activitate de creditare îşi va reveni abia în 2011, iar programul "Prima casă" a fost conceput pentru o perioadă de 18 luni. Tot estimările Fondului Monetar Internaţional arată că, la sfârşitul anului 2009, valoarea creditelor din România ar putea fi cu 1,7 procente mai mică decât cea din decembrie 2008.

Cât priveşte Maramureşul, reiterez informaţia că puţini maramureşeni au beneficiat până acum de program, deşi au fost înregistrate foarte multe solicitări. Iar FMI arată în raportul privind evaluarea acordului stand-by cu România că întreaga activitate de creditare s-a temperat în ultima parte a acestui an.

Închei prin a spune că succesul nu are reguli, dar poţi învăţa foarte mult din eşec.

Domnul Neculai Răţoi:

"A pierdut Partidul Social Democrat alegerile?"

Răspunsul este nu.

Turul al doilea al alegerilor pentru preşedinte a arătat starea gravă în care se află România şi democraţia din ţara noastră. Românii nu mai pot vota ceea ce doresc. De ce? Pentru că votul lor este întors în aşa fel încât să câştige cei care ştiu să facă jocuri murdare.

Rezultatele sondajelor din seara de 6 decembrie au arătat că Mircea Geoană a fost preferinţa cetăţenilor ţării, cetăţeni care au ales să scape de un preşedinte jucător şi să trăiască într-o ţară unită. Cetăţeni care s-au săturat de scandal, de instituţii care nu funcţionează, de un preşedinte care este în acelaşi timp şi şef de stat şi premier şi Parlament şi instanţă judecătorească. Cetăţeni care au ales schimbarea.

Preşedintele Băsescu şi partidul care l-a susţinut în aceste alegeri au făcut însă tot ce le-a stat în putinţă să anuleze dreptul românilor de a alege. Metodele au fost diversificate, însă poartă toate acelaşi nume: fraudă. S-au prezentat la vot cetăţeni decedaţi, s-au stins luminile în secţiile de vot, membri PD-L au fost numiţi preşedinţi ai secţiilor de vot, în toate secţiile speciale a câştigat Traian Băsescu, au fost găsite diferenţe între procesele-verbale încheiate în secţii şi cele de la birourile electorale, nereguli în favoarea lui Traian Băsescu. Mai mult, aş vrea să aflu şi eu răspunsul la întrebarea "De ce un număr mare de cetăţeni au ales să facă excursii în sate fără nume tocmai în ziua alegerilor"? Aceste aspecte nu indică decât un lucru: voinţa cetăţenilor a fost călcată în picioare.

Decizia PSD de a cere Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra rezultatului alegerilor este o reflectare a democraţiei şi reprezintă în acelaşi timp o măsură de apărare a alegerii exprimate de către cetăţeni. Demersul nostru se înscrie în politicile de respectare a drepturilor cetăţeneşti, având drept scop aflarea adevărului. Instanţa supremă va trebui să decidă dacă Traian Băsescu şi maşinăria sa de partid au fraudat alegerile pentru funcţia de preşedinte al României şi dacă toate cele înşiruite mai sus sunt simple fantasmagorii. Sper din tot sufletul ca presiunile care se fac asupra judecătorilor să nu influenţeze corectitudinea acestei decizii, deşi mă îndoiesc de acest lucru.

Pe 6 decembrie, românii au acordat încrederea Partidului Social Democrat, arătând nemulţumire faţă de ce s-a întâmplat în ultimii ani. Voinţa acestora trebuie respectată de instituţiile de drept, de fostul şef al statului şi de toţi politicienii. Aşa să ne ajute Dumnezeu!