Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Adrian Năstase:

Buna dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

La început, voi da cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Oamenii se pot înţelege, chiar dacă tac, privind şi ascultând.

În pofida propriilor riscuri asumate astăzi, voi vorbi despre "Watergate-ul de Iaşi", chiar dacă mulţi dintre noi par surzi sau orbi când se discută consecinţele acestuia asupra democraţiei româneşti.

Distinşi colegi deputaţi,

Viaţa românului începe din nou să fie guvernată, în gând şi faptă, de "Cooperativa ochiul şi timpanul". Trei agenţi, Microfoane, Frig şi Foame, încep să facă din nou legea în România.

Aceştia au săpat, încet dar sigur, la temelia regimului trecut, făcând mămăliga să explodeze, comunismul să se prăbuşească.

Astăzi, la peste 20 de ani de la prăbuşirea comunismului exterior, cel interior, rezidual, din mintea noastră, scoate din nou capul într-o nouă formă şi alcătuire.

O nouă cohortă de "curteni şi curtezane", indivizi avizi de putere şi onoruri publice colcăie în jurul Fratelui cel Mare, Big Brother.

Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine.

Libertatea este sclavie.

Ignoranţa este putere.

Doi şi cu doi fac cinci.

prevestea scriitorul englez George Orwell în anul 1949, în celebrul roman politic intitulat "O mie nouă sute optzeci şi patru".

Consecventă, puterea, în şase ani de "domnie" reinventează la Iaşi, şi nu numai, în luna mai 2011, microbetonul, adică betonul cu microfoane.

Poliţia Gândirii Suspicioase, alcătuită din triada - procuror DNA, judecător, lucrător SRI - au scos la lumina zilei din nou teleecranul lui George Orwell.

"Teleecranul recepţionează şi transmite simultan. Orice sunet pe care l-ar scoate Winston, mai tare decât o şoaptă foarte slabă, poate fi captat; în plus, atâta timp cât se află în câmpul vizual al plăcii de metal, poate fi şi văzut, nu numai auzit. Sigur că nu ai cum şti, în fiecare moment, dacă eşti sau nu ascultat. Cât de des sau după ce criterii intră Poliţia Gândirii pe fiecare post individual este ceva ce ţine de domeniul presupunerilor. N-ar fi imposibil nici să urmărească tot timpul pe toată lumea. În tot cazul, pot intra pe firul tău când au ei chef. Te obligă să trăieşti - şi de fapt chiar aşa trăieşti, dintr-o obişnuinţă devenită instinct - cu presupunerea că orice sunet pe care-l scoţi este ascultat şi orice mişcare observată, afară de cazul când, să zicem, stai pe întuneric ". Câtă premoniţie la Orwell, în 1949 şi câtă realitate în România anului 2011?

Distinşi colegi,

Bântuiţi de îndoială, robiţi de propria neputinţă probatoare, sclavii suspiciunilor, unii lucrători ai Politicii Gândirii din triada - procuror, judecător, SRI-st - vor certitudini, pentru liniştea şi telesuccesul lor profesional.

Atunci, din proprie iniţiativă sau din necesitatea de a se face util ori la îndemn, pătrund în viaţa mea, a ta, a lor, când au ei chef. Apăsând butonul telecomenzii teleecranului, plasat anterior cu aprobări incerte.

Urmărind, poate în lipsă de altceva şi activitatea oamenilor politici ai opoziţiei şi nu numai, oferă subiecte de "consumat" populaţiei, poate în lipsă de hrană.

O vorbă necugetată, un gând rău, o insultă scăpată, o conjuraţie la adresa puterii Fratelui cel Mare, sau a verişorilor locali; o mică atenţie, o suspiciune, o bănuială de corupţie, te va aduce în "acvariul" Poliţiei Gândirii. Devii "transparent" tu, familia, vecinii, prietenii tăi, iar telemobilul, prietenul, dar şi urmăritorul tău.

Reacţia slujitorilor voluntari şi totuşi interesaţi ai puterii vremelnice, doritori de dregătorii, intră-n acţiune.

"Pe mine nu m-ar deranja dacă o cameră video îmi monitorizează activitatea 24 de ore din 24 de ore", bravează tânărul deputat PDL-ist Nicuşor Păduraru, fost apărător al legii - prefect de Iaşi.

"Să-şi dea demisia vicepreşedinţii Victor Chirilă (PNL) şi Constantin Adăscăliţei (PSD) dacă planează suspiciuni de corupţie asupra lor", clamează proaspăta vicepreşedintă PDL, doamna senator Mihaela Popa.

"Numai cine are ceva de ascuns face asemenea circ", tranşa problema din propria ogradă venerabilul preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, dr. Constantin Simirad.

O faptă. O întâmplare cu tele-ecranul. Trei demnitari. Trei poziţii publice. O singură gândire, reziduală, bazată pe ipocrizia nesfârşită a discursului totalitar specific unui stat poliţist, nu democratic, la circa 20 de ani de la "revoluţie".

Fratele cel Mare al lui Orwell, reinventat astăzi, de lucrători încrâncenaţi ai Poliţiei Gândirii ajutaţi de teleecranul modern, implantat în pereţii opoziţiei, ştie tot. Prin el se vrea controlul absolut asupra activităţii şi minţii tale şi, mâine, al tuturor românilor. Tot "insistăm" noi să trăim într-o "societate a cunoaşterii".

Stimaţi colegi,

Watergate-ul american din anii 1970, când microfoane republicane ascultau gânduri democrate l-au împins pe preşedintele Nixon să demisioneze. Societatea civilă americană şi-a întărit controlul asupra serviciilor secrete.

La noi, Watergate-ul ieşean tinde spre circ.

Urmăriţi, într-o instituţie publică, oamenii politici ai opoziţiei sunt deja condamnaţi public; nu se ştie încă pentru ce.

Procurorul DNA a cerut, judecătorul a dispus şi SRI-ul a plantat teleecranul, miniaturizat, adică camera de luat vederi. Arcanul modern de astăzi, instrument de lucru al Poliţiei Gândirii.

Preventiv. Există suspiciuni de corupţie, reală, închipuită sau fabricată, există bănuielile, îndoielile care planează asupra vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean ai opoziţiei ieşene, PSD şi PNL, adică USL.

L-au insultat oare pe Fratele cel Mare, au cârtit împotriva dictaturii verişorilor locali ai acestuia, au solicitat noi atribuţii, dreptul la întruniri politice în propriile birouri, acces la libertatea gândirii, la informaţii publice, aceşti "trântori de lux" ?

Nu ştim şi poate nu vom şti niciodată. Totu-i un mister. Pentru elucidarea misterului, Watergate-ul de Iaşi nu trebuia îngropat, insistăm să devină Watergate-ul României.

Trebuiesc dezgropate firele, descâlcite iţele întregii afaceri, aparent banale.

Dezvăluiţi făptuitorii, vinovaţii şi beneficiarii.

Tăiată alimentarea teleecranelor plasate aiurea prin dispoziţii arbitrare de "trioul stăpânitor" din Poliţia Gândirii: procuror, judecător, SRI-ist.

Altfel, stimaţi colegi deputaţi, ascultatul telefoanelor, implantarea camerelor video în pereţi, transportul televizat şi gratuit al demnitarilor la DNA, cu potera, va induce o deja prezentă psihoză generală în rândul românilor, asemenea celei de dinainte de 1989. Teama indusă şi frica strecurată în mintea românilor va autocenzura revolta interioară.

Pentru liniştea, libertatea de acţiune şi de gândire a românului este urgent necesar ca Watergate-ul ieşean să fie complet şi transparent elucidat.

Pentru aceasta, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, solicităm public, în numele alegătorilor ieşeni pe care-i reprezint ca:

- domnul deputat Cezar Preda, preşedintele Comisiei de control parlamentar al activităţii SRI, să convoace de urgenţă comisia parlamentară şi să analizeze implicaţiile cazului de la Iaşi;

- domnul prof.univ.dr.George Maior să dispună cercetarea legalităţii şi eficacităţii acţiunilor lucrătorilor din SRI Iaşi;

- domnul Daniel Morar, Procuror Şef al DNA, să analizeze cât de fundamentate sunt suspiciunile de corupţie aduse ca argument de către procurorii ieşeni ce au stat la baza deciziilor de plasare de "teleecrane" în birourile vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Iaşi, fruntaşi ai opoziţiei politice ieşene;

- domnul Horaţiu Dumbravă, preşedintele CSM să dispună analiza datelor concrete sau poate fabricate din dosarul, în baza cărora judecătorul a admis cererea procurorului DNA, de urmărire informatică a vicepreşedinţilor Victor Chirilă (PNL) şi Constantin Adăscăliţei (PSD).

În caz contrar, încet, dar sigur, vom sfârşi cu toţii ca-n romanul lui Orwell "1984", iubindu-l pe Fratele cel mare şi pe verişorii locali ai acestuia acceptând, neforţaţi de nimeni, că în anul 2011 şi nu numai:

Libertatea este sclavie.

Ignoranţa este putere.

Doi şi cu doi fac cinci.

Cei trei agenţi, Microfoane, Frig şi Foame, vor redeveni stăpânii României, săpând încet, dar sigur, la temelia capitalismului nostru de cumetrie.

Distinşi colegi,

Cu speranţa unei transparenţe maxime în elucidarea problemelor sesizate din Watergate-ul ieşean, de către cele patru instituţii, solicitate a se implica - Parlament - SRI - DNA - CSM.

Al dumneavoastră, Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi.

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru îngăduinţă!

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. Mulţumim şi pentru bibliografie.

Are cuvântul domnul deputat Attila Korodi.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Nu a trecut foarte mult timp de când adoptarea Legii educaţiei a generat numeroase dezbateri. În luna decembrie, chiar aici, în Parlament, v-am recomandat ca în spiritul zilei de 1 Decembrie să vă luaţi un răgaz şi să reflectaţi la posibilitatea de a redeveni comunitatea care a adoptat Proclamaţia de la Alba Iulia.

Am crezut atunci şi cred şi acum că numai aşa poate România să fie cu adevărat parte a comunităţii europene. Am spus că istoria noastră ne defineşte, iar 1 decembrie 1918 - Proclamaţia de la Alba Iulia - este un moment de maximă importanţă în istoria românilor, un moment de care toţi românii sunt mândri.

Am specificat şi atunci, specific şi acum că Legea educaţiei este o lege europeană, o lege pe care, sunt sigur, că Adunarea Naţională de la Alba Iulia ar fi votat-o fără nicio problemă. Şi, da, aţi demonstrat, am demonstrat anul trecut că suntem şi acum aceeaşi comunitate din 1918, care îşi respectă popoarele conlocuitoare, o comunitate conştientă de valorile, de cultura şi de tradiţiile sale, care nu are nevoie să fie comparată cu alte popoare sau să se raporteze într-un mod nefericit la un inamic creat ca să se definească. Poporul român şi-a arătat adevărata faţă, cea europeană, cea din 1918, atunci când Parlamentul a adoptat Legea educaţiei.

Dar astăzi ne găsim din nou într-o conjunctură nefericită. Am câteodată impresia că în loc să mergem înainte noi mergem înapoi. Nu înţeleg cum un popor atât de puternic ajunge, periodic, să nu-şi mai respecte popoarele conlocuitoare şi să-şi pună sub semnul întrebării propriile sale decizii.

Am considerat adoptarea Legii educaţiei o mare reuşită, iar doar după câteva luni, la iniţiativa unui parlamentar, a trecut tacit prin Camera Deputaţilor o propunere legislativă potrivit căreia se elimină din Legea educaţiei prevederile privind obligativitatea predării istoriei şi geografiei în limbile minorităţilor naţionale.

Iniţiativa legislativă a fost adoptată tacit deoarece termenul stabilit pentru dezbatere şi vot final a fost depăşit.

Camera Deputaţilor este primul for sesizat cu acest proiect, Senatul fiind Camera decizională.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că este foarte important să vă gândiţi, să ne gândim cine vrem să fim. Vreţi să fiţi o naţiune puternică, care-şi tratează popoarele conlocuitoare cu respect şi care nu-şi schimbă deciziile luate la fiecare două luni, vreţi să fiţi comunitatea de care toţi cei care au fost prezenţi la Alba Iulia şi au adoptat Proclamaţia ar fi mândri sau vreţi să fiţi poporul care are nevoie de nişte duşmani creaţi, de fapt, inexistenţi, ca să se definească?!

Pentru un elev aparţinând unei minorităţi naţionale este imperios necesar să înveţe în limba lui maternă. La fel de important este să înveţe foarte bine limba ţării în care trăieşte şi să cunoască tradiţiile, valorile şi cultura acestei ţări. Dar dumneavoastră ştiţi asta, cu toţii.

Oare ce o să înveţe despre forurile decizionale ale acestei ţări un elev care, până la urmă, îşi dă seama că i-a fost dată posibilitatea să înveţe istoria şi geografia în limba sa maternă, iar doar după câteva luni această posibilitate i-a fost luată de aceeaşi oameni?! Ce mesaj dorim să transmitem elevilor şi părinţilor? Că suntem o comunitate, o ţară conştientă de valorile sale, care ştie că diversitatea, de fapt, ne face mai puternici? Sau că suntem o comunitate, o ţară atât de slabă, căreia îi este frică de tot ceea ce este nou, de tot ce este altfel?

Cred că ştim cu toţii răspunsul. Cred că suntem cu toţii de acord de greşeala făcută în momentul în care iniţiativa legislativă a colegului nostru a fost adoptată de Camera Deputaţilor.

Şi sunt sigur că putem să ne unim forţele şi să împiedicăm adoptarea acestei iniţiative legislative în Senat şi să dovedim, prin urmare, că suntem cu adevărat o ţară puternică, cu valori europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, îl rog pe domnul deputat Blaga, de la Grupul parlamentar al PDL, să ia cuvântul.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Sarmisegetuza Regia, un caz încă nerezolvat".

Revin în faţa dumneavoastră cu problema cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.

Sunt bucuros că semnalele de alarmă pe care le-am tras viza vi de capitala Daciei antice, Sarmisegetuza Regia, au avut ecou, punând în mişcare un mecanism inert până atunci şi descătuşând energii de mult blocate, din cauze care nu ţin de interesul României şi al românilor.

Urmare a unei adrese transmise de către Instituţia Prefectului a judeţului Hunedoara mai multor instituţii centrale, în luna martie 2010, la sediul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional a avut loc o primă întâlnire cu un grup de lucru format din reprezentanţi ai: Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Mediului şi Pădurilor, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Instituţia Prefectului judeţului Hunedoara şi ai Consiliului Judeţean Hunedoara.

În cadrul acestei întâlniri, s-a stabilit ca fiecare instituţie să analizeze, din punct de vedere juridic, fiecare pe domeniul de competenţă, situaţia cetăţilor dacice, iar aceste analize să fie centralizate la nivelul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, urmând să se decidă paşii ce trebuie urmaţi.

În urma vizitei efectuate, la sfârşitul lunii aprilie 2010, de către ministrul culturii şi patrimoniului naţional, domnul Kelemen Hunor, în judeţul Hunedoara, vizită ce a inclus şi vizitarea cetăţii Sarmisegetuza Regia şi a cetăţii Costeşti Cetăţuie, s-a precizat faptul că soluţia ideală ar fi ca administrarea acestui areal să fie transmisă Consiliului Judeţean Hunedoara, ca fiind singura autoritate eligibilă pentru a atrage fonduri europene în vederea reabilitării, conservării şi punerii în valoare a acestei zone, precum şi dezafectarea urgentă a plăcilor de beton, a traverselor metalice şi a vagoneţilor uitaţi acolo de zeci de ani, lucru realizat până la sfârşitul lunii iunie.

Din acest moment, s-au demarat discuţiile pentru crearea cadrului legislativ necesar transmiterii administrării către Consiliul Judeţean Hunedoara.

Am şi alt sentiment, cel de supărare, de frustrare pentru lentoarea cu care se desfăşoară aceste faze ce depind de noi, de voinţa noastră de a păstra şi pune în valoare dovezi inestimabile despre trecutul nostru.

Prefectura Judeţului Hunedoara, Consiliul Judeţean, Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara au promovat o hotărâre de guvern menită să aprobe Programul naţional de protecţie şi gestiune pentru monumentele istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO, dar abia la finele anului trecut acest program a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1268 /2010.

Aceleaşi instituţii au elaborat un proiect de hotărâre de guvern care viza transmiterea Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, din domeniul public al statului, în domeniul public al judeţului Hunedoara şi în administrarea Consiliului Judeţean Hunedoara.

Se urmărea prin acest lucru crearea la nivelul judeţului Hunedoara a unei structuri care urma să îmbine atât partea naturală a arealului, cât şi partea istorică a acestuia, urmând ca, pe viitor, prin accesarea de fonduri europene, întreg arealul să poată fi pus în valoare, cu bogăţia istorică şi naturală pe care o deţine.

Proiectul a fost respins, motivându-se faptul că nu ar respecta prevederile legale în vigoare, făcându-se referire la prevederile legale din domeniul legislaţiei de mediu, motiv pentru care s-a revenit la stabilirea zonelor speciale care trebuie scoase din perimetrul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina şi elaborarea unui nou proiect de hotărâre de guvern. Deci un întreg hăţiş de măsuri, legi şi interese, de multe ori opuse, care îngreunează lămurirea şi rezolvarea problemei cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.

Stimaţi colegi,

Dragi români,

Iată că eforturile depuse pe plan local pentru reabilitarea, conservarea şi punerea în valoare a acestei zone sunt zădărnicite de hăţişul de legi care nu permit celor care vor şi pot să facă acest lucru.

De aceea, vă cer sprijinul în a pune umărul la crearea şi aprobarea cât mai rapidă a cadrului legislativ necesar, până nu e prea târziu, până când nu se va degrada irecuperabil un astfel de patrimoniu.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Mircea Grosaru, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aţi depus, deja? Iertaţi-mă!

Are cuvântul domnul deputat Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Drama şi speranţele unei naţiuni - naţiunea tătară".

Evenimentul petrecut la data de 18 mai 1944 este cel mai dureros din istoria tătarilor. Evenimentul petrecut la data de 18 mai 1944 poate fi comparat, în ceea ce priveşte proporţiile şi consecinţele lui, cu alte drame ale altor popoare. Într-o singură zi, în urma ordinului criminal dat de I.V.Stalin, s-a încercat distrugerea unei naţiuni - naţiunea tătară - prin deportarea a sute de mii de locuitori ai Peninsulei Crimeea în zone îndepărtate din fosta Uniune Sovietică. Îmbarcaţi în vagoane pentru vite, mulţi nu au rezistat, murind înainte de a ajunge la destinaţie. În convoiul durerii erau în general bătrâni, femei, copii. In convoiul durerii nu au existat speranţe.

Speranţele s-au născut odată cu dorinţa de a se reîntoarce în propria patrie, Crimeea, a celor deportaţi, precum şi a urmaşilor acestora. Ostilitatea afişată cu precădere la începutul anilor ’90 de autorităţile competente din Ucraina a fost evidentă, existând, în acest sens, numeroase tensiuni. Situaţia, din păcate, este încă neclară în ceea ce-i priveşte pe tătari, statutul lor politic, economic fiind incert.

Şi în acest an, la data de 18 mai, s-au organizat în unele localităţi din Crimeea (Ucraina) şi România manifestări de comemorare a victimelor deportării, în numeroase geamii desfăşurându-se slujbe religioase.

Datoria noastră este să nu ne uităm istoria. Datoria noastră este să credem într-un destin mai bun al naţiunii tătare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Vasile Mocanu, de la Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "O boală care se extinde".

Timp de o săptămână, angajaţii Spitalului de Psihiatrie Socola, din Iaşi, au refuzat să intre la lucru. În toată această perioadă, nu s-au făcut nici internări şi nici consultaţii. Timp de şapte zile, asupra salariaţilor unităţii medicale ieşene - una dintre cele mai prestigioase din ţară - s-au exercitat presiuni considerabile şi s-au vânturat ameninţări şi avertismente. Pierderea imediată a locului de muncă a fost doar unul dintre acestea.

Motivul protestului a fost pe cât de simplu, pe atât de dramatic. Pentru că Ministerul Sănătăţii a decis, prin lege, ca fondul de salarii să nu mai depăşească 70% din sumele decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, lefurile angajaţilor au scăzut drastic, cu o pătrime.

Nu e greu de înţeles disperarea acestor oameni. Chiar nediminuate, salariile personalului din unităţile medicale sunt deosebit de mici. Scădeţi din această sumă ridicolă încă 25% şi veţi vedea ce mai rămâne. Aceşti oameni au copii, au întreţinere de plătit şi, probabil, mai au şi nişte rate la bănci.

Încredere, însă, în actuala putere nu mai au!

Chiar în timp ce guvernanţii anunţau ieşirea economiei naţionale din recesiune, salariile bugetarilor scad în continuare. Acest aspect e doar încă o dovadă că sistemul medical românesc este în colaps, fără şanse de a-şi mai reveni în viitorul apropiat. Când dintr-o ţară bolnavă pleacă medicii şi personalul medical, e cel mai bun semn că boala se va extinde!

Dar acest protest de la Iaşi ne-a mai dezvăluit ceva: că reforma societăţii româneşti promisă de PDL - preşedintele Traian Băsescu şi Cabinetul Boc - a eşuat lamentabil! Care reformă?!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Daniel Florian Geantă, de la Grupul parlamentar al PDL.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florian Daniel Geantă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Lupta cu evaziunea trebuie câştigată!"

România a ocupat mult timp topul statelor membre ale Uniunii Europene, care nu au reuşit să câştige lupta cu evaziunea fiscală.

Această înfrângere poate fi lesne văzută în nivelul redus al încasărilor bugetare, unul dintre cele mai mici din spaţiul comunitar. Nu trebuie însă să înţelegem că suntem singurul stat care se confruntă cu provocările evaziunii fiscale, ale corupţiei sau ale tentaţiei de a acţiona în sfera economiei subterane.

Din nefericire, în România, spre deosebire de celelalte state membre, pierderile fiscale urcă la peste 11% din produsul intern brut, ceea ce pune Guvernul în imposibilitatea de a realiza proiecte guvernamentale de anvergură.

Cu toate acestea, progrese semnificative s-au înregistrat, mai ales în ultimii doi ani, economia neagră reducându-se cu peste 10%, chiar în contextul provocărilor crizei economice. Performanţe excepţionale s-au înregistrat, mai cu seamă, în sfera relaţiilor de muncă, simpla aplicare a Codului muncii aducând la suprafaţă peste 200.000 de locuri de muncă.

Nu putem trece cu vederea nici amploarea deficitului cvasi-fiscal, la fel de periculos ca şi evaziunea fiscală, determinat de lipsa de performanţă a companiilor cu capital de stat.

Stimaţi colegi,

România are nevoie astăzi mai mult decât oricând de fonduri pentru relansare, restructurare şi modernizare economică, pentru investiţii noi, pentru modernizarea învăţământului, sănătăţii şi culturii.

Peste tot în lume evaziunea fiscală este un fenomen de proporţii, cu mari implicaţii în viaţa economică şi socială, şi este destul de greu să controlezi şi să măsori cu precizie economia subterană, care are efecte grave atât asupra bugetelor ţărilor, cât şi asupra nivelului de trai al populaţiei.

Nu este normal ca, din cauza unor agenţi economici care nu-şi plătesc impozitele, taxele şi contribuţiile, să crească fiscalitatea pe umerii celor care sunt corecţi şi cinstiţi.

În acest sens, Guvernul României are în continuare ca obiectiv principal combaterea evaziunii fiscale şi lupta împotriva corupţiei, pentru că numai aşa vor veni bani la bugetul de stat.

Trebuie amintit că însuşi Preşedintele României a tras un semnal de alarmă, spunând că prioritatea noastră pentru anul în curs şi pentru anul 2012 trebuie să rămână lupta împotriva evaziunii fiscale, "o luptă pe care statul român trebuie să o câştige".

Trebuie găsite soluţii urgente de diminuare a acestui flagel, să se creeze o direcţie care să centralizeze acest fenomen, pentru a cunoaşte exact care este nivelul real al evaziunii fiscale.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai este cineva în sală care doreşte să citească?

Da, domnule deputat, vă rog să veniţi la tribună.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş vrea să vă prezint astăzi un punct de vedere al declaraţiei politice intitulate: "Cetăţenii, beneficiari finali ai Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii".

Cel mai mare proiect de investiţii în infrastructura publică a României, de după 1989, a fost demarat de către Guvernul Boc.

Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii va răspunde nevoilor actuale de îmbunătăţire a condiţiilor de trai din România.

Avem nevoie de infrastructură edilitară, iar acest lucru ne este solicitat la fiecare întâlnire cu edilii localităţilor, dar şi cu simpli locuitori ai acestora.

Modul în care a fost gândit şi se va derula acest program demonstrează, încă o dată, intenţiile actualului Guvern de a moderniza ţara. Suma alocată pentru acest program, care se va desfăşura până în 2015, va fi în jur de 4 miliarde de euro.

Modernizarea şi asfaltarea drumurilor judeţene şi de interes local şi realizarea de legături cu drumurile naţionale şi cu sistemul de autostrăzi, modernizarea satului românesc, sisteme de canalizare şi epurare a apelor uzate şi alimentarea cu apă pentru numeroase localităţi sunt componente ale acestui proiect de investiţii ce va schimba România.

Beneficiind de garanţia statului, prestatorii, executanţii şi furnizorii pot contracta credite bancare în vederea realizării proiectelor pentru încă 2 ani, cu finanţare de către executanţi, urmând ca din 2013 să fie achitată contravaloarea lucrărilor pe măsură ce acestea sunt finalizate.

Referindu-mă la avantajele Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii - sub programul "10.000 km de drumuri judeţene şi de interes local" pentru Vâlcea - pot spune că se vor îmbunătăţi condiţiile de trafic oferite de drumurile judeţene, întrucât, cu excepţia câtorva tronsoane reabilitate prin turnarea de covor asfaltic, drumurile sunt necorespunzătoare, fapt care implică anual alocarea unor fonduri publice importante pentru lucrări de întreţinere.

Acesta este primul proiect coerent care va reabilita şi moderniza sistemul de drumuri judeţene din Vâlcea, dar şi din România, prin accesarea unor credite garantate de stat.

Prin demararea acestor investiţii, vom reuşi să creştem calitatea sistemului de transport rutier din judeţ, să sporim gradul de confort al cetăţenilor, dar şi să facem judeţul Vâlcea atractiv pentru investiţii în varii domenii.

Important este că au fost prinse în acest program toate judeţele, iar practica alocării de fonduri în mod discreţionar, aşa cum se întâmpla în alte guvernări, a fost eliminată.

În plus, autorităţile publice locale au propus obiective care trebuie să primească finanţare.

Acest program amplu va aduce beneficii tuturor românilor. De aceea cred că implicarea autorităţilor locale nu trebuie să ţină cont de culoarea politică, ci doar de interesul cetăţenilor, care au dreptul la o Românie modernă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

A fost declaraţia domnului deputat Samoil Vîlcu.

Dacă mai sunt colegi în sală care sunt înscrişi pentru declaraţii politice?

Înţeleg că nu mai sunt.

Doar o clipă, vă rog.

Vă mulţumesc.

În condiţiile acestea şi după ultima declaraţie care ne redă optimismul, suspend şedinţa până la ora 10,00.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Marin Almăjanu:

"Alimentele vor deveni un lux în România lui Traian Băsescu şi a eternului său premier, Emil Boc"

Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR) anunţă o nouă majorare a preţurilor produselor alimentare în perioada următoare, în condiţiile în care inflaţia din România a ajuns cea mai ridicată din Europa în ultimul trimestru, din cauza creşterii frecvente a preţurilor.

Care este principala cauză a instabilităţii preţurilor alimentelor în această perioadă, cumplit de grea pentru români, în care coşul zilnic al unei familii a ajuns unul aproape prohibitiv? Nu o spunem noi, cei din opoziţie, ci o spun producătorii din România: toate acestea sunt efecte în lanţ ale politicilor agricole deficitare şi haotice, practicate de guvernele PDL-iste, adică agricultura se resimte acut din cauza lipsei unui sprijin pentru acest sector din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, deci a Guvernului Boc!

"Datele de la această oră arată că producţia de secară va fi cu 22,9% mai mică faţă de cea de anul trecut, producţia de rapiţă cu 22%, iar producţia de oleaginoase cu 7,6%. De asemenea, producţiile de legume şi fructe (caise, cireşe, ardei etc.) sunt întârziate şi clar producţiile vor fi mai mici.

După ploile din această primăvară, pentru lunile iunie şi iulie, Administraţia Naţională de Meteorologie a prognozat temperaturi ridicate, iar sistemul de irigaţii nu este funcţional. Ministrul Agriculturii declara că România nu va intra în criză alimentară pentru că are potenţial, însă potenţialul trebuie şi valorificat prin politici coerente, ceea ce la ora actuală lipseşte cu desăvârşire României", a declarat recent într-un comunicat preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR).

Cam acesta este viitorul sumbru de care vor avea parte românii în continuare, cu domnul Boc şi ai săi miniştri capabili, instalaţi încă destul de confortabil, în fotoliile Palatului Victoria!

Aceasta este, din păcate, evoluţia în privinţa preţurilor cerealelor şi a altor produse alimentare în lunile următoare: vor creşte din nou semnificativ, ceea ce va duce la transformarea României într-o piaţă de lux a alimentelor, unde doar cei bogaţi vor mai avea acces la legume, fructe sau carne. Scumpirile alimentelor i-au făcut oricum pe români să cumpere tot mai puţine haine şi încălţăminte, în ultima vreme, iar coşul cu cumpărături să fie tot mai sărăcăcios. Consumul de peşte şi fructe a scăzut, în timp ce vânzarea medicamentelor a crescut destul de mult, ceea ce înseamnă că românii se hrănesc din ce în ce mai prost din cauza veniturilor tot mai reduse şi se îmbolnăvesc, în schimb, din ce în ce mai des!

FNPAR cere Ministerului Agriculturii să elaboreze strategiile şi politicile agricole ale României astfel încât "mâncarea să nu devină un lux".

Noi, liberalii, le cerem premierului Boc şi preşedintelui Băsescu să nu uite de ce au fost aleşi de români - cu siguranţă nu ca să-i lase să moară de foame în ţara lor!

Dar domnul Boc ne spune în fiecare zi cât de mult bine au făcut guvernele sale României, iar domnul Băsescu ne asigură cât de minunat va fi viitorul României, cu PDL mereu în fruntea ţării...

Domnul Angel Tîlvăr:

"Programul «Prima casă» nu şi-a atins scopul declarat"

Programul "Prima casă" face parte dintre aşa-zisele măsuri anticriză iniţiate de Guvern pentru a susţine sectoarele economice prioritare. Obiectivul principal este să deblocheze activitatea de creditare şi să impulsioneze sectorul construcţiilor,ceea ce va avea efecte benefice asupraactivităţii economice şi creării de noi locuri de muncă.

Programul anunţat ca fiind soluţia Guvernului Boc, în frunte cu Elena Udrea, de ieşire a României din crizăconstă înfacilitarea accesului populaţiei la credite ipotecare. În acest scop, statul garantează integral împrumuturile acordate de bănci, cu condiţia ca acestea să acorde credite mai ieftine.

Care este însă realitatea? Câte blocuri noi au fost construite special pentru "Prima casă"?

Programul, început de Guvern, în urmă cu aproape doi ani este, în fapt, unul prin care s-a acordat sprijin băncilor, a fost stopată scăderea preţurilor, iar 40.000 de români au reuşit să cumpere locuinţe cu avansuri mici, dar la dobânzi pe care le pot obţine şi multinaţionalele din România pentru angajaţii lor.

Relansarea economică anticipată e o minciună!

La momentul lansării programului, în mai 2009, Emil Boc declara: "Prin acest program, dăm această garanţie de stat, în valoare de 80% din valoarea locuinţei, care va oferi un sprijin direct, pe de altă parte, şi sectorului construcţiilor, extrem de important în România pentru relansarea activităţii economice."

În fapt, după doi ani de program guvernamental, piaţa construcţiilor a scăzut cu 25%, iar din PIB s-au "evaporat" aproximativ 15 miliarde de euro, statul garantând împrumuturi pentru achiziţii de locuinţe de peste 1,6 miliarde de euro, a căror "factură" finală va fi decontată în următorii 20-30 de ani, conform Ziarului Financiar.

În cifre, mai mult de 10.000 de garanţii imobiliare au fost acordate pentru locuinţe finalizate în intervalul 2008-2010 şi mai puţin de 500 de credite garantate au fost pentru locuinţe noi sau nefinalizate.

Astăzi, Aurel Şaramet, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor (FNGCIMM) declară că "Scopul primordial al programului a fost de la bun început unul social", şi în concluzie a fost atins.

Ce înseamnă, domnule Şaramet, program social?

În primul rând, preţurile la aceste locuinţe au ajuns astfel să se învârtă în jurul a 1.000 de euro/metrul pătrat în Bucureşti şi în marile oraşe, iar dezvoltatorii imobiliari par a nu-şi fi adaptat încă proiectele pentru a reîncepe construcţia unor noi ansambluri.

În al doilea rând, cine îşi poate permite o asemenea locuinţă? Bancpost a alcătuit portretul robot al clientului care îşi poate achiziţiona o locuinţă prin intermediul acestui program. Conform băncii, cel care îşi poate achiziţiona o locuinţă prin Programul "Prima casă" are "vârsta între 21 şi 45 de ani; locuieşte în mediul urban; locuieşte într-un apartament închiriat; are un loc de muncă stabil, o experienţă minimă de 12 luni; deţine un venit de minimum 400-500 de euro/familie; dornic să achiziţioneze o locuinţă situată în marile oraşe; deţine o sumă de bani necesară avansului."

În concluzie, unde e componenta socială atinsă în condiţiile în care, potrivit Institutului Naţional de Statistică, câştigul salarial mediu net a fost în luna ianuarie 2011 de 1.424 de lei?

Stimaţi colegi, după cum am arătat mai sus, componenta economică a programului "Prima casă", şi anume relansarea domeniului construcţiilor, nu a fost atinsă, iar de componenta socială a programului nici nu poate fi vorba. Iată un alt program, alături de cel de reabilitare termică, ca şi cel de vânzare a locuinţelor ANL la suprapreţ, care sunt folosite de Guvernul Udrea-Boc pentru a-şi justifica şederea, sper scurtă, la Palatul Victoria.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Sacul de voturi ale domnului Baconschi"

În schimbul preţioasei funcţii obţinute la Convenţia PDL, domnul ministru Baconschi promitea că va fi mult mai strângător în 2012 decât în 2009: "Sunt convins că proiectul legii votului prin corespondenţă îi va face pe românii din comunităţile de peste hotare să ne aducă nu 100.000 de voturi, cum ne-au adus rândul trecut, ci un milion de voturi. Este un obiectiv pe care îl putem atinge dacă vom reuşi să dăm acest necesar semnal de înnoire", a afirmat domnul Baconschi, în discursul de susţinere a candidaturii sale la funcţia de prim-vicepreşedinte PDL.

Deci domnul Baconschi nu vine cu mâna goală în funcţia de prim-vicepreşedinte al principalului partid de guvernământ, ci are planuri mari în ceea ce priveşte adunarea unui număr impresionant de voturi din diasporă, la următoarele alegeri. Adică dumnealui i se dă o funcţie de mare importanţă în PDL, dar ceea ce va obţine partidul în schimbul încrederii acordate acestuia va compensa din plin investiţia. Şi pentru a-şi putea îndeplini măreţul obiectiv, care ar avea şi rolul de a ridica PDL la un cu totul alt procent decât cel actual din sondaje, domnul ministru Baconschi are în grijă proiectul de lege al votului prin corespondenţă.

"În 2009, la turul al doilea, au participat, conform statisticilor oficiale, 4,7% dintre cetăţenii români din străinătate. (votul prin corespondenţă) deschide o cale alternativă care permite participarea mult mai largă la vot. (...) Într-o estimare de bun-simţ, ar putea ajunge numărul celor care participă în ţară. În cazul acesta, dacă erau de zece ori mai puţini, ar putea fi de zece ori mai mulţi", a mai declarat celebrul ministru de externe în ale gafelor şi afirmaţiilor demne de luat în seamă de justiţie!

În 2009, pe vremea când domnul Baconschi era doar ambasador la Paris, voturile românilor de acolo s-au efectuat cu viteza luminii. Prin urmare, ar fi fost mare păcat dacă PDL ar fi pierdut eficienţa actualului ministru de externe! Aşa că partidul său a avut grijă ca această deosebită calitate să fie statuată într-o lege care să-i dea posibilitatea domnului Baconschi să-şi arate, în toată splendoarea, abilităţile sale de mare prestidigitator!

Care este concluzia evidentă a autodenunţului de mai sus, susţinut de domnul Baconschi în faţa unei mari adunări PDL-iste? Nu cred că acest lucru este dificil de aflat de la orice român care a auzit sau citit declaraţia respectivă. Fără nicio jenă sau urmă de scrupule, domnul Baconschi le-a promis solemn PDL-iştilor că viitoarea lege privind introducerea votului prin corespondenţă va funcţiona perfect pentru partidul dumnealor şi că furtul prin corespondenţă va fi cel mai facil mod de a-şi îndestula sacul cu voturi.

1.000.000 de voturi reprezintă chiar o cifră impresionantă, domnule Baconschi, pentru orice tip de alegeri, şi este greu de imaginat că românii din diasporă care vor dori să-şi exercite dreptul de vot în 2012 sunt aproape cu toţii PDL-işti în suflet şi simţ civic! De unde aţi scos dumneavoastră acest bilanţ fantastic?

Domnule prim-ministru Boc, trebuie să vă faceţi datoria şi să-l demiteţi pe cel care antamează cu toată siguranţa, în văzul României întregi, partidului pe care-l conduceţi un milion de voturi cu dedicaţie!

Doamna Aurelia Vasile:

"MAI lansează programul «Răzbunarea pe caschete»"

Deşi aflat pe lista de vot final a Camerei Deputaţilor pentru ziua de marţi, 17 mai 2011, proiectul de lege iniţiat de MAI privind unele măsuri speciale necesare pentru încadrarea în bugetul aprobat Ministerului Administraţiei şi Internelor pe anul 2011 a fost amânat de către plenul Camerei, arătând încă o dată sciziunile din interiorul coaliţiei de guvernare, aceasta nefiind capabilă să asigure numărul de 167 de deputaţi necesari votării legilor organice.

Nepăsarea actualilor guvernanţi faţă de poporul român se manifestă acum prin batjocorirea personalului care trebuie să asigure ordinea, liniştea publică şi siguranţa cetăţeanului. Prin acest proiect de lege, MAI nu va lăsa pe drumuri doar alţi 8500 de angajaţi, ci, prin rectificările preconizate, respectiv diminuarea bugetului ministerului de la 1,74% din PIB în 2010, până la 1,17% din PIB în 2013, cifra se va mări constant.

Situaţia personalului MAI va deveni critică nu numai prin reducerile de personal deja făcute şi cele viitoare, ci şi prin faptul că ministerul nu va avea posibilitatea încadrării absolvenţilor şcolilor de profil. Deşi clamează faptul că sunt pregătite posturile pentru cei 2500 de absolvenţi preconizaţi a ieşi de pe băncile şcolii anul acesta, ministerul nu a încadrat nici măcar absolvenţii şcolilor de ofiţeri, de agenţi şi de maiştri ai anului trecut. Acestea în condiţiile în care evoluţia economică şi situaţia populaţiei creează premisele şi riscurile unei creşteri a ratei infracţionalităţii.

Participând la dezbaterea proiectului de lege, secretarul de stat din MAI, Ioan Dascălu, a afirmat: "chiar dacă reprezint aripa tehnocrată a conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, consider că sunt cât se poate de autorizat să mă aflu în faţa dumneavoastră astăzi", realizând probabil faptul că a fost trimis la dezbaterea acestui proiect tocmai pentru a primi reproşurile cuvenite, fapt care nu numai că îl scoate din zona tehnocrată, ci îl face complice cu acţiunile MAI.

Paradoxal, proiectul de lege prevede posibilitatea cumulului salariului şi pensiei, deşi nu există în MAI salariu mai mic decât salariul mediu pe economie. Aşadar o nouă dovadă de "competenţă" a iniţiatorului, continuată cu recunoaşterea existenţei în cadrul MAI a personalului cu sancţiuni judiciare care, în ciuda nevoii de "curăţenie" clamată, a fost păstrat în minister, neaplicându-se Statutul poliţistului şi procedându-se discreţionar, aşa cum Guvernul ne-a obişnuit.

Dovada crasă a incompetenţei actualului Guvern stă şi în faptul că a fost nevoie ca Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului să plătească salariile din Ministerul Administraţiei şi Internelor în ultimele 2 luni, ceea ce ne arată încă o dată că pixul Elenei Udrea este atotputernic când vine vorba de gestionarea banilor plătiţi de contribuabili.

Pe ordinea de zi a votului final al Camerei Deputaţilor din 17 mai 2011 s-a aflat şi "Proiectul de Lege privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961. Ca deputat în Parlamentul României voi promova şi susţine un proiect de Lege privind reparaţiile morale şi materiale pentru fostele cadre militare active ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, îndepărtate în mod abuziv în anul 2011, sub guvernarea Igaş-Boc.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Ministrul Baconschi - mandat pentru fraudare"

Congresul Partidului Democrat a fost unul dintre evenimentele care a aruncat într-un blocaj prelungit aproape toate instituţiile statului. De exemplu, majoritatea parlamentară a impus lipsa de cvorum ca metodă de lucru în sălile de şedinţă ale Parlamentului, iar absenteismul puterii portocalii a dus la adoptarea tacită a unor legi care trebuiau să beneficieze de o dezbatere serioasă. Un exemplu în acest sens este tocmai faptul că deputaţii au adoptat tacit proiectul de lege care elimina predarea istoriei şi geografiei în limbile minorităţilor. În tot acest timp, oficialii PDL se întreceau în osanale şi promisiuni întru preamărirea partidului din care fac parte şi a iluştrilor conducători.

Însă nimeni şi nimic nu a întrecut în penibil, dar şi în imoralitate politică, declaraţiile făcute de către ministrul de externe al României, domnul Baconschi. Am folosit cuvântul penibil pentru că "aruncarea pe masă" a unui milion de voturi pentru PDL obţinute de la românii din diaspora ne-a dus cu gândul la o nuntă cu dar, unde naşul mare - domnul Baconschi - oferă voturi "fără număr" însurăţeilor Băsescu şi Boc. Desigur, în speranţa că va primi şi el un plocon...

Spun imoralitate, dar şi ilegalitate pentru că ministrul de externe al României şi-a făcut un mandat clar din fraudarea viitoarelor alegeri. Domnul Baconschi nu face niciun secret din intenţia sa, ba, din contră, îşi asumă sarcina, cu un molipsitor avânt stahanovist, prezentând certitudinea obţinerii a un milion de voturi pentru PDL de la românii din străinătate. Astfel, domnul Banconschi demonstrează că ştie motivul pentru care a fost numit în Executivul României. Ştie că doar "succesul răsunător" obţinut la alegerile prezidenţiale la secţia de vot de la Ambasada României de la Paris a contat în ochiul decidentului prezidenţial.

Acest fapt este cu atât mai condamnabil cu cât ministrul în cauză nu a făcut niciun demers şi niciun efort pentru a apăra interesele românilor din ţară şi din străinătate şi nu a contribuit cu nimic pentru promovarea unei imagini pozitive a României în lume. Mandatul său în fruntea Ministerului de Externe nu are nicio legătură cu misiunea de bază a unei astfel de funcţii, ci se axează în principal pe promovarea unor interese meschine de partid.

Acesta este motivul pentru care opoziţia parlamentară a declanşat toate procedurile posibile pentru sancţionarea acestui ministru cu un deficit mare de onoare şi caracter: în Camera Deputaţilor am solicitat înfiinţarea unei comisii de anchetă, iar la Senat am depus deja o moţiune simplă, şi toate acestea pentru că este nevoie de o sancţiune importantă pentru ca un astfel de om politic să nu îşi mai găsească locul într-o instituţie oficială.

Acum, când congresul PD s-a săvârşit, acum când cel mai mărunt premier al României se vede cu sacul portocaliu în căruţă, aşteptăm cu nerăbdare ca Domnia Sa, împreună cu întregul Executiv, să se întoarcă în birourile de la Palatul Victoria şi să îşi aducă aminte că în primul rând ar trebui să fie membri ai Executivului şi problemele de care se preocupă să fie cele ale românilor.

Domnul Dan Bordeianu:

Privim zilnic la evenimentele politice, comentăm declaraţiile oamenilor politici şi nu putem să nu ne punem o întrebare simplă care ne vine în minte: mai există stat de drept în România?

Din păcate, analizând faptele din ultimii trei ani, putem răspunde fără echivoc: nu.

Spun asta pentru că tot ceea ce ne înconjoară conduce la aceeaşi concluzie, care ne indică clar direcţia greşită în care mergem.

Toate instituţiile statului român suferă. Modificări ale legislaţiei în materia statutului funcţionarilor publici, modificări legislative deosebit de importante impuse prin numeroase asumări guvernamentale, Parlamentul, devenit un fel de notariat public şi, peste toate acestea, Constituţia este pur şi simplu călcată în picioare.

Instituţiile statului nu pot reacţiona pentru că ele însele sunt bolnave, iar principiul separaţiei puterilor în stat a devenit doar o amintire frumoasă în sistemul constituţional românesc.

Cu toţii speram ca ultimul bastion al democraţiei româneşti să rămână în picioare: principiul suveranităţii poporului. Din păcate, în ultima perioadă asistăm la un atac furibund şi asupra acestuia.

Aşadar, atunci când celor aflaţi la guvernare le venea bine, făceau apel în permanenţă la "întoarcerea la popor". Acum, când cei de la putere se află la nivelul cel mai de jos al încrederii populaţiei, aşa cum toate sondajele arată, au uitat de "întoarcerea la popor".

Nu numai că au uitat, dar fug mâncând pământul când vine vorba despre votul cetăţenilor. Ultimul exemplu în acest sens este încercarea disperată de a împiedica organizarea referendumului din Bucureşti referitor la desfiinţarea sectoarelor, problemă extrem de importantă pentru bucureşteni. Mai mult, reprezentanţii puterii afirmă sus şi tare că nu referendumul este important, ci voinţa Parlamentului.

Aşadar, când ne convine rezultatul unui referendum îl invocăm ca motivare a acţiunilor noastre, dar dacă nu ne convine spunem că referendumul nu este important. Cred că ar fi cazul ca cei de la putere să se hotărască: este sau nu referendumul important, iar voinţa populaţiei trebuie sau nu respectată.

Asistăm cu toţii la tentativa actualei puteri de a desfiinţa tot ce înseamnă stat de drept în România. Singurii care se pot opune tentativei de transformare a României în dictatură suntem noi, parlamentarii.

Întrebarea mea pentru dumneavoastră este următoarea: unii dintre noi vom sta în bănci, ca până acum, şi nu vom ridica niciun deget pentru a schimba lucrurile sau vom acţiona?!

Domnul Călin Potor:

"Scoaterea din izolare a satelor României se poate face şi fără reorganizarea administrativ-teritorială"

Asociaţia Comunelor din România este o structură înfiinţată încă din 1997, dar insuficient mediatizată. Ca şi în toată ţara, şi în mediul rural se manifestă o acută indiferenţă a autorităţilor, deşi este o oarecare efervescenţă în legătură cu necesitatea reformării satului românesc.

Să nu uităm că, din cele 3.219 unităţi administrativ-teritoriale din România, nu mai puţin de 2.858 sunt comune. Totodată, populaţia comunelor reprezintă circa 9,6 milioane, adică 45% din totalul locuitorilor ţării. Ce-i drept, sporul natural este negativ, cifrându-se la -3,7 la mie.

Asociaţia Comunelor are o agendă de lucru, un document realizat într-o manieră profesionistă, care urmăreşte două ţinte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România, din punct de vedere al acţiunii administraţiei publice şi al furnizării serviciilor publice locale; această sinteză va constitui şi baza pentru analizarea comparată a performanţelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluţii factorilor de decizie şi specialiştilor pentru rezolvarea problemelor identificate şi face recomandări pentru membrii asociaţiei, în vederea îmbunătăţirii performanţelor în activitatea proprie.

Pe lângă rolul de mesager şi negociator în numele comunelor, Asociaţia şi-l asumă şi pe cel de furnizor de servicii de consultanţă pentru propriii membri şi de iniţiator/facilitator de politici publice specifice, iar Agenda comunelor din România se vrea a fi un prim pas în aceste direcţii.

Desigur, rămâne de văzut dacă toate formaţiunile politice care şi-au exprimat susţinerea privind revigorarea satului românesc îşi vor ţine cuvântul dat. Instinctul îmi spune că nu. De prea multe ori în ultimii ani am asistat la scene în care, cu un patetism caragialesc, unii şi alţii se băteau cu cărămida în piept cât de mult iubesc România, iar când venea vorba de un vot concret sau de o atitudine fermă, dădeau bir cu fugiţii. Compatrioţii noştri de la ţară încă mai speră că viitorul va sta sub semnul echităţii şi al reducerii decalajului sat-oraş, care se resimte dureros în viaţa lor de fiecare zi...

Iată doar câteva motive pentru care procesul de reorganizare administrativ-teritorială a României nu este necesar în această perioadă. Avem nevoie de infrastructură, de debirocratizare, şi abia apoi va trebui să ne gândim şi la cum şi unde trebuie să meargă fondurile, care oricum au, de cele mai multe ori, aceeaşi şi aceeaşi direcţie, spre PDL-işti...

Domnul Călin Potor:

"Respect pentru unii oameni huliţi pe nedrept"

Vânătoarea de vrăjitoare desfăşurată în ultimii ani de către CNSAS sub motivaţia unei aşa-numite curăţiri morale a societăţii româneşti şi, în special, a clasei politice, s-a dovedit până la urmă o acţiune absolut inutilă. Toată această mascaradă cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe post de călău inchizitor a semănat izbitor cu o tentativă eşuată de sinucidere. Dacă circul dosarelor cu colaboratori, informatori, urmăriţi şi urmăritori, cu persoane care au făcut poliţie politică şi cu propriile lor neveste nu s-ar fi încheiat odată cu decizia Curţii Constituţionale, riscam să transformăm întreaga ţară într-un iarmaroc ieftin, un bâlci de tarabă, păgubos pentru toată lumea. Românii au ajuns să nu mai meargă în pelerinaje la vestitele noastre mănăstiri, ci la CNSAS, să-şi vadă "spovedaniile" dintr-un regim pe care ne lăudăm că vrem să-l uităm cât mai repede.

Cu siguranţă nimic nu este întâmplător, iar cei care au orchestrat din umbră această operaţiune au mizat tocmai pe bulversarea totală a populaţiei şi distragerea atenţiei de la neajunsurile cotidiene. Practic, s-a indus deliberat ideea că fiecare dintre noi a făcut poliţie politică sau a avut colaborări cu Securitatea înainte de 1989.

Iată că a venit momentul ca denigratorii care i-au contestat pe aşa-zişii securişti de tip nou să le dea dreptate. Indiscutabil este faptul că se făcea referire la persoanele care aveau anumite meserii, funcţii şi locuri de muncă, în virtutea cărora nu puteau să spună nu unor presiuni, şi nu la omul de rând, aşa cum eronat s-a încercat să se inducă în ochii opiniei publice.

Îmi revine mereu în minte o discuţie purtată cu un aşa-zis securist, care răspundea de contractele economice externe încheiate de o mare întreprindere. "Urmăream ca aceste contracte să fie încheiate în avantajul întreprinderii şi, în final, în avantajul României, şi mai apoi clauzele contractelor să fie respectate. Nu înţeleg cu ce sau unde am greşit...", mi-a spus omul, neaşteptând un răspuns. Dintr-o pură curiozitate, am încercat să aflu părerea foştilor muncitori din întreprindere despre aşa-zisul securist. De-acum oamenii ştiau cine este şi cu ce se ocupa, şi, aşa cum mă aşteptam, "securistul" se bucura de un respect deosebit din partea lor. Cred că în nicio ţară nu s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat la noi, unde oameni responsabili să protejeze interesele statului român, care aveau o pregătire avansată, o muncă deloc uşoară şi o mare responsabilitate, sunt puşi la zid şi în aceeaşi oală cu turnătorii de rând, care-şi pârau vecinii sau colegii de muncă.

Consider că orice operaţiune de curăţire morală a vieţii politice şi publice trebuie să pornească de la realitate, şi nu de la diverse interese politice meschine de moment.

Domnul Călin Potor:

"SOS justiţia română"

Una dintre problemele care a fost în mod constant pe agenda opiniei publice din ţară şi în atenţia Comisiei Europene, într-un mod şi într-o manieră neplăcută, este situaţia din justiţie. Conflictele de natură instituţională în acest domeniu reprezintă o demonstraţie a caracterului superficial în care autorităţile au reuşit să compatibilizeze practicile juridice şi relaţiile instituţionale din domeniu, cu exigenţele minime presupuse de postura unui stat de drept european. Din nefericire, nu este nevoie de foarte multe cunoştinţe aplicate pentru a constata eşecul autorităţilor în managementul instituţiilor judiciare, iar acest eşec pune în cauză însăşi maniera în care am reuşit să implementăm practicile şi normele statului de drept.

Pentru statele europene, justiţia este o componentă de bază a patrimoniului naţional şi un mijloc de afirmare şi exercitare a drepturilor şi libertăţilor individuale, ca şi o cale de promovare a intereselor comune. Având în vedere dezbaterile asupra noului tratat european şi insistenţa unor state de a-şi păstra particularismul sistemului juridic, vom înţelege cât de departe ne aflăm de aceste realităţi. România a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept şi a separaţiei puterilor în stat. Dincolo de introducerea sa în Constituţie, principiul a fost socotit inaplicabil de către cetăţeni, ca şi ideea egalităţii în faţa legii.

Independenţa justiţiei s-a aflat şi pe agenda negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar capitolul referitor la Justiţie şi Afaceri Interne a reprezentat una dintre cele mai dificile faze ale negocierilor. Comisia Europeană a avut în vedere vulnerabilităţile României în domeniul justiţiei chiar şi după semnarea Tratatului de aderare şi a menţinut, în consecinţă, o anume presiune asupra autorităţilor, prin intermediul clauzei de salvgardare şi a rapoartelor periodice de monitorizare.

Aprecierea forurilor comunitare coincide în mare măsură cu aceea a cetăţenilor români, care, în ultimii ani, şi-au pus speranţele mai mult în hotărârile instanţelor comunitare, decât în deciziile instanţelor naţionale. Raportul intermediar pe Justiţie al Comisiei Europene arată că "situaţia din teren dă naştere la preocupări" şi semnalează că "în domenii-cheie, cum ar fi lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, nu s-a făcut încă dovada unor rezultate convingătoare". În acelaşi timp, Comisia subliniază că planul de acţiune al Guvernului român este lipsit de consecvenţă şi are o serie de lacune.

Răspunsul găsit de România la aceste duble exigenţe nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor niciuneia dintre părţi. Ultimii trei ani au plasat justiţia în centrul episoadelor conflictuale dintre diverse instituţii ale statului. Dacă ne obişnuisem cu faptul că primitivismul oamenilor politici a transferat lupta împotriva corupţiei dintr-o atribuţie a justiţiei într-un instrument al luptei politice, nimic nu îndreptăţeşte utilizarea instituţiilor specializate ale puterii judecătoreşti în anexe ale intereselor şi revanşelor de partid. Invocarea anticorupţiei şi orgoliile personale au făcut ca întreg efortul de eficientizare a funcţionării justiţiei să cadă în derizoriu.

Spre deosebire de echivalentele europene, puterea a preferat să accentueze atribuţiile Parchetelor, acordându-le puteri susceptibile să genereze abuzuri. Acţiunile acestora din urmă au determinat suspiciuni de partizanat politic, iar finalitatea, în cazul marilor dosare de corupţie, este incertă.

Impresia este că România a făcut imenşi paşi înapoi, independent de chestiunile tehnice şi procedurale, care trebuie să rămână la îndemâna cunoscătorilor, factorii politici şi sociali vor trebui să facă faţă deficitului de credibilitate cu care se confruntă justiţia românească. Acesta se adaugă mai vechilor carenţe legate de eficienţă, semnalate în rapoartele de specialitate. Sper să nu ne confruntăm cu o nouă clauză de salvgardare, deşi aceasta poate fi oricând avută în vedere de către cei care monitorizează România. Statul se află însă implicat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde România înregistrează un nefast loc fruntaş la procese pierdute. Cu cât justiţia română va fi mai decredibilizată, cu atât instanţele străine vor avea temeiuri mai serioase să recepteze punctele de vedere ale contestatarilor hotărârilor sale.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

În lumina ultimelor acţiuni ale DNA observăm, din ce în ce mai mult, faptul că PSD şi PNL s-au transformat în avocaţii celor care săvârşesc fapte de corupţie. Nici nu mai contează (de altfel, nu a contat niciodată!) dacă cineva suspectat este sau nu vinovat.

Să ne aducem aminte de celebrul caz al lui Constantin Nicolescu de la Argeş, în apărarea căruia au sărit vajnici şefii PSD, acuzând că totul este o lucrătură politică. Nu au contat probele din dosar, nu a contat decizia unui judecător, nu a contat nimic!

Mai mult, privind retroactiv, Ponta şi Antonescu au sărit întotdeauna în apărarea celor cercetaţi în dosare de corupţie. Iniţial, erau nevinovaţi doar cei din PSD şi PNL, acum iau apărarea chiar şi a celor de la putere. La început tăceau chitic când era vorba de curăţenia pe care o făcea PDL în propriul partid. Acum, declaraţiile celor doi copreşedinţi ai USL sunt de-a dreptul periculoase, deoarece ridică semne serioase de întrebare asupra luptei anticorupţie pe care o cer aceştia. De nenumărate ori Ponta şi Antonescu au tot cerut desfiinţarea DNA şi ANI, organisme vitale şi esenţiale în lupta contra corupţiei. Chiar organismele europene au apreciat pozitiv şi chiar au felicitat activitatea acestor instituţii. A auzit cineva din partea celor doi vreo declaraţie favorabilă în vreun dosar de corupţie? Dimpotrivă, ei vor desfiinţarea instituţiilor care ar putea să le afecteze baronii din propriile partide.

PDL a demonstrat că este partidul dispus să îşi asume reforme dure, dar necesare, că este partidul care se luptă cu mafia din vămi, că este partidul care nu are nicio reţinere în a da pe mâna justiţiei chiar propriii parlamentari, dacă aceştia se dedau la acte de corupţie.

Noi, PDL, avem nenumărate exemple prin care am demonstrat că aplicăm şi credem în domnia legii. Am trimis miniştri în justiţie. Am trimis parlamentari în justiţie. La PSD încă se mai numără ouă, iar la PNL se joacă la poker preţul benzinei!

Atrag încă o dată atenţia asupra declaraţiilor periculoase ale crinului orator şi ale micului procuror, legate de justiţia din România. Mai au încă de învăţat ce înseamnă curăţenia în propria ogradă.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Demnitate poliţiştilor, ordine pe stradă!"

În Programul de guvernare 2009-2012, la Capitolul 20 intitulat "Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului", Guvernul Boc îşi propunea printre obiective: "restabilirea autorităţii structurilor de aplicare a legii", "reluarea programelor de dotare şi înzestrare a poliţiei şi jandarmeriei, în vederea atingerii parametrilor optimi de eficienţă", dar şi "îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, prin derularea unui program de reabilitare a clădirilor secţiilor de poliţie şi modernizarea posturilor de poliţie", "eliminarea deficitului de personal."

Realitatea ne demonstrează şi în cazul siguranţei cetăţenilor că Boc şi clica sa de PDL-işti una spun şi alta fac. Siguranţa cetăţeanului şi restabilirea imaginii poliţistului sunt doar vorbe în vânt pentru aceştia. La doi ani de la prezentarea programului, guvernanţii, în frunte cu Boc, demonstrează nu doar că sunt amnezici, ci că îi şi urăsc pe poliţişti şi pentru acest lucru nu precupeţesc niciun efort în a-i umili. Amnezia este atât de puternică încât însuşi ministrul administraţiei şi internelor, Traian Igaş, a declarat zilele trecute, referitor la disponibilizările care urmează să se facă în Poliţia Română că "avem un surplus de personal care creează un prejudiciu la bugetul de stat". Bine, domnule ministru, şi cum rămâne cu "eliminarea deficitului de personal" despre care se vorbea, în urmă cu doi ani, în programul de guvernare?!

În documentul la care fac referire se vorbea şi despre "reluarea programelor de dotare şi înzestrare a poliţiei şi jandarmeriei", "despre îmbunătăţirea condiţiilor de lucru", dar şi despre "restabilirea autorităţii structurilor".

Şi în acest caz constat că realitatea este alta. Cum putem vorbi, stimaţi colegi, despre restabilirea autorităţii, când poliţiştii şi jandarmii au ajuns să aibă nişte salarii de mizerie, când propriii lor şefi, persoane cu funcţii înalte, ajung să îi numească "beţivi şi nenonorociţi" şi mai ales cum putem vorbi despre îmbunătăţirea condiţiilor de lucru când poliţiştii nu au benzină pentru autoturismele de serviciu, iar despre cauciucuri sau asigurări CASCO nici nu se mai pune problema!

Consider că Boc şi Băsescu îi umilesc voluntar pe poliţişti, pentru că aceştia au avut curaj să îşi strige nemulţumirile în stradă şi să dea cu "başcheta" de gardul Cotroceniului. Faptul că poliţiştilor le-au fost tăiate toate sporurile, că li s-au diminuat salariile nu face altceva decât să ducă la ştirbirea demnităţii profesionale şi, într-un final, la incapacitatea desfăşurării, în condiţii optime, a activităţii acestora.

Dincolo de faptul că natura meseriei de poliţist implică şi aplicarea de măsuri care nu sunt de cele mai multe ori agreate, poliţistul dă de multe ori dovadă de tact şi dedicare. Eu însumi am fost martor la un eveniment în care un poliţist a fost ameninţat cu sapa de către un cetăţean recalcitrant şi consider că doar profesionalismul şi stăpânirea de sine a poliţistului au fost cele care au prevenit un final tragic.

Din păcate însă astfel de evenimente sunt din ce în ce mai dese şi consider ca ele sunt favorizate ca urmare a poziţiei pe care Băsescu şi Boc au afişat-o şi o afişează faţă de această categorie profesională. Consider că Băsescu şi Boc fac tot posibilul pentru a ştirbi din autoritatea unei instituţii responsabile cu ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului, prin politizarea excesivă a funcţiilor de conducere, prin subfinanţarea acţiunilor din poliţie, prin faptul că decidentul politic ia act cu nepăsare de dotarea defectuoasă a poliţiei etc. De asemenea, diminuarea salariilor şi anularea sporurilor creionează o stare generală de vulnerabilitate a poliţistului faţă de un eventual potentat al zilelor noastre pe care primul ar trebui să-l cerceteze.

Consider că Boc&Co. generează, în mod deliberat, această situaţie injustă şi vreau să îi asigur pe poliţişti de două chestiuni: PSD este un partid care îşi propune să readucă ordinea în ţară şi să restabilească statura morală a poliţiştilor, cei care sunt apărătorii acestui principiu fundamental.

Toate nedreptăţile la care au fost supuşi poliţiştii din România, din cauza faptului că şi-au cerut drepturile în stradă, vor fi remediate după căderea PDL.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Atlet etnobotanic"

La fiecare trei zile câte un pacient ajunge la urgenţe intoxicat cu droguri de sinteză. Formele clinice sunt din ce în ce mai severe şi asociază tulburări respiratorii, cardiace, neurologice şi digestive. Cazurile în care pacienţii agresează familia şi anturajul sunt frecvente, iar în numeroase situaţii acestor intoxicaţii li se asociază tentativele de sinucidere.

Am iniţiat primul proiect legislativ votat de Parlament ce prevedea interzicerea comercializării acestor substanţe. Pot doar să mă întreb care ar fi fost astăzi situaţia dacă acest proiect ar fi fost promulgat.

Nu pot permite ca dreptul la viaţă să fie încălcat, iar comercianţii de coşmaruri să-şi continue nestingheriţi activitatea. Este o lume paralelă pe care am văzut-o în ochii părinţilor care au fost agresaţi astăzi de propriul fiu, un fost atlet care a devenit dependent de etnobotanice. Putem opri această catastrofă votând urgent legea ce condamnă la închisoare pe comercianţii de coşmar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Crime etnobotanice"

Când doi tineri ajung în două zile succesive la Urgenţe în urma manifestărilor violente legate de etnobotanice, consider că e vorba de o urgenţă majoră şi o problemă de sănătate publică. Violenţa extremă, în plenitudinea manifestării ca heteroagresivitate şi tentativă de sinucidere prin plăgi mutilante sunt noile forme clinice ale acestui tip de intoxicaţie. Victimele sunt părinţii ce ajung să fie urmăriţi cu drujba, dar şi societatea, pentru că în toate aceste situaţii au fost mobilizate echipe de poliţişti şi jandarmi, iar medicii de la ambulanţă sau de la urgenţe au fost nevoiţi să instituie măsurile de resuscitare în condiţii de risc extrem.

Cer de urgenţă adoptarea proiectului legislativ ce prevede închisoare de până la 20 de ani pentru cei ce ne transformă viaţa în coşmar şi, totodată, demisia celor ce au tratat fără responsabilitate acest fenomen, atât la nivel local, cât şi la nivel central. Ministrul sănătăţii a considerat că etnobotanicele omoară aşa cum şi "tramvaiul mai calcă oameni uneori".

Mă întreb doar dacă nepromulgarea Legii privind interzicerea etnobotanicelorpe care am iniţiat-o de la Iaşi, adoptată de Camera Deputaţilor înainte de ordonanţă, în urmă cu an, este cauza exploziei consumului de etnobotanice în special în regiunea de Nord-Est, care se distinge în privinţa consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalenţă declarată de 15,1%.

Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani - 13%, 14-15 ani - 10%, 16-17 ani - 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc. (23,4% dintre adolescenţii de clasa a XII-a menţionând că le pot procura uşor în aceste locuri, iar 17,8 %, chiar foarte uşor) şi la petrecerile cu prietenii (18% au declarat că le pot procura în aceste locuri uşor, iar 12,8%, foarte uşor).

Consider că pentru pierderea vieţilor acestor tineri nu trebuie să existe imunitate şi cer ca acest proiect legislativ să fie adoptat în procedură de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drepturile copiilor din România"

Am solicitat Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale formarea unui grup de lucru pentru analizarea şi găsirea de soluţii în privinţa încălcării repetate a drepturilor a mii de copii din România.

Unii dintre colegii din comisie au adoptat o poziţionare radicală, alegând să lipsească la şedinţa de săptămâna trecută pe a cărei ordine de zi exista şi analizarea activităţii organizaţiilor implicate în asigurarea drepturilor copilului. Această poziţie poate fi înţeleasă doar prin prisma temerilor de a fi implicaţi în rezolvarea unui caz extrem de mediatizat.

Consider că acest caz a fost doar un precedent care mi-a permis o formă de protest personal prin solicitarea ca încălcările repetate ale drepturilor copilului din România să fie considerate o prioritate pentru această comisie.

Sper ca până de ziua copilului să se cristalizeze un grup de lucru care să includă parlamentarii acestei comisii, reprezentanţii ministerului de resort, precum şi ai asociaţiilor de părinţi şi ai organizaţiilor nonguvernamentale implicate în apărarea drepturilor copilului, în vederea găsirii de soluţii pentru această problemă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Românii discriminaţi în România"

Consider că românii au dreptul la învăţământ în limba română chiar şi în zonele în care nu sunt majoritari. Asigurarea accesului la clase de limba română în aceste regiuni va face ca românii să nu mai fie discriminaţi în România. Adoptarea acestui proiect legislativ de Camera Deputaţilor este o etapă câştigată în apărarea drepturilor constituţionale ale tuturor românilor, o etapă necesară pentru ca românii să aibă aceleaşi drepturi în această ţară,

Un raport recent al Comisiei Europene privind progresele înregistrate în învăţământ şi formare arată că 40% dintre români au dificultăţi atunci când scriu, citesc şi socotesc.

Constat că în România dreptul fundamental la educaţie este încălcat în localităţile în care nu sunt majoritari şi că suntem discriminaţi în ţara noastră atunci când se vorbeşte de accesul la învăţământ în limba noastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sesiune patologică"

Nopţile nedormite, excesul de cafea, fumatul fără limite asociate stresului de sesiune aduc la urgenţe din ce în ce mai mulţi studenţi şi mai ales studente. Gastritele, ulcerele în criză, tetaniile, precum şi tulburările de ritm cardiac sunt printre principale afecţiuni ce aduc studenţii la spital. Nu sunt de neglijat episoadele de anxietate paroxistică, manifestate ca insuficienţe respiratorii acute, sindroame vertiginoase sau cefalee rebelă, palpitaţii. Stresul de sesiune poate precipita evoluţia sindroamelor depresive, iar multe dintre tentativele de suicid în mediul academic survin în această perioadă a anului.

Recomandăm tuturor studenţilor aflaţi în sesiune respectarea unui echilibru între muncă şi repaus, evitarea excesului de cafea, alcool sau energizante şi un regim alimentar echilibrat. Chiar şi simptomele aparent minore pot ascunde afecţiuni importante. Sindroamele depresive impun asistenţă psihologică sau psihiatrică. De aceea un control medical se impune în astfel de situaţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Iaşiul are nevoie de mişcare"

Am participat, alături de studenţii de la UMF, la competiţia WorldChallenge Day - competiţie amicală internaţională dedicată sportului de masă şi activităţii de loisir, în care oraşe din întreaga lume concurează unul împotriva celuilalt, pentru a motiva cât mai mulţi oameni să fie activi fizic pentru doar 15 minute într-o singură zi. Sper ca împreună să reuşim să învingem oraşul Cienfuegos din Cuba.

Iaşiul are nevoie de mişcare. Felicit toţi ieşenii care au ales să facă mişcare măcar un sfert de oră. Împreună vom reuşi să urnim acest oraş spre victorie.

Propun ca toate terenurile de sport care aparţin şcolilor să fie accesibile întreaga vară pentru cei care vor ca această mişcare să nu ţină doar o zi.

Poate că, dacă acest oraş ar avea mai multe zone accesibile pentru sportul de masă, nu am mai avea nevoie de campanii împotriva etnobotanicelor.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Tinerele mame trebuie protejate de publicitatea agresivă la produsele din lapte artificial"

Doresc să vă atrag atenţia asupra unui proiect care va intra în dezbatere parlamentară: este vorba despre Legea privind marketingul substituenţilor de lapte matern, care aduce modificări importante în protejarea şi promovarea alăptării sănătoase pentru sugari şi copiii mici. Propunerea legislativă protejează şi susţine alăptarea, în conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, şi previne înlocuirea laptelui matern acolo unde nu se impune din motive medicale.

Personal sunt mândră că proiectul la care am lucrat, împreună cu reprezentanţii UNICEF România, intră în dezbaterea Parlamentului şi vă asigur că suntem îndreptăţiţi să susţinem şi să votăm acele condiţionări ale marketingului agresiv la produsele din lapte artificial. De ce? Pentru că este datoria noastră, a Legislativului, să asigurăm accesul mamelor la informaţii corecte în privinţa alimentaţiei sugarilor.

Substituirea laptelui matern are consecinţe de sănătate de la uşoare la grave. Despre câteva dintre acestea poate mamele doar au auzit, dar cu siguranţă riscurile nu au fost explicate corect mamelor din România, altfel nu ar exista atât de multe femei care aleg cu uşurinţă să îşi hrănească micuţii cu produse artificiale, când nu este absolut necesar. De pildă, studiile arată că sugarii care primesc şi alte alimente sau fluide decât laptele matern în primele 6 luni sunt expuşi la riscuri crescute de infecţie. 13% din cele aproximativ 10 milioane de decese în rândul copiilor sub 5 ani ar putea fi prevenite prin îmbunătăţirea practicilor de alăptare. Copiii hrăniţi cu substituenţi sunt predispuşi la boli respiratorii, infecţii ale urechii sau tractului urinar, instalarea precoce a diabetului şi a alergiilor, astm etc. Toate acestea sunt riscuri pe care nu avem voie să le ignorăm, promovând alimentaţia artificială ca fiind una normală şi echivalentă alăptării naturale.

În acest moment, lipsa unui cadru legal în ceea ce priveşte marketingul la substituenţii din lapte duce la promovarea fără restricţii a acestora, în detrimentul alăptării. Avem doar Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr.387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind alimentele cu destinaţie nutriţională specială, care acoperă doar etichetarea produselor din lapte praf. Insuficient! Atât timp cât un produs este accesibil şi promovat, el va fi automat cumpărat şi folosit. Dacă mostrele se distribuie gratuit în cadrul spitalelor, atunci ele vor fi folosite, iar dacă riscurile sunt trecute cu vederea de producători şi mame, asta nu îi protejează pe bebeluşi de infecţii sau boli.

Noua lege despre care vă vorbesc conţine prevederi care nu blochează marketingul, nu exclud anumite produse de pe piaţă, nu înfierează companiile producătoare. Din contră, garantează că mamele vor cunoaşte toate alternativele sănătoase de hrănire a bebeluşului.

Rolul pe care mi-l asum, ca susţinător în Parlament al legii privind marketingul substituenţilor din lapte matern, este acela de a asigura accesul mamelor la toate informaţiile. Rolul nostru, ca Legislativ, este să ne asigurăm că, înainte de a lua o decizie, mamele cunosc toate avantajele şi dezavantajele celor două opţiuni de hrănire a copilului.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Prea mulţi copii fac copii în România!"

În urmă cu mai mulţi ani, presa internaţională era puternic marcată de obiceiurile populaţiei rome din România, care îşi căsătorea copiii încă de la vârste fragede. Mult timp, obiceiul de a da naştere unor copii în plină adolescenţă a fost considerat strict o problemă a populaţiei rome.

Din nefericire, astăzi constatăm că nu mai putem vorbi despre acest flagel ca fiind doar o problemă de cultură şi tradiţii a conaţionalilor noştri. Deopotrivă romi sau români, tot mai mulţi copii au ajuns să dea naştere altor copii, la vârste de 14, 13 sau chiar 12 ani.

Săptămâna care a trecut aflam cu stupoare că numărul acestor copile a crescut cu peste 30 de procente în ultimii doi ani, şi tendinţa nu pare a fi una prea optimistă. Vă dau numai un singur exemplu, care poate sensibiliza pe oricine. În judeţul Dâmboviţa, într-o localitate în care s-a născut celebrul scriitor I.L. Caragiale, şi care astăzi îi poartă numele, mai mult de jumătate dintre copile nasc înainte de împlinirea majoratului. Şi, din nefericire, acest exemplu nu este unul singular în România!

Dacă viaţa unei copile-mame a fost deja compromisă prin sarcina ei la o vârstă atât de fragedă, vă rog să nu uitaţi cu ce şanse de reuşită în viaţă porneşte copilul copilei. Astfel, nu mai putem vorbi de o victimă, ci de cel puţin două, de cel puţin doi copii cărora li se înlătură dreptul la copilărie.

Nu este pentru prima dată când acuz lipsa de viziune care a marcat politicile publice din ultimii douăzeci de ani. Nu este pentru prima dată când acuz faptul că ceea ce este cel mai important pentru o naţiune, şi anume generaţia copiilor şi a tinerilor, nu a stârnit practic niciodată o prea mare atenţie din partea clasei politice.

Cred cu putere că astăzi, mai mult ca niciodată, acest lanţ nesfârşit de probleme cu care se confruntă copiii României trebuie să ia sfârşit.

Câţi dintre copiii români se mai pot bucura astăzi de o copilărie veritabilă? Zeci de mii de copii români cresc astăzi fără părinţii lor, părinţi plecaţi pentru o viaţă mai bună la munca din străinătate. Zeci de mii de copii continuă să abandoneze şcoala din pricina problemelor materiale cu care se confruntă părinţii lor. Zeci de mii de copii sunt văzuţi astăzi, în secolul al XXI-lea, ca o forţă suplimentară de muncă, în agricultură, în construcţii sau în alte munci grele, şi mai puţin ca o bucurie a familiei.

În acest context al lipsei la speranţă, pare aproape firesc că tot mai multe copile ajung la secţiile de neonatologie la vârste de neimaginat! Lipsa dialogului cu părinţii, atenţia din ce în ce mai slabă a acestora pentru viitorul copiilor lor, abuzurile, unele venite chiar din partea celor care ar trebui să le apere, difuzarea nediscriminată a materialelor pornografice prin toate mediile, precum şi lipsa de reacţie a autorităţilor s-au transformat în timp în factori favorizanţi ai acestui fenomen îngrozitor.

În ciuda existenţei unui amalgam de instituţii, guvernamentale sau neguvernamentale, a unor instituţii proclamate somptuos de utilitate publică, care au unic scop protecţia drepturilor copilului, nu am remarcat nici măcar un caz izolat în care aceste instituţii să fi reportat vreun succes notabil.

Oricât de mult am iubi sau blama presa românească, ea are marele merit de a fi fost singura care, de mai bine de zece ani, atrage atenţia virulent asupra acestor fenomene, fără ca decidenţii politici sau chiar opinia publică să fie sensibilizate.

Mii de copii dispăruţi fără urmă în fiecare an, mii de copii ajunşi în lagărele pornografiei europene, mii de copii exploataţi pentru cerşetorie - sunt cifre care arată preocuparea deosebită a statului român pentru viitorul societăţii noastre.

Nu cred că putem spera la un viitor mai bun şi mai sigur în absenţa unor politici care să schimbe macazul preocupărilor noastre către cei pentru care construim România.

Dacă vom dori să marcăm o reală reformă, ea trebuie să pornească de la modificarea mentalităţilor noastre şi a preocupărilor legate de priorităţile reale din societate. Şi apoi, ce prioritate poate să fie mai importantă decât viitorul propriilor noştri copii?!

Domnul Costică Macaleţi:

"Noul contract-cadru privind acordarea asistenţei medicale - domnia arbitrarului"

Declaraţia mea politică de azi se referă la prevederile absolut aberante ale noului contract-cadru privind acordarea asistenţei medicale.

Acest contract, care pentru prima dată va fi valabil doi ani, vine la pachet cu o serie de noutăţi, deloc agreate de bolnavi, medici şi farmacişti. Pacienţii incluşi în programe naţionale de sănătate sau asiguraţii cu afecţiuni cronice vor fi obligaţi să se înscrie la o farmacie, până în luna august, pentru a-şi procura medicamentele. Farmaciile, la rândul lor, vor trebui să întocmească liste cu asiguraţii lor şi să raporteze lunar mişcarea pacienţilor la casa de sănătate, prin intermediul programelor informatice care au creat numeroase probleme. Bolnavii vor fi obligaţi să rămână cel puţin şase luni pe lista unei farmacii, cu excepţia cazului în care se mută din localitate.

Astfel, medicii de familie vor trimite bolnavii la anumite farmacii, care ar putea să rămână fără medicamentele prescrise, astfel că pacienţii riscă nu să fie purtaţi pe drumuri ca până acum, ci să nu-şi poată lua medicamentele, pentru că nu vor mai putea apela la altă farmacie.

O altă reglementare arată că medicii nu vor mai putea prescrie medicamente nelimitat, ci în baza unui plafon. Deşi oficialii spun că fondurile vor fi astfel gestionate mai atent, medicii de familie susţin că nu ei sunt adevăraţii falimentari ai sistemului, ci medicii specialişti, pentru că tratamentele scumpe sunt prescrise de aceştia.

Medicii vor fi plătiţi mai mult în funcţie de numărul de consultaţii acordate şi mai puţin după numărul de pacienţi înscrişi pe liste. Medicii de familie sunt de părere că noul sistem va fi unul falimentar şi în defavoarea pacientului.

Contractul ar trebui să intre în vigoare la 1 iunie, însă, din cauza problemelor descoperite, semnarea va fi amânată pentru 1 iulie. Medicii de familie ameninţă că nu-l vor accepta în forma actuală şi vor refuza să mai acorde îngrijiri gratuite asiguraţilor.

Aşadar, în înţelepciunea sa, Ministerul Sănătăţii dă peste cap pentru nu mai ştim a câta oară sistemul de asigurări sociale de sănătate. Până acum aveam parte de bolnavi plimbaţi între spitale, acum vom asista la fenomenul plimbării bolnavilor de acasă la farmacie şi apoi din nou acasă în cazul în care farmacia nu mai are bani de medicamente! De asemenea, bolnavii nici nu vor mai avea de ce să meargă la medicii de familie, dacă plafoanele acestora vor fi fost epuizate, ca să nu mai vorbim de reţete! Şi toate acestea în numele unei aşa-zise reduceri a cheltuielilor pe timp de criză! Din ce bani şi mai ales cu ce preţ aceste reduceri, domnilor guvernanţi?

Domnul Cristian Rizea:

Reforma statului, anunţată cu surle şi trâmbiţe de Guvernul Boc, se lasă îndelung aşteptată. Prin "reformă" se înţelege în general acţiunea de a schimba în bine, de a înnoi o situaţie sau o concepţie. În România Guvernului Boc reforma se traduce prin anularea instituţiilor fundamentale ale democraţiei, discreditarea educaţiei şi a sănătăţii ş, nu în ultimul rând, sărăcirea populaţiei.

Guvernul, instituţia care ar trebui să fie responsabilă pentru binele cetăţeanului, nu face altceva decât să taie veniturile şi să crească impozitele şi taxele. Şi pentru a-şi menţine modul de a "reforma" statul, conducerea propune şi un aşa-zis referendum prin care se cere reducerea numărului de parlamentari prin desfiinţarea unei Camere.

Constituţia noastră, votată şi adoptată în 1991, este o Constituţie democrată, aşa cum prevede şi statutul acestei ţări. În mod normal, o modificare la nivelul Constituţiei se face prin depunere de amendamente bine chibzuite şi analizate de către o comisie formată din reprezentanţii tuturor partidelor politice. Constituţia nu poate fi schimbată după cheful fiecărei guvernări. Există o lege fundamentală care a fost concepută cu scopul de a fi respectată. Orice schimbare trebuie studiată în prealabil şi atent abordată.

Nu-mi rămâne decât să trag concluzia evidentă că scopul acestui referendum este acela de a devia atenţia spre aceste aspecte secundare şi fără importanţă pentru români.

Prin acest joc inutil actuala guvernare demonstrează încă o dată modul superficial prin care este percepută democraţia şi rolul Parlamentului şi, indirect, modul de a conduce această ţară.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"România sub Guvernarea PDL: se închid şcoli şi spitale, dar sunt bani europeni pentru terenuri de golf!"

Într-o Românie în care în anul 2010 s-au tăiat cu 25% salariile bugetarilor, s-au impozitat pensiile, s-au redus din drepturile câştigate de veteranii de război şi foştii deţinuţi politici, într-o Românie în care se închid şcoli şi spitale, banul public se cheltuiesc de către actualii guvernanţi cu precădere pe obiective neprioritare şi/sau în interesul principalului partid de guvernare.

În ultimul timp însă guvernanţii au început să arunce pe fereastră inclusiv fonduri europene nerambursabile, şi asta în condiţiile în care România se află pe ultimul loc la capitolul atragerii de fonduri europene.

Presa a relatat că, la sfârşitul săptămânii trecute, o sărbătoare populară dintr-o localitate rurală din judeţul Suceava - care în acest an nici măcar nu a mai contat ca spaţiu pentru o baie electorală de mulţime pentru preşedintele Traian Băsescu (aşa cum s-a întâmplat în 2009) - a fost organizată cu fonduri europene nerambursabile, circa 175.000 de euro, şi face parte dintr-un proiect finanţat prin Programul Operaţional Regional. Nu cred că oamenii dintr-o localitate sau o zonă rurală nu ar putea ţine o sărbătoare şi fără fonduri europene. Dar sunt convins că o astfel de sumă de bani ar fi fost mai mult decât necesară pentru rezolvarea unor utilităţi în unele localităţi rurale. Fie ele şi din fieful principalului favorit al ministrului Elena Udrea, Gheorghe Flutur, un abonat permanent la fonduri guvernamentale şi europene.

Dar cei 175.000 de euro acordaţi cu largheţe unui proiect al Consiliului Judeţean Suceava pălesc pe lângă milioanele de euro - tot din fonduri europene nerambursabile, distribuiţi prin POR - care urmează să fie cheltuite pentru un moft inutil care nici măcar electoral nu poate fi considerat. Este vorba despre alocarea a câteva zeci de milioane de euro pentru amenajarea unor terenuri de golf. Unde vom avea astfel de terenuri? În zona Aradului şi a Sucevei - deci în zone controlate de greii PDL, Gheorghe Falcă şi acelaşi Gheorghe Flutur. Nu sunt acestea singurele viitoare terenuri de golf care urmează să fie amenajate. Unele tot prin POR, altele, prin asocierea unor primării cu firme private. Conform unor informaţii din presă, vom avea foarte curând circa 20 de terenuri de golf în România.

Ceea ce fie nu se ştie la guvern, fie se ştie, dar prevalează o serie de avantaje ale unor firme agreate de baronii locali ai PDL este că golful este un sport cvasiinexistent în România. Există câteva terenuri, dar cei care le patronează au declarat public că nu-şi recuperează investiţiile nici dacă ar exista o inflaţie de amatori de golf în România, unde, conform specialiştilor în materie, sunt până la 150 de jucători, dar care preferă să joace în Dubai sau la Monte Carlo. Practic, ţinând cont şi de costurile exorbitante ale unui echipament de golf, de costurile de participare etc., rezultă că amenajarea unui teren de golf nu va aduce niciodată vreun profit.

Se impune deci o întrebare: de ce s-a alocat un portofoliu însemnat de fonduri nerambursabile pentru proiecte megalomanice şi inutile? Nu era mai util ca aceste zeci de milioane de euro să fie îndreptate spre alte capitole din POR, şi mă refer în special spre cele din Axa 3 - Îmbunătăţirea infrastructurii sociale?! Nu erau mai necesare aceste fonduri pentru "Reabilitarea, modernizarea şi echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate" sau pentru "Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă"? Eu cred că da.

PS: Nu trebuie omis faptul că în 2007, Curtea Europeană pentru Audit a Comisiei Europene a descoperit că cel puţin 12% din ajutorul acordat de UE pentru zonele sărace a fost folosit în alte scopuri. Astfel, banii acordaţi pentru agricultură au fost folosiţi pentru şcoli de echitaţie şi... terenuri de golf. Auditorii au descoperit proceduri nesatisfăcătoare de folosire a banilor europeni în Marea Britanie, Italia, Spania, Franţa, Polonia şi Slovenia.

Nu sunt convins că la noi lucrurile sunt în regulă şi îmi este teamă că vom ajunge şi noi pe o viitoare listă neagră.

Domnul Daniel Buda:

"Reorganizarea administrativă - un nou pas spre modernizarea României"

În perioada premergătoare aderării României la Comunitatea Europeană, se vorbea frecvent de proiecte strategice economice şi administrative de amploare care vor contribui în mod decisiv la eficientizarea utilizării în mod corect şi util a resurselor financiare în vederea creşterii standardului de viaţă şi a nivelului de trai al fiecărui cetăţean român, indiferent de zona în care locuieşte. În momentul aderării la Uniunea Europeană, România prezenta un tablou contradictoriu al unei democraţii semifuncţionale, în ciuda ajustărilor succesive impuse de adoptarea acquis-ului comunitar.

Progresele înregistrate de România după momentul aderării sunt semnificative, însă nu şi suficiente. Acest lucru, deoarece scopul construcţiei europene a fost şi este acela de a elimina decalajele economice dintre state, în primă fază, iar mai apoi dintre regiuni. Astfel, în decursul ultimelor decenii, toate statele din Europa, în special Europa de Vest, au înţeles importanţa regiunilor administrative şi politice şi au adoptat imediat politica regionalizării tocmai pentru creşterea atragerii resurselor financiare şi economice.

Această nouă formă de reorganizare administrativă a fost, practic, un proces firesc, a intervenit ca un nivel superior de maturizare administrativă, politică şi economică.

Fără discuţie, se pot găsi multe explicaţii pro şi contra procesului de regionalizare, de la urbanizarea şi eficienţa furnizării serviciilor publice la motivaţii ideologice legate de democratizare sau interesele împărţite ale partidelor politice până la influenţa globalizării şi a integrării europene sau, esenţialmente, că acesta ar putea fi un mod mai eficace de administrare a resurselor financiare în interesul cetăţeanului. Oricare ar fi argumentaţia, ori de câte ori un proiect regionalist este legat în vreun fel de un conflict între regionalism şi unitate naţională, el tinde să fie chestiunea care domină dezbaterea publică şi politică.

În România, necesitatea unei reoganizări administrative din punct de vedere teritorial s-a evidenţiat încă de acum 20 de ani. Însă, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, această problemă a devenit una stringentă şi necesară tocmai pentru ca statul nostru să poată atrage cât mai multe fonduri europene pentru dezvoltare şi modernizare.

S-a vorbit mult, s-au vehiculat multe variante, s-au făcut speculaţii şi acuzaţii de neimplicare în atragerea de fonduri, însă toate au fost făcute la modul demagogic, în faţa camerelor de luat vederi, de reprezentanţii opoziţiei care, din lipsă de preocupare, au uitat de interesul cetăţenilor şi de binele lor.

PDL şi-a asumat un program politic care are în centrul lui modernizarea statului şi creşterea nivelul de trai al tuturor cetăţenilor. Tocmai din acest motiv, am propus şi modificarea legislaţiei în vederea creşterii gradului de absorbţie a fondurilor europene şi eliminarea decalajelor economice şi de dezvoltare de la nivelul fiecărui judeţ. Este o prioritate pentru noi, o sarcină dificilă, pentru că de reorganizarea administrativă depinde o mai bună absorbţie a fondurilor europene. România are nevoie de o nouă organizare administrativă în privinţa regiunilor de dezvoltare care trebuie să aibă la bază criterii economice şi sociale şi nici pe departe criterii etnice, tocmai pentru echilibrarea economică şi eficientizarea actului administrativ şi politic.

De asemenea, cred că numărul mare de unităţi administrativ-teritoriale nu arată forţa unei ţări, ci, dimpotrivă, risipirea resurselor spre cheltuieli de personal şi deţinerea unor funcţii de conducere ca palmares al unor partide politice.

Sigur, toate aceste modificări trebuie să aibă loc în cadrul unor dezbateri corecte şi eficiente în centrul cărora să fie abordate chestiuni legate de dezvoltarea unitară a teritoriului şi de eficientizarea cheltuirii banului public, dar şi de o absorbţie mai riguroasă a fondurilor europene.

Mai mult de atât, începând cu 2014, un criteriu fundamental al atragerii fondurilor nerambursabile va fi acela al dezvoltării regiunilor. Aşadar, avem datoria morală faţă de cetăţenii acestei ţării, care ne-au acordat votul de încredere, să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să le asigurăm cu adevărat un nivel de trai european şi modern.

Sunt absolut convins că fiecare parlamentar, indiferent de culoarea politică, va avea în vedere interesul cetăţeanului în cadrul discuţiilor legate de noua organizare administrativă a României, care să ţină cont de realităţile curente şi nevoile actuale ale societăţii româneşti.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"«Cearta» Băsescu-Boc pe mărirea TVA"

După ce domnul Băsescu s-a făcut luntre şi punte pentru ca ascultătorul său elev, domnul Boc, să iasă din nou preşedinte al PDL, făcându-i acestuia o campanie acerbă, în detrimentul fostului său şef de campanii, domnul Blaga, preşedintele a găsit de cuviinţă să mai întoarcă puţin foaia bunăvoinţei în exces şi să-i corecteze premierului nou-descoperitele greşeli!

Acum, când nota de plată a erorilor guvernamentale PDL-iste arată din ce în ce mai umflată şi îşi demonstrează ineficienţa costisitoare, iar indicatorii economici sunt o dovadă vie a eşecului măsurilor de austeritate întreprinse la comanda prezidenţială, preşedintele Traian Băsescu iese la rampă cu aruncatul vinei deciziei de modificare a TVA peste gard, la Palatul Victoria!

Preşedintele susţine acum, furibund, că nu are nicio legătură cu mărirea TVA-ului şi că aceasta a reprezentat una dintre marile erori politice şi mai adăugă că aceea a fost o soluţie pe care dumnealui nu a susţinut-o! "A fost (mărirea TVA-ului) una dintre marile erori politice. Alternativa era să reducem pensiile cu 10%. Oricine poate face socoteala şi ar spune: «Păi 10% nu acoperă cât încasaţi din TVA!» Da, aşa a fost înţelegerea cu Fondul (FMI ) - întâi s-a încercat printr-o ordonanţă, care a fost imediat respinsă de CCR, dar era o a doua variantă pentru care am insistat: introducerea unui impozit temporar de 10% pe toate pensiile. Din păcate, coaliţia toată a refuzat soluţia, au intrat în şedinţă de Guvern şi au stabilit creşterea TVA-ului. A fost, cred eu, momentul care a întârziat cu cel puţin şase luni ieşirea României din recesiune şi s-a mutat sarcina doar pe o categorie de beneficiari ai banilor bugetului statului", a afirmat recent, vizibil supărat, domnul Băsescu.

Adică premierul Boc, cel care nu şi-a ridicat vreodată privirea din pământul supuşeniei totale, de dragul intransigentului său stăpân, a avut, anul trecut, în momentul implementării măsurilor de austeritate, o clipă de rătăcire sau de răzvrătire vizavi de indicaţiile prezidenţiale, transformându-se într-un solitar decident al prostiilor asumate şi singurul vinovat de moartea clinică a economiei româneşti!

Dar domnul Boc îi răspunde candid preşedintelui că nu are nicio vină pentru toate aceste dezastre ale economiei, ci Curtea Constituţională, bat-o vina, este calul troian în tot acest război al Guvernului cu incendierea economiei! Astfel, Emil Boc a declarat, imediat după ieşirea acuzatoare a preşedintelui, că Guvernul său a dorit reducerea pensiilor cu 15% şi a mers cu măsura în Parlament, dar decizia Curţii Constituţionale a respins propunerea respectivă, aşa că n-are nicio vină, el a făcut tot ce i-a stat în putinţă!

Acum, când lucrurile se mişcă cu viteza melcului, fără pic de energie în ceea ce priveşte relansarea economiei, iar inflaţia a sărit din ţarcul aşteptărilor BNR cu procente bune, preşedintele Băsescu crede că demascând Guvernul Boc, ca principal vinovat de toate consecinţele nefaste, scapă de păcatele greşelilor sale continue care au îngropat România în sărăcie şi haos!

Hotărâţi-vă, domnule Băsescu, o dată pentru totdeauna, şi spuneţi clar, cine trebuie să-şi asume stagnarea României în criză şi cele mai proaste rezultate din Europa? Nu cumva şi dumneavoastră, şi domnul Boc, şi tot PDL-ul, în ansamblu?

Cum vă explicaţi incertitudinea, domnule preşedinte Băsescu? Cum este posibil ca ieri domnul Boc să fi fost cel mai bun politician existent, pentru a rămâne atât în fruntea Guvernului, dar şi în cea a principalului partid de guvernământ, iar azi, să fie cel mai rău? Când este bun şi când este nociv acesta pentru guvernare şi pentru economie?!

De ce trebuie să mai accepte românii în scaunul de premier un astfel de personaj, dacă domnul Boc este singurul vinovat şi unicul care a dat-o în bară cu TVA-ul şi a reuşit performanţa de a porni tăvălugul scumpirilor fără frâne?

Cât vă mai jucaţi de-a alba-neagra cu greşelile şi vinovaţii, dar mai ales cu soarta şi viitorul românilor, domnilor?!

Domnul Dorel Covaci:

"Promisiuni neonorate în sfera arieratelor statului"

Promisiunile ce se fac între oameni pot aduce bucurie, mulţumire, atunci când au sens pozitiv şi se împlinesc, sau pot să creeze dezamăgiri, atunci când se dau deoparte, se uită sau se încalcă.

Dezamăgiri mari au generat promisiunile pentru o viaţă mai bună făcute poporului român de actualii guvernanţi, care nu s-au realizat şi se pare că nici nu există intenţia de a fi respectate vreodată.

Una dintre aceste promisiuni neîmplinite a fost plata arieratelor. Această măsură ar fi fost un prim pas spre rezolvarea crizei, spre relansarea economică. Ar fi salvat multe societăţi comerciale care, în lipsa banilor pe care trebuiau să îi primească de la stat pentru lucrări executate, recepţionate şi facturate, au intrat în faliment, pierzându-se astfel locuri de muncă, taxe şi impozite, ce s-ar fi putut întoarce din nou la bugetul de stat. Acest lucru nu s-a întâmplat. Deşi s-au făcut multe promisiuni de către Guvern, inclusiv de reprezentanţii FMI, datoriile statului către societăţile comerciale şi administraţiile publice locale nu au fost onorate.

Din discuţiile avute cu primarii localităţilor din Colegiul nr. 9 Timiş rezultă că neplata lucrărilor executate pe diferite proiecte produce mari dificultăţi firmelor furnizoare, iar nefinalizarea lucrărilor conform graficelor de timp va conduce la degradarea obiectivelor realizate în diverse stadii, precum şi la creşterea costurilor acestor investiţii.

În loc să se facă eforturi pentru achitarea acestor datorii, actualul Guvern deschide noi lucrări pentru clientela politică, inventând şi derulând noi proiecte pentru administraţiile cu conducere PDL.

Mai târziu sau mai devreme, aceste ilegalităţi vor fi dovedite, iar cei implicaţi vor răspunde, dar, din păcate, firmele intrate în faliment, locurile de muncă pierdute, resursele ce ar fi revenit bugetului de stat nu mai pot fi recuperate.

Domnilor guvernanţi, treziţi-vă, chiar şi în cel de-al doisprezecelea ceas, şi remediaţi aceste erori extrem de grave, care ne adâncesc şi mai mult în prăpastia crizei!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Traian Băsescu - dictatorul, PDL - susţinătorul!"

Întotdeauna am considerat că trebuie să ne intereseze ceea ce se întâmplă într-un partid politic, în mod special dacă acest partid se află la guvernare, pentru că acţiunile şi politicile pe care le susţin, atitudinea şi comportamentul membrilor acestui partid vor afecta viaţa fiecărui cetăţean, mai ales a celor care nu fac parte dintre favoriţii puterii portocalii.

Oamenii spun tot mai des, pe bună dreptate, că s-au săturat, că nu-i mai interesează partidele politice, însă uită că democraţia tocmai pe existenţa şi funcţionarea partidelor se bazează, absenţa acestora sau diminuarea rolului acestora înseamnă lăsarea puterii în mâinile dictatorilor, când nici măcar votul nu va mai fi o armă de sancţionare a celor consideraţi vinovaţi pentru prostul mers al lucrurilor din ţară.

Cei cu apucături dictatoriale de-abia aşteaptă ca poporul să devină inactiv, indiferent şi pesimist ca să-şi facă loc şi să acţioneze!

Traian Băsescu şi PDL, cu ajutorul slugilor bine plătite, au avut un scop clar: să critice Parlamentul şi să îl facă responsabil pentru toate relele din ţară, fără să spună adevărul, fără să spună că, de fapt, Parlamentul nu conduce, el ar trebui doar să facă legi, puterea şi conducerea efectivă fiind în mâinile preşedintelui şi Guvernului.

Ce ştim azi? Toate măsurile sunt luate de Traian Băsescu, sunt susţinute de Emil Boc şi Elena Udrea, iar Parlamentul este obligat să voteze legi pentru aplicarea acelor măsuri, parlamentarii care nu ascultă fiind excluşi sau îndepărtaţi, ajungând simpli oameni care execută ordinele dictatorului!

Din păcate, sunt mulţi parlamentari care se comportă necorespunzător, iar oamenii îi judecă pe toţi ca fiind la fel, dar asta permite dictatorului Băsescu să fie şi mai critic la adresa Parlamentului şi să facă tot posibilul ca Parlamentul să fie declarat singurul vinovat pentru situaţia dezastruoasă în care se află ţara.

Un dictator va arunca întotdeauna vina pe altcineva!

Un exemplu de minciună şi de acţiune, conform celor spuse mai sus:

În 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, am depus un proiect de lege pentru reducerea numărului de parlamentari la 300, 200 deputaţi şi 100 de senatori, proiect de lege care nu are nevoie de modificarea Constituţiei şi poate fi aprobat în actuala conjunctură juridică.

Traian Băsescu şi PDL au ştiut, dar nu au spus şi nu vor spune niciodată că reducerea numărului de parlamentari se poate face prin lege.

Traian Băsescu a invocat necesitatea modificării Constituţiei, lucru greu de realizat pentru că nu există o majoritate de două treimi în Parlament ca să aprobe o lege constituţională şi că nu se ştie dacă populaţia se va prezenta la vot pentru validarea referendumului.

Traian Băsescu şi PDL au crezut că având iniţiativa de a reduce numărul de parlamentari vor putea specula şi obţine avantaje electorale, vor putea păcăli poporul. Aşa procedează dictatorii şi acoliţii lor!

De multe ori acoliţii, mai vocali sau mai tăcuţi, sunt cei care fac răul cel mare, pentru că un dictator fără susţinători nu-şi poate îndeplini planurile!

În România de azi dictatorul este Traian Băsescu, iar susţinătorii dictatorului sunt PDL-iştii! Feriţi-vă de ei!!!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Cum au scăpat premierul Boc şi doamna preşedinte Anastase din vedere incendiara modificare a Legii educaţiei?"

Se pare că adoptarea tacită, în Camera Deputaţilor, a proiectului de lege care elimină din Legea educaţiei învăţarea geografiei şi a istoriei în limba maghiară are o cu totul altă semnificaţie decât cea a neglijenţei şi somnolenţei PDL-iste! Chiar credeţi că vigilenţa PDL-iştilor a fost adormită instantaneu săptămâna trecută?

Cum ar fi reuşit un proiect al deputatului PDL-ist Mircea Giurgiu să incendieze coaliţia de guvernare, dacă domnul Boc n-ar fi avut, imediat după încheierea convenţiei, în care a fost reales în fruntea PDL, ceva interese oculte de a se propti bine în scaunul prim-ministerial?!

Să zicem că doamna Anastase a uitat să se mai întoarcă de la coafor şi deputatul Giurgiu a tăiat singurel învăţarea geografiei şi istoriei în limba maghiară din Legea educaţiei, dar chiar toţi parlamentarii PDL sau şcolitul domn Funeriu, să nu mai ştie să citească ce scrie pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor?

Astfel, euforia UDMR referitoare la faptul că în această formulă guvernamentală reuşeşte să obţină, extrem de facil, tot ceea ce-şi doreşte, a fost stopată brusc, iar pisica PDL-istă şi-a arătat dintr-o dată ghearele, ascunse o lungă perioadă de timp în buzunarul premierului!

Proiectul buclucaş va merge acum la Senat, unde coaliţia guvernamentală are în acest moment o majoritate extrem de fragilă. Câteva absenţe PDL-iste sau o mobilizare exemplară a opoziţiei ar putea lăsa maghiarii fără prevederea pentru care s-au agitat îndelung şi cu care şi-au justificat lanţul legat de rămânerea în actuala guvernare, extrem de impopulară, împotriva voinţei propriului electorat!

Dacă UDMR ar fi avut de gând să sprijine înlocuirea domnului Boc cu un tehnocrat, iată că domnul Boc are soluţii cu fitil! Bomba de sub scaunul UDMR a explodat instant, iar avertismentul că ceea ce UDMR-iştii au obţinut prin Legea educaţiei, se poate şterge dintr-o dată, este cât se poate de bine lucrat şi contorizat la arsenalul PDL!

Sau poate că domnul Boc, după ce s-a văzut cu sacii în căruţa de partid, a găsit de cuviinţă să-i arate şi preşedintelui Băsescu că este de neînlocuit, având în vedere că locatarul de la Cotroceni iese săptămânal cu o altă variantă, în ceea ce priveşte rămânerea sau plecarea preşedintelui PDL din scaunul de premier! Domnul Băsescu, ba vrea tehnocrat, ba îl laudă pe minunatul său pupil, Boc, ba îi mai trage câte o palmă acestuia, amintindu-i cine este şeful şi criticându-i prostiile şi derapajele!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"România, din ce în ce mai des în urma rezultatelor Bulgariei"

Domnul Boc ne spune frecvent cât de bun este Guvernul dumnealui şi ce rezultate minunate obţine acesta la fiecare pas, în urma măsurilor salvatoare pe care le-a aplicat, fără anestezie, românilor şi fără discernământ, economiei!

Dar, dacă aruncăm o privire în jurul nostru, constatăm fără prea mare efort, că nu noi suntem cei performanţi în această regiune a Europei şi că podiumul pentru vreunul dintre indicatorii care contează este încă foarte departe de noi, deoarece alţii sunt cei care au reuşit să iasă de multă vreme din criză şi să dea deja un avânt considerabil economiei lor!

Cum se face, oare, că Bulgaria nu a avut nevoie, în toţi anii aceştia de criză profundă, să se îndatoreze pe vecie la FMI şi Banca Mondială? Cum a fost posibil ca această ţară să fie în stare să ia rapid şi de una singură măsuri sustenabile de reducere a cheltuielilor publice, fără ca acestea să afecteze pe termen lung veniturile populaţiei şi nivelul de trai al acesteia?

De ce România are cea mai scăzută, aproape insesizabilă şi destul de incertă creştere economică şi, în acelaşi timp, cea mai mare rată a inflaţiei din Europa, dacă măsurile întreprinse de guvernele domnului Boc au fost cele mai benefice idei şi singurele care se puteau aplica în criză?

Din păcate, datele statistice europene vorbesc de la sine: România a înregistrat în luna aprilie cea mai mare rată anuală a inflaţiei din Uniunea Europeană, conform datelor Eurostat, păstrându-şi, şi în luna aprilie, primul loc în UE la ritmul de creştere a indicelui preţurilor de consum, la distanţă semnificativă de următoarea clasată, Estonia. Rata inflaţiei s-a ridicat în România la 8,4%, în condiţiile în care media inflaţiei anuale la nivel comunitar a fost doar de 3,2%.

Printre celelalte ţări din UE care au avut rate mari ale inflaţiei, dar jumătate din cea înregistrată de România, se mai numără Estonia, cu 5,4%, Bulgaria 4,6%, Lituania şi Ungaria, ambele cu 4,4%. Potrivit datelor Eurostat, cele mai mici rate anuale ale inflaţiei s-au înregistrat în schimb în Irlanda (1,5%), Cehia (1,6%) şi Suedia (1,8%).

Chiar dacă în Bulgaria au crescut în această perioadă oarecum preţurile, Guvernul de la Sofia a turat cu adevărat motoarele economiei şi a înregistrat, în primul trimestru al acestui an, o creştere economică de 2,5%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în timp ce guvernanţii României se laudă necontenit cu un amărât de 0,5%, care nu a mişcat nimic din economia ţării până în prezent! Şi Guvernul bulgar estimează un avans al produsului intern brut al Bulgariei de 3,6% în 2011.

De ce Bulgaria a reuşit să iasă mult mai repede din criză fără să apeleze la jugul FMI sau la creşteri de taxe şi tăieri drastice de salarii, ba chiar luând măsuri de reducere a fiscalităţii, domnule Boc?

Cum a reuşit Guvernul de la Sofia să introducă, încă de la începutul anului 2010, un impozit fix de 10%, aplicabil pentru orice nivel de venit şi să atragă în acest mod mult mai multe investiţii străine şi chiar relocări ale multor firme româneşti?!

Dar, în ciuda optimismului dumneavoastră şi al guvernanţilor magnifici din dotare, domnule Boc, în România tabloul economic rămâne sumbru: în continuare, în fiecare lună, mii de firme intră în insolvenţă sau sunt închise în România, iar procesele de recuperări ale pagubelor şi executările silite s-au înmulţit, în ultimul an, exagerat de mult, din cauza blocajului financiar imbatabil, în care se află de atâta vreme economia românească!

Apropo de mult fluturata politică de dreapta, pe care ar aplica-o PDL: domnul preşedinte Băsescu, care tocmai s-a trezit dintr-un anumit somn, a aflat că mărirea TVA la 24% a făcut extrem de rău economiei! În ce manuale de economie aţi citit dumneavoastră, domnule Boc sau consilierii "blonzi" ai dumneavoastră, că mărirea de taxe şi impozite înseamnă politică de dreapta?

Domnul Gheorghe Albu:

"Criza economică versus criza familială"

Sentimentul acut de insecuritate socio-politică şi frustrările economice şi spirituale au dus în ultimii zece ani la alterări ale relaţiilor inter-sexe şi la intoleranţe. În acest context, au apărut manifestări relevante pentru starea de criză familială, dintre acestea cele mai importante fiind conflictul conjugal, violenţa casnică, divorţul emoţional, pe fondul unor infidelităţi uni/bilaterale, abandonul copilului.

Pe fondul unei progresive deteriorări a nivelului de viaţă şi a condiţiilor materiale, familia românească a fost supusă unui stres de dezvoltare, unor restricţii care i-au accentuat anxietatea şi i-au zdruncinat stabilitatea şi liberul arbitru. Schimbările socio-economice ce au intervenit în societate, criza morală, sărăcia, şomajul, scăderea controlului social au adus modificări în structura şi funcţiile familiei.

Aceste probleme la nivel general reprezintă un cadru favorizant pentru manifestarea violenţei. Sărăcia care se simte la un nivel din ce în ce mai acut şi la un segment social larg creează acel dezechilibru între aspiraţii şi posibilităţi, care influenţează direct viaţa de familie. Astfel, un factor important al armoniei conjugale - echilibrul bugetar - variază considerabil în funcţie de contextul socio-economic general. Modificările din sfera socio-economică a societăţii au dus la schimbări comportamentale şi de atitudine la nivelul familiei.

Obiecte sau fapte dintre cele mai simple pot căpăta o importanţă atât de mare, încât lipsa lor poate provoca gesturi de disperare ori poate duce la atitudini depresive, când sărăcia devine mizerie, aspiraţiile nu se mai pot manifesta. Aşteptările se transformă în angoasă.

Viaţa omului într-o societate în demnitate şi fără violenţă este situaţia ideală spre care tindem în civilizaţie. Familia, colegii de muncă, de sport, prietenii, constituie anturajul de convieţuire al individului modern, care nu poate trăi izolat, ci doar în acest mediu caracterizat prin conversaţie şi dialog. Acest dialog a devenit o necesitate a omului modern pentru că nu poate trăi fără a înţelege intenţiile interlocutorului.

Dar acest dialog trebuie să transceadă sfera privată şi să se manifeste totodată şi în sfera publică. Deşi aparent fără nicio legătură, discursul politicienilor din opoziţie schimbă traseul conversaţiilor dintr-un spaţiu civilizat către unul de mahala, în care politicienii pot condamna fără dovezi, în care pot da sfaturi fără programe, în care propun diverse măsuri fără a avea susţinere economică. În aceste condiţii, soluţiile reale rămân doar în imaginaţia politicienilor opoziţiei avizi de putere, dar, totodată, dornici ca în această perioadă economică dificilă pentru România să mai rămână o perioadă în băncile opoziţiei. Trebuie să învăţăm cu toţii că discursul acid, agresiv, desemnează comportamente anormale care pun în pericol integritatea atât a propriei persoane, cât şi a celorlalţi. Conştient sau nu, ni-l însuşim şi devenim părţi definitorii pentru degradarea întregii societăţi.

Noi toţi avem obligaţia de a învăţa arta negocierii, de a polemiza, de a media fără violenţă şi cu ambiţia pozitivă de a progresa.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Noul model socio-economic de dreapta îşi arată primele semne pozitive"

Drumul reformelor de dreapta este singura cale prin care România poate să obţină o creştere economică sustenabilă pentru următorii ani. Determinarea Guvernului în a reforma statul a adus deopotrivă avantaje şi dezavantaje.

Minusul cel mai evident este cel al încrederii scăzute în Executiv. Dacă ar fi existat mai multă încredere, poate că România ar fi ieşit de ceva timp din recesiune. Avantajul principal este dat de perspectiva pentru o creştere solidă a economiei româneşti.

Mulţi au fost cei care au spus că reformele, mai ales cele de dreapta, nu vor aduce nimic bun, ba din contră. S-a argumentat că România e un stat în care protecţia socială joacă un rol fundamental şi că ea nu poate fi înlocuită de crearea de oportunităţi. Opoziţia a spus chiar că românii preferă să obţină ceva mai puţin, dar sigur, decât să-şi asume riscuri.

Modelul occidental de dreapta presupune însă generarea de şanse pentru cetăţeni, nu de paveze care, în realitate, îi păstrează pe aceştia săraci. Socialismul prost înţeles se traduce prin păstrarea în sărăcie a unei bune părţi a populaţiei. Cred sincer că în România cei curajoşi, cei competenţi, cei cu iniţiativă pot să cunoască bunăstarea, fără a fi nevoiţi să facă sacrificii personale semnificative.

Dacă este un lucru pentru care actuala guvernare ar merita felicitată, acela este tocmai obstinenţa în a transforma modelul social şi economic din România. Dacă românii au votat dreapta politică, înseamnă că actualul Executiv este dator să impună principiile liberale. Cred că adoptarea Codului muncii a adus cu sine conturarea şi din punct de vedere legislativ a unei noi realităţi socio-economice. Faptul că la mai puţin de trei săptămâni de la punerea în aplicare a Codului muncii au fost înregistrate 218.000 de contracte noi de muncă, arată că ne aflăm pe drumul cel bun, că piaţa muncii îşi revine, că ieşirea din criză ar putea să se producă la sfârşitul acestui an.

România are la ora actuală unul dintre cele mai scăzute niveluri ale şomajului din Uniunea Europeană. Nu este neapărat meritul Guvernului, cât al pieţei care s-a reglat astfel şi al românilor care au preferat să iasă din zona asistenţială şi să-şi asume mai multe riscuri.

Aud de multe ori, în ultima perioadă, teza că şomajul real este mult mai mare decât cel prezentat de statistici, că mulţi români nici nu mai beneficiază de ajutorul de şomaj. Această idee trebuie combătută, ca orice doză de cinism şi pesimism care poate genera neîncredere în interiorul societăţii. Dacă vrem să ieşim din criză, trebuie să privim optimişti către viitor. Spun că trebuie combătută această teză, dar nu discursiv, ci cu cifre. În acest moment, România are în vigoare mai multe contracte de muncă decât în decembrie 2008 şi se apropie de nivelul cel mai mare de după 1989. În acest moment, există în România peste 6.275.000 de contracte de muncă active, faţă de 6.296.000, în octombrie 2008.

Aceste cifre arată faptul că România părăseşte cu succes modelul protecţionist şi păşeşte într-un teritoriu care se bazează pe competitivitate şi productivitate. Un asemenea model este în cheie logică şi foarte sănătos din punctul de vedere al prestaţiilor sociale. În Germania, spre exemplu, tocmai pentru că există productivitate şi competitivitate, tocmai pentru că există o piaţă a muncii bine dezvoltată, Guvernul îşi poate permite să plătească ajutoare sociale, şomaj şi pensii la un nivel mai mare decât oriunde în Uniunea Europeană. La noi, creşterea contributorilor la sistemul asigurărilor sociale face ca presiunea pe bugetul de stat să fie în scădere. Nu mai trebuie mutaţi atât de mulţi bani de la investiţii absolut necesare spre plata pensiilor, şomajului şi a altor prestaţii sociale.

Cred şi sper că aceste venituri în creştere la bugetul asigurărilor sociale ne vor permite anul viitor să scădem contribuţiile sociale, generând astfel mai multe locuri de muncă şi venituri mai mari pentru români. În acest moment, cred că este mai aproape de a se îndeplini relansarea consumului prin creşterea veniturilor românilor, decât în varianta scăderii TVA. Micşorarea CAS este varianta soft a revenirii TVA-ului la nivelul de dinainte de vara lui 2010.

Aceste evoluţii pe piaţa muncii nu sunt monitorizate numai de instituţiile interne. Evoluţia pozitivă pe piaţa muncii este relevată şi în prognoza Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care a mărit prognoza privind creşterea economică a României, de la 1,1%, la 1,8%. Mai mult atât, un sondaj realizat de prestigioasa instituţie de analiză economico-financiară ZEW arată că România are cele mai bune perspective economice din toate ţările din centrul şi sud-estul Europei. De altfel, şi în raportul din aprilie al Băncii Mondiale se arată că România va avea una dintre cele mai mari creşteri din uniunea Europeană, în 2012.

Toate acestea sunt motive pentru care nu trebuie să ne oprim la jumătatea drumului. Guvernul şi majoritatea parlamentară sunt obligate să continue pe drumul reformelor de dreapta. Cred că este mai important pentru noi ca România să fie sănătoasă din punct de vedere economic şi social, decât o campanie sau două electorale, în anii care urmează.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Se vor tăia pensiile încă o dată?"

În urmă cu câteva zile, într-o întâlnire cu redactorii de la "Ziarul Financiar", iubitul nostru preşedinte, Traian Băsescu, ne-a ameninţat încă o dată cu tăierea pensiilor. Preşedintele României nu poate vorbi despre criză fără să îi acuze pe alţii. De această dată sunt vizaţi pensionarii şi bugetarii, că doar cineva trebuie să fie de vină pentru criză. Traian Băsescu le-a explicat economiştilor cum a vrut să scoată ţara din recesiune, dar nu a fost lăsat de Guvernul Boc. Păi atunci schimbaţi-l!

Preşedintele Traian Băsescu le-a spus din nou pensionarilor că ar fi vrut să îi vadă pradă sărăciei. Şeful statului a afirmat că prefera tăierea a 10 procente din pensii decât mărirea TVA cu 5 la sută. În cadrul aceleiaşi întâlniri, Băsescu le-a atras atenţia bugetarilor că produc mai puţin decât consumă şi că trebuie să strângă în continuare cureaua. Cât priveşte subvenţia la încălzire pe care Guvernul se pregăteşte să o elimine, preşedintele le-a transmis cetăţenilor că sunt destul de bogaţi ca să îşi permită să lase jumătate din leafă la întreţinere.

Şi toate acestea cu un zâmbet acid! Dacă Guvernul va adopta aceste măsuri ucigaşe prin ordonanţe de urgenţă, măcar nu zâmbiţi, dar nici să nu plângeţi, că nu vă mai crede nimeni, poate doar membrii PD la congresul de partid.

Mai mult, preşedintele Băsescu a declarat că este optimist în legătură cu creşterea economică din acest an, menţionând că vede posibilă chiar depăşirea nivelului de 2%. Domnia sa a menţionat că obiectivele legate de creşterea economică rămân 1,5% pentru 2011 şi 3,5-4% pentru 2012. În acest context, el s-a arătat optimist că cifrele pot fi depăşite pentru 2011, ajungându-se la un nivel de peste 2%. Şeful statului a menţionat însă că rămâne de văzut cum va evolua economia. Preşedintele a mai declarat că este nevoie de o stabilizare a deficitului de cont curent, obiectivul fiind un nivel de 5% din PIB, în 2011.

Domnule preşedinte Băsescu, nu ne mai amăgiţi cu cifre seci. Inflaţia se simte oricum în buzunarul fiecăruia, iar "imensa" creştere economică de 0,1% este doar praf în ochii contribuabililor români.

Dumneavoastră vorbiţi de un "deficit al PIB de 9,1% la finele anului, adică 11,7 miliarde de euro. Statul cheltuieşte 36% pentru sistemul social şi 27% pentru salariile bugetarilor.[..]. Nu pot să nu constat nereguli de fond în alocarea banilor în zone în care menirea statului este aceea de a sprijini pe cei care au nevoie, dar fără să arunce bani cu nemiluita".

Ţin să vă informez că, în aceste condiţii, cresc şi presiunile inflaţioniste peste viteza deja mare a preţurilor. Vestea bună este că, în cazul acesta, inflaţia va duce înapoi o parte din avuţia care fusese transferată din sectorul productiv în cel bugetar şi al asistenţei sociale. Vestea proastă este că în sistemul bugetar încă nu au fost rebalansate veniturile după merit. Astfel, un medic rezident cu 1.000 de lei salariu va avea şi mai puţine motive să rămână în România.

Şi pentru toate acestea nu e de vină guvernul portocaliu sau preşedintele Băsescu, e de vină contribuabilul român.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Între îngrijorător de multele proiecte de legi adoptate tacit, unul mi-a atras atenţia în mod deosebit: cel prin care ministrul sănătăţii devine membru permanent al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pentru care termenul de dezbatere şi vot final, stabilit pentru 4 mai, a fost depăşit.

Cum, însă, nu Camera Deputaţilor, ci Senatul va decide dacă aşa va fi sau nu, profit de această oportunitate pentru a le sugera colegilor noştri să analizeze dacă nu cumva ar trebui ca înainte de a fi numit, cu acte în regulă, ca membru în CSAT, domnul ministru Cseke Attila să facă obiectul unei analize în cadrul acestei comisii.

Niciodată sistemul sanitar românesc nu a fost mai dat peste cap ca acum, în mandatul dumnealui. Niciodată criteriile politice nu au fost atât de evidente în tot ceea ce a însemnat decizie de finanţare/ restructurare/clasificare a spitalelor. Niciodată dispreţul unui ministru pentru autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene nu a fost mai clar exprimat.

Şi niciodată, dar absolut niciodată, în activitatea niciunui ministru, criteriul apartenenţei etnice şi/sau geografice nu a condus la luarea unor decizii care să afecteze starea de sănătate, viaţa şi siguranţa cetăţenilor.

Aş vrea să greşesc, dar studiaţi şi dumneavoastră harta spitalelor "inutile", desigur, în opinia domnului ministru. Întrebaţi primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene ce cred despre asta... sau pacienţii scoşi pe uşă la jumătatea internării ori medicii şi asistentele care nu ştiu încotro să o apuce.

...Şi, ca să nu vă fie greu, vă invit aproape, la doi paşi, în Prahova, unde nici astăzi domnul ministru nu a lămurit ce se va întâmpla cu spitalele din Urlaţi sau Bălţeşti, deşi au fost nenumărate runde de discuţii, negocieri, promisiuni.

În urmă cu câteva luni, poate că demisia domnului ministru ar fi fost o soluţie. Acum, o analiză serioasă şi obiectivă în CSAT mi se pare mult mai necesară în ceea ce îl priveşte.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

«Ministrul agriculturii ar trebui să-şi mute "tabăra"»

Ministrul agriculturii, domnul Valeriu Tabără, pare să trăiască într-o altă ţară. Că nu ştie preţurile reale ale produselor din piaţă nu e un bai prea mare, doar nu-şi închipuie cineva că Domnia Sa face piaţa. Problema apare în momentul în care se arată extrem de optimist în ceea ce priveşte securitatea alimentară a românilor.

Cu toate că federaţiile producătorilor din domeniul agriculturii atenţionează asupra unei iminente creşteri de preţuri ale produselor autohtone, domnul ministru continuă să afirme că aceasta nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Aceste declaraţii mă determină să mă întreb pe unde o avea domnul ministru "tabăra" şi cum de, în peregrinările Domniei Sale, nu a observat cât rău au făcut culturilor ploile din primăvară, determinând reducerea unora şi întârzierea dezvoltării altora, în special a fructelor. Cum de nu ştie domnul ministru că meteorologii au prognozat o vară secetoasă, iar sistemul de irigaţii este inexistent?

Este foarte adevărat că România are potenţial agricol, dar acesta trebuie valorificat. Iar pentru a fi valorificat, ar fi cazul ca statul portocaliu, care de trei ani se tot laudă că va face şi va drege pentru ca ţară noastră să devină exportator de produse agricole, să implementeze un set de politici care să vină în sprijinul agricultorilor. Fermierii nu au nevoie de pomană, dar au nevoie ca de aer de o politică agricolă coerenta şi de respectarea termenelor de plată a subvenţiilor.

Cât despre afirmaţia că preţurile la producători sunt bune, vreau să-l informez pe domnul ministru că nu are deloc dreptate. Producătorii români sunt nevoiţi să lase din preţuri, uneori să vândă chiar în pierdere, fiind sufocaţi de produsele de import, mult mai ieftine, consistent subvenţionate de statele de provenienţă. Iar despre preţul de raft nici nu mai amintesc, produsele alimentare de bază scumpindu-se cel puţin săptămânal.

Ca urmare, cred că domnul ministru are doar două alternative: fie se informează corect, şi face declaraţii în cunoştinţă de cauză, fie renunţă la un mandat care se pare că îl depăşeşte şi îşi mută "tabăra" de la ministerul pe care se pare că nu-l poate controla.

Domnul Ioan Balan:

"Cui îi este frică de drepturile constituţionale?!"

Consider că, pentru orice parlamentar român, una dintre lucrările fundamentale pe care ar trebui să le poarte cu el este, fără îndoială, Constituţia României. În contextul în care unii lideri politici, tineri şi neliniştiţi, au tot blamat dreptul unor români de a se exprima prin vot asupra viitorului propriei ţări, mi-am făcut şi eu datoria şi am căutat în textul legii fundamentale referirile la dreptul de a vota. Şi, surpriză! Constituţia României, care la capitolul drepturi şi libertăţi a reprodus spiritul iluminist al Revoluţiei franceze, nu a prevăzut decât o singură limitare a dreptului de vot, şi anume împlinirea vârstei de 18 ani.

Legiuitorul român nu a impus interdicţii pentru exercitarea dreptului de vot niciunui român care se află în deplinătatea facultăţilor mintale sau ale cărui drepturi electorale au fost suspendate printr-o sentinţă definitivă a vreunei instanţe.

Or, în aceste condiţii, de ce se dau aceşti lideri tineri de ceasul morţii şi nu doresc ca cei peste 3 milioane de români care se află temporar în străinătate să nu-şi poată exercita dreptul de vot? Cu ce au greşit ei?! Poate cu faptul că românilor din străinătate le este mai clar faptul că "vulpes pilum mutat, non mentem", sau, altfel spus, e greu de crezut că simpla schimbare a titulaturii unei coaliţii de partide socialiste, le face mai democratice şi mai puţin dependente de umbra lui Ion Iliescu.

În contextul în care din ce în ce mai mulţi români privesc cu neîncredere scena politică din România şi din ce în ce mai puţini se prezintă la urne, cred că obiectivul oricărui partid politic democratic din România ar trebui să fie legat de cooptarea alegătorilor români, oriunde s-ar afla aceştia, de a se exprima prin vot.

Românii şi România au nevoie de autorităţi publice şi politice legitime, alese de majorităţi cât mai largi. Numai aşa deciziile lor vor putea fi considerate legitime. Aceasta este problema reală cu care se confruntă democraţiile moderne şi acestei probleme trebuie să-i răspundem noi.

Or, un partid politic care se pronunţă împotriva unei mai largi participări a românilor la vot nu poate fi catalogat decât un partid destul de puţin democratic, sau o coaliţie de partide socialiste care nu s-au dezbrăcat încă de haina grea a practicilor trecute şi atât de familiare lor.

Văicărelile legate de insecuritatea votului prin corespondenţă nu pot fi luate în considerare de nimeni. Pentru că votul românilor din afara frontierelor nu poate fi cumpărat nici cu sacoşe cu alimente şi nici cu bani. Votul prin corespondenţă este utilizat de cele mai puternice democraţii din Europa şi este chiar mai sigur decât modalitatea clasică de vot, prin prezentarea la urne.

Păcat că lupii tineri ai coaliţiei şi-au propus o luptă cu democraţia, şi nu cu adevăratele probleme ale societăţii româneşti.

Domnul Ioan Stan:

La fel de ştiut ca "după faptă şi răsplată" este adevărul că orice muncă trebuie plătită. Definirea "faptelor" ce-şi aşteaptă răsplata este puţin mai greu de făcut. Interpretările subiective ale conceptului de "faptă" ar trebui să fie asumate cu răspundere iar "răsplata" să se facă din buzunarul beneficiarului, şi nu din buzunarul statului, adică acela în care se varsă, ca în eterna mitologică pedeapsă a Danaidelor, taxele, impozitele şi ce alte biruri mai plătim noi ăştia, muritorii de rând, prin "bunăvoinţa" guvernanţilor.

Căci fără fund, ca şi butoiul pe care sus-numitele omorâtoare de soţi au fost condamnate să-l umple, pare şi acest buzunar comun pe care poporul trebuie să-l sature şi care, la cererile aceluiaşi popor, este mereu gol, şi căruia i se mai spune şi "buget".

Iar dacă deja vă sâcâie întrebări în legătură cu îndrăzneala de a vă solicita atenţia asupra mitologiei elene, daţi-mi voie să mă explic.

Ministerul Dezvoltării şi Turismului, animat de ambiţia de a realiza ceea ce ministerul specializat în treburile infrastructurii nu fusese în stare ani în şir, propunea un program de reabilitare şi modernizare a 10.000 de kilometri de drumuri judeţene şi/sau de interes local. Fiind vorba de o investiţie de circa 4 miliarde de euro, deşi a primit una din cele mai mari alocări bugetare la prima împărţire din acest an a banului public, Ministerul ambiţios propunea ca soluţie de finanţare a investiţiei împrumutul firmelor realizatoare la bănci, demararea lucrărilor pe cheltuiala acestora, urmând ca statul să plătească încă neştiutele costuri finale, prin anul 2013.

Conştientizând că în anul de graţie 2013 există şanse serioase ca actualii gestionari ai banului public să nu se mai afle la guvernare, iar răspunderea decontării afacerilor demarate de ei să cadă în sarcina altora, în timpul scurs de la anunţarea acestui program nu prea s-au îngrămădit firme doritoare de aşa contracte. Mai ales că este cunoscută promptitudinea cu care statul şi-a plătit datoriile în ultimii ani. Promptitudine căreia i se datorează multe din falimentele înregistrate în rândul agenţilor cu activitate în domeniu.

Cu alte cuvinte, exista şansa ca bunătate de Program să fie tratat cu refuz, vorba veşnic contemporanului Caragiale.

Numai că Ministerul ambiţios nu s-a lăsat!

Fix a doua zi după Convenţia partidului portocaliu, încă gâfâind după efortul făcut pentru a-şi promova ministrul şi în conducerea partidului, Ministerul nostru anunţă lansarea Programului cu pricina, într-o formă ce-i drept "îmbunătăţită".

Adică, doamnelor şi domnilor, nu ne mai aruncăm la 4 miliarde de euro, ci ne strecurăm deocamdată într-o trăistuţă de un miliard de euro (trăistuţa poate fi bucovineană, nu numai decât Vuitton).

Nu mai pretindem firmelor amatoare de colaborarea cu statul la construirea de drumuri şi şuşăle să lucreze pe banii lor, că le-o plăti statul când o avea.

Aceşti bani nu mai trebuie să fie împrumutaţi de firmele care câştigă licitaţia, din câte se pot înţelege din anunţurile oficiale ale ministerului, ci vor fi plătiţi din economiile Ministerului Dezvoltării şi Turismului.

Ce ne-am mai putea dori? Este absolut lăudabil un astfel de demers! Nici cel mai cârcotaş dintre cârcotaşi n-ar putea avea ceva de criticat! Adică să faci tu economii la vreme de criză şi să le dăruieşti pentru drumurile patriei mi se pare chiar minunat! Cu atât mai lăudabil dacă reabilitarea începe cu drumurile care leagă drumuri naţionale, localităţi importante, şi cu şoselele ce duc spre obiective economice sau turistice de interes, aşa cum ne asigură acelaşi minister.

Chiar dacă n-am şti cum s-au cheltuit banii publici pentru construcţia şi reabilitarea infrastructurii în anii portocalii, şi tot ne-am întreba - chiar aşa? A doua zi după realegerea celui mai iubit, vreau să zic după reconfirmarea domnului Boc în funcţia de preşedinte al PDL?

Fix a doua zi după Convenţie se pune în mişcare Programul de miliarde de euro pentru reabilitarea unor drumuri de la marginea civilizaţiei! Asta în timp ce România nu are o autostradă care să lege măcar Capitala de mare sau de munte, că de Ploieşti nici nu mai vorbim! Şi tot în acelaşi timp în care avem câteva mii de alte proiecte începute şi abandonate, unde se pierd în fiecare zi sute şi milioane de euro!

Care este raţiunea pentru care guvernanţii consideră oportun să lanseze alte şantiere, mai ales în zone în care rolul lor în dezvoltarea economiei şi infrastructurii este evident minor. Care este interesul pentru acest plan, plătit oricum ar fi, tot de noi, altul decât unul dictat de interese de clanuri, grupuri de afacerişti conectaţi la partid şi politică?

Nici cu maximum de efort de naivitate, bunăvoinţă şi credulitate nu putem să nu remarcăm strania coincidenţă prin care a doua zi după votul pro Boc se face un adevărat decont către primarii PDL din teritoriu pentru meritul de a fi votat după sfaturile şi atenţionările prezidenţiale!

Ce altă raţiune ar putea fi luată în considerare pentru decizia de a asfalta un drum pe care circulă când şi când câte o căruţă, în schimbul modernizării drumurilor europene sau a finalizării unei autostrăzi?

Cum spuneam "după faptă şi răsplată"!

Domnul Ion Dumitru:

"România şi PIB-ul"

Creşterea economică, respectiv PIB-ul pe locuitor, reprezintă fără îndoială unul din cei mai importanţi indicatori macroeconomici care se utilizează în analizele economice privind eficienţa economică, construcţia bugetului de stat, comparaţia cu alte ţări, precum şi în stabilirea obiectivelor de viitor ale dezvoltării economico-sociale a unei ţări.

Diminuarea PIB-ului şi, mai ales a PIB-ului pe locuitor, reflectă slăbirea potenţialului economic al ţării, precum şi reducerea substanţială a cererii pe piaţa internă. Aceste fenomene conduc, la rândul lor, la dezechilibrul balanţei comerciale şi de plăţi externe, la desfiinţarea unui număr însemnat de locuri de muncă, la creşterea şomajului şi în ultimă instanţă la extinderea şi accentuarea sărăciei, precum şi a excluderii sociale, lucruri ce se întâmplă în acest moment în România.

În politica lor economică, guvernele caută, în condiţiile cuceririlor tehnologice contemporane, ale concurenţei şi ale proceselor de globalizare, să găsească căi adecvate pentru creşterea economică şi apropierea de nivelurile performante în acest domeniu pe plan mondial, lucruri care nu se întâmplă în România în acest moment.

Banca Mondială publică în fiecare an un atlas în care sunt prezentate şi sintetizate pentru circa 210 ţări şi teritorii, printre altele, datele privind PIB şi PIB pe locuitor exprimate în dolari, în condiţii comparabile, precum şi rata creşterii reale a acestor indicatori pe diverse perioade.

Locul României în acest atlas este însă unul modest, depăşeşte poziţia 62.

Chiar dacă s-ar adopta pentru România, pentru viitor, un ritm mediu de creştere de 6% a PIB-ului, ceea ce este o ipoteză puţin probabilă, iar celelalte ţări şi-ar menţine ritmul mediu anual, egalizarea ar necesita o perioadă diferenţiată pe ţări, între 12 şi 71 ani.

România dispune de mari resurse umane calificate şi de inteligenţă, precum şi de resurse materiale. Folosirea pragmatică a acestora, combinată cu cea a resurselor financiare interne şi europene, precum şi cu un management modern, cu profesionalism şi cu o bună planificare şi fundamentare macroeconomică, constituie premisele esenţiale pentru apropierea (dacă nu egalizarea) treptată a nivelurilor de dezvoltare de ale ţărilor membre ale Uniunii Europene, pentru crearea de locuri de muncă, pentru un nivel decent de trai al populaţiei.

Cu speranţa că n-au asurzit în România toate urechile datoare să audă ce-i de auzit, trag încă o dată un semnal de alarmă.

Domnul Iulian Claudiu Manda:

"Elena Udrea a deţinut cheia alegerilor din PDL"

Elena Udrea, doamna care face şi desface jocurile în PDL, s-a proclamat, într-un discurs ţinut cu mare avânt la Convenţia PDL, "ministrul primarilor".

"Primarii sunt primii care intră în competiţie. Pe mulţi dintre aceştia, ca ministru al primarilor, i-am întâlnit", a afirmat Elena Udrea la congres. Această declaraţie validează informaţia că voturile pentru Emil Boc şi Elena Udrea au fost obţinute de la majoritatea primarilor cărora li s-au promis fonduri. Sunt convins că în acele călătorii prin ţară s-au făcut o serie de promisiuni şi că au fost alocaţi bani pentru zonele respective, în schimbul susţinerii lui Emil Boc şi a aliaţilor lui la conducerea partidului. Traducerea liberă a declaraţiei Elenei Udrea ar suna cam aşa: "Eu sunt un ministru al primarilor, aşa că, dragi primari, nu uitaţi ce v-am promis. V-aţi ţinut de cuvânt şi l-aţi susţinut la vot pe Emil Boc, iar acum a venit rândul meu. Mă ştiţi foarte bine, eu sunt cea care v-a vizitat în teritoriu".

Ca de obicei, şi la acest congres a predominat atributul specific celor de la PDL: cumpărarea de voturi. Să ţinem cont însă că această strategie a lor presupune resurse financiare puse deoparte pentru clientela PDL, dar şi bani pentru puşculiţa partidului, de folosit în campaniile următoare. Aşa s-au cumpărat şi voturile din interiorul congresului, când prin ţară au mers prim-ministrul Emil Boc, însoţit de "ministrul primarilor", care le propunea bani prin diferite ordonanţe sau proiecte.

Elena Udrea şi-a continuat discursul de la Convenţia PDL, subliniind singurul ei obiectiv: câştigarea alegerile în 2012 şi nimic altceva. Niciun proiect în interesul românilor, nimic pentru ca această ţară să iasă din criza economică. România pierde, pentru că acest partid nu îşi doreşte decât să se menţină la putere, fără a oferi românilor o şansă la o viaţă mai bună, ci doar clientelei portocalii. PDL se aşteaptă să rămână în continuare la guvernare fără să se gândească la cine îl va vota, la ce va face sau la ce a făcut pentru români.

Nu cred că cineva l-a considerat pe domnul Emil Boc un bun preşedinte al partidului, ci mai degrabă s-a votat de frica lui Traian Băsescu şi a tuturor instrumentelor pe care le poate avea şi folosi Preşedintele. Majoritatea celor din PDL nu au nicio perspectivă şi se autoiluzionează că Traian Băsescu are un plan să îi ţină la putere. Dar, indiferent de planul domniei sale, atât timp cât el este unul împotriva românilor, este un plan sortit eşecului. Iar mesajul lui Traian Băsescu a fost unul clar: se va continua politica de austeritate şi de sărăcire a românilor.

Alegerile din PDL au fost mai costisitoare decât orice alte alegeri care au avut loc vreodată în România. Această campanie a fost plătită de toţi românii, şi pentru asta PDL trebuie să răspundă în faţa oamenilor la vot.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Guvernul Boc în război cu populaţia României"

Nici nu s-a încheiat bine anul 2010, anul tăierilor salariale şi al reducerilor drastice de cheltuieli bugetare, că Guvernul Boc s-a grăbit să pună din nou pe jar populaţia României anunţând, recent, o nouă reducere de cheltuieli, prin eliminarea subvenţiei la căldură.

Şi chiar dacă suntem abia la începutul verii, anunţul nu este cu nimic mai lipsit de importanţă acum, având în vedere consecinţele pe care le va atrage această nouă decizie asupra buzunarelor şi aşa prea goale ale românilor.

Continuăm să fim, din păcate, subordonaţi acestui tip de politică făcut pe genunchi, în care guvernul ia decizii cu impact major pentru populaţie exclusiv pe baza discuţiilor cu reprezentanţii FMI. Nu se ţine seama de realităţile cu care se confruntă România, nu sunt analizate consecinţele unei astfel de decizii şi nici oportunitatea momentului.

Nimic din ceea ce ar trebui să facă un guvern responsabil nu pare să se întâmple în birourile de la palatul Victoria. Nici vorbă de analiză de impact, în baza căreia să ştim cât de acoperitoare este cifra de 850 lei, cuantumul maxim pe membru de familie pentru care se va aloca în continuare sprijin la plata agentului termic, cifră aproximată recent de premierul Boc. Cât de relevantă este această cifră? Cum s-a ajuns la ea? Acestea sunt necunoscute, din moment ce politica Guvernului Boc nu se face pe bază de cifre şi date statistice.

Decizia anunţată de premierul Boc va avea şi alte consecinţe negative, printre care creşterea inflaţiei, care ar putea urca şi până la 6%, peste cea mai recentă prognoză a Băncii Naţionale a României. În aceste condiţii, nivelul de trai al cetăţenilor români din zonele urbane se va înrăutăţi şi mai mult, cei mai afectaţi fiind din nou bătrânii şi familiile cu mai mulţi copii.

În faţa acestei realităţi nu pot să nu mă întreb cât de oportun era momentul actual pentru o astfel de decizie? În condiţiile în care, în ciuda declaraţiilor triumfaliste ale mai multor reprezentanţi ai guvernului privind depăşirea crizei economice, România se află încă în recesiune, iar cetăţenii români resimt încă efectele negative ale acestei perioade dificile, cât de oportun este ca guvernul adauge o nouă piatră de moară în spatele fiecăruia dintre noi?

Domnul Manuela Mitrea:

"Bolnavii de cancer, trataţi cu aparatură interzisă în Uniunea Europeană?!"

Secţia Radioterapie din Constanţa tratează 1.000 de pacienţi bolnavi de cancer din judeţele Constanţa, Tulcea şi Ialomiţa. Pentru tratarea acestor pacienţi, medicii ar avea nevoie de un accelerator. În prezent, se foloseşte un aparat cu cobalt, care nu este la fel de performant şi care provoacă pacienţilor efecte secundare afectând grav organe, precum rinichii sau ficatul. Potrivit medicilor, în unităţile sanitare din Uniunea Europeană nu se mai folosesc aparate cu cobalt de foarte mult timp. Un accelerator modern ar înjumătăţi efectele negative ale radioterapiei, ar proteja organele şi ţesuturile anexe, lucrând direct pe tumoare, şi ar duce la creşterea calităţii vieţii bolnavului. Costul unui accelerator ajunge la un milion de euro, însă aceste aparate extrem de necesare pentru pacienţii cu cancer nu sunt incluse în Programul naţional.

Vestea bună pentru bolnavii de cancer din judeţul Constanţa vine de la Consiliul Judeţean Constanţa, care intenţionează să construiască un centru de radioterapie dotat cu aparatură medicală de ultimă generaţie pentru tratarea cancerului, însă până la punerea pe picioare a acestui centru, bolnavii de cancer trebuie să se trateze în continuare tot la Secţia Radioterapie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Din păcate, situaţia de la Constanţa nu este singulară şi ea se întâlneşte şi în alte locuri din ţară. Guvernul nu poate rămâne nepăsător la suferinţele românilor bolnavi de cancer şi, prin intermediul Ministerului Sănătăţii şi al Finanţelor Publice, ar trebui să sprijine autorităţile locale pentru dotarea unităţilor medicale cu aparatură modernă.

Stimaţi colegi, modul de conducere a ţării din ultimii doi ani şi politica Guvernului Boc în domeniul sănătăţii nu-mi dau speranţe că situaţia se va remedia. Cu toate acestea, eu nu voi înceta să semnalez aceste situaţii, pentru că este datoria noastră să arătăm că lucrurile nu merg bine în România şi să cerem Guvernului să ia măsurile ce se impun.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Fermierii şi Politica Agricolă Comună"

Fermierii vest-europeni cu exploataţii mici şi foarte mici s-au simţit încorsetaţi de dimensiunea mică a exploataţiei lor şi de puterea economică redusă pe care o au pentru rezolvarea unor probleme vitale pentru ei, şi anume: depozitarea, condiţionarea, păstrarea şi livrarea produselor agricole, dotarea cu maşini şi utilaje moderne pentru efectuarea lucrărilor agricole şi imposibilitatea adoptării şi practicării noului sistem de agricultură cu lucrări reduse sau zero lucrări ale solului folosind utilaje de mare capacitate.

Pentru a depăşi dificultăţile menţionate, fermierii din ţările membre UE s-au organizat într-o diversitate de structuri cooperatiste: cooperative de marketing, cooperative de aprovizionare cu factori de producţie, cooperative prestatoare de servicii, cooperative de producţie (în special în Germania).

Fermierii (în special în Franţa şi Germania) pentru a reduce necesarul de investiţii au folosit şi folosesc soluţia asocierii în aşa numitul GAEC - Grupul Agricol pentru Exploatare în Comun. Astfel, se unesc un număr de fermieri şi cumpără o maşină sau utilaj agricol şi îşi prestează reciproc servicii la efectuarea lucrărilor agricole. Această soluţie nu poate fi utilizată decât în cazul fermelor mici.

În România viaţa a demonstrat, în perioada de după 1990, că numai exploataţiile de dimensiuni mari şi puternice sunt capabile să practice o agricultură mai intensivă şi astfel să obţină producţii mai mari şi pentru piaţă.

Peste tot, aceşti fermieri practică sau tind să practice o agricultură intensivă, pentru a obţine rezultate de producţie şi financiare mari, dar urmăresc şi diminuarea costurilor de producţie, prin adoptarea de noi soluţii tehnologice.

Având în vedere că tendinţele sus-menţionate în agricultură, la nivel mondial, sunt acestea, mă întreb:

• Care ar fi motivaţia UE, a Comisarului pentru agricultură, personal a domnului Cioloş, pentru promovarea şi susţinerea exploataţiilor mici ca un nou model de tip european de exploataţie agricolă?
• De ce se propune subvenţionarea, pentru dezvoltarea zonelor rurale, a agriculturii extensive şi ecologice pentru ţările nou-membre?
• Aceste propuneri sunt oare valabile şi pentru fermierii din vestul Europei? Nu cred!
• Cum pot ei, vest-europenii, să-şi "măcelărească" fermele şi să revină la o agricultura extensivă?

Şi ce folos ar aduce agriculturii româneşti aceste propuneri, dacă ele apar începând cu 2013?

În aceste condiţii, s-ar putea ca pământul României să nu poată asigura securitatea alimentară a populaţiei şi exportul de produse agricole.

Deci se vede că situaţia devine extrem de sumbră. Aşadar, vom ajunge, fără o agricultură intensivă, o ţară a bălăriilor.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"România - ţara cu cea mai mică pensie din UE"

Conform unui studiu făcut la nivelul UE, pensionarii din România se află printre cei mai săraci din Europa, 19 procente din aceştia având venituri sub limita sărăciei. Cei mai mulţi dintre aceştia abia se descurcă de pe o zi pe alta, iar criza şi măsurile luate de actualul Guvern i-au adus în pragul disperării. Mulţi pensionari ajung să se împrumute pentru a-şi asigura medicamente, operaţii sau plata facturilor curente.

Practic, sistemul de pensii din România a intrat în faliment, şi acest lucru se întâmplă numai din cauza politicilor păguboase ale Guvernului Boc.

Încorsetaţi de criza economică şi în încercarea de a strânge bani şi a pune taxe, acest Guvern a decis să se răzbune pe cei vârstnici, care au muncit o viaţa întreagă cu speranţa la o pensie decentă. Soluţiile proaste pe care aceştia le-au găsit, începând cu încercarea de diminuare a pensiilor cu 15% şi până la decuplarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie sau, mai nou, impozitarea celor care câştigă lunar peste 740 RON şi care plătesc de la începutul anului contribuţie la asigurări de sănătate de 5,5%, au adus pensionarii în pragul disperării.

Şi în acest fel s-a ajuns ca România să fie ţara care plăteşte cea mai mică pensie din UE. Dacă în Irlanda pensia minimă este de 460 de euro, în Grecia de 500 de euro, în Franţa de 677 de euro, în Spania de 700 de euro, iar în Belgia de 1.250 de euro, iată că în România ne "lăudăm" cu 80 de euro pensie minimă.

Nu pot să nu mă întreb, în aceste condiţii, domnilor guvernanţi, unde doriţi să ajungeţi? Încercaţi cumva să exterminaţi această categorie socială prin înfometare sau este un război psihologic?

Sperăm să nu ajungeţi din nou la concluzia că o altă măsură extraordinară poate fi impozitarea tuturor pensiilor cu 16%, iar pentru acest lucru trebuie doar să vă gândiţi că din această categorie fac parte şi părinţii dumneavoastră!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Din nou despre accesarea fondurilor europene: sprijinirea şomerilor din Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG)"

Trebuie să recunoaştem că, în conformitate cu studiile Comisiei Europene, România se află printre ţările cu cea mai mică rată de absorbţie a fondurile structurale, ceea ce relevă probleme majore de funcţionare a sistemului de implementare a politicilor comunitare în sectoare fundamentale pentru economia românească.

În mod regretabil şi inexplicabil, din Fondul European de Ajustare la Globalizare, statul român, prin mecanismele instituţionale pe care le are la dispoziţie, nu a accesat în trei ani de zile niciun euro. Situaţia este inadmisibilă, în contextul în care accesarea acestor fonduri este indispensabilă pentru rezolvarea unor aspecte sociale grave cu care se confruntă sistemul economic şi social românesc. Programul este implementat de statele membre ale Uniunii Europene pentru sprijinirea angajaţilor care sunt disponibilizaţi de la slujbele lor din cauza procesului de globalizare sau ca urmare a crizei economice. Banii trebuie folosiţi strict pentru înfiinţarea de noi locuri de muncă, şi mai ales pentru reintegrarea în activitate a persoanelor disponibilizate.

Fondul European de Ajustare la Globalizare are la dispoziţie în fiecare an 500 de milioane de euro ce pot fi cheltuiţi pentru înfiinţarea de noi locuri de muncă. Fondul este operaţional în cazul în care peste 500 de angajaţi dintr-un anumit sector sau ramură din economie îşi pierd locul de muncă într-o perioadă de patru-nouă luni. Fiecare proiect depus de un stat membru şi acceptat de Parlamentul European poate beneficia de un ajutor financiar egal cu 65% din costurile totale. După definitivarea planului, statul respectiv poate înainta Uniunii Europene o cerere de finanţare parţială prin Fondul European de Ajustare la Globalizare. Comisia Europeană evaluează planul şi îl înaintează spre aprobare autorităţii bugetare europene (Consiliul şi Parlamentul European). Dacă propunerea este aprobată, statul poate primi până la 65% din costurile planului de acţiune, în condiţiile în care solicitarea a fost înaintată în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2011.

De aceea, Guvernul României, Ministerul Muncii şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă trebuie să respecte termenul limită şi să se implice urgent şi în mod determinant pentru accesarea acestor fonduri indispensabile pentru reintegrarea şomerilor din România, încercând să rezolve strategic o problemă economică şi socială cu care se confruntă piaţa muncii din România, revitalizarea sistemului de reconversie profesională a şomerilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, accesarea fondurilor structurale reprezintă o oportunitate incomensurabilă (prin efectele impuse pe termen mediu şi lung) acordată economiei româneşti pentru revitalizare şi consolidare, de aceea trebuie considerată o politică prioritară din perspectiva aplicării strategiilor şi programelor macroeconomice.

Domnul Marius Rogin:

"Revizuirea regulamentului privind Spaţiul Schengen"

La reuniunea miniştrilor de interne de săptămâna trecută, Danemarca a încercat să aplaneze conflictele stârnite de anunţul guvernului privind reintroducerea controalele de frontieră. Libera circulaţie a persoanelor rămâne prioritară.

Consiliul miniştrilor de interne ai statelor membre ale Uniunii Europene a avut un început turbulent. Cu puţin înaintea reuniunii, executivul Danemarcei a anunţat că intenţionează să reia controalele la frontiere, pentru a împiedica imigrarea ilegală şi răspândirea crimei organizate pe teritoriul danez. La Consiliul de la Bruxelles, ministrul de resort al Danemarcei, Soren Pind, a încercat să potolească spiritele, asigurând că ţara sa va respecta şi în continuare principiul liberei circulaţii în Europa. "Intensificăm controalele vamale, decizie care a fost prezentată opiniei publice ca şi cum am fi anunţat că reintroducem controlul paşapoartelor şi al persoanelor la graniţă. Ceea ce nu este cazul. Vom intensifica doar controlul vamal", a afirmat Soren Pind.

Ceilalţi miniştri de interne europeni doresc să aştepte şi să observe ce măsuri concrete vor rezulta din anunţul ambiguu al guvernului de la Copenhaga. Ministrul german de interne, Hans-Peter Friedrich, speră că presiunile statelor comunitare asupra Danemarcei vor da roade în acest sens: "Cred că este de înţeles că nu am reacţionat cu entuziasm la anunţul că Danemarca va reintroduce staţii permanente de control la frontieră. Sper că vom fi înţeleşi şi în Danemarca. Nicio ţară nu îşi poate dori izolarea în comunitatea europeană", a declarat Hans-Peter Friedrich.

Danemarca însă, nu este nici pe departe atât de izolată precum pare. Statele membre ale Uniunii Europene anunţă că doresc să menţină libera circulaţie dar, în acelaşi timp, solicitările privind reintroducerea controalelor de frontieră în anumite condiţii - cum ar fi creşterea bruscă a numărului de imigranţi - se înteţesc cu fiecare zi.

Dezbaterile actuale pe această temă au fost declanşate de recentul val de refugiaţi din Africa de Nord. Comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström vede situaţia refugiaţilor din Europa ca fiind mai puţin gravă decât este receptată în Italia, fără să respingă însă decisiv ideea reintroducerii controalelor de frontieră.

Aceasta a afirmat faptul ca o ultimă soluţie, şi în condiţii clar delimitate, trebuie să existe posibilitatea reintroducerii temporare a controalelor la graniţe. Condiţiile în care o astfel de măsură este permisă trebuie să fie bine definite iar Comisia Europeană consideră că instrumentul trebuie decis la nivel comunitar.

Ministrul de interne german respinge şi propunerea de a forţa ţările comunitare să accepte refugiaţi. O astfel de decizie trebuie să rămână în continuare la latitudinea guvernelor naţionale: "Cred că încercarea de a îngrădi suveranitatea unui stat în îndatorirea sa de a proteja proprii cetăţeni este semnalul greşit", consideră Hans-Peter Friedrich.

Domnul Mihai Tudose:

"Care este rolul învăţământului din România?"

La ora actuală, învăţământul românesc este poate cel mai slab din Europa. Cu nenumărate hibe, învăţământul românesc a ajuns să fie considerat de cei care îl urmează nerelevant. Din păcate, ceea ce se învaţă în şcoli de cele mai multe ori este lipsit de importanţă pentru viaţa de zi cu zi şi pentru integrarea pe piaţa muncii a tinerilor...

Cu toate că actuala guvernare spune că investiţiile în sistemul de educaţie românesc au crescut considerabil, nu se văd modificări în bine. Nu se simte nicio îmbunătăţire, ba, mai mult, este vizibilă stagnarea nivelului acestui sistem. Lipsa de coerenţă în sistemul educaţional a condus la dezechilibre majore în ceea ce priveşte inserţia pe piaţa muncii, care ar trebui să fie unul dintre obiectivele majore ale oricărei reforme.

Din păcate, este o diferenţă uriaşă între ce ar trebui să se înveţe în şcoli şi ceea ce se învaţă. Dacă în alte ţări se pune accentul pe partea practică, în România în continuare totul se axează pe teorie. O dovadă în acest sens este şi locul codaş pe care îl ocupă România în toate clasamentele internaţionale. Procesul instructiv-educativ neadaptat nevoilor societăţii va conduce în timp la decalaje şi mai mari între cererea şi oferta de locuri de muncă din România.

Consider că modernizarea şcolilor de arte şi meserii din România este o măsură esenţială dacă ne dorim un sistem educaţional performant. La finalizarea studiilor, este important ca tinerii să cunoască o meserie, astfel încât să se integreze mult mai uşor pe piaţa muncii. O măsură utilă este şi introducerea orelor de practică (începând de la clasele V - VIII până în ultimul an de doctorat). În opinia mea, primul pas în modernizarea sistemului educaţional românesc trebuie să pornească de la acordarea unui rol mai important educaţiei timpurii. Pentru a avea un sistem performant trebuie să creştem calitatea actului educaţional, să acordăm o mai mare importanţă cercetării şi nu numai în teorie.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Servicii medicale gratuite pentru şomeri"

Politicile şi strategiile care stau la baza legislaţiei în domeniu sunt menite să sprijine poziţia angajatului european într-un context mondial.

În anul 2000, Consiliul European de la Lisabona stabileşte noi strategii, având ca scop transformarea Uniunii Europene într-o comunitate dinamică şi competitivă, cu o economie bazată pe cunoaştere, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune, crescând investiţiile în educaţie şi cercetare. Aşa cum este specificat în cadrul Strategiei de la Lisabona, revizuite, pentru creştere şi locuri de muncă, comisia are o strânsă colaborare cu statele membre, pentru a contribui la punerea în aplicare a acţiunilor concrete care vor aborda promovarea formării profesionale continue în educaţie. Strategiile Consiliul de la Lisabona au fost recunoscute şi aprobate de Guvernul României, în special cele privind măsurile comunitare de stimulare în domeniul ocupării forţei de muncă.

În România, legislaţia prevede că dacă o persoană aflată în şomaj refuză să se prezinte la un loc de muncă, va pierde indemnizaţia de şomaj. Numai că, atunci când se prezintă voluntar la un loc de muncă sunt necesare o serie de investigaţii medicale care nu au un termen de valabilitate prea mare, aceste persoane fiind obligate de fiecare dată să îşi refacă analizele medicale.

Din păcate, banii de care aceştia se bucură sunt puţini, iar analizele relativ scumpe.

Din toate aceste considerente propun modificarea legislaţiei în domeniul sănătăţii, pentru a veni în sprijinul celor care îşi caută un loc de muncă.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Diversităţii Culturale pentru Dialog şi Dezvoltare"

În data de 20 decembrie 2002, conform Rezoluţiei 57/246, Adunarea Generală a ONU a declarat data de 21 mai ca "Ziua mondială a Diversităţii Culturale pentru Dialog şi Dezvoltare". Prin această zi, Adunarea Generală ONU a încercat să evidenţieze rolul important pe care îl joacă diversitatea într-o lume globalizată.

Adunarea Generală a ONU a subliniat legătura strânsă dintre protejarea diversităţii culturale şi cadrul larg al dialogului între civilizaţii. Uniunea Europeană joacă un rol important în promovarea diversităţii în cadrul popoarelor de pe continentul european. Deviza Uniunii Europene este "Unitate în diversitate". Acest termen a fost folosit prima dată în anul 2000 de către Uniunea Europeană şi menţionat oficial în Tratatul de Instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în anul 2004.

Conform principiilor Uniunii Europene, diversitatea reprezintă un element important care duce la unitate, progres; este o sursă de bogăţie şi creaţie, un atu pentru Europa.

Astfel, cu ocazia acestei zile, numeroase instituţii şi organizaţii internaţionale încearcă să promoveze diversitatea dintre popoare, culturi, ca sursă de bogăţie şi creaţie.

Cu ocazia "Zilei Mondiale a Diversităţii Culturale pentru Dialog şi Dezvoltare" se promovează identitatea naţională pe baza dialogului intercultural, pentru a spori bogăţia culturală şi spirituală, prin cunoaşterea unor moduri diferite de viaţă.

În data de 21 mai au fost organizate evenimente care tind să atragă atenţia asupra rolului crucial pe care îl joacă diversitatea. Evenimentele au inclus seminarii, programe educaţionale pentru copii şi tineri adolescenţi, colaborare între agenţii oficiale şi grupuri etnice, expoziţii, pentru a ajuta oamenii să înţeleagă istoria diferitelor grupuri culturale şi influenţa asupra propriei lor identităţi.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Atac la medici"

PDL se încăpăţânează să distrugă sistemul sanitar din România şi să crească numărul medicilor care aleg să-şi facă meseria în condiţii mult mai bune în afara ţării. Există la nivelul decizional o voinţă necontenită de a lovi în cadrele medicale, de a scădea finanţarea, de a îngropa performanţa şi zona de cercetare, de a ciuma un sistem care este deja şubred.

După tăierile salariilor şi închiderea spitalelor, ultima găselniţă a reprezentanţilor PDL este un atac direct asupra medicilor din serviciul ambulatoriu. Consiliului General al Capitalei a decis că în sistem există un punct slab - chiria mult prea mică pe care medicii o plătesc pentru spaţiile destinate funcţionării cabinetelor. Chiria prea mică în comparaţie cu nivelul chiriilor din Bucureşti, nicidecum cu veniturile medicilor.

Consilierii municipali de rasă portocalie au hotărât ca redevenţa pe care medicii din ambulatoriu o plătesc pentru a activa în spaţiile deţinute de instituţie să crească de până la 60 de ori, de la un euro pe metru pătrat la valori între 32 şi 62 de euro.

Nivelul rezonabil al chiriilor de până acum era justificat de faptul că sănătatea în orice stat civilizat este un serviciu public, care are nevoie de sprijin şi de finanţare, pentru că nu vorbim despre afaceri care înregistrează profituri uriaşe. Consilierii municipali de la PDL au pus la zid prin această măsură aberantă medicii din Bucureşti, care au, ca şi colegii lor din întreaga Românie, venituri mizere şi care nu-şi pot permite achitarea acestor sume. Printr-o singură măsură au reuşit să afecteze negativ medicii, pacienţii, cât şi statul. Din încasările unui cabinet trebuie plătite salariile personalului, utilităţile, materialele, aparatura şi desigur taxele către stat. Mărirea chiriilor poate avea repercusiuni grave asupra medicilor şi îi poate duce chiar la faliment. Raţionamentul bravilor administratori este simplu şi nu se feresc să-l apere: conform politicii PDL, dacă vrei să fii medic, trebuie să aduci bani de acasă. În consecinţă, pacienţii fie vor rămâne fără locul unde se pot trata, fie, pentru că nu îşi permit să se trateze, se vor îndrepta către spitale, lucru care va mări nivelul cheltuielilor de la bugetul statului.

Aşa înţelege Partidul Democrat Liberal să respecte dreptul la ocrotirea sănătăţii populaţiei, prin astfel de măsuri aberante distruge calitatea actului medical. În loc să asigure accesibilitatea la serviciile medicale, membrii PDL uită că activitatea medicilor nu este una comercială, ci de interes public şi că, cei direct afectaţi de politica distructivă pe care ei o fac sunt oamenii, în speţă, pacienţii şi medicii.

Domnul Petru Movilă:

"Aleşii de primăvară"

S-a schimbat Legea electorală, stimaţi colegi, fără să ştim şi noi? Se pare că da, atâta timp cât USL (Uniunea Sindicatelor Libere, cel puţin în accepţiunea personală) a umplut Bucureştiul, şi nu numai, cu afişe electorale. Uitaţi-vă în jurul parcului Izvor şi veţi vedea panouri mari publicitare pline cu mesaje electorale pro opoziţie. Bucureştenii sunt "sfătuiţi" să-şi îndrepte opiniile politice către USL, singura formaţiune care ar putea ajuta capitala. Păi bine, domnilor colegi, nu mai este primar general, partenerul loial al dumneavoastră? A fost cumva schimbat? Nu au votat bucureştenii acum aproape 4 ani ceea ce vreţi voi? Sau nu mai sunteţi siguri de actualul primar general?

În Iaşi, PSD (Promotorul Spuselor Deformate) a trecut la campania electorală de vară, cu un an înainte, prin intermediul unui parlamentar, coleg în Senat. S-au împărţit în rândul ieşenilor cuburi care conţin o pastilă de naftalină, chipurile pentru a îndepărta "moliile portocalii". Domnilor colegi, la câte molii aveţi în PSD, nu ar fi de ajuns toată naftalina existentă în România pentru a le îndepărta. Nici dacă aţi apela la importuri nu aţi scăpa de ele pentru că sunt modificate genetic şi nu se mai hrănesc cu produsele tradiţionale, ci vor doar ciolanul puterii. Dacă nu vedeţi bârna din proprii ochi, nu încercaţi să îndepărtaţi paiul.

Mai are opoziţia o metodă de a suci minţile alegătorilor: moţiunea. Orice acţiune a Executivului este ameninţată cu moţiunea. Orice iniţiativă legislativă este ameninţată cu moţiunea. S-a cam săturat lumea de schema cu moţiunea, dacă va fi să vorbesc în versuri. Veţi păţi, domnilor opozanţi, precum Ionică din poveste, care striga "lupul". Când va fi cazul, "lupul" va veni.

Până atunci, însă, recomand PSD-ului să-şi roage specialistul în transporturi să vorbească cu foştii colegi şoferi să inscripţioneze cauciucurile camioanelor cu sigla USL. Că oricum românii au ameţit cu promisiunile voastre, aşa măcar aveţi posibilitatea să susţineţi că au ameţit încercând să citească mesajul electoral.

Campania electorală nu a început, domnilor USL-işti, mai aveţi de aşteptat, dar aţi dat drumul din plin la aburi şi abureli.

Domnul Petru Călian:

«Programul "Prima casă 4" îşi deschide porţile»

După cum ne-a promis Emil Boc, a început demararea Programului guvernamental "Prima casă 4", iar după aproape o lună de la publicarea normelor de aplicare, băncile declară funcţional programul.

A patra ediţie a programului guvernamental diferă de celelalte prin faptul că statul nu mai garantează integral creditele, ci doar în proporţie de 50% şi băncile împart riscul cu statul. Nealocând un nou plafon de garanţii, băncile au acceptat reducerea la jumătate a garanţiilor pentru creditele acordate. Noutatea Programului "Prima casă 4" este că vor putea lua credite şi persoanele care au deja o locuinţă cu o suprafaţa de până la 50 de metri pătraţi. În toate cele trei faze ale programului, s-au acordat aproape 38 de mii de garanţii. Doar 21 de români au avut până acum dificultăţi în a-şi achita ratele şi au fost executaţi silit.

Băncile interesate de acordarea de astfel de împrumuturi trebuie să-şi revizuiască normele de creditare. Pentru a grăbi începerea programului, Ministerul Finanţelor a organizat zilele trecute o întrevedere cu o serie de bancheri, reprezentanţii Băncii Naţionale (BNR) şi ai Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM). Cea din urmă este chiar instituţia care are rolul gestionării plafonului de garanţii. Prin modificarea programului Prima casă, finanţatorii îşi pot exprima opţiunea de împărţire a riscurilor şi pierderilor în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ, adică până pe 3 iulie.

O serie de bănci au lansat în ultima vreme credite ipotecare ce ar putea constitui alternative ale Programului "Prima casă". Acestea se adresează în primul rând celor care şi-au depus dosarele pentru creditarea prin programul guvernamental, dar nu au reuşit să prindă plafonul de garanţii.

După o lună de la publicarea normelor de aplicare pentru Prima Casă 4, reprezentanţii băncilor spun că sunt aproape gata pentru a demara creditarea în noua fază a programului.

Programul guvernamental "Prima casă" a fost lansat în vara anului 2009, când statul a garantat creditele destinate cumpărării unei locuinţe de maxim 60.000 euro. Începând din 2010, această limită a crescut până la 70.000 euro pentru locuinţe cu lucrări încă neîncepute şi la 75.000 euro pentru case noi cumpărate de persoane organizate în asociaţii. Anul acesta, guvernul a decis ca garanţia statului la creditele contractate prin Programul "Prima casă" să fie redusă la jumătate.

Programul, per ansamblu, aşa cum a fost implementat a avut succes, un exemplu poate fi dat de unităţile BCR din judeţul Cluj care au acordat 900 de credite, de 32 milioane de euro, în cadrul programelor guvernamentale Prima casă 1 şi 2.

Domnul Relu Fenechiu:

"Mapa profesională valabilă doar pentru PNL, nu şi pentru PDL"

Ziua de 23 mai 2011 se înscrie şirul celor cu negru în calendar pentru Guvernul Boc. Un înalt funcţionar public, practic omul numărul doi din exact ministerul care are drept obiectiv principal, printre altele, menţinerea ordinii şi stoparea fărădelegilor, este acuzat că a încălcat legea. Şi nu este doar acuzat, ci chiar ridicat de subalternii săi după o percheziţie de mai bine de 6 ore şi dus la audieri la DNA ca un infractor periculos.

Toată lumea ştie, Ministerul Administraţiei şi Internelor este un minister complex, care beneficiază şi de un serviciu secret propriu, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă. Se impune o întrebare: responsabilii din DGIPI nu au efectuat măcar o verificare sumară în ceea ce priveşte persoana care urma să fie încadrată în cea mai înaltă funcţie de funcţionar public? Se pare că nu. Cel puţin aşa reiese din declaraţia dată luni după-amiază de ministrul de interne, Traian Igaş: "Aveam informaţii bune, aveam o părere bună despre domnul Mironescu. Urmează să vedem exact ce acuzaţii i se aduc. Nu aveam niciun fel de semnal, în sensul că domnia sa ar avea anumite probleme cu legea, cu instituţii ale statului. Sunt oarecum surprins şi aştept să vedem finalul, să vedem care va fi acesta(...) Nu existau informaţii în bazele de date privind problemele lui Laurenţiu Mironescu cu legea".

Se mai impune o întrebare: pentru demnitarii şi înalţii funcţionari din PDL numiţi în funcţii de primul-ministru sau de alţi factori responsabili nu funcţionează aşa-zisa procedură a mapei profesionale?

Pun această întrebare deoarece în cazul Guvernului Tăriceanu II ea a fost utilizată. Să ne aducem aminte că desemnarea în funcţia de ministru al justiţiei a doamnei senator PNL Norica Nicolai a fost respinsă de preşedintele Traian Băsescu, care a invocat o serie de nereguli în mapa profesională a doamnei Nicolai. (Pentru cine a uitat acest episod, îi reamintesc că doamna Nicolai a fost acuzată de o eroare pe vremea când activa în procuratură, culmea, eroare dovedită ulterior că se datora organelor de poliţie şi unui judecător). Nu a fost doamna Norica Nicolai singura victimă a aşa zisei verificări a "mapei profesionale".

Trecând peste aceste criterii discriminatorii - membri ai PNL verificaţi şi blocaţi din cauza unor erori existente sau inventate, membri ai PDL albiţi şi avansaţi indiferent de trecutul lor infracţional - totuşi gravitatea situaţiei de la MAI trebuie să se finalizeze cu demisii la nivel înalt.

În situaţia în care DGIPI şi SRI nu au monitorizat activitatea domnului Laurenţiu Mironescu în zona vamală Constanţa, atunci şefii acestor instituţii trebuie să demisioneze sau să fie destituiţi.

În situaţia în care DGIPI şi SRI au monitorizat activitatea domnului Mironescu şi au emis şi rapoartele aferente, atunci primul-ministru Emil Boc - cel care l-a numit prin decizie pe secretarul general al MAI - şi ministrul Traian Igaş trebuie să demisioneze.

Domnul Titi Holban:

Acordurile cu FMI pe care Guvernul le-a încheiat în ultima perioadă nu au făcut decât să accentueze criza economică resimţită de fiecare dintre noi în parte, o criză ce pare să nu se mai termine prea curând.

În condiţiile în care efectele sunt vizibile şi deloc benefice - şcoli, spitale, întreprinderi care asigurau un loc de muncă sunt închise pe bandă - nu ne rămâne decât să ne gândim că Guvernul Boc are un interes în a vinde ce a mai rămas din avuţia ţării, exact în momentul în care preţul este cel mai mic atât în ţară dar şi în lume.

Nu poate fi decât un interes electoral la mijloc, în condiţiile în care alegerile se apropie, atâta timp cât suntem datori vânduţi, dar guvernanţii susţin că am ieşit din criză, în ciuda tuturor statisticilor care arată clar că nu există nici cea mai mică urmă de redresare economică.

Orice iese prost este aruncat în spatele FMI-ului, paravanul după care acest guvern a ales să se ascundă pentru a nu da explicaţii corecte şi coerente cetăţenilor acestei ţări.

Dar, domnilor guvernanţi, vă asigur că orice aţi face, nu mai puteţi aduna voturi nici cât negru sub unghie şi asta numai din cauza politicilor pe care aţi ales să le promovaţi, politici prin care nu a rămas niciun segment al populaţiei neafectat. De la pensionari la bugetari, la medici şi profesori, de la tineri care nu au un loc de muncă, la bătrâni care mor de foame sau de boală căci nu-şi mai pot asigura hrana sau medicamentele, ei toţi, cu mic cu mare, vor veni la vot tocmai pentru a schimba cea mai proastă guvernare din istoria României! Drept urmare, oricâte acorduri veţi încheia cu instituţiile internaţionale financiare, nu veţi face decât să adânciţi sărăcia pe care românii o resimt în fiecare zi şi să aduceţi românii în pragul disperării.

Deoarece, în loc să plătească costurile crizei cei puţini şi care au beneficiat de avântul economic al României, plătesc cei mulţi şi amărâţi - exact categoriile sociale defavorizate, ceea ce este profund incorect.

Dacă doreaţi ca la alegerile din 2012 să câştigaţi electoratul de partea dumneavoastră, era de ajuns să asiguraţi bunăstarea în rândul cetăţenilor sau măcar o stare de normalitate şi nu să aduceţi milioane de români în pragul disperării.

De ce, domnilor, nu aveţi decenţa să recunoaşteţi că sunteţi depăşiţi de situaţie şi să vă daţi demisia? De ce nu admiteţi că nu sunteţi capabili să rezolvaţi chestiunea acumulării de fonduri la bugetul de stat şi să redresaţi situaţia economico - financiară a României?

Veţi pleca de la guvernare cu conştiinţa încărcată, lăsând în urmă o Românie sărăcită de politicile ostile pe care le-aţi promovat! Din păcate, acest lucru nu-i ajută absolut deloc pe români.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Epopeea portocalie: un nou program prin care guvernanţii împart banii pe criterii politice"

Când vine vorba de cheltuirea banului public, actualii guvernanţi au un singur ţel: să-şi mulţumească clientela politică portocalie. V-am prezentat date concrete, grafice, toate cifrele care demonstrează că Guvernul a folosit Programul de dezvoltare a infrastructurii rurale pentru a împărţi fonduri publice în mod discreţionar către localităţile conduse de primari PDL. Am cerut Guvernului Boc să oprească alocarea fondurilor bugetare pe criterii politice şi să prezinte public, în cel mai scurt timp posibil, un raport de impact pentru Programul de dezvoltare a infrastructurii rurale în care să spună câte proiecte au fost realizate şi câte familii beneficiază în mod real de pe urma acestor investiţii. Aşa cum mă aşteptam, nu am primit niciun răspuns. Iar guvernanţii continuă să sfideze o ţară întreagă.

Recent, Guvernul a lansat un nou program, prin care Boc şi Udrea împart banii după bunul plac. Îl cunoaşteţi, este vorba despre Programul de reabilitare şi modernizare a 10.000 de kilometri de drumuri judeţene şi/sau de interes local. Iniţial s-a vorbit de o investiţie a Executivului de peste 4 miliarde de euro, iar banii ar fi trebuit să fie împrumutaţi de firmele care încep lucrările pe cont propriu, plata lăsându-se "moştenire" viitoarei guvernări.

Programul s-a pus în mişcare a doua zi după Convenţia PDL, primarii din teritoriu primindu-şi astfel răsplata pentru votul de încredere acordat lui Emil Boc. S-au trimis către Sistemul Electronic de Achiziţii Publice anunţurile de participare pentru primele pachete de drumuri, iar valoarea proiectului de ridică la un miliard de euro, în prima fază. Din câte se înţelege din anunţurile oficiale, banii nu mai trebuie să fie împrumutaţi de firmele care câştigă licitaţiile, ci vor fi plătiţi din economiile Ministerului Dezvoltării. Desigur, orice drum construit sau modernizat este mai mult decât binevenit, mai ales că reabilitarea trebuie să înceapă cu drumurile care leagă localităţi importante, drumuri naţionale şi şosele care duc către obiective economice sau turistice importante, aşa cum ne anunţă acelaşi minister. Cine beneficiază, însă, de fonduri pentru modernizarea drumurilor? În primul rând, clientela politică portocalie!

Din 32 de localităţi din judeţul Dolj care primesc bani, 24 au primari PDL. Doar 4 localităţi cu primari PSD şi încă 4 conduse de liberali se află pe listă. Să nu vă imaginaţi că sunt mai importante localităţile portocalii sau că acestea au mai multe obiective economice şi turistice! Sunt alocate fonduri şi pentru trei proiecte de modernizare a unor drumuri judeţene, care trec prin localităţi pedeliste, în majoritatea lor.

Nu doar în Dolj se întâmplă acest lucru, desigur. Vă dau exemplu judeţul Prahova, unde din totalul de 44 de localităţi prezente pe lista ministerului condus de Udrea, 36 au primari PDL, doar două - de la PSD şi trei - de la PNL. Prin urmare, "nu contează" deloc culoarea politică, ci numai obiectivele turistice!

Modul în care sunt împărţite fondurile disponibile reprezintă încă o dovadă a faptului că PDL toacă banii publici fără a ţine cont de priorităţi.

Actualii guvernanţi uită că în ţară sunt mii de şantiere abandonate din lipsa banilor, inclusiv lucrări la sisteme de alimentare cu apă potabilă şi reabilitări de şcoli şi grădiniţe, începute din 2007 - 2008. Autostrăzi avem din belşug, drumurile europene şi naţionale sunt puse la punct, iar acum deschidem şantiere pentru drumuri judeţene şi comunale! Mai nou, Boc şi Udrea vor să construiască zeci de cluburi de golf, cu fonduri europene alocate pe proiectul operaţional regional, destinat dezvoltării regiunilor sărace. De la Arad la Suceava, din Olt până la Iaşi, din Ialomiţa până în Maramureş, românii vor juca golf, punându-se la bătaie păşuni comunale pentru zeci de terenuri! Aceasta este viziunea Ministerului Dezvoltării, aceasta este reforma statului şi strategia unei guvernări catastrofale, care a trădat interesele românilor şi ale României şi a amanetat viitorul ţării.

Domnul Vasile Berci:

"Ieşirea din recesiune cu forcepsul"

În practica medicală, o bună perioadă de timp, la naşterea unor copii apăreau dificultăţi deosebite. Pentru aducerea pe lume a copilului medicul apela la un instrument numit forceps. Capul viitorului născut era prins în acest instrument de metal şi se trăgea cu forţă pentru extragerea copilului.

Pentru nou-născutul prin această metodă, în multe situaţii, consecinţele erau dramatice, pornind de la deformarea cutiei craniene până la sechele psihice pe întreaga durată a vieţii.

De ce am relatat despre această practică de medicină empirică şi rudimentară fără temei în realitatea economică, a actualului regim şi a pseudoanaliştilor aserviţi puterii?

Se ştie că în practica curentă s-a convenit că ieşirea din recesiune se constată după două trimestre de creştere economică consecutive. Institutul Naţional de Statistică a comunicat o creştere economică de 0,1% pentru trimestrul IV 2010, iar pentru trimestrul I 2011 de 0,6% eroare, iar pentru primele trei luni ale anului în curs INS recunoaşte că evaluarea performanţei economice a apărut, în mare măsură, cu date estimative.

În esenţă, întrebarea este dacă există un trend ascendent real sau este vorba despre o găselniţă propagandistică, care să justifice majorarea nesustenabilă a salariilor şi pensiilor în orizontul electoral al anului 2012. Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea, în nenumărate rânduri, pe parcursul anilor de guvernare, au anunţat ieşirea din recesiune şi criză, pentru ca ulterior să revină şi să se contrazică, încât nu mai pot beneficia de circumstanţa credibilităţii.

Neşansa istorică a României a fost şi este că în această perioadă de criză, este condusă de cel mai slab guvern din istoria modernă a ţării. Gestionarea raţională şi eficientă a crizei nu se poate realiza de către o putere lipsită de viziune şi competenţă, incapabilă să stabilească şi să pună în practică o strategie anticriză. Asociind această stare de fapt, uşor de constatat şi extrem de vizibilă, cu corupţia, clientelismul politic, antagonizarea societăţii şi decredibilizarea instituţiilor statului, vom înţelege că la originea prăbuşirii economice şi a marasmului social stă o reţetă de guvernare toxică care a luat decizii pompieristic, alimentând astfel agravarea crizei şi nu depăşirea acesteia.

Cu măsuri de austeritate dure şi cinice, fără un program viabil de relansare economică, cu achiziţii publice de genul telegondolelor care nu duc nicăieri şi al parcurilor la sate, cu o gândire fiscală de tip fanariot şi practica accesului nelimitat al clientelei politice la resursele bugetare este greu de crezut că există o minimă şansă de redresare a traiului cotidian, de regăsire a speranţei şi bucuriilor vieţii de către oamenii acestei ţări. Adăugând presiunea inflaţiei, scăderea dramatică a puterii de cumpărare vom avea explicaţia stării de apatie şi depresia în care s-au adâncit societatea şi oamenii.

Culmea cinismului politic rezidă şi în asumarea de către guvernanţi a unor succese în obţinerea cărora nu se regăsesc cu niciun merit sau contribuţie. Exemplul cel mai clar îl constituie creşterea exporturilor care este o urmare firească a relansării economice a altor state din UE şi nu a măsurilor inexistente ale guvernului.

Un alt truc marca PDL îl constituie anunţurile triumfaliste ale premierului Emil Boc privind efectele de excepţie ale noului Cod al muncii privind eradicarea muncii la negru şi apariţia a sute de mii locuri de muncă şi contracte, când, de fapt, acestea nu reflectă altceva decât transformarea contractelor de colaborare în contracte de muncă pe perioadă determinată, de regulă.

Cu evaziunea fiscală şi găurile negre din companiile de stat, Guvernul o lasă mai uşor, deoarece aici sunt marile mecanisme de drenare a banului public spre PDL-işti şi clientela lor politică.

Cert este că actualul regim găseşte că exercită o bună guvernare, dar lucrurile nu sunt în regulă cu poporul, care-i beţiv şi leneş şi la care guvernanţii se întorc de această dată cu spatele.

Reconstrucţia economică, având ca axe strategice agricultura modernă şi competitivă, infrastructura rutieră şi feroviară la nivel european, reindustrializarea şi consolidarea capitalului autohton, plata imensei datorii externe, a arieratelor statului şi a salariilor câştigate de bugetari în instanţă, sunt lucruri minore pentru o guvernare care şi-a asumat tranşant principiul "după noi, potopul".

În această ţară în derivă, un singur lucru este sigur. Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea şi PDL-ul nu au fost şi nu sunt o "pleaşcă" pentru România.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua Internaţională a Copilului Dispărut"

Mâine, 25 mai, se marchează în toată lumea Ziua Copilului Dispărut.

La 25 mai 1979, Etan Patz, în vârstă de şase ani, a dispărut de la domiciliul său din New York şi nu a mai fost găsit. A fost lansată atunci cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. Au fost înălţate baloane spre cer, au fost legate panglici roz în copaci, au fost împânzite oraşele cu afişe reprezentând chipul celui dispărut şi au fost anunţate recompense fabuloase. Nimic nu era prea mult pentru familia îndurerată şi pentru cei care îi erau aproape.

În anul următor, diferite organizaţii americane au patronat manifestări în amintirea lui Etan Patz, iar la 25 mai 1983, preşedintele SUA, Ronald Reagan, a declarat ziua de 25 mai "Ziua naţională a copiilor dispăruţi" (Missing Children's Day).

O astfel de zi a început să fie celebrată în Canada, din 1986, la iniţiativa Organizaţiei "Copiii dispăruţi" şi la nivel internaţional, tot din 1986, la iniţiativa Crucii Roşii Internaţionale, pe fondul înmulţirii alarmante a cazurilor de dispariţii în rândul copiilor.

Prima Zi europeană a copiilor dispăruţi a fost organizată în 2002, la iniţiativa organizaţiei britanice "Child Focus", patronată de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a organizaţiei olandeze "Vermist".

În România situaţia nu este, din păcate, mai puţin alarmantă. Astăzi, pe site-ul Poliţiei Române se află pozele a 76 de copii dispăruţi. Cauzele care favorizează dispariţiile sunt legate deseori de exploatări sexuale sau abuzuri fizice.

Printre soluţiile propuse de către Poliţie se numără şi sancţionarea contravenţională a persoanelor care acceptă găzduirea unor copii sau angajarea sezonieră a acestora, însă efectele sunt minore.

În concluzie, opinez că rolul nostru în acest proces de combatere a violenţei şi dispariţiilor minorilor este acela de a reglementa şi monitoriza aplicarea legislaţiei, astfel încât să scadă semnificativ numărul de copii dispăruţi.

Domnul Viorel Vasile Buda:

"O intenţie periculoasă a PDL care va legaliza şi intrarea politicului în şcoli: scăderea la 16 ani a vârstei de vot"

Ministrul educaţiei, domnul Funeriu, a susţinut şi susţine că legea educaţiei pe care a promovat-o depolitizează învăţământul. Că o parte din articolele legii probează contrariul, s-a spus, s-a scris, s-a comentat. Dar să lăsăm legea în sine.

Observ cu îngrijorare în ultimul timp că proliferează actele practice de politizare a învăţământului. Am să dau doar patru exemple. În luna decembrie a anului trecut s-a descoperit că în unele judeţe carnetele de note pentru elevi aveau coperţi portocalii. Carnetele de note sunt documente şcolare care se tipăresc de către inspectoratele şcolare. Tot în luna decembrie a anului trecut, în plină campanie electorală pentru alegerile parţiale dintr-un colegiu din judeţul Hunedoara, copiii dintr-o şcoală sătească au fost târâţi în acţiuni electorale. Deloc întâmplător, în favoarea candidatului PDL.

Recent, în timpul campaniei electorale dintr-o comună prahoveană - alegeri parţiale pentru primărie - PDL a organizat excursii pentru elevii din comuna respectivă. Cel mai grav act de politizare a învăţământului nu s-a petrecut însă într-o comună izolată de munte, ci în buricul Bucureştiului, mai precis la Liceul Tonitza, unde elevilor din clasele terminale li s-a propus să intre în PDL pentru... a-şi putea vinde lucrările proprii. Şi, evident, înregimentarea în PDL a devenit realitate.

Acestea sunt elemente reale şi foarte periculoase ale acţiunii de politizare a învăţământului. Deşi toate exemplele pe care le-am prezentat au ţinut prima pagină în mass-media, nimeni nu a aflat de la ministrul de resort dacă s-a luat vreo măsură sau nu. De fiecare dată când presa descoperă un act flagrant de politizare a învăţământului, ministrul Daniel Funeriu repetă aceeaşi placă uzată: "eu militez pentru depolitizare, vom verifica şi dacă se confirmă informaţiile, vinovaţii vor fi sancţionaţi". Doar cu aceste vorbe am rămas.

Un eveniment care a trecut ieri neobservat - era şi normal, ţinând cont de ocuparea spaţiului mediatic de telejustiţia cu mascaţi - mă îndreptăţesc să cred că acţiunile practice de politizare a învăţământului nu sunt deloc întâmplătoare.

Ieri, un membru cu notorietate al PDL, europarlamentarul Cristian Preda, a anunţat că va propune scăderea vârstei de vot de la 18 la 16 ani, iar un site cu trafic foarte mare, cunoscut ca fiind aflat în siajul principalului partid de guvernământ, s-a şi grăbit să lanseze o dezbatere publică pe această temă.

A coborî vârsta de vot la 16 ani mi se pare o întreprindere foarte periculoasă. Pentru că în acest caz, s-ar legaliza practic imixtiunea politicului în şcoli, acţiunile de campanie electorală în şcoli etc. Pentru că, în general, cei mai mulţi tineri între 16 şi 18 ani sunt elevi.

Principalul argument al autorului propunerii este unul pueril: "Dacă se poate munci de la 16 ani, de ce să nu se poată şi vota de la aceeaşi vârstă?". (În primă instanţă i-aş spune autorului propunerii că putea să vină şi cu alte argumente. De exemplu, gherilele roşii din unele state asiatice aveau, au în componenţă soldaţi cu vârste între 11 şi 14 ani). Domnul europarlamentar PDL confundă dreptul unor tineri de a-şi câştiga existenţa de la o vârstă fragedă - o consecinţă a unor probleme majore de familie, financiare etc. - un drept firesc şi util, în ultimă instanţă, cu dreptul de a decide la o vârstă la care, pentru cei mai mulţi, cunoştinţele de ordin general nu sunt deloc solide. Iar tinerii care sunt nevoiţi să muncească de la 16 ani, de regulă - din cauza unor situaţii probabil independente de voinţa lor - nu posedă acele cunoştinţe de ordin general care să le permită să decidă în cunoştinţă de cauză.

Tocmai pe aceste considerente condamn cu tărie intenţiile PDL de încercare de a coborî vârsta de votare. Şi pe considerentul că a face politică de la 16 ani este prea mult pentru România.

Domnul Viorel Palaşcă:

«Băsescu girează un Guvern "perfect", cu măsuri imperfecte»

"Creşterea TVA-ului a fost una din marile erori politice susţinute (şi) de PDL care a amânat ieşirea din recesiune cu cel puţin 6 luni". Sunt cuvintele preşedintelui Traian Băsescu rostite la un seminar despre ieşirea din criză.

Este declaraţia primului om din stat care recunoaşte că, împreună cu principalul partid aflat la guvernare şi pe care îl conduce de facto şi neconstituţional, au pus în practică una dintre marile erori politice, cu consecinţe dezastruoase pentru economia românească, dar şi pentru puterea de cumpărare a românilor.

Este chiar recunoaşterea oficială a incompetenţei actualilor guvernanţi, a degringoladei guvernamentale, a lipsei de viziune economică şi de măsuri eficiente de combatere a crizei.

Este, dacă vreţi, şi o dovadă că opoziţia a avut dreptate atunci când a criticat adoptarea acestei măsuri, avertizând asupra consecinţelor nefaste pentru economie, dar, mai mult, este un argument că opoziţia îşi face treaba, că realizarea USL a fost o decizie corectă pentru că avem soluţii pentru ieşirea din criză. Iar printre ele, aşa cum am spus încă de anul trecut, nu a figurat şi nu figurează creşterea TVA-ului.

Să nu uităm că cele două mari obiective în materie de fiscalitate ale Guvernului PDL - menţinerea cotei unice şi a TVA-ului - neschimbate pe durata întregului mandat - au fost încălcate, primul în 2009, cel de-al doilea începând cu 2010. S-a întâmplat acest lucru, repet, din cauza incompetenţei acestui guvern care nu a fost capabil să imagineze şi să pună pe hârtie soluţii reale de creştere economică, ci a preferat uneori să taie salarii, alteori să mărească...taxe şi impozite.

S-a întâmplat acest lucru pentru că de doi ani încoace România este condusă de FMI, în favoarea căruia Guvernul actual a externalizat iresponsabil şi imoral actul de guvernare fără să îi pese de drepturile şi interesele cetăţenilor români. FMI-ul a devenit pentru Guvernul României un bici (iar, în această privinţă, preşedintele Băsescu nu are dreptate), iar pentru popor, o ghilotină, în schimb închizând ochii la afacerile din bani publici derulate de clientela politică portocalie.

Declaraţia preşedintelui este, însă, cel mai important, încă o dovadă de populism. Cui îi foloseşte faptul că preşedintele a recunoscut o altă greşeală, câtă vreme acest discurs nu este urmat de măsuri care să îndrepte greşeala? Românilor, cu siguranţă, nu! Iar discursul rămas fără urmări nu este decât demagogic. Cenuşa în cap nu ţine loc de reformă, dar nici nu poate acoperi insuficienţa guvernanţilor!

Dincolo de discursul autocritic al preşedintelui, rămâne realitatea; un Guvern care conduce în continuare România cu girul preşedintelui şi o face prost, un FMI lipsit de credibilitate şi de profesionalism, care vine la Bucureşti şi dă lecţii pe spinarea românilor, o guvernare incompetentă, iresponsabilă care preferă un TVA mărit pentru ca veniturile suplimentare rezultate din această măsură să ajungă nu la cei îndreptăţiţi, ci la cei favorizaţi - marea clientelă politică PDL.

Domnul Virgil Pop:

"Incompetenţa rămâne la externe"

Afirmam de la tribună săptămâna trecută că ministrul de externe trebuie să plece de la Palatul Victoria, în lumina traseului său profesional, dar mai ales prin prisma unei declaraţii de-ale sale, prin care anunţa o viitoare fraudă electorală pentru alegerile din 2012, pentru care pregătea nu mai puţin de un milion de voturi din diaspora pentru PDL, prin controversata lege a votului prin corespondenţă.

Noi am considerat că Teodor Baconschi a comis, prin această declaraţie, dar şi prin faptele sale arhicunoscute de la Paris, un atentat la democraţie prin asumarea teoretică a acestei fraudări, iar moţiunea simplă depusă la Senat s-a pronunţat tocmai împotriva batjocoririi electoratului român de către Guvern, prin Ministerul de Externe.

Ieri, însă, reprezentanţii PDL şi-au bătut încă o dată joc de români, refuzând să recunoască faptul că Teodor Baconschi este nociv pentru funcţia de ministru de externe şi alegând (sau mai degrabă fiind constrânşi, luând în considerare faptul că membrii puterii sunt ameninţaţi cu dosare) să voteze împotriva moţiunii simple din Senat adresate acestuia.

Nu contează nici că Teodor Baconschi a subordonat obiectivele naţionale de politică externă intereselor electorale ale PDL. Nici că România a eşuat lamentabil prin ratarea obiectivului de aderare la Spaţiul Schengen la data stabilită iniţial, martie 2011 şi că, chiar şi acum, data acestei aderări este o incertitudine sau că România cunoaşte, de la instalarea acestui ministru, o degradare continuă a politicii externe româneşti, ca strategie.

Pentru PDL şi Traian Băsescu, pentru că ceea ce doreşte Guvernul Boc este deja irelevant, contează, spre exemplu, ca partidul stat să câştige alegerile din 2012 prin fraudă; proiect la care Teodor Baconschi lucrează deja.

Pentru PDL şi sistemul de la putere, intensificarea luptei împotriva corupţiei (de la frontiere) - necesară pentru înlesnirea aderării României la Schengen - înseamnă reglări de conturi în taberele PDL, sperietoare pentru proprii membri din Parlament tentaţi să fugă dintre rânduri şi eliberarea unor funcţii cheie aducătoare de resurse pentru puşculiţa de partid. Iar de acest lucru se ocupă, bineînţeles, tot mai marii PDL.

Pentru PDL contează ca cei ce au slugărnicit pentru bunăstarea partidului să fie răsplătiţi prin funcţii onorifice, publice, de înaltă răspundere, deşi CV-ul acestora nu îi recomandă, cum este, de exemplu, cazul consilierului prezidenţial Cătălin Avramescu, propus recent de ministrul Baconschi pentru postul de ambasador în Finlanda şi Estonia, sau cazul apropiatei premierului Emil Boc, Cynthia Curt, care a fost numită consul general al României la Barcelona. De aceste propuneri şi numiri tot Teodor Baconschi s-a ocupat.

Votul de ieri din Senat ne-a două semnale clare: unul ne spune că suntem foarte aproape de a răsturna această coaliţie nocivă de la putere şi, implicit, situaţia dramatică a societăţii româneşti. Iar această şansă se va întâmpla cu siguranţă în viitorul apropiat, pentru că în ciuda tuturor ameninţărilor cu dosare, cei cu simţul realităţii nu se vor mai putea ralia, pentru multă vreme, acestei dictaturi nocive.

A doua concluzie care se desprinde din toată această poveste, o dezamăgire, de altfel, este determinată de această dată nu de vot, ci de atitudinea cu care ministrul Baconschi şi Guvernul Boc au tratat acest vot de blam dat de o mare parte din membrii Parlamentului României modului de a conduce Externele. Astfel, chiar dacă moţiunea ar fi fost votată, sunt convins că lucrurile nu s-ar fi schimbat în calculul guvernamental şi Baconschi ar fi rămas la Palatul Victoria, dintr-un motiv foarte simplu: Traian Băsescu şi Guvernul Boc nu mai conduc o democraţie, unde vocea majorităţii contează, ci un sistem propriu, dictatorial, unde voinţa poporului este redundantă.

Domnul Filip Georgescu:

În "eroica" sau mai degrabă criminala opintire de a reinstaura totalitarismul în ţara noastră, abolit prin jertfe de sânge, în decembrie 1989, Partidul Democrat Liberal face progrese vizibile, în baza cărora marii săi corifei, aflaţi azi în plină bătălie electorală, nădăjduiesc să apuce un loc nepieritor în paginile istoriei naţionale, sau poate, cine ştie, în cele ale istoriei universale. Dacă neşansa îi va priva să intre în cartea de istorie, în mod sigur vor păşi în Cartea recordurilor negative.

Dincolo de nefastele măsuri anticriză, care au împins populaţia sub pragul unei cumplite sărăcii, actualul regim a impus societăţii româneşti o legislaţie mai mult decât opresivă, total antidemocratică şi antipopulară, ce depăşeşte prin prevederile sale caracterul dictatorial al actelor normative votate de Marea Adunare Naţională, în timpul regimului totalitarist. Mărturii elocvente în acest sens sunt legile din domeniul învăţământului şi cel al sănătăţii, Legea pensiilor, Legea plafonării salariilor în învăţământ, Codul muncii, Codul de dialog social şi alte măsuri adoptate prin asumarea răspunderii, în dispreţul total faţă de Parlament. Nu este astăzi locul să analizăm în ansamblu caracterul diabolic al unor asemenea legi.

În continuare, mă voi opri asupra Legii sănătăţii, care face obiectul unei moţiuni simple. Aşa-zisa Strategie naţională de raţionalizare a spitalelor şi a sistemului de sănătate, elaborată într-o viziune totalitaristă şi impusă prin abuz de putere, seamănă haos în ţară şi dă peste cap viaţa a 20 de milioane de români. În baza noii strategii îşi vor înceta activitatea circa 200 de unităţi medicale.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

Vineri, 20 mai 2011, s-au împlinit 21 de ani de la primele alegeri cu adevărat libere şi pluraliste, după mai bine de o jumătate de secol de regimuri totalitare, alegeri care au marcat începutul democratizării reale a României. Scrutinul de la 20 mai 1990 a consfinţit cel mai important deziderat al declaraţiei Consiliului Frontului Salvării Naţionale, din iarna Revoluţiei române, instituirea pluralismului politic şi construcţia statului de drept, organizarea de alegeri libere, instituirea unui regim al democraţiei reprezentative, bazat pe valorile şi instituţiile lumii libere. Ziua de 20 mai 1990 a rămas în conştiinţa publică a românilor ca un reper fundamental pentru manifestarea liberă a opţiunilor electorale, pentru însăşi revenirea României la valorile Europei contemporane.

Cu o participare la vot extrem de ridicată, de peste 87 la sută din totalul populaţiei cu drept de vot, domnul Ion Iliescu, candidatul Frontului Salvării Naţionale, a câştigat alegerile prezidenţiale, cu 85,07%, iar FSN pe cele parlamentare, obţinând 263 de mandate la Camera Deputaţilor, respectiv 66,31% şi 91 de mandate la Senat, adică 67,02%.

În pofida dificultăţilor de ordin economic şi social, generate de tranziţia la economia de piaţă, în ciuda instabilităţii zonei apropiate României, instituţiile şi mecanismele democratice, rezultate ca urmare a alegerilor din 20 mai 1990, şi-au dovedit viabilitatea şi soliditatea. O dovadă o reprezintă alternanţa continuă la guvernare, pe parcursul tuturor ciclurilor electorale.

Prin alegerile libere din 20 mai 1990 s-a încheiat perioada organismelor provizorii ale puterii de stat, conducerea ţării fiind preluată de instituţii legitimate prin mandat popular. Alegerile de la 20 mai 1990 ne-au oferit valorile şi instrumentele democraţiei, de aceea ele au o evidentă însemnătate istorică. Scrutinul de acum 21 ani a deschis, de fapt, drumul spre crearea întregului sistem al instituţiilor statului de drept.

Chiar dacă această zi a fost doar un început, care avea să fie urmat de opţiuni diferite, aproape după fiecare ciclu electoral, primele alegeri democratice şi corecte - în pofida numeroaselor şi virulentelor contestaţii de la vremea respectivă, amintiţi-vă doar episodul "Piaţa Universităţii" - pe care le-a cunoscut România modernă, au însemnat, în primul rând, opţiunea populară pentru democraţie. Nu se poate interpreta altfel prezenţa masivă la vot a românilor la 20 mai 1990. Nici euforia învingătorilor, nici tristeţea învinşilor nu au reuşit să împiedice decizia liber exprimată a cetăţenilor.

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Nu ne mai minţiţi, domnule Tabără"

Mă simt acum jenat de faptul că la numirea domnului Tabără în fruntea Ministerului Agriculturii am crezut că un om care vine din agricultură poate şi vrea să facă ceva. Din păcate, aşteptările mi-au fost înşelate, iar domnul Tabără a demonstrat că nu este altceva decât o marionetă care nu ştie decât să transmită mai departe ceea ce i se spune pe linie de partid, chiar dacă acest lucru înseamnă să afirme că laptele e negru.

Să fiu mai exact. Încă de la începutul anului, domnul Tabără susţinea sus şi tare că toţi fermierii vor primi subvenţiile cuvenite pe suprafeţe în cel mai scurt timp. Ba, mai mult, avansa şi o dată limită. Mai întâi a fost finele lunii februarie, apoi finele lunii martie, iar după ce luna lui mărţişor a trecut, dădea asigurări că la sfârşit de aprilie nu vor mai exista fermieri care să nu-şi fi primit sumele cuvenite. Suntem la sfârşit de mai şi vreau să vă spun că încă există fermieri care nu au primit subvenţiile pe suprafeţe. Agricultorii din colegiul pe care-1 reprezint au ţinut să mă informeze cu privire la acest aspect şi vă pot pune la dispoziţie o listă cu fermieri care nu au primit încă subvenţia.

Vă aduc în atenţie faptul că marea majoritate a fermierilor au solicitat credite pentru care plătesc acum dobânzi consistente. Au mizat pe faptul că statul le va da banii cuveniţi şi au semnat contractele de creditare, chiar dacă nu erau cele mai bune condiţii.

Să vă fie ruşine, domnule Tabără! Încep să cred că din funcţia pe care o deţineţi încercaţi prin orice metodă să sabotaţi agricultura românească şi să distrugeţi exploataţiile agricole, care cu foarte multe greutăţi încep să se pună pe picioare.

De ce minţiţi, domnule Tabără? De ce sabotaţi agricultura?

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Peste 5 milioane de români trăiesc sub pragul de sărăcie"

Autorităţile au anunţat că din toamnă subvenţia la căldură şi apă caldă livrată populaţiei vor fi eliminate, aceasta fiind o altă directivă a Fondului Monetar Internaţional acceptată în genunchi de Guvernul Boc. Prin această măsură, factura la căldură şi apă caldă va creşte cu 60 la sută, iar milioane de români vor ajunge în situaţia de a nu-şi mai putea plăti facturile. Oricum, numărul celor care nu şi-au putut plăti facturile în iarna trecută a fost foarte mare, dar cred că în iarna acestui an numărul acestora se va dubla. La cei peste 5 milioane de români care trăiesc sub limita pragului de sărăcie se vor adăuga încă 1,5 milioane. Este foarte grav! În acest timp, preşedintele Băsescu ne vorbeşte de modernizarea statului, iar premierul Boc spune zilnic, ca un papagal, că am ieşit din criză.

La această creştere se adaugă apariţia coplăţii în sistemul de sănătate, dispariţia compensării la medicamente, creşterea preţurilor la alimentele de bază. "Ca măsuri rapide de stopare a creşterii preţurilor vom insista cu tărie, toţi parlamentarii PSD, pentru aprobarea legii privind TVA diferenţiat la alimentele de bază. Dau exemple Marea Britanie care are 0% TVA la alimentele de bază, Germania - 7%, Slovacia - 6,5%. De asemenea, trebuie interzis exportul de gaze naturale, iar cetăţeanul să primească gaze naturale din producţia internă, care are un preţ de 150 dolari/mia de metri cubi, faţă de 400 dolari/mia de metri cubi de gaz importat din Rusia.

O altă prevedere legală ce trebuie rapid pusă în practică este definirea consumatorului vulnerabil. Consumatorul vulnerabil este românul care locuieşte la bloc, este pensionar sau trăieşte din salariul minim. Uniunea Europeană defineşte clar acest termen şi permite măsuri de protecţie socială pentru această categorie.

Fiecare dintre noi simte că măsurile de austeritate luate de Guvernul Boc "în cârdăşie" cu Fondul Monetar Internaţional au dat greş. Doresc să exemplific, pentru cei care cred că am ieşit din criză, cu date statistice concrete: În 2010 economia a înregistrat o scădere cu 1,3%, doar România şi Grecia mai erau în recesiune la finele anului 2010. Am avut opt trimestre de cădere economică, faţă de celelalte ţări din UE care s-au redresat după patru trimestre. În plus, trebuie spus că România se află pe ultimele locuri în UE, în ceea ce priveşte calitatea instituţiilor, rata de recuperare şi eficienţa forţei de muncă. Astfel, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în ultimii doi ani s-au pierdut 637.000 locuri de muncă.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"România sau cum mor caii când vor câinii"

De curând a apărut în media o înregistrare video în care putem urmări cum preşedintele Traian Băsescu declară că regretă că propria sa idee de a tăia pensiile cu 10 procente, în loc să se mărească TVA-ul, nu a fost aplicată, deoarece, în acest fel, într-un an şi jumătate, tăierea pensiilor ar fi fost recuperată. Traian Băsescu se absolvă chiar de orice vină, spunând că mărirea actuală a TVA-ului s-a datorat unei mari "erori" politice.

Prin aceste declaraţii, preşedintele nu face decât să accentueze încă o dată faptul că reprezentanţii puterii dau dovadă de o enormă incapacitate de gestionare a situaţiei economice. Intenţiile în ceea ce priveşte măsurile pe care le-ar fi luat, nu fac decât să-i adâncească în nemulţumire pe cetăţenii pensionari care îşi strigă disperaţi problemele în mitinguri publice. Interesele românilor se pare că nu coincid cu cele ale Guvernului, care dă dovadă de iresponsabilitate în ceea ce priveşte o bună guvernare. Dar ce înseamnă aceasta din urmă ? Exact contrariul realităţii.

Ne-a lovit evaziunea fiscală maximă, corupţia generalizată, un aparat bugetar central mamut, plătit excesiv, sindicate revoltate, lipsa de înţelegere a situaţiei grave şi un guvern "blond", impotent şi pitic care ne obligă, într-un fel sau altul, să acceptăm o asemenea stare.

Pensionarii sunt condamnaţi să se obişnuiască rapid cu ideea că ceea ce însemna odată un trai decent devine brusc unul cu 10% mai puţin decent. Aceste procente înseamnă enorm pentru un cetăţean care a muncit toată viaţa tocmai pentru ca la bătrâneţe să simtă acea siguranţă materială.

Există un proverb românesc care se referă la mintea cea de pe urmă a românilor. Există de asemenea o procedură constituţională care se referă la suspendarea preşedintelui. Desigur, orice măsură care ar fi aplicată vine să arate că ipocrizia celor care conduc destinele României europene, în care se cenzurează piese de teatru şi se reduc salariile şi pensiile, în care se face reclamă pe bani publici la singura rezervaţie naturală din Europa în care se nasc cai liberi, dar care sunt maltrataţi şi vânduţi pentru interesele băieţilor deştepţi, nu poate decât să fie un act de refuz al unei autorităţi lacome, imbecile şi arbitrare care nu face decât să ne ţină la marginea Europei.

Domnul Neculai Răţoi:

"Încă o dezamăgire portocalie... Noroc că nu-i prima!"

S-a dus şi Convenţia PDL...! De multă vreme n-am mai fost atât de dezamăgit! Însă eu sunt de vină, pentru că aşteptam, deşi ştiam despre cine este vorba, să se întâmple ceva care să dea un imbold mersului speranţei naţiei române către ziua de mâine. Aşteptam ca, în discursurile celor trei candidaţi, să se regăsească, pe undeva, şi cetăţeanul de rând, plătitorul de taxe şi impozite. Mea culpa: am cerut lână de la broască şi micşunele de la răchită...

Aşa cum recunoştea până şi Blaga, în guvernele PDL-iste nu s-a găsit vreun ministru care să aibă pregătirea necesară funcţiei nici să dai cu puşca, fie că este vorba despre Videanu, Elena Udrea sau Igaş... Principala trăsătură a unui ministru trebuie să fie vizionarismul său, iar vizionarismul ori lipseşte cu desăvârşire în actualul guvern, ori e limitat doar la conturi bancare, Vuittoane, vile, maşini de lux, excursii în locuri exotice şi alte avantaje materiale directe, imediate şi fără număr. Chiar dacă se laudă că face reforme peste reforme şi modernizarea României, a-i acuza pe un Funeriu ori pe un Attila Cseke de vizionarism e futil! Iar ca să spui că Igaş e străbătut de idei vizionare în ce priveşte ministerul pe care cică-1 conduce, în afară de "vizionarismul" (mai mult vedenial) dării afară a încă vreo câteva mii de bugetari, într-o perioadă în care infracţionalitatea e în creştere, deja este o "jignire impardonabilă", ceva de gen "ieşi afară, fiinţă extraordinară!".

Am aşteptat ca mortu' colacu' să văd o luptă ideologică în desfăşurarea Convenţiei, cică "de dreapta", dacă tot se-adunaseră pe-acolo o mie şi ceva sute de oameni în ditamai sala. Am aşteptat să spună vreo moţiune din cele trei că nu e de acord cu închiderea spitalelor, şcolilor sau cu curba de sacrificiu pe care o suportă populaţia. Aiurea! în afară de laude deşănţate şi miştocăreli de trei parale, pe care nu le mai "fumează" nici măcar puştii dintr-a IV-a G, n-au răzbătut prea multe idei din respectiva întrunire! Şi totuşi unica idee exprimată cu claritate a fost aceea că musai trebuie să fie îndeplinit ordinul lui Băsescu, adică să fim trecuţi strada spre trotuarul celălalt, unde e cimitirul... Că acum, în fruntea celor ce ne trec strada ar fi fost Blaga sau c-a rămas Boc, singura constantă care interesează e cimitirul de la capătul drumului!

Am asistat însă şi la răbufniri precum cea a lui Cezar Preda, care a lăsat o pregnantă trenă de demagogie! Acesta a prezentat însă un discurs pe care puteai să-l bănuieşti că-i scris de un partizan fanatic al opoziţiei, pentru vreo moţiune de cenzură! Am apreciat faptul că a confirmat astfel cam tot ce spunem noi de doi ani încoace, iar portocaliii au negat vehement, însă singura imagine ce-mi defila prin faţa ochilor când îl auzeam pe Cezar Preda era cea a unui vulpoi care nu mai ajungea la struguri şi mustăcea că-s acri...

Tardivă şi inutilă a fost şi ieşirea revoltată a lui Vasile Blaga, de gen urs căruia i se ia de sub mustăţi borcanul cu miere, ca să nu mai spunem că discursul său a fost sub cel al lui Emil Boc, din punct de vedere al mobilizării celor de faţă. Blaga e un tehnician bunicel, dar fără veleităţi oratorice, aşa că a fost mai greu să-i facă faţă unui Boc într-o formă de zile mari şi cu repetiţiile la zi, după ce-a aflat de la INS că a ieşit din recesiune... Se pare că Blaga nu înţelege nimic din filmele americane cu nunţi, unde se spune clar şi la momentul care trebuie: "Dacă are cineva ceva de spus, să spună acum sau să tacă pentru totdeauna!" - iată că "Mister Bulldog" s-a specializat în pierdut momentul potrivit, din prea multă aşteptare...

Singura aşteptată ne-dezamăgire la această convenţie au fost doar lacrimile crocodilo-telenovelistico-manipulatorii ale lui Băsescu! Aşteptam cu toată nerăbdarea de care sunt capabil, cu sufletul la gură, ca să văd ce motive de dat apă la şoareci va mai găsi de data asta specializatul în plâns la comandă! Acum cauza a fost Petre Roman, care s-a cărat la PNL, neacceptând să mai fie călcat în picioare şi tras la răspundere pe post de ţap ispăşitor de unul ca Băsescu...

În rest... nu s-a discutat nimic, niciun program, cetăţeanul de rând n-a existat în preocupările convenţiei PDL-iste, ci s-a discutat doar realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al PDL, prin reprezentantul său, Milică Boacănă, s-au reorganizat nişte găşti, au mai câştigat teren nişte băsişti, au pierdut multe oamenii care l-au susţinut pe Blaga şi a fost rătăcită pe traseu Raluca Turcan... S-a risipit o ocazie grozavă de a se demonstra că PDL-iştii pot pune România mai presus de partid, ca să fie credibili când strigă-n toate zările că-s preocupaţi doar de interesul naţional. Dacă "interesul naţional" e transformarea PDL-ului în partidul-stat unic, continuatorul celui de dinainte de 1989, cred că băsiştii şi-au ales bine culoarea steagului, portocaliul lor provenind astfel din îngălbeniri rapide, libertine, în doar două decenii, a roşului comunist...

Trebuie să mulţumim, totuşi, băsiştilor: fiecare zi în care mai stau la putere ne apropie mai mult de victoria USL-ului la viitoarele alegeri, iar ajungerea PDL în situaţia de a nu mai intra în parlamentul viitor este un lucru pe care oamenii lui Băsescu îl fac tot mai realizabil, aşa că, fie ei chiar şi adversari politici, când te ajută din răsputeri, e civilizat să le mulţumeşti - uneori, civilitatea poate deveni molipsitoare...

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Situaţia IMM-urilor din România"

Dacă actuala putere ar dori să salveze economia, atunci ar trebui să-şi întoarcă privirea spre IMM-uri.

Recent am participat la o acţiune organizată de către Federaţia Patronală a IMM-urilor din Argeş, iar semnalele pe care le dau oamenii de afaceri se referă în primul rând la inerţie şi probleme în relaţia cu statul. La ora actuală, IMM-urile sunt cei mai importanţi angajatori din economie, cu toate că recesiunea a redus cu peste 100.000 numărul acestora. O infuzie de capital în acest domeniu ar reduce arieratele şi ar duce la deblocarea activităţii în peste 100.000 de firme. Foarte mulţi patroni au probleme din cauza faptului că statul este restanţier, nu-şi achită obligaţiile şi se creează astfel premisele unui faliment sigur. Din punct de vedere economic, perioada 2001-2008 a fost cea mai bună pentru IMM-uri, când numărul lor pe piaţă se ridica la 800.000.

În prezent, IMM-urile trec printr-o perioadă grea şi chiar dacă apar în baza de date a Registrului Comerţului cu zeci de mii de obiecte de activitate, în realitate, aproape jumătate sunt la limita supravieţuirii din cauza obligaţiilor fiscale, a legislaţiei stufoase şi a relaţiilor dezastruoase cu sistemul bancar. Cu toate acestea, soluţii există! Începând cu lucrările de infrastructură, care pot fi partajate pe loturi mai mici, care să fie accesibile IMM-urilor şi terminând cu ieftinirea creditelor pentru acest sector, care oricum sunt printre cele mai piperate din Uniunea Europeană. Din păcate, premierul Emil Boc nu a reuşit decât să fluture o declaraţie cu 128000 de contracte de muncă nou create, dar uită să spună că majoritatea sunt cu caracter temporar şi le înlocuiesc pe cele definitive, pe care angajatorii tocmai le-au întrerupt prin acordul părţilor. Angajaţii se aleg cu şi mai multă presiune la locul de muncă şi cu tot mai puţine şanse la o viaţă normală.

Un alt aspect care îngreunează viaţa acestor firme se leagă de finanţările europene: 97 IMM-uri din 100 au avut probleme în accesarea de fonduri UE. Este vorba despre numeroase situaţii de întârzieri majore în faza de evaluare sau plată, un proces de comunicare defectuos cu autorităţile de management, lipsa de transparenţă a mecanismului rambursărilor, probleme în accesarea de credite pentru cofinanţare, dobânzi mari la creditele obţinute, amânarea repetată a lansării unor linii de finanţare mult aşteptate, cazuri în care firmele au investit timp, bani şi resurse umane în scrierea unor proiecte care au ajuns să fie "depăşite" odată cu trecerea timpului. Lipsa de predictibilitate s-a evidenţiat şi prin perioadele lungi de timp între aprobarea proiectelor şi contractarea lor efectivă.

La toate acestea se adaugă faptul că Ministerul Economiei a lansat cu o întârziere de doi ani forma finală a strategiei guvernamentale pentru sprijinirea IMM-urilor în perioada 2009-2013. Dacă doi ani s-au scurs deja cu elaborarea acestei strategii, rămâne de văzut ce se va mai pune în practică. Mai mult, întrebaţi care sunt următorii trei paşi prioritari din strategie care vor fi implementaţi în perioada viitoare, reprezentanţii Ministerului Economiei nu i-au putut defini. Viitorul nu sună bine pentru IMM-uri! Măsurile actualei puteri sunt catalogate drept nerealiste de către mediul de afaceri, ceea ce demonstrează că echipa Băsescu-Boc nu se pricepe deloc la motoarele economiei, aducând în pragul catastrofei un domeniu considerat unanim de specialişti drept cheia pentru adevărata ieşire din criză şi repornirea economiei naţionale.

Domnul Mircea Grosaru:

"De ce nu sunt bani la AVAS?"

Odată cu restructurarea AVAS - instituţie aflată în subordinea Guvernului României, din ce în ce mai multe persoane angajate în cadrul acestei instituţii părăsesc posturile ocupate, îndreptându-se spre alte domenii de activitate din diverse motive. Este cunoscut de asemenea faptul că la ora actuală, instituţia AVAS trece printr-o perioadă critică în ceea ce priveşte inclusiv plata cheltuielilor curente şi a salariilor, solicitând Guvernului prin Proiectul de Lege PL-x nr. 164/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea AVAS, fonduri pentru plata datoriilor existente şi a celor ce urmează a fi făcute de instituţia care ar trebui să aducă bani bugetului de stat şi nu invers.

Pentru noi, toţi cei care în mare măsură nu cunoaştem fenomenul, această formulare, respectiv "stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea AVAS" nu ne spune nimic, însă voi explica pe scurt ce înseamnă. Pe scurt, înseamnă plata de la bugetul de stat, cu autorizarea noastră, a unor datorii făcute de AVAS. Poate că înainte de a vota acest proiect de lege şi altele de acest gen, ar trebui să ne întrebăm fiecare dintre noi, deputaţii din Camera decizională, de unde provin aceste datorii şi de ce AVAS nu are bani. Declar că parţial numai, din diverse împrejurări, am încercat să înţeleg ce se petrece la AVAS şi am descoperit că pe fondul acestor lipsuri, instituţia din subordinea Guvernului României organizează "licitaţii" trucate, nelegale, în frauda participanţilor, cu câştigători prestabiliţi, în condiţii care exced mult cadrului legal.

Cu alte cuvinte, activele statului, că despre stat este vorba, sunt supradiminuate şi vândute la preţuri de zeci de ori mai mici, pentru că sunt ale statului şi nu contează şi după modelul "licitaţiilor trucate, sunt desemnate a se ocupa de acest fenomen diverse "firme de apartament' care în mod fraudulos îşi adjudecă lucrări pe cheltuiala statului. Toate acestea generează la rândul lor contestaţii şi acţiuni în instanţă, care în majoritatea lor sunt pierdute de către AVAS şi drept urmare trebuiesc plătite din banii statului.

Artizanul acestor "licitaţii" este tocmai unul din vicepreşedinţii Direcţiei insolvenţă, cu o reputaţie proastă atât în instituţie cât mai ales în afara ei (ca vicepreşedinte şi director al Direcţiei insolvenţă din cadrul AVAS, nu a promovat examenul de admitere ca practician în insolvenţă, obţinând media 4,75, ceea ce spune multe despre competenţa profesională). Dar nu numai aceasta este problema.

În mai multe rânduri a organizat licitaţii care au dus la discuţii, controverse şi contestaţii, la fel cum a fost cea organizată în data de 28 aprilie 2011, conform procesului-verbal nr.14542, întocmit de Comisia de licitaţie aprobată prin Ordinul nr. 361/4 martie 2011, privind desemnarea lichidatorului S.C. "Institutul Naţional al Lemnului" S.A. Bucureşti, cu încălcări grave ale OUG nr.88/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.137/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi HG nr.577/2002 privind normele metodologice de aplicare a acestora, licitaţie contestată şi în instanţă, unde va pierde din nou şi din nou Guvernul va trebui să plătească datoriile. Cu alte cuvinte, prin votul nostru, care sper să nu fie dat astăzi, 24 mai 2011, deoarece Raportul comun al Comisiei pentru Buget şi Comisiei pentru politică economică nu a fost finalizat, iar dezbateri la acest proiect nu au fost, urmărindu-se trecerea lui fără a avea cunoştinţă de cauzele reale ale lipsei fondurilor de la AVAS, vom legaliza cheltuirea fără temei a unor sume de bani pentru care ar trebui să răspundă chiar cei care au provocat acest fenomen. Din nou revenim la ceea ce Guvernul şi statul român nu mai poate suporta: cheltuieli făcute fără temei de către anumiţi clienţi politici, în cazul de faţă persoane care se laudă că sunt sprijinite fie de naşul, fie de rude prin alianţă, care pot fi de altfel onorabili colegi de-ai noştri, care poate nu ştiu că în numele lor şi cu acoperirea numelui, cei ce ocupă, vremelnic sper, fie chiar funcţia de vicepreşedinte AVAS, fac diverse aranjamente în numele Guvernului României, iar noi trebuie să legalizăm plata datoriilor lor.

Întrebările subsemnatului sunt foarte concrete:

1. Se cunosc faptele vicepreşedintelui cu probleme de insolvenţă?

2. Cine controlează din partea Guvernului instituţia AVAS şi implicit pe vicepreşedintele acesteia în probleme de insolvenţă?

Personal consider că la AVAS se impune urgent un control sever prin Corpul de control al primului-ministru, care cu siguranţă va pune capăt unui şir întreg de abuzuri, iar în acelaşi timp va stopa fenomenul de risipă cu bună ştiinţă a banului public.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Sunt convins că toţi colegii mei au aflat, într-un fel sau altul, de prezenţa în România, la Cluj Napoca, în urmă cu două săptămâni, a comisarului european pe agricultură, compatriotul nostru, domnul Dacian Cioloş. Domnia sa a participat la lucrările Conferinţei Consorţiului Universităţilor de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din România. Tema conferinţei a fost una de mare actualitate: politica europeană agricolă comună şi învăţământul superior agricol. În paranteză adaug că în aceeaşi perioadă, tot la Cluj, s-a desfăşurat şi o altă manifestare de amploare - "Agraria", cel mai mare târg de agricultură şi industrie alimentară din România.

Cu permisiunea dumneavoastră, în limitele timpului ce-mi este alocat, aş dori să vă prezint, în rezumat, poziţia înaltului oficial european în legătură cu tema anunţată.

Politica Agricolă Comună va trebui să răspundă, în viziunea comisarului european, pentru prima dată în istoria ei, nu unui model unic de agricultură sau unui model dominant, ci unei diversităţi de sisteme de producţie. Cea mai mare provocare pe care o are de rezolvat noua reformă a PAC este diversitatea specifică a celor 27 de state membre. Reformele au făcut posibilă alocarea de fonduri pentru promovarea pe plan internaţional a produselor competitive şi de calitate, a inovaţiei în domeniul agriculturii, precum şi pentru dezvoltarea rurală, inclusiv pentru diversificarea economiilor rurale.

De la această constatare de ordin general, domnul Cioloş a concretizat: România trebuie să-şi elaboreze o viziune proprie asupra acestui domeniu şi rolului pe care ar putea să-1 joace în cadrul Politicii Agricole Comune. El a declarat la Cluj că PAC va acorda din ce în ce mai multă responsabilitate statelor membre de a promova politica ce li se potriveşte, atâta timp cât respectă regulile şi obiectivele Uniunii Europene.

România are nevoie de relansarea agriculturii, de o strategie bine gândită, mai ales de revitalizarea unor domenii agricole în care ţara noastră poate face faţă, poate deveni competitivă, poate deveni unul din liderii europeni. Iar la acest capitol aş nominaliza producţia de vin, producţia de cereale, dar şi sectorul producţiei de carne, mai ales sectorul ovin.

Este necesar ca România să definească ce vrea să facă cu agricultura ei, în ideea că, în viitor, ţările membre nu vor mai fi nevoite să ceară acordul Bruxelles-ului pentru orice schimbare care se dovedeşte viabilă şi care se adaptează specificităţii locale. Trebuie să insistăm pentru elaborarea de către ţara noastră a unei strategii agricole pe termen mediu şi lung, care să nu mai fie direcţionată de la Bruxelles.

Domnul Vasile Popeangă:

"Cine mai răspunde de guvernare şi cum?"

De la o vreme, a început lumea să se întrebe dacă nu cumva până şi actuala putere a intrat în opoziţie! Ce nu se înţelege e că, dacă tot îi e dragă puterii actuale postura de opoziţie, de ce nu trece şi la fapte, deoarece e şi voinţa a peste 80% dintre românii cu drept de vot...? Şi mă refer aici la modul în care, în ultimele luni, din ce în ce mai mulţi portocalii zic exact ce negau când spuneam noi, opoziţia, aceleaşi lucruri!

De exemplu, colegul PDL-ist Oajdea apare la televizor peste tot şi acuză puterea de aceleaşi lucruri ca şi noi. A, când e vorba de vot, binenţeles că votează taman pe dos decât zice, ca orice demagog care se respectă (nu trageţi în mesager, aşa-1 încadrează până şi DEX-ul!), dar tot e bine că măcar zice, poate-1 mai aude şi altcineva...

Băsescu însuşi tuna şi fulgera de curând, ce mare prostie a făcut puterea când a mărit TVA-ul. Asta după ce, cu doar câteva zile înainte, mulţumea de zor (la congresul acela PDL-ist unde şi-a etalat noul său set de lacrimi de crocodil) ba premierului, ba guvernului, ba partidului, că nu l-au dezamăgit şi că portocaliii sunt obligaţi ca să continue tot aşa, dacă vor să câştige viitoarele alegeri. Cred că Băsescu şi-a lăsat neterminată vorba: "continuaţi tot aşa dacă vreţi ca să câştige viitoarele alegeri... USL-ul!". Mulţumim domnului preşedinte că ne netezeşte drumul, da' îl preferăm echidistant, aşa cum zice Constituţia, în ciuda tendinţei sale jucăuşe - zic jucăuşe, căci, ca să fii un jucător, trebuie să respecţi nişte reguli, făcute şi impuse de către alţii - cele constituţionale, de exemplu... Nu de alta, dar îl confundă lumea cu opoziţia - noi am fost cei care am zis că e un lucru extrem de nociv şi pentru economie, cât şi pentru populaţie, ca să se crească TVA-ul. Tot noi, opoziţia, spunem de multă vreme că TVA-ul chiar ar trebui să scadă masiv la alimentele de bază măcar. Aşa că aşteptăm cu interes momentul în care Băsescu să susţină că el şi doar el dorea de mult să scadă TVA-ul la alimente la 5%, da' nu l-a lăsat opoziţia - la tupeul său, e posibil orice... Rămâne de văzut cum or să voteze băsiştii în Senat, că, dacă votează iarăşi contra, parcă-l vedem mâine-poimâine pe locatarul de la Cotroceni că le bate obrazu' că au greşit din nou la capitolul TVA!

Însuşi Blaga a recunoscut că, pe la ministere, sunt oameni care nu au pregătirea necesară pentru a sta pe un scaun de ministru, într-o societate normală şi că principala lor calitate este apartenenţa la partidul care trebuie. La fel, mulţi dintre susţinătorii săi au afirmat, mai direct sau mai pe ocolite, cum că alegerile din PDL au arătat că, pentru cei care conduc acum România, singura miză este menţinerea la putere întru slujirea găştii băsiste şi a cotroceniului-şef. Asta înseamnă că, nu peste multă vreme, s-ar putea ca lipiciul ce-i ţinea îngheţaţi pe scaune când era vorba de votul împotriva actualei guvernări, să nu mai aibă efectul scontat de Boc şi compania sa de zgomote... Probabil că asta-1 va obliga pe Băsescu să-1 propună pentru a 814-a oară pe Boc ca premier, însă rezultatele în Parlament

s-ar putea să nu mai fie cele dorite de sforarul-şef din Dealul Cotrocenilor...

Mai modern, Băsescu ameninţă că iar o să-şi vâre nasul şi în alegerile următoare cu încă un referendum. Deja metoda devine exasperantă pentru oricare om de bun-simţ, întrucât şi copiii de ţâţă ştiu că ulciorul nu merge de multe ori la apă! Există însă şi varianta ca, de această dată, referendumul pe care şi-l doreşte să-l plătească din buzunarele proprii sau din vânzările anterioare, căci a suplimenta chiar şi numai cu un leu viitoarele alegeri s-ar putea să fie paiul care rupe spinarea cămilei! Însă, dacă tot doreşte un referendum, de ce nu face Băsescu unul care să-1 privească direct: să-ntrebe poporul dacă-l mai doreşte ca preşedinte - ar fi interesant rezultatul! Or, dacă nu face un referendum special în acest sens, să pună asta ca a doua întrebare pe buletinul de vot, ca să verifice cum mai stă cu popularitatea! Ce-l împiedică să demonstreze astfel că rezultatele sondajelor pe care le neagă sunt corecte?

Şi-aşa zicea că, la nevoie, dacă noua constituţie o va prevedea, ar fi gata să renunţe la o parte a mandatului său - poate mai găseşte un motiv ca să plece mai repede... Dar, ca să existe legitimitatea necesară în momentul în care îşi pune semnătura pe validarea unei legi, mai ales impopulare, nu trebuie o verificare? Un preşedinte trebuie să fie reprezentativ la nivelul naţiunii. Ia să-1 vedem şi cât de responsabil şi de curajos este în realitate, nu doar din gură - e un neînfricat lup de mare sau doar un mus amărât, care a şutit cascheta şi pipa căpitanului? Privit din mai multe unghiuri, pare cam laş...

Un referendum care să arate nivelul actual al acestei reprezentativităţi ar fi mai util decât orice altceva, întrucât în România, la ora actuală, este situaţia în care un preşedinte, nereprezentând decât un număr de alegători scris cu o singură cifră şi aia mică, ţine sub aripa-i ocrotitoare un guvern şi un clan la fel de nereprezentativi ca şi el, lucru total incorect şi dăunător, mai ales pe plan extern, unde, din câte vede orice chior, întâlnirile la nivel înalt sunt sub nivelul mării, iar acest lucru trebuie să înceteze!

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Apărarea interzisă!"

În România de azi, sub "înţeleapta" conducere portocalie, orice împotrivire se pare că devine motiv în sine de interzicere a ei, prin simpla existenţă! Căci "neuronul portocaliu" nu suportă nici măcar contrazicerile verbale, darămite ideea că s-ar putea să-1 "bombardeze" cineva cu vreun ou sau vreo roşie ieşite binişor din perioada de valabilitate, ca să nu mai punem cumva în discuţie vreo rachetă de tenis (obiect contondent!) cu care ar putea un nemulţumit să înroşească fundul vreunui reprezentant al puterii, aflat accidental în raza ei de acţiune!

Este de reamintit faptul că Ministerul Internelor, la vreme de tăieri de venituri, "compensate" creşteri de taxe şi impozite, încerca de zor să se doteze cu echipament antirevoltă. Oare de cine anume se temea "onor" guvernul? Nu cumva de cei pe care trebuia să-i cârmuiască înţelept şi, pentru că nu a fost în stare, în loc să se dea la o parte, aşa cum ar fi făcut orice politicieni de bun-simţ, a preferat să se transforme în stat în stat şi să se înarmeze în tendinţa de a se eterniza la putere? Tendinţă care, aşa cum a recunoscut însăşi jena diplomaţiei româneşti, se va extinde şi asupra votului prin corespondenţă, se va continua cu coruperea şi/sau ameninţarea alegătorilor mai slabi de înger şi oricare alte trucuri electorale ce ar putea menţine actuala putere nevolnică la cârma României. S-a mai recunoscut şi de către Ioan Oltean că, dacă ar fi rămas Nica la Interne, n-ar mai fi pupat portocaliii guvernarea - de câte alte dovezi o mai fi nevoie ca să se lămurească până şi un cercopitec orb? Pentru a se menţine la putere, portocaliii nu s-ar da în lături nici de la pacte cu diavolul însăşi, cu FMI-ul reuşind chiar să facă două, niciunul însă cu acordul poporului român, niciunul în interesul poporului român, niciunul suportat de către actuala putere, şi toate acestea dorindu-se a fi în aplauzele, uralele şi pupăturile norodului, de preferat nu doar cel basist, că acesta e-n recesiune numerică de o bună perioadă de timp...

După cum ziceam: în România se chinuieşte tot mai multă lume ca, în curând, să nu se mai poată apăra omul de rând nici măcar de muşte! În explozia de câini comunitari care deja se pare că au scăpat de sub orice control, se pregăteşte un act normativ în care eşti pedepsit dacă vei căra pe stradă un spray menit să te apere, în caz că vreunui câine aciuat printr-o tufă cu binecuvântarea primarului local îi va trece prin cap să-ţi composteze pantalonii şi niscaiva părţi anatomice componente. Cu alte cuvinte, absurdul situaţiei ajunge până acolo în care ţi se spune, pe un plan subţire, că ai voie să te aperi cu spray-ul de câinii vagabonzi numai dacă or să dea buzna peste tine în cămară, bucătărie şi alte dependinţe ale locuinţei tale! În acelaşi spirit, propun cu această ocazie să se emită un act normativ prin care câinilor comunitari să li se interzică muşcatul între orele în care n-ai voie să baţi covoarele ori accesul în locurile publice nesemnalizate ca atare...

La fel de utilă este şi prevederea care încearcă să devină lege, care interzice prezenţa cuţitelor şi a obiectelor ascuţite şi/sau contondente în locurile publice! Din start, pe de-o parte, se îngrădeşte masiv dreptul la autoapărare (există, la ora actuală, obiecte banale care pot fi folosite legal în autoapărare, dar pe care viitoarea lege le va interzice) fără a se pune ceva în loc care să reechilibreze noua situaţie creată - şi asta într-o perioadă în care se fac reduceri masive şi în rândul poliţiştilor! -, iar, pe de altă parte, se duce până la absurd prezumţia de vinovăţie a cuiva! Conform viitoarei reglementări, sunt rugaţi semnatarii actului normativ să explice cum, legal, o gospodină poate să-şi cumpere un set de cuţite de bucătărie, nişte lame de ras pentru soţ, un făcăleţ şi un bătător de şniţele fără să suporte consecinţele legii, pentru că, după punerea lor în coş până la ieşirea din magazin, căratul lor până la şi cu troleibuzul şi de la staţie până la băgatul lor în casă, toate astea se fac în locuri publice! Dacă un poliţist pus pe şotii stă cu carnetul de amenzi la ieşirea dintr-un supermarket, în două-trei ore şi-a făcut norma pe-o lună! Nu-i mai simplu ca, în loc să prevenim nimic (pentru că, oricum, infractorii nu ţin cont de vreo lege, indiferent cine anume o semnează sau ce prevede!), să nu mai îngreunăm viaţa omului de rând şi cu acte normative împinse până la limita absurdului?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Emoţiile preşedintelui la alegerile din PDL"

La alegerile din PDL, şi numai atunci, am văzut un Traian Băsescu emoţionat. I s-a pus nodul în gât atunci când le-a mulţumit colegilor din PDL că au fost mereu alături. Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut pe Traian Băsescu în lacrimi când România a intrat în criză, în iulie 2008, nici după alegerile din 2009, când România a fost în pragul colapsului. Aceste momente nu îl emoţionau. Atunci ne liniştea şi ne spunea că sunt bani suficienţi de mărit salarii şi pensii şi că fostele guvernări au risipit banii de la buget şi au băgat România în colaps. Emoţiile preşedintelui au lipsit cu desăvârşire din toate discursurile sale. Sensibilitatea preşedintelui României se manifestă printr-un nod în gât.

Nodul din gâtul preşedintelui se activează numai în faţa camerelor de luat vederi şi doar atunci când subiectul despre care se face vorbire este el însuşi, cum ar fi amintirile umede de pe mare, când scria versuri sau, mai nou, loialitatea bobocilor din partidul său de suflet îl fac pe preşedinte să se-nnoade.

N-am văzut niciun nod când a anunţat tăierea salariilor cu 25%, nici când a anunţat majorarea TVA până la 24%, lovind mii de firme în moalele capului, nici când românii au plecat la muncă în străinătate pentru că în ţară nu mai aveau din ce trăi, nici pentru că puterea de cumpărare a românilor este în cădere liberă de un an de zile, nici că ministerele conduse de oamenii lui nu au fost în stare să atragă nici 10% din banii europeni puşi la dispoziţie pentru modernizare României. Acestea nu sunt motive suficient de importante ca să-i înnoade vorbele. Bătăliile sale mărunte, personale, din interiorul partidului, acestea sensibilizează pe preşedinte.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măcelul cailor din Pădurea Letea"

Măcelul cailor din Pădurea Letea denotă lipsa unei gestionări efective eficiente a unei arii protejate, situaţie care sintetizează atitudinea autorităţii române faţă de valorile naturale din ariile protejate. Incapacitatea autorităţii locale de a comunica cu localnicii şi de a coordona activităţile de utilizare a resurselor naturale atât în beneficiul conservării naturii, cât şi al oamenilor, este exemplul clar că desemnarea ariilor protejate doar pe hârtie lasă un gust amar societăţii româneşti.

Cei aproximativ 2.500 de cai sălbatici din Pădurea Letea din Delta Dunării sunt ultimii din Europa, fiind o adevărată comoară a României. Caii sălbăticiţi din Deltă ar fi, în orice alt stat membru UE, un trofeu turistic ocrotit, îngrijit, pus în valoare şi prezentat oamenilor ca o mică minune locală: specie cândva domestică, reîntoarsă la natură, reînvăţând comportamentul strămoşilor şi uimind prin modul în care se adaptează. O minune în interiorul altei minuni - Delta însăşi, o capodoperă a biodiversităţii.

La noi sunt capturaţi cu brutalitate, încărcaţi în camioane şi trimişi la moarte. Iar autorităţile de toate felurile asistă de pe margine şi găsesc justificări acolo unde logica, morala şi umanitatea ar trebui să le spună că aprobă şi consimt o oroare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ţinta guvernării, fraudarea următoarelor alegeri"

Proiectul politic al ministrului de externe Teodor Baconschi constă în obţinerea frauduloasă a unui milion de voturi pentru PDL, prin introducerea votului prin corespondenţă pentru românii din afara graniţelor. Este pentru prima dată în istoria ţării când un ministru îşi permite să asume public intenţia de a procura prin artificii legislative şi metode îndoielnice un număr uriaş de voturi pentru partidul său.

Cunoscute sunt antecedentele sale din alegerile prezidenţiale, unde la Paris s-a înregistrat un număr record de voturi. Din calculele ulterioare reieşea o medie de un vot la fiecare 15 secunde, ceea ce este matematic imposibil. Pentru această fraudă nerecunoscută şi nesancţionată, întreaga Românie a plătit, fiind condamnată să rămână 5 ani cu Traian Băsescu preşedinte.

Teodor Baconschi ridica miza fraudei la un milion de voturi, cu acelaşi scop de a menţine la putere un chip ilicit şi nelegitim, un partid care a distrus România.

Actuala guvernare nu are ca obiectiv ţinte speciale, nu are obiective ca să ţină de interesele generale ale societăţii româneşti, ci doar modalităţile prin care ar mai putea o dată să-i păcălească pe alegători.

Politica externă este interesată doar în măsura în care poate oferi din nou resurse pentru alegerile care vin.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Compania Naţională de Autostrăzi continuă să toace banul public"

Din scrisoarea de intenţie a Guvernului Băsescu-Boc, Compania Naţională de Autostrăzi are datorii de 734 milioane roni şi va trebui să concedieze 622 de angajaţi. Compania se ocupă cu construirea de autostrăzi într-o ţară în care de fapt nu există nicio autostradă.

În ciuda datoriilor enorme şi disponibilizărilor pe care trebuie să le facă, această companie de stat continuă să toace banul public. Cea mai simplă metodă prin care CNADNR şi firmele clientelei puterii drenează banul public este aceea a acordării de contracte de consultanţă juridică, tehnică, economică, fiscală etc.

Curtea de Conturi a atras atenţia că s-a cheltuit, din decembrie 2008 până în octombrie 2010 cu onorariile avocaţilor din firmele de avocatură apropiate PDL, suma de 89.334.579 lei, adică 20,9 milioane euro, deşi compania dispune de un serviciu juridic format din 635 de angajaţi cu specialitate juridică.

Această companie aproape inutilă, având în vedere situaţia dezastruoasă a infrastructurii rutiere din România, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, continuă dezmăţul acordării de contracte de consultanţă juridică.

În 14.05.2011 CNADNR a publicat anunţul de intenţie privind "achiziţionarea de servicii de reprezentare şi asistenţă juridică pentru exproprierea suprafeţelor de teren necesare executării lucrărilor la obiectivul de investiţii Centura de ocolire Craiova". Valoarea acestui contract de asistenţă şi reprezentare juridică este de 900.000 roni (219.500 euro).

În aceeaşi zi a publicat şi anunţul referitor la achiziţionarea de "servicii de arhitectură, servicii de inginerie specializată şi servicii de inginerie integrată, servicii de proiectare urbanistică şi peisagistică, servicii conexe de consultanţă ştiinţifică şi tehnică, servicii de testări şi analize tehnice" pentru şantierele de la aceeaşi centură ocolitoare Craiova-varianta Sud. Pentru aceste servicii de arhitectură şi consultanţă tehnică CNADNR aruncă pe masă suma de 1.700.710 roni (aproximativ 414.807 euro).

Acum o lună de zile doamna ministru Anca Boagiu ne-a declarat că românii vor parcurge mai uşor drumul spre Litoral şi pentru achiziţionarea de "servicii de întreţinere parcări pentru autostrada A2 (Bucureşti-Constanţa) s-au alocat 1.205.000 roni (293.902 euro)".

Niciunul din aceste trei contracte de achiziţie ale CNADNR-ului nu sunt finanţate din fonduri europene. Toate trei vor fi suportate din fonduri alocate din bugetul de stat.

Cât de uşor se fac autostrăzile în România, în regimul Băsescu-PDL! Dintr-un singur condei, în aceeaşi zi, CNADNR aruncă 1,2 milioane euro pe nişte contracte de consultanţă fantasmagorice pentru autostrăzi şi centuri ocolitoare fantomă!

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Programe economice pentru întreprinzătorii tineri"

În condiţiile dificile generate de actuala criză economico-financiară, stimularea cadrului general de înfiinţare a noilor afaceri constituie o necesitate pentru asigurarea creşterii numărului întreprinderilor active pe piaţă, precum şi pentru creşterea locurilor de muncă.

Printre măsurile menite să contribuie la îmbunătăţirea adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor, în cadrul general de dialog social, pentru creşterea productivităţii şi calităţii la locul de muncă, ministerul de resort ar trebui să ţină cont de anumite aspecte legate de promovarea culturii antreprenoriale şi a adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor (inclusiv programe specializate finanţate prin FSE-POSDRU) prin formare profesională şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţii acestora, pentru promovarea adaptabilităţii; consolidarea culturii antreprenoriale - prin cursuri de formare şi măsuri de acompaniament pentru operaţionalizarea iniţiativelor de afaceri; sprijinirea formării şi obţinerea calificărilor manageriale şi încurajarea responsabilităţii corporative - prin oferirea de stimulente pentru angajatori în scopul dezvoltării companiilor şi carierelor.

Pentru crearea de noi locuri de muncă, stimularea spiritului antreprenorial, dezvoltarea mediului de afaceri şi nu în ultimul rând sprijinirea şomerilor în dezvoltarea propriei afaceri, trebuie acordate şi fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Acestea trebuie să se acorde în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate care îşi desfăşoară activitatea în localităţi confruntate cu fenomene de sărăcie şi excluziune socială din cauza nivelului ridicat al şomajului.

Consider că implicarea autorităţilor cu atribuţii în domeniu trebuie să cuprindă acţiuni de promovare a antreprenoriatului prin programe multianuale (de tip start-up phase) pentru dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi înfiinţarea de întreprinderi de către tineri, pentru creşterea numărului de locuri de muncă pentru aceştia, precum şi pentru promovarea culturii antreprenoriale şi îmbunătăţirea performanţelor manageriale.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Dezvoltarea mediului de afaceri"

În cadrul politicii de coeziune, în perioada 2007-2013, Uniunea Europeană oferă asistenţă financiară nerambursabilă României prin următoarele trei instrumente structurale: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC).

Alocarea din partea Uniunii Europene de care beneficiază România prin aceste instrumente este de 19,67 miliarde euro, la care se adaugă o cofinanţare naţională estimată la 5,6 miliarde euro. Din această alocare, suma de 19,2 miliarde de euro este destinată Obiectivului Convergenţa, prin intermediul a 7 Programe Operaţionale:

• Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice;
• Programul Operaţional Sectorial Mediu;
• Programul Operaţional Sectorial Transport;
• Programul Operaţional Regional;
• Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane;
• Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative;
• Programul Operaţional Asistenţa Tehnica.

Dintre acestea, Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, Programul Operaţional Regional şi Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane includ măsuri concrete destinate IMM-urilor, unele dintre acestea fiind adresate exclusiv acestui sector.

Intervenţia Fondului Social European, prin Programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în România, este compatibilă cu provocările ridicate de criza economică mondială pentru că vizează, în principal, inserţia şi menţinerea pe piaţa muncii a cât mai multor persoane, creşterea ofertei de muncă, promovarea culturii antreprenoriale, îmbunătăţirea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor, modernizarea Serviciului Public de Ocupare şi promovarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile.

Prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, 2007-2013, obiectivul general al POSDRU îl constituie dezvoltarea capitalului uman din România, iar pentru atingerea acestui obiectiv sunt prevăzute o serie de activităţi menite să crească nivelul de educaţie, gradul de inserţie profesională şi adaptabilitatea lucrătorilor. În mod indirect, IMM-urile pot beneficia de rezultatele tuturor acţiunilor întreprinse prin POSDRU, existând însă şi o serie de domenii majore de intervenţie care vizează măsuri cu adresabilitate directă dezvoltării sectorului IMM.

Din experienţa altor state membre ale Uniunii Europene, autorităţile de resort ar trebui să înţeleagă că un mediu de afaceri permisiv şi predictibil, în care întreprinderile sunt încurajate şi susţinute să se dezvolte, poate să aibă o contribuţie substanţială la creşterea produsului intern brut, la crearea de noi locuri de muncă, la stimularea exporturilor şi creşterea investiţiilor străine.

Luând în considerare premisele de adâncire ale pieţei unice, precum şi unele decalaje înregistrate de România faţă de celelalte state membre generate, în principal, de inexistenţă unor instrumente adecvate de susţinere a întreprinderilor, autorităţile publice locale şi centrale trebuie să urmărească cu consecvenţă crearea unui mediu de afaceri predictibil care să stimuleze competitivitatea întreprinderilor româneşti, în special a IMM-urilor, să atragă investiţii străine şi să permită fructificarea deplină a avantajelor pieţei unice.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Programe de antreprenoriat"

În contextul actual al pieţei muncii, caracterizat printr-un nivel încă ridicat al ratei şomajului şi prin oportunităţi destul de limitate de găsire a unui loc de muncă, facilitarea accesului şomerilor la măsuri de stimulare a antreprenoriatului poate reprezenta o alternativă viabilă.

Astfel de iniţiative consolidează capacitatea individuală de ocupare prin demararea unor activităţi pe cont propriu, dar are şi potenţialul de a multiplica locurile de muncă prin stimularea creării de întreprinderi mici şi mijlocii. Cu toate acestea, nivelul redus de competenţe antreprenoriale reprezintă o barieră în demararea activităţilor lucrative fie pe cont propriu, fie prin edificarea unor mici întreprinderi.

Din perspectivă europeană, conturarea unei culturi a antreprenoriatului, inovării şi creativităţii, precum şi creşterea numărului de persoane care au propria afacere vor ajuta procesul de revitalizare a economiei şi ar genera noi locuri de muncă.

În contextul contracarării efectelor crizei, Uniunea Europeană a lansat un nou instrument de finanţare dedicat persoanelor aflate în risc social, inclusiv şomerilor, şi anume facilitatea de Microfinanţare Progress. Acest instrument de microfinanţare facilitează accesul la finanţare pentru persoanele considerate în mod tradiţional, persoanele fără loc de muncă şi venituri constante. Pentru promovarea facilităţii de Microfinanţare Progress, în anul 2011, ministerul de resort va trebui sa continue politica de promovare, la nivel naţional, a experienţelor din statele membre ale Uniunii Europene şi a evoluţiilor la nivel european în ceea ce priveşte sprijinirea antreprenoriatului.

De asemenea, din Fondul Social European, prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane sunt sprijinite programele de antreprenoriat, prin finanţarea unor proiecte specifice care conţin elemente de formare a competenţelor de management, cunoştinţe juridice de specialitate, alte forme de stimulare a spiritului antreprenorial.