Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi!

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa de astăzi, consacrată prezentării declaraţiilor politice.

Astăzi vom începe cu puterea. Deci am să-l rog pe domnul deputat Constantin Militaru, să prezinte declaraţia şi o să-l rog pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Stimuli pentru muncă."

Stimaţi colegi,

Economia României are nevoie din ce în ce mai mare de măsuri de stimulare reală a muncii şi a performanţei în muncă. De mai bine de douăzeci de ani, nivelul salariului nominal, primit de lucrători, nu a ţinut cont de un principiu sfânt în stabilirea remuneraţiei, şi anume productivitatea muncii. Nivelul venitului salarial nu a avut niciodată o legătură strânsă cu performanţa individuală a lucrătorului sau cu alte aspecte referitoare la randamente superioare ale muncii.

Mai grav este că nici măcar sectorul privat din România nu a răspuns cu foarte mare viteză acestei rigori a pieţei, fiind nevoie de şocul neplăcut al recesiunii pentru ca acesta să se aşeze pe criterii de performanţă. Stă dovadă diferenţa mare de productivitate chiar şi în sânul aceleiaşi firme străine, în România aceeaşi firmă înregistrând o productivitate mult mai mică faţă de alte ţări.

Stimaţi colegi,

Singurul element care determină o stimulare imediată a muncii este nivelul salarizării. Numai că nivelul stimulativ al salariului depinde, în mod covârşitor, de nivelul prestaţiilor sociale pe care statul le asigură.

Momentele electorale succesive şi legile votate doar cu obiective electorale şi nu cu obiective de dezvoltare sănătoasă a ţării au făcut ca nivelul ajutoarelor sociale să depăşească cu mult nivelul salariului minim pe economie. În aceste condiţii, ce individ raţional ar prefera să muncească în condiţiile în care câştigă mai puţin muncind decât profitând de statul asistenţial? Numai aşa se explică sute, poate mii de locuri de muncă vacante la nivelul agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă, în contextul în care peste şapte din o sută de persoane active nu au un loc de muncă.

România are nevoie acum, mai mult ca niciodată, de intensificarea utilizării muncii, de o creştere corespunzătoare a nivelului salariului şi de o redesenare a beneficiarilor reali ai prestaţiilor sociale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Uricec.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Boc, România ocrotesc copilăria!"

Guvernul Boc a găsit o modalitate originală de a rezolva problema numărului mic de creşe din ţară. Micşorează natalitatea, care şi aşa este printre cele mai scăzute din Europa.

Analiza de caz este simplă. Dacă o mamă va opta să se întoarcă la muncă mai devreme cu un an din concediul de maternitate, atunci părintele va trebui să apeleze, mai mult ca în anii trecuţi, la serviciile unei creşe. Dar nu prea mai sunt creşe.

În judeţul Iaşi, de exemplu, au mai rămas 11 creşe de stat din cele 30 câte erau înainte de 1989, iar acestea pun la dispoziţia copiilor între 1 şi 3 ani puţin peste 700 de locuri. Dar, în fiecare an, în judeţul Iaşi, sunt înregistrate peste 8000 de naşteri. Deşi numărul noilor născuţi este cu 10% mai scăzut decât în urmă cu doi ani, tot avem mai mult de zece copii pe loc la o creşă. E mai greu de intrat ca la o facultate.

E drept că nu toţi părinţii apelează la serviciile unei creşe, dar o dată cu adoptarea ordonanţei de urgenţă, potrivit căreia mamele fie vin mai devreme la muncă, fie primesc o indemnizaţie de creştere a copilului mai mică, solicitările pentru obţinerea unui loc la creşă vor deveni mult mai numeroase.

Din nou, Guvernul Boc demonstrează că este incapabil de a analiza cu pertinenţă efectele propriilor măsuri. Totuşi, urmările ordonanţei de urgenţă nu sunt greu de prevăzut. În afară de scăderea natalităţii, va rezulta o luptă crâncenă între părinţi pentru fiecare loc din puţinele creşe de stat. În plus, e greu de crezut că numărul creşelor va creşte în viitorul apropiat. Propunerea preşedintelui Băsescu nici nu trebuie luată în considerare. A transforma spitalele dezafectate în creşe reprezintă doar cea mai simplă metodă de a pregăti viitoarelor generaţii un viitor cât mai sumbru.

Dar deja nu ne mai miră deloc astfel de lucruri.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi pentru modul în care aţi prezentat declaraţia dumneavoastră politică.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Eugen Uricec şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Sorin Stragea.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează «Cui vând "magazinele de vise"?»

Cui vând "magazinele de vise"? Aceasta este întrebarea la care foarte puţini s-au gândit. De mai bine un an, autorităţile publice, parlamentari, miniştri sunt preocupaţi mai degrabă de închiderea magazinelor ce comercializează plante şi substanţe interzise. Altfel spus, autorităţile sunt exclusiv preocupate de cei care vând şi foarte puţin sau chiar deloc de cei care consumă.

Dacă la un moment dat, autorităţile din România vor scoate în afara legii comerţul cu substanţe halucinogene, nu înseamnă că automat vor dispărea şi consumatorii şi acest comerţ nu va continua şi chiar va fi declarat ilegal, cum se întâmplă cu drogurile de mare risc.

Stimaţi colegi,

Datele ne arată că principalii consumatori sunt tinerii, de obicei cu o situaţie materială bună, neglijaţi în comportamentul lor de părinţii prea preocupaţi de propria lor carieră. Sunt copii cu educaţie precară în ciuda apartenenţei la familii de intelectuali, victime solvabile pentru orice reţea de fabricare şi distribuţie a substanţelor interzise. Aceşti tineri sunt şi ei parte a victimelor tranziţiei româneşti, a vulnerabilităţilor prin care trece familia românească în prezent.

Autorităţile de combatere a crimei organizate vor trebui sprijinite pentru orice iniţiativă care va conduce la reducerea numărului de comercianţi şi, mai ales, de consumatori. Fără o legislaţie modernă, care să-i ajute, ofiţerii acestui corp de elită sunt legaţi de mâini şi de picioare.

Dacă până în urmă cu zece ani, vedeam aceste lucruri doar la televizor, crezând că nouă nu o să ni se întâmple, astăzi suntem puşi în faţa faptului de a da răspunsuri adecvate atât pentru combaterea traficului cu substanţe interzise, cât şi pentru recuperarea socială a celor dependenţi.

Nu trebuie să ne fie ruşine să învăţăm din experienţa altor state în combaterea acestui flagel şi nici să ezităm să cerem ajutor, pentru că vom fi sprijiniţi cu siguranţă, însă numai dacă dorim acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul deputat doctor Tudor Ciuhodaru, independent de independenţi.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Adevăratul sens al măsurilor Guvernului - devalizarea bugetului de stat."

Hotărârea actualului guvern de a împovăra pensionarii României cu plata a 5,5% din bruma lor de pensie cu titlul de contribuţie la asigurările de sănătate dovedeşte, încă o data, dacă mai era cazul, că nu este în măsură să guverneze ţara prin programe de guvernare transparente şi că este capabil doar de măsuri luate după ureche şi vădit orientate spre satisfacerea unor interese economice private. De asemenea, Guvernul a hotărât că sunt prea mulţi bani acordaţi ca sprijin femeilor românce care nasc copii. Aceste măsuri nu au sens nici politic, nici economic, nici moral. Nici medicii, nici profesorii din mediul rural nu mai merită să fie stimulaţi, dar, în acelaşi timp, banii astfel "economisiţi" sunt dirijaţi de Guvern către proiecte megalomane de construire de săli sportive polivalente, de patinoare artificiale, în care se cheltuiesc sume enorme, de sute de milioane de euro, din bani publici, care, pe această cale, ajung la clientela politică. Aceasta este o veritabilă deturnare a banilor pensionarilor şi mamelor românce către clientela politică.

Din nou se pregăteşte devalizarea bugetului de stat, alocându-se sume enorme de bani, pur şi simplu, către localităţi şi obiective alese după bunul plac şi nu după studii fundamentate ştiinţific, economic şi social.

Continuă, deci, războiul preşedintelui cu românii, atitudinea cinică şi misogină răzbind prin ecranul televizorului către întreaga ţară, încercând să ne convingă de faptul că mamele şi bebeluşii noştri au devenit şi ei, pe lângă pensionari, o povară. După ce în 2009 s-a promis în mod mincinos românilor că vor trăi mai bine, ascunzându-se existenţa crizei economice, acum se râde în nas alegătorilor. Măsurile guvernului reflectă cu fidelitate această atitudine sfidătoare faţă de români.

După ce s-au câştigat procente serioase la ultimele alegeri, minţindu-se alegătorii vârstnici de la ţară că va veni PSD-ul la putere ca să le ia pensiile, iată că a venit momentul în care partidul de guvernământ taie cu neruşinare până şi alocaţiile de la gura copiilor, până şi pensiile din portofelul atât de subţire al pensionarilor.

Actualul regim instituit de Traian Băsescu este pus pe sărăcirea ţării.

Adâncirea României în criză nu trebuie privită ca o fatalitate, iar aceste lovituri succesive şi interminabile nu trebuie acceptate cu resemnare. Respingem genocidul social şi propunem alte măsuri echilibrate pentru evitarea catastrofei economice şi sociale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Remarc că iar este aglomeraţie în plenul Camerei Deputaţilor. Voi vorbi astăzi pentru domnişoara de la Realitatea şi pentru dumneavoastră.

Şi eu chiar aveam o problemă importantă şi mă refeream tot la magazinele de vise. O parte dintre date nu sunt chiar cele reale, pentru că aici vorbim de o afectare socială şi nu sunt numai cei din familiile înstărite care consumă astfel de produse şi ajung în unităţile spitaliceşti.

În 2009, iniţiam acel proiect legislativ, pe care l-aţi votat şi dumneavoastră, domnule preşedinte, în care se prevedeau pedepse aspre pentru comercianţii de astfel de produse. Mai mult decât atât, acolo, tentativa de vânzare, ca şi vânzarea erau pedepsite cu închisoarea.

Cred că dacă acele măsuri ar fi fost luate la timp, nu s-ar fi ajuns astăzi, în România, să tratăm o adevărată explozie a fenomenului etnobotanic.

Dar, mă întreb astăzi, cine plăteşte? Cine plăteşte costurile medicale şi sociale ale acestei probleme? Şi, în acest context, voi iniţia un proiect legislativ în care, similar taxei pe viciu, comercianţii de astfel de produse vor fi obligaţi să plătească spitalizarea, condiţiile medicale şi sociale, transportul de către ambulanţă şi programul de reabilitare a acestor pacienţi, pentru că ei au adus coşmarurile în viaţa noastră şi mi se pare normal ca ei să plătească.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am să vă fac şi eu o bucurie, să vă rog să-mi urmăriţi şi declaraţia mea politică, aşa cum v-am urmărit-o eu cu foarte multă atenţie. Poate, între timp, mai vin şi alţi colegi de-ai noştri.

(De la tribună.)

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cei prezenţi în sală şi cei care încă n-aţi ajuns la sediul Camerei Deputaţilor, declaraţia politică pe care eu am s-o prezint în această dimineaţă se intitulează "Implicarea cetăţenească, element esenţial al unei bune guvernări şi al dezvoltării locale."

Experienţa internaţională atestă faptul că participarea cetăţenească este un instrument eficient de impulsionare a dezvoltării locale. Avantajele ei se manifestă prin sporirea calităţii procesului decizional, consolidarea parteneriatelor, atragerea de fonduri noi şi raţionalizarea utilizării resurselor existente, crearea imaginii benefice şi creşterea autorităţii administraţiei publice.

Este bine cunoscut faptul că transparenţa autorităţilor publice şi în special fluxul continuu de informaţii către populaţie, reprezintă o precondiţie a unei participări comunitare eficiente.

O guvernare slabă are nevoie de secrete pentru a putea rezista, iar secretomania şi autoritarismul duc la proliferarea abuzurilor, corupţiei şi la ineficienţa administrării. De aceea, şi la noi accesul neîngrădit al cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate cele mai importante premise ale unei administrări publice eficiente.

Informarea adecvată permite cetăţenilor, pe de o parte, să aprecieze în cunoştinţă de cauză acţiunile guvernanţilor, iar pe de altă parte, să participe în mod conştient la dezbaterea şi la luarea deciziilor aferente.

Participarea cetăţenească este, în fapt, un proces prin care preocupările, trebuinţele şi valorile cetăţenilor sunt încorporate în actul administrativ de luare a deciziilor. Între cetăţeni şi administraţie există două direcţii de comunicare, cu scopul general de îmbunătăţire a deciziilor administraţiei publice locale. Implicarea cetăţenilor poate suplini atributele organelor guvernamentale în ceea ce priveşte controlul şi metodele de constrângere şi astfel se economisesc atât bani, cât şi timp, resurse importante şi pentru autorităţi, ca şi pentru fiecare cetăţean. Cu cât relaţia cetăţean - administraţie publică este mai strânsă, dar nu într-o formă coercitivă, cu atât se văd mai bine efectele pozitive asupra societăţii şi mediului în care trăim.

Participarea cetăţenească sau, mai bine zis, creşterea acesteia este o condiţie necesară, dar nu suficientă în lupta cu problemele specifice ale ţării noastre. Ea este şi o metodă prin care este reconsiderat rolul şi sensul cetăţeanului, şi anume o angajare activă şi responsabilă pentru schimbarea în bine a comunităţii şi a societăţii şi ieşirea din starea de dependenţă creată de implicarea statului în furnizarea tuturor serviciilor sociale.

Conceptul de "participare publică" se bazează pe necesitatea consultării cetăţenilor şi exprimarea de către aceştia a opiniilor în legătură cu deciziile care se adoptă la diferite niveluri şi de care ei sunt afectaţi, într-un fel sau altul.

Într-o comunitate sănătoasă, dezvoltată, cetăţenii participă la procesul de luare a deciziilor de interes public, mai întâi informându-se cu privire la problemele care îi afectează, solicitând autorităţilor să adopte măsurile pe care ei le consideră de cuviinţă şi participând efectiv la punerea în practică a deciziilor luate.

Pentru a înţelege importantul rol al participării cetăţeneşti în activităţile şi deciziile administraţiei publice locale, se poate porni de la ideea de bază, şi anume aceea că participarea conferă calitate guvernării, iar o bună guvernare poate aduce investiţii, afaceri profitabile, mai multe resurse financiare şi de bunuri publice, în final exact ceea ce ne trebuie nouă: creştere economică.

Pentru Guvernul nostru, beneficiile participării sunt foarte importante, de aceea ea a şi fost tratată cu maximă seriozitate. Prin participarea publică, se pot economisi importante resurse financiare. Se ştie că parteneriatul public privat a fost şi va fi încurajat.

Dar multe programe, de altfel meritorii, nu dispun de resursele financiare necesare punerii lor în practică, însă cetăţenii, prin voluntariat, pot să faciliteze finalizarea acestora. De cealaltă parte, autorităţile pot obţine elemente preţioase de la cetăţeni în vederea proiectării şi implementării politicilor publice, în acelaşi timp reducându-se cheltuielile destinate salariilor personalului calificat. Se pot îmbunătăţi performanţele, dar şi imaginea instituţiilor democratice, reducând astfel clientelismul şi corupţia.

In acelaşi timp, administraţia publică este pregătită să împărtăşească informaţiile într-o manieră onestă, completă şi clară, încurajând cetăţenii să-şi exprime opiniile pentru a influenţa deciziile sale şi, în acelaşi timp cetăţenii înţeleg drepturile şi obligaţiile care le revin şi sunt hotărâţi să lucreze onest şi constructiv pentru a asista reprezentanţii administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor. Participarea publică oferă şansa ca populaţia să cunoască riscurile la care este expusă comunitatea în care trăieşte. Nu este de neglijat nici dreptul şi sentimentul că oamenii au o influenţă cu efect pozitiv asupra condiţiilor de viaţă şi de muncă din regiunea lor şi ei sunt astfel mult mai deschişi la schimbări.

Toate acestea pot avea efecte pozitive şi pe plan social, îmbunătăţind atitudinea generală a cetăţenilor, societatea devenind mai deschisă şi, evident, mai transparentă.

Stimaţi colegi,

Participarea cetăţenilor este una dintre cele mai importante resurse, un instrument important în activitatea administraţiei publice de dezvoltare socio-economică locală, ea imprimă calitate şi legitimează procesul decizional prin suportul acordat de public atât în conceperea, cât şi în implementarea programelor şi strategiilor de dezvoltare locală. Se ştie că oamenii sunt mult mai înclinaţi să susţină decizii şi programe la realizarea cărora au participat sau vor să participe. Pe de o parte, ei înţeleg aceste decizii sau programe, iar pe de altă parte sunt implicaţi afectiv şi doresc succesul acestora.

Cu cât întreaga comunitate participă mai activ în procesul luării deciziilor în mod democratic, cu atât ea şi-l va însuşi mai bine, sporind totodată şi eficienţa instituţiilor democratice.

În concluzie, stimaţi colegi, vreau să vă spun că participarea cetăţenilor realizează, de fapt, consolidarea democraţiei şi, de ce nu, educaţia cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

(Revine la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Domnul Mircea Irimescu, vă salut, mă iertaţi, domnul deputat Mircea Irimescu este invitat să-şi susţină declaraţia politică. Vă cer scuze, domnule Irimescu, dar aveţi un ghinion şi eu o vizibilitate mai redusă până în zona dumneavoastră. Vă cer scuze.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Nu-i nimic, domnule preşedinte. E ghinionul nostru şi sala goală.

Declaraţia mea politică se intitulează "Problemele de acasă."

Stimaţi colegi,

Lipsit de complexe, impunându-şi faţă de constrângerile de protocol câtă libertate vrea, de fiecare dată când are ocazia de a participa la întruniri ale liderilor politici ai Europei, preşedintele Traian Băsescu se simte în largul său. Acum are nevoie de bunăvoinţa ţărilor mari şi active ale Europei, pe care nu le luase în seamă la lansarea sa în marea politică a lumii de acum şase ani. Nu-şi mai aduce aminte de "axa" în care băgase atunci Bucureştii, caută contacte, prim-planuri, întâlniri neprevăzute, râde zgomotos, se bate pe umăr cu omologii săi crezându-se, şi aici, un jucător.

Faptul că cei care i-au acceptat prima conversaţie, a doua oară îl evită, că Rusia-i închide toate uşile, că la Budapesta nu se poate sărbători cum se cuvine sărbătoarea naţională a României sau că primeşte un refuz precum ce-l cu care l-a tratat, nu demult, Nicolas Sarkozy, nu-l deranjează. După summit-uri, face conferinţe de presă în care plăcerea de a explica el poporului politica lumii îi joacă în ochi. Evident, cu deplin temei: după ce trece cu succes România prin criză, îl încearcă chemarea de a face rânduială şi în lumea comunităţii europene. N-a ajuns încă să creadă că poate impune o nouă "ordine internaţională", dar simte că este pe drumul cel bun.

Atitudinea preşedintelui ar fi de aplaudat dacă acasă treburile ar merge, dacă nu bine, măcar acceptabil şi cu tendinţă de stabilitate. Dar, mă tem că nu este aşa.

Dincolo de gravele probleme economice şi sociale cu care se confruntă de mai multă vreme, ţara şi-ar putea pierde caracterul constituţional unitar. Minoritatea maghiară, a cărei luptă pentru declararea unei autonomii administrative în judeţele secuieşti a trecut la faza de internaţionalizare, îşi doreşte cu ardoare acest lucru. Descentralizarea obsesivă este promovată de UDMR în toată legislaţia reformatoare din România de astăzi nu pentru principiul pozitiv pe care-l conţine, ci pentru realizarea autonomiei, mai întâi, secuieşti.

Ba, în Legea educaţiei, pe lângă descentralizare, partenerii udemerişti de guvernare ai preşedintelui (un truism!) mai urmăresc şi un proces de purificare etnică în zonele compact locuite de maghiari. Este o naivitatea să se creadă că, urmând acest drum, nu vom ajunge la un conflict major în Ardeal între maghiari şi români. De la visul măreţ de unificator al Basarabiei, preşedintele ar putea ajunge la tragica condiţie de risipitor al Transilvaniei. Iar adversarii săi în această problemă sunt tocmai aliaţii săi.

Umilită în tratativele pe care le duce cu organismele financiare care o împrumută să-şi ducă viaţa de pe o zi pe alta, suptă de o corupţie care-i paralizează instituţiile şi autoritatea, cu mai bine de jumătate din populaţie fără un rost definit potrivit normelor Uniunii din care face parte, România trăieşte o perioadă grea a existenţei sale. Puterea luptă din greu cu salariile şi pensiile, jumătate din pământul altădată cultivat este în paragină, iar în spitale se trăieşte în mizerie şi cu alocaţii de hrană de trei lei pe zi. Cei ce ne-au admis în alianţe alături de ei îşi exprimă din ce în ce mai des regretul că au făcut tovărăşie cu noi. Iată un tablou mai cenuşiu decât griul apăsător al ceţurilor toamnelor târzii. Şi, totuşi, în aceste condiţii, când se adresează poporului la diverse posturi de televiziune, preşedintele parcă întinereşte.

Adept al fermităţii excesive, acuzator nemilos al oponenţilor politici, temperamental, orgolios şi acţionând la primul impuls, preşedintele a compromis orice potenţial de unificare a forţelor politice în jurul unei platforme a interesului naţional. Capitalul de pricepere şi experienţă al celor care formează opoziţia nu-l consideră a fi un bun naţional şi nu-l interesează. Persoană cu influenţă, modelul său de a-şi trata adversarii a proliferat în principalul partid al puterii şi s-a propagat până în localităţile cele mai îndepărtate. Metastazele intoleranţei politice s-au instaurat la toate nivelurile şi stăpânesc astăzi România.

În pofida acestei realităţi, parcă caricatural, din când în când, preşedintele cheamă partidele "la consultări" şi uneori chiar le solicită instituirea de moratorii asupra disputelor politice. Lovind continuu şi fără discernământ în opoziţie, nu am îndoială că ştie de la început rezultatele nule pe care le vor avea apelurile sale la unitate şi responsabilitate. Dezbinarea naţională este o problemă majoră de siguranţă a statului, care-i cade nemijlocit în sarcină şi preşedintele nu se poate deroba de ea.

A fost ales, de fiecare dată, cu diferenţe mici de voturi, dar şi-a dorit mereu să fie un reformator al statului. Asta nu l-a împiedicat să subordoneze acţiunea de modificare a Constituţiei, pe care a demarat-o, sub forma unui referendum, intereselor sale electorale. Acum, probabil în interesul partidului pe care-l conduce pe faţă, contrar prevederilor constituţionale, nu face nimic pentru transpunerea legislativă a voinţei populare exprimate. Făcând politică de partid, sacrificând echidistanţa şi echilibrul la care-l obligă funcţia supremă în stat pe care o ocupă, preşedintele a introdus în viaţa politică a ţării neîncrederea şi arbitrariul, fapte în măsură să-i compromită intenţiile-i reformatoare.

Iată câteva dintre chestiunile cu care se confruntă ţara preşedintelui nostru, fără ca el să facă cele necesare pentru îndreptarea lor. Dacă crede că poate face politică mare la nivel internaţional, fără să-şi rezolve gravele probleme pe care le are acasă, care depind mai mult de atitudinile sale subiective decât de abuziv invocatele pretexte ale crizei economice, se înşeală amarnic. Spre nenorocul acestei ţări, se va înscrie şi el în lungul şir al conducătorilor care şi-au dorit mult şi au realizat puţin. Păcat!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat Neculai Răţoi, o depuneţi sau? Bine, mulţumesc frumos.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să prezint şi lista acelor deputaţi care şi-au depus în scris declaraţiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, următorii deputaţi: Daniel Geantă, Doiniţa Chircu, Alin Trăşculescu, Alecu Valeriu, Iacob Strugaru, Toader Stroian, Petru Călian, Daniel Buda, Silviu Prigoană, Marius Rogin şi Marius Dugulescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi: Dorel Covaci, Marian Ghiveciu, Valeriu Zgonea, Ion Călin, Cristian Rizea, Victor Surdu, Bogdan Ciucă, Neculai Răţoi şi doamna Sonia-Maria Drăghici.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnii deputaţi: Cornel Pieptea, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Călin Potor, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Gigel Ştirbu, Cristian Buican, Ionel Palăr, Graţiela Gavrilescu, Victor Paul Dobre şi Alina Gorghiu.

Din partea parlamentarilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Statistic, astăzi n-avem date foarte bune. S-au prezentat pentru a-şi prezenta de la microfonul Camerei declaraţiile politice doar şapte deputaţi, iar în scris le-au depus 36.

Cu acestea, constatând că nu mai există alţi parlamentari care au fost înscrişi pe listele grupurilor parlamentare pentru a prezenta astăzi declaraţii politice, nemaifiind în sală, daţi-mi voie să închid şedinţa, să declar şedinţa închisă.

Ne revedem la ora 10,00, în şedinţa comună a celor două Camere, atunci când Guvernul Emil Boc se va prezenta pentru a-şi angaja răspunderea pe cele două legi ale salarizării.

Doamne ajută! O zi bună, tuturor!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Îl invit pe Victor Ponta să-şi înghită cuvintele - Nu ai voie să trimiţi o ţară întreagă la Dracu' doar pentru că îţi convine ţie politic!"

Victor Ponta dovedeşte că n-a mai crescut deloc de când Ion Iliescu îl făcea "cârlan năzdrăvan". Nu s-a maturizat şi nu s-a responsabilizat ca un preşedinte de partid.

Folosirea cu orice ocazie a expresiei "Dracu'" arată că o face cu plăcere, cu voluptate, la fel ca şi copiii care învaţă să înjure la WC-ul şcolii.

Iată ce spune Victor Ponta: "Cred că trebuie să-l trimitem (pe preşedintele ţării - nota mea) la ..... Dracu, normal; să nu-l mai ascultăm orice ar spune, să-l pocnim pe unde îl prindem, să înţelegem că oricare dintre noi este oricum mai bun ca el. Şi să ne pregătim să reconstruim aici, la noi, o ţară care de 6 ani se duce sistematic, programat şi aproape conştient, direct la Dracu!".

Îi atrag atenţia domnului Ponta să înceteze a mai pomeni de Drac şi de cine crede el că e, pentru că nu este în WC-ul Parlamentului, ci în fruntea unui partid şi deputat plătit de români în Parlamentul ţării.

Cu atât mai gravă şi impardonabilă este vulgaritatea domnului Ponta cu cât ne aflăm în Postul Crăciunului şi dacă românilor le e greu să traverseze iarna, înjurăturile domnului Ponta nu le uşurează viaţa.

Nu, nu la Dracu' se duce România, domnule preşedinte de partid, ea încearcă să se salveze cotind-o de pe drumul greşit pe care a plasat-o politica neocomunistă a tătucului Iliescu.

Pe toţi ne doare sufletul că după 20 de ani vedem opera PSD: ruinele unui stat încropit după interesele de moment ale politicii şi nu o ţară modernă. Dacă ne daţi Dracu', nu ne ajutaţi.

Domnul Valeriu Alecu:

"Securitatea alimentară, încotro?"

În apropierea Sfintelor Sărbători de Crăciun, aproape întotdeauna a existat marele pericol al vânzării neautorizate şi neverificate de produse agroalimentare tradiţionale: carne de porc şi preparate din aceasta, ouă, lapte şi altele.

Creşterea preţurilor, deosebit de consistentă din ultimii ani de zile, combinată cu reducerea veniturilor unei largi categorii de persoane, îi determină pe mulţi români să aleagă să cumpere de la aşa-zişii comercianţi de la colţul străzii.

Lipsa resurselor financiare îi împinge însă la riscuri greu de imaginat şi surmontat. În cele mai multe dintre cazuri, norocul este cel care ţine cu ei, pentru că, după sacrificarea animalelor, comercianţii de ocazie nu testează medical calitatea cărnii pe care o oferă.

Nu de puţine ori avem familii întregi care petrec Sfânta noapte de Crăciun la unităţile de primiri urgenţe din pricina cărnii infestate cu boli transmisibile chiar şi prin prepararea acesteia.

Stimaţi colegi. Prin acest semnal de alarmă nu fac nicidecum apologia lanţurilor de hipermarketuri, ci atrag atenţia atât cetăţenilor, cât şi oficiilor pentru protecţia consumatorilor că trebuie să fie mult mai vigilenţi.

În nebunia câştigului imediat, comercianţii de pe trotuar nu gândesc niciun moment asupra consecinţelor lor de a vinde produse degradate, prelevate de la animale bolnave sau moarte sau, şi mai rău, infestate cu cine ştie ce trichineloză sau pesta porcină.

În Tratatul de aderare semnat la Luxemburg în data de 25 aprilie 2005 ne-am angajat ca securitatea alimentară să fie una din priorităţile oricărui guvern care se va afla la putere şi a oricărei administraţii locale responsabile care deţine pieţe de desfacere în portofoliu.

Nici pesta porcină din anul 2007, nici criza cărnii de vită irlandeze nu a determinat un management nou, capabil să elimine din timp efectele unor astfel de riscuri la adresa sănătăţii populaţiei. Nu mai adaug la acest fapt că mai bine de jumătate din bolile tratate de medici au la bază calitate slabă a hranei cumpărate de români. În acest context, îndemn autorităţile abilitate la mult mai multă acţiune şi responsabilitate.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Ziua Internaţională a Drepturilor Omului"

Din cele mai vechi timpuri, drepturile şi libertăţile omului au stat în atenţia oamenilor politici, înţelepţilor, dar şi a oamenilor simpli. Conceptul de "drepturile omului" abordează atenţia cuvenită promovării şi garantării acestor drepturi în zilele noastre.

Astfel, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat, încă din 10 decembrie 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, completată ulterior cu alte documente adoptate şi a declarat această zi de 10 decembrie ca Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, zi sărbătorită de întreaga lume.

Este o zi în care noi toţi trebuie să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat drepturile şi obligaţiile tuturor cetăţenilor lumii, pentru că drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie garantate oricărei fiinţe umane de pe întreg globul.

Drepturile şi libertăţile într-o societate sunt extrem de importante, de aceea a existat şi există preocupare pentru consacrarea lor în multe reglementări naţionale şi internaţionale. În ţara noastră, Constituţia din 1923 a precizat mult mai bine drepturile şi libertăţile publice stipulate încă din 1866, consacrând egalitatea deplină a libertăţilor civile şi publice, egalitatea şi libertatea individuală.

Uniunea Europeană se concentrează pe obiective importante, şi aici mă refer la consolidarea democraţiei, abolirea pedepsei cu moartea, combaterea torturii, a rasismului şi a discriminării, garantând drepturile politice şi civile.

Este o zi importantă, un moment solemn, cu o mare încărcătură istorică, o zi în care trebuie să ne amintim, dar şi să cinstim pe cei care şi-au sacrificat viaţa pentru promovarea şi apărarea drepturilor omului.

Domnul Marin Almăjanu:

«"Moşul" Boc le aduce în 2011 românilor noi taxe şi impozite, dar şi accize mai mari!»

România este demnă de intrat în Cartea Recordurilor pentru numărul mare de modificări ale Codului fiscal, care au fost operate în anul 2010 de către premierul Boc şi ale sale ultime guverne. Astfel, Codul fiscal a fost modificat nu mai puţin de 10 ori de la începutul anului până în prezent.

De curând, domnul Boc le transmitea, de pe la Sibiu, cetăţenilor cum că vede din nou partea plină a paharului în 2011. Dar, odată cu acest optimism debordant, premierul, încă în funcţie, uita să le aducă la cunoştinţă românilor şi noile biruri pregătite cu mâna sa, care-i aşteaptă cuminţi şi binevoitoare la plată, tot de la începutul lui 2011.

Astfel, potrivit ultimei variante bociene de a modifica încă o dată Codul fiscal, vom da mai mulţi bani pe ţigări la anul, cafeaua nu se va scumpi, în schimb se introduce taxa de intrare la cazinou şi se elimină impozitul pe câştigurile realizate din jocurile de noroc. Asta nu-i rău. Cine are bani de aruncat, n-are decât să plătească şi în plus. Dar măririle de taxe, impozite, accize nu se opresc aici: preţurile unor produse accizabile, precum unele produse energetice, s-ar putea majora începând de anul viitor din cauza majorării accizelor, începând cu 1 ianuarie, potrivit unui proiect de ordonanţă privind modificarea Codului fiscal pregătit în laboratoarele lui "Moş Boc" de la Palatul Victoria.

Mai mult, şi accizele pentru combustibili vor fi majorate de la 1 ianuarie 2011, ceea ce ar putea conduce la noi creşteri de preţuri pentru aceste produse. Astfel, acciza pentru benzina fără plumb va creşte de la 1 ianuarie cu 15 euro pe tonă, respectiv de la 452 de euro/1.000 litri la 467 euro/1.000 de litri. Pentru motorină, accizele vor urca cu 11 euro pe tonă, de la 347 de euro/1.000 de litri la 358 euro/1.000 de litri.

Potrivit modificărilor Codului fiscal propuse de Ministerul Finanţelor, în 2011 nu sunt deductibile cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate, care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată de 3.500 de kilograme şi care au mai mult de nouă scaune de pasageri, incluzând scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau folosinţa contribuabilului.

Este foarte clar că urmările acestor majorări se vor reflecta imediat anul viitor într-o nouă creştere a preţurilor de vânzare pentru anumite produse. Şi acest lucru în condiţiile în care inflaţia se aproprie deja de 8% sau ar putea chiar să bată spre una mai mare, cu două cifre, până la sfârşitul acestui an.

Din păcate, toate aceste măriri de taxe, impozite, accize se vor simţi, din nou, în mod direct, în subţierea substanţială a veniturilor românilor afectaţi deja drastic în 2010 de cele mai dureroase tăieri de care au avut parte în ultimii 20 de an.!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Pentru redresarea economică trebuie să dinamizăm procesul ocupării forţei de muncă"

Doresc să supun atenţiei dumneavoastră oportunitatea înlocuirii unui cod al muncii învechit cu un nou cod, ce are la bază principii precum flexicuritatea - principiu care presupune găsirea unei căi de mijloc între nevoile angajatorilor şi cele ale angajatului, respectiv între flexibilitate şi securitate -, stimularea şi valorificarea performanţei, promovarea concurenţei şi dinamizarea procesului de angajare. Acestea sunt principiile care legitimează adoptarea acestui nou cod al muncii, care are în vedere flexibilizarea relaţiilor contractuale dintre angajatori şi angajaţi.

Dincolo de numirea acestor principii esenţiale şi emblematice pentru noul cod al muncii aş vrea să fac referire la câteva măsuri ce oglindesc fidel aplicarea lor. Una dintre ele este creşterea perioadei de probă de la 30 la 45 de zile pentru funcţii de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţii de conducere, fapt ce semnifică o mai mare atenţie acordată aptitudinilor persoanei în probă pentru postul respectiv şi implicit o analiză pertinentă a potenţialului de performanţă al acestei persoane pentru postul ce urmează să îl ocupe. O altă măsură menită să stimuleze concurenţa şi performanţa la locul de muncă este eliminarea limitării numărului de persoane ce pot fi angajate succesiv în perioada de probă pentru acelaşi post, vechiul cod impunând un număr limită de 3 persoane.

Proiectul supus dezbaterii de către Guvern reglementează munca temporară, interzice cumulul a mai mult de două funcţii la acelaşi angajator şi impune sancţiuni severe pentru firmele care nu înregistrează demisiile angajaţilor. Astfel, în ceea ce priveşte angajarea, contractul individual de muncă trebuie să fie obligatoriu încheiat în formă scrisă înainte de începerea activităţii, în timp ce salariatul temporar trebuie să încheie un contract de muncă temporară cu agentul de muncă temporară, fără a plăti vreo taxă, iar comisionul va fi perceput de la firma care-l solicită.

Noul Cod al muncii responsabilizează angajatorul care va trebui să stabilească de la început obiectivele şi criteriile de performanţă în funcţie de care va fi evaluat angajatul, astfel încât tot procesul să fie unul corect şi transparent. În plus, proiectul prevede că angajatorul trebuie să stabilească criterii de evaluare a activităţii şi obiectivele de performanţă individuală, menţionate încă de la angajare, în baza cărora se vor face ulterior şi concedierile colective. De cealaltă parte, angajatorul va putea să facă angajări, după ce a efectuat concedieri colective dacă compania îşi revine economic, oricând, adică şimai repede decât actualul termen de nouă luni.

Cred că sunteţi de acord cu mine când spun că, pentru redresarea economică, trebuie să facem cât mai dinamic procesul ocupării forţei de muncă. Trebuie să simplificăm procedurile greoaie care afectează economia pentru că sunt costisitoare ca timp, resurse materiale şi umane.

Pentru că am convingerea că noul cod al muncii poate reprezenta momentul de cotitură pentru creşterea ocupării forţei de muncă, doresc să-mi arăt susţinerea faţă de acest pachet coerent şi închegat de legi. Totodată, consider că, prin proiectul de faţă, ţara noastră face un pas important pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Strategia "Europa 2020", care îşi propune ca, peste un deceniu, 75% din populaţia Uniunii Europene cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să fie angajată în muncă. De aceea, sper ca şi atenţia dumneavoastră să se îndreptate spre promovarea unor astfel de proiecte constructive, singura noastră şansă spre o economie bazată pe creştere pozitivă şi nu negativă.

Domnul Angel Tîlvăr:

La sfârşitul săptămânii trecute, cu ocazia Zilei internaţionale de luptă împotriva corupţiei, Transparency International a dat publicităţii rezultatele unui studiu care a avut loc la nivel internaţional şi care a vizat gradul şi percepţia oamenilor asupra corupţiei. Studiul ce vizează "corupţia mică" are la bază sondajele efectuate în rândul a peste 91 de mii de persoane din 86 de ţări.

Printre concluziile studiului se numără şi faptul că acest fenomen rămâne o problemă la nivel mondial, o persoană din patru în lume a dat mită în ultimul an la o instituţie publică sau serviciu de stat, preponderent în sănătate. Conform datelor oferite de Transparency International, oamenii dau cel mai adesea "bacşiş" la poliţie, 29% dintre respondenţi precizând acest aspect.

Cel mai mult se dă mită în Africa sub-sahariană: o persoana din două afirmă că a trebuit să dea bani pentru a beneficia de un serviciu public sau a rezolva o problemă ori a evita o procedură. Corupţie ridicată este şi în ţările din Orientul Mijlociu, statele ex-sovietice, unde peste o treime dintre persoanele intervievate au afirmat că au dat mită. În America de Sud şi în ţările din Balcani, nivelul e de circa 20%, iar în Turcia, 11%.

De cealaltă parte a baricadei se află Europa occidentală şi America de Nord, unde doar 5% dintre persoanele intervievate au afirmat că au dat mită.

După cum reiese din acest raport, corupţia este un fenomen mondial, el nu poate fi restrâns doar la ţările dezvoltate sau cele sărace. Fie că vorbim de ţări precum China, Japonia, SUA, Anglia sau Franţa, toate se confruntă cu această problemă. Nu numai că acest flagel nu ţine cont de gradul de dezvoltare al unei ţări, dar nu se limitează nici la un anumit sector de activitate, fie el public sau privat. Un oficial german a asemănat corupţia cu rugina, afirmând că "iniţial se manifestă pe ici pe colo, iar mai apoi se răspândeşte pretutindeni."

În multe ţări în curs de dezvoltare, cum este şi cazul României, caracterizate prin instituţii publice nedezvoltate şi neperformante, câteva elite ale clasei superioare şi diferenţe enorme între venituri, se înregistrează o manifestare exacerbată a autorităţii. Se remarcă în aceste ţări şi o obişnuinţă a populaţiei de a se confrunta cu fenomenul corupţiei care duce la distrugerea oricărui sentiment de corectitudine. Relaţiile între oameni ajung să fie determinate de predispoziţia de a corupe şi de a fi corupt, iar practicarea corupţiei prevalează intereselor comunităţii. Dezavantajaţi sunt cei săraci sau cinstiţi care, din diferite motive, nu pot sau nu vor să intre în joc. Astfel, ei vor fi tot timpul cu un pas în urmă faţă de cei care-şi permit să influenţeze deciziile în favoarea lor.

Studiul dat publicităţii de Transparency International, despre care vorbeam la începutul intervenţiei, a prezentat o serie de concluzii care merită atenţia noastră. În primul rând, partidele şi Parlamentul sunt instituţiile considerate cele mai corupte în România. Pe o scară de la 0 (cel mai puţin corupt) la 5 (cel mai corupt) acestea primesc 4,5%.

Percepţia oamenilor asupra clasei politice din România a evoluat într-o direcţie greşită. Parlamentul este văzut, pe nedrept, după părerea mea, ca una dintre cele mai corupte instituţii din ţară alături de partidele politice. Scandalurile politice dintre membrii aceluiaşi partid, sau de la partide diferite, practica aruncării cu noroi în celălalt atunci când nu ai argumente suficiente în cadrul unei dezbateri, au făcut ca încrederea şi percepţia oamenilor despre toţi cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste instituţii să se denatureze. Am reuşit să ne creăm noi înşine o imagine proastă şi ne găsim astăzi, deopotrivă, cu toţii categorisiţi la fel: corupţi.

Din păcate, auzim foarte des acest apelativ. Parlamentul şi partidele au fost etichetate astfel, de la cel mai mic la cel mai mare, indiferent de orientarea politică. Nu mă refer aici la cazurile demonstrate de corupţie, care poate nu au fost la fel de mediatizate ca cele nefondate, pentru că ele trebuie descoperite şi cei vinovaţi trebuie să plătească, ci mă refer la adoptarea prea uşoară a unui limbaj şi a unui comportament care induc senzaţia că în Parlament nu se munceşte şi că discuţiile sunt sterile. Astăzi vedem rezultatul: pe o scară de la 0 la 5, Parlamentul şi partidele primesc 4,5.

Barometrul global al corupţiei mai arată că doar 7% dintre români cred că măsurile anticorupţie ale Guvernului sunt eficiente, pe când, anul trecut, aceeaşi instituţie era judecată ca fiind ineficientă în proporţie de 59%. În timp ce în 2009, Guvernul era considerat eficient de 39% dintre cetăţeni, astăzi doar 16% mai evaluează la fel acţiunile guvernamentale.

În timp ce 83% dintre români consideră că guvernul este ineficient în lupta împotriva corupţiei, autorităţile, prin vocea şefului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, consideră că din cauza mentalităţii oamenilor, corupţia nu poate fi lichidată în România.

În octombrie 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, într-o emisiune TV Traian Băsescu îşi acuza contracandidaţii că "le e frică de eliminarea corupţiei şi de pierderea privilegiilor", însă iată că la mai bine de un an de la acea declaraţie, România este printre premianţii Europei în ceea ce priveşte nivelul corupţiei.

Îmi amintesc că, la sfârşitul lunii octombrie, ambasadorul Norvegiei în România a dat un interviu în care spunea că în Norvegia e de neconceput ca un judecător să fie acuzat de corupţie şi că în istoria recentă şi cea a ultimilor ani nu există astfel de cazuri. Îmi doresc ca orice român, nu doar din rândul oficialilor, să poată afirma acest lucru, la un moment dat, şi despre sistemul românesc de justiţie.

Cât despre încrederea românilor în capacitatea Guvernului şi a guvernanţilor de a lupta împotriva corupţiei, doar 3% dintre români cred că Guvernul Boc are această putere.

Din această perspectivă, românii sunt europenii cu cea mai scăzută încredere în guvern, urmaţi de letoni (5%), sloveni (7%) şi germani (8%). Ceea ce atrage atenţia este că 63% dintre români nu au încredere în nimeni în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, ceea ce ne plasează ca cea mai dezamăgită naţiune europeană, la mare distanţă de celelalte.

Românii şi-au pierdut încrederea în acest guvern din toate punctele de vedere. Ocupăm un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte gradul de corupţie, aderarea la spaţiul Schengen este condiţionată, conform European Voice, tocmai de eradicarea corupţiei, iar preocuparea principală a echipei Boc-Udrea-Anastase este impozitarea pensiilor şi micşorarea perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru mămici. Doresc să precizez că această afirmaţie nu înseamnă nicidecum că România este "ţara mămicuţelor şi bebeluşilor", cum le numea ironic Traian Băsescu, ci că "mămicuţele şi bebeluşii" au drepturi în această ţară, drepturi care astăzi le sunt încălcate.

Doamna Antonella Marinescu:

"Document de poziţie"

Din considerentele: de asigurare a unor servicii publice de calitate către cetăţeni prin funcţionarea corespunzătoare a autorităţilor locale din România; pentru plata restanţelor din anul 2010 pentru însoţitorii persoanelor cu handicap, asistenţilor maternali, ajutoarelor sociale, pentru plata lucrărilor şi serviciilor efectuate de reabilitare şi întreţinere a drumurilor judeţene şi comunale; eliminării dezechilibrelor cauzate de formulele de calcul al sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, care au determinat adâncirea decalajelor între localităţi, care au generat discrepanţe între unităţile administrativ-teritoriale uneori de la 1 la 50; de a nu diminua capacitatea autorităţilor locale de absorbţie a fondurilor structurale, solicit:

1. Reducerea cheltuielilor curente, respectiv cheltuielile cu personalul şi cheltuielile cu bunurile şi serviciile, de la toate ministerele şi agenţiile guvernamentale şi majorarea sumelor defalcate din TVA alocate bugetelor locale, după cum urmează :

• cu 25% a sumelor din cadrul anexei 4 şi 5, pentru susţinerea cheltuielilor cu serviciile descentralizate, în mod special ale celor din cadrul sistemului de protecţie a copilului, persoanelor cu handicap şi a programului lapte-corn şi în vederea acoperirii sumelor necesare transportului personalului din învăţământ, burselor şcolare, ajutoarelor sociale, ajutoarele de încălzire;
• cu 50% a sumelor din cadrul anexei 6 pentru drumurile judeţene şi comunale, în conformitate cu necesităţile reale din judeţe;
• cu 50% a sumelor din cadrul anexei 7 pentru echilibrarea bugetelor locale, în conformitate cu necesităţile reale ale acestora, în vederea asigurării cu prioritate a cofinanţărilor proiectelor de dezvoltare locală.

2. Repartizarea pe unităţi administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale şi a sumelor din cota din impozitul încasat la nivelul judeţului pentru echilibrarea bugetelor locale, să se realizeze pe baza unor criterii specifice fiecărui judeţ, aprobate prin hotărâre a Consiliului judeţean, pentru finanţarea cu prioritate a programelor de dezvoltare locală, a cofinanţării proiectelor şi pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare, deoarece criteriile de repartizare actuale au determinat adâncirea decalajelor între localităţi, consiliile judeţene neavând competenţa de a soluţiona solicitările acestora pentru acoperirea cheltuielilor curente.

3. Modificarea cotelor din impozitul pe venit ce revin bugetelor locale, de la 77% la 97%, în vederea creşterii surselor de finanţare pentru administraţia locală şi realizarea descentralizării financiare, astfel :

• pentru municipii, oraşe, comune, de la 44% la 52%;
• buget propriu judeţe, de la 12% la 20%;
• pentru echilibrarea bugetelor locale, de la 21% la 25%.

4. Din considerentul insuficienţei veniturilor autorităţilor locale, considerăm că se impune suplimentarea resurselor financiare prin reglementarea relaţiilor patrimoniale dintre unităţile administrativ-teritoriale şi operatorii reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale în beneficiul comunităţilor locale. În acest sens solicităm :

• abrogarea prevederilor art.16 alin.(12), din Legea nr.13/2007 a energiei electrice, prin care titularii de autorizaţii şi licenţe în domeniul energiei electrice sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale;
• modificarea Codului fiscal prin crearea cadrului legal prin care autorităţile locale să poată taxa operatorii de utilităţi publice (gaze, energie electrică, telefonie, televiziune etc.) pentru utilizarea domeniului public.

5. Toate sumele alocate pentru programele speciale să fie repartizate pe judeţe, prin anexă la legea anuală de aprobare a bugetului de stat, deoarece în baza actelor normative existente, unele ministere gestionează programe pentru finanţarea unor obiective de investiţii de interes local, sumele fiind repartizate pe autorităţi locale prin hotărâri de guvern sau de cele mai multe ori prin ordine de miniştri, sau simple adrese, fără criterii de repartizare sau o minimă transparenţă.

6. Interzicerea diminuării sumelor de echilibrare alocate bugetelor locale prin ordonanţe sau legi de rectificare a bugetului de stat, în timpul exerciţiului financiar, pentru a se evita situaţia generată de OUG nr.18/2010 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2010, prin care s-au redus cu 25% sumele de echilibrare a bugetelor locale.

7. Respingerea de către Parlamentul României a Proiectului de Lege privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale care, prin prevederile sale, legiferează abuzul prefectului asupra autorităţii locale, în sensul preluării gestiunii financiare a unităţii administrativ-teritoriale prin declararea acesteia în criză financiară şi prin numirea Comitetului pentru situaţii de criză financiară. În condiţiile în care actul normativ impune sancţiuni şi pedepse pentru autorităţile locale, nu există nicio prevedere care să sancţioneze cauza majoră care poate conduce la declararea stării de criză financiară sau insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, arierate generate de neachitarea sumelor de către ministere pentru derularea programelor naţionale, transferuri insuficiente de la bugetul de stat pentru finanţarea serviciilor descentralizate.

8. Asigurarea finanţării spitalelor transferate autorităţilor locale, pentru prevenirea transferului de competenţă fără asigurarea resurselor financiare ce vor genera blocaje sociale ce vor afecta starea sănătăţii populaţie, prin alocarea de urgenţă a următoarelor surse :

• transferuri către bugetul judeţului, în cotă de 30% din sumele încasate lunar în bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru susţinerea cheltuielilor de capital şi funcţionare a unităţilor medicale din subordinea autorităţilor locale;
• transferuri către bugetul judeţului, în cotă de 30% din sumele colectate conform art.361, 363 si 363¹, "taxa de viciu", la nivelul fiecărui judeţ, în vederea asigurării cheltuielilor de sănătate de pe raza judeţului.

9. Casa de Sănătate să devină instituţie autonomă, iar 75% din sumele colectate la nivelul judeţului din contribuţiile pentru asigurările de sănătate să fie la dispoziţia Caselor Judeţene de Sănătate şi 25% să fie transferate Casei Naţionale de Sănătate pentru echilibrarea bugetelor altor judeţe şi pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate. Motivăm această solicitare din cauza lipsei de transparenţă şi a metodelor discreţionare în alocarea financiară de la Casa Naţională către Casele Judeţene şi de la Casele Judeţene de Sănătate către spitale.

10. Alocarea de sume pentru achitarea datoriilor înregistrate de unităţile administrativ-teritoriale cu prioritate pentru achitarea restanţelor către furnizori pentru obiectivele de investiţii în derulare finanţate din programele naţionale gestionate de ministere.

11. Asigurarea cu celeritate a tuturor sumelor solicitate de autorităţile locale pentru refacerea infrastructurii afectate de calamităţile naturale din fondul de intervenţie al Guvernului

În condiţiile în care solicitările prezentate nu vor fi analizate şi aprobate, solicit parlamentarilor României respingerea Proiectului de Lege a bugetului de stat pe anul 2011.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Pe ce se bazează viziunile optimiste prezidenţiale şi guvernamentale privind viaţa în roz care ne aşteaptă în 2011?"

"Economia arată semne că suntem pe drumul cel bun. (...) Să nu facem paşi înapoi acum când suntem aproape de a ieşi din recesiune şi de a merge pe drumul cel bun", ne spunea premierul Boc în luna octombrie a acestui an de la tribuna Parlamentului.

Dar rezultatele economice ale trimestrului trei l-au contrazis ulterior pe domnul Boc cel Optimist: România a înregistrat, în trimestrul trei, o scădere economică de 0,7% faţă de trimestrul anterior, a anunţat, recent, Institutul Naţional de Statistică. Comparativ cu primele nouă luni ale anului trecut, PIB-ul României a scăzut, în primele trei trimestre din 2010, cu 2,3%. "Conform primelor estimări, produsul intern brut în trimestrul III 2010 a fost, în termeni reali, mai mic cu 0,7%, comparativ cu trimestrul II 2010 (date ajustate sezonier). Faţă de trimestrul corespunzător din anul 2009, produsul intern brut a înregistrat o scădere cu 2,5% pe seria brută şi cu 2,3% pe seria ajustată sezonier. În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul 2009, produsul intern brut s-a redus cu 2,3% pe seria ajustată sezonier, şi cu 1,9% pe seria brută" se arată în raportul INS.

Deşi premierul le-a promis românilor, în fiecare lună din 2010, că o vor duce mai bine, deciziile pe care le-a luat în acest an i-au contrazis în mod flagrant susţinerile verbale, deoarece acestea au fost rapid transformate, fără nici cea mai mică mustrare de conştiinţă, în cele mai grele măsuri de austeritate, unele dintre cele mai drastice şi mai fără sens de care a avut parte vreo ţară din Europa, pe tot parcursul acestei dificile crize de care majoritatea au şi scăpat între timp.

De la reduceri salariale fără precedent şi creşteri fulminante de taxe şi impozite, românii au parte, mai nou, de reducerea substanţială a indemnizaţiei pentru creşterea copilului de până la doi ani, precum şi a perioadei de acordare a acesteia, de la 2 ani la un an, dar şi de impozitarea pensiilor sau alte invenţii, din ce în ce mai usturătoare pentru români, care nu au nicio legătură cu optimismul verbal al premierului Boc.

Fiecare român simte acut pe pielea lui că o duce din ce în ce mai rău, de vreo doi ani, că i-au scăzut veniturile la jumătate faţă de sfârşitul anului 2008 şi că i-au crescut grijile şi cheltuielile în mod galopant. Şi, tot în acest timp, soluţiile de ieşire din criză şi de redare a stabilităţii vieţii de zi cu zi a românilor întârzie să se întrevadă în vreun fel la orizont, deşi promisiunile portocalii în acest sens nu mai contenesc să înflorească.

În luna mai 2009, când domnul Boc ar fi trebuit deja să ia o mulţime de măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare şi guvernamentale, pentru ca în 2010 să nu se ajungă la reducerile drastice de venituri care le-a transformat românilor viaţa într-un coşmar, Preşedintele României era de părere că în România nu se pune problema unei recesiuni: "Suntem în criză, dar nu putem vorbi despre recesiune în România", afirma Traian Băsescu la acea vreme, contrar adevărului din terenul economic.

Cum ar mai putea, oare, vreun român să creadă în optimismul bocian sau în cel prezidenţial, dacă în fiecare zi are parte de încă o tăiere de venit sau de încă o cheltuială inventată în plus, decise oricând şi oricum, fără discernământ, de mărinimosul Guvern Boc al Cincilea, la îndemnul preşedintelui Băsescu?

Domnul Călin Potor:

"Când vom avea autostrada Nădlac-Bucureşti?"

Culoarul IV Paneuropean, respectiv Autostrada Nădlac-Arad-Timişoara-Piteşti-Bucureşti, ar trebui să constituie o prioritate absolută a Ministerului Transporturilor. Valorile de trafic, precum şi modul de utilizare a acestui tronson de drum european care străbate România sunt incomparabil cele mai ridicate din ţară. În acest context, mi se pare ciudat că sumele alocate prin bugetul de stat în ultimii ani pentru Coridorul IV au fost întotdeauna insuficiente pentru a demara un proiect de asemenea anvergură.

Din punct de vedere economic, dar şi practic, având în vedere indicatorii de trafic, o soluţie oportună ar fi alegerea ofertei Băncii Europene de Investiţii, care ar finanţa extrem de avantajos proiectul Culoarului IV Paneuropean.

În opinia mea, întreg spectrul politic ar trebui să se implice pentru a analiza în mod real şi cu pragmatism economic investiţiile viitoare din domeniul autostrăzilor.

Din acest punct de vedere, Bulgaria ne-a luat-o de mult înainte, cu cei peste 600 de kilometri de autostrăzi, în timp ce noi ne chinuim tot timpul să le reparăm pe cele existente. Din păcate, realizarea unor artere cu adevărat europene va dura încă foarte mulţi ani, dacă vom menţine actualul ritm de melc atât în stabilirea celei mai bune variante, cât şi din punctul de vedere al alocaţiilor bugetare.

Domnul Călin Potor:

"Drama lipsei grădiniţelor"

Mii de părinţi din România trăiesc în această perioadă un adevărat calvar, provocat de lipsa locurilor în grădiniţele de stat. Numai în Capitală, peste 10.000 de copii rămân anual în afara sistemului preşcolar, însă situaţia este generalizată la nivelul întregii ţări. Aceste cazuri, coroborate cu dispariţia aproape totală a creşelor, riscă să se transforme în drame sociale, în condiţiile în care nu mulţi părinţi îşi permit să suporte costurile trimiterii copilului la grădiniţele private.

Fără îndoială, autorităţile statului au scăpat de sub control astfel de aspecte care pun în pericol dezvoltarea armonioasă a copiilor şi dreptul lor la educaţie. Responsabilii din învăţământ trebuie să ţină cont de faptul că imposibilitatea preşcolarilor de a frecventa grădiniţele poate avea consecinţe nefaste asupra viitorului tinerei generaţii. În acest context, se impun luarea unor măsuri urgente, care să elimine disfuncţionalităţile existente în prezent, şi să permită copiilor dreptul de a se înscrie la cursurile preşcolare, fără de care nu au cum să se înscrie la şcoală. În acelaşi timp, trebuie să ţinem seama şi de stresul provocat părinţilor de aceste situaţii nedorite, ei fiind puşi în ipostaze dificile, de a pierde timp şi bani pentru a găsi alternative pentru îngrijirea copilului.

Reamintesc avertizarea Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA) asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei României şi a degradării structurii acesteia pe vârste. Este foarte important ca un copil să crească până la doi, sau chiar până la trei ani, în cadrul afectiv şi emoţional unic oferit de părinţi sau instituţii abilitate, care să le permită ulterior o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă.

Consider că este mai bine să facem eforturi financiare în acest moment, să implementăm o strategie coerentă pentru dezvoltarea populaţiei, decât să ne trezim că va fi tardiv atunci când fenomenul îmbătrânirii va lua amploare. Aştept, de asemenea, cu mare interes, ca Guvernul să parcurgă cât mai repede drumul de la vorbe la fapte în ceea ce priveşte construirea de creşe şi grădiniţe prevăzute pentru anul viitor, cu speranţa că nu a fost vorba doar de declaraţii sforăitoare de imagine.

Domnul Călin Potor:

"Manifest pentru cunoaşterea limbii române"

Fără îndoială, în ultima perioadă se impune tot mai mult propunerea de modificare a articolului 13 din Constituţia României, în sensul obligativităţii cunoaşterii limbii române de către toţi cetăţenii ţării. Dacă vreţi, este un act firesc, fără conotaţii politice, dar mai ales un semn de normalitate de care avem nevoie pentru viitor. Până acum, Constituţia României nu obliga cetăţenii români să cunoască limba română, motiv pentru care, cel puţin în judeţele cu populaţie majoritar maghiară, românii s-au simţit profund discriminaţi, confruntându-se cu reale probleme de comunicare.

Este adevărat că dacă unui etnic minoritar maghiar de peste 70 de ani i-ar fi dificil acum să înveţe limba română de la A la Z, pentru un copil de şapte ani este obligatoriu să o cunoască. În contextul european al circulaţiei forţei de muncă, este indiscutabil că unui tânăr de naţionalitate maghiară care nu stăpâneşte la un nivel satisfăcător limba română i-ar fi teribil de greu, dacă nu imposibil, să supravieţuiască în alte zone decât cele în care cetăţenii de etnie maghiară sunt în majoritate. În condiţiile în care acel tânăr s-ar stabili, prin forţa împrejurărilor, într-o altă zonă a României, este clar că el nu s-ar putea descurca fără să cunoască limba română. Practic, clasa politică trebuie să vină în sprijinul copiilor cu părinţi inconştienţi, care hotărăsc în numele acestora izolarea şi îngrădirea zonei în care vor să trăiască. Aşadar, nu se poate discuta nici de populism, nici de xenofobie, nici de ură politică faţă de UDMR.

Pe de altă parte, în contextul în care Comisia Europeană insistă în propunerile făcute României asupra cunoaşterii unei limbi străine încă din grădiniţă, mi se pare absolut normal ca limba ţării în care trăim cu toţii să nu fie ignorată. În ultima perioadă am început să vorbim tot mai mult despre multilingvism, însă cunoaşterea a cât mai multe limbi de circulaţie internaţională ar trebui să presupună, în primul şi în primul rând, cunoaşterea limbii statului ai cărui cetăţeni suntem. Există forte multe state membre ale Uniunii Europene care se luptă din răsputeri să-şi promoveze limba pe o scară cât mai largă din punct de vedere geografic, iar România nu trebuie să facă excepţie de la aceste demersuri. Iată doar câteva considerente pentru care demersul meu este unul fundamentat şi corect, iar urgentarea transpunerii lui în practică ar contribui decisiv în normalizarea stării societăţii româneşti, de care avem nevoie cu toţii, atât românii, cât şi minorităţile naţionale.

Domnul Călin Potor:

"Satul românesc trebuie să-şi recapete valenţele culturale"

După 1990, aşezămintele culturale din zonele rurale ale României s-au transformat în ruine capitaliste. Imobilele care nu s-au degradat în totalitate, din cauza faptului că Primăriile nu au mai avut fonduri pentru capitolul cultură, au fost transformate în baruri, depozite, săli de nunţi, sau au primit orice altă destinaţie decât cea iniţială.

Consider că este imperios necesar să punem cu toţii umărul la realizarea proiectului naţional de construcţie a aşezămintelor culturale din mediul rural, de la guvernanţi la autorităţile locale. Cultura şi tradiţiile noastre strămoşeşti sunt pe cale de dispariţie în multe localităţi din zona rurală, unul dintre motive fiind dispariţia acestor cămine culturale. Cred că trebuie să fim mult mai atenţi şi la capitolul cultură, iar zestrea obiceiurilor şi tradiţiilor satului românesc poate fi promovată cu succes în spaţiul cultural european. Satele noastre au nevoie de locaţii amenajate pentru desfăşurarea activităţilor culturale, pentru revitalizarea portului şi jocului popular, pentru menţinerea în viaţă a meşteşugurilor tradiţionale. Astfel de aşezăminte culturale nu sunt un lux, ci o necesitate, care ar putea contribui nu numai la revitalizarea socială şi culturală a localităţilor din zona rurală, ci şi a turismului românesc.

În acest context, Ministerul Culturii trebuie să construiască şi să reabiliteze zeci, dacă nu chiar sute de aşezăminte culturale în mediul rural. Este bine că ne trezim la realitate, chiar dacă mult mai târziu decât ar fi trebuit, pentru salvarea satului românesc. Unul dintre atuurile noastre în Europa poate fi revitalizarea culturii tradiţionale, iar continuarea tradiţiilor din zona rurală constituie cheia reuşitei acestui demers, pentru că, aşa cum bine spunea marele Lucian Blaga, "veşnicia s-a născut la sat"...

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Uimitoarea putere de a minţi a PDL"

Sfârşitul acestei săptămâni a reprezentat un nou prilej pentru cei care conduc România (Boc şi Anastase) să demonstreze cât sunt de neobrăzaţi şi la ce cote ale penibilului poate ajunge un om politic care a rupt contactul cu realitatea. Altfel nu-mi pot explica cum reuşeşte Boc să debiteze inepţie după inepţie fără să aibă nevoie de asistenţă medicală de specialitate şi cum poate să afirme cu nonşalanţă că "PDL şi Guvernul au salvat România de la colaps economic, au stabilizat economia, iar în prezent pregătesc creşterea economică din 2011"?

Ştiu! Pare halucinant, ca după o vizită la magazinele de etnobotanice, şi...totuşi, este una dintre declaraţiile pe care premierul României le-a făcut în acest weekend în faţa reprezentanţilor PDL la conferinţele de alegeri. Cu acest prilej, Boc a mai spus şi că "ştim de unde am plecat, unde ne aflăm şi unde mergem". O frază la fel de şocantă pentru un om de bun simţ, dar absolut normală, se pare, pentru Boc.

De ce spun că fraza de mai sus este şocantă? Pentru că ea defineşte atitudinea celor care îi conduc pe români şi care fie nu ştiu ce se întâmplă în ţară, şi atunci sunt nişte incompetenţi disperaţi de a rămâne la putere cu preţul de a ne duce cu totul în prăpastie, fie ştiu şi, tot pentru a se menţine la putere, mint cu degajare şi trec cu nepăsare peste toate realităţile şi peste toate neajunsurile oamenilor din această ţară.

Nu ştiu dacă Boc ştie exact de unde a plecat România în 2010, când Băsescu a adus PDL la putere, dar vreau să-i reamintesc eu. La acea dată, românii aveau cu 100.000 de firme mai mult, luau salarii cu 25% mai mari decât acum, iar ajutorul de şomaj era şi el mai mare cu 15%. Înainte de venirea PDL la putere, pensionarilor nu le era impozitată pensia, iar mamele puteau să-şi crească copilul timp de doi ani de zile.

Unde ne aflăm? Oare ştie Boc? Oare datele statistice pe care le primeşte premierul mult hulit al României sunt cele la care au acces şi restul oamenilor?

Datele statistice arată că avem un curs al Euro în urcare şi că benzina a ajuns la cote de neimaginat de aproximativ 5 lei/litru. Tot datele statistice arată că toate produsele sunt mai scumpe cu 5% după ce Boc a mărit şi TVA-ul de la 19% la 24%, un TVA mai mare decât în Germania sau în alte state europene, unde salariul mediu este de peste 2.000 Euro.

Tot datele statistice arată că rata anuală a inflaţiei a atins, în noiembrie, un nivel de 7,73%, iar creşterea medie a preţurilor este de 5,8%. Preţurile mărfurilor alimentare au crescut, în noiembrie 2010, cu 0,88% faţă de luna precedentă. Cel mai mult s-au scumpit cartofii (+9,98%), ouăle (+7,95%), fructele proaspete (+4,32%), făina (+3,52%) şi uleiul (+2,4 %). Preţurile mărfurilor nealimentare au înregistrat o creştere de 0,38%, cele mai mari creşteri fiind la energia termică (+6,04%) şi combustibili (+0,80%).

Într-un an de zile de măsuri economice "marca Boc", mărfurile alimentare s-au scumpit cu 6,01%, mărfurile nealimentare cu 9,75%, iar serviciile cu 6,13%. Iar pentru ca profesionalismul lui Boc să fie desăvârşit trebuie arătat că, la începutul lunii noiembrie, BNR a majorat prognoza de inflaţie pentru anul 2010 la 8,2%, cu 3,4% peste valoarea din 2009, şi cu 0,4% peste cea anunţată în luna august.

Iată aşadar unde am fost, unde suntem şi cât de legitimă e întrebarea: "Atunci când Boc declară că PDL şi Guvernul au salvat România de la colaps economic, au stabilizat economia, iar în prezent pregătesc creşterea economică din 2011, este responsabil de ceea ce spune sau tocmai a efectuat o vizită oficială la un magazin de etnobotanice"?

După ce am aflat "unde am fost", respectiv "unde suntem", am aflat, tot de la un democrat liberal, şi răspunsul la cea de-a treia întrebare "unde mergem?".

Răspunsul l-a dat celebrul Adriean Videanu, prim-vicepreşedintele PDL, care a declarat că România "se află în prima treime a ţărilor UE din punct de vedere al măsurilor anticriză". Adică, dragi cetăţeni ai acestei ţări, PDL a înscris România la concursul "Cine ia cele mai multe măsuri antipopulare" şi vrea să îl şi câştige, de dragul lui Băsescu poate.

Lăsând la o parte penibilul izbitor din declaraţiile pedeliştilor, lucrurile ar fi comice dacă Boc, Videanu şi Anastase ar face parte dintr-un experiment de laborator. Din păcate, lucrurile devin tragice căci aceşti domni conduc destinele românilor şi, prin tot ceea ce fac, mutilează ireversibil nivelul de trai al celor care i-au votat în speranţa că vor trăi mai bine. Tragedia e cu atât mai mare cu cât nivelul de trai al nostru ar putea creşte izbitor şi numai dacă am reuşi să absorbim fondurile europene destinate României.

În acest moment, România ar trebui să cheltuiască 15 milioane euro zilnic, în următorii cinci ani, inclusiv sâmbetele şi duminicile, iar dacă se adaugă şi sumele aferente cofinanţărilor, trebuie cheltuite 30-32 de milioane de euro zilnic din fonduri structurale.

Acest lucru pare utopic, având în vedere că oamenii lui Boc din ministere au reuşit performanţa să utilizeze, până în prezent, doar 3% din fondurile structurale care stau la dispoziţia României. Aceşti oameni care nu sunt în stare să absoarbă fondurile europene astfel încât România să ajungă să cheltuiască 30 milioane euro/zi monitorizează, din ordinul lui Boc, toate proiectele europene derulate de autorităţile locale PSD şi PNL (consilii judeţene şi consilii locale) şi pun piedici în implementarea lor ori de câte ori au posibilitatea.

Domnul Costică Macaleţi:

"Bani luaţi de la pensionari"

Declaraţia mea politică de azi se referă la încă una dintre măsurile aberante ale guvernului Boc, şi anume obligativitatea ca pensionarii să achite contribuţii sociale de sănătate.

Guvernul a decis ca pensionarii cu venituri pornind de la 740 de lei şi revoluţionarii, cu excepţia celor răniţi, să achite contribuţii sociale de sănătate, numărul contribuabililor incluşi astfel în baza de impozitare fiind de două milioane de persoane. Ministrul sănătăţii, Attila Cseke, a precizat că această categorie de pensionari şi revoluţionari va fi obligată ca, începând cu 1 ianuarie 2011, să achite contribuţii de 5,5% la Fondul asigurărilor de sănătate. Potrivit acestuia, statul estimează că va încasa din aceste contribuţii suplimentare 1,4 miliarde lei anual.Ministerul Sănătăţii susţine că obligaţia unei contribuţii de 5,5% la Fondul de Asigurări de Sănătate va fi aplicată pensionarilor şi revoluţionarilor, iar rudele de gradul I ale unui asigurat (soţul, soţia şi părinţii), fără venituri proprii, rămân în continuare exceptate de la plata acestora. Asta după ce în textul iniţial al ordonanţei de urgenţă se spunea că soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate nu ar mai face parte din categoria asiguraţilor fără plata contribuţiei de 5,5%. În actul normativ nu se specifica din ce anume se va reţine acel 5,5%, ci doar faptul că 937.000 de persoane nu vor mai avea, de la 1 ianuarie 2011, calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate. Aşadar, nu se mai ştie cine ce face şi confuzia este totală.

Măsura va face însă ca veniturile pensionarilor să se diminueze considerabil. Astfel, în cazul unei pensii de 1.100 de lei, în prezent, valoarea contribuţiei de sănătate este de 5,5 lei. De la 1 ianuarie, aceasta va creşte la 60,5 lei.

Pensionarii consideră că decizia Guvernului este o altă formă a conducerii de la Bucureşti de a-şi bate joc de cei care au muncit o viaţă întreagă şi şi-au plătit contribuţiile către stat.Şi consider că opinia lor este justificată. Să nu uităm că sudoarea frunţii lor a dat ţării acesteia ceea ce are (ce mai are şi nu au furat încă guvernanţii noştri). Trăim într-o ţară în care, în plină criză economică, numărul de maşini de lux achiziţionate în acest an îl depăşeşte pe cel de anul trecut. Şi suntem cu toţii convinşi că nu pensionarii le-au achiziţionat. Şi dacă vrem să ne referim numai la judeţul Botoşani, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament, potrivit datelor Casei Judeţene de Pensii, în Botoşani sunt peste 114.000 de pensionari, dintre care 77.660 sunt asiguraţi social de stat, iar 36.608 sunt pensionari agricultori. Mai mult, pensia medie în Botoşani este de 611 lei, cu câteva sute de lei mai mică decât în alte zone din ţară. Aşadar, bătrânii noştri sunt săraci şi tocmai de la ei vrea Guvernul să stoarcă bani. Această măsură va face viaţa şi mai greu de suportat şi cu siguranţă că vom asista la alte şi alte tragedii ale oamenilor de lângă noi cărora această ţară le datorează totul şi nu le dă nimic.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Economie la buget, pe spatele mamelor"

Toată această tevatură cu concediul plătit pentru mame are toate şansele să intre, cât de curând, în manualele de politici publice.

După zile întregi de bâjbâieli, abureli şi replici jenante, care mai curând au enervat opinia publică decât să o lămurească, preşedintele Băsescu a rezolvat problema insolubilă în stil propriu, tăind nodul gordian cu sabia.

Care este intenţia şi care sunt obiectivele Guvernului Băsescu-Boc? Doreşte să facă economie la buget pe spatele sugarilor sau să aibă cetăţeni bine educaţi şi echilibraţi din punct de vedere emoţional? Pentru că această măsură va conduce la scăderea natalităţii, fenomen aflat oricum în desfăşurare, şi îi va priva pe nou născuţi de un factor esenţial în dezvoltarea lor emoţională: grija, atenţia şi căldura mamei.

Traian Băsescu îşi asumă această lovitură dată mamelor, copiilor şi natalităţii şi pare a privi cu destul de mare detaşare faptul că mamelor nu li se oferă o alternativă pentru a-şi creşte copiii. Şeful statului vorbeşte cu nonşalanţă despre închiderea a 200 de spitale şi transformarea unora dintre acestea în creşe. Oricât am vrea, copiii nu pot fi băgaţi în spitale dezafectate, renovate la repezeală, aşa cum îşi imaginează preşedintele.

Este clar că şi aceasta este doar o măsură contabilicească. De ce, dacă se doreşte reducerea cheltuielilor, nu sunt protejate mamele şi tăiate sporurile de vacanţă din ministere?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"2011 vine cu noi majorări de taxe"

Anul viitor vine cu noi majorări de taxe pentru carburanţi şi ţigări ca urmare a disperării Guvernului de a creşte veniturile la buget. Relevantă este scumpirea combustibililor care poate genera un lanţ de scumpiri la alimente şi alte produse.

Ce înseamnă acest lucru pentru buzunarul românilor? Preţul unui litru de benzină se va apropia vertiginos de pragul psihologic de şase lei, după ce a trecut în viteză, astă-primăvară, de cel de cinci lei. În prezent, cel mai scump sortiment de benzină de pe piaţă a depăşit preţul de 5,6 lei pe litru. Tarifele carburanţilor stau la baza formării preţurilor tuturor bunurilor de larg consum, iar o scumpire în lanţ este iminentă.

Anul viitor va fi şi mai greu pentru populaţie. Nivelul de trai se înrăutăţeşte continuu, iar puterea de cumpărare a românilor scade în ritm galopant. Populaţia şi în special cei cu venituri reduse sunt loviţi din toate părţile: salariile şi pensiile scad, iar preţurile cresc.

Aceste noi scumpiri sunt un pericol pentru încasările la buget deoarece ele vor conduce la scăderea consumului. Din nou toate calculele bugetare ale Guvernului vor fi date peste cap.

Aceasta nu este guvernare, ci jaf şi genocid social. Un guvern nu trebuie să-şi propună să sărăcească populaţia, aşa cum face guvernul lui Traian Băsescu. Nu aceasta este menirea unei guvernări, de a lua decizii împotriva cetăţenilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Funeriu preocupat de soarta turismului"

Săptămâna trecută, ministrul educaţiei a fost preocupat de ambuteiajele din trafic şi de soarta turismului. E firesc, e normal şi se înscrie perfect în logica Guvernului care pune azi în loc ceea ce a tăiat ieri.

Durata vacanţei şcolare a fost adusă pe agenda publică de ministrul Funeriu doar din dorinţa de a-şi crea capital politic şi de imagine. Problema actuală a şcolii româneşti nu este durata vacanţei. Prioritar este ce se va întâmpla cu Legea educaţiei, cum vor arăta noile documente de curriculum şcolar şi care va fi bugetul alocat educaţiei în anul 2011.

Oare nu sunt alte probleme mult mai importante şi mai stringente care ar merita o preocupare mai mare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului?

Cum poate un ministru care păstoreşte de aproape un an cel mai slab sistem de învăţământ din Europa să aibă tupeul iniţiativei de a modifica calendarul vacanţelor înainte să reorganizeze curriculumul, înainte să rezolve problema şcolilor infecte care funcţionează fără autorizaţie sanitară sau înainte de a oferi o contrapondere "soluţiei" enunţate de către colegul său Botiş care e pus pe tăierea concediului maternal. Sau problema creşelor şi grădiniţelor a fost preluată cu totul de doamna ministru Elena Udrea, drept recompensă pentru preocuparea ministrului educaţiei faţă de numărul de turişti?

Îi doresc domnului Daniel Funeriu să aibă aceeaşi soartă politică pe care o au discursurile şi discuţiile domniei sale cu parlamentarii în ochii profesorilor, părinţilor şi elevilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cine va trebui să aibă grijă de copii atunci când mamele vor fi la slujbă?"

Pe moment, problema indemnizaţiei şi concediului pentru creşterea copilului a fost rezolvată. Dar ce se va întâmpla mai târziu?

Cineva trebuie să aibă grijă de copii atunci când mamele vor fi la slujbă. Să nu ne imaginăm că se vor găsi prea mulţi angajatori care să le acorde mamelor programe de lucru reduse. Ar mai rămâne, desigur, soluţia tradiţională a bunicilor. Dar vârsta de pensionare tocmai a crescut. Dar cât de realiste sunt aceste promisiuni? Ştie, oare, Guvernul care sunt necesităţile din diferite regiuni ale ţării? Ştie şi cât va costa un asemenea program?

Oricum, creşele şi grădiniţele trebuie să fie situate la parter, să beneficieze de spaţii verzi, locuri de joacă. Puţine dintre actualele locuri în care părinţii sunt nevoiţi să îşi lase copiii sunt conforme standardelor europene. Dar atunci când vorbim despre costuri, să nu ne gândim doar la construcţii. Un sistem bine pus la punct pentru îngrijirea şi educarea copiilor foarte mici are nevoie, mai ales, de personal calificat. Acesta trebuie selectat şi instruit şi apoi plătit. Oricât am vrea, copiii nu pot fi băgaţi în spitale dezafectate, renovate la repezeală, aşa cum îşi imaginează preşedintele Băsescu.

Suntem siguri că toate acestea vor costa mai puţin decât plata concediilor pentru mame, pe timp de doi ani?

În multe oraşe mari din Europa, viitoarelor mame li se recomandă să se înscrie pentru creşe încă din luna a treia... de sarcină. Se poate sta luni de zile pe listele de aşteptare.

Şi dacă după o jumătate de secol de stat social, cu subvenţii generoase, aceste ţări dezvoltate încă nu au creat un sistem care să-i mulţumească pe toţi, vom reuşi noi să construim unul cât decât satisfăcător, într-un an de zile, în plină criză?

Are România capacitatea administrativă de a pune la punct un asemenea program ambiţios pentru copiii săi? România, care nu e capabilă să facă autostrăzi şi care construieşte săli de sport şi patinoare cu de câteva ori preţul faţă de vecinii unguri...

Să ne imaginăm ce se va întâmpla în România, nu acum, nu în 2011, ci în 2012.

Domnul Cristian Buican:

"Băsescu şi Constituţia"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă aduce în atenţie comportamentul dictatorial prin care Traian Băsescu înţelege să-şi exercite mandatul de preşedinte al României. Chiar dacă în ultimii 6 ani am fost obişnuiţi cu nerespectarea Constituţiei de către vremelnicul chiriaş de la Cotroceni, cred cu tărie că este timpul să sancţionăm derapajele, chiar şi verbale, de la litera Constituţiei, actul fundamental care stă la baza funcţionării democratice a României. Declaraţia întâiului cârmaci de la Cotroceni de săptămâna trecută, conform căreia statul şi guvernul nu au responsabilităţi pentru fiecare cetăţean al României, poate fi considerată nu doar în totală contradicţie cu Legea fundamentală, ci şi dispreţuitoare la adresa cetăţenilor acestei ţări.

Prin această declaraţie, cel care în mod normal ar trebui să fie un mediator între instituţiile statului, cel care ar trebui să vegheze asupra funcţionării normale a aceloraşi instituţii nu face altceva decât să se situeze în contradicţie cu Constituţia, care prevede foarte clar că: "1.(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate" şi că "4.(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi". Or, în această situaţie, Traian Băsescu ar trebui să retracteze declaraţiile de săptămâna trecută sau să demisioneze din funcţia care oricum nu îi aduce nici cinste şi nici onoare.

Pe lângă dispreţul pe care declaraţia lui Traian Băsescu îl arată, mă întreb retoric de ce oare vreun cetăţean ar avea nevoie de stat sau de guvern, daca "statul, guvernul nu sunt responsabile de fiecare cetăţean" al acestei ţări. De ce ar mai plăti taxe şi impozite, de ce ar mai respecta legile, dacă tocmai statul nu are datoria să garanteze drepturile, să apere integritatea sau libera dezvoltare a cetăţeanului? În faţa unei astfel de contradicţii, pe care doar un căpitan de navă o poate considera logică, nu am altă solicitare decât aceea a respectării articolelor din Constituţie.

Chiar dacă declaraţia lui Traian Băsescu nu se poate încadra ca o nerespectare a legii, şi nici nu am ajuns încă la momentul în care declaraţiile unui om sa se transforme în decrete şi legi, nu pot să nu mă gândesc la concepţia pe care o are Traian Băsescu asupra statului, care, după cum se vede, nu este cea descrisă de Constituţie. Oare cu ce am greşit să avem un conducător care nu acceptă, măcar la nivelul declaraţiilor publice, prevederile constituţionale, să avem un preşedinte care înţelege să îşi exercite funcţia conform propriilor opinii şi păreri şi nu în conformitate cu legea fundamentală, să fim în situaţia în care un om care toată viaţa lui a lucrat la stat şi de care statul a avut grijă şi a fost responsabil să vină şi să ne spună că nu toţi cetăţenii trebuie să beneficieze de responsabilitatea statului?

Dacă ar fi să analizăm măsurile pe care Traian Băsescu, secondat de Emil Boc şi PDL, le-a pus în practică în ultimii doi ani, putem observa că declaraţia preşedintelui de săptămâna trecută se înscrie în acelaşi registru: de doi ani de zile, statul este responsabil doar de bunăstarea camarilei de partid, de doi ani de zile îşi pierd locul de muncă cei ce nu sunt membri ai PDL şi tot de doi ani de zile, statul şi Guvernul sunt responsabili doar de acei cetăţeni care sunt măcar simpatizanţi portocalii.

Domnul Cristian Rizea:

Am sperat ca sfârşitul de an să fie unul mai liniştit, încărcat de emoţia sărbătorilor de iarnă. Guvernul Boc a decis altceva: disperare, nesiguranţă, viitor compromis pentru români. Noi măsuri de austeritate pentru cei neajutoraţi. Guvernul taie un an din concediul de creştere a copilului şi a stabilit plata CAS pentru pensiile mai mari de 740 lei.

Motivul pentru care se doreşte aplicarea acestor măsuri este de natură pur financiară. Se calculează de câţi bani este nevoie, se trage linie şi se decide cine va avea de suferit. De data aceasta a venit rândul mamelor. Această decizie cu un major impact social nu a fost luată nicidecum în urma unor analize amănunţite, pe baza unor calcule şi prognoze, ci doar s-a ţinut cont de lipsa banilor. Fondul social al acestei ţări este grav periclitat dacă această măsură va fi într-adevăr aplicată.

Nu se ţine cont nici de disperarea mamelor care au ieşit în stradă să protesteze, nici de semnalul de alarmă pe care îl trage Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice care avertizează asupra scăderii accelerate a natalităţii. De fapt, totul este abordat dintr-un unghi superficial, iresponsabil şi extrem de distructiv. Primii ani de viaţă sunt esenţiali pentru dezvoltarea copilului şi pentru acest lucru este nevoie de mamă. Natalitatea va scădea considerabil, fapt ce va afecta pe termen lung populaţia României, care va deveni peste câteva generaţii o populaţie îmbătrânită. Exact sectorul în care ar trebui să se investească pentru siguranţa viitorului este atacat.

Mă întreb ce să mai criticăm. Incompetenţa? Prostia? Înverşunarea pe care actualul Guvern o are pentru a crea o Românie fără viitor? Nu doresc să reiterez motivele pentru care această guvernare este distructivă, ci doar sper într-un final cât mai curând al acestui sistem antidemocratic şi antisocial.

Domnul Daniel Buda:

"Lipsa de respect a opoziţiei faţă de regulile democraţiei şi ale statului de drept"

Raporturile instituţionale şi realităţile curente ale unui stat democratic, cum este România, nu de puţine ori au generat interogări cu privire la legitimitatea structurilor statului, dar, în egală măsură, şi a oamenilor care, pe fondul unor reacţii radicale referitoare la buna funcţionare a unor mecanisme consacrate de Constituţia României şi legile în vigoare, desfiinţează prin limbajul abject principiile şi valorile democratice consolidate de-a lungul celor 20 de ani. Mă refer, aici, desigur, la recentele abordări inteligente ale liderului PSD care, prin atitudinea şi comportamentul lui, se situează într-o altă sferă a lumii, alta decât cea politică.

Atitudinea sfidătoare a unor reprezentanţi din partidele din actuala opoziţie, constând în refuzul vehement şi constant de a lua parte la dezbaterile şi consultările pe probleme de interes naţional, denotă, în primul rând, ignoranţă faţă de principiile democratice ale statului de drept, iar, în subsidiar, lipsă de respect faţă de cetăţenii care le-au acordat votul de încredere pentru a-i reprezenta în forul legislativ.

Conform prevederilor constituţionale, Preşedintele României exercită şi o funcţie de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. În acest sens, invitaţia preşedintelui României de a consulta toate forţele politice implicate în viaţa parlamentară reprezintă un demers important, însă, în stilul deja cunoscut, reprezentanţii PSD, prin vocea celebrului Victor Ponta, într-un limbaj nedemn de un preşedinte de partid, şi-au anunţat iniţial absenţa la aceste consultări având ca teme de discuţie perspectivele economice şi sociale pe următorii doi ani, aderarea la spaţiul Schengen şi priorităţile legislative ale sfârşitului acestui an.

Prin acest mod de a se comporta, reprezentanţii partidelor din opoziţie dau dovadă de o iresponsabilitate crasă faţă de problemele fundamentale ale României, principala lor preocupare fiind aceea de a-şi expune gândurile politice pe bloguri sau de a dezvolta aceste subiecte în faţa camerelor de luat vederi. Inclusiv parlamentarii opoziţiei sunt aleşi să răspundă unor provocări care rezultă din caracterul reprezentativ şi din legitimitatea puterii pe care o deţin, vremelnic, datorită votului popular. Iar, în acest sens, indiferent că vorbim despre consultări la Palatul Victoria, Palatul Cotroceni sau în sălile de şedinţă, consider că este o datorie cel puţin morală de a participa la astfel de dezbateri având ca teme problemele statului. Dar, din nefericire, Parlamentul a devenit o arenă de desfăşurare a principalelor forţe politice, teatrul unor pasiuni şi al unor interese conduse după principiul "ce mai bună politică este cea făcută la televizor" şi nu ca urmare a dezbaterilor şi consultărilor în vederea identificării celor mai bune soluţii.

Dincolo de aceste gesturi şi abordări total deviante, ceea ce reiese din comportamentul acestor aşa-numiţi lideri de partid este imaginea politicianului proiectată în mintea cetăţeanului de rând, imagine care, din păcate, nu este una excepţională şi onorantă.

Din dorinţa acerbă de a se agăţa de putere cu orice preţ, PSD refuză să înveţe deontologia opoziţiei şi, de fapt, refuză să exercite o opoziţie constructivă bazată pe onoare şi respect faţă de cetăţean. Dimpotrivă, PSD, ca principal partid de opoziţie, refuză asumarea unei opoziţii constructive în favoarea uneia distructive, de sabotare cu orice preţ şi prin orice mijloace a politicilor economice şi sociale propuse. Onoarea politică şi deontologia opoziţiei ar trebui să-i conducă la un gest pe cât de firesc, pe atât de apreciat, acela de a-şi îndeplini datoria faţă de cetăţeni, însă lectura îngustă a prevederilor constituţionale şi a legilor în vigoare îi face pe reprezentanţii opoziţiei să uite care este rolul lor, de fapt, în viaţa politică.

Cu tot regretul, trebuie să afirm că viaţa politică românească este lipsită de o conlucrare constructivă din partea celor aflaţi astăzi în opoziţie, astfel încât depăşirea crizei economice şi financiare să fie mai rapidă şi rodul efortului comun al actualei clase politice. Cu toate acestea, guvernarea asumată de PDL şi partenerii săi va continua să caute şi să aplice cele mai bune soluţii pentru redresarea economică a acestei ţări pentru că noi susţinem conceptul de responsabilitate în viaţa politică românească.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Despre cobaii umani"

În practica industrială a medicamentelor, testele pe subiecţi umani a devenit deja un lucru cât se poate de obişnuit. Mai nou, cetăţeanul vulnerabil financiar din Europa de Est a devenit cobaiul uman cel mai căutat pentru studii clinice realizate de marile companii producătoare de medicamente, pentru că în Occident oamenii sunt mai greu de convins, iar în ţările sărace sunt oameni dispuşi să se supună acestor teste pentru bani, zic ei, uşor de câştigat.

România are aceleaşi reglementări ca oricare stat membru al Uniunii Europene, dar ţinta producătorilor de medicamente rămâne totuşi statele sărace, iar din datele Agenţiei Naţionale a Medicamentului reiese că în ultimii doi ani în aproximativ 23 de cazuri au apărut reacţii grave în rândul celor care le-au testat.

Au fost cazuri în care unele medicamente au fost testate pe pacienţii unui spital de psihiatrie din ţara noastră, ceea ce este foarte grav, în majoritatea cazurilor cei care acceptă aceste teste nu sunt informaţi de pericolul la care sunt supuşi.

Este foarte adevărat că un medicament trebuie să fie testat pe un subiect uman, este o etapă obligatorie pentru aprobarea unui nou medicament, dar cei care acceptă ar trebui să fie bine informaţi, bine supravegheaţi şi să cunoască toate riscurile.

Profitând de sărăcia oamenilor şi de predispoziţia acestora de a recurge practic la orice pentru a-şi câştiga existenţa, companiile producătoare de medicamente recurg la orice fel de tertipuri pentru a-şi realiza obiectivele comerciale.

În faţa unei astfel de situaţii, autorităţile române trebuie să se mobilizeze şi să intervină ori de câte ori drepturile acestor oameni sunt încălcate sau sunt supuşi din neştiinţă unui viciu de consimţământ.

Domnul Mihai-Aurel Donţu: "Ce se va întâmpla cu România şi cu românii în 2011?"

După potopul de tăieri cu sânge rece, operat pe viu, fără anestezie, de către premierul Boc - la cererea expresă a chirurgului-şef, domnul Băsescu, supraveghetorul şi aprobatorul său permanent -, revărsat din belşug asupra românilor în tot anul 2010, fiecare român în parte se întreabă, pe bună dreptate, dacă în 2011 se mai poate întâmpla ceva bun în viaţa de zi cu zi sau dacă va avea din nou parte de astfel de decizii guvernamentale dureroase, care au doar nefastul rol de a-i pune viaţa la grea încercare.

Că vom avea o oarecare creştere economică sau nu, că leul va rămâne cât de cât stabil, iar exporturile vor creşte în continuare, acestea sunt prea puţine şi extrem de firave semne care ar putea să se reflecte în vreun fel şi pe masa românului - cea mai austeră din ultimii 20 de ani - acum, în prag de Sfinte Sărbători.

După ce nici măcar viitorul acestei ţări, adică bebeluşii, cei care s-au născut în ultimii doi ani sau cei care urmează să se nască de acum înainte în România, nu reprezintă vreo prioritate portocalie şi, mai ales, una băsesciană, cine ar mai putea crede în faptele bune promise din nou de la anul?

Cine ar mai putea spera în ţara asta că vreun ministru din acest guvern bocian, plin de tot felul de idei de coşmar pentru buzunarele şi siguranţa zilei de mâine a românilor, mai poate avea vreo intenţie bună pentru aceştia, începând din 2011, dacă în 2010, aceleaşi minţi luminate le-au luat cu japca tot ce se putea lua?

După ce sănătatea a fost trimisă cu tot avântul în colaps şi medicii alungaţi în masă peste graniţă, după ce educaţia nu mai are niciun viitor sau nici măcar vreun dram de prezent în această ţară, iar mamele, salariaţii şi pensionarii sunt condamnaţi pe viaţă, precum cei mai fioroşi criminali, mă întreb, domnilor guvernanţi şi domnule preşedinte Băsescu, cine vă mai crede că aţi făcut tot ce era mai bine pentru popor şi pentru economia ţării?

Aţi omorât, domnilor pdl-işti, orice speranţă de mai bine în viaţa românilor şi le-aţi justificat această crimă spunându-le că aţi făcut reformă reală. Da, e adevărat! Aţi reuşit să faceţi reformă în buzunarele şi pe pielea lor, după ce i-aţi umplut întâi de minciuni portocalii, umflate până la refuz. Şi când s-au spart toate, rând pe rând, tot românii au trebuit să plătească pentru paguba produsă. Cine ar mai putea avea vreun dram de optimism în ţara asta, cine ar mai putea crede că anul 2011 va însemna un an mai bun, după ce a trăit în 2010 guvernat de cel mai pustietor guvern de care a avut parte România în toată istoria ei?

Domnul Dumitru Chiriţă:

În decembrie 1989, am participat activ la Revoluţia română, fiind în stradă, în acele zile fierbinţi, la Comitetul Central, la Televiziune, Universitate, Piaţa Romană şi în alte locuri unde, ca şi mine, mulţi români s-au bătut pentru libertate şi democraţie, dar mai ales pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

În toată această perioadă am militat pentru ca aceste deziderate să se concretizeze în reglementări care să nu poată fi modificate şi care să garanteze existenţa drepturilor şi libertăţilor pentru o perioadă cât mai lungă de timp. De asemenea, am acţionat şi pentru consolidarea statului de drept şi a instituţiilor fundamentale - executiv, legislativ, puterea judecătorească.

Îmi amintesc, spre exemplu, de o întâlnire de la Guvernul României, când prim ministru era Radu Vasile, iar ministrul justiţiei Valeriu Stoica, unde susţineam cu tărie adoptarea Legii răspunderii ministeriale într-o formă care a mai funcţionat în România după 1879, unde se prevedea că orice membru al Guvernului, care ia decizii care încalcă legile şi drepturile fundamentale ale omului, este pasibil de închisoare şi de interzicerea drepturilor civile pe o perioadă determinată de timp.

În faţa susţinerii de atunci, Valeriu Stoica a avut o replică memorabilă: "Cine va mai accepta să fie membru al Guvernului dacă va exista un asemenea act normativ, pentru că un prim ministru sau un ministru ar putea lua decizii care să afecteze grav drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

Din păcate, actuala Lege a răspunderii ministeriale, cu modificările şi completările ulterioare, nu sancţionează abuzurile şi încălcările legilor, în schimb dublează imunitatea miniştrilor, în măsura în care aceştia sunt şi parlamentari, în practică ei neputând fi traşi la răspundere.

Perioada care a urmat a fost una destul de agitată şi a avut ca ţinte majore integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană. Sincer, atunci am crezut că mai putem suporta toate abuzurile autorităţilor, în speranţa că, după aderare, cele două cluburi vor fi diferite faţă de defunctele Pact de la Varşovia şi CAER şi vor impune respectarea instituţiilor statului de drept şi a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Din păcate, după aderarea la NATO şi UE, situaţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti s-a înrăutăţit în mod spectaculos, însăşi existenţa statului de drept fiind pusă la îndoială.

Dorinţa unora de a specula toleranţa poporului român şi nevoia acestuia de a avea un "tătuc" care să le rezolve pe toate, ne-a adus în situaţia în care puterea executivă, prin instituţiile sale fundamentale, să fie compromisă şi să nu mai ofere nicio speranţă pentru rezolvarea principalelor probleme ale românilor. Astfel, structurile de apărare, ordine publică şi siguranţă sunt batjocorite în permanenţă prin scăderile salariale, prin desfiinţarea drepturilor de pensie şi prin lipsa finanţărilor pentru desfăşurarea activităţilor în condiţii optime, ieşind la iveală în aceste zile existenţa unor legături ale unor persoane cu funcţii de conducere cu lumea interlopă, vorbindu-se chiar de asasinate la comandă.

De asemenea, constatăm că "tătucul" Traian Băsescu doreşte cu insistenţă dispariţia statului de drept, acţionând şi în zona educaţiei şi a sănătăţii, prin lipsa de finanţare care conduce la existenţa unui popor din ce în ce mai puţin educat, mai uşor de manipulat şi mai puţin numeros, ca urmare a situaţiei din sistemul de sănătate care nu poate asigura serviciile esenţiale populaţiei.

În acelaşi timp, există şi preocuparea de jefuire a banului public şi a sectorului economic de către grupuri de interese apropriate de "tătucul" Traian Băsescu, astfel încât opţiunea electoratului să fie determinată doar de banii primiţi în timpul campaniei electorale.

Cea de-a doua putere în stat, puterea legislativă, nu a scăpat nici ea de agresiunea "tătucului" Traian Băsescu, fiind atacată în mod sistematic pentru a fi decredibilizată şi eventual desfiinţată, pentru ca în România "El şi Ea" să ia locul Parlamentului, aducându-ne aminte de cupluri "renumite" care au condus România în perioade de tristă amintire.

Pentru că nu era suficient să desfiinţeze executivul şi legislativul, "tătucul" Traian Băsescu a acţionat şi pentru desfiinţarea puterii judecătoreşti, inclusiv a Curţii Constituţionale.

Aşa se explică agresiunile fără precedent faţă de Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, când acestea au decis soluţii care nu au fost pe placul "tătucului" Traian Băsescu şi au respectat drepturile fundamentale şi au sancţionat abuzurile Guvernului faţă de români.

În faţa acestei situaţii, când practic statul de drept nu mai există, nu poţi să nu te întrebi cum se face că UE şi NATO, respectiv membri importanţi ai acestora, nu iau atitudine şi nu aplică sancţiuni dure unei puteri "miliţieneşti" instalată în ţara noastră sub conducerea "tătucului" Traian Băsescu. Este evident, în opinia mea, că dacă nu se intervine de urgenţă din partea NATO şi a Uniunii Europene pentru normalizarea situaţiei în România, acestea îşi pierd menirea de a fi garant al respectării drepturilor fundamentale şi ale libertăţilor cetăţeneşti în ţările membre.

În ceea ce mă priveşte, voi acţiona în continuare pentru a combate abuzurile actualei puteri, şi sper că voi fi susţinut de cât mai mulţi cetăţeni în lupta pentru refacerea statului de drept şi a puterilor executive, legislative şi judecătoreşti, ca garant al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi a asigurării unui nivel de trai decent pentru români.

Domnul Dumitru Chiriţă:

«Filozofia lui Traian Băsescu - "După mine, potopul!"»

Regele Franţei, Ludovic al XV-lea, acuzat că prin politica lui fiscală şi prin cheltuielile extravagante ale Coroanei împinge statul francez în prăpastie, a răspuns "După mine, potopul!".

Nu am putut să nu mă gândesc la această replică celebră când privesc la modul în care Traian Băsescu şi Emil Boc "administrează" afacerile statului în România. Istoria ne-a oferit întotdeauna surse de inspiraţie, tocmai pentru a nu repeta greşelile trecutului.

Traian Băsescu, pentru că el este vioara întâi a PDL-ului, va duce România pe marginea prăpastiei prin politica sa antinaţională. Supărarea lui Băsescu pe ţară poate veni şi din faptul că nu poate deveni un preşedinte pe viaţă, cum poate şi-ar dori. Atunci, pentru a pedepsi poporul ingrat care nu ştie să "răsplătească" un geniu de talia sa, a decis să îi înlăture acestui popor orice posibilitate de a rămâne demn în faţa istoriei. Nu pot interpreta altfel deciziile din ultimul timp ale Coaliţiei decât prin aceasta dorinţă de pedepsire. Când pui în pericol viitorul unei naţiuni prin decizii asupra natalităţii, şi aşa catastrofală, prin mărirea vârstei de pensionare la 65 de ani, când speranţa de viaţă a bărbaţilor în România este de 68 de ani, prin reducerea numărului de spitale şi prin plata unor servicii de trei ori, cum e cazul sănătăţii, nu poţi interpreta aceste măsuri decât astfel.

Cabinetul Boc ne dă exemple luate din celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru a justifica politica sa criminală. Miniştrii guvernului Boc şi Traian Băsescu ştiu foarte bine că standardul de viata în România este la ani lumină distanţă faţă de exemplele luate de către dânşii.

În cazul reducerii concediului de maternitate, ni se aduce ca argument faptul că multe state din UE au durate mai mici ale concediului de maternitate. Dacă afirmaţia este adevărată, ea nu poate fi folosită ca argument din mai multe motive.

În primul rând, în acele state nu mor copiii în maternităţi pentru că nu sunt destule asistente, bolnavii nu vin cu medicamente de acasă, nu "cotizează" de trei ori la bugetul asigurărilor de sănătate.

Dacă mamele stau mai puţin acasă cu copiii lor, o fac pentru că există alternative la concediul de creştere a copilului. Guvernele respective nu au pus carul înaintea boilor, ca guvernul Boc, anunţând construirea de creşe după reducerea concediului maternal. În acele state există stimulente fiscale pentru angajarea de bone, statul suportă o parte din cheltuielile legate de creşele particulare, de exemplu, prin scutiri de impozite.

Pentru a uita repede aceste decizii criminale, ni se vinde cioara din par prin anunţuri făcute de către Traian Băsescu şi de către miniştrii săi, asigurându-ne că din 2011 totul va reintra în ordine, o să avem creştere economică, salariile vor creşte, o să avem mii de kilometri de autostradă, în spitalele româneşti nu se va mai muri cu zile, bolnavii nu vor mai cumpăra medicamentele din banii lor, etc, etc.

Parafrazându-l pe un alt mare personaj al Franţei, mareşalul Petain, aş spune "Traian Băsescu, ai memoria scurtă!". Ai uitat că de ani de zile promiţi românilor că vor "trăi bine", că nu vor mai tremura de frig în case, că nu vor mai da şpagă funcţionarilor, că vor circula pe autostrăzi şi nu pe drumuri construite de Ceauşescu. Românii, domnule preşedinte Traian Băsescu, s-au săturat de promisiuni. Au ajuns la capătul răbdării, nu vor ca în prag de sărbători să se hrănească cu promisiunea că la anul va fi mai bine. De peste 20 de ani auzim aceleaşi lucruri: "Trebuie să strângeţi cureaua, românii consumă mai mult decât produc" etc. etc. Nu vor să mai fie minţiţi, domnule preşedinte, nu vor să mai fie batjocoriţi în propria lor ţară de miniştri care, plătiţi din banii lor, să îi trateze cu dispreţ.

Românii vor autostrăzi, nu inaugurări de centuri de câţiva kilometri, imediat închise pentru reparaţii, românii vor spitale unde pot să îşi lase copiii fără grija că vor muri arşi, românii vor să fie respectaţi de către cei cărora le plătesc salariile.

Traian Băsescu face trecerea de la generaţia de sacrificiu din anii ‘90 la generaţiile de sacrificiu din anii care vin. Îndatorând România pe ani grei, pe sume imense, PDL-ul nu face altceva decât să subjuge un popor întreg organismelor financiare internaţionale. Bineînţeles că atunci când va veni nota de plată, puţini dintre PDL-işti vor mai fi prezenţi pentru a-şi asuma partea lor de vină.

Ar trebui ca măcar în al doisprezecelea ceas să realizaţi, domnule Băsescu, că românii nu pot fi minţiţi la infinit, nu confundaţi tradiţionala cumpătare românească cu ignoranţa sau, mai mult, cu o formă de aprobare tacită a politicii dumneavoastră.

Dacă Ludovic al XV-lea a rămas în memoria francezilor ca regele care aproape a sărăcit Franţa, Traian Băsescu şi PDL-ul vor rămâne sigur în memoria românilor ca preşedintele şi partidul care au sărăcit România.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Bugetul de stat - ilegal! Guvernul PDL nu respectă legea!"

Toată lumea ştie deja că Guvernul PDL a adoptat Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2011 şi l-a transmis Parlamentului spre dezbatere şi adoptare.

Toată lumea ştie, de asemenea, că legislaţia internă şi internaţională prevede că proiectul legii bugetului se construieşte pe legi care au fost publicate în Monitorul Oficial şi nu pe dorinţe, pe intenţii, pe posibile modificări ale legilor existente sau de adoptare a altora noi.

Toată lumea ştie că proiectul de buget pe anul 2011 a fost transmis Parlamentului, însă legi importante care afectează major bugetul nu sunt dezbătute, adoptate, promulgate şi publicate în Monitorul Oficial, adică ele nu există şi deci nu poate fi vorba de o formă definitivă a bugetului pe anul viitor. Mă refer la Legea salarizării unitare, la Legea educaţiei, legi cu impact major asupra vieţii oamenilor şi asupra finanţelor României, ca să nu mai vorbim de Legea pensiilor care nu a fost încă promulgată, ea fiind contestată la Curtea Constituţională.

Toată lumea ştie că acest guvern a făcut multe prostii, că a propus multe legi neconstituţionale, că nu a respectat nicio normă legală pe principiul că are majoritate şi poate face orice, călcând în picioare orice dacă aşa vor Băsescu, Boc, Udrea, PDL şi acoliţii lor.

Toată lumea ştie că anul viitor va fi mai rău decât anul acesta şi decât anul trecut. Cu toate acestea, ne promite că vom avea creştere economică, că ni se va îmbunătăţi nivelul de trai, deşi prognozele sunt pesimiste, sunt chiar mai rele.

Toată lumea ştie deja că acest guvern nu are capacitatea, expertiza, competenţa de a face ceea ce trebuie, de aceea fiind nevoie să se blocheze adoptarea unei asemenea aberaţii de buget nerealist, mincinos, de încurajare a corupţiei şi de distribuire a fondurilor către PDL.

Toată lumea trebuie să ştie că bugetul propus de guvern este ilegal şi că Guvernul PDL, Băsescu-Boc-Udrea nu respectă legea.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Pensionarii, din nou la mâna echipei de şoc Boc-Băsescu"

De parcă creşterile impresionante de preţuri la alimente, utilităţi şi medicamente nu puseseră oricum pe butuci veniturile pensionarilor în acest an - venituri care au fost grav afectate şi din cauza recalculării multora dintre pensiile aflate în plată -, domnii Boc şi Băsescu, transformaţi peste noapte din cei mai buni şi mai mari binefăcători ai românilor în zmeii-zmeilor, au decis împreună ca pensionarii care câştigă lunar peste 740 de lei şi revoluţionarii să achite contribuţiile pentru sănătate dacă mai vor să beneficieze de asistenţă medicală gratuită. Astfel, toţi vor lua de la 1 ianuarie 2011 bani mai puţini.

Aceste măsuri sunt justificate ca necesare pentru acoperirea găurilor de miliarde din fondul naţional de asigurări. Chiar şi aşa, problema rămâne nerezolvată deoarece nu toţi cei care vor beneficia mai departe de servicii medicale gratuite vor fi impozitaţi la fel ca pensionarii. Şi aceştia sunt în număr foarte mare. Vom avea în continuare aproape 9 milioane de persoane care nu plătesc niciun leu, deşi unii sunt în putere, numai buni de muncă.

Deci statul va lua din banii a 2,2 milioane de pensionari şi revoluţionari ca să dea la sănătate. Dintre aceştia, unii nu plăteau deloc aceasta contribuţie, iar ceilalţi, doar parţial.

Avem aproximativ un 1.200.000 de vârstnici care primesc lunar între 740 şi 1000 de lei. Ei vor achita pentru prima dată contribuţia de 5,5%. Astfel, la o pensie de 741 de lei un pensionar va pierde 1 leu, la una de 750 pierde 10, iar din 781 de lei, 41 de lei. Toţi cei care câştigă între 782 de lei şi 1000 de lei vor fi taxaţi cu 5,5%. Adică dintr-o pensie de 800 de lei dispar de anul viitor 44 de lei, iar dintr-una de 950 de lei, 52 de lei.

Astfel, domnul Boc a decis să compenseze neluatul de la unii, cu împovărarea altora. Nimeni alţii decât pensionarii care l-au supărat pe preşedinte pentru că au scăpat o dată, în luna iulie a.c., de neimpozitarea pensiilor, din cauza deciziei de neconstituţionalitate dată de Curtea Constituţională.

Probabil domnilor Boc şi Băsescu li se pare că România are prea mulţi pensionari. De ce ar mai beneficia aceştia şi de asistenţă medicală? Dacă şi-o permit, bine. Dacă nu, rămâne cine poate!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Consideraţii privind bugetul de stat pentru anul 2011"

2010 şi 2009 au fost ani de contracţie economică. România a fost mai puternic lovită de criza financiară decât ne-am fi aşteptat şi ne-am fi dorit. Aceşti ani dificili au scos în evidenţă toate carenţele economiei româneşti care, deşi a crescut 8 ani consecutiv, a făcut-o în urma unor bule speculative. Le place unora sau nu să accepte, dar economia României, la sfârşitul anului 2008, era aproape în totalitate condusă de bula speculativă imobiliară şi consumul rezultat din creditele acordate prea uşor de bănci.

2010 şi 2009 au reprezentat ani în care Guvernul a trebuit să ia multe măsuri de austeritate dure. Ca politician, niciodată nu ţi-e uşor să iei astfel de decizii, gândindu-te la efectele electorale pe care le-ar putea avea. Ca om de stat însă, realizezi că măsurile de austeritate au rolul de a repune economia românească pe traseul corect: creştere economică sustenabilă, bazată pe creşterea producţiei şi a productivităţii muncii prestate. Poate şi de aceea, într-o perioadă de tumult pentru mai multe ţări din Europa, România nu se numără printre statele care ar putea fi afectate de valul al doilea al crizei.

În acest context, bugetul de stat pentru anul 2011 este cel mai important moment pentru o decizie politică din acest an. Pentru că, de felul în care va fi construit bugetul, va depinde evoluţia economiei româneşti anul viitor. Avem absolută nevoie de o creştere economică, oricât de mică. Nu atât din perspectiva efectelor economico-socială, cât pentru a căpăta încredere. Asta este ceea ce ne lipseşte în acest moment: încrederea că ne aflăm pe drumul cel bun. Odată obţinut acest deziderat, sunt sigur că vor exista mulţi ani succesivi de creştere economică sustenabilă şi consistentă.

De aceea, bugetul pentru anul 2011 trebuie orientat către investiţii. Nu avem foarte mulţi bani la dispoziţie. Trebuie să reducem deficitul bugetar la 4,4% din PIB, condiţie impusă de FMI, dar şi pas important pentru ajungerea la un nivel de 3% în 2012, condiţie impusă de Comisia Europeană, pentru a nu se declanşa procedura de infringement. În aceste condiţii, cred că mărirea nivelului investiţiilor de 33,9 miliarde la 35,1 miliarde de lei este un element hotărâtor şi decisiv. Eventualitatea contractării unui nou împrumut de la FMI, de această dată pentru a cofinanţa proiectele europene, creează premisele unei relansări economice pentru anul viitor.

Scăderea deficitului bugetar la 4,4% din PIB este absolut necesară şi din perspectiva obiectivelor asumate de România: aderarea la Zona Euro în 2014 sau 2015. Pentru asta, trebuie să îndeplinim condiţia a cel puţin trei ani de deficit bugetar mai mic de 3%. Ceea ce, ca urmare a măsurilor de austeritate şi a efectelor bugetare pe termen lung, se poate face.

Acest buget, aşa sărac cum este el, în 2011 permite, totuşi, o creştere a salariilor bugetarilor cu 15%. Nu se recuperează tăierile salariale din vara lui 2010, dar cred că suntem pe un drum foarte bun. Noua lege a salarizării unitare va putea fi aplicată din 2012 în varianta adoptată de Parlament şi creşterile salariale din următorii ani vor fi sustenabile. În medie, până în 2014, salariul unui bugetar va creşte cu 43%. E o mărire salarială reală, care poate fi susţinută de economie.

Toată lumea vorbeşte despre constrângeri bugetare şi efecte sociale ale acestor măsuri de austeritate. Trebuie însă să subliniem că, în ciuda acestor măsuri, se păstrează unele dezechilibre majore. Printre acestea, deficite uriaşe la nivelul bugetului asigurărilor sociale. Practic, 13,9 miliarde de lei (aproape 3,3 miliarde de euro) vor trebui transferate pentru plata pensiilor şi a altor prestaţii sociale. Extrem de mult. Cu aceşti bani direcţionaţi către investiţii, statul român şi-ar putea asigura o creştere economică majoră pentru anul viitor. Şi la nivelul fondului de şomaj, trebuie să alocăm 3,3 miliarde de lei pentru a acoperi gaura creată de contribuţiile mici. Adică alte aproape 770 de milioane de euro care ar fi putut merge în investiţii.

Subliniez încă o dată cât de important este ca bugetul să fie adoptat repede şi în forma propusă de Guvern. Nu numai pentru că asta ar însemna un pas important către un exerciţiu bugetar mai eficient, ci şi pentru că el este bine construit şi adaptat parametrilor economiei reale a României. Nu ne mai putem permite ca în anii trecuţi să avem buget în ianuarie sau februarie. E important să avem bugetul anul acesta, iar 2011 trebuie să înceapă sub auspiciile cele mai bune. De felul în care se va desfăşura execuţia bugetară depinde evoluţia economiei noastre.

Fac, deci, apel la toţi factorii politici importanţi să lase la o parte retorica impusă de consilierii de imagine şi să se orienteze către interesele României. Nu poţi să te declari un politician responsabil dacă scopul tău este de a pune beţe în roate puterii. În acest caz eşti doar un sabotor, nicidecum o alternativă. Aşa că, domnilor din PSD şi PNL, haideţi să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a oferi României un buget coerent pentru anul viitor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Incapacitatea guvernării Băsescu - Boc de a face rost de bani la buget loveşte din nou"

Guvernul s-a grăbit să adopte la sfârşit de an ordonanţa prin care pensiile sub 1.000 de lei vor fi taxate pentru asigurările de sănătate. Conform ordonanţei, pensionarii cu venituri pornind de la 740 lei şi revoluţionarii, cu excepţia celor răniţi, trebuie să achite contribuţii sociale de sănătate, numărul contribuabililor incluşi astfel în baza de impozitare fiind de 2.067.764 de persoane.

Vor plăti contribuţie şi persoanele fără venit. În primul rând este vorba despre familiile în care munceşte o singură persoană, iar restul nu au niciun fel de venit, cum ar fi casnicele. Această categorie de persoane va plăti taxa, care va fi raportată la salariul minim pe economie. De exemplu, anul viitor, salariul minim a fost stabilit la 670 de lei, aşadar o casnică va plăti o contribuţie lunară de 37 de lei.

Sunt vizaţi de noua lege şi aproximativ 14.000 de revoluţionari care primesc de la stat în fiecare lună o indemnizaţie medie de 2.200 de lei. La o asemenea sumă, contribuţia lunară se ridică la 121 de lei. Cine nu contribuie şi nu este scutit de la plata CAS-ului va plăti de la anul orice vizită la doctor. De exemplu, pentru tratarea unui caz medical considerat "normal", cu internare, analize complete şi tratament, fără intervenţii chirurgicale, factura ar putea ajunge la 1.000 de lei.

Intenţia de impozitare a pensiilor demonstrează încă o dată incapacitatea guvernării Băsescu - Boc de a face rost de bani la buget, alegând metode precum cele de reducere a pensiilor sau salariilor, sau mărind taxele şi impozitele.

Pensia este un drept câştigat în urma anilor de muncă, nu un ajutor social. De asemenea, guvernarea Băsescu - Boc demonstrează din nou că îşi bate joc de români, fie ei salariaţi, pensionari, mame, întreprinzători.

Şi pentru cine nu a înţeles până acum, Băsescu, Boc şi toţi "spiriduşii" din Guvern ne dovedesc că nu au nici cea mai mică intenţie de a pune capăt războiului declanşat împotriva românilor.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Boc face economii în contul viitorului Guvern"

În ultimii doi ani de zile, folclorul românesc s-a îmbogăţit cu o nouă expresie: "salarii şi pensii nesimţite". O expresie a cărei paternitate îi aparţine actualului premier Emil Boc. Oala nesimţiţilor era plină, aici fiind băgaţi de-a valma dascăli, preoţi, medici, femei de serviciu, directori în ministere, întreaga suflare bugetară. Premierul nu a întrebat pe nimeni care este diferenţa între salariile funcţionarilor din aparatul central şi cele ale angajaţilor din administraţia publică locală. În schimb, a dat cu coasa, în mod unitar, şi a tăiat tuturor 25%, plus o serie de sporuri prevăzute în contractele colective de muncă, sporuri care se acordau conform Statutului funcţionarilor publici. Asta după ce, dintr-o tragere de condei, anulase creşterile salariale ale dascălilor prevăzute de Legea 221/2008, lege pe care jurase să o aplice.

Reacţia sindicatelor, dincolo de mitinguri şi greve, a fost promptă: bugetarii au dat statul în judecată, iar instanţele au început să dea câştig de cauză reclamanţilor. Primii care şi-au câştigat în instanţă drepturile salariale au fost dascălii. Nota de plată pentru "economiile" făcute de Emil Boc la salariile angajaţilor din educaţie se ridică la aproape 7 miliarde de lei. Pentru jumătate din sumă există sentinţe irevocabile. Al doilea val de procese intentate statului de către bugetari ameninţă să se transforme într-un taifun distrugător pentru buget. Instanţele de judecată au început să dea câştig de cauză funcţionarilor publici care au reclamat reducerea cu 25% a veniturilor stabilită prin Legea nr.118/2010. Chiar dacă, deocamdată, nu există o statistică foarte exactă, sindicatele susţin că pe rol sunt la această dată peste 200 de mii de procese. Succesul acestor cauze pare să fie sigur, precedentul fiind creat de Tribunalul Vâlcea, prima instanţă din ţară care a admis cererea funcţionarilor. Ba, mai mult, 14 magistraţi clujeni au dat statul în judecată, contestând reducerea salariilor cu 25%.

Nici deciziile de concediere a unor persoane (care nu au culoare portocalie!) cu funcţii de conducere în diferite instituţii publice luate de actuala putere politică nu au rămas fără efecte. Foştii directori s-au adresat tribunalelor şi au obţinut în instanţă repunerea pe posturi, dar şi achitarea drepturilor salariale pentru perioada în care au fost suspendaţi. Nota de plată pentru aceştia se ridică la alte 3,77 miliarde de lei, sume pentru care există sentinţe definitive.

Un calcul sumar indică faptul că "economia" realizată de Emil Boc se ridică, în acest moment, la circa 7 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro). Şi, repet, aceasta este doar suma pe care statul trebuie să o plătească ca urmare a deciziilor definitive şi irevocabile ale instanţelor. Este de aşteptat ca aceasta să crească în perioada următoare, mare parte din procese fiind încă pe rol.

Pus în faţa acestei situaţii, premierul Emil Boc a fost nevoit să găsească o soluţie. Cea mai "potrivită" a fost aceea de a arunca povara acestor plăţi pe umerii viitorului Guvern. Aşa că a decis ca toate drepturile câştigate până la finele lui 2009 să se plătească în trei tranşe. Prima dintre acestea, de 34%, ar fi trebuit plătită în 2010, a doua, de 33%, în 2011, şi 33%, în 2012. Un tratament similar era aplicabil şi drepturilor salariale ce ar fi fost obţinute prin decizii definitive şi irevocabile în 2010, respectiv plata unei prime tranşe de 34%, în 2011, şi câte 33%, în 2012 şi 2013. În luna mai a acestui an, Finanţele au elaborat un alt act normativ prin care amânau cu doi ani primele plăţi, deja eşalonate, care se ridicau la 2,16 miliarde de lei... Cu alte cuvinte, deciziile instanţelor se pot amâna, dacă aşa vor muşchii lui Boc.

Cine va plăti toate aceste datorii? Răspunsul este unul singur: cel care va trebui să plătească şi miile de km de drumuri şi autostrăzile promise de miniştri PDL, disperaţi de perspectiva pierderii puterii, va fi viitorul Guvern. Pentru că nu ne imaginăm că domnul Boc şi acoliţii săi vor fi în stare să propună şi să implementeze măcar o măsură de sprijinire a economiei şi stimulare a investiţiilor. Domnul prim-ministru a îndatorat ţara şi lasă pe umerii viitorului executiv plata drepturilor salariale ale bugetarilor. "Economiile bugetare" ale guvernului PDL înseamnă, în fapt, amanetarea bugetului de stat pe o perioadă îndelungată. Pentru acea perioadă, când domnia sa va număra pe degete oamenii pe care-i mai are aproape.

Domnul Ion Dumitru:

"Lemn, lemn şi iar lemn"

Acum 2000 de ani, România era o ţară de păduri, în Evul Mediu, numai 40% din suprafaţă rămăsese împădurită şi astăzi s-a ajuns la circa 27%. Mă întreb: Când se va opri distrugerea peisajului forestier românesc?

România deţine astăzi un fond forestier de circa 6,4 milioane de hectare, reprezentând 27% din suprafaţa ţării. Faţă de media europeană de 32%, procentul de împădurire din România nu este grozav.

Comparativ cu ţările europene care au condiţii geografice similare, situaţia este departe de a fi roz. Cehia are 33%, Slovacia şi Croaţia peste 40%, Slovenia 54% şi Austria 46%. Vecina noastră de la sud, Bulgaria, are şi ea 34% din teritoriu acoperit cu păduri.

Într-o Românie aflată încă într-un capitalism sălbatic, viitorul pădurilor este încă nesigur. Lemnul în România se găseşte peste tot: lemn de foc, lemn pentru construcţii, lemn pentru celuloză, brazi pentru crăciun. De asemenea, se găseşte sub formă de cherestea încărcat în camioane, în trenuri, în vapoare.

Depozitele sunt doldora de lemn, gaterele funcţionează la foc continuu, producând grămezi uriaşe de rumeguş. Nu este de mirare că în multe zone de deal şi de munte pădurile se topesc.

Preţul scăzut al lemnului în România stimulează exportul şi încurajează exploatările iraţionale. Acesta este unul din factorii care periclitează viitorul pădurilor din România.

Conform informaţiilor primite de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, exportul anual de cherestea al ţării a crescut de la circa 840.000 mc în 1996, la 3 milioane mc în prezent.

Aceasta este imaginea pe care actualii guvernanţi, prin acţiuni nechibzuite, subordonate profitului imediat, o dau pădurii româneşti.

Domnul Florin Iordache:

"România - nevoia unui guvern responsabil"

În contextul crizei actuale economice, dar mai ales politice, este nevoie de un guvern responsabil pentru toţi cetăţenii săi, nu numai pentru clienţii politici ai actualei puteri, în care fiecare cetăţean să fie protejat şi sprijinit, în spiritul egalităţii de şanse şi al solidarităţii sociale.

Din păcate, decalajul între cei foarte bogaţi şi care conduc România şi restul cetăţenilor s-a mărit, există din ce în ce mai mulţi oameni izolaţi, fără şanse, fără perspective pentru ziua de mâine.

Cei puternici sunt protejaţi şi stimulaţi, cei mulţi şi neajutoraţi sunt lăsaţi în voia sorţii.

În 2010, veniturile românilor au scăzut dramatic, punctul de pensie de 45% din salariu a fost eliminat, nivelul pensiei minime garantate a fost îngheţat la 350 lei, s-au desfiinţat 1000 de unităţi de învăţământ, costurile medicamentelor au crescut cu 10%.

Avem nevoie de un guvern responsabil şi nu de unul clientelar şi corupt, un guvern care să asigure bunăstarea şi traiul decent pentru fiecare cetăţean, de un guvern al României pentru toţi românii.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Săptămâna trecută, Grupul parlamentar al PNL a organizat o dezbatere publică cu tema Cardul Naţional de Asigurat - costuri vs. eficienţă, la care au participat reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi, ai medicilor de familie, ai instituţiilor sanitare şi ai unor firme IT, furnizori de soluţii tehnice pentru acest tip de card.

Subiectul, extrem de important şi... fierbinte, în contextul în care Ministerul Sănătăţii a anunţat un proiect de ordonanţă prin care deţinerea unui astfel de card ar deveni obligatorie pentru toţi cetăţenii, începând chiar cu 1 ianuarie 2011, a suscitat numeroase comentarii şi critici, în special cu privire la lipsa unei infrastructuri adecvate.

Graba suspectă cu care Guvernul doreşte să impună această nouă obligaţie, precum şi faptul că, în pofida bugetului derizoriu alocat sănătăţii, Executivul a găsit bani pentru acest proiect costisitor şi ineficient, nu fac decât să ridice mari semne de întrebare asupra onestităţii acestui demers guvernamental sau, în cel mai fericit caz - asupra profesionalismului iniţiatorilor. Dar, probabil, despre concluziile dezbaterilor aţi aflat deja, aşa că nu o să insist.

Vă mai anunţ doar că noi, liberalii care facem parte din Comisia de sănătate, vom vota împotriva acestui nou proiect aberant şi abuziv al Guvernului Boc şi vă chem pe toţi aceia dintre dumneavoastră cărora vă pasă de ceea ce li se întâmplă celor care v-au trimis, aici, în Parlament, să ne urmaţi exemplul şi să daţi un semnal că aşa nu se mai poate.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Scrisoare deschisă adresată membrilor PSD Prahova"

Am meditat îndelung înainte de a încredinţa spaţiului public aceste gânduri, nu am făcut-o la cald, ci după o matură chibzuinţă. Am considerat că există în viaţa oricărui om capitole care se închid, care se uită, care se arhivează undeva în cotloanele minţii noastre şi peste care, încet, încet se aşterne uitarea.

De data aceasta simt că nu e posibil să mai tac, să mai ascund ceea ce gândesc cu adevărat. Decizia de vineri, 10 decembrie 2010, a Comitetului Executiv Judeţean, de ridicare a sprijinului politic unui consilier judeţean, Adrian Moroianu, şi recomandarea de excludere a acestuia din PSD nu poate trece necomentată. Nu vreau să fiu avocatul lui Adrian Moroianu, dar vreau să apăr un principiu.

Din ceea ce am aflat până astăzi, i se reproşează un adevărat "delict de opinie", o "crimă de gândire" cu alte cuvinte, pentru că şi-a permis să aibă şi alte păreri decât cele ce se acceptă de nomenclatura organizaţiei.

A devenit Adrian Moroianu un dizident politic şi nu ştiu eu? Cred că nu. De altfel, lipsesc probele care să incrimineze "abominabila" faptă de a gândi şi de a se exprima liber.

Esenţa societăţii democratice din care fac parte şi partidele politice este discutarea liberă, neinhibată, în spaţiul public a oricărei chestiuni de interes public. A semnala ca şi consilier judeţean o serie întreagă de aspecte într-o nevinovată emisiune TV a devenit un act de delicvenţă dacă acuzaţia implicită este un "delict de opinie"? Este dreptul fundamental al oricărui om de a-şi exprima liber opiniile. De ce nu a fost felicitat Adrian Moroianu când a spus ce ne place să auzim? De altfel, există o contradicţie majoră între verbul "a impune" şi substantivul "democraţie".

Sigur că disciplina de partid are importanţa şi conotaţia sa, dar, stimaţi colegi de partid, disciplina de partid şi libertatea de opinie se excludeau doar în comunism. Şi unii dintre dumneavoastră ştiţi foarte bine acest lucru. Ce şi cât de păguboasă a fost comanda unică.

În altă ordine de idei, nu ştiu să existe vreo hotărâre a vreunui for decizional din PSD care să interzică participarea la emisiuni TV a membrilor de partid sau care să impună ce să se spună la aceste emisiuni. Pentru că, dacă ar fi aşa, atunci înseamnă că cei care merg la emisiuni fără a fi sancţionaţi spun ce nu gândesc ei.

Dar pare din ce în ce mai sigur că dacă în această perioadă pe care o trăim nu te conformezi, nu te supui până la ascultarea oarbă, nu intri în viitura nămoloasă a timpului, eşti supus unei sfinte condamnări după o acuzare plină de indignare. Cu alte cuvinte... "ciocu’ mic"!

Această "lapidare politică" a lui Adrian Moroianu în lipsă îmi stârneşte pofta de a întreba "cine sunt cei care au ridicat piatra"? Cei care au lucrat cu el? Cei care se lăfăiau pe afişele electorale peste tot în judeţ pe chioşcurile firmei sale? Cei care atunci când Adrian Moroianu făcea campanie pentru PSD erau în alte partide şi acuzau pesediştii de corupţie şi legături cu fosta Securitate? Sau cei care, atunci când Adrian Moroianu alerga în campaniile electorale ale PSD, ne transmiteau gândurile lor bune din străinătate? Sau de pe la câte o terasă, spunând că sunt "pe teren" în ziua votului?

De ce oare nimeni nu vrea să vadă ce se întâmplă cu adevărat? Că au plecat consilieri judeţeni doar pentru a veni "ai noştri", că au plecat parlamentari ca niciodată, şi nu din cauza "stilului meu milităros", că nu mai sunt organizaţii de partid funcţionale în multe localităţi, că ne place să poleim totul doar, doar nu s-or vedea lacunele.

Că rezultatele din toamna lui 2009 sunt sub media naţională dacă luăm în calcul masa de alegători venită la vot în plus faţă de alegerile parlamentare din 2008?

Şi că aceşti oameni, odată ieşiţi la vot, nu au preferat candidatul PSD!

Că au reapărut multe din "temele" perioadei 2000-2004?

Şi că în această perioadă de opoziţie prelungită continuăm să pierdem pe multe fronturi. De aceea nu cred că este cazul să ne dăm noi oamenii afară.

Capitalul uman este mai important decât capitalul financiar în toate partidele de stânga. Iar dacă Adrian Moroianu a greşit, trebuia aplicat principiul gradualităţii sancţiunii. In niciun caz excluderea! Pentru că altfel principiul comunist "cine nu-i cu noi e împotriva noastră" devine tehnică de conducere. Şi atunci înseamnă că a spune adevărul în calitate de membru PSD este un act de dizidenţă.

Eu nu-mi doresc aceste lucruri, aşa cum nu-mi doresc să asist în continuare la "privatizarea deciziei politice", la întoarcerea în trecut şi la încă un mandat în opoziţie. Dar, o spun cu toată seriozitatea, nu-mi doresc să mai recitesc balada Mioriţa în oricare din variantele sale pesedisto-prahovene pentru că libertatea, stimaţi colegi, a fost bunul cel mai de preţ adus nouă de Revoluţia Română.

Domnul Marian Ghiveciu:

«"Democraţia" actualei puteri»

În ultimii doi ani, în România, din motive extrem de numeroase, nu s-a reuşit să se creeze democraţie şi nici măcar să se importe. În această perioadă s-a creat "haos generalizat" care, pe fondul unei permanente recesiuni, al scăderii economice, al economiei subterane u subminat eforturile democratice.

Guvernanţii au făcut totul pentru a fi pe placul instituţiilor internaţionale, în afară de performanţa economică şi implicit politică. Căci dacă pentru americani şi vest-europeni, munca, competiţia, iniţiativele şi efectele pozitive reprezintă criteriile de performanţă, dacă economia se bazează pe costuri mici, productivitate mare şi plusvaloare sigură, în România guvernanţilor ultimilor doi ani este promovată nonvaloarea, corupţia, birocraţia, furtul, lipsa de performanţă şi, mai ales, este distrus cultul pentru muncă, pentru iniţiativă şi management performant, prin disponibilizările aberante şi fiscalitate criminală.

Deşi Constituţia României prevede că "Legea este egală pentru toţi", ea este aplicabilă numai cetăţeanului, nu şi actualei puteri. Sensul lucrurilor sunt inversate pentru actuala putere.

În loc ca oamenii de afaceri să conducă economia şi să influenţeze pozitiv politicul în luarea deciziilor dezvoltării, conducerea economiei se face prin interpunerea politicului care obstrucţionează iniţiativa şi managementul privat, susţinând clientela politică.

Actuala putere a mers până acolo încât a emis legi specifice unor clienţi politici. S-a instaurat un algoritm politic funcţionăresc care a împărţit ţara artificial în privilegiaţi ai puterii şi restul populaţiei neinteresantă pentru putere. În absenţa unui minim de decenţă politică şi economică din partea actualei puteri, democraţia este o vorbă goală. De fapt, este un fenomen tipic numai actualei puteri.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Criza economică şi gestiunea resurselor umane"

Dacă la capriciile crizei economico-financiare am găsit în cea mai mare parte răspunsurile adecvate, mult mai gravă decât aceasta mi se pare criza resurselor umane sau, altfel spus, efectele pe care le-a avut criza economică asupra resurselor umane din România.

Când vorbesc despre criza resurselor umane mă refer la pierderile masive de oameni de valoare, care ies anual din sistem şi aleg fie alte ocupaţii, fie alte state din Europa pe considerentul remuneraţiilor mai consistente şi a unei vieţi mai decente şi un respect mai mare pentru meseriile lor.

Sunt afectate în primul rând sistemul de educaţie preuniversitar şi universitar, precum şi cel de sănătate. Anual, sute de profesori cu zeci de ani de experienţă părăsesc catedra şcolii româneşti în favoarea şcolilor sau centrelor de cercetare din străinătate.

Pregătiţi profesional excepţional, medicii români sunt curtaţi direct la ei acasă prin târguri de locuri de muncă şi salarii anuale uluitoare, pe care acasă la ei nu ar putea să le obţină nici într-o carieră întreagă. Grav este că aceste generaţii de profesionişti nu sunt substituite în aceeaşi măsură de către tineri absolvenţi, tocmai din pricina neatractivităţii condiţiilor de muncă şi a nivelului salariilor.

Legea salarizării unitare în sistemul public va atenua în mare măsură aceste probleme, însă nu va rezolva în integralitate problemele. E nevoie de continuarea reformei atât în domeniul sănătăţii, cât şi de restructurare a reţelei naţionale şcolare şi universitare.

Ceea ce nu au înţeles unii oameni politici este că şcoala românească aşteaptă de mulţi ani o lege modernă a educaţiei şi de tot atâta timp o reală reformă în domeniul sanitar. Ele nu mai pot fi blocate de capriciile nu ştiu cui om politic care doreşte să capteze demagogic atenţia românilor.

Medicul şi dascălul român trebuie de urgenţă să fie puşi pe locul pe care au stat în toată istoria românilor şi să se recâştige respectul cuvenit pentru aceste profesii.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"17 Decembrie, zi de doliu naţional. In memoriam eroii Revoluţiei Române"

Fără preţ nimic nu valorează. Libertatea a fost plătită în decembrie 1989 cu preţul sângelui eroilor Revoluţiei Române, a luptătorilor inocenţi, dar puternici pentru dreptate, libertate şi adevăr istoric. Istoria este glasul mormintelor. Sângele martirilor de la Timişoara şi din alte oraşe ale României, ne obligă a onora memoria, curajul şi demnitatea acelor români care au crezut în mod autentic în libertate, democraţie şi în existenţa lui Dumnezeu ca suveran al istoriei trecute, prezente şi viitoare.

Dacă întunecatul secret al comunismului a fost de fapt disimularea realităţii supralicitată de seducţia morbidă a răului totalitar, memoria vie a eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989 are menirea direct asumată de a păstra nealterată conştiinţa poporului român, în perioada de tranziţie infinită în care îşi caută reperele libertăţii câştigate. Istoria ne obligă să nu uităm ceea ce ne-a fost dat să trăim, prin condamnarea ideii că salvarea memoriei este o metaforă a cărţilor de istorie. Nu vom putea dobândi un ethos al libertăţii dacă nu vom preţui legătura dintre supravieţuire şi memoria vie.

Ziua de 17 decembrie, zi de doliu naţional, este pecetluită în istoria României cu sângele martirilor care strigă încă după o normalitate a democraţiei, o asumare directă a libertăţii concrete până în cele mai neînsemnate detalii ale vieţii civice, după anularea fantasmelor, fantasmagoriilor şi fantomelor regimului totalitar, după reconstrucţia plenară a statului de drept. Cele peste 5000 de victime ale Revoluţiei Române, ne obligă la aflarea adevărului istoric, la identificarea vinovaţilor şi, astfel, să găsim o dată pentru totdeauna calea spre reconciliere. Adevăr şi reconciliere trebuie să reprezinte cei doi piloni fundamentali ai justiţiei morale care onorează memoria miilor de martiri ai Revoluţiei Române. După mai bine de 20 de ani, România continuă să se adâncească cutremurător în coşmarul postcomunist, uitând de valori care trebuie neapărat transpuse în virtuţi concrete, legitime şi pertinente.

Ziua de 17 decembrie este zi de doliu şi pentru democraţia românească, pentru că în logica inexplicabilă a României postcomuniste, după cunoscutele controverse, amânări, negări şi tergiversări nejustificate, Legea lustraţiei a fost declarată neconstituţională, la 7 iunie 2010, de către Curtea Constituţională a României. Dar lupta trebuie să continue... cu un sentiment al datoriei faţă de cei morţi, cei vii şi cei încă nenăscuţi! Cadrul legislativ trebuie de urgenţă reconfigurat în sensul consacrării Cartei Revoluţiei Anticomuniste din decembrie 1989.

Refuzul indiferenţei faţă de istoria noastră recentă reprezintă o datorie de onoare faţă de martirii Revoluţiei Române, faţă de familiile lor, faţă de idealurile şi visurile lor înroşite de sângele care a curs pentru libertate.

Aceste zile de comemorare a Revoluţiei Române din 1989, nu sunt parte a unui program eminamente cultural, ci reprezintă literalmente fibra morală a poporului român, confruntarea cu memoria vie a demnităţii fiinţei umane în faţa răului totalitar.

Ca deputat al oraşului martir Timişoara, transmit în mod public sincere condoleanţe familiilor care au pierdut persoane apropiate în vâltoarea Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi sunt pe deplin încredinţat că preţul nespus de mare plătit pentru redescoperirea libertăţii va fi compensat cu destăinuirea adevărului care eliberează.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Politici de incluziune socială şi de eficientizare a cheltuielilor publice în timpul crizei economice"

Perioada de recesiune economică prin care trece România de astăzi, accentuează necesitatea formulării unor politici sectoriale active menite să prevină, să controleze, să reducă şi să combată sărăcia, şomajul, marginalizarea şi excluziunea socială, delicvenţa şi alte manifestări ale fenomenelor infracţionale. Strategiile de dezvoltare comunitară prin programe şi proiecte de incluziune socială, trebuie să constituie subiecte prioritare de dezbatere pentru decidenţii politici, pentru reprezentanţii comunităţii, pentru organizaţiile nonguvernamentale, în baza parteneriatului public-privat.

Astfel, măsurile de austeritate impuse de actuala guvernare, pentru eficientizarea şi reducerea cheltuielilor publice, se înscriu în linia legitimă a viziunii de stabilitate macroeconomică, pentru că au avut ca efect echilibrarea bugetului public cu 2,66% din PIB, în anul 2009, cu 7,15% în anul 2010 şi cu 7,85% în anul 2011. În absenţa acestor măsuri de reconfigurare bugetară, deficitul bugetar ar fi depăşit pragul de 10% în 2009, peste 14% în 2009 şi peste 11% în 2011.

Principiul securităţii sociale, principiul nediscriminării în raporturile de muncă, echilibrarea modificărilor impuse Codului Muncii, prin protecţia drepturilor angajatului, pe de o parte, şi prin susţinerea şi stimularea potenţialului investiţional al angajatorului, pe de altă parte, implementarea directă a programelor de asistenţă socială reprezintă piloni fundamentali pentru conturarea politicilor de incluziune socială şi de eficientizare şi reducere a cheltuielilor publice.

Realităţile economiei româneşti în plină recesiune economică demonstrează efectul măsurilor de austeritate, din perspectiva echilibrului macroeconomic. Astfel, şomajul a scăzut în mod constant începând cu luna aprilie 2010, dar în luna noiembrie s-a plasat, pentru prima dată în acest an, sub 7% (6,95%, echivalentul a 633.500 şomeri). Se cuvine a fi subliniat faptul că, în primele 10 luni ale anului 2010, producţia industrială a cunoscut o creştere de 4,8%, faţă de perioada corespunzătoare din anul 2009, iar comenzile din industrie au crescut cu 24,6% în acelaşi interval de timp. Aceste evoluţii sunt susţinute şi de o creştere considerabilă a productivităţii muncii în acest sector (18,7% în primele 9 luni 2010 faţă de primele 9 luni din 2009). Stabilitatea macroeconomică a fost susţinută şi de exporturi care, în primele 10 luni ale anului 2010 au înregistrat un avans de 26,7% faţă de primele 10 luni ale anului 2009, concomitent cu o apreciere determinantă a monedei naţionale faţă de euro (6,8% în primele 11 luni ale anului 2010 comparativ cu primele 11 luni ale anului 2009).

De asemenea, efectele reformei sectorului public s-au materializat în reducerea cu aproximativ 3 procente a consumului colectiv de la nivelul administraţiei publice, în primele trei trimestre ale anului curent, faţă de primele trei trimestre din 2009.

Toate aceste date statistice au menirea, dincolo de răceala şi rigiditatea transcrierii lor, de a sublinia importanţa implementării politicilor de incluziune socială şi de reducere, prin eficientizare a cheltuielilor publice, în sprijinul cetăţenilor români.

Într-un astfel de context al recesiunii economice actuale, se impune crearea unui cadru normativ adecvat dinamicii şi necesităţii de echilibru macroeconomic, astfel încât principiul securităţii sociale să fie operant şi uşor de cuantificat în rezultate concrete în evoluţia sistemului economic românesc.

Domnul Marius Rogin:

"Va avea sau nu Uniunea Europeană un buget pentru anul ce vine?"

O creştere de şase procente a resurselor comunitare, dar, mai ales, un cuvânt de spus în elaborarea bugetului pentru anii 2014-2020 - acestea au fost cele două condiţii pe care parlamentarii europeni le avansaseră Consiliului European, în noiembrie, stârnind furia unora dintre capitale. Principalii contributori la bugetul comunitar, în frunte cu Marea Britanie, au invocat măsurile naţionale de austeritate ca argument împotriva pretenţiilor cantitative emise de legislativ, europarlamentarii acceptând, în final, ca anul 2011 să aducă doar un plus de 2,91% sumei de care va dispune Uniunea Europeană. În schimb, deputaţii au insistat asupra prevederilor incluse în Tratatul de la Lisabona, cerându-şi dreptul de a controla şi influenţa deciziile referitoare la resursele multianuale ale Uniunii. Tot Marea Britanie a fost vioara întâi a protestelor, în acest punct, susţinută fiind de Suedia şi Olanda.

În penultima săptămână de activitate din acest an, însă, negociatorii guvernelor şi cei ai Parlamentului s-au întâlnit în mai multe rânduri şi o vor mai face şi zilele acestea, încât plenul legislativului să poată vota bugetul pentru anul viitor pe 15 decembrie, cu doar o zi înaintea Consiliului European de la Bruxelles. În absenţa unui consens, cheltuielile din 2011 se vor efectua în baza bugetului pe anul 2010, totalul urmând a fi egal împărţit la 12 luni. Aceasta poate însemna blocarea unor programe, între care noul serviciu diplomatic, sau subfinanţarea unor domenii cum ar fi dezvoltarea regională sau agricultura.

Declaraţia fostului comisar european pentru politică regională, Danuta Hübner, care deţine, în prezent, şefia comisiei de resort din Parlamentul European, este, însă, optimistă: "Cât timp mai e şi o singură şansă de a avea o înţelegere şi, implicit, un buget normal, trebuie să o exploatăm. Altfel va fi foarte dificil de lucrat politici de dezvoltare. Am încredere în înţelepciunea şi responsabilitatea instituţiilor europene. Nimeni nu trebuie să sufere, aşa că e nevoie de un compromis al politicienilor pentru a avea un buget bun pentru 2011 şi unul decent pentru perioada de după 2013, pentru viitoarea perspectivă financiară. Doar astfel va exista un suport financiar decent din partea bugetului pentru fondurile de coeziune, pentru strategia baltică sau cea a Dunării".

Frank Engel, membru al grupului popularilor din Parlamentul European, avertizează, însă, că, "unele state europene au impresia că sunt mari, la nivel internaţional. Or, la nivel internaţional nu mai există state europene mari. Germania este la fel de mare ca Vietnamul, iar în 15 ani Vietnamul va fi de două ori mai mare decât Germania şi de două ori mai puternic economic. Europa are nevoie de o distribuire clară a competenţelor între statele naţionale şi instituţiile comunitare, mai clară decât ce prevede Tratatul de la Lisabona. Există domenii în care Europei trebuie să i se acorde întâietatea. Sunt domenii în care niciunul dintre statele membre nu va mai putea face faţă pe cont propriu. Pur şi simplu nu mai putem susţine într-una că tot ce fac statele naţionale este bine, tot ce face Europa este rău"

Cel mai probabil se va ajunge în acel punct în care parlamentarii vor vota bugetul sub promisiunea consultării la elaborarea bugetului multianual, pentru intervalul 2014-2020. Capitalele rămân, însă, ferme pe poziţie; aleşii europeni nu vor avea putere decizională în procesul de eşantionare a fondurilor.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Strategie pentru zonele miniere!"

De mai bine de două decenii, problema rentabilităţii exploatărilor miniere de cărbune a reprezentat o miză mult prea mică sau o miză ignorată de guvernele care s-au succedat la conducerea României. Din nefericire, însă, această lipsă de reacţie a autorităţilor nu a făcut decât să se repercuteze asupra managementului neperformant şi acumulării din ce în ce mai mari de arierate pe această zonă, printr-un şomaj mare imposibil de resorbit sau printr-o stare generală a sănătăţii populaţiei foarte precară.

Rapoartele succesive ale Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, au atras constant atenţia asupra lipsei de reformă structurală a ramurilor industriale din România, plasate în topul energointensivităţii din Europa şi chiar din lume. În faţa unei astfel de situaţii, România va trebui să reacţioneze prompt şi ferm pentru a investi masiv în reconfigurarea structurilor energetice naţionale.

Nefericirea face ca această lipsă de viziune, perpetuată ani de-a rândul, să se răsfrângă tocmai asupra celor care lucrează în domeniul mineritului din România. Minerii sunt oameni pentru care nu s-au gândit sau găsit politici alternative, nici de ocupare, nici de formare profesională continuă şi nici de reintegrare socio-profesională.

În perspectiva anului 2020, România trebuie să găsească strategii sustenabile de restructurare energetică a exploatărilor miniere, de consolidare a politicilor de integrare pe piaţa muncii a celor care trăiesc şi muncesc în prezent în aceste zone.

Stimulentele pentru investiţii străine sau autohtone în zonele miniere,trebuie negociate cu Uniunea Europeană, în scopul realizării reale a coeziunii economice şi sociale. Altor state li s-a permis această practică, iar România nu ar trebuie să ezite să o folosească.

Locuri de muncă, servicii de educaţie, sănătate şi protecţie socială trebuie concepute de urgenţă şi pentru aceste categorii socio-profesionale care produc pentru România cea mai importantă resursă energetică.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Crima portocalie împotriva clienţilor de bănci"

Ce aduce Moşul portocaliu pentru 8 milioane de români care au credite la bănci? Neaplicarea OUG nr.50/2010 la creditele în derulare, încă un "cadou" de la stimabilul Băsescu şi o lovitură sub centură pentru cei care mai sperau într-o lege menită să restabilească ordinea în raportul consumator-bancă.

Guvernul acestei ţări lucrează din nou împotriva românilor, invocând un acord cu FMI şi o condiţie ca această ordonanţă să nu se mai aplice la stocul de credite.

O astfel de Lege ar fi neconsituţională, întrucât ordonanţa s-a aplicat deja şi stocului de credite, prin urmare un nou act normativ care să abroge acest lucru ar fi retroactivă, ceea ce în România nu se poate. De asemenea, odată cu adoptarea ei s-a abrogat toată legislaţia veche, aşa că românii sunt practic cu pieptul gol în faţa băncilor, sunt total descoperiţi şi fără ajutor.

Până când să mai lăsăm acest Guvern prost, iresponsabil şi haotic să-şi asume lucruri sau să decidă pentru ceva ce nu a fost mandatat?

PDL a transformat radical Ordonanţa nr.50/2010 care, dintr-un ajutor dat clienţilor, riscă să devină un coşmar pentru aceştia. Actul normativ ar putea să nu se aplice creditelor în derulare, comisioanele ascunse în aceste condiţii se menţin, rambursarea anticipată va fi taxată, iar dobânzile fixe se transformă în variabile.

Ordonanţa nr.50/2010 trebuia să scadă dobânzile şi să elimine comisioanele "nesimţite" ale băncilor. Forma iniţială a actului normativ respecta prevederile Uniunii Europene, în acest sens, însă lobby-ul extrem de puternic al băncilor, cu sprijinul BNR şi al lui Mugur Isărescu, a făcut ca OUG nr.50/2010 să suporte transformări radicale. Băncile, Ministerul Finanţelor şi Banca Centrală susţin ca prevederile ordonanţei să nu se aplice la creditele în derulare, adică efectele ei să fie aproape nule, deoarece creditarea populaţiei este aproape inexistentă în momentul de faţă. Doar statul face împrumuturi masive, fie pentru a-şi achita rate la credite mai vechi, fie pentru a finanţa deficitele.

Pentru a avea argumente, se invocă presiunea FMI care ar fi condiţionat adoptarea OUG nr.50/2010 în această formă, fără să fie afectate creditele în derulare, pentru a acorda următoarea tranşă. De asemenea, băncile susţin că veniturile li s-ar diminua într-un an cu 500 de milioane de euro.

PSD este împotriva modificării ordonanţei, în sensul neaplicării la contractele de credit în derulare, în timp ce portocaliii au o problemă foarte dificilă, pentru că vor trebui, într-un fel sau altul, să-şi asume politic un angajament extern al României, pe care şi l-a luat Guvernul - acela de a nu se aplica OUG nr.50/2010 la creditele aflate în derulare. Iată că, astfel, s-a făcut public faptul că aceasta este cea de-a patra condiţionalitate în legătură cu accesarea următoarei tranşe de la Fondul Monetar Internaţional!

Actuala putere va trebui să decidă dacă se mobilizează în sensul îndeplinirii acestei condiţionalităţi, respectiv accesarea tranşei FMI sau se solidarizează în jurul intereselor milioanelor de cetăţeni consumatori de credite bancare, persoane care au un interes cu totul şi cu totul contrar celui la care s-a angajat Guvernul în relaţia cu FMI şi UE.

Între timp, creditele restante ale populaţiei şi firmelor totalizau la finele lunii septembrie 6,5 miliarde lei, de peste trei ori mai mult faţă de perioada similară din 2008, iar ponderea acestora în soldul împrumuturilor a urcat de la 1,1% la 3,25%, potrivit BNR.

În ceea ce priveşte creditele în valută, restanţele însumau în septembrie 2,7 miliarde de lei, fiind de 4,5 ori mai mari decât în luna similară din 2008 şi de 2,7 ori valoare de la finele anului trecut. Restanţele la împrumuturile în valută au avansat în septembrie cu 3,34% faţă de august şi cu 20,23% în termeni trimestriali. Soldul creditelor se plasa după primele nouă luni la 200,2 miliarde de lei, în urcare cu 0,5% faţă de decembrie 2008 şi cu 0,6% comparativ cu finele primului semestru.

Reprezentanţii Guvernului şi ai BNR au ascuns în ultimele luni promisiunea făcută delegaţiei FMI.Gaşca PDL trebuie să dea seamă electoratului pentru măsurile luate, pentru modul în care îşi bate joc de 8 milioane de români aflaţi la discreţia băncilor şi la bătaia de joc a autorităţilor portocalii.

Este strigător la cer cum în ţara cea mai săracă din UE, filialele băncilor externe au ajuns să aibă cele mai mari profituri. În 2009, filialele unor bănci importante din afară au înregistrat în Romania cel mai înalt profit, iar în primele nouă luni ale anului curent, trendul este asemănător.

Solicit actualului Guvern să dea publicităţii scrisoarea sau orice document prin care FMI cere modificarea OUG nr.50/2010. Trebuie să existe o dovadă în baza căreia românii beneficiari de credite sunt executaţi fără milă. Nu cumva condiţiile FMI sunt tocmai celebrul "tainul" de care vorbea preşedintele Băsescu, atunci când se referea la corupţie? Cum este posibil să ţină cu băncile străine şi să fie împotriva cetăţenilor României? Ca să-şi păstreze funcţiile, portocaliii ne vând şi plătesc din banii noştri tribut FMI-ului.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Alimentaţia corectă ajută copiii"

În urmă cu 100 de ani, omul de ştiinţă rus şi laureat al Premiului Nobel, Ilya Ilyich Mechnikov, a început primele cercetări despre efectele benefice ale iaurtului. Astăzi, un secol mai târziu, aceste concluzii au fost recunoscute, coroborate şi amplificate de către numeroase studii medicale.

Iaurtul este singurul care, din punct de vedere nutriţional, promovează creşterea optimă. Lactoza stimulează, printr-un mecanism independent, absorbţia de calciu şi alte minerale. Acest fapt a fost demonstrat la oameni, pentru calciu. Activarea absorbţiei de calciu de către lactoză se manifestă mai ales la alimentaţiile deficitare de calciu. Această funcţie a lactozei se cunoaşte demult, însă a trecut pe un plan secund când s-au cunoscut cercetările despre vitamina D.

Probioticele sunt fermenţi care rezistă digestiei stomacului şi enzimelor digestive, ceea ce permite ca acestea să ajungă vii în intestin, unde îşi exercită efectele sale benefice.

Experimentele realizate demonstrează că fermenţii lactici vii produc o creştere a răspunsului imunitar, stimulând producţia de interferon, alte substanţe citochine, substanţe care apar în celulele din cursul unei infecţii, şi, a căror funcţie inhibă dezvoltarea agenţilor patogeni.

Ţinând cont că iaurtul are o concentraţie de calciu mai mare decât laptele, pentru că în fabricarea lui se adăugă lapte praf care măreşte calitatea sa nutriţională, un iaurt pe zi acoperă mai mult decât a treia parte din necesităţile de calciu ale unei femei adulte.

Este o bogată sursă de calciu pentru a acoperi necesităţile de creştere din timpul pubertăţii, când are loc folosirea a 45% din calciul corporal.

Nutriţioniştii recomandă o dietă variată şi echilibrată înainte de a recurge la suplimentări pentru a ne îngriji sănătatea.

Educaţia copiilor pentru a avea o alimentaţie sănătoasă începe cu părinţii.

Domnul Petre Petrescu:

"Ce ai cu noi domnule Boc?"

Din datele de care dispunem până în prezent reiese că absorbţia fondurilor UE în 2010 este mult mai slabă decât în 2009. Conform declaraţiei guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, agricultura este singurul sector care va înregistra absorbţii peste cele din anul trecut. Luând în calcul rezultatele pe primele 9 luni, constatăm că fondurile absorbite în acest an reprezintă doar 70% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009 şi este greu de crezut că până la finele anului 2010 se va recupera această diferenţă.

Ca de obicei, la sfârşitul săptămânii trecute, am fost în teren şi am discutat cu mulţi cetăţeni, primari, viceprimari şi consilieri din localităţile Colegiului nr.5 Filiaşi - Dolj, care şi-au manifestat profunda nemulţumire pentru faptul că deşi s-au depus proiecte pentru alimentări cu apă, canalizare, construcţii de drumuri etc., acestea au fost respinse sau amânate, cu toate că, la elaborarea lor au fost respectate toate criteriile. Motivul este unul singur, primarul localităţii şi deputatul din colegiu au fost aleşi pe lista PSD iar lanţul de aprobări este compus din oameni ai puterii actuale care nu agrează acest partid şi oamenii săi.

Cu toate că proiectele au fost elaborate de aceleaşi firme care au lucrat şi pentru primăriile conduse de oameni ai PDL, după aceleaşi criterii, şi s-au respectat aceleaşi norme, ele au fost respinse sub diverse pretexte, adevăratul motiv fiind că cei care le-au depus aparţin opoziţiei. În mod legitim se pune întrebarea: Ce vină au cetăţenii, consilierii, primarii şi viceprimarii din unele localităţi că au altă opţiune politică decât domnul Emil Boc? Domnul prim-ministru Emil Boc, în calitatea pe care o are, ar trebui să aplice acelaşi tratament tuturor administraţiilor locale şi tuturor cetăţenilor ţării. Nu este interesat să se depună şi să se aprobe cât mai multe proiecte pentru a accesa un volum cât mai mare din fondurile UE destinate României, să modernizăm cât mai multe localităţi, şi astfel să mai diminuăm din decalajul care ne desparte de ţările civilizate? Se pare că nu.

În aceste condiţii, când domnul Boc şi slujbaşii puterii selectează şi aprobă pe criterii politice proiectele depuse, operaţie ce conduce la pierderea de importante fonduri UE, când sute de localităţi şi zeci de mii de cetăţeni trăiesc în condiţii edilitare mizere, premierul este detestat. Nu mai are ce căuta în fruntea Guvernului. Dacă mai este cât de cât legat de realitate, dacă mai are un pic de onoare, ar trebui să-şi prezinte neîntârziat demisia.

Domnul Petru Călian:

"Unde-s doi puterea nu creşte"

În plină criză economică şi socială, principalul partid din opoziţie, în frunte cu preşedintele său, Victor Ponta, are chef de orice altceva, numai de muncă nu. De la Bruxelles şi până în România, liderii PSD fac lobby împotriva Guvernului, fără însă a veni cu soluţii concrete şi mature pentru situaţia actuală a ţării. Astfel, domnul Ponta are preocupări infantile: militează pentru blocarea intrării României în Schengen sau îl acuză pe şeful statului, pe blogul personal, că se amestecă în viaţa Guvernului, a partidelor şi a opoziţiei, numindu-l pe Traian Băsescu "Scaraoţchi" sau "Dracu´", pe Sulfina Barbu şi Raluca Turcan - "pechineze", iar pe Elena Udrea - "Drăcuşoara preferată". Un limbaj lipsit de graţie chiar şi pentru un tânăr.

Suntem într-o situaţie în care atât opoziţia, cât şi puterea trebuie să conlucreze pentru a scoate România din criză. Reproşuri şi citate din basme oricine poate să facă. Aştept de la PSD mai multă implicare şi maturitate. Ponta face un defavor partidului prin fraze adresate parcă copiilor: "zăhărel de la stăpân", "Mihail, câine de circ" sau "fiorosul buldog Blaga s-a dus cuminte la Cotroceni". În textul de pe blog face o obsesie pentru diavol, într-o perioadă religioasă importantă pentru creştini.

Pentru Ponta toate probleme României sunt de natură politică. Uită de angajamentele pe care şi le-a luat odată cu funcţia de deputat şi caută cu îndârjire orice nereuşită a guvernului. Aruncă acuze asupra PDL, apoi mai atacă puţin şi PNL. Cu această atitudine, Ponta nu face altceva decât să îşi izoleze partidul pe care îl reprezintă. Nu ştiu dacă alţi reprezentanţi ai PSD sunt de acord cu opinia domnului Ponta, însă mă îngrijorează preocupările unui tânăr politician care a ajuns în fruntea principalului partid de opoziţie. Aştept de la PSD, ca şi de la celelalte partide, o atitudine matură şi responsabilitate privind adoptarea legilor de importanţă majoră pentru România.

Din păcate, Victor Ponta mizează pe o altă variantă a proverbului românesc, astfel, pentru el, nu se aplică înţelepta zicală "unde-s doi puterea creşte", ci "unde-s doi, în curând trebuie să rămână numai unul".

Domnul Petru Movilă:

"Revoluţia ieşeană!"

În urmă cu câţiva ani, mi-am susţinut un punct de vedere într-o declaraţie politică intitulată "Revoluţia a început la Iaşi", punct de vedere care, din câte am înţeles, i-a cam supărat pe revoluţionarii timişoreni. Cu riscul de a primi perdaful aşteptat, reiterez ideea conform căreia revoluţia din 1989 a început la Iaşi. A început pe 14 decembrie, în oraşul moldav, acolo unde în acea dimineaţă trebuiau să se întâlnească ieşenii care nu mai suportau regimul comunist. Mişcarea de revoltă a fost pusă la punct de o mână de oameni curajoşi care, de altfel, au fost arestaţi de Securitate în chiar ajunul anunţatului eveniment.

În dimineaţa zilei de 14 decembrie 1989, ieşenii au observat în Piaţa Unirii şi pe străzile care duceau spre piaţă o concentrare neobişnuită de uniforme militare, de maşini de pompieri şi miliţie, de indivizi care se mişcau permanent pe distanţe mici şi care trăgeau cu urechea, atenţi la tot ce se petrecea în jur. Oamenii au înţeles rapid despre ce este vorba, întrucât în zilele anterioare Iaşiul a fost împânzit de fluturaşi care chemau populaţia la o mare manifestare în Piaţa Unirii, împotriva condiţiilor de viaţă devenite insuportabile şi a regimului politic.

Iniţiatorii acestei acţiuni intuiseră foarte bine că o asemenea manifestaţie se putea transforma uşor într-o largă mişcare de contestaţie a regimului şi chiar un început al răsturnării acestuia. Acelaşi lucru l-au înţeles şi autorităţile, care au luat măsuri drastice: cu o zi înainte au fost arestaţi toţi liderii mişcării: Cassian Maria Spiridon, Ştefan Pruteanu, Vasile Vicol, Aurel Ştefanachi, Ionel Săcăleanu, Valentin Odobescu, Titi Iacob. Securiştii i-au bătut şi înfometat până pe 22 decembrie.

Manifestaţia a fost înăbuşită din faşă, dar semnalul fusese tras. Peste câteva zile, la Timişoara a izbucnit revoluţia care s-a extins rapid în Bucureşti apoi în toată ţara. Rolul celor două oraşe-martir nu poate fi contestat de nimeni. Dar să nu uităm că revoluţia a fost pregătită şi la Iaşi. Ar fi putut izbucni în oraşul moldovean. De fapt, revoluţia a început la Iaşi, chiar dacă nu de anvergură.

A uita curajul nebun al celor care au pregătit manifestarea de la Iaşi, a uita jertfa lor, a-i uita meritele lor, ai uita pe ei înşişi poate fi considerat o crimă. Au fost, sunt şi vor fi eroii Revoluţiei.

Ca deputat de Iaşi doresc ca, de la această tribună a Parlamentului României, să le prezint omagiile mele revoluţionarilor ieşeni şi tuturor celor care, pe 14 decembrie 1989, au avut curajul să înfrunte regimul ceauşeştilor.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"ONU - România, o relaţie de 55 de ani"

Astăzi, 14 decembrie, se împlinesc 55 de ani de când România a fost primită în marea familie planetară, Organizaţia Naţiunilor Unite.

Înfiinţată la 24 octombrie 1945, când un număr de 51 de state se angajau să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă, ONU reuneşte astăzi aproape toate naţiunile lumii: 192 de ţări.

Când statele devin membre ONU, ele acceptă şi îşi asumă obligaţiile prevăzute în Carta Naţiunilor Unite, un tratat internaţional ce stabileşte principiile de bază ale relaţiilor internaţionale.

Conform Cartei, Organizaţia are patru obiective majore:

să menţină pacea şi securitatea internaţională;

să dezvolte relaţii de prietenie între naţiuni;

să coopereze în rezolvarea problemelor internaţionale şi în promovarea respectului pentru drepturile omului;

să fie un centru pentru armonizarea acţiunilor tuturor statelor.

ONU nu este un guvern şi nu emite legi. Oferă totuşi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează pe toţi. În cadrul Organizaţiei, toate statele membre - mari sau mici, bogate sau sărace, cu vederi politice şi sisteme sociale diferite - au un cuvânt de spus şi drept de vot egal.

Vocaţia de organizaţie de securitate a permis ca în prezent trupe aflate sub egida ONU să contribuie la menţinerea şi consolidarea păcii pe toate cele cinci continente.

ONU este reprezentată în România de 11 fonduri, programe şi agenţii specializate, fiecare cu propriile responsabilităţi, dar toate colaborând pentru a rezolva o mare varietate de probleme. Prin intermediul programelor şi fondurilor Naţiunilor Unite, România beneficiază de un volum important de asistenţă tehnică şi financiară în sectoare de interes pentru ţară: protecţia mediului, demografie, drepturile omului, sănătate, agricultură, industrie, consolidarea instituţiilor democratice etc.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) constituie componenta principală a Declaraţiei Mileniului, adoptată în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului de 191 ţări, printre care şi România. Declaraţia reprezintă unica agendă globală în domeniul dezvoltării asupra căreia există un acord la cel mai nalt nivel între majoritatea statelor lumii.

Prin adoptarea de către fiecare ţară a unor ţinte corelate ODM, specifice contextului naţional, s-a constituit un mecanism de monitorizare a progresului la scară naţională, regională şi globală. La nivelul ţării noastre, monitorizarea va fi făcută de către Guvern, cu sprijinul agenţiilor ONU din România şi a unor organizaţii neguvernamentale.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Sustenabilitatea bugetului de stat"

Proiectul de buget prezentat zilele acestea comisiilor parlamentare reprezintă o proiecţie cu nişte ţinte de venituri şi cheltuieli dezirabile, cu un deficit minimal, util pentru macrostabilizarea economiei româneşti.

Cunoaştem cu toţii că între proiecţie şi execuţie există o mare diferenţă, cel mai important element în acest context reprezentându-l colectarea riguroasă a veniturilor bugetare.

În fiecare an, o mare problemă pentru sustenabilitatea bugetară a reprezentat-o tocmai incapacitatea autorităţilor fiscale de a colecta în aceeaşi proporţie cu previzionarea taxele şi impozitele datorate statului român.

Nu cred că mai trebuie să ne ascundem în spatele unei realităţi evidente, şi anume aceea că asupra autorităţilor fiscale din România planează extrem de multe suspiciuni de corupţie.

În acest sens, Direcţia Naţională Anticorupţie ar trebui să îşi intensifice în mod vădit activitatea de cercetare a faptelor de corupţie şi să acţioneze şi din proprie iniţiativă, nu numai la sesizarea unor cetăţeni care refuză să plătească mită autorităţilor fiscale.

Sper ca şi în România să putem ajunge la rigoarea pe care o practică organele fiscale din alte state cu tradiţie, în care niciun fel de excepţie nu este permisă, toţi şi toate fiind supuse în mod nediscriminat impunerii.

O disciplină fiscală reală ne va conduce la încasări bugetare suficiente pentru acoperirea cheltuielilor bugetare supradimensionate, fără a mai fi nevoie ca statul să recurgă la împrumuturi de pe pieţele externe sau de pe piaţa internă.

Să nu ne mirăm că dacă vom tolera în continuare indisciplina fiscală vom ajunge la venituri bugetare în PIB nu de 30%, cât sunt în prezent, ci de 25% sau chiar 20%, iar sustenabilitatea bugetului se va afla în dificultate.

Domnul Toader Stroian:

"Stop corupţiei!"

Organizaţia Internaţională a Muncii a stabilit ca zi simbolică de lupta împotriva corupţiei data de 9 decembrie a fiecărui an.

Ştim cu toţii că acest flagel ameninţă într-un mod sau altul, cu o intensitate mai mare sau mai mică majoritatea statelor lumii. Corupţia se conturează ca cel mai important duşman al statului de drept, al egalităţii de şanse, al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, al unei economii funcţionale, al prosperităţii tuturor cetăţenilor.

De asemenea, corupţia este cea care afectează în mod iremediabil imaginea unor instituţii de la care cetăţenii înşişi aşteaptă dreptatea, justiţia şi respectul vieţii umane.

Din nefericire, aceasta boală grea îşi găseşte culcuşul tocmai în societăţile în tranziţie, acolo unde cadrul legal şi instituţional nu s-a consolidat suficient. Corupţia se mai instalează cu uşurinţă în societăţile în care sărăcia, lipsa educaţiei şi inegalităţile afectează o mare parte a populaţiei.

Nu întâmplător acest fenomen afectează într-o pondere foarte mare şi societatea românească, o societate a cărei tranziţie va mai dura pe parcursul schimbului generaţional.

În România, percepţia publică plasează oamenii politici, poliţia şi justiţia în topul neîncrederii din perspectiva corupţiei, a lipsei de încredere şi loialitate.

În ciuda acestei situaţii evidente, am convingerea că tocmai în mâna şi voinţa acestor categorii - oameni politici, poliţişti şi magistraţi - stă succesul luptei împotriva corupţiei. Consolidarea cadrului legislativ, dar şi aplicarea nediscriminată a spiritului legii stau în mâna lor.

Cred ca douăzeci de ani de pasivitate în faţa acestei ameninţări serioase la adresa dezvoltării sănătoase a României trebuie să ia sfârşit.

Mai cred că noi, oamenii politici, trebuie să fim primii care să dăm un exemplu în acest sens, printr-o rigoare mai mare în adoptarea actelor normative şi înlăturarea oricăror tipuri de imunităţi în faţa încălcării legii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Hipotermii medicale"

SM de 59 de ani a fost adus de ambulanţă în stare critică la UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce a stat mai multe ore în stradă. Pacientul comatos şi hipotermic a fost resuscitat respirator şi volemic timp de mai multe ore, necesitând simultan măsuri de încălzire activă şi pasivă. Pacientul a fost transportat de medicii de urgenţă prin curte şi prin frig la ATI. Examenele toxicologice indică o valoare a alcoolemiei de peste 400 mg%. Prognosticul este extrem de rezervat, datorită severităţii clinice şi patologiei asociate. Este al doilea pacient internat în doar două zile la ATI datorită hipotermiei favorizate şi de excesul etanolic. Cei de la UPU constată că sunt nevoiţi să transporte pacienţii resuscitaţi prin curte la -9, -10 grade, în timp ce noua clădire stă nefolosită. Până când imobilul în care vor funcţiona spitalul de urgenţe şi IOR nu va fi deschis, ieşenii vor suporta consecinţele termice ale unui spital pavilionar vechi de peste 130 de ani.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Tratamente etnobotanice"

În doar câteva ore, patru pacienţi au fost trataţi în UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" în urma intoxicaţiilor exogene. AP de 40 de ani şi MC de 27 de ani au fost transportaţi de urgenţă de ambulanţa medicalizată însoţită de poliţie, după ce au consumat produse etnobotanice. ZF de 25 de ani, din Târgu Frumos, a necesitat chiar intervenţia jandarmilor după ce ar fi lovit mai multe persoane. Tot datorită consumului de produse etnobotanice, o studentă de 20 a fost preluată din cămin în comă după ce colegii au chemat ambulanţa. Pacienta în comă toxică exogenă a necesitat măsuri de suport volemic şi respirator şi antidotism şi a rămas internată în Toxicologie, iar prognosticul este rezervat, datorită severităţii formei clinice. Pacientul de 40 de ani cu un comportament hetero şi autoagresiv va necesita suport psihologic CIRTITA şi internarea la drogodependenţi. Este un număr record de intoxicaţii cu produse etnobotanice ce au presupus intervenţia poliţiei pentru asigurarea securităţii celor din jur. Dacă legile pe care le-am iniţiat ar fi fost puse în aplicare, cei care vând coşmaruri ar fi fost azi în spatele gratiilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De la leagăn până la mormânt"

Aceasta a fost expresia utilizată de cabinetul laburist al lui Clement Attlee pentru a populariza noile măsuri de protecţie socială introduse în Marea Britanie după cel de-al doilea război mondial.

Guvernul Boc pare să fi preluat acest slogan, dar nu în scopul în care a fost folosit iniţial, ci pentru a descrie categoriile sociale care au obligaţii financiare faţă de statul român.

Nou-născuţi, pensionari, veterani, aveţi grijă: nu există scăpare în faţa mâinii lungi a fiscului! Nimeni nu va scăpa de plata contribuţiilor către statul român! Desigur, cu excepţia evazioniştilor şi a celor care muncesc la negru, pe care oricum nu îi deranjează nimeni de ani de zile. În fond, domnii miniştri Ialomiţianu şi Botiş sunt mult prea ocupaţi să mimeze lupta cu criza economică pentru a mai avea timp şi pentru aşa ceva.

Noile măsuri pe care Guvernul Boc doreşte să le introducă vor permite proaspeţilor părinţi să aleagă fie diminuarea cu un an a perioadei de concediu maternal, fie diminuarea drastică a indemnizaţiei primite.

Aparent, diminuarea este singura măsura pe care actualul cabinet este în stare să o pună în practică, fie că este vorba despre salarii, indemnizaţii sau drepturi cetăţeneşti.

Privirea vulturească a premierului nu i-a ocolit nici pe îmbuibaţii cu pensii de peste 740 de lei, care vor fi nevoiţi să plătească din ianuarie contribuţii la bugetul CNAS. Nu este foarte clar de ce servicii vor beneficia aceşti asiguraţi, întrucât ministrul Cseke vorbeşte doar despre diminuarea bugetului sănătăţii cu 38 de procente şi despre coplată. Probabil vor fi plimbaţi cu elicopterele armatei între cele trei sau patru spitale din ţară netransformate în creşe sau azile de bătrâni, conform gândirii luminate a întâiului strateg sanitar al ţării.

După ce prin propunerile incluse în proiectul noului Cod al muncii premierul pare să dorească revenirea la valorile de bază ale poporului român şi reintroducerea iobăgiei, aştept cu interes apariţia altor două instituţii tradiţionale: închisoarea datornicilor şi munca forţată la autostrăzile patriei, dacă tot nu se mai vorbeşte de canale. Măcar aşa, domnii şi doamnele miniştri vor mai avea câte o panglică de tăiat.

În încheiere, doresc să îi semnalez un fapt extrem de grav domnului prim-ministru: ştiaţi că în România există un venit pentru care nu se plăteşte impozit şi nici contribuţii sociale? Da, aţi ghicit. Este vorba de alocaţia pentru copii.

Succes!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"10.000"

Datele Direcţiei Judeţene de Statistică indică faptul că în Iaşi mai sunt doar 146.405 de persoane angajate cu contract de muncă. Faţă de anul trecut,10.000 de persoane au rămas fără loc de muncă, din care 1.000 de persoane doar în ultima lună. Salariul mediu net a fost de 1.238 de lei, cu 7,6% mai mic decât media pe ţară.

Mă întreb de ce Iaşiul este lăsat să sufere şi de ce autorităţile centrale şi locale nu intervin corespunzător pentru binele cetăţenilor. Oare de asta i-am votat?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Agricultura la pământ"

2010 a însemnat pentru agricultura românească un an critic. S-a tăiat tot ceea ce se putea tăia: subvenţiile, despăgubirile pentru culturile calamitate iar în locul sistemelor de irigaţii promisiunile au curs şuvoi. Centrul antigrindină ar trebui să-şi fi lansat rachetele din 2005 dar din investiţia de 20 de milioane necesară pentru centrul de la Cotnari s-au finalizat sediul, punctele de lansare, sistemul de comunicaţii şi s-au montat antenele, aşa că şi în 2011 fermierii ieşeni vor fi la mila cerului.

Sistemele de irigaţii se colmatează de rugină. Agricultorii nu sunt sprijiniţi financiar, creditele pentru agricultură sunt dificil de obţinut iar investiţiile personale sunt prea mari pentru o singură persoană. Varianta asocierii e exclusă, datorită criteriilor limitative. Seceta poate afecta oricând producţia agricolă din 2011.

Am devenit din "grânarul Europei" o ţară importatoare de alimente, iar securitatea alimentară a românilor e pusă în pericol.

Susţinem azi în plen reluarea subvenţiilor pentru agricultură, fără de care agricultura românească ajunge la pământ.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legile lui Murphy"

Numărul salariaţilor din România a scăzut din 2009 cu 645.000. Trei sferturi dintre aceştia au fost concediaţi din sistemul privat în 2009, iar concedierile din sistemul public au fost preponderente în 2010. În trimestrul al treilea, numărul de persoane angajate a înregistrat un declin accelerat, realizând o dublare faţă de precedentele trei luni şi înregistrând un record nedorit de 4,3%. În spaţiul comunitar suntem urmaţi doar de Lituania şi de Bulgaria, şi mă întreb unde ne îndreptăm în 2011.

Fără locuri de muncă nu vom realiza niciodată redresarea economică, iar fără măsuri eficiente de investiţii România va ajunge într-o furtună necontrolabilă a disponibilizărilor.

Vă reamintesc că am iniţiat un proiect legislativ ce prevede ca pentru produsele fabricate în România TVA-ul să fie de 5%.

E nevoie să adoptăm rapid măsuri legislative menite scoaterii României din criză. Altfel, criza de azi va fi şi criza de mâine şi vom ajunge să respectăm doar legile lui Murphy "Zâmbeşte, mâine va fi mai rău".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Kiltul în lumina de partid"

Un german de origine americană, infectat cu HIV şi diagnosticat cu leucemie este primul caz de vindecare a unui bolnav de SIDA, o descoperire întâmplătoare, care deschide calea pentru tratarea acestei maladii.

În tot acest timp, în România programele naţionale ce asigură medicaţia pentru aceste categorii de pacienţi au mari greutăţi în derulare.

Mi-aş dori ca şi în această ţară să facem minuni şi în acest domeniu. Pentru că minuni facem în fiecare zi atunci când, cu un număr insuficient de medici şi asistenţi, în spitale de mizerie, fără medicamente reuşim să salvăm viaţa a milioane de români.

E reconfortant ca ministru să aprinzi lumânarea lângă kilt, dar nu e suficient. În locul investiţiilor ineficiente sau aberante, ar fi normal ca puţinele resurse să fie direcţionate acolo unde e necesar.

Dacă nu realizăm aceste lucruri imediat vom aprinde lumânarea la capul celor celor fără vină. Străinii cu cercei nu pot dicta decesul acestor pacienţi în lumina care vine de la partid.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Glutenul care ne ucide"

Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor a adoptat cu unanimitate de voturi Propunerea legislativă privind etichetarea produselor ce conţin gluten sau lactoză. Urmează ca prin adoptarea în plen să fie salvată viaţa a sute mii de români ce au zilnic existenţa pusă în pericol de aceste produse.

Este momentul să treceţi peste politica de partid şi să votaţi pentru viaţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O ţară părăsită"

Sondajele indică faptul că aproape o treime dintre români ar emigra definitiv dacă ar avea această posibilitate, ei fiind devansaţi în cadrul Uniunii Europene doar de britanici.

Nici nu mă miră faptul că regimul Boc, ce a dus la slăbirea constantă a acestei naţii, devine motivaţia părăsirii acestei ţări de către cetăţeni.

La final de an mă întreb doar câţi li se vor adăuga după adoptarea Legii pensiilor şi Legii salarizării unitare? Pentru că doar în următorul an 11% din români intenţionează să părăsească ţara. Până când...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Declaraţie mai puţin politică"

La încheierea declaraţiilor politice din acest an mai vreau să spun un lucru. El nu ţine de politică, ci de oameni. Vreau să mulţumesc celor ce în fiecare zi de marţi sunt alături de mine în sala goală pentru a înregistra mesajele aleşilor.

De multe ori suntem doar câţiva. Dar aceste doamne minunate asigură funcţionarea acestui sistem.

Aceasta este o declaraţie ce nu ţine de politica, ci de oameni. Şi vreau să ştie întreg Parlamentul că vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Despre reformă şi responsabilitate: Statul clientelar şi abandonarea cetăţeanului"

Reforma statului, promisă de Traian Băsescu, a devenit un coşmar pentru cetăţenii României. Reforma se traduce prin haos administrativ, harababură generală, desfiinţându-se instituţii care nu produc bani pentru clientela politică. Reforma statului, în viziunea PDL, înseamnă sacrificarea educaţiei şi a sănătăţii, discreditarea instituţiilor fundamentale ale democraţiei şi, nu în ultimul rând, abandonarea cetăţeanului.

După şase ani de când se află în cea mai înaltă funcţie publică din România, Traian Băsescu spune răspicat că "statul nu e responsabil pentru fiecare cetăţean". Dar pentru cine e responsabil statul?! Care ar fi, atunci, rolul statului? Concepţia lui Traian Băsescu despre stat este halucinantă. Statul are grijă de clientela portocalie, nu de pensionari, mămici şi bebeluşi. Pentru căpuşele portocalii statul are responsabilitate, are şi bani. Pentru ceilalţi nu are decât veşti proaste. Statul taie veniturile, creşte impozitele şi taxele, dar nu oferă nimic în schimb. Nici măcar speranţă.

Potrivit Constituţiei, "România este stat de drept, democratic şi social". Şi mai scrie în Legea fundamentală a ţării că "Nimeni nu este mai presus de lege", "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garanta", iar "Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor". Articolul 47 din Constituţia României prevede următoarele: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Însă preşedintele ţării ne spune că statul e altfel decât cel definit în Constituţie. Statul nu are obligaţii şi nu este capabil să-i ocrotească pe cetăţeni, iar cui nu-i convine, poate să plece să-şi caute norocul în altă parte. "România nu îşi permite acum să îşi plătească medicii şi profesorii" - este un alt mesaj transmis de Traian Băsescu. Statul a devenit puşculiţa clientelei politice. Cetăţenii trebuie să se descurce singuri. În aceste condiţii, contractul social nu mai este respectat. Este un mod indirect de a spune că statul a intrat în faliment!

Acest stat, corupt şi falimentar, este condus şi reprezentat de preşedintele Băsescu. Acest stat clientelar este produsul regimului Băsescu.

Avem cea mai mică rată a cheltuielilor sociale din Uniunea Europeană. Polarizarea socială a depăşit cele mai triste previziuni. Singurul bilanţ consistent este cel al neajunsurilor. Parlamentul nu mai este un spaţiu de dialog şi de negociere. Actualii guvernanţi nu se mai sinchisesc de legi ori proceduri, iar guvernarea înseamnă şmecherie, incompetenţă şi iresponsabilitate.

Un exemplu în acest sens este şi asumarea răspunderii Guvernului pe cele două proiecte de lege din domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice. Practic, Guvernul Boc îşi recunoaşte eşecul şi îşi reneagă propria angajare a răspunderii din noiembrie 2009, pe o lege cu acelaşi obiect de reglementare (Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).

Prin noile legi, salariile de bază rămân reduse definitiv cu 25%. PSD a decis să depună o moţiune de cenzură, iar dacă moţiunea nu va trece de votul plenului Parlamentului, vom ataca la Curtea Constituţională Legea salarizării unitare, pentru că scăderea definitivă a salariilor bugetarilor cu 25% este o măsură neconstituţională.

Majorarea salarială de 15% anunţată de Executiv constituie, de fapt, o indexare care va acoperi doar rata inflaţiei (estimată la 8% în 2011) şi pierderea celui de-al 13-lea salariu.

Aplicarea noului cadru legislativ va conduce - pentru a doua oară într-un an - la reîncadrarea personalului din sectorul public în noile grile de salarizare, în raport cu funcţia şi vechimea, şi nu în concordanţă cu competenţele profesionale ale salariaţilor. Promovarea şi salarizarea în funcţie de pregătire şi eficienţă, de valoare şi competenţă rămân doar cuvinte frumoase, rostite în discursurile publice.

Cum putem vorbi despre reforma statului, în condiţiile în care cele două legi pentru care Guvernul Boc îşi angajează răspunderea nu stimulează munca, pentru că plătesc prezenţa la programul de muncă, nu stimulează performanţa, pentru că plătesc vechimea în muncă, nu stimulează eficienţa muncii, pentru că plătesc nivelul ierarhic al funcţiei?

Guvernul nu este preocupat de o mai bună şi mai corectă administrare a banului public. Sistemul de salarizare propus presupune reducerea în continuare a personalului din sectorul public. Este vorba despre cel puţin 70.000 de angajaţi care vor rămâne pe drumuri în anul 2011! Reducerea personalului se va realiza, în continuare, fără o analiză obiectivă, fără criterii clare şi care să ţină cont de competenţă şi profesionalism, ceea ce va conduce la scăderea capacităţii administrative şi a calităţii serviciilor publice.

Suma destinată cheltuielilor cu salariile în 2011 poate fi majorată dacă se închide robinetul de bani publici către clientela politică şi dacă se renunţă la politizarea administraţiei publice.

Pe de altă parte, Legea pensiilor promovată de actualul Guvern reprezintă un atentat la adresa securităţii sociale a pensionarilor, motiv pentru care PSD a atacat acest act normativ la Curtea Constituţională.

Dintr-un condei, se renunţă la valoarea punctului de pensie de 45% din salariul mediu brut pe economie şi se elimină sistemul de pensii pentru agricultori, sistem pentru care ne-am bătut mai mulţi ani de zile! Cresc penalizările în cazul pensionării anticipate şi pentru pensiile de invaliditate. Creşte deficitul bugetului asigurărilor sociale de pensii, prin introducerea pensiilor ocupaţionale în sistemul public de pensii.

PSD respinge introducerea plăţii asigurărilor de sănătate pentru pensionarii cu venituri peste 740 ron. Considerăm că această măsură este încă o lovitură grea aplicată de actualii guvernanţi celor care au muncit o viaţă şi care merită mai multă grijă şi mai mult respect din partea noastră.

Domnul Victor Paul Dobre:

Aşa cum am mai declarat şi eu şi colegii mei, Partidul Naţional Liberal doreşte să îşi asume cu adevărat modernizarea şi reformarea României.

Opţiunea noastră este fără echivoc: statul liberal, statul de drept. Analizând însă felul în care România a evoluat în ultimii doi ani constatăm că ne-am îndepărtat de statul de drept. Ce înseamnă statul liberal? Înseamnă în primul rând stat de drept. Înseamnă respect faţă de principiul echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat, al apărării libertăţilor individuale şi al încurajării dezvoltării capitalului sub toate formele sale. Or, România se află în cel mai grav dezechilibru al puterilor statului din ultimii 20 de ani. Mecanismele democratice ale statului nu mai funcţionează propriu-zis, ci mimează funcţionarea, de fiecare dată la limita legii. Ocolirea constantă a Parlamentului de către Guvern, prin abuzul de ordonanţe de urgenţă şi prin utilizarea ostentativă a procedurii asumării răspunderii Guvernului, conduce la vicierea mecanismului democratic de adoptare a legilor.

Statul liberal mai înseamnă, stimaţi colegi, şi respect pentru cetăţean şi mai ales implicarea cetăţeanului în luarea deciziilor. Or, Guvernul face tot ceea ce poate pentru a evita dezbaterea publică directă ori dezbaterea parlamentară, mai ales când este vorba despre teme importante, care privesc direct milioane şi milioane de români. Legi importante, cum sunt Legea salarizării unitare ori Legea educaţiei naţionale sunt adoptate de Guvern prin procedura asumării răspunderii, reducând cetăţenii şi pe reprezentanţii acestora în Parlament la stadiul de simpli spectatori.

Pe de altă parte, de ce ar dori domnul prim-ministru Boc o implicare reală a cetăţenilor în luarea deciziilor? De ce ar vrea să le spună pensionarilor în faţă că îi dispreţuieşte şi că le fură pensiile? De ce ar vrea să le spună mamelor ca o să le ia de lângă copiii lor după doar un an de zile, asta după ce le-a redus indemnizaţiile cu 15%. E mai comod să economisească bani cu mamele, pensionarii, medicii, dascălii şi să îi deturneze apoi către clientela portocalie, prin cele câteva ministere favorizate.

Cât despre economie, ce să mai vorbim. Politicile economice ale României sunt dictate de către FMI şi Banca Mondială, instituţii care au redus România şi pe români, cu complicitatea şi acordul actualei puteri, la simple cifre.

Este, de altfel, evidentă lipsa unor soluţii reale de guvernare, a unor direcţii strategice de dezvoltare, măcar pe termen scurt şi mediu, şi tocmai din cauza acestei incapacităţi de a genera soluţii politice şi economice a actualei guvernări, românii sunt condamnaţi să trăiască în şablonul sărăciei impus de organismele financiare internaţionale.

În acest context, statul pare a trăi de azi pe mâine, fără viziune, fără o ţintă, fără predictibilitatea de care o societate democratică are nevoie pentru a se dezvolta, iar reformarea statului şi a clasei politice apar ca noţiuni abstracte şi populiste ale actualei puteri, evident, incapabile să guverneze un stat dincolo de guvernarea propriilor interese financiare de partid.

Din fericire, soluţii există şi încă nu este prea târziu pentru a încerca să le implementăm. Noi liberalii considerăm că este fundamentală redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale, precum şi întărirea rolului său de garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor.

În final, stimaţi colegi, îmi exprim speranţa că, dacă vom analiza împreună greşelile ultimilor ani, vom putea să repunem România pe traseul pe care îl merită, spre statul liberal.

Domnul Virgil Pop:

"Bilanţ negru: România, doi ani sub guvernarea Boc"

Zilele acestea se împlinesc doi ani de când România a intrat sub guvernarea Boc ca într-o zodie nefastă. În 2009, deşi în întreaga lume criza făcea deja ravagii, guvernanţii şi preşedintele Băsescu se jucau încă cu acest termen, fiind probabil prea ocupaţi cu politizarea administraţiei publice, afirmând cu o naivitate uimitoare că România va fi ocolită de flagelul economic mondial. În consecinţă, în linie cu această "paradigmă economică", statul român a fost campion la cheltuirea iresponsabilă a banului public în anul 2009. Nu cred că trebuie să vă reamintesc de celebrele scandaluri cu scene de zeci de mii de euro, de concertele de milioane de euro sau de programele turistice extrem de costisitoare, dar complet inutile, pentru promovarea României.

Odată cheltuite aceste fonduri, premierul României şi preşedintele ţării şi-au dat brusc seama că România e în "re-ce-siu-ne" şi că nu îşi mai permite să îşi plătească doctorii sau profesorii, care au fost invitaţi politicos să părăsească ţara, dacă nu se complac în politica fiscală a guvernului Boc. Astfel, anul 2010 a devenit "anul de sacrificiu", menit să scoată România din ghearele unei crize care i-a luat prin surprindere pe guvernanţi. În acest an, românii au fost loviţi cu cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii douăzeci de ani. TVA-ul a fost mărit, salariile au fost micşorate cu un sfert, pensiile au fost tăiate, indemnizaţiile au fost diminuate şi zeci de mii de bugetari au rămas fără un loc de muncă. În ciuda acestor măsuri, economia a rămas pe minus şi în 2010 şi perspectivele nu arată bine pentru 2011, deşi premierul încearcă din răsputeri, în fiecare an, să ne spună că ne va fi mai bine... la anul.

Paradoxal, nu faptele, nu cifrele sunt cele mai îngrijorătoare lucruri. Grave sunt efectele pe care acest genocid fiscal le are asupra cetăţenilor, care alunecă încet pe panta periculoasă a dezumanizării. Pe străzi, în case, în magazine, disperarea şi umilinţa se văd la fiecare pas. Oamenii stau la cozi nopţi întregi pentru o promoţie la mezeluri, pentru pensionari căldura a devenit un lux, iar gravidele îşi grăbesc naşterea pentru a evita legea pripită a maternităţii, ce va intra în vigoare la începutul anului viitor.

Iar Boc se felicită pe sine însuşi. Ne transmite, la împlinirea a doi ani de la începutul mandatului său, că, la capătul drumului, românii îi vor aprecia pe cei care au dus ţara unde trebuie. Iată că de această dată sunt oarecum de acord cu premierul. Pentru România, cu PDL la putere, sfârşitul este aproape şi pe acest drum ne conduc, cu paşi repezi, toţi cei care, din scaunul puterii, ne spun că vor binele României; aceşti oameni grăbesc sfârşitul economic al ţării, aceşti oameni au aruncat ţara în mizerie, corupţie şi sărăcie. Şi acesta este, stimaţi colegi, bilanţul negru al celor doi ani de guvernare portocalie.

Domnul Aledin Amet:

"13 decembrie, ziua tătarilor din România"

În anul 2006, în Parlamentul României a fost adoptată propunerea legislativă ca, la data de 13 decembrie, să fie sărbătorită comunitatea tătară. În anul 1917, Parlamentul tătarilor crimeeni a adoptat Constituţia Republicii Crimeea, entitate statală independentă, în funcţia de preşedinte fiind numit Numan Celebi Gihan. De asemenea, au fost aleşi cei 76 de deputaţi şi a fost aprobată Constituţia.

Din păcate, existenţa acestei republici a fost una efemeră. Armata bolşevică a pătruns în Crimeea şi i-a arestat pe principalii lideri tătari. La data de 23 februarie 1918, Numan Celebi Gihan a fost omorât, trupul lui fiind aruncat în apele Mării Negre.

Data de 13 decembrie înseamnă, însă, o dată a sărbătorii. În fiecare an, datorită obţinerii cadrului legislativ, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România marchează evenimentul prin organizarea unor manifestări specifice.

Sâmbătă, 11 decembrie a.c., şi duminică, 12 decembrie a.c., asemenea manifestări au avut loc în mai multe localităţi din judeţele Constanţa şi Tulcea.

Luni, 13 decembrie a.c., la Cimitirul Musulman din Constanţa, a fost dezvelit primul monument dedicat eroilor tătari şi turci care s-au jertfit pentru România în cele două războaie mondiale. Era nevoie de un astfel de gest. Datoria noastră este să nu uităm faptele înaintaşilor şi să-i omagiem cum se cuvine. Prezenţa la eveniment a unui semnificativ număr de conaţionali accentuează, încă o dată, dacă mai era cazul, respectul pe care îl purtăm personalităţilor noastre.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Doresc să vă reţin atenţia, în limita timpului acordat unei declaraţii politice, cu problema subvenţionării marilor exploataţii agricole, aflată, de curând, pe agenda comisarului european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş.

"România nu va pierde banii rezultaţi din plafonarea subvenţiilor acordate marilor exploataţii agricole dacă această propunere va fi susţinută în noua Politica Agricolă Comună (PAC)", a declarat recent comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Propunerea actuală a comisarului este ca plafonarea să ţină totuşi cont de locurile de muncă generate de marile exploataţii, deoarece trebuie să facem diferenţa între o exploataţie care creează şi menţine locuri de muncă şi exploataţiile care au drept obiectiv rentabilitatea capitalului, care este un lucru normal şi justificabil, dar nu cu sprijin public.

Cioloş a recunoscut însă că va fi foarte dificilă menţinerea bugetului PAC la nivelul actual şi va depinde de ambiţiile statelor membre privind contribuţiile lor la bugetul UE. El a mai spus că Parlamentul European şi Consiliul merg pe ideea de a aloca atribuţiilor din alte politici banii necesari. Un semnal pozitiv este însă faptul că în comunicarea Comisiei Europene privind revizuirea bugetului UE se precizează că PAC trebuie să rămână o politică a UE, comunitara şi consistentă.

Personal, nu sunt de acord cu această propunere, iar opinia mea nu este singulară. Argumentele cu care propunerea comisarului Dacian Cioloş poate fi respinsă sunt oferite chiar de miniştrii agriculturii din mai multe ţări ale UE.

România, Cehia şi Slovacia resping ideea plafonării ajutoarelor acordate marilor exploatări agricole, aşa cum a propus comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Astfel, într-o primă dezbatere asupra marilor orientări ale reformei politicii agricole comune propuse de Bruxelles, mai mulţi miniştri europeni ai agriculturii s-au opus plafonării ajutoarelor pentru marile exploatări.

Reprezentanţii României, dar şi ai Republicii Cehe şi Slovaciei au respins clar ideea de a plafona ajutoarele primite de marile exploatări, propusă la mijlocul lunii noiembrie de comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş.

Reprezentantul ceh Juraj Chmiel a explicat că această propunere este inacceptabilă şi se opune libertăţii de alegere a agricultorilor, în timp ce omologul său slovac, Zsolt Simon, a estimat că ea ar limita competitivitatea exploatărilor.

Germania, unul dintre principalii beneficiari, este, de asemenea, sceptică, deşi ea nu a evocat acest punct în public în timpul dezbaterii.

Pornind de la un anumit nivel, plăţile directe nu vor mai fi credibile ca sprijin pentru venitul agricultorilor, a replicat Dacian Cioloş. El s-a declarat totuşi gata să discute despre condiţiile acestei plafonări pentru marile exploatări şi mai ales să ia în considerare impactul lor asupra locurilor de muncă.

În cursul dezbaterii, majoritatea miniştrilor au considerat că ideile expuse de Cioloş constituie o bună bază de discuţie, a rezumat în numele preşedinţiei belgiene a UE ministrul Sabine Laruelle.

Cu toate acestea, Marea Britanie a pledat în favoarea unei diminuări a bugetului şi, în cele din urmă, a unei eliminări a subvenţiilor agricole.

Printre altele, numeroase ţări au cerut, de asemenea, o definire mai clară a noţiunii de agricultor activ, întrucât Bruxellesul intenţionează să limiteze acestora din urmă acordarea de subvenţii europene, pentru a-i exclude pe marii proprietari de terenuri.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Ziua de 7 decembrie ar trebui să devină zi de doliu naţional, după votul de la Legea pensiilor"

Românii au fost nevoiţi să asiste în 7 decembrie la un moment tragic pentru democraţia românească şi pentru viaţa publică din această ţară. Lupta guvernanţilor împotriva propriilor cetăţeni nu doar continuă, ci ia amploare. Lipsiţi de orice fel de scrupule şi într-un cinism total, majoritatea deputaţilor a decis să condamne la sărăcie şi la o viaţă de chin milioane de români, prin votul acordat la Legea pensiilor.

Vreau să-mi exprim regretul şi dezacordul faţă de modificările aduse Legii pensiilor. Cred că deputaţii României s-au făcut de ruşine şi aş vrea să-mi îndemn colegii parlamentari să aibă curaj în zilele următoare şi să se ducă în colegiile lor, să se uite în ochii alegătorilor şi să le explice acestora votul la Legea pensiilor. Consider că reprezentanţii Puterii trebuie să-şi ceară scuze public românilor pentru votul dat în 7 decembrie.

Votul colegilor mei deputaţi nu se referă doar la vârsta de pensionare, ci demonstrează adevărata atitudine pe care aleşii au ajuns să o aibă faţă de cei care le-au acordat votul şi încrederea. În viziunea majorităţii din Camera Deputaţilor, românii trebuie să muncească tot mai mult pentru tot mai puţini bani şi nu au dreptul să se bucure, în condiţii decente, de o bătrâneţe liniştită. Doresc să condamn cu toată fermitatea această viziune şi acest mod de a face politică.

Pentru că ştiu că reprezentanţii puterii nu au curajul, doresc să cer eu iertare maramureşenilor şi băimărenilor pe care îi reprezint în Parlamentul României. Este mare păcat că o comunitate muncitoare, sufletistă, sinceră şi demnă, precum cea a maramureşenilor este condamnată la un trai greu tocmai de cei pe care i-a votat în urmă cu doi ani de zile. Doresc, în cele din urmă, să-i asigur pe maramureşeni şi pe băimăreni că voi face tot ce îmi stă în putere pentru a repara greşelile şi nedreptăţile acestei legi criminale.

Faptul că sunt un om şi un politician tânăr cred că mă obligă în primul rând faţă de bătrânii acestei ţări. Îmi pare rău că nu am reuşit să-i conving de acest lucru şi pe deputaţii mai tineri din arcul guvernamental. Încă o dată s-a dovedit faptul că ordinul de partid bate conştiinţa. Voi continua să mă opun acestei mentalităţi tot timpul cât voi fi implicat în viaţa politică.

Domnul Ioan Munteanu:

"Să fie doar destinul de vină?"

Nici vorbă de destin, ci de incompetenţa unui guvern aflat în slujba grupurilor de interese şi condus de un premier-marionetă.

Aproape în fiecare zi Guvernul emite un act normativ care mai reduce din puţinele drepturi ale românilor. Acte care devin lege trec prin formulări contradictorii pentru ca, în final, să fie impuse fără drept de apel. Cu "profesionişti" precum cei de la Ministerul Muncii şi de la Finanţe nu poţi să te aştepţi la decizii realiste. Când s-a hotărât reducerea indemnizaţiilor pentru mame s-a vorbit, într-o primă etapă, de economii de 1,4 miliarde lei, pentru ca la doar câteva ore să se anunţe economii de doar 100 milioane lei. Ce bază de calcul s-a folosit, dacă diferenţa dintre sumele avansate este atât de mare? Cred că, la fel ca şi în cazul celorlalte tăieri abuzive ale drepturilor, este vorba despre un sacrificiu inutil al populaţiei. Pentru toate aceste hotărâri contradictorii, ministrul muncii ar fi trebuit să îşi dea demisia fără nicio ezitare! N-a făcut-o, în consecinţă, trebuia demis! În locul său a fost înlocuit un slujbaş oarecare, fără putere de decizie, iar asta pentru a închide gura celor nemulţumiţi.

Actuala politică de guvernare, care a condus la sărăcirea a peste 80% dintre români, este una amatoristă, lipsită de orice perspectivă şi de orice raţiune. Nu poţi guverna la întâmplare, fără a şti ce-ţi aduce ziua de mâine!

În aceste condiţii, doar preşedintele Traian Băsescu mai poate să aducă ţara pe calea normalităţii. Dar asta presupune demiterea urgentă a acestui guvern, acum, când nu e prea târziu. Actualii "specialişti" trebuie neapărat să fie înlocuiţi cu profesionişti adevăraţi, capabili să îndrepte răul care a fost făcut. Este singura alternativă valabilă pentru ieşirea din starea în care se află România!

Domnul Ion Călin:

"Emil Boc: furnică şi greier"

Consiliera primului-ministru Emil Boc crede că acest guvern "trebuie să strângă fiecare bob de grâu pentru că greierii din guvernele anterioare au avut liniştea şi răgazul să irosească resursele".

Oare de unde trebuie să strângă resurse acest guvern? De la vlădică la opincă nu a rămas nimeni de la care să nu strângă. Mai există în ţară vreo categorie socială de la care acest guvern să nu strângă resurse? A strâns de la popor şi a dat clientelei politice.

A redus sporurile, salariile, până şi indemnizaţiile eroilor-martiri si luptătorilor care au contribuit la Victoria Revoluţiei din decembrie 1989, dar şi pe cele ale persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei anticomuniste din 1987, de la Braşov. De la copii până la pensionari, de la studenţi la funcţionari, nimeni din această ţară nu a scăpat de reducerile şi tăierile acestui guvern.

Temându-se că nu mai are de unde să "strângă", membrii guvernului au început să trimită populaţia la muncă.

Nu ne spun însă unde să muncim. În sistemul bugetar, unde se fac reduceri de personal? În micile întreprinderi care s-au închis datorită taxelor prea mari impuse de executiv? Sau în societăţile şi agenţiile naţionale? Dar acolo te angajezi numai dacă eşti membru PDL, în caz contrar, nu sunt posturi.

Dacă în campania electorală ne promiteau numai lapte şi miere acum, premierul ne spune: "Cu pomană şi cu întins mâna nu se poate la infinit; muncind, şi nu cheltuind bani aiurea pe tot felul de pomeni, pe de-o parte, şi pe tot felul de lucruri care nu încurajează munca".

Cine oare o fi învăţat acest popor la pomeni? Acest premier ar fi putut lua măsuri începând cu primul său mandat. Dar a preferat să menţină populaţia în zona dependenţei de ajutoare sociale: un kilogram de ulei, zahăr şi făină care să le garanteze votul la alegeri. Deci, noi suntem singurii vinovaţi de situaţia în care a ajuns ţara!

Dacă la cinci luni de la instalarea în funcţii, actuala putere impune măsuri de austeritate unice, care au tăiat şi ultima fărâmă de optimism, uitând tocmai promisiunile electorale, se cheamă că politica oficială a statului este tupeul, falsitatea, minciuna şi jaful.

Cum or fi crezând aceştia că s-a construit România, chiar şi averea pe care puterea de azi o împarte? După ce a câştigat puterea, PDL ne comunică că "Guvernul nu oferă fericire, ea trebuie căutată în muncă". Şi cum să nu fie fericiţi în muncă cei din conducerile ministerelor sau instituţiilor de milioane sau cei care fac afaceri cu bani publici? Ei sunt fericiţi, noi, alegătorii, nu mai avem educaţie, sănătate, poliţie şi justiţie.

După ce au tăiat cam tot ce se poate tăia, miniştrii guvernului au început să anunţe prin conferinţe de presă ce măreţe investiţii urmează să înceapă anul viitor. Oare aceste investiţii finanţate de guvernul lui Boc-furnicuţa se vor îndrepta către clientelismul politic, adică la Boc-greierele, că, vorba lui Cristian Preda "Clienţii noştri sunt mai buni decât clienţii lor".

Aceasta este durerea cea mare a oamenilor care pierd bani în numele austerităţii: faptul ca aceşti bani sunt luaţi cu japca pentru a fi dirijaţi apoi în interese electorale.

Stimaţi guvernanţi, eu ştiu că există doar 4,2 milioane de angajaţi în România şi aproximativ 6 milioane de pensionari, că este criză, dar vă rog ca toate tăierile, reducerile pe care le veţi mai face, impozitele şi taxele pe care doriţi să le introduceţi, dacă mai aveţi pe ce, să vi le asumaţi dumneavoastră. Să nu mai daţi vina pe cei de la FMI sau pe celelalte guverne, şi nici să nu ne mai spuneţi cât de bine ne va fi în viitor. Şi să mai ştiţi că populaţia ţării doreşte să trăiască bine şi azi şi mâine.

Sper că odată luminaţi de Elena Udrea, membrii Guvernului Boc să inverseze strângerea banilor, să strângă de la clientela politică şi să dea populaţiei, adică celor care au într-adevăr nevoie şi care i-au şi votat.

Domnul Neculai Răţoi:

"O Românie fără viitor"

Aşa cum ne-a obişnuit, Guvernul Boc continuă seria deciziilor proaste. Modul de a acţiona al acestui guvern rămâne unul în care nu sunt luate în calcul consecinţele pe termen scurt sau pe termen lung, lipsit de viziune. Guvernul Boc este măcelarul care nu ştie decât să taie, care tranşează fără să se gândească la crimă şi care nu se gândeşte decât la profitul propriu. După ce a tăiat salariile bugetarilor şi a nimicit pensiile, Guvernul Boc se întoarce asupra viitoarelor mame din România. Făcând o incursiune în trecut, acest partid, aşa-numit de dreapta, îşi asumă atitudinea comunistă cu privire la naştere: munca, pretind ei, este pe primul loc, şi mamele trebuie să revină cât mai repede la muncă, în detrimentul educaţiei copilului.

După tăierea indemnizaţiei pentru mame, cu doar câteva luni în urmă, executivul revine cu alte măsuri aberante, părând a fi decis să reducă natalitatea şi să mai chinuiască o categorie de români. Aceste propuneri, la fel ca şi celelalte - negândite şi fără perspectivă, au indignat o mare parte dintre români şi, în special, pe femeile care urmează să devină mame. Acestea se grăbesc să nască înainte ca legea să fie pusă în aplicare, punând în pericol atât sănătatea proprie, cât şi pe cea a copiilor lor. Este o situaţie care reflectă disperarea românilor, afectaţi din ce în ce mai mult de deciziile proaste ale actualilor guvernanţi.

În acest context, omul numărul unu în stat, preşedintele Traian Băsescu, cu dezinvoltură anunţă că România a devenit "o ţară de mămicuţe şi bebeluşi". Băsescu vorbeşte despre şansa reintegrării în muncă a femeilor, despre combaterea deprofesionalizării, uitând că executivul nu a făcut nimic pentru crearea de locuri de muncă, uitând că nu există creşe şi că o bonă pentru copil costă mult mai mult decât majoritatea familiilor din România îşi poate permite. Iar ca de obicei, aceiaşi guvernanţi pun căruţa în faţa calului, asigurând viitoarele mame că vor face creşele necesare, după adoptarea legii.

Oamenii care conduc ţara ne arată cât de uşor este să iei decizii atunci când nu te interesează soarta celor pe care îi guvernezi. Dar dacă s-ar uita în propria ogradă, ar vedea că lucrurile stau altfel decât le prezintă ei. Băsescu ne dă exemplul soţiei sale care s-a întors imediat la muncă. Din păcate, doamna Maria Băsescu îl contrazice, spunând că a renunţat la muncă pentru a-şi creşte copiii. Preşedintele României minte din nou, cu aceeaşi uşurinţă cu care o face de ani buni.

În România de azi, familia a ajuns să fie pusă pe altarul sacrificiului. Natalitatea este descurajată, în pofida faptului că o ţară cu o natalitatea crescută înseamnă o ţară cu o situaţie economică bună şi cu viitor. Din păcate, viitorul este ultimul lucru care îi interesează pe guvernanţi, iar prezentul este menit să distrugă traiul şi speranţa românilor de rând şi să-i îmbogăţească pe cei care pretind că ştiu să guverneze.

Domnul Marian Neacşu:

"Prădători marca Băsescu: banii de la mamele şi pensionarii români ajung la firmele PDL prin pixul Elenei Udrea"

Actualul guvern a hotărât să oprească 5,5% din pensiile românilor cu titlul de contribuţie la asigurările de sănătate. Actualul guvern a hotărât că sunt prea mulţi banii acordaţi ca sprijin femeilor din România care nasc copii. Actualul guvern s-a gândit că medicii din mediul rural nu mai trebuie să fie stimulaţi. În acelaşi timp, banii astfel "economisiţi" sunt dirijaţi de Guvernul Boc-Udrea-Băsescu către proiecte gigantice de construire de săli de sport polivalente, în care se cheltuiesc sume enorme, de sute de milioane de euro, din banii publici, care trebuie să ajungă în buzunarele firmelor PDL.

Aceasta este o veritabilă deturnare a banilor pensionarilor şi mamelor românce către clientela politică PDL-istă.

După ce i-a acuzat de fraudă pe toţi pensionarii români, acum, Guvernul Boc-Udrea-Băsescu a decis că o pensie care depăşeşte 160 de euro este prea mare pentru românii care au muncit o viaţă întreagă şi a hotărât să le ia 5,5% chiar şi din aceasta.

Este de-a dreptul revoltător acest mod amator de a guverna o ţară, nu prin programe de guvernare transparente, ci prin măsuri luate după ureche şi vădit orientate spre satisfacerea unor interese economice private. Este revoltător faptul că ministrul Elena Udrea, susţinută de preşedintele Băsescu, plănuieşte pe ascuns devalizarea bugetului de stat, alocând o sumă enormă de bani pur şi simplu după voinţa proprie, către localităţi şi obiective alese după bunul plac al unei persoane, şi nu după studii fundamentate ştiinţific şi economic. Adică orice primar poate să îşi dorească o sală de sport în localitatea sa, dar numai cei agreaţi de ministrul Udrea vor primi fondurile publice pentru asta.

În condiţiile în care serviciile medicale şi educaţia şcolară au devenit în ultimii ani din ce în ce mai scumpe, iar din anul viitor preţul acestora va fi prohibitiv pentru marea masă a populaţiei, dubioşii analişti economici ai regimului Băsescu reclamă pe la posturile tv că "statul român nu mai trebuie să finanţeze înmulţirea familiilor sărace, care trebuie descurajate să procreeze".

Iar preşedintele ţării - Traian Băsescu - fără să îi pese cât de puţin de nivelul de trai al cetăţenilor, tratează cu aroganţă şi ironie mamele românce, spunând că s-a umplut ţara de ele.

Atitudinea cinică şi misogină a acestuia iese la suprafaţă din ce în ce mai pregnant în ultimul timp, iar măsurile guvernului impus de Traian Băsescu reflectă cu fidelitate această atitudine sfidătoare faţă de români. După ce în 2009 a promis în mod mincinos românilor că vor trăi mai bine, ascunzând existenţa crizei economice mondiale, ca să mai înhaţe încă un mandat în fruntea ţării, acum preşedintele Traian Băsescu le râde în nas alegătorilor.

Astăzi, guvernarea Adrian Năstase a devenit o nostalgie pentru toţi românii, chiar şi pentru aceia care, prin votul acordat lui Traian Băsescu, vot pe care degeaba îl mai regretă acum, au deraiat ţara noastră de pe traseul european al prosperităţii şi democraţiei. Guvernarea PSD de acum 6 ani a devenit pentru noi amintirea unei ţări în care miniştrii dădeau socoteală pentru faptele lor, iar deciziile se luau cu votul majorităţilor.

Acest regim obraznico-faraonic instituit de Traian Băsescu este pus pe spolierea ţării şi este imun la împotrivirea şi protestele românilor, el fiind, se pare, un regim imposibil de oprit prin mijloacele civice, democratice şi constituţionale existente.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Guvernul încurajează segregarea etnică"

Situat în apropierea graniţei româno-maghiare, municipiul Salonta a fost un adevărat etalon de bună convieţuire între cetăţenii români şi maghiari, ponderea celor două etnii fiind aproximativ egală. Pe lângă români şi maghiari, aici au trăit de secole romi, evrei, slovaci, constituind un adevărat mozaic etnic ce-şi ducea existenţa fără probleme, fără disensiuni, fără ură. Din păcate, politica dusă de Guvernul Boc creează un climat tensionat în această urbe. Mai concret, decizia de separare a Colegiului Naţional Arany Janos din Salonta.

Începând de anul viitor, elevii salontani vor învăţa în şcoli separate, pe criterii etnice. Ministrul educaţiei, Daniel Funeriu, a dat curs propunerii înaintate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor de înfiinţare a unei Şcoli cu clasele l-XII cu predare exclusivă în limba maghiară. Instituţia va funcţiona din septembrie 2011, prin includerea tuturor claselor secţiilor maghiare existente în şcolile din localitate.

Municipiul Salonta face parte din colegiul pe care-1 reprezint, şi în urma discuţiilor purtate cu cetăţenii oraşului, atât români, cât şi maghiari, mi-am dat seama că această decizie este una ce aduce prejudicii grave vieţii sociale a urbei. Nu am înţeles de ce ministrul Funeriu a luat o asemenea decizie. Probabil este un nou troc politic, însă este o maşinaţie ce nu ţine cont de nevoile şi dorinţele cetăţenilor.

Vreau să vă aduc în atenţie opinia unui profesor maghiar, domnul Illyes Laszlo: "E o manipulare grosolană. Oamenii au semnat pentru înfiinţarea unei şcoli în limba maghiară, cum scrie pe capul de tabel, nu pentru separarea copiilor maghiari de cei români. Fetiţa mea, care este clasa a VII-a, mi-a spus că dacă şcoala se rupe va trece la secţia română".

Am tot respectul pentru colegii mei parlamentari din UDMR, însă am impresia că aceştia sunt rupţi de realitate şi au ajuns să facă bine cu forţa; ce dacă bătrânica nu vroia să treacă strada, noi am ajutat-o!

Am ajuns într-un punct în care Guvernul Boc ne învrăjbeşte din dorinţa de a trece cu vederea dezastrul la care ne-au adus. Sper că noi toţi vom ţine cont de dorinţele oamenilor ce ne-au ales să-i reprezentăm şi vom extirpa acest cancer ce ne duce spre pieire.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Când fundul de ministru nu mai simte gropile"

Vineri, pe când băteam colegiul pentru a lua la cunoştinţă problemele oamenilor pe care-i reprezint, în localitatea Leş m-am intersectat în timp ce mă întorceam de la Oradea cu o coloană oficială din care făcea parte, am aflat mai târziu, domnul ministru Igaş. Ca un cetăţean ce respectă o coloană oficială, am tras dreapta, lăsând loc coloanei să se deplaseze fără probleme. Neşansa mea a fost că am lovit o groapă ce mi-a îndoit janta şi am rămas în drum cu maşina în pană.

Nu am înjurat nici coloana, nici pe cel transportat cu antemergători şi zgomot de sirenă, ci mi-am văzut de treabă, încercând să repar stricăciunea. Am avut noroc să fiu ajutat de un cetăţean ce m-a recunoscut şi se mira cum un deputat poate să se apuce să schimbe o roată. Omul părea mirat de neîndemânarea mea de a evita groapa din carosabil, mai ales că este o zonă plină de cratere ce dăinuie, fără a fi reparate, de o bună bucată de timp. I-am spus că situaţia a fost generată de faptul că am oprit pentru a face loc unei coloane oficiale, iar el mi-a spus: "Aşa e când fundul de ministru nu mai simte gropile. Pe noi, ăştia de rând, nu ne întreabă nimeni dacă putem circula, dacă nu ne rupem maşinile în gropi, pentru că miniştrii nu ştiu că drumurile sunt pline de gropi. Ei vin sau cu elicopterul, sau cu maşini de poliţie, de trebuie să te tragi din calea lor, să nu te lovească". Mi-a spus că şi el îşi nenorocise maşina prin gropile respective pentru că din faţă venea o coloană de TIR-uri. I-am promis că voi face tot ce-mi stă în putere pentru ca drumul Oradea-Arad să ajungă la un standard decent. A zâmbit şi a concis: "Eu nu mai sper nimic, mă gândesc doar să mai am ce pune pe masă. Ăştia ne omoară încet, nu-i interesează de noi".

A fost o temă de meditaţie pentru mine, şi mi-am dat seama de disperarea omului de rând, care se simte nu abandonat, ci mai mult, dispreţuit de toţi miniştrii Guvernului Boc.

Fac un apel către miniştri: coborâţi în lumea reală, să vedeţi cum trăiesc românii! Domnilor, sunteţi rupţi de realitate, pentru că în limuzinele cu antemergători nu simţiţi nici gropile, nici frigul din case şi nici foamea ce macină acest popor.

Domnul Eugen Bejinariu:

Parlamentul bicameral român, cu o imagine istorică interbelică statornică şi cu alta, de după 1990, cu profil democratic şi credibil, a pornit de la o vreme coborârea în menirea sa, dar şi în imaginea publică. Momentul de la care rolul şi activitatea parlamentului au fost aşezate pe tobogan îl vor stabili sociologii. În declaraţia mea de astăzi, pe care o intitulez "Imperioasa nevoie de reabilitare a rolului şi activităţii Parlamentului României" se cuvine să subliniez trei idei, şi anume: raportul între Parlament şi Guvern; aşezarea politicului deasupra tuturor realităţilor ţării; comunicarea şi defectele ei de azi.

Separarea puterii legislative de puterea executivă şi de cea judecătorească, adică Parlament, Guvern şi Magistratură, este un atribut fundamental şi distinct al democraţiei autentice şi al statului cu democraţie consolidată. Dar ce să spunem noi astăzi, după urcarea domnului Traian Băsescu în scaunul prezidenţial şi instalarea guvernării portocalii, când Guvernul spune ce să facă Parlamentul, promovează lege după lege, adică ordonanţă după ordonanţă, instrucţiuni şi metodologii de aplicare a acestora, impune prin liderii din Senat şi Camera Deputaţilor conduite, principii, orientări etc. Încetul cu încetul, Parlamentul trece în subordinea Guvernului, guvern caracterizat prin multe incompetenţe, corupţie, interese private şi lipsa viziunii pe termen mediu şi lung. Nu întâmplător 80% din populaţie, ne spun sondajele, consideră că România este orientată pe o cale greşită. Mai adăugăm la toate acestea starea de teamă, de frică şi de neimplicare a cetăţeanului român în problemele de interes public.

Fac astfel de evaluări şi pe baza a ceea ce am cunoscut şi am făcut în calitate de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernul condus de Adrian Năstase. Acest raport răsturnat faţă de Constituţia României, faţă de tradiţie şi faţă de experienţa în adoptarea şi aplicarea legilor de-a lungul vremii, reprezintă cauza celor mai multe rezultate "răsturnate", modeste şi chiar îngrijorătoare, în dauna interesului naţional, atât de clamat de oamenii puterii. Stă în puterea şi obligaţiile coaliţiei de la guvernare să restabilească normalitatea şi eficienţa acestui raport, având în vedere şi lideri cu valoare aflaţi astăzi în conducerea ţării.

Într-un proces atât de complex cum este guvernarea României sau a judeţelor, ca unităţi teritorial-administrative deosebit de importante, primele valori puse în funcţie trebuie să fie profesionalismul, competenţa şi pasiunea. Nu toţi "devotaţii" din campaniile electorale, de la cei care lipesc afişe la organizatorii de adunări populare electorale, sunt buni de directori la deconcentrate, consilieri, directori generali sau secretari de stat în Guvern. În loc să revenim la valorile autentice pentru funcţiile manageriale, aflăm că specialiştii PSD şi PNL sunt aduşi din nou în prim-plan pentru a fi înlocuiţi acum, în perioada pregătirii alegerilor locale deja declanşate în PDL.

Comunicarea pe orizontală şi verticală şi în special comunicarea între putere şi populaţie, între putere şi opoziţie este fracturată, incompletă şi mereu tălmăcită în fel şi chip. Cum să socotim drept comunicare corectă numărarea a 170 de voturi pentru legea pensionarilor, când, în sală, în şedinţa din 15 septembrie, erau doar 80 de deputaţi şi apoi să nu recunoască nimeni dintre parlamentarii puterii această gravă realitate în forul cel mai înalt al ţării. Exemple de comunicare fracturată, intenţionat greşită sau răstălmăcită avem nenumărate. Sunt convins că numai o comunicare completă, corectă şi sinceră va promova iniţiative, demersuri şi eforturi conjugate în folosul ţării.

Coaliţia de la guvernare are toate pârghiile, toate posibilităţile, dar şi toate obligaţiile pentru a aşeza rolul şi activitatea Parlamentului pe făgaşul democratic, normal şi prospectiv în folosul României.

Domnul Vasile Popeangă:

"Nu mai plângeţi, mame, Emil nu-i cu voi!"

Foarte multă lume a urât din rărunchi regimul Ceauşescu. Şi asta în condiţiile în care a industrializat o ţară, a construit locuinţe pentru o populaţie care, în câteva zeci de ani, se dublase, toată lumea avea serviciu şi îşi permitea un concediu anual, planificat, la munte sau la mare, prin sindicat, unde erau reduceri importante pentru toată lumea ş.a.m.d. Cu toate astea, lumea l-a urât atât de tare, încât, într-o explozie "de mămăligă", cum a fost caracterizată peste hotare, l-a ucis cu nevastă cu tot, iar dintre copii doar Valentin ce se mai simte un pic mai bine... Însă, cât a fost de dictator, n-a îndrăznit să se atingă niciodată de cei fără apărare: mamele şi copiii lor erau respectate mai mult decât în prezent, erau chiar încurajate să facă mai mulţi copii - să nu uităm că se acorda şi titlul de "Mamă-eroină", se dădeau apartamente mari, vaci cu lapte... -, iar pensiile reprezentau peste 85% din valoarea salariului avut! Copiii orfani şi handicapaţi ce erau mai uitaţi de lume, mai izolaţi în orfelinate, însă acum aceştia nu numai că n-o duc cu mult mai bine, dar, prin "grija" îndepărtării cadrelor medicale de către actuala putere şi retezării fondurilor, au fost mutaţi în canale - probabil ca să se specializeze în prizat aurolac şi furat, activităţi, se pare, favorite şi printre membrii partidelor portocalii...

Comunistul Ceauşescu n-a avut curajul ca să taie otova de la pampersul celui cu ţâţa-n gură până la antiparkinsonienele celui cu barbă sură! A trebuit să vină cică democratul plin de liberalism Boc, cu vestita-i coasă - ştiţi care: cea pe care până şi coana Moarte o mai împrumută din când în când de la premier, în rest, i-o lasă, că face şi singur treabă bună-n locul ei... -, ca să promoveze egalitarismul omniprezent, de la 9 luni la 99 ani, cine-i mai prinde! Toţi la fel, aduşi în pragul "ieşirii din sistem", după cum cinic se exprima un creier - cum altfel decât portocaliu? -: ăi mici din cauza lipsurilor (lipsa mamei de lângă el taman când are mai multă nevoie de prezenţa ei fiind una dintre cauze), cei în vârstă tot din cauza lipsurilor: lipsa hranei, lipsa medicamentelor, lipsa hainelor, lipsa banilor de întreţinere şi lista poate continua mult timp... Lipsurile au devenit factorul comun al unei bucăţi importante din populaţia acestei ţări - bucata zdravăn majoritară, însă tăcută, de parcă ar dori să lase neapărat impresia că-i place ce i se întâmplă!

Iar găselniţa stupidă cu ruptul mamei de lângă copilul său se vede foarte uşor, cu ochiul liber, că este, de fapt, menită altui scop, întrucât nici măcar un IQ sub 20, cum pare a avea gânditorul metodei, nu poate fi convins că va aduce vreun strop de economie la buget: pe de-o parte, e drept, nu se mai plătesc alocaţiile la mame, dar, pe de altă parte, dispar din locurile de muncă ale mamelor revenite la serviciu un număr echivalent de femei, care vor deveni astfel şomere! Dacă aduni banii pe care-i dai compensaţie mamelor care vin mai repede la serviciu cu banii pe care îi dă statul pentru ajutorul de şomaj al femeilor disponibilizate prin revenirea mamelor şi la care mai aduni şi celelalte ajutoare pe care le va plăti statul pentru că s-au înmulţit brusc persoanele care au nevoie de ajutoare sociale (ajutor pentru căldură, ca să dau numai un exemplu din actualitate!), stai şi te întrebi dacă, de fapt, găselniţa nu produce o gaură şi mai mare, în loc să astupe o presupusă gaură! În plus, se mai pot adăuga la pierderi toate sumele rezultate din procesele şi despăgubirile pe care guvernul acesta iresponsabil le va pierde pe bandă rulantă, aşa cum a început să le piardă pe cele referitoare la tăierea inconştientă a salariilor! Ori, ca un guvern care fuge de răspundere (reforma portocalie a atins până şi cuvintele limbii române, inversându-le sensul şi înţelesurile!), deci, în creierii actualei puteri, e o formă de responsabilitate să îţi asumi doar mierea puterii, iar fierea ei să o pasezi urmaşilor, şi urmaşilor-urmaşilor, în veacul-vecilor? Până atunci, nu mai plângeţi, mame, Emil nu-i cu voi! Lozinca "Ei cu ei şi noi cu voi" se referea, de fapt, la oamenii puterii, nu la poporul de rând: "ei", oamenii de rând, rămân cu "ei", adică opoziţia, outsiderii, iar "noi", portocaliii, suntem cu "voi", adică d-ai noştri, cei care ne menţineţi la putere!

Indiferent cine va veni după băsişti la putere, va avea într-adevăr o grea moştenire: împrumuturile înrobitoare de returnat, economia de reconstruit mai dihai decât după un război, sănătatea de însănătoşit, educaţia de reeducat, pacea socială de împăcat... Poate că ar trebui să modificăm legea răspunderii ministeriale, în care limita minimă a pedepsei să înceapă pe undeva pe la 15-20 de ani, limita maximă fiind detenţia pe viaţă...

Domnul Vasile Popeangă:

"Români, nu e un fleac! În 2010 aţi fost ciuruiţi!"

La ceas de bilanţ, orice om, după ce trage linie, trage şi nişte concluzii. La fine de 2010, când românul de rând creionează linia, rezultatul nu-i dă numai cu minus în faţă, ci şi cu multe zecimale după virgulă... Căci, uitându-se-n jur, prin casă, vede numai găuri şi găuriţi care abia îşi mai trag sufletul...

Uitându-se-n oglindă, se vede găurit rău: o gaură mare, reprezentând 25% din salariul jumulit, sporurile, cu care mai putea spune că are un venit decent, i-au fost arestate, cămaşa, nădragii, pantofii îi sunt cu 5% mai găuriţi (evident, cu diferenţa de TVA, de la 24 la 19%), încă vreo câteva găuri cauzate de inflaţie şi de lăcomia comercianţilor...

Se uită la nevastă: aceleaşi găuri, plus una mai mare, care-i acoperă o bună bucată din pieptul rămas subit fără lapte.

Se uită la copii: în afară de găurile din haine şi încălţări, unu' are-o gaură în plin ghiozdan, celălalt are o gaură-n pampers.

Se uită la părinţi - au devenit adevărate site ambulante! La găurile vechi, din haine, s-au adăugat alte găuri în batista în care ţin, legaţi cu o sută de noduri, amărâţii de bănişori pe care statul, în generozitatea sa proverbială doar cu regii asfaltului, mai binevoieşte să îi înapoieze din cotizaţia jefuită, din truda lor, timp de zeci de ani.

Se uită la cămară, la frigider - găuri atât de mari, încât se întreabă dacă respectivele mai au vreun rost în casa lui. Îşi reaminteşte cu nostalgie de vremuri în care, chiar dacă stătea la coadă, antepomenitele nu erau doar ornamentale, iar în cămară nu stăteau doar borcanele altădată pline cu murături şi anvelopele de la amărâta de maşină comunistă, schimbată recent pe o bucată de hârtie cu care nu-şi poate lua decât, în cel mai bun caz, un televizor mediocru...

Se scarpină-n fundul buzunarului, de unde pescuieşte câteva monede amărâte, cu care abia-şi poate lua 3-4 suluri de hârtie igienică, şi se duce să le cumpere repede: dacă, în 2010, Băsescu s-a ţinut de cuvânt şi a fost un fleac ca să ciuruie un popor, urmează 2011, şi se întrevăd sosind vremuri de... mare interes, în care antepomenitele produse celulozice vor prind tare bine!

Parcă a-nceput să-1 doară inima... Nu, nu acum, că nu-s medici, nu-s medicamente, lenjeria-i ciuruită şi ea de atâţia ani de serviciu...

Nu-i momentul nici să mori, că, după ce că n-ai bani să trăieşti, te mai apuci, săptămâni la rând, şi de pomeni? Eh, nu era mai bine să plece, fără să se mai uite-n urmă, când a avut ocazia, mai prin tinereţe? A zis că să mai pună cineva o lumânare şi la căpătâiul bunicilor, să le mai jumulească buruienile de pe mormânt, să pună umărul la propăşirea ţării pentru care strămoşii săi au fost ciuruiţi în atâtea şi atâtea războaie...Rezultatul? S-a adăugat singur pe lunga listă a ciuruiţilor. Însă are măcar o satisfacţie: acum se recunoaşte oficial ciuruirea! A mai fost un ministru sincer, Ciumara, mai demult, pe vremea alianţei cederiste, când a recunoscut cinstit că a chinuit degeaba un popor un an de zile. Acum, chinuirea poporului nu mai este o simplă constatare, ci a devenit punct distinct şi de onoare în programul guvernamental portocaliu!

Vai de cei ce vor veni la guvernare după băsişti: vor avea de reconstruit o ţară ciuruită mai rău decât de un război mondial! Tot ce mai poate spera acest popor e ca acest lucru să înceapă cât mai repede, prin zburarea de la putere a clanurilor portocalii, şi să se mai audă de ei tot ca şi cât despre ţărănişti...

Domnul Vasile Popeangă:

"Trăienel îşi ia tainul"

În pline văicăreli prezidenţialo-premiereşti că e criza-n toi şi că trebuie să mai strângem cureaua-n jurul gâtului, Boc nu uită să fie recunoscător ocrotitorului său de la Cotroceni, cel care l-a pus găină-n vârful grămezii de boabe şi-l ţine acolo ca nu cumva să o ducă şi poporul bine! Şi cum poate sărmanul Boc să fie mai bine recunoscător decât din banii noştri, ai tuturor? Căci, nu-i aşa? n-avem bani de salarii, n-avem bani de pensii, n-avem bani de medicamente, n-avem bani de căldură, n-avem bani de mâncare, n-avem bani pentru şcoli, n-avem bani pentru şomaj, n-avem bani pentru nimic din ce ar fi în interesul celor care contribuie, jefuiţi de către actuala putere, la lăfăiala portocaliilor din guvern sau preşedinţie!

Căci pentru preşedintele mult iubit, pentru dragul conducător, pentru Regele-Soare al pedeleilor, pentru cel căruia însuşi astrul zilei îi dă onorul şi se reflectă fericit în locul de unde a dispărut o vestită şuviţă, pentru Trăienel - flotă-dispărută, pentru Trăienică - ne-luptătorul cu criza, pentru Zeus de la Cotroceni, criza nu există! Ba, din contră: în ultimii trei ani, suma alocată pentru ca sforarul de la Cotroceni să trăiască bine s-a dublat! Parcă aşa a zis, nu? "Să trăiesc bine!"... Numai anul acesta, pentru 2011, Boc azvârle în milion în plus peste gardul Cotrocenilor - trăiască naşul, că doar e darnic din banii altora!

Contribuabilii? Nu-i bai, nu i-am uitat nici pe ei: le vom mări taxele, impozitele, haraciurile, tributurile, ne vom trimite amploaiaţii şi portăreii pe capul lor, le mai luăm două-trei rânduri de piele şi ne vom face o viaţă nouă. Am zis "nouă", nu "vouă"!... Voi - marş la muncă, de preferat peste hotare, că sunteţi mai bine plătiţi acolo şi trimiteţi mai mulţi bani în ţară, să avem şi noi de unde să-i dăm lui Zeus tainul! Cum să-l uităm taman pe protectorul nostru? Păi, se poate?

Din păcate, puterea portocalie arată că nu se poate! Ce-i mai trist e că şi UDMR-ul arată că nu se poate. Deşi ei n-au nici în clin, nici în mânecă cu cotrocenistul-şef, acceptă fără crâcnire suplimentarea huzurului preşedinţiei. Caz în care se naşte o întrebare legitimă: dacă udemeriştii acceptă bonusul acordat preşedinţiei, lor ce le iese? Că ne-a cam obişnuit, de fiecare dată când e ceva important de prăduit de către puterea portocalie sau de către Cotroceni, şi udemeriştii să aibă compensaţiile lor, vorba aia, populară - dacă tot i-o tragem poporului cu perverse de pe Târgu Ocna, ori suntem golani, ori nu mai suntem!

Oricum, pe zi ce trece se dovedeşte ce a vrut să spună Băsescu după alegeri cu expresia: "Un fleac! I-am ciuruit!". Ce nu spune însă mentorul portocaliilor este că inclusiv el şi toţi cotroceniştii sunt asistaţi social! Drept e că această constatare îi cam fleoşteşte creasta, dar dacă pensionarii sunt asistaţi social pe banii lor, atunci cum se numeşte ACEL asistat social pe banii noştri? Parazit? Căpuşă? Lipitoare? Păduche? Sugativă? Ventuză? Lista poate continua mult, dar îi lăsăm plăcerea oricui doreşte să o suplimenteze...

Oricum: concluziile propunerii de buget pe 2011 sunt doar două: nimic pentru popor, totul pentru puterea portocalie şi Trăienele, hai să-ţi iei tainul, că parcă s-aude cum tremură papionul lui Patapievici, engleza lui Iulian Fota, vocea lui Lăzăroiu, tăcerea lui Turcan...

Apropo: dacă tot a zis Traian Băsescu că, pentru a trăi bine, trebuie să munceşti bine, având în vedere că în mandatul său am ajuns aproape în fundul prăpastiei cu trăitul, asta înseamnă că a muncit prost şi atunci de ce mai este salarizat cu vreun leu de către bugetul de stat şi mai primeşte şi încă un milion bonus? Sau, după cum ne-a obişnuit puterea portocalie cu înlocuirea valorilor cu nonvaloarea, milionul în plus este prima de insucces?

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Despre obsesia puterii, despre mame şi justiţie"

Parlamentul a găzduit în ultima perioadă cele mai grozave reprezentaţii din sfera nonvalorii. Includ aici frauda, minciuna, bătaia de joc, demagogia şi abuzul de putere. Toate acestea au făcut, pentru o bună perioadă de timp, casă bună cu aceia dintre noi care au ales să-şi bată joc de votul celor care ne-au trimis aici. Partidul Naţional Liberal a ales să părăsească această sală de plen care s-a transformat, sub actuala conducere, în scena pe care s-a evidenţiat obsesia puterii. Paradoxal, cei care deţin în prezent puterea, se folosesc de ea împotriva propriilor alegători. Aşa am ajuns să privim planul anticriză format exclusiv din măsura tăierii... fără diferenţe şi fără discernământ, în definitiv. Nu pot numi altfel reducerile salariale de la un capăt la altul, care au ajuns să-i afecteze drastic tot pe aceia care trăiau la limita salariului minim. Sau reducerea sumelor acordate copiilor şi familiilor lor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap...

Am fost de acord, de la bun început, cu reforma sistemului de acordare a ajutoarelor sociale, de revizuire a modului în care se plătesc sumele de bani de la bugetul de stat către toate categoriile sociale, dar ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani a fost departe de ideea de reformă. Au fost tăieri disperate, haotice şi fără ţintă, determinate de nevoile stringente de lichidităţi. M-am întrebat şi i-am întrebat pe membrii guvernului ce se întâmplă în perioada aceasta în care suportăm reducerea veniturilor? Lucrează cineva la redresarea economică? Altfel ce ne facem când nu vom mai avea din ce salarii şi pensii să tăiem? Ce ne facem când vom constata că multe firme s-au mutat în alte ţări, cu guverne mai inspirate, că altele s-au desfiinţat sau că, pur şi simplu, au capitulat în faţa statului inert la nevoile lor, dar sufocant prin taxe şi biruri care s-au tot suplimentat?

În aceeaşi categorie de măsuri ilogice se află şi tăierea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, plus stresul cauzat de lipsa de înţelegere în coaliţie, presiunea unora la adresa altora determinând două moduri de acordare a acestei indemnizaţii.

Şi ca tabloul să fie complet, aici, în Parlament, la Comisia juridică, s-a dat un punct de vedere în favoarea fostului ministru al tineretului, pentru care se ceruse aviz de urmărire penală şi percheziţie informatică. Acest episod face parte din aceeaşi strategie deja consacrată de actuala putere, a negării evidenţei. Din fericire, nu toţi trecem aşa uşor peste dovezile de fraudă şi minciună, cum spuneam la început.

Ca atare, cer grupurilor politice să nu mai obstrucţioneze justiţia, şi aşa aflată în vizorul Comisiei Europene pentru grave lipsuri şi abateri. Să încercăm să nu-i punem o nouă piatră de gât prin tergiversarea dosarelor de corupţie prin Parlament.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Bugetul pe anul 2011 - mai sărac ca niciodată!"

Proiectul de buget pe anul 2011, aşa cum arată el în viziunea Guvernului condus de către Emil Boc, prefigurează un dezastru la nivel naţional, în toate domeniile importante pentru România.

Văzând sumele alocate în judeţul pe care îl reprezint în Parlamentul României - judeţul Olt, realizez că şansele de dezvoltare pentru oamenii din zonă sunt reduse la jumătate, căci sumele alocate pentru continuarea investiţiilor aproape că lipsesc cu desăvârşire. Ce să mai vorbim de obiective noi de investiţii, când, în anul 2010, au fost restanţe uriaşe în alocarea sumelor prevăzute totuşi în buget!

În aceste condiţii, nu pot să nu mă întreb până unde merge favorizarea politică portocalie, atunci când se condiţionează primirea de alocări bugetare pentru investiţii noi de finalizarea celor deja începute. Principiul este corect, asta dacă toate lucrările începute şi nefinalizate nu s-ar afla în comunităţile conduse de alţi primari decât cei PDL, tot din cauza faptului că aceştia nu au văzut niciun leu în actuala guvernare. În consecinţă, nu numai că aceştia nu vor termina lucrările, dar nu vor mai putea să deschidă nici o altă investiţie nouă.

Aşadar, actualul Proiect de Lege a bugetului de stat pe anul 2011 prefigurează clar adâncirea sărăciei în România, surplusul de bani fiind bine ascuns în proiecte cu dedicaţie pentru camarila PDL.

În calitate de parlamentar, am depus o serie de amendamente care să corecteze situaţia prevăzută în proiectul de buget pentru anul 2011. Sper doar ca parlamentarii puterii, reprezentanţi ai judeţului Olt, să realizeze că susţinerea acestora înseamnă, de fapt, o viaţă mai bună pentru cei care ne-au ales şi să le voteze.

Domnul Ionel Palăr:

De ceva timp, noi, cei din PNL, încercăm să aducem în atenţia opiniei publice o serie de aspecte legate de modul în care se face politica în România. Am vorbit despre epurări politice din instituţiile publice, am vorbit despre ameninţări, am vorbit despre atitudini şi acţiuni mafiote din partea celor aflaţi la putere. Aceştia au negat vehement şi au pozat în "Albă ca Zăpada" a politicii româneşti. Ba mai mult, au afirmat că nu este posibil să se întâmple aşa ceva, poate doar la alte partide, dar nu la ei.

După o campanie electorală extrem de dură, dusă într-un colegiu din Hunedoara, în care PD a încercat tot ce a fost posibil să câştige, iată că la urechile mass-mediei a ajuns o discuţie între câţiva fruntaşi locali ai partidului de guvernământ.

Discuţia exprimă foarte clar cam tot ceea ce am acuzat noi în aceşti ani. Ba chiar mai rău. În cele câteva minute ale înregistrării, se devoalează în faţa opiniei publice româneşti adevărata faţă a PD-ului. Oamenii vorbesc cu o uşurinţă demnă de o cauză mai bună despre bani negri daţi în campanie la partid, despre oameni care deşi sunt angajaţi în instituţii publice, nu au încă carnet portocaliu, ca şi cum o astfel de "infracţiune" ar fi mai presus de trădarea idealurilor naţionale, despre sume enorme plătite de stat pe diferite contracte neperformante.

Pe scurt, vorbim despre un sistem mafiot organizat pe principii care nu au nimic în comun cu principiile statului de drept.

Asistăm aşadar la deconspirarea unui mod de a face politică, într-o ţară membră a Uniunii Europene, din partea unui partid politic care niciodată nu a avut o doctrină adevărată şi care a minţit permanent electoratul şi întreaga Europă.

Vă chem să condamnăm cu tărie un astfel de mod de a face politică. Vă chem să ne delimităm de acest tip de stat mafiot pe care unii încearcă să îl impună în România.

Domnul Cornel Pieptea:

"Gripa aviară. Modalităţi de transmitere: şinele de tren. Tratament: angajezi o firmă de apartament. Efecte: creşterea, în euro, a conturilor bancare ale unor apropiaţi ai PDL"

Criza economică modelează comportamentul tuturor indivizilor din societatea românească: pensionarul se întreabă dacă nu cumva va fi chiar el cel de al şaptelea care iese din sistem, bugetarul se gândeşte că banii de salariu din luna decembrie îi ajunge fix pentru întreţinere şi câteva portocale la copii, sindicaliştii se zbat între interesele proprii şi lipsa lor de credibilitate şi autoritate, politicienii de opoziţie atacă la baionetă un guvern iresponsabil şi incompetent, iar politicienii puterii se gândesc la...combinaţii de milioane de euro pe final de mandat, dar şi de destin istoric.

Iată în câteva cuvinte tabloul sumbru al sfârşitului de an 2010 era noastră. Apropo de combinaţii, zilele acestea o veche afacere marca PDL a ieşit la lumină. Tunul de 6 milioane de euro, tras din bani publici în 2006 de către angajaţii credulului ministru al transporturilor de la acea vreme, domnul Gheorghe Dobre, a fost dat în vileag de către DNA.

Se pare că domnia sa a girat prin lipsa de vigilenţă managerială semnarea unor ordine de plată de miliarde de lei pentru o firmă de apartament ca măsură de combatere a efectelor gripei aviare. Se vede treaba că virusului criminal îi cam plăcea să se plimbe pe şinele de tren, însă substanţa invizibilă împrăştiată doar din birouri pe roţile garniturilor de tren i-a cam venit de hac.

Mai amuzant decât mijlocul prin care virusul a ales să se propage, este doar raportul DNA pe această chestiune: din toată afacerea asta penală se pare că domnul ministru Dobre a fost găsit... victimă, nu a virusului aviar, ci a unui alt tip de virus: virusul afacerilor cu bani publici, transmisibil prin prea-înalţii funcţionari de stat numiţi politic de către PDL.

Chiar dacă personal privesc cu îndoială concluziile DNA-ului referitoare la manipularea grosolană la care a fost supus ministrul Barbu din partea propriilor angajaţi, să admitem că sunt adevărate. În acest caz, domnule ministru, vă rog să îmi permiteţi să vă remarc deosebita incompetenţă managerială.

Se pare că ştiţi foarte bine să gestionaţi treburile în Ministerul Transporturilor din moment ce doamna ministru Boagiu v-a numit secretar general într-unul din ministerele cu cel mai mare buget.

În locul dumneavoastră, domnule Dobre Gheorghe, mi-aş da demisia de onoare şi m-aş pune la dispoziţia organelor de cercetare. Desigur, acest lucru presupune să aveţi un dram de demnitate, lucru care sunt convins că nu vă lipseşte.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Ordonanţa de urgenţă pentru o mai bună funcţionare a sistemului de sănătate, care introduce plata contribuţiei de 5,5% pentru Fondul naţional unic de asigurări de sănătate la pensiile mai mari de 740 de lei"

Deschid această declaraţie prin afirmaţia că împărtăşesc principiul enunţat de Guvern, potrivit căruia fiecare venit trebuie impozitat şi că pentru fiecare persoană care obţine un venit trebuie să se plătească o contribuţie pentru asigurările de sănătate.

Problema se pune însă cine plăteşte aceste contribuţii şi în ce măsură putem pretinde unui pensionar cu venituri sub pragul vieţii decente să plătească astfel de venituri. Da, sunt de acord să se plătească aceste contribuţii pentru toate pensiile, însă statul trebuie să se implice şi să preia această sarcină măcar pentru pensiile mai mici de 1.000 de lei.

Amintesc faptul că în Uniunea Europeană, inclusiv în România, sănătatea reprezintă un drept al omului. Ea nu este un bun, pe care îl plăteşti şi îl cumperi, cum e socotită în Statele Unite ale Americii, unde sistemul de asigurări de sănătate e construit pe cu totul alte baze economice şi sociale.

Aşadar, în Europa, dar şi în România, sănătatea este un drept şi de aici apare şi noţiunea de solidaritate care se află la baza sistemului de asigurări de sănătate din România.

Dincolo de preocuparea de a impozita pe toată lumea, de a lua taxe de la toţi, de a tăia de la toţi, statul trebuie să fie preocupat şi de această noţiune de solidaritate, care să asigure tuturor cetăţenilor acestei ţări dreptul la sănătate.

Aş vrea să atrag atenţia Guvernului României că mulţi dintre pensionarii cu pensii cuprinse între 740 de lei şi 1.000 de lei au fost angajaţi activi preponderent în perioada de dinainte de 1999, când a fost introdus sistemul de asigurări de sănătate din România. Aceşti pensionari nu pot fi deci judecaţi după sistemul contributivităţii şi nici nu pot fi aruncaţi la grămadă într-un sistem de asigurări care funcţionează de doar 11 ani. România nu se poate compara cu alte state europene, unde contribuţiile pentru sistemul de asigurări de sănătate se colectează de generaţii întregi. Iată de ce nu avem dreptul să ignorăm nuanţele specifice sistemului social din România, iar orice judecată privind sistemul fiscal şi de contribuţii pentru pensii şi asigurări sociale trebuie să plece de la nivelul veniturilor care sunt mult mai scăzute decât în marea majoritate a statelor Uniunii Europene.

Mai mult, nu trebuie să uităm introducerea sistemului de coplată care, pentru un pensionar cu venituri mici, va constitui o cheltuială extrem de greu de suportat. La aceasta se adaugă rata inflaţiei estimată la peste 8% în acest an, care iarăşi pune o presiune uriaşă asupra pensiilor mici, pe lângă o creştere a costurilor energiei şi a preţurilor la produsele alimentare. De asemenea, accesul la medicamente compensate şi gratuite este din ce în ce mai limitat, ceea ce presupune, iarăşi, costuri suplimentare mai ales pentru pensionari, unde cheltuielile pentru sănătate deţin cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor lunare.

Iar toate acestea, cumulate, reprezintă o scădere dramatică a puterii reale de cumpărare şi o deteriorare severă a vieţii pentru pensionarii cu pensii mici.

De aceea, stimaţi colegi, vă rog să ţineţi cont de aceste aspecte în momentul în care vom analiza în Parlament această ordonanţă de urgenţă. Repet, sunt de acord ca pentru fiecare venit să se plătească aceeaşi contribuţie pentru sănătate, însă acolo unde veniturile sunt extrem de mici, statul trebuie să intervină şi să preia această sarcină atât către Fondul asigurărilor sociale de sănătate, cât şi pentru Fondul de pensii.

Domnul Dorel Covaci:

"Cea mai longevivă corală din România a împlinit 200 de ani de existenţă neîntreruptă"

În această vară, Corul „Ion Vidu" din Lugoj, urmaşul vechii Reuniuni Române de Cântări şi Muzică, corală atestată documentar încă din anul 1810, născută sub oblăduirea bisericii ortodoxe lugojene, a sărbătorit 200 de ani de existenţă neîntreruptă. Cel mai vechi cor românesc, simbol al spiritualităţii naţionale şi al luptei fără de tăgadă, cu armele muzicii, pentru înfăptuirea idealului Marii Uniri, a avut în fruntea sa, de-a lungul timpului, personalităţi providenţiale: Ion Vidu, „doinitorul Banatului”, cum a fost denumit cu profundă admiraţie şi respect de Nicolae Iorga, Filaret Barbu, autorul nemuritoarei operete Ana Lugojana, Dimitrie Stan şi Remus Taşcău, actualul dirijor, care a transformat bicentenara reuniune într-un etalon al artei interpretative româneşti, un adevărat ambasador al culturii româneşti peste hotare.

Premiile obţinute la cele mai renumite concursuri internaţionale din Elveţia, Marea Britanie, Grecia, Austria, Italia, Franţa, Ungaria, Germania, fosta Iugoslavie, concertele susţinute pe cele mai prestigioase scene naţionale şi internaţionale (Bazilica „Santa Maria in Trastevere” din Vatican, Ateneul Român şi Sala de concerte „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române din Bucureşti ş.a.), colaborările cu importante instituţii de cultură, confirmă valoarea unei formaţii-simbol, care a fost invitată, în premieră, în 2011, în Capitală, la selectul Festival Internaţional „George Enescu”.

Recunoaşterea importanţei istorice şi culturale a Corului „Ion Vidu” din Lugoj, fosta capitală culturală a românilor bănăţeni, din partea Parlamentului României şi a Ministerului Culturii, ar reprezenta o expresie onorantă a respectului şi preţuirii pentru valorile care au fundamentat devenirea spiritualităţii româneşti în acest colţ de ţară.

Domnul Dorel Covaci:

“În goana nebună după tăieri, concedieri, distrugeri şi exterminări sunt eutanasiate şi instituţii importante ale statului în teritoriu”

Într-o goană nebună după tăieri, concedieri, distrugeri şi exterminări, Guvernul României a decis desfiinţarea Judecătoriei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria oraşului Făget, pe considerentul-simulacru al volumului relativ mic de activitate - număr redus de dosare, şi cu aşa-zise raţionamente de ordin economic - cheltuieli mari de logistică.

Argumentele care demonstrează justeţea dezacordului nostru ferm, precum şi inconsistenţa şi inoportunitatea acestui demers al instituţiilor administrative centrale, sunt:

Criteriul volumului de activitate al Judecătoriei Făget, exprimat în număr relativ mic de dosare, nu trebuie absolutizat şi nu se poate considera, de unul singur, sugestiv şi decisiv pentru luarea unei măsuri radicale, cum ar fi aceea de desfiinţare a instanţei. Oricât de obiectivă şi edificatoare ar părea la un moment dat analiza cifrelor şi a procentelor, ea nu surprinde întotdeauna esenţa lucrurilor sau cauza reală a fenomenului. Din acest punct de vedere, trebuie să ţinem cont de faptul că populaţia acestei zone este preponderent rurală, cu posibilităţi materiale reduse, astfel încât accesul la justiţie este, de multe ori, considerat un lux. Taxele de timbru, într-un trend de creştere continuă, determină adâncirea decalajului între zonele rurale şi urbane, sub aspectul accesului la justiţie. Costurile enorme cu taxele, expertizele şi reprezentarea în instanţă explică cu uşurinţă reticenţa justiţiabililor de a se adresa organelor competente pentru soluţionarea cauzelor, fapt ce influenţează neîndoielnic numărul de dosare ce se află pe rolul instanţei de judecată. Odată ce s-a considerat oportun şi s-a procedat la sporirea taxelor judiciare de timbru, trebuie să se asume şi consecinţa directă şi previzibilă a acestui demers, anume diminuarea numărului de cauze. Ar fi nedrept ca justiţiabilii din zonă să fie supuşi unei duble constrângeri: una de natură pecuniară şi una de natura limitării accesului la aceste servicii de interes public.

Criteriul costurilor ridicate de funcţionare a Judecătoriei Făget, raportate la volumul de activitate, este cel puţin discutabil, întrucât s-au identificat măsuri uşor aplicabile pentru eficientizarea instituţiei: reduceri sau ajustări ale schemei de personal; diminuarea costurilor cu factorul termic, prin optarea pentru combustibilul lemnos, ieftin şi uşor de procurat în zonă, în defavoarea celui lichid, care se foloseşte în prezent; alte măsuri ce vor fi identificate, în urma unei analize de detaliu cost-beneficiu.

Desfiinţarea Judecătoriei Făget ar crea cetăţenilor numeroase dificultăţi de transport, cheltuieli suplimentare adiacente, pierdere inutilă de timp, amânarea rezolvării problemelor, neîncredere în autorităţi, tensiuni şi alte neajunsuri. În prezent, competenţa Judecătoriei Făget şi a Parchetului de pe lângă această instanţă cuprinde oraşul Făget şi 10 comune învecinate, împreună cu satele aparţinătoare, pe o rază teritorială de 1.447 km pătraţi şi o populaţie de aproximativ 60.000 de locuitori. Distanţa dintre aceste localităţi şi Judecătoria Lugoj este exagerat de mare, iar inclusiv legăturile de transport între municipiul Lugoj şi satele aparţinătoare sunt departe de a fi simplu de manageriat (distanţa între Lugoj şi Tomeşti este de 61 km, Lugoj-Luncani 67 km, Lugoj-Coşeviţa 55 km, Lugoj-Fârdea 59 km, Lugoj-Ohaba Română 71 km etc). Pe de altă parte, măsura preconizată ridică serioase probleme şi personalului care deserveşte aceste instituţii, o parte din acesta urmând a fi relocat, sub aspectul locului de muncă, la Timişoara, respectiv la Judecătoria Timişoara şi Parchetul de pe lângă această instituţie, cu consecinţe negative inevitabile în plan familial.

Pentru menţinerea instituţiei pledează inclusiv tradiţia şi argumentele de ordin istoric. Astfel, Judecătoria de Ocol Făget a fost înfiinţată prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 9.225/1871. În anul următor, Făgetul a preluat de la Judecătoria Lugoj şi Cartea Funciară. În 1952, Judecătoria s-a transformat în Tribunalul raional Făget, iar în 1969, ca urmare a reorganizării administrativ-teritoriale (trecerea la judeţe), s-a desfiinţat, fiind reînfiinţată prin Legea nr. 92/1992.

Judecătoria şi Parchetul de pe lângă Judecătoria oraşului Făget, Cartea Funciară şi Unitatea de Jandarmi funcţionează în imobilul aflat în proprietatea Ministerului Justiţiei, negenerându-se astfel cheltuieli suplimentare cu spaţiile închiriate.

În sfârşit, considerăm că cea mai simplă, oportună şi eficientă soluţie de rezolvare a problemei, implicit de înlăturare a neajunsurilor mai sus menţionate, fie singură, fie corelată cu alte măsuri adiacente, pe care le-am menţionat deja, constă în modificarea ariei de competenţă a instanţelor judecătoreşti (Făget, Lugoj, poate Timişoara), măsură care ar duce la o mai bună împărţire a cauzelor pe judecătorii.

Orice soluţie de rezolvare este preferabilă aceleia a desfiinţării Judecătoriei. Din acest punct de vedere, vă rugăm să luaţi în considerare, în ultimă instanţă, chiar posibilitatea înfiinţării unui sediu secundar cu activitate permanentă, conform art. 42 din Legea 304/2004, măsură ce s-ar plia perfect situaţiei date!

Domnul Dorel Covaci:

“Tactici de presiune pentru satisfacerea clientelei politice”

Doresc să vă supun atenţiei o strategie de ultimă oră, din portofoliul de strângeri cu uşa al democrat-liberalilor, care s-a întâmplat chiar sub ochii mei, în Colegiul nr. 9 Timiş, pe care îl reprezint.

În localitatea cu pricina, Consiliul Local este compus din 7 consilieri PSD, 6 PDL şi 2 PNL. Între cei 6 consilieri PDL şi 2 PNL funcţionează o alianţă informală dintotdeauna, pentru susţinerea proiectelor de interes. Primarul are coloratură portocalie, iar în baza alianţei, viceprimarul a fost ales din rândurile PNL. Lucrurile merg de minune; alianţa funcţionează ca unsă, mai ales că şi secretarul Primăriei are grad de rudenie apropiat cu viceprimarul PNL. Chiar dacă la nivel central viziunile democrat-liberale şi naţional-liberale sunt divergente, la nivel local doctrinele converg, interesele se pot plia perfect.

De curând, în discuţia Consiliului a fost ridicată, ca din întâmplare, problema spaţiului în care funcţionează de mult timp Controlul Alimentelor, cu un asistent angajat la Primărie şi un medic al Direcţiei Sanitar-Veterinare din Timişoara. De data aceasta, o rudă a primarului PDL a tânjit la imobilul Primăriei, în discuţie, pentru înfiinţarea unei farmacii veterinare private, smulgându-i promisiunea naşului portocaliu să îl rezolve. Şi cum niciun PDL-ist nu poate rămâne pe dinafară, naşul s-a conformat şi a scos la bătaie arsenalul. Oportunitatea acestui demers este falsă: în localitate mai funcţionează deja 2 farmacii veterinare, una dintre ele în maxima proximitate a sediului disputat (la mai puţin de 10 m), iar filiala locală pentru Controlul Alimentelor ar fi desfiinţată prin această iniţiativă, lăsând piaţa de alimente şi consumatorii locali fără posibilitatea unui control de calitate al produselor.

Din păcate, cele 8 voturi în Consiliu (6 PDL şi 2 PNL) nu le asigură majoritatea de 2/3 necesară pentru rezolvarea finului. Aşa s-au scurs 3 şedinţe de Consiliu, fără sorţi de izbândă şi cu nervii zdruncinaţi. Cu răbdarea la capăt, primarul-naş s-a gândit că oricum este atotstăpânitor şi atotputernic, cu spatele beton la judeţ şi la centru, aşa că poate face uz de şantaj, pe faţă, în plenul şedinţei de Consiliu. Aşa că îşi scoate asul din mânecă: persoana care se ocupă de Fond Funciar în Primărie, funcţionar public, deci apolitică, în cadrul Compartimentului de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, avea şi atribuţii de secretariat la cabinetul fostului primar PSD. Acum s-a ales cu responsabilităţile integrale legate de Fondul Funciar, după modelul ,,un om=un compartiment”, izolată de noua conducere într-o clădire neamenajată şi cu salariul tăiat, într-o măsură punitivă bine-cunoscută. Ce alt obiect de şantaj mai bun?

Dacă consilierii PSD nu se conformează să voteze după placul PDL-ului, fosta secretară a fostului primar zboară din Primărie. Şi aceasta e spusă direct de către primar, fără menajamente, în plenul Consiliului şi chiar în faţa persoanei vizate, căreia îi recomandă să facă lobby pe lângă reprezentanţii PSD, pentru rezolvarea problemei şi salvarea astfel a propriului post.

Mă întreb până unde mai poate merge aroganţa, neruşinarea, impertinenţa şi nesimţirea vârfurilor PDL, încurajate de la centru? Cât mai poate tolera ţara aceasta să fie condusă de astfel de oameni de joasă speţă, fără scrupule?