Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Sărut mâna, doamnelor!

Bună dimineaţa, domnilor!

Declar deschisă şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice, azi 31.05.2011.

O să începem astăzi cu puterea şi o să-l invit la microfon pe domnul Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al PDL şi o rog pe doamna Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează "Guvernul Boc inaugurează spitale".

Am avut posibilitatea ca acum vreo zece zile, în 20 mai, să particip la Urziceni la inaugurarea Spitalului municipal Urziceni.

Este al doilea spital inaugurat în Ialomiţa în decurs de o lună de zile, după cel de la Feteşti. Lumea ar spune că "Da, dar l-aţi desfiinţat pe cel de la Ţăndărei". Era logică desfiinţarea spitalului de la Ţăndărei. Pentru că având spital judeţean la Slobozia, un spital nou cu o capacitate şi o dotare excelentă la Feteşti, nu puteai să ai spital la Ţăndărei.

La Urziceni însă ce m-a frapat a fost valoarea investiţiei. Un obiectiv început în 1984, da, aţi auzit bine, 1984, s-a finalizat anul acesta. Valoarea investiţiei, undeva la 13 milioane de euro. M-am bucurat că Guvernul a reuşit să încheie lucrările la unitatea medicală pentru care contractul de finanţare s-a semnat acum mai bine de 20 de ani. Au fost mai bine de 20 de ani de lucrări, iar această investiţie de peste 13 milioane de euro, în sfârşit, a fost finalizată.

Are 155 de paturi, ceea ce ar presupune la 7 metri pătraţi, cam 1000 de metri pătraţi investiţie. Asta înseamnă o investiţie specifică pe metru pătrat de 13 mii de euro. Nu cred că se mai construieşte undeva în Europa cu 13 mii de euro pe metru pătrat. Poate în Dubai, dar cred că nici acolo.

Primarul liberal al municipiului Urziceni spunea că a pus şi el câte o cărămidă, şi ceilalţi predecesori ai lui. Păi d-aia s-a ajuns aici şi a ajuns investiţia specifică la această valoare. O lucrare pe care n-au terminat-o nici social democraţii, între 2001 şi 2004, şi nici liberalii, între 2004-2008 când au fost la putere şi au avut posibilitatea să încheie investiţia, având o creştere economică de 8%, a fost terminată de acest Guvern hulit, în 2011, cu un efort financiar deosebit.

Probabil predecesorii noştri au tras de timp pentru că materialele de construcţii trebuiau să treacă pe plan local prin anumite firme, ale primarului liberal, ale celorlalţi edili locali, să mai câştige şi ei ceva de pe urma acestei investiţii.

Dacă Guvernul actual nu termina lucrarea şi ar fi făcut ce-au făcut predecesorii lor liberalii şi social-democraţii, adică să pună şi ei o cărămidă în zid, vorba cântecului, ar mai fi trecut poate încă 20 de ani şi ar fi ajuns ca investiţia specifică la Urziceni să se dubleze. Aşa însă acest Guvern a terminat investiţia şi aproximativ 70 de mii de locuitori se bucură de o investiţie şi de un spital la standarde moderne.

Greul de-abia acum începe însă pentru autorităţi. Finanţarea acestui spital este o problemă şi atrag atenţia edililor locali că la prioritizarea bugetului de acum încolo pe primul loc va trebui să fie finanţarea spitalului local. Este o investiţie însă de care locuitorii din zonă aveau mare nevoie.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi se pregăteşte domnul Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Doina Burcău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Etnobotanice interzise vândute sub alte denumiri".

Vânzarea substanţelor etnobotanice prin aşa-zisele magazine de vise a căpătat în România dimensiunile unui fenomen. Mulţi tineri s-au apucat să consume astfel de substanţe halucinogene, pretins naturale, convinşi de preţurile rezonabile ale acestora, dar şi de faptul că le pot cumpăra chiar din magazine deschise sub ochii autorităţilor.

Comercianţii de plante etnobotanice se folosesc de o mare scăpare a legii: există doar 36 de substanţe interzise în mod expres. Acest lucru le-a permis vânzătorilor să aducă pe piaţa din România alte substanţe noi care nu sunt pe listă. De asemenea, patronii magazinelor de vise au profitat şi de faptul că nici o autoritate a statului nu controlează ce conţine cu adevărat un astfel de plic, ci doar ceea ce scrie pe ambalaj. Astfel, multe dintre droguri au fost reintroduse sub denumirea de îngrăşăminte pentru plante sau ca plante pentru odorizarea camerelor.

În ciuda campaniei începute împotriva magazinelor de vise, dependenţii de droguri legale apar pe bandă rulantă în centrele de tratare a toxicomaniei. La modă sunt etnobotanicele, iar majoritatea sunt victime ale celor peste 400 de magazine de vise din ţară. România a ajuns printre primele 5 ţări din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte consumul de etnobotanice. Acum doi ani, nici măcar nu figura în clasament.

Consumul de aşa-numitele droguri legale a explodat în ultimii doi ani, în prezent înregistrându-se aproximativ 500 de mii de consumatori la nivel naţional, conform reprezentanţilor Consiliului Europei. Având în vedere că tinerii nu sunt informaţi despre consecinţele consumului de etnobotanice şi de droguri, în general, situaţia este cu atât mai gravă. Deşi magazinele care comercializează plantele etnobotanice sunt interzise pe o rază de 1,5 kilometri de orice fel de clădiri publice din Bucureşti, s-a sesizat totuşi că în apropierea a 39 de şcoli sunt magazine care au produse cu efect nociv asupra elevilor.

Deşi s-au interzis anumite substanţe etnobotanice, magazinele de vise s-au adaptat rapid noilor condiţii, astfel că au apărut noi produse a căror vânzare nu încalcă nicio lege, iar preţurile sunt de criză, bani pe care orice licean îi are în buzunar. Până acum, autorităţile din Capitală au închis peste 50 de magazine de vise, însă unele dintre acestea şi-au reluat activitatea comercializând produsele etnobotanice pe internet.

Neexistând încă o legislaţie clară cu privire la produsele etnobotanice, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în vederea stabilirii unor măsuri de prevenire şi combatere a consumului de substanţe etnobotanice comercializate în magazinele de vise, solicită unităţilor şcolare din subordine informaţii privind situaţia în care pe o rază mai mică de un kilometru în apropierea unităţilor de învăţământ funcţionează magazine care comercializează substanţe etnobotanice, cazuri de consum de substanţe în unităţile de învăţământ şi măsuri întreprinse de unităţi pentru prevenirea şi combaterea consumului de substanţe. Nu precizează însă ministerul în ce calitate pot monitoriza şcolile funcţionarea unor magazine, oricare ar fi acestea. Cum poate un cadru didactic să pună un diagnostic de consum de droguri? Cel mult, şcoala poate preveni prin educaţie. Această măsură nu e decât o altă modalitate de a pasa problema neexistând soluţii concrete şi voinţă politică de a stopa fenomenul.

În prezent, România se confruntă cu apariţia consumului de produse ce au în componenţă plante şi substanţe cu proprietăţi psihoactive care s-au dovedit a fi deosebit de periculoase pentru sănătate.

În cursul anilor 2009-2010, din cauza consumului acestor substanţe intitulate generic "etnobotanice", la nivel naţional, peste 2000 de persoane au suferit intoxicaţii grave ce au necesitat intervenţie medicală de urgenţă.

Specialiştii sunt de părere că aproape 98% din produsele etnobotanice vândute în magazinele de profil prezintă pericol pentru sănătate, fiind vorba de plante cu efect halucinogen, dar şi de plante obişnuite stropite cu substanţe interzise. Nenorocirea este că dacă magazinele pot fi cât de cât supravegheate şi închise, vânzarea pe internet este liberă şi deschisă fiecărui tânăr.

Deschid acest subiect ca o posibilitate în plus de a atrage atenţia şi de a sensibiliza părinţii şi tinerii să fie atenţi, foarte atenţi la tentaţii şi la teribilismul vârstei, la ce le propun necunoscuţii şi chiar aşa-zişii "prieteni".

Autorităţile ştiu despre existenţa magazinelor de vise, dar spun că afacerea este legală atâta vreme cât plantele nu intră în categoria stupefiantelor.

Pe fondul ignoranţei autorităţilor, pentru astfel de aromoterapii, nu e nevoie de autorizaţii speciale, deşi efectele lor sunt mai vizibile decât ale drogurilor oficiale. Însă, comercianţii preferă să primească amenzi, care sunt oricum sensibil mai mici comparativ cu încasările lor zilnice şi atacă în instanţă decizii de suspendare a activităţii, reuşind în acest mod să mai tragă de timp pentru a rămâne cât mai mult în oraş.

În calitate de cetăţean român, sunt datoare să semnalez faptul că şi în ţara noastră numărul de consumatori este din ce în ce mai mare. Mă întreb câte victime se vor mai înregistra şi în acest an şi întreb acest lucru pentru că sărăcia şi tot ceea ce se întâmplă în ţară a generat şi generează violenţă, probleme şi mai ales creşte dorinţa tinerilor de a se rupe de această realitate. Ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru. În opinia mea, consumul etnobotanicelor reprezintă o mare problemă şi de aceea atrag atenţia asupra acestui lucru Guvernului României.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Îl rog să se pregătească pe distinsul nostru profesor Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fenomenul duplicităţii politice a regimului Ceauşescu reapare şi în politica cotidiană. Spre Europa ne erijăm în rolul unui stat democratic, însă în viaţa cotidiană internă, în momente de cumpănă, prin organele sale de execuţie, încalcă regulile unei existenţe paşnice.

Fac această constatare bazat pe evenimentele petrecute în jurul statuii ecvestre a lui Matia Corvin din Cluj. Statuia a fost restaurată pe baza unei înţelegeri din fonduri comune ale Guvernului român şi cel maghiar, dovedind strădania ambelor ţări de a instaura spiritul convieţuirii paşnice între comunităţi, de a înfăptui împăciuirea istorică dintre cele două ţări.

Totuşi, în jurul statuii a izbucnit un conflict în sânul comunităţii municipiului. Astfel, momentul de artă a devenit o piatră de încercare a toleranţei, a multiculturalismului bine înţeles, a consolidării instituţiilor democratice.

Conform regulilor de restaurare a monumentelor, statuia a recăpătat înfăţişarea originală cu care creatorul său Fadrusz János a câştigat expoziţia mondială din Paris în 1894, iar inaugurarea acestei capodopere din 1902 a însemnat punerea în circulaţie culturală a unei creaţii care este socotită între cele mai valoroase bucăţi ale moştenirii culturale universale.

Pe parcursul istoriei secolului XX, marcată de ideologii totalitariste, pe statuie au apărut inscripţii care au politizat actul cultural, cultura a fost degradată la nivelul slujirii unei ideologii neumane.

Redarea în forma iniţială a statuii în 2011 a fost un semn al biruinţei, al normalităţii, al spiritului european. Dar, iată că stafiile trecutului au ieşit din umbră. Actul cultural este folosit în scopuri politice. Adepţii unei viziuni istorice "mitizate" contra tuturor regulilor au impus instalarea unei plăci în raza monumentului care aruncă actul cultural în zona politică, deşi în autorizaţia de construcţie nu se aprobă instalarea acestei plăcuţe şi statuia fiind de categoria A, este interzisă orice modificare în zona operei faţă de starea originală. Totuşi, cu asistenţa autorităţilor locale, plăcuţa aşezată pe soclu incită la conflicte între două comunităţi, periclitând convieţuirea paşnică.

În introducere am vorbit despre duplicitate politică. Autorităţile locale care au menirea de a veghea asupra principiilor democratice şi legalităţii acoperă aceste acte antidemocratice şi ilegale, iar apelează la falsuri. De exemplu, la precizările Ministerului Culturii şi Patrimoniului că plăcuţa nu este autorizată în proiectul de restaurare, ei afirmă contrariul.

Cazul este şi mai grav, deoarece totul se petrece sub umbrela unei conduceri care poartă girul PDL, partenerul nostru de coaliţie. Gestul autorităţilor locale aruncă înapoi viaţa publică în Cluj într-o epocă desuetă a istoriei.

Solicităm autorităţilor locale respectarea legislaţiei în vigoare, avertizăm autorităţile centrale abilitate să impună restaurarea spiritului legalităţii. Altfel, pentru toate consecinţele eventuale ale stării existente, responsabilitatea o poartă în întregime autorităţile abilitate, punând în pericol şi sub semnul întrebării chiar şi existenţa coaliţiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Octavian Bot, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Îmi pare rău că domnul Tinel a plecat. Am o declaraţie politică intitulată "Legarea de pat".

Zilele trecute s-a prezentat, pe toate posturile de televiziune, situaţia Spitalului judeţean din Sibiu, în care pacienţii erau legaţi de pat, ca nu cumva să-şi smulgă de durere acele sau senzorii, întrucât nu era personal medical suficient pentru supravegherea tuturor bolnavilor din saloane. Aici s-a ajuns cu "reforma" sanitară a actualei guvernări portocalii, aici s-a ajuns în spitale după ce, jurând cu mâna pe Biblie, "dibaciul" Attila Cseke a-nceput să îşi "dăruiască toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respecte Constituţia şi legile ţării, să apere democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor României"! o fi ateu, săracu′ ministru, şi a jurat pe Sfânta Carte tot cu acelaşi efect ca şi cum Boc ar fi jurat pe coperţile unei cărţi de macroeconomie!

Aşa este acum, sub guvernarea portocalie, întregul popor român: legat de pat, captiv naiv al unei puteri extrem de agresive, plin de căpuşe care-i sug sângele încet dar sigur, cu metodă, sleindu-l de puteri cu fiecare zi în care vreun băsist se mai menţine la guvernare!

Legat de pat, poporul a asistat captiv la tăierea salariilor, pensiilor, alocaţiilor. La plecarea în bejenie a milioane de români care altfel ar fi murit de foame la ei acasă. La împuţinarea spitalelor, medicamentelor şi cadrelor sanitare. La înmulţirea sălilor de sport în sate în care mai sunt doar câţiva pensionari. La inaugurarea de patinoare de multe milioane de eruo bucata. La construcţia de autostrăzi invizibile, de câteva ori mai scumpe decât în Europa, şi care nici măcar nu se fac vreodată, dar care încep să fie reparate înainte de darea lor în folosinţă! La zeci de mii de contracte de muncă noi, ce nu aduc şi noi locuri de muncă, ci doar motiv de laudă. La un premier care juca liniştit tenis (deşi asta-i bine, când joacă tenis, necazurile încep când se reapucă de aşa-zisa guvernare!), admirat de cele două blonde, - scorul fiind ţinut, bineînţeles, de Roberta Anastase, că ea e specializată-n numărătoarea din 2 în 7.... -, venite să inaugureze, la Câmpina, un bazin de înot didactic - cea mai mare realizare PDL-istă de la Burebista încoace... "Cred că înainte de a fi criticate programele pe care le derulăm, ar trebui analizată utilitatea lor pentru că ţin de creşterea calităţii vieţii celor care beneficiază de aceste programe", a spus ministrul Udrea cu această ocazie. Poate c-ar fi fost mai bine dacă s-ar fi analizat şi oportunitatea acestor programe, dar e greu să ceri astfel de analize de la nişte oportunişti...

Doamnă Udrea, nu v-a zis domnul preşedinte că şi la Ministerul Dezvoltării sunt priorităţi? Sau prioritare sunt numai afacerile de partid, în detrimentul celor ce ţin de interesul naţional? De ce ar fi mai importante sălile de sport, bazinele de înot, părculeţele de la Cucuieţii de Munte decât autostrăzile, spitalele, şcolile sau pensiile? De ce costă kilometrul de asfaltare făcut cu bani de la buget de câteva ori mai mult decât cel făcut cu bani europeni? De ce se cheltuieşte cu proiecte care, după ce că se realizează cu nişte costuri supraevaluate, nu returnează mai nimic din banii investiţi şi nici locuri de muncă noi nu aduc? Iată câteva întrebări la care doamna ministru nu vrea nici în ruptul capului să răspundă vreodată corect...

Neputincios asistă poporul şi cum în vreme ce, la Constanţa, se face evaziune de zece ori mai mare decât suma economisită prin jefuirea pensionarilor, organele statului stau liniştite, nu care cumva să deranjeze. Sau cum după o acţiune în care multe zeci de vameşi şi poliţişti de frontieră au fost săltaţi cu mult tam-tam şi elicoptere, au fost eliberaţi aproape toţi.

Legat de pat, poporul aşteaptă neputincios ziua votării, când o să i se elibereze măcar o mână, ca să poată manevra ştampila, moment în care, precum zicea Lăpuşneanu, pe mulţi va popi, când se va scula...

Curios: deşi imnul de stat este "Deşteaptă-te, române!", mai drag a fost sloganul "Dormi liniştit, băsiştii guvernează pentru tine!"...

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Somn uşor, domnule profesor!

Îl invit la microfon pe domnul deputat Octavian Bot, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi-l rog pe domnul profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Octavian Bot:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi o s-o intitulez "Tăcerea vinovată".

Pentru a nu ştiu câta oară, Tökés László are iniţiative ce ascund practic adevăratele sale intenţii, şi anume, obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice pentru unele ţinuturi din cuprinsul României. Ultima găselniţă a neobositului pastor este înfiinţarea la Bruxelles a unei reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc. Trebuie să fii tare naiv să crezi că Tökés László urmăreşte prin înfiinţarea acestei reprezentanţe cu această denumire promovarea turismului din zona respectivă. Această practică ar trebui să cadă în sarcina consiliilor judeţene Mureş, Harghita sau Covasna, instituţii ce reprezintă unităţi administrativ-teritoriale distincte.

În stilul său caracteristic, neobositul pastor practic încearcă să promoveze ideea autonomiei locale, aşa cum a făcut-o nu de mult, când flutura ideea autonomiei locale teritoriale pe criterii etnice pentru ţinutul Partium, respectiv, judeţele Bihor şi Satu-Mare. Eu cred că noi am uitat practic că în luna septembrie a anului 2010, Tökés László a lansat această idee periculoasă şi n-a urmat nicio reacţie a puterii de la Bucureşti.

Sigur că nu surprinde pe nimeni. Tökés László este consecvent în atitudinea sa şi în practicile sale politice. Ceea ce surprinde însă este că nici preşedintele României, nici primul-ministru, nici ministrul de externe nu au avut nicio reacţie la această acţiune, la această întreprindere a lui Tökés László, o tăcere, spun eu, o tăcere vinovată, ce aduce la suprafaţă practic complicitatea şi duplicitatea Partidului Democrat Liberal şi a lui Traian Băsescu. Să nu uităm că Tökés László a fost ales vicepreşedinte al Parlamentului European, practic, a fost legitimat neobositul pastor în această funcţie cu voturile europarlamentarilor Partidului Democrat Liberal. Nu aş vrea să vină ziua şi să observăm aceeaşi tăcere vinovată când Tökés László va vorbi în numele Ungariei Mari.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat la microfon. Şi-l rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule profesor, vă ascultăm cu maximă atenţie.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

"Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor", ne transmite peste veacuri marele voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt prin "Apus de soare" a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Or, astăzi, realităţile economico-financiare şi chiar sociale ne îndeamnă spre o retorică întrebare adresată Guvernului României de astăzi şi nu numai. A cui este Moldova? Ce aţi făcut cu ea? Răspunsul este evident la îndemâna tuturor: a noastră, a românilor, indiferent de naţionalitate, a României, a Guvernului de astăzi şi de mâine. Oare? Ce spun cifrele reci, nepartizane, dar neiertătoare? Moldova rănită şi ciuntită de Pactul Molotov-Ribbentrop, fapt trecut aproape în uitare, cuprinde actualele judeţe: Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, Galaţi, Vrancea.

Legea nr.315/2004 a dezvoltării regionale a regrupat judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui în aşa-numita Regiune de Dezvoltare Nord-Est. Regiunea Nord-Est, asimilabilă în percepţia publică cu Moldova, este cea mai întinsă regiune a României, având o suprafaţă de 36.850 kilometri pătraţi, 15,46% din teritoriu, o populaţie de 3.734.000 de locuitori, 17% - 25% din totalul populaţiei României. În pofida întinderii teritoriale, primul loc din România, şi a densităţii populaţiei, a doua după Regiunea Bucureşti-Ilfov, Regiunea Nord-Est, respectiv Moldova, este cea mai săracă regiune a României şi a doua în topul sărăciei europene, după Severo-Zapaden din Bulgaria.

Datele din anuarul statistic care certifică sărăcirea Moldovei sunt: 56,6% din populaţia regiunii trăieşte în mediul rural; şomaj în creştere, de la 5,3% în 2008 la 8,6% în 2009; produsul intern brut în scădere de la 3300 euro în 2009 faţă de 4011 în 2008. PIB-ul pe locuitor în judeţele Moldovei arată astfel: Iaşi, 3978 euro; Bacău, 3854 euro; Suceava, 3242 euro; Neamţ, 2988 euro; Botoşani, 2617 euro şi, atenţie, Vaslui, 2352 de euro.

La nivel naţional, în Moldova, produsul intern brut reprezintă numai 59% din media naţională pe intervalul estimat 2010-2014.

Suprafaţa de teren arabil este în scădere, cel cultivat, de la 1,35 milioane hectare în 2004 la 1,115 milioane în 2009.

Capitalul străin concentrat mai mult în Regiunea Bucureşti-Ilfov, la 63,4% din total pe ţară, se regăseşte în Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, în fapt, de subdezvoltare, numai în proporţie de 1,9%.

Aceste date seci sugerează întrebarea de început: a cui este în fapt Moldova de astăzi? Cine a avut-o în grijă de a ajuns practic în paragină? Plecată din startul Revoluţiei din 1989 cu un decalaj economico-industrial major faţă de alte zone ale ţării, acesta s-a adâncit şi se adânceşte pe zi ce trece într-o relativă indiferenţă a guvernanţilor şi nu numai.

Privind fără false pudori, menajamente, conform şi estimărilor Comitetului Naţional pentru Dezvoltare, situaţia din Moldova nu arată deloc bine nici astăzi şi nici în viitor. Rămasă fără capacităţi industriale, practic, inutilizabile, dărâmate sau vândute ca fier vechi, cu o agricultură de subzistenţă, cu drumuri uitate de lume, pline de gropi, cu aeroporturi arhaice în care guvernele României au refuzat sistematic să investească, fără o strategie coerentă de dezvoltare, Moldova, Regiunea de Nord-Est este şi va rămâne cea mai săracă regiune a Europei şi, respectiv, a României.

Concluzionând relativ cinic, valoarea în lei a întregii Moldove nu reprezintă nici jumătate din cea a Bucureştilor, după cum apreciază Centrul Naţional pentru Dezvoltare, deşi, repetăm, are 17,25% din populaţie şi 15,46% din teritoriul României.

Distinse doamne şi distinşi domni deputaţi,

Cred că sunteţi în consens cu mine că această situaţie nu mai poate continua fără implicaţii asupra unităţii şi stabilităţii României, căci inegalitatea economică de astăzi se reflectă acum, dar şi în viitor, nu numai în nivelul de trai, dar şi în educaţie, în starea de sănătate, în speranţa de viaţă a românilor trăitori în Moldova.

Viitoarele generaţii de moldoveni vor lua startul de pe poziţii de plecare mult decalate spre înapoi, faţă de cei din Bucureşti şi din celelalte de dezvoltare. Toate acestea vor fi percepute probabil, în viitor, ca nedreptăţi sociale, vor afecta echilibrul în societatea românească şi pot duce în viitor chiar la conflicte sociale dacă nu sunt încetinite sau eradicate la timp.

Rezultă clar că Guvernul de astăzi, dar şi cel de mâine, în susţinerea unei Românii unitare şi prospere, trebuie, fără dezechilibre majore, să ia în consideraţie, în politicile naţionale şi sectoriale, respectiv în structurarea echilibrării bugetelor locale, prin bugetul României, implementarea următoarelor principii: solidaritate, echitate şi coeziunea societăţii româneşti, respectiv a românilor, orientată spre reducerea inegalităţii venituri - bogăţie - educaţie şi sănătate, spre zone de sărăcie extremă, redistribuirea bogăţiei naţionale şi în raport de bogăţia de stat, precum şi intervenţii eficiente orientate către eradicarea focarelor de sărăcie.

Distinşi colegi,

Moldova nu stă cu mâna întinsă la colţul României, să cerşească de la celelalte regiuni de dezvoltare. A dat suficient ţării: limbă literară (Eminescu) şi capitală (Cuza). Cu ce trebuie ţara s-o recompenseze?

Noi cerem sprijin concret pentru realizarea unui aeroport regional internaţional al Moldovei, pentru a realiza o punte Est-Vest; o autostradă Iaşi - Târgu Mureş - Chişinău, spre a o face astfel de placă turnantă între pieţele din Vest şi Est; politici fiscale diferenţiate, orientate spre atragerea capitalului străin, în prezent 1,9%, dar şi a celui românesc spre Moldova.

Credem, distinşi colegi parlamentari, că prin cele prezentate v-am convins că a sosit momentul să punem cu toţii umărul şi să pornim încet, încetişor, dar nu deloc, la eliminarea decalajelor şi inegalităţilor economice şi sociale ce separă regiunea de Nord-Est de restul României, şi prin sprijinul, cel puţin, al realizării celor trei obiective majore menţionate, să reuşim să scăpăm de sărăcie.

Cu mulţumiri anticipate, prof.univ.dr.ing. Anghel Stanciu, deputat PSD - Iaşi, vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper că mesajul meu, prin dumneavoastră, va ajunge şi la guvernul pe care îl susţineţi, Guvernul Boc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Contaţi pe mine, domnule profesor, dar, ţin să vă amintesc că aţi consumat timpul pentru trei vorbitori, mai mult chiar, de la grupul dumneavoastră.

V-aş ruga, altădată, să vă încadraţi în timpul prevăzut de regulament: trei minute.

Declaraţia a fost extrem de interesantă şi, pentru aceasta, nu pot decât să vă felicit.

Dar v-aş ruga să aveţi, altă dată, grija necesară şi pentru restul de intervenienţi.

Domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Îl rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească şi să ţină cont că domnul profesor i-a consumat timpul.

Mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Trebuie asfaltat drumul dintre localităţile Limanu şi Hagieni".

Localitatea Hagieni, judeţul Constanţa, are pentru comunitatea tătară din România o semnificaţie aparte, fiind în mod deosebit, în perioada interbelică, o aşezare cu un consistent specific tradiţional. Cândva înfloritoare, cu oameni bogaţi, cu mai multe şcoli şi lăcaşe de cult, localitatea a început să decadă odată cu exodul masiv al celor care, din raţiuni de cele mai multe ori economice, s-au mutat, în special în oraşele apropiate.

Lipsa investiţiilor după anul 1989 a contribuit la degradarea nivelului de trai, perspectiva nefiind încurajatoare. Aşezarea cea mai apropiată este comuna Limanu, de care, din punct de vedere administrativ, aparţine. Există un singur drum, care, din păcate, nu este asfaltat, făcând ca deplasarea să fie greoaie.

Nu a fost, în acest sens, o preocupare reală, pentru cuvenita modernizare, situaţia fiind jenantă, în condiţiile în care este vorba de doar 5 km. Nu s-au putut asfalta 5 km de drum astfel încât să li se ofere, celor care încă au rămas şi locuiesc în Hagieni, şansa la un trai decent. Iar acest fapt se întâmplă, mai bine spus, nu se întâmplă la o distanţă mică faţă de un oraş turistic important, aşa cum este Mangalia.

Vorbim deseori despre strategii în domeniul turismului. Omitem însă, aproape de fiecare dată, un aspect esenţial: performanţa în domeniu neputându-se realiza fără a avea şi infrastructura necesară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Rog să se pregătească domnul deputat Laurenţiu Nistor, dacă este, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Cine a ieşit din recesiune?".

Economia Iaşiului nu a aflat că actualii guvernanţi au decretat, în luna aprilie, ieşirea României din recesiune, probabil, pentru că în viitorul foarte apropiat judeţul Iaşi se va confrunta cu un val masiv de concedieri: aproximativ 500 de salariaţi de la Fortus, Vamă şi Garda Financiară vor fi daţi afară, fără drept de apel.

Adept al "reformei" prin distrugere şi dispariţie, Ministerul Finanţelor Publice a propus recent o reducere drastică a numărului de posturi din subordine.

Mare parte din cei aflaţi pe lista disponibilizărilor au protestat vehement săptămâna trecută. Nu i-a luat nimeni în seamă din partea actualei puteri, nici când au povestit presei despre matrapazlâcurile care au loc chiar sub ochii lor, fără ca vreo autoritate să ia măsuri punitive cât de mici, nici când au arătat că există alte modalităţi de a eficientiza activitatea pe care o prestează.

Mai mult, criteriul care a făcut selecţia celor care urmează să fie concediaţi rămâne un mister pentru cei disponibilizaţi. Se pare că şi aici a funcţionat perfect filozofia politică a Partidului Democrat Liberal, care îşi protejează clientela în defavoarea celor care chiar mai muncesc pentru această ţară.

Câţiva economişti de marcă ai Iaşiului au salutat recent victoria istorică a Guvernului Boc contra recesiunii mondiale. Au transmis însă actualilor guvernanţi că războiul condus de generalii PDL-işti a avut drept efect moartea la datorie a economiei judeţului Iaşi. A supravieţuit însă luptelor crâncene întreaga filială judeţeană a Partidului Democrat Liberal, ceea ce reprezintă, deja, un semn bun. Pentru recesiune, evident!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat, nu pot decât să apreciez modul în care dumneavoastră v-aţi conformat normelor regulamentare.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Laurenţiu Nistor.

Rog să se pregătească domnul deputat Ciprian Nica. Este? Nu este în sală domnul deputat Ciprian Nica.

Urmează domnul deputat Victor Cristea, pe care îl văd în sală.

Domnule deputat, vă rog să vă pregătiţi.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Mai sunt instituţiile publice ale poporului?"

Devine mai mult decât jenant de deranjantă slugărnicia posturilor publice de radio şi televiziune faţă de Cotroceni şi guvernul actual!

Politizarea totală a postului public de televiziune duce la o situaţie de-a dreptul incredibilă într-o lume democratică, în care printre principalele valori se regăsesc libertatea cuvântului şi a presei, situaţie în care reprezentanţii puterii actuale sunt lăsaţi să-şi dea măsura maximului tupeu de care sunt capabili. Iar aici se include, pe lângă blamarea mogulilor şi a presei care e mai neobedientă puterii, şi tupeul portocaliilor, care se răţoiesc la moderatori de parcă aceştia ar fi de vină de dezastrul în care se află acum ţara, şi care fac un mişto de om needucat, necivilizat, faţă de partenerii de emisiune şi de telespectatorii care mai au naivitatea să se uite în gura unor băsişti autişti, trimişi să strice emisiunile televizate ce ar putea să deranjeze vreun potentat al momentului.

Din păcate, prezenţa disproporţionată în favoarea puterii pe toate posturile publice de televiziune, propaganda deşănţată prin care guvernanţii actuali prostesc populaţia, cum că este foarte bine când trăiesc extrem de rău, toate acestea duc la o dezinformare globală, care are un singur obiectiv: perpetuarea eternă şi în mod samavolnic la putere a clanurilor băsiste!

Interesant este şi cum au puit posturile de radio şi televiziune! Din două posturi (TVR 1 şi TVR 2) care existau, iniţial, la prima lege a audiovizualului, când s-a pus şi problema finanţării lor obligatorii până şi din banii surzilor şi ai întreprinderilor falimentare, au devenit nu mai puţin de 7. Şapte posturi publice de televiziune controlate de stat, adică de către actuala putere! Şi toate plătite din bani publici, din banii omului de rând, şi din taxa radio-tv, pentru care TVR-urile - intrând aici şi cele cinci posturi regionale! - nu numai că nu prea mai aduc vreun folos spiritual cuiva, dar mai fac şi deservicii majore, prin manipulări în favoarea băsiştilor! Căci, prin prezentarea edulcorată a realităţii, TVR-ului deturnează conştiinţele şi siluieşte Constituţia, deontologia rămânând aici doar un cuvânt de care se folosesc făţarnicii numai când le convine.

Art.31 din Constituţie referitor la dreptul la informaţie este făcut arşice de către posturile publice de radio şi televiziune.

Alin.(2) al articolului antepomenit, prin care autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, nu este respectat aproape niciodată, ba, din contră, dezinformarea a devenit un modus operandi al puterii băsiste!

Alin.(4), prin care mijloacele de informare în masă sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice, este călcat în picioare, pur şi simplu, corectitudinea informaţiei fiind doar o himeră în TVR.

Alin.(5), care stipulează expres că serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome şi că ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă, este interpretat doar în favoarea puterii băsiste, opoziţia fiind rara avis pe ecrane.

TVR-ul nu numai că face concurenţă neloială celorlalte posturi naţionale de televiziune, dar face şi o risipă enormă de bani publici pe tot felul de inepţii, iar numărul angajaţilor TVR şi salariile sunt mai mari decât cele de la posturile omoloage private şi nu se justifică.

Numărul de salariaţi ai posturilor publice de radio şi televiziune depăşeşte numărul de lucrători pe i-au avut, la un moment dat, IMGB-ul, Uzinele Republica, 23 August, ori alte mari fabrici care chiar prestau ceva util societăţii româneşti. Iar ce acuzaţii se îndreaptă contra TVR-ului sunt valabile şi pentru radioul public, şi acesta multiplicat în enşpe posturi, pe care nu le mai ascultă cam nimeni.

Valorile pe care le pretind posturile publice de radio - credibilitate, calitate, independenţă, respect faţă de public - au rămas doar pe hârtie şi se mai pot regăsi scrise numai pe site-ul Radio România. În rest, cum zicea Shakespeare, "e doar tăcere..."

Cred că se impune să gândim o nouă lege prin care să se abroge obligativitatea plăţii de către populaţie şi firme a abonamentelor radio-tv, iar emisiunile să fie codate. Nimeni nu mai trebuie să fie obligat - om de rând sau firmă - să plătească vreun ban pentru nişte servicii execrabile, subordonate puterii. Este inacceptabil să mai şi plăteşti ca să fii prostit pe faţă, pentru servicii de care nu vrei să beneficiezi sau pentru nişte servicii care nu-ţi fac decât deservicii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Cristea.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Victor Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să vă reţin atenţia cu una dintre realităţile cu care ne confruntăm în ţară: "Drumul DN 24 - sursă de finanţări electorale!"

Domnilor deputaţi,

Domnule prim-ministru Emil Boc,

Doresc să reamintesc situaţia gravă în care se află Moldova de Est, judeţul Vaslui, zonă în care nimic nu pare să se fi schimbat în bine în ultimii ani, nici după integrarea României în Uniunea Europeană, pe 1 ianuarie 2007.

Bine ştim cu toţii că obiectivul fundamental declarat al integrării este dispariţia decalajelor existente între România şi statele Uniunii Europene, implicit între zonele defavorizate din punct de vedere economic şi social şi celelalte zone din ţară. Numai că în judeţul Vaslui nu s-a schimbat nimic. Vasluiul se dovedeşte a fi în continuare o zonă izolată de restul ţării, puternic defavorizată. Standardul de viaţă cel mai scăzut, speranţa de promovare socială foarte redusă, depresia regională avansată, sărăcia lucie evidentă - toate acestea descriu situaţia întregii Moldove de Est - acte de bravură ale Guvernului României!

Această situaţie este rezultatul "înţelepciunii" guvernamentale, în elaborarea programelor de dezvoltare şi modernizare a României, care au împărţit ţara în cnezate finanţate preferenţial, în funcţie de interesul local.

Astfel, puterea a demonstrat că nu o interesează administrarea ţării, ci a propriilor afaceri: afaceri politice, urmărind câştigarea alegerilor din 2012, afaceri financiare, de grup sau personale. Paradoxal, Moldova nu este atât de săracă pe cât se pare şi nu este lipsită de câteva atuuri care pot schimba situaţia în bine: forţă de muncă calificată şi suficientă, fond agricol cu mare potenţial, fond forestier, plus semnificative resurse naturale.

Domnule prim-ministru, istoria, viaţa de zi cu zi, mediul de afaceri arată că investiţiile reprezintă singura şansă de dezvoltare a României, dar nu a investiţiilor fără miză în viitor, a investiţiilor pentru cosmetizarea propriei imagini politice în preajma campaniei electorale: parcuri rurale, fântâni arteziene, bazine în mediul rural, baze sportive în mediul rural, pentru echipa din campionatul judeţean, aducţiuni de apă fără resurse de apă, reţele de canalizare în mediul rural, neştiindu-se când vor fi utilizate, asfaltări rurale şi alte asemenea.

Guvernul are responsabilitatea să promoveze investiţii cu caracter multiplicator, care să asigure locuri de muncă în perspectivă, să creeze bani, să stimuleze activităţi productive: irigaţii, exploatări agricole, ferme pentru creşterea animalelor, industrializarea produselor agricole şi animaliere.

Pentru aceasta, trebuie să se manifeste deschidere către potenţialii investitori, care să fie sprijiniţi prin crearea unor facilităţi, printre care, în primul rând, modernizarea infrastructurii rutiere.

În acest context, apreciez "bunăvoinţa" Guvernului şi a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii de a demara lucrările de reabilitare la clasă tehnică III pentru două secţiuni de drum DN 24 A - DN 24 B şi DN 1 H. Caracteristicile tehnice pentru acest drum, aşa cum sunt prevăzute în proiect, cu partea carosabilă de 7 metri, nu reprezintă o modernizare, deci nu vor duce la mărirea capacităţii rutiere, ci este, de fapt, o simplă asfaltare şi o înlocuire a podeţelor. Astfel, DN 24, cu această aşa-zisă modernizare, nu va atrage mai mulţi investitori în această zonă, nu va da posibilitatea moldovenilor să devină productivi şi performanţi, aşa cum solicită un contemporan al nostru.

În mod premeditat, doriţi menţinerea sărăciei în această zonă, pentru a putea manipula mai uşor locuitorii, cu atenţii electorale.

Astfel, asfaltarea drumului DN 24, pe care obraznicii misionari ai politicii portocalii o prezintă ca pe o speranţă de mai bine, o salvare a zonei, contribuie la vulnerabilizarea oamenilor faţă de votul electoral.

Analizând proiectul tehnic şi documentaţia de licitaţie, se poate constata preţul pe kilometrul de "reabilitare" - clasa tehnică III - foarte ridicat, în comparaţie cu practica europeană. Astfel, împuşcaţi doi iepuri dintr-un foc: manipularea cetăţenilor şi asigurarea sursei de finanţare electorală. Jaf la drumul mare!

Totuşi, cred că indignarea generalizată a celor sechestraţi în propria ţară va pune capăt acestor abuzuri. Guvernul gestionează afacerile, nu ţara!

Cetăţenii, mediul de afaceri din zona Moldovei, indignaţi de politicile Guvernului pentru eficientizarea drumurilor cu miză, motorul dezvoltării economice, sunt îngrijoraţi că, dacă infrastructura rutieră este de lumea a treia, şi starea economico-socială va ajunge de lumea a treia. Ne aşteaptă vremuri grele!

Domnule prim-ministru Emil Boc, nemulţumit de reacţia noastră şi supărat pe noi toţi, aveţi o singură soluţie: demiterea noastră, a poporului cârcotaş şi neîncrezător!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Bud:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: «Şi pentru Fănuş Neagu "Adio!"»

A plecat dintre noi şi Fănuş Neagu.

Fănuş Neagu reprezenta în ochii generaţiei mele o fiinţă aparte, un viscolitor de verbe ca nimeni altul, creator de imagini incredibile, dar mai ales un neasemuit inventator de metafore. Nimeni ca el, mi s-a părut, nu stăpânea tehnologia aleasă a mersului printre aştrii numiţi cuvinte, astfel ca la capătul drumului să izbutească ţesături din borangic şi neaşteptate culori rezistente la timp.

Am convingerea că, dacă Fănuş Neagu ar fi avut norocul să fie descoperit în ipostaza sa de zugrav de biserici, pilduitor prin inovaţie şi de-a dreptul magnific prin vraja exprimării, s-ar fi transferat cu arme şi bagaje, din incinta prozelor fermecate, în teritoriul adumbrit de poveste al exprimării în versuri.

Într-atât de imprevizibile sunt desenele lui pe obrazul înmiresmat al colii de tipar, atât de voioase gândurile ce-l stăpânesc şi atât de mare nevoia de a turna în cupe de cristal fără pereche gândurile ce-l apasă, încât te obişnuieşti la gândul că doar veşmintele poeziei sunt în stare să le cuprindă.

Generaţia mea l-a întâlnit în prozele de mare farmec în care aflam cum ninge în Bărăgan şi cât de particular şi singular arăta aerul plutind deasupra câmpului plin de spice al bălţilor Brăilei.

El a creat un gen literar ce poate fi numit "metafora în stare pură". Rămâneam fără grai când prozele lui ajungeau să ne ceară atenţie şi răbdare, pentru a ne însoţi într-o lume doar de el creată. Ştim, din propriile declaraţii, care sunt voievozii literelor române la care se închina: Sadoveanu şi Panait Istrati.

Ajunşi în acest punct, cred că pot mărturisi că bănuiesc în ce locuri de bibliotecă vor răscoli, pentru a se împărtăşi din parfumurile lecturilor venind dinspre anotimpul în care am trăit noi: Marin Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu şi, în mod sigur, Fănuş Neagu. Proza lui are luciri diamantine, de neconfundat, şi o putere de seducţie neiertătoare. De Fănuş Neagu şi de spusele lui nu te poţi despărţi din clipa în care ţi-au ieşit în cale. Ar fi şi păcat.

Suntem mulţi cei cărora cărţile sale cu prieteni ne-au declarat chemări, ne-au adresat provocări, izbutind să ne câştige definitiv.

Ce să mai zicem de prezenţa sa în coloanele presei sportive, ani şi decenii la rând. Graţie felului de a scrie despre evenimentul şi fenomenul sportiv, Fănuş Neagu a introdus în presa română a ultimelor decenii din veacul trecut un standard literar de nivel superior, pentru care publicistica din ţara noastră îi rămâne dator. Prin el s-a declarat război stilului secătuit de imaginaţie din presa sportivă, numărătorii de cornere şi de mingi trimise în out fiind obligaţi să înveţe gramatica, să forţeze imaginaţia şi să participe la competiţii în care suveran rămâne talentul veritabil.

Fănuş Neagu nu mai este!

Mă simt dator să mă alătur celor care văd prezenţa lui în scrisul românesc precum o fântână izvorâtă cu gândul, să înmiresmeze existenţa celor din jur, propunându-le să respire în ritmul ameţitor al propoziţiilor sale fermecate, răspândind originalitate, optimism, un copleşitor îndemn de a ne ridica deasupra relelor momentului.

Ca ardelean, mă bucur să ştiu că, prin străbunicii săi, brăileanul Fănuş Neagu era coborâtor din Ardealul nostru. Mă simt, astfel, şi mai apropiat de truda lui şi îndemnat să-l aşez între portretele ctitoreşti ale culturii române, dăruiţi naţiei întregi de provincia mea natală.

Nu am îndoieli că memoria lui Fănuş Neagu, prin scrisul său, va traversa timpurile, rezistând atingerilor potrivnice de orice fel. Ar fi păcat să fie altfel. Avem nevoie ca orice semn ce vine de sus să-şi primească dreaptă recunoaştere. Se nasc prea puţini asemenea lui.

Rechem aproape vorbele cu care Eminescu se rostea la plecarea dintre cei vii a dascălului său de la Cernăuţi, Aron Pumnul.

Ca şi atunci, putem pronunţa cu glas aşezat de tristeţe, în deplina cunoaştere a felului în care ne sunt orânduite trăirile: s-a stins din viaţă Fănuş Neagu. Putem repeta zisele poetului nostru naţional, în intenţia de a măsura clipele prin care trecem: "Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, se stinse - o dalbă stea!"

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Poticnelile integrării naţionale"

Stimaţi colegi,

Problema apropierii continue dintre cele două state actuale româneşti a fost una de prim ordin pe agenda activităţii Preşedinţiei României în anii de mandat ai domnului Băsescu. Niciodată în toată perioada postbelică, în raporturile bilaterale sau în faţa organismelor internaţionale, nu s-au exprimat mai răspicat interesele rezultate din idealul nostru naţional de unitate cu Republica Moldova aşa cum s-a făcut în ultimii 6 ani.

Deşi nu totdeauna au fost cele mai inspirate şi eficiente, eforturile României, inclusiv materiale, de sprijinire şi apropiere a conaţionalilor noştri de peste Prut au dat rezultate încurajatoare. Cei care cunosc realităţile basarabene din ultimii 22 de ani sesizează uşor progresul pe care-l invoc, fără a mai fi nevoie de explicaţii suplimentare.

În acest context, este cu totul surprinzător şi neplăcut să constatăm că o importantă companie de stat din România, cu rol esenţial în acţiunea de dezvoltare a mijloacelor de comunicare dintre cetăţeni şi, până la urmă, de apropiere şi dezvoltare a necesarelor raporturi omeneşti de solidaritate de neam, nu contribuie cu nimic la integrarea naţională a locuitorilor celor două state româneşti.

Este nefericitul caz al Companiei "Poşta Română", din subordinea nemijlocită a Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

Iată cum stau lucrurile. În condiţiile în care alte instituţii publice ale statului român - şi nominalizez aici doar eforturile Societăţii Naţionale de Radio, deşi exemplele pot fi numeroase -, "Poşta Română" a ales să nu includă în Catalogul Anual al Publicaţiilor pentru care se pot face abonamente pe teritoriul României nicio publicaţie din Republica Moldova. Practic, prin intermediul "Poştei Române", nu se poate face abonament la vreun ziar sau vreo revistă care se editează în limba română peste Prut.

Şi încă nu-i tot!

Pentru serviciile pe care le prestează celor ce fac trimiteri poştale în Republica Moldova (corespondenţă şi coletărie), "Poşta Română" a ales să aplice tarife şi piedici administrative descurajatoare sau chiar prohibitive. Taxele poştale sunt mai mari faţă de cele practicate pentru alte ţări europene, iar coletele expediate în Republica Moldova nu se primesc la oficiile poştale obişnuite, ci doar la cele de nivel judeţean. Concret, vă oferim următorul exemplu care ne scuteşte de oricare alt comentariu: pentru un colet de 10 kg, expediat din România în Republica Moldova, se plătesc 110 lei, iar expedierea aceluiaşi colet, tot prin "Poşta Română", în Ungaria costă 82,60 lei, în Austria - 71,90 lei, în Croaţia - 67,20 lei, în Turcia - 91,60 lei şi în Ucraina 98,70 lei.

Sesizată, Compania Naţională "Poşta Română" recunoaşte această stare de fapt pe care, considerăm inacceptabil, o justifică doar pe considerente tehnico-economice.

Conducerile ministerului de resort şi Companiei Naţionale "Poşta Română" nu par a fi preocupate de faptul că publicaţiile din ţara soră nu sunt trecute în Catalogul presei din România sau că cetăţenii din alte localităţi decât cele reşedinţă de judeţ sunt obligaţi să se deplaseze uneori zeci şi chiar peste o sută de km pentru a putea preda "Poştei Române" coletele pe care doresc să le trimită într-o ţară vecină. Nu le pasă nici de eforturile pentru integrare, făcute cu mari greutăţi în aceste timpuri grele, de cele două ţări surori. Ele judecă raporturile cu Republica Moldova doar pe criterii contabile.

Această realitate este în măsură să pună la îndoială afirmaţiile preşedintelui României Traian Băsescu, ale primului-ministru Emil Boc şi ale ministrului de externe Teodor Baconschi care în mod repetat au declarat că relaţiile noastre cu Republica Moldova sunt de natură specială. Dar, după cum stau lucrurile la Compania Naţională "Poşta Română", "specială" ar putea fi interpretat ca "prohibitiv", ceea ce ar trebui de urgenţă curmat, pentru motive de ordin naţional, istoric, politic şi omenesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vîlcu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Claudiu Manda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte Ioan Oltean.

Declaraţia mea politică se referă la 120 de ani de învăţământ de calitate la Colegiul Naţional "Alexandru Lahovari" din Râmnicu Vâlcea.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Una dintre cele mai valoroase şcoli româneşti, Colegiul Naţional "Alexandru Lahovari" din Râmnicu Vâlcea, împlineşte anul acesta 120 de ani de existenţă. Aşadar, Râmnicu Vâlcea nu este doar un oraş frumos şi încărcat de istorie, un oraş în care s-au ridicat multe personalităţi. Aici s-a cântat pentru prima dată imnul naţional "Deşteaptă-te, române!" Mulţi au făcut cunoscut în ţară şi în străinătate numele acestui oraş ce a primit, zilele trecute, 623 de ani de atestare documentară. De numele Râmnicului, dar şi de istoria sa, se leagă acest colegiu naţional "Alexandru Lahovari".

Un oraş se distinge faţă de altele prin oameni valoroşi, iar un învăţământ de calitate poate oferi calificarea profesională superioară necesară generaţiilor ce ne vor urma.

Ca deputat, ca parlamentar ce reprezint judeţul Vâlcea, mă simt onorat să vorbesc despre această importantă şcoală românească, despre performanţele elevilor care au participat la olimpiadele naţionale şi la concursuri internaţionale, dovedindu-se printre cei mai buni.

Meritul este, bineînţeles, şi al profesorilor, care pregătesc generaţii întregi de elevi. Avem, de fapt, tradiţii în obţinerea performanţelor, iar Colegiul Naţional "Alexandru Lahovari" a dat învăţământului românesc plusvaloare. În fiecare an, are reprezentaţi în rândul elevilor la fazele naţionale ale olimpiadelor şi concursurilor şcolare. Aceştia s-au remarcat la diverse discipline, prin care: română, matematică, fizică, limba franceză, engleză, chimie, geografie, istorie, informatică, astronomie, economie, filosofie sau biologie.

Le datorăm respect atât elevilor cu rezultate deosebite, cât şi cadrelor didactice care-i pregătesc.

Împlinirea a 120 de ani pentru această unitate de învăţământ este un prilej pentru mine să subliniez faptul că la acest colegiu se face şcoală, competiţia este la ea acasă, elite româneşti din diverse domenii au învăţat aici.

Şcoală de referinţă pentru învăţământul românesc, Colegiul Naţional "Alexandru Lahovari" este un adevărat simbol al municipiului Râmnicu Vâlcea şi sunt convins că generaţiile următoare vor obţine rezultate remarcabile, vor continua şirul de succese ale generaţiilor care au învăţat aici.

Vă rog, dragi colegi deputaţi, să luaţi parte la festivităţile care vor avea loc pe 4 iunie, cu ocazia împlinirii a 120 de învăţământ de calitate la Colegiul Naţional "Alexandru Lahovari" din Râmnicu Vâlcea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat, pentru materialul prezentat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Claudiu Manda şi se pregăteşte domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Iulian Claudiu Manda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După câteva luni de pauză, perioadă de care PDL a avut nevoie pentru a şterge dovezi importante ale marilor fraude din portul Constanţa, a reizbucnit scandalul corupţiei din vămi.

Nu întâmplător acest eveniment s-a declanşat imediat după ce unii parlamentari PDL au dorit să treacă la USL, iar prin demararea acestor acţiuni, PDL a transmis un semnal de intimidare către cei care ar dori să iasă din coaliţie.

Revoltătoare este şi numirea lui Laurenţiu Mironescu în funcţia de secretar general al MAI, atâta timp cât era urmărit pentru fapte penale.

Stimaţi colegi,

Ce credeţi, Emil Boc şi Traian Igaş ştiau sau nu ştiau de cercetarea de la Constanţa?

Dacă nu ştiau că Laurenţiu Mironescu este suspect, atunci ei dau dovadă de prostie, şi nu merită să rămână la guvernare. Iar dacă ştiau, înseamnă că tolerează corupţia, pentru că aşa se fac bani pentru PDL, şi tot nu merită să rămână la putere.

După episodul Laurenţiu Mironescu, care a recunoscut că toate funcţiile din port au fost împărţite între PDL şi UNPR, a intrat în scenă şi Sorin Blejnar. Credeţi că există vreun caz de corupţie în care să nu apară şi numele domniei sale?

În concluzie, vorbim despre un grup infracţional organizat în portul Constanţa, în jurul PDL, dar fără nicio condamnare. O să vedem că, atâta timp cât la putere se află axa răului, niciunul dintre cei implicaţi în aceste cazuri de corupţie nu va păţi nimic.

Singurii care poartă crucea acestor fraude este poporul român, care trebuie să suporte reducerile salariale, impozitarea pensiilor, reducerea indemnizaţiilor şi creşterea TVA, în timp ce mafia din vămi colectează pentru punguţa PDL.

Toată contrabanda din vămi ar fi fost suficientă pentru ca acele măsuri de austeritate să nu se mai impună, iar poporul român să nu aibă de suferit atât de mult.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru şi o rog să se pregătească pe doamna deputat Lucreţia Roşca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule doctor, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Ca medic şi ca pacient, îmi este frică să mă mai trezesc în România.

Astăzi dimineaţă am văzut măsurile procustiene pe care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate le preconizează pentru cei care au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă în această ţară.

După ce am redus numărul de spitale, după ce accesibilitatea a scăzut maximal, după ce numărul de paturi din spitale s-a redus, se mai vine cu o nouă măsură. Nişte criterii de internare făcute de nu ştiu cine, nu ştiu unde, nu ştiu când, care limitează accesul la asistenţa medicală de urgenţă a multor pacienţi din România.

Dacă este să ne uităm pe acele măsuri, vedem că ele nu au fundamentare medicală, că ele cresc riscul de malpraxis, că ele vor aduce mii de români în imposibilitatea de a beneficia de asistenţă medicală de urgenţă. Eu pot doar să mă întreb până când Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va face astfel de măsuri fără a se consulta cu cei care au nevoie de sănătate şi cei care lucrează în sistem.

Până una alta, văd doar o coasă care taie peste tot, iar cu astfel de măsuri cred că se vor mai interna doar cei care vor muri în România.

Până una alta, cer Comisiei pentru sănătate să-l audieze pe preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi să vadă în baza căror principii s-au făcut aceste măsuri.

Mai mult decât atât, cred că este momentul unei dezbateri publice în acest sistem, pentru că mii şi mii de români vor rămâne fără asistenţă medicală de urgenţă.

Când vorbim despre sănătatea noastră, ar trebui să ne aducem aminte că la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu se tipăresc bani, că nu ei influenţează politica sanitară şi, mai mult decât atât, sper ca odată cu votarea acelei legi ce prevede ca demnitarii să se trateze în România, să fim mult mai atenţi când luăm astfel de măsuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule doctor.

O invit la microfon pe doamna deputat Roşca.

Stimată colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Lucreţia Roşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc, prin această declaraţie, să aduc la cunoştinţă tuturor colegilor mei deputaţi situaţia cabinetelor medicale individuale, a căror statut este diferit, inegal, inechitabil, discriminatoriu prin aplicarea diferitelor ordonanţe şi legi din 1998 şi până astăzi.

În 1998, o Ordonanţă nr.124, cu republicări ulterioare, a permis tuturor cabinelor medicale individuale de la acea vreme să se organizeze în cabinete medicale şi li s-a atribuit spaţiu din fostele dispensare medicale sau policlinici, atribuire care a fost făcută în mod gratuit, cu specificaţia că statutul se va modifica la apariţia altor legi privitoare la concesionare sau vânzare. Condiţiile de vânzare sau concesionare se stabileau prin hotărâri următoare ale guvernelor.

În 2004, printr-o Hotărâre a Guvernului nr.884, apare posibilitatea transformării celor organizaţi conform Ordonanţei nr.124/1998 în concesionari ai spaţiilor pe care le deţin. La acel moment, nu toate unităţile administrativ-teritoriale au respectat această hotărâre de guvern, încât mulţi deţinători de spaţii au rămas organizaţi doar după Ordonanţa nr.124.

În Hotărârea de Guvern nr.884 se specifica că bunurile imobile sau părţile acestora, aflate în proprietate publică a statutului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în care funcţionează cabinete medicale înfiinţate potrivit Ordonanţei nr.124/1998, pot trece din proprietatea privată a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, în proprietatea publică privată, cu modificările şi completările ulterioare, iar în termen de 90 de zile de la data intrării acestei hotărâri în vigoare, autorităţile locale începeau procedura de concesionare.

În 2005, printr-o Ordonanţă de Guvern nr.110, se reglementează procedurile de vânare a cabinetelor medicale individuale deţinute conform Ordonanţei nr.124 sau deţinute conform Hotărârii de Guvern nr.884, adică concesiune.

Ordonanţa nr.110/2005 este modificată în 2006 prin apariţia Legii nr.236. Ordonanţa şi legea la care fac referire au obligat unităţile administrativ-teritoriale să întocmească liste complete cu toţi deţinătorii de spaţii medicale, comodaţi sau concesionaţi la momentul apariţiei legii.

După felul cât de repede s-au mişcat autorităţile locale în aplicarea ordonanţei şi legii respective, s-a creat posibilitatea ca doar 10% din cele 10.500 de spaţii medicale aflate în proprietăţile unităţilor administrativ-teritoriale să fie vândute cu 1 euro pe metru pătrat, cum prevedea legea.

În 2007, Decizia Curţii Constituţionale nr.871 consideră Ordonanţa nr.110, modificată cu Legea nr.236, neconstituţionale, pentru că au obligat autorităţile locale să întocmească liste complete cu spaţiile cabinete medicale individuale şi au impus preţ fix pe metru pătrat.

În 2008, apare Ordonanţa de Guvern nr.68 care modifică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.110, permiţând autorităţilor locale să aprobe liste de vânzare a cabinetelor medicale individuale, după caz, şi preţul pe metru pătrat să fie al pieţei, după evaluare.

În 2011, ne aflăm în faţa următoarelor situaţii.

Aceleaşi cabinete, plecate de la aceeaşi ordonanţă în 1998-2000 nr.124, au statute diferite. 10% cabinete medicale individuale sunt organizate încă după Ordonanţa nr.124. Nu, 10% sunt vândute conform Legii nr.236, adică cu 1 euro pe metru pătrat. Alte cabinete sunt concesionate conform Hotărârii nr.884/2004, unde, conform hotărârii de concesionare, după cei cinci ani de redevenţă, când concesionarii aveau preţul zero, aceşti ani, pentru că au trecut, autorităţile locale negociază, în acest an, costul redevenţei pe metru pătrat după bunul lor plac. Şi au apărut diferenţe extraordinar de mari pe teritoriul României, de la 2, de la 7 euro pe metru pătrat, până la 60 de euro pe metru pătrat.

Alte cabinete individuale sunt vândute cu Ordonanţa nr.68/2008 şi alte cabinete individuale sunt rămase cu statutul iniţial de comodat, acela din Ordonanţa nr.124.

Tot în 2011, pe teritoriul majorităţii unităţilor administrativ-teritoriale, sunt înregistrate numeroase litigii între deţinătorii legali ai cabinetelor individuale şi autorităţile locale.

Profit de faptul că Ordonanţa nr.68/2008 se află pe ordinea de zi a Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor şi vă rog pe voi, toţi colegii mei, să analizaţi şi să căutaţi să îndreptaţi, prin amendamente şi vot în cunoştinţă de cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc şi eu, doamna deputat.

Am epuizat, în felul acesta, lista celor care au solicitat şi au dorit să-şi exprime declaraţia politică de la microfonul Camerei.

Daţi-mi voie acum să dau citire celor care au depus declaraţia politică în scris, la secretariatul Camerei Deputaţilor.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputaţii: Mustea Răzvan, Iacob Strugaru, Toader Stroian, Uricec Eugen, Ioan Balan, Constantin Militaru, Cosmin Popescu, Daniel Geantă, Doiniţa Chircu, Alin Trăşculescu, Gheorghe Ciobanu, Marius Rogin, Silviu Prigoană, Daniel Buda, Marius Dugulescu şi Cătălin Buhăianu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputaţii: Ioan Stan, Ion Călin, Valeriu Zgonea, Florin Iordache, Ion Dumitru, Dorel Covaci, Neculai Răţoi, Florin Pâslaru, Marian Ghiveciu, Eugen Bejenariu, Mircea Drăghici, Vasile Gliga, Manuela Mitrea, Oana Niculescu-Mizil şi Cristian Rizea.

Iar din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputaţii: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donţu, George Dumitrică, Andrei Gerea, Călin Potor, Lucia Varga, Titi Holban, Bogdan Ţîmpău, Viorel Palaşcă, Mariana Câmpeanu, George Scutaru, Dan Bordeianu, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Dan Motreanu, Gigel Ştirbu, Viorel Buda, Cristian Buican şi Cristina Pocora.

Din partea minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă politică, domnul deputat Marian Săniuţă.

Iar din partea parlamentarilor independenţi domnii deputaţi Culiţă Tărâţă, Gabriel Tiţa-Nicolescu şi Vasile Soporan.

Statistic, astăzi am avut o activitate relativ bună, 15 deputaţi şi-au prezentat declaraţia politică de la tribuna Camerei, iar 56 au ales calea depunerii în scris.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, închei şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Ne revedem la ora 10,00, atunci când vom continua dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Până atunci, clipe frumoase şi să auzim numai de bine.

Vă mulţumesc foarte mult.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Balan:

"La fiecare 6 ore se pierde un destin!"

Cu un gust foarte amar îmi aduc aminte despre imaginea pe care ţara noastră o înfăţişa lumii întregi, la mijlocul anilor ’90. O ţară scăpată de tirania lui Ceauşescu, în care minerii aduşi de preşedintele în funcţie stabilesc agenda politică, în care copiii sunt abandonaţi încă de la naştere şi sunt obligaţi să-şi trăiască copilăria pe străzi.

Cu mare satisfacţie privesc astăzi la o ţară care se bucură de statutul de membru al celei mai puternice uniuni economice din lume şi membru strategic în cea mai puternică alianţă de securitate de pe glob. Sunt, de asemenea, bucuros că multe s-au schimbat într-un mod pozitiv, chiar dacă ne este greu să recunoaştem, în domeniul economic, în cel al combaterii corupţiei sau chiar şi al justiţiei.

Trebuie să recunosc că gustul amar al anilor ’90 nu îmi trece nicidecum atunci când ştiu că, în anul 2011, la fiecare şase ore o fiinţă umană care se naşte este abandonată în maternitate, atunci când ştiu că deşi rata natalităţii a scăzut drastic în ultimii douăzeci de ani, atenţia pentru copiii care se nasc şi au şansa de a trăi este în continuare la nivelul anilor postrevoluţionari.

Cauzele unei astfel de situaţii sunt multiple. În cele mai multe cazuri mamele sunt extrem de sărace, slab educate şi neprotejate de nimeni, în cele mai multe cazuri mai au acasă alţi copii, iar nou-născutul nu reprezintă decât o povară în plus. De asemenea, şi la fel de îngrijorător, mamele au ele însele vârstele unor copii, fiind fie victimele unor abuzuri, fie ale lipsei totale de protecţie.

De două decenii am tot creat instituţii, am construit proiecte, am rezervat bugete specifice, iar situaţia copiilor abandonaţi pare să nu fi simţit vreo ameliorare.

Ne-am angajat chiar prin Tratatul de aderare să desfiinţăm obiectul de activitate pentru orfelinatele din România şi să asigurăm tuturor copiilor născuţi în România cele mai bune condiţii de viaţă şi condiţii reale de reuşită în viaţă.

Economişti, cercetători sau savanţi ne tot explică faptul că nu există vreo resursă mai importantă pentru viitorul unei naţiuni decât resursa umană, în special resursa tinerilor pe care îi creştem, îi educăm şi îi pregătim pentru viaţă.

Din punctul meu de vedere niciun român nu ar trebui să se bucure deplin dacă produsul intern brut va creşte, dacă evaziunea fiscală se va reduce sau alţi indicatori economici se vor ameliora, în condiţiile în care maternităţile sau căminele de copii vor continua să primească suflete abandonate, suflete care nu vor cunoaşte niciodată mângâierea părintească, sărutul de noapte bună.

Modul în care ne vom respecta copiii va reprezenta oglinda noastră reală de dezvoltare umană!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Cârmaciul de la Cotroceni"

Opinia publică românească a înregistrat cu stupoare declaraţiile Preşedintelui Traian Băsescu de săptămâna trecută, prin care acesta îl admonesta pe guvernatorul Isărescu, dar şi BNR, ca instituţie pentru... lipsa de implicare politică! Acesta declara, cu o nonşalanţă greu de imaginat: "BNR e un continuu profesor. Ia întrebaţi pe vreunul din ei dacă vrea să fie ministru al finanţelor sau prim-ministru (...) Viaţa de responsabil la vârf nu este uşoară. (...) Sunt foarte mulţi care preferă să dea lecţii decât să-şi asume răspunderea". Cu alte cuvinte, BNR era certată pentru că îşi respectă mandatul de neimplicare în lupta politică, pentru că îşi păstrează statutul echidistant şi pentru că se "limitează" la a-şi face treaba în mod profesionist.

De pe înaltul său scaun prezidenţial, domnul Traian Băsescu are accente de "savant de renume mondial", părând că nimeni nu îl poate contrazice şi toţi cei care îndrăznesc să creadă altfel greşesc dramatic. De când este preşedinte, Traian Băsescu dă lecţii tuturor: îi discreditează pe analiştii economici atunci când aceştia vorbeau de criză, îi învaţă pe profesori cum să predea, pe medici cum să pună diagnostice, dă lecţii justiţiei şi procurorilor.

Să ne aducem aminte cum îi persifla Băsescu pe analiştii economici atunci când aceştia au îndrăznit să critice politicile nerealiste ale Guvernului Boc. Acesta îi cataloga drept "neaveniţi" pe toţi cei care "vorbesc despre economie la televiziunile din România".

Să nu uităm cum acelaşi preşedinte critica sistemul de învăţământ românesc, fiind deranjat de faptul că şcoala românească scoate prea mulţi filosofi. "Nu mai sunt licee de alimentaţie, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie! Ne facem filosofi, şi ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu uşurinţă". De asemenea, dădea lecţii de muncă profesorilor, spunând: "Eu i-aş spune domnului profesor că dânsul are totuşi 16 ore pe săptămână, iar eu muncesc 16 ore pe zi.", justificând în acest fel diminuarea salarială pe care aceştia o contestau. Desigur, pregătirea şi experienţa sa în câmpul muncii l-au făcut să numere cantitatea de ore lucrate, şi nu calitatea acestora.

Acelaşi ton de discreditare l-a folosit Preşedintele Băsescu atunci când vorbea de medicii din România cărora le contesta pregătirea, uitând că aceştia reprezintă în momentul de faţă produsul de export cel mai solicitat de către multe state europene: "Rata de rateu în diagnostic ajunge la peste 40% în sistemul de sănătate românesc, care este un efect al sistemului de educaţie. (...) Proaspetele afirmaţii venite din Franţa spun foarte clar, negru pe alb, că medicii români sunt foarte slab pregătiţi".

Desigur, în cei doi ani şi jumătate de mandat nu a fost formulată vreo critică, deşi argumente erau destule, către miniştri incompetenţi sau către camarila din spatele guvernării care secătuieşte banul public. În viziunea domnului Băsescu, România este perfect guvernată, doar că se încurcă uneori în faptul că există şi locuitori care au drepturi şi doresc un trai decent, şi asta conform zicalei: "Frumoasă ţară, păcat că-i locuită!"

Domnul preşedinte observă aşchiile (reale sau fictive) din ochii tuturor celor care nu au tichie portocalie, fără a remarca pădurea de bârne din ochii celor care-l admiră. În viziunea mult preastimabilului preşedinte, obedienţa scuză incompetenţa, iar avariţia pentru banul public scuză impostura!

Domnul Daniel Buda:

"Măsurile luate în procesul de reformare a justiţiei îşi arată roadele"

Momentul 2007, adică intrarea României în Uniunea Europeană, a însemnat, odată cu responsabilitatea autorităţilor de continuare a procesului de îndeplinire a acquis-ului comunitar, şi o monitorizare a ţării noastre în majoritatea domeniilor de interes. Mai mult decât orice, justiţia a fost şi va rămâne un domeniu esenţial pentru funcţionalitatea oricărei societăţi, dezbătut şi abordat de toţi cetăţenii şi, în egală măsură, de toţi politicienii. Tranziţia economică şi instituţională, lipsa reformelor de modernizare şi dezvoltare a statului şi-au spus cuvântul odată cu întocmirea primului raport al Comisiei Europene, care sublinia foarte dur faptul că realizările României în domeniul justiţiei sunt încă fragile şi faptul că lipseşte o hotărâre fermă şi neechivocă a autorităţilor în ceea ce priveşte eradicarea corupţiei la nivel înalt.

Reforma sistemului judiciar semnifică, prin importanţa ei la nivelul întregii societăţi, o condiţie fundamentală pentru progresul României, dar, în egală măsură, şi o garanţie a siguranţei şi securităţii fiecărui cetăţean în parte. Ca stat membru al Uniunii Europene, ştim că performanţa sistemului judiciar presupune, pe lângă voinţă politică, o armonizare şi o uniformizare a cadrului normativ naţional cu cel european.

PDL a înţeles necesitatea unor reforme reale în toate domeniile esenţiale de dezvoltare a statului, a înţeles faptul că o justiţie nefuncţională şi îndoielnică suprimă încrederea cetăţeanului în stat şi în instituţiile sale, iar un sistem juridic neadaptat realităţilor curente împiedică, până la urmă, orice reformă morală sau instituţională a societăţii.

Un semnal clar al necesităţii unor reale reforme în domeniul juridic a fost dat în perioada 2005-2006, când s-a demarat, practic, procesul de modernizare şi europenizare, concept până atunci demonetizat. Din păcate, acest proces a stagnat imediat după ieşirea PDL de la guvernare, România reuşind trista performanţă, cu ocazia fiecărui raport pe justiţie al Comisiei Europene, să fie situată în topul statelor cu cel mai înalt grad al corupţiei, un stat în care justiţia nu este total independentă şi eficientă.

După ani de reformă a justiţiei, după asumări pe codurile juridice presărate cu sămânţă de scandal din partea opoziţiei, de frica de a fi arătată cu degetul că nu a fost capabilă, de-a lungul anilor, cât a ţinut frâiele guvernării, să-şi îndeplinească angajamentele luate de România faţă de eradicarea corupţiei, iată că progresul reformelor în acest domeniu a intrat în linie dreaptă. Asumarea răspunderii actualului Guvern pe cele 4 coduri juridice a reprezentat un prim semnal concret şi neechivoc de reformare a sistemului judiciar şi, fără discuţii, de ducere la îndeplinire a tuturor angajamentelor şi recomandărilor oficialilor europeni.

În acest context, aş putea să îmi exprim dezamăgirea că, timp aproape 19 de ani, România nu a beneficiat de o mână de fier guvernamentală în acest domeniu, care să aibă tăria de a face abstracţie de orice alte aspecte politice sau nepolitice şi să aibă în vedere numai interesul cetăţeanului şi soluţionarea problemelor în cel mai scurt timp.

Mergând mai departe cu progresele în acest domeniu, pe lângăLegea "micii reforme în justiţie", un alt aspect foarte important este faptul că săptămâna trecută a fost adoptată legea de punere în aplicare a noului Cod civil. Fără discuţie, este un succes real, deoarece elaborarea şi adoptarea unui nou Cod civil, după 147 de ani, este pentru orice partid un real motiv laudă. Este, practic, o cuantificare reală a eforturilor susţinute din ultimii doi ani din acest domeniu şi este, până la urmă, direcţia corectă de urmat a ţării noastre în vederea alinierii la standardele europene şi armonizării cu legislaţia europeană.

Aceste realizări din domeniul justiţiei dovedesc încă o dată faptul că societatea românească este pregătită realmente pentru asumarea şi aplicarea unor proiecte de maximă importanţă, care au ca scop modernizarea şi dezvoltarea statului român. Partidul Democrat Liberal este hotărât să facă tot ceea ce trebuie astfel încât să acorde sprijin necondiţionat cetăţeanului în labirintul juridic, de a-şi duce mai departe reformele începute, iar acest sprijin pentru reforme trebuie să vină din partea noastră, a întregii clase politice. Reformele nu pot fi promovate cu succes dacă nu se bucură de deplinul suport social, politic şi economic.

România se află în faţa provocării care se numeşte integrarea cu adevărat în Uniunea Europeană, iar în faţa acestei provocări stă o obligaţie de rezultat, şi nu de mijloace, iar reforma justiţiei este tocmai unul din mijloacele care ne ajută să ajungem la acest rezultat. Am convingerea fermă că progresele în domeniul juridic vor continua, tocmai pentru a le oferi cetăţenilor acestei ţări accesul la o justiţie corectă, transparentă şi echitabilă.

Domnul Cristian Buican:

"Programul economic al Uniunii Social Liberale"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta cele mai importante prevederi ale Programului economic al Uniunii Social Liberale, document cu o însemnătate aparte, ce reprezintă primul pas programatic realizat de această construcţie politică în vederea formării unei alternative coerente, viabile, corecte şi credibile la actuala putere portocalie. Dacă până acum actuala putere critica lipsa de soluţii a opoziţiei, de parcă noi am guverna ţara, cel puţin din punct de vedere economic nu mai e cazul.

Un alt motiv pentru care am venit să detaliez acest program economic este demascarea unei alte manipulări ordinare a lăcustelor portocalii, conform căreia PSD şi PNL nu se vor înţelege asupra unui program economic, diferenţele ideologice fiind de nedepăşit. Iată că în ciuda unui sistem propagandistic vrednic de regimuri totalitare, partidele componente ale Uniunii Social Liberale au dat dovadă de înţelepciune şi maturitate.

Programul economic al Uniunii Social Liberale reprezintă pentru această structură politică "biblia" fiscală a guvernării, angajamentele luate nefiind electorale, ci măsuri obligatorii de pus în practică pentru însănătoşirea unui sistem fiscal şi a unei economii căpuşate de lăcustele portocalii ce subjugă încet, dar sigur, economia de piaţă.

Dacă veţi răsfoi acest program veţi observa că acesta reprezintă o a treia cale, o îmbinare armonioasă de politici fiscale de dreapta şi de stânga, un mix de măsuri adaptate economiei româneşti. Impozitarea redusă, reducerea CAS, management privat al companiilor de stat, măsuri cu un profund caracter liberal au fost alăturate unor măsuri specifice social-democraţiei, cum ar fi reducerea TVA pentru produsele de bază sau protecţia socială activă, prin avantajarea tinerilor şi persoanelor vârstnice.

Principalul obiectiv al acestui program economic este crearea a minimum un milion de locuri de muncă, prin impulsionarea mediului privat spre o dezvoltare sănătoasă şi viguroasă. Acest program economic ce trebuie să înlocuiască haosul instaurat de actuala putere este un sistem de reduceri fiscale, de deductibilităţi şi scutiri pentru mediul privat care îşi plăteşte taxele şi o politică de zero toleranţă împotriva evaziunii fiscale şi a economiei subterane. Mai mult decât atât, oprirea actualei risipe bugetare şi creşterea progresivă a colectării sunt alte două obiective ce vor duce la succesul acestui program economic, iar practica guvernărilor din anii 2000 - 2008 ne demonstrează că se poate.

Vă spun sincer că sunt din ce în ce mai convins de reuşita acestui program economic, când văd că în toate fiţuicile propagandei portocalii este minimizat şi criticat. De fiecare dată când opoziţia a întreprins un demers legitim ce a pus în pericol puţina credibilitate pe care o mai au lăcustele portocalii, acest sistem propagandistic uriaş, plătit din bani publici, s-a pus în mişcare pentru a combate acest demers. De fiecare dată când pericolul ieşirii de la guvernare s-a văzut la orizont, din ce în ce mai mulţi trepăduşi portocalii au ieşit să proslăvească actuala putere şi să critice alternativa.

Sunt curios totuşi ce vor face acum acei deputaţi şi senatori care aşteptau măsurile economice ale USL pentru a părăsi barca puterii. Chiar dacă personal nu îmi pun mari speranţe în ei, acum au şansa să demonstreze că sunt bărbaţi politici, nu doar slugoi ai cârmaciului de la palat!

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

Multiculturalitate şi unitate în diversitate sunt termenii care au caracterizat de la bun început construcţia Uniunii Europene din care şi noi facem parte, cu obligaţii şi drepturi depline. Iar în acest context eterogen, noi, românii, trebuie să ne impunem cultura şi tradiţiile pe aceeaşi treaptă înaltă a marilor culturi universale. Principalele noastre valori, pe care nu le valorificăm deloc suficient, sunt folclorul şi tradiţiile româneşti, unice în lume.

Am asistat de nenumărate ori la discuţii sterile şi pseudopatriotice legate de prezervarea identităţii noastre naţionale. De cele mai multe ori, reacţiile noastre, ca demnitari sau guvernanţi, sunt nepotrivite cu unele evenimente care ne lezează sau ne-ar putea leza identitatea culturală; fie reacţionăm flasc la declaraţii defăimătoare la adresa României, fie ne înfoiem penele naţionaliste şi patriotarde ameninţând cu extincţia naţionalităţii conlocuitoare atunci când se fac declaraţii în contexte private. Problema ţine de faptul că, în realitate, nu ştim şi nu suntem în stare să ne păstrăm şi să promovăm eficient valorile tradiţionale româneşti.

În urmă cu două săptămâni, proaspăt înfiinţata Uniune a Artiştilor Interpreţi de Folclor Muzical din România (UAIFMR) a făcut publică o propunere pe care o îmbrăţişez cu totul: introducerea studierii folclorului românesc drept materie de studiu în şcoli. Este o idee pe care ar trebui să o preluăm cu toţii şi să o susţinem impetuos. Am avea astfel posibilitatea să îi aducem pe tinerii de astăzi şi de mâine în contact cu adevăratele valori culturale ale acestui popor. Chiar dacă nu toţi ar fi premianţi la o astfel de materie, totuşi este un câştig pentru noi şi pentru ei faptul că intră în contact cu folclorul autentic, studiat ştiinţific. Îi putem proteja astfel de nonvaloarea kitsch-ului suburban care ne invadează până şi la ieşirile la iarbă verde.

Nu am nicio problemă, ba chiar aş fi foarte încântat dacă folclorul tradiţional românesc va fi predat în şcoli şi în limbile minorităţilor naţionale care se află pe teritoriul României. Să nu uităm, totuşi, că unul dintre primii şi cei mai mari folclorişti români a fost compozitorul ungur Bela Bartok. Astfel, sunt sigur că şi colegii noştri de la guvernare vor fi mândri să susţină o astfel de iniţiativă, menită să ne păstreze identitatea culturală tradiţională.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România are nevoie de stabilitate politică"

Datele INS privind evoluţia economiei româneşti în primul trimestru din 2011 sunt încurajatoare. Prognozele şi analizele instituţiilor financiare internaţionale, de asemenea. România a ieşit din recesiune şi, dacă va continua pe drumul reformelor şi nu va cădea în plasa acordărilor de pomeni electorale neacoperite de creşterea economică, are toate şansele să iasă cu adevărat din criză.

Cel mai mare risc, aşa cum este el semnalat de toată lumea, ţine de felul în care clasa politică înţelege să gestioneze situaţia socio-economică. Instabilitatea politică este cel mai mare risc cu care se poate confrunta România din perspectiva ieşirii la liman. Ea ar aduce cu sine neîncredere şi chiar ar putea face ca toate progresele pe care cu greu am reuşit să le înregistrăm în ultima perioadă să fie anulate. Tensiunile politice ar face ca sacrificiile românilor să fi fost în zadar.

Iată de ce cred eu că discuţia privind înlocuirea premierului şi remanierea guvernamentală nu îşi are locul în acest moment. E adevărat, avem două trimestre consecutive de creştere economică, dar eu cred că un al treilea trimestru de avans ar arăta tuturor că într-adevăr suntem pe drumul cel bun.

Din multe puncte de vedere, vara pe care o avem în faţa noastră poate fi un moment de analiză serioasă a capacităţii Guvernului de a continua şirul reformelor. Cred că abia în toamnă se poate lua o decizie clară privind păstrarea sau schimbarea actualei formule guvernamentale.

Mai este un an până la alegerile locale şi un an şi jumătate până la parlamentare. Dacă intrăm de acum într-o logică electorală, putere şi opoziţie deopotrivă, arătăm că nu am învăţat nimic din lecţia crizei economice. Sacrificăm interesul naţional în favoarea unei lupte politice fără sens şi, într-un final, sterilă. Cred că trebuie să existe un dialog real între majoritatea de guvernământ şi USL. Asta nu înseamnă un pact de neagresiune, ci stabilirea unor poziţionări clare reciproce. Ne punem la masă, discutăm şi dacă nu ajungem la un consens asupra căii de urmat pentru România, spunem şi noi ca englezii - we agree to disagree.

Programul economic prezentat de USL săptămâna trecută poate fi un asemenea punct de pornire pentru reluarea dialogului opoziţie-putere. Poziţionarea clară a PDL pe dreapta eşichierului politic şi a USL la stânga este absolut necesară dacă vrem ca românii să aibă o opţiune reală: să ştie cine reprezintă valorile de dreapta şi cine reprezintă valorile de stânga. În cunoştinţă de cauză, aceştia pot vota în 2012 în favoarea unui sistem propus sau a altuia.

În această logică, stabilitatea politică vine nu din lipsa confruntării de idei, ci din perspectiva trasării unor coordonate clare. Românii să ştie ce le propun unii şi ce vor alţii. Stabilitatea politică apare atunci când în centrul acţiunilor politicienilor stau principiile, iar nu teme parazite şi de consum, care se succed cu repeziciune de la o săptămână la alta.

La sfârşit, nu pot decât să-mi exprim încrederea că toţi membrii clasei politice vor înţelege cât de importantă este ieşirea din criza economică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Campanie împotriva etnobotanicelor în şcoli"

Luni 30 mai continuăm campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!" la şcoala Vasile Lupu, împreună cu cei de la EURAD ( Europe Against Drugs ).

Considerăm că măsurile autorităţilor locale şi centrale în privinţa etnobotanicelor sunt doar un show mediatic menit a ascunde sub preş un fenomen exploziv cu implicaţii majore individuale şi sociale.

Mulţumesc ieşenilor implicaţi în această campanie de informare şi educare şi sunt convins că împreună vom putea învinge în această luptă inegală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O nouă modalitate de eutanasiere a românilor"

Considera că modificarea criteriilor de compensare a medicaţiei pentru pacienţii cu cancer şi diabet reprezintă o nouă modalitate de eutanasiere a românilor. Există soluţii pentru ca medicaţia pentru aceste categorii de pacienţi să rămână compensată în continuare 100% şi cer dezbaterea în regim de urgenţă a proiectului legislativ privind reducerea la 5 % a TVA-ului la medicamente.

Bolnavii de cancer din România au de înfruntat o tumoare mult mai gravă decât boala în sine: Ministerul Sănătăţii. Preconizatele măsuri privind compensarea medicaţiei pacienţilor oncologice riscă să lase fără tratament mii de români. Ministrul susţine cu lacrimi de crocodil că oncologia şi terapia intensivă reprezintă priorităţile Domniei Sale, dar nu ezită în a folosi coasa guvernamentală pentru a tăia din fondurile necesare terapiei acestor pacienţi. Să înţelegem că finanţarea oncologiei este o prioritate numai atunci când banii se reîntorc la vreun partid?

Programele naţionale, precum cel de oncologie, sunt puse în pericol de datoriile de 438 milioane de lei, iar reţete în valoare de 550 milioane de lei nu sunt acceptate pentru că nu există acoperire bugetară, ducând la lipsa medicamentelor din farmacii.

Reducerea TVA-ului la medicamente la 5% va creşte accesul la tratament al românilor într-o ţară bolnavă aflată în criză. Strategia de creştere a accesului la medicamente este una dintre bazele esenţiale pentru dezvoltarea medicinei primare şi descongestionarea spitalelor, prin tratarea eficientă a bolilor cronice în ambulatoriu şi reducerea complicaţiilor acestora, iar, pe termen lung, va duce la creşterea speranţei de viaţă.

În aceste condiţii, fiecare specialitate medicală şi fiecare pacient se roagă să nu ajungă pe lista de priorităţi a ministerului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De 1 Iunie"

Sunt necesare dezbateri publice şi modificări legislative privind protecţia copilului în România. Considerând că multe dintre drepturile a mii de copii din această ţară sunt încălcate flagrant în fiecare zi, am depus o petiţie la Comisia pentru drepturile omului, culte şi probleme ale minorităţilor naţionale şi militez pentru modificări legislative care să asigure în mod real protecţia acestor copii. Cu o zi înaintea Zilei Internaţionale a Copilului va avea loc prima dezbatere pe această temă în Parlamentul României, iar printre invitaţi se numără preşedinţia şi direcţiile generale de protecţie a copiilor.

La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia drepturilor copilului. Din păcate drepturile copilului sunt uitate între deziderat şi realitate şi constatăm că avem copii cărora li se refuză dreptul la educaţie pentru că nu au încălţăminte sau rechizite, copii cărora li se refuză dreptul la sănătate pentru că nu sunt asigurate medicamentele pentru oncologie sau hepatita B sau HIV/SIDA, copii cu dizabilităţi care nu mai primesc asistenţa necesară sau copii intoxicaţi cu etnobotanice pentru că unii preferă să respecte drepturile traficanţilor de droguri.

Am cerut acestei comisii să apere drepturile copilului, iar mâine vor avea loc primele dezbateri publice privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Sper ca de Ziua Copilului această comisie să ofere o şansă tuturor copiilor, fie că sunt marginalizaţi, săraci, umiliţi, bolnavi sau cei superdotaţi, care nu mai au o şansă în această ţară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Urgenţe letale"

Proiectul de ordin al CNAS privind internările constituie înşelăciune şi un grav atentat la sănătatea românilor. Cere de urgenţă adoptarea proiectului legislativ ce prevede tratarea demnitarilor în România, pentru ca astfel de proiecte să fie judicios discutate între decidenţii din sistem: asociaţiile de pacienţi, Colegiul Medicilor şi sindicatele din sănătate.

Casa de Asigurări de Sănătate este stat în stat. Orice societate de asigurări ar avea de învăţat de la ea cum să faci să nu plăteşti niciun eveniment asigurat. Putem spune că în acest moment plătim asigurări de sănătate dar nu mai există nicio garanţie a deconturilor din partea casei. In curând toate serviciile medicale vor fi suportate fie de pacient, fie de unitatea sanitară, deoarece casa a avut grijă să elaboreze un proiect de norme care să permită invalidarea serviciilor medicale prestate.

A fost lansat spre dezbatere un proiect atât de stufos încât l-ar face să moară de invidie până şi pe cel mai prolific romancier. Cu greu te poţi dumiri care sunt obligaţiile prestatorului de serviciu medical, acestea fiind strecurate pe ici, pe colo, printre noiane de contracte şi formule de calcul pe care puţini le înţeleg şi cu atât mai puţin semnatarii documentului.

Au fost emise criterii de internare care acoperă mai puţin de jumătate dintre pacienţii cu urgenţe prezente şi aproape niciun pacient cu potenţial de evoluţie nefast. Adică te poţi interna în spital numai dacă mai ai puţin şi mori. Dacă mai ai de trăit două zile, eşti trimis întâi acasă şi revii a doua zi, când cheltuielile vor fi mai mici.

Fără nicio exagerare asistăm la un program de eutanasiere a românilor. Este momentul ca legislaţia să fie modificată în sensul desfiinţării monopolului casei unice de asigurări, care se comportă ca o societate comercială pusă să facă doar profit şi să dirijeze fondurile discreţionar, în funcţie de interesele obscure ale preşedinţilor de la centru sau din judeţe.

Ne întrebăm de ce trebuie să plătim bani grei pentru nimic: spitalele se desfiinţează, personalul medical emigrează, casa nu plăteşte serviciile medicale ale celor rămaşi, salariile au ajuns de mizerie, sistemul de compensare tinde spre 0%, internările se permit numai muribunzilor, se face din ce în ce mai mult apologia coplăţii şi dirijării către unităţile sanitare private.

Nu există decât două variante: dispariţia monopolului statului în stat numit casa de asigurări de sănătate sau se încetează plata acestor asigurări şi ne punem la ciorap lunar banii pentru un eventual serviciu medical de care am avea nevoie. În condiţiile date nu te poţi simţi decât furat la drumul mare!

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un fals material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă poartă numele de escrocherie sau înşelăciune şi reprezintă infracţiune.

În acest moment, poporul român este amăgit că va benefica de servicii medicale, plăteşte pentru ele, după care constată că atunci când nevoie de ele sistemul nu are bani. Deci este o înşelăciune!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dependent de etnobotanice adus de familie la Iaşi"

Un dependent de etnobotanice din Bucureşti a fost adus de familie în urma intoxicaţiei cu substanţe etnobotanice. Tânărul de 27 de ani a solicitat asistenţă de urgenţă în urma unei forme clinice caracterizate prin tentativă suicidară, asociată tulburărilor cardiace şi respiratorii.

Un alt tânărde 20 de ani a fost adus de mamă în urma unei intoxicaţii acute exogene cu droguri de sinteză.

Cer de urgenţă ca legea ce prevede două decenii de puşcărie pentru cei care ne otrăvesc copiii să fie adoptată de Parlament. După aproape trei ani de luptă cu acest fenomen, constat că nepăsarea autorităţilor locale şi centrale ne otrăveşte viaţa în fiecare zi. Dacă cei care conduc sănătatea şi justiţia ne-ar ajuta în acest proiect, lucrurile ar fi mai repede rezolvate, iar dacă nu pot sau nu vor să o facă ar trebui să plece!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobotanici 2011"

Laxitatea legislativă şi creşterea gradului de anomie socială a dus la apariţia unui nou fenomen tradus practic prin înregistrarea unei noi patologii: intoxicaţia voluntară cu produse aşa zis etnobotanice. Termenul este extrem de popular şi este folosit în accepţiunea de droguri legale pe bază de plante dar în acelaşi timp este şi incorect existând o discrepanţă crasă între etimologia cuvântului şi sensul atribuit. Cert este că sub această denumire sunt grupate o serie de combinaţii de plante dar şi de produse de sinteză cu efecte halucinogene care de multe ori scapă de sub interdicţia legii privind consumul de droguri.

Secundar consumului acestor substanţe au apărut în Unităţile de Primire a Urgenţelor pe parcursul anului 2009 şi începutul anului 2010, numeroşi pacienţi cu acuze serioase şi polimorfe care au impus instituirea de varii manevre terapeutice.

În perioada 1 ianuarie 2009 - 28 februarie 2010 s-au prezentat în UPU un număr de 121 de pacienţi cu diverse simptome induse de consumul de produse halucinogene care nu se aflau la acel moment în afara legii. 98 dintre aceştia au fost bărbaţi, reprezentând 81% din lot, iar 23 femei (19%). Vârsta acestora a variat între 15 şi 53 de ani, cu o vârstă medie de 23,61 ani şi o deviaţie standard de 6,23 ani. Au fost înregistraţi următorii parametri: sex, vârstă, mediul de provenienţă, statutul socio-profesional, intervalul orar al consumului, ziua săptămânii în care s-a produs ingestia, asocierea consumului de alcool, comorbidităţi asociate, necesitatea internării. Datele au fost prelucrate cu programul SPSS 10.0 pentru Windows folosindu-se teste de analiză de frecvenţă pe sectoare de date, analiză încrucişată, teste de comparare a mediilor (ANOVA şi T-test) şi teste non-parametrice (Mann-Whitney U pentru 2 eşantioane independente şi chi-pătrat)

Rezultate

Distribuţia pe sexe care a fost deja prezentată la material şi metodă relevă o abatere mare faţă de distribuţia pe sexe a judeţului Iaşi care este 49,4% reprezentată de bărbaţi şi 50,6% de femei, aplicarea testului chi-pătrat relevă un indice de confidenţă p<0,0001. Şi repartiţia pe medii de provenienţă a lotului este foarte diferită de distribuţia la nivelul judeţului. În lotul studiat 88,4% (N=107) au fost din oraş iar 11,5% (N=14) din mediul rural în timp ce distribuţia oficială a judeţului este de 47,26% în oraş şi 52,74 în mediul rural, p<0,0001. Analiza încrucişată a datelor referitoare la sex şi mediul de provenienţă este redată în tabelul 1. Aplicarea testelor nonparametrice nu relevă diferenţe semnificative de distribuţie pe mediul de provenienţă funcţie de sex, p=0,092.

Profilul socio-profesional al acestor pacienţi este dominat de cei fără ocupaţie reprezentând 45,5% (N=55), urmaţi de studenţi - 26,4% (N=32), salariaţi - 17,4% (N=21), elevi - 9,1% (N=11) şi doi pensionari (1,7%).

Tabelul 1 - Distribuţia pe sexe şi mediul de provenienţă a subiecţilor din lotul studiat.

Distribuţia pe sexe şi grupe ocupaţionale este reprezentată în figura 1. Testele statistice aplicate pentru distribuţía pe sexe şi tipuri ocupaţíonale nu indică diferenţe semnificative între sexe (p=0,553).

Figura 1. Distribuţia pe sexe şi grupe ocupaţionale

Intervalul orar în care s-au prezentat aproape jumătate dintre pacienţi (49,6%, N=60) a fost cel cuprins între 22 şi şase dimineaţa. După amiaza şi seara, adică între 15 şi 22, s-au prezentat 31,4% (N=38) şi cei mai puţini au venit în cursul dimineţii între 6 şi 15, adică 23 de pacienţi reprezentând 19%. Analiza încrucişată dintre datele privind intervalul orar de prezentare şi sex nu arată o distribuţie diferenţiată funcţie de acesta din urmă. În figura 2 este redată distribuţia prezentărilor pe fiecare oră în parte. Se observă trei vârfuri de prezentare: la orele 23 şi 0 cu câte 10 pacienţi şi la ora 22 cu 12 pacienţi. Un număr important de pacienţi de pacienţi, respectiv câte 7, s-au prezentat la orele 20, 21, 1,2 şi 4. În afara intervalului 22 - 6 a fost remarcat ca vârf de prezentare ora 16 când au fost înregistraţi 8 pacienţi.

Crosstabularea datelor privind intervalul orar de prezentare şi categoria ocupaţională (redată în tabelul 2) arată că pentru salariaţi se observă o distribuţie relativ uniformă pe toate cele trei intervale orare, în timp elevii practic s-au prezentat doar după amiaza (N=5) şi noaptea (N=5) în proporţii egale. Şi cei fără ocupaţie s-au prezentat în mică măsură dimineaţa (N=8 - 14,5%) şi în procente asemănătoare după-amiaza (N=22 reprezentând 40%) şi noaptea (N=25 - 45,4%)

Figura 2 - Distributia pacientilor în functie de ora prezentarii

Tabelul 2 - Distributia pacientilor functie de ocupatie si intervalul orar al prezentarii

Studentii au fost înregistrati în marea majoritate noaptea (71,87% - N=23) în timp ce prezentarea pe intervalele diurne a fost asemanatore si de mica amploare: 12,5% (N=4) dupa amiaza si 15,6% (N=5) dimineata. Se desprinde astfel ipoteza ca apartenenta la o anumita grupa ocupationala atrage consumul într-un anumit interval orar. Ipoteza este confirmata de testele de compararea mediilor care releva un indice de confidenta p=0,046.

Un alt factor luat în studiu a fost ziua prezentarii. S-a constatat ca a existat o crestere aproape lineara a numarului de cazuri pe masura înaintarii în zilele saptamânii (figura 3). Astfel lunea s-au prezentat 8 cazuri, martea si miercurea câte 11, joia au fost 14 cazuri, vinerea 25, sâmbata s-a înregistrat un mic recul fiind 22 de cazuri iar duminica s-a marcat maximul de prezentari - 30 de pacienti.

Considerând weekendul ca fiind cuprins în intervalul dintre vineri ora 14 si luni ora 5 s-au înregistrat 47 de cazuri pe parcursul saptamânii si 74 la sfârsitul de saptamâna. S-a efectuat crosstabularea datelor privitoare la perioada din saptamâna a prezentarii cu cele privitoare la sex si cele referitoare la categoria socio-profesionala.

Figura 3 - Distribuţia pacienţilor pe zilele săptămânii

Figura 4 - Distribuţia pacienţilor în funcţie de grupa ocupaţională şi perioada săptămânii în care s-a făcut prezentarea

În urma acesteia s-a constatat că dintre cei 98 de pacienţi bărbaţi, 37 (37,75%) au fost înregistraţi în zile de lucru iar 61 (62,24%) în weekend. În acelaşi timp 43,47% intre femei (N=10) s-au prezentat în cursul săptămânii de lucru şi 56,52% (N=13) în weekend. Aparent femeile au avut tendinţa să aibă o distribuţie mai uniformă a prezentărilor de-a lungul săptămânii, însă testele statistice aplicate nu confirmă ipoteza (p=0,322).

Distribuţia pacienţilor în funcţie de perioada săptămânii în care s-a făcut prezentarea şi categoria socio-profesională este concretizată în tabelul ilustrat în partea inferioară a figurii 4 şi ilustrat grafic în partea superioară a ei. Se poate observa că în timp ce pentru elevi, salariaţi şi pensionari diferenţele dintre prezentările din cursul săptămânii şi cele din weekend nu sunt prea mari, pentru cei fără ocupaţie diferenţa creşte (40% vs. 60%) şi este maximă la studenţi (29% vs. 71%). Testul global de compararea mediilor nu relevă o diferenţă între grupele socio-profesionale din acest punct de vedere (p=0,574) dar relevă o diferenţă între studenţi şi celelalte grupe, în sensul că aceştia prezintă cea mai mare predispoziţie de consum în weekend (p=0,02).

Am mai analizat în ce măsură aceşti pacienţi au consumat şi alcool, motiv pentru care s-a dozat alcoolemia la toţi. S-a constatat că etilismul s-a asociat doar la 16 pacienţi (13,2%). Dintre aceştia 15 au fost bărbaţi. Alcoolemia minimă depistată a fost de 0,39g/L, cea maximă de 3,89 g/L, alcoolemia medie fiind de 1,39g/L cu deviaţie standard de 1,04g/L. În tabelul 3 sunt reprezentate datele analizei încrucişate dintre datele privind consumul de alcool cu cele despre existenţa consumului de alcool. Testul ANOVA de compararea mediilor arată existenţa unei diferenţe semnificative per global între diferitele grupe ocupaţionale şi consumul de alcool, p=0,004. Folosirea testului T comparând câte două grupe ocupaţionale sunt identificate diferenţe semnificative doar în ceea ce priveşte categoria studenţilor, în sensul că aceştia au consumat mai rar alcool în comparaţie cu cei fără ocupaţie (p=0,016) şi cu salariaţii (p=0,05).

Tabelul 3 - Consumul de alcool asociat în functie de categoria ocupationala

Nu în ultimul rând a fost apreciată severitatea dezechilibrelor clinice induse de consumul de astfel de produse prin prisma necesităţii internării. 95 de pacienţi (78,5%) au fost trataţi ambulatoriu, în timp ce 26 de pacienţi (21,5%) au necesitat internare în Compartimentul de Toxicologie al Clinicii Medicale. Am încercat identificarea factorilor care au dus la internarea pacienţilor. Din acest motiv, au fost făcute întâi crosstabularea dintre datele despre internare cu cele referitoare la: sex, mediul de provenienţă, ocupaţie, prezentarea în weekend, intervalul orar de prezentare, asocierea consumului de alcool, asocierea de comorbidităţi. Ulterior au fost aplicate teste de compararea mediilor (ANOVA şi Test). S-a constatat, astfel, că există factori care nu au influenţat internarea, şi anume intervalul orar de prezentare (p=0,783) şi prezenţa comorbidităţilor (p=0,929).

Pe de altă parte, s-a constatat că existenţa simultană şi a unui grad de etilism acut a constituit factor ce a influenţat negativ internarea, adică internarea a fost mai frecventă printre cei fără consum de alcool (p=0,034). De asemenea, au fost mai frecvent internate femeile (p<0,0001), cei din mediul urban (p=0,001) şi persoanele prezentate în weekend (p=0,05).

În ceea ce priveşte categoria ocupaţională, s-a constatat că nu a influenţat în ansamblu internarea (p=0,915), însă studenţii au fost internaţi în proporţie semnificativ mai mare decât pensionarii (p=0,024).

Discuţii

Datele înregistrate în acest studiu fac referire la o perioadă de 14 luni, din momentul în care fenomenul a căpătat o amploare măsurabilă printr-o adresabilitate constantă în UPU şi până la scoaterea în afara legii a acestui tip de substanţe.

Concluzii

Se poate susţine, în urma analizei statistice, că pacientul consumator de substanţe psihotrope legale în perioada menţionată este:

• în peste 80% din cazuri bărbat;
• aproximativ 90% dintre subiecţi provin din mediul urban;
• vârsta medie 23 +/- 6 ani;
• în aproape 50% din cazuri nu are ocupaţie;
• se prezintă cel mai des în weekend şi în intervalul orar 20,00 - 03,00;
• de cele mai multe ori este suficient tratamentul ambulatoriu.

Comparativ cu perioada consemnată se poate analiza profilul consumatorului de etnobotanice în 2011.

În aceasta perioadă se constată că 90,48% din consumatori sunt bărbaţi din urban (în 83,33%) din care 66,67% sunt fără ocupaţie, iar peste 30% sunt reprezentaţi de elevi şi studenţi. Îngrijorător este faptul ca aproape un sfert (23,8 %) din consumatorii din această categorie sunt elevi. Se constată tendinţa de uniformizare pe parcursul zilelor săptămânii, astfel încât dacă iniţial se putea spune că aveam un consum preponderent de weekend cu tentă recreaţională, acum avem o creştere a consumului în zilele lucrătoare. Aceasta sugerează instalarea dependenţei. Totodată se constată că aproape 2/3 din prezentări sunt diurne (intervalul 6-18) cu maxim între orele 12-18 (40,48%) Peste 20% din consumatori au vârste sub 18 ani, iar 45,23% au vârsta până în 20 de ani. În ceea ce priveşte formele clinice se constată creşterea celor caracterizate prin tulburări de comportament (suicid, agresivitate). Deşi 20% din cazuri asociază fenomene de insuficienţă respiratorie nu s-a înregistrat niciun caz de edem pulmonar acut. Tulburările digestive se manifestă ca un sindrom dispeptic, dar nu s-a înregistrat niciun caz de hemoragie digestivă.

Legea este deficitară în sensul că efectul ei este limitat de existenţa unei liste de produse interzise. Din acest motiv, alte categorii de produse, necuprinse în listă, pătrund pe o piaţă cu o dinamică uimitoare. Din acest motiv continuă să se prezinte pacienţi cu simptomatologie polimorfă, secundar ingestiei de produse psihotrope legale.

Referirile bibliografice pe această temă sunt destul de reduse, marea majoritate a lucrărilor publicate făcând referire la drogurile de mare risc. Mai multe lucrări fac referire la categorii separate de astfel de substanţe, legale în ţările respective: cannabis (1), metildioxidmetamfetamină (MDMA/Extasy) (1,2), ayahuasca (3). Îngrijorător este faptul că toţi autorii semnalează faptul că pacienţii sunt tineri, de multe ori elevi, şi care consideră această activitate recreaţională (4,5).

Studiile de supraveghere, pe mai mulţi ani şi pe perioade de mai mulţi ani, arată tendinţa acestor consumatori în primul rând de a-şi mări dozele şi, în al doilea rând, de trecere de la drogurile legale la cele ilicite (6,7).

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Problema etnobotanicelor la Bruxelles"

Voi susţine in Parlamentul European necesitatea interzicerii etnobotanicelor în cadrul unei conferinţe ce va avea loc pe 29 iunie la Bruxelles. Conferinţa este organizată cu ocazia preluării preşedinţiei Parlamentului European de către Polonia şi are drept scop găsirea de soluţii pentru stoparea exploziei fenomenului etnobotanicelor. Expertiza în domeniul toxicologiei, modificările legislative iniţiate, campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!" precum şi campania de informare şi educare desfăşurată în instituţiile de învăţământ îmi conferă argumentele necesare în stabilirea unor politici europene privind etnobotanicele.

În acest an fenomenul drogurilor uşoare constituie un motiv de îngrijorare la nivel internaţional. Laxitatea legislativă şi creşterea gradului de anomie socială a dus la apariţia unui nou fenomen, tradus, practic, prin înregistrarea unei noi patologii: intoxicaţia voluntară cu produse aşa-zise etnobotanice. În România în 2011 se constata că 90,48% din consumatori sunt bărbaţi din urban (în 83,33% ), din care 66,67% sunt fără ocupaţie, iar peste 30% sunt reprezentaţi de elevi şi studenţi. Îngrijorător este faptul că aproape un sfert (23,8%) din consumatorii din aceasta categorie sunt elevi. Se constată tendinţa de uniformizare pe parcursul zilelor săptămânii, astfel încât, dacă iniţial se putea spune că aveam un consum preponderent de weekend, cu tenta recreaţională, acum avem o creştere a consumului în zilele lucrătoare. Aceasta sugerează instalarea dependenţei.

Totodată, se constată că aproape 2/3 din prezentări sunt diurne (intervalul 6-18) cu maxima între orele 12-18 (40,48%). Peste 20% din consumatori au vârste sub 18 ani, iar 45,23% au vârsta până în 20 de ani.

În ceea ce priveşte formele clinice, se constată creşterea celor caracterizate prin tulburări de comportament (suicid, agresivitate). Deşi 20% dintre cazuri asociază fenomene de insuficienţă respiratorie, nu s-a înregistrat niciun caz de edem pulmonar acut. Tulburările digestive se manifestă ca un sindrom dispeptic, dar nu s-a înregistrat niciun caz de hemoragie digestivă.

Legea este deficitară în sensul că efectul ei este limitat de existenţa unei liste de produse interzise. Din acest motiv, alte categorii de produse, necuprinse în listă, pătrund pe o piaţă cu o dinamică uimitoare. Din acest motiv continuă să se prezinte pacienţi cu simptomatologie polimorfă, secundar ingestiei de produse psihotrope legale.

Eforturile celor de la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului de Urgenţă "Sfântul Ioan" din Iaşi privind diagnosticul şi terapia acestor pacienţi nu au fost trecute cu vederea de Parlamentul Europei. Pe lângă activitatea medicală, a fost luată în considerare şi cea legislativă, prin care am dorit interzicerea comercializării acestor produse, precum şi sancţionarea cu douăzeci de ani de închisoare a celor ce comercializează aceste substanţe. Am iniţiat la nivel naţional campania "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!" şi împreună cu profesorii, elevii şi părinţii, psihologii şi medicii din întreaga ţară continuăm campania de informare şi educare asupra riscurilor legate de consumul drogurilor de sinteză. Prin parteneriatul prin care-l promovăm cu EURAD acest lucru a fost făcut deja în zeci de şcoli şi licee din întreaga ţară şi vom continua această activitate în multe instituţii de învăţământ. Elaborăm printr-un proiect european, la UMF "Gr.T.Popa" Iaşi, un model de guvernanţă clinică pentru rezolvarea acestei problematici complexe.

Felicit toţi ieşenii pentru susţinere şi implicare, iar cererile lor vor fi auzite şi în Parlamentul European. Consider această invitaţie drept o recunoaştere a expertizei Iaşiului în acest domeniu şi a eforturilor făcute de noi toţi pentru ca viaţa copiilor noştri să nu mai fie otrăvită de cei ce deţin vremelnic frâiele puterii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Dezvoltarea Moldovei: oportunităţi şi provocări"

Am participat, la invitaţia preşedintelui Senatului României, la conferinţa "Dezvoltarea Moldovei: oportunităţi şi provocări", ce va avea loc în Aula Academiei Române - Filiala Iaşi, în data de 27 mai.

Sper că în cadrul acestei conferinţe se vor găsi soluţii pentru reducerea inegalităţilor de dezvoltare a acestei regiuni şi că acestea se vor transforma în iniţiative legislative favorabile Iaşiului.

Comitetul Naţional pentru Dezvoltare este un fortranspartinic ce îşi propune asigurarea unei direcţii unitare şi durabile pentru societate românească.

Moldova se numără printre cele mai sărace regiuni, iar strategiile europene, naţionale, regionale sau locale întârzie să dea rezultate vizibile în ceea ce priveşte calitatea vieţii, atractivitatea şi competitivitatea regiunii.

Sunt probleme majore privind locurile de muncă, agricultura e de multe ori la nivelul subzistenţei, lipseşte industria locală şi se constată dificultăţi de dezvoltare şi finanţare a iniţiativelor deja existente. Deficitul industrializării poate fi corectat doar prin identificarea şi sprijinirea investitorilor şi avem deja o iniţiativă legislativă ce propune un TVA redus pentru ceea ce e fabricat în România.

Se vor analiza oportunităţile politicii de coeziune şi implicaţiile acesteia în dezvoltarea regiunilor, insistând asupra particularităţilor strategiilor cu efect direct asupra Moldovei.

O parte din concluziile acestei întâlniri vor fi transpuse în iniţiative legislative.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O nouă moţiune pentru etnobotanice"

Cer de urgenţă adoptarea proiectului legislativ ce prevede închisoarea până la douăzeci de ani pentru comercianţii de etnobotanice. Voi depune în următoarea săptămână o nouă moţiune simplă pe etnobotanice. Lupt cu acest fenomen de aproape trei ani şi am iniţiat recent o campanie naţională împotriva etnobotanicelor "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!", în care se desfăşoară simultan strângerea de semnături pentru adoptarea de urgenţă a acestui proiect legislativ concomitent cu o campanie de informare la care participă profesorii, elevii şi părinţii.

Sunt iniţiatorul primului proiect legislativ ce prevedea interzicerea comercializării etnobotanicelor. Acest proiect a fost adoptat de Camera Deputaţilor, dar nu a fost promulgat. Alte trei proiecte legislative zac prin sertarele Parlamentului, în timp ce se constată că 90,48% dintre consumatori sunt bărbaţi din urban (în 83,33%), din care 66,67% sunt fără ocupaţie, iar peste 30% sunt reprezentaţi de elevi şi studenţi. Îngrijorător este faptul că aproape un sfert (23,8%) dintre consumatorii din această categorie sunt elevi.

Se constată tendinţa de uniformizare pe parcursul zilelor săptămânii, astfel încât dacă iniţial se putea spune că aveam un consum preponderent de weekend cu tentă recreaţională, acum avem o creştere a consumului în zilele lucrătoare. Aceasta sugerează instalarea dependenţei. Totodată se constată că aproape 2/3 din prezentări sunt diurne (intervalul 6,00-18,00) cu maximul între orele 12,00-18,00 (40,48%). Peste 20% dintre consumatori au vârste sub 18 ani, iar 45,23% au vârsta până în 20 de ani.

În ceea ce priveşte formele clinice se constată creşterea celor caracterizate prin tulburări de comportament (suicid, agresivitate). Deşi 20% dintre cazuri asociază fenomene de insuficienţă respiratorie, nu s-a înregistrat niciun caz de edem pulmonar acut. Tulburările digestive se manifestă ca un sindrom dispeptic, dar nu s-a înregistrat niciun caz de hemoragie digestivă.

Legea este deficitară în sensul că efectul ei este limitat de existenţa unei liste de produse interzise. Din acest motiv, alte categorii de produse, necuprinse în listă, pătrund pe o piaţă cu o dinamică uimitoare. Din acest motiv, continuă să se prezinte pacienţi cu simptomatologie polimorfă, secundar ingestiei de produse psihotrope legale.

Referirile bibliografice pe această temă sunt destul de reduse, marea majoritate a lucrărilor publicate făcând referire la drogurile de mare risc. Îngrijorător este faptul că toţi autorii semnalează faptul că pacienţii sunt tineri, de multe ori elevi şi care consideră această activitate recreaţională.

Studiile de supraveghere, pe perioade de mai mulţi ani, arată tendinţa acestor consumatori în primul rând de a-şi mări dozele şi, în al doilea rând de trecere de la drogurile legale la cele ilicite.

Consider că pentru pierderea vieţilor acestor tineri nu trebuie să existe imunitate şi cer ca acest proiect legislativ să fie adoptat în procedură de urgenţă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"DJ Etno"

În urma unei petreceri de la Ciric, 6 tineri au ajuns la Urgenţe intoxicaţi cu etnobotanice. Pacienţii prezentau agitaţie extremă, derealizare, depersonalizare, tulburări respiratorii şi digestive şi au necesitat măsuri de depurare a toxicului, lavaj gastric, diureză osmotică, terapie de suport şi simptomatică. Doi dintre ei au necesitat internare la Toxicologie şi vor fi preluaţi ulterior de psihologii voluntari CIRTITA. Alţi doi pacienţi, de 14 şi 17 ani, au fost dirijaţi la Spitalul de Pediatrie "Sfânta Maria".

Am iniţiat o campanie naţională "Nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!" prin care vizăm strângerea de semnături în vederea interzicerii comercializării drogurilor de sinteză, precum şi pedepsirea cu douăzeci de ani de închisoare a celor ce vând etnobotanice.

De aproape trei ani venim cu soluţii medicale şi legislative în acest domeniu, iar campania desfăşurată în instituţiile de învăţământ din Iaşi privind informarea şi educarea riscurilor legate de consumul de etnobotanice e susţinută de numeroşi părinţi, profesori şi elevi.

În luna iunie vom propune în Parlamentul European soluţii pentru ca etnobotanicele care ne otrăvesc copiii să fie interzise.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobotanice guvernamentale"

Consideram că proiectul de lege pentru combaterea produselor cu efecte psihoactive propus de Guvern este doar un plagiat neinspirat după modelul polonez, făcut sub presiunea mediatică şi a societăţii civile. Această reacţie tardivă, făcută doar pentru a nu accepta proiectele legislative lansate de Parlament, este insuficientă şi ineficientă întrucât:

1. măsurile de prevenţie sunt excluse;

2. nu se recunoaşte faptul că sub denumirea de substanţe psihoactive sunt comercializate droguri (fie ele şi "uşoare") transformând problema traficului de droguri într-o chestiune ce ţine doar de protecţia consumatorului sau alte agenţii, excluzând cu totul tocmai agenţia responsabilă de acest fenomen - Agenţia Naţională Antidrog;

3. este total neclară şi anevoioasă procedura propusă pentru reautorizarea magazinelor ce vând produse susceptibile de a avea efecte psihoactive ce permit menţinerea pe piaţă şi de acum încolo a produselor etnobotanice;

4. susţinem că tot ceea ce înseamnă substanţă psihoactivă trebuie comercializat doar în farmacii şi la indicaţia specialistului.

Domnul Adrian Gurzău:

"Opriţi fantasmagoriile, reprezentanţa unui ţinut care nu există ne poate face de râs la Bruxelles!"

Trei europarlamentari ai UDMR, vicepreşedintele Parlamentului European Tökés László, Csaba Sógor şi Gyula Winkler, au anunţat că vor să deschidă marţi, 31 mai, o reprezentanţă a Ţinutului Secuiesc la Bruxelles.

Atrag atenţia colegilor din UDMR că discuţiile exagerate legate de un presupus Ţinut Secuiesc, purtate în România, au fost tolerate în virtutea libertăţii de exprimare, dar transferarea acestor himere autohtone în registrul problematicii europene poate face deservicii credibilităţii noastre în faţa lumii raţionale şi civilizate.

Iniţiativa este absurdă şi ridicolă, având în vedere faptul că ar urma să exporte identitatea unui ţinut care există doar în imaginaţia politicienilor din UDMR. Ar fi acelaşi lucru ca intenţia Atlantidei de a-şi face reprezentanţă la Bruxelles.

Pe lângă faptul că este jignitor faţă de ţara reală pe care o reprezintă, europarlamentarii UDMR, când vor să reprezinte un ţinut iluzoriu riscă să deruteze instituţiile europene, iar neseriozitatea în politica europeană se transformă în răspunsuri negative când vine vorba de fonduri sau susţinere economică. De aceea, le atrag atenţia colegilor din UDMR că actele care par astăzi pure extravaganţe pot să atragă sancţiuni politice din partea colegilor europeni. Ei pot de mâine să ne privească cu suspiciunea că vorbim în numele unor lucruri care nu există şi să nu ne ia în serios.

Cât priveşte relaţia cu România, aici europarlamentarii respectivi au de dat socoteală în faţa electoratului care în sondajele serioase spun că nu-i interesează autonomia fluturată de politicieni.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Consensul între populism şi fundamentarea corectă a dezvoltării economice"

Succesiunea prezentărilor preelectorale şi justificarea situaţiilor trecute, prezente, viitoare, legate, în primul rând, în justificarea situaţiilor de criză, a stării de recesiune, de argumentaţia ieşirilor din criză, de depăşirea recesiunii, se face mai mult cu scop mediatic şi prea puţină eficienţă pentru a găsi soluţiile adevărate care conduc înspre dezvoltare, cu atât mai mult cu cât lumea este tot mai complicată, vitezele de generare a schimbărilor şi de adaptare ulterioară la evoluţia acestora sunt tot mai mari, imposibile pentru foarte mulţi. În acest context, cetăţenii şi naţiunile pot să piardă definitiv această competiţie a existenţei, la nivelul individului, şi a dezvoltării, la nivelul popoarelor.

Nu vreau să dau un verdict asupra poziţiei în care se găseşte România, deoarece ar fi complicat şi ineficient pentru ceea ce ar trebui făcut. Singurul obiectiv al unei prezentări comparative în timp ne-ar da fundamental situaţia dramatică în care ne găsim.

O să aleg ca exemplificare prezentarea evoluţiei situaţiei industriei din cadrul judeţului Cluj, în perioada 1990-2010.

În anul 1990, în judeţul Cluj funcţionau 50 de întreprinderi industriale cu caracter republican, realizând o producţie extrem de diversificată. În aceste întreprinderi lucrau 114.186 persoane şi anual se realiza un export în valoare de circa 164 milioane ruble şi 120 milioane dolari.

În cei aproape 21 de ani care s-au scurs, unele dintre aceste întreprinderi au dispărut şi, odată cu acestea, şi o parte a industriei creativ-novative a judeţului (9 Mai Turda, Combinatul de Utilaj Greu, Tehnofrig, Chimica Turda, Combinatul pentru Lianţi şi Materiale Refractare Turda, Întreprinderea de Materiale de Construcţii Turda, Întreprinderea de Porţelan Iris, Întreprinderea de Sticlărie de Menaj Gherla, Uzina Mecanica, Întreprinderea România Muncitoare, Întreprinderea de Reparaţii Auto, Întreprinderea de Industrializare a Cărnii, Întreprinderea de Bere şi Spirt, Întreprinderea Feleacul, Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie, Întreprinderea 11 Iunie - Dej, Întreprinderea e Nutreţuri Combinate) şi, odată cu acestea, şi o parte a industriei creativ-novative a judeţului.

La întreprinderile care nu au dispărut se desfăşoară o activitate extrem de redusă, ajungându-se ca, în prezent, în aceste unităţi să lucreze doar 9257 de salariaţi, adică 8,1% din totalul salariaţilor care erau angajaţi în industrie în 1990 sau, altfel spus, la nivelul numărului de salariaţi pe care îi avea Combinatul Metalurgic Câmpia Turzii. Situaţia reală este deformată de faptul că în analiza făcută nu am ţinut cont de industria locală şi de activităţile industriale care se desfăşurau în cadrul cooperaţiei meşteşugăreşti şi în cea de consum, activităţi care erau foarte bine reprezentate în perioada de dinainte de 1990.

Este adevărat, au apărut în schimb firme cu participarea capitalului străin şi naţional, demne de aprecierea noastră prin efectele pe care le-au creat în plan economic şi social. În aceste întreprinderi industriale lucrează aproximativ 52.000 de salariaţi. Practic, în industria veche a Clujului, în mod sigur, cu multe ramificaţii în perioada capitalului interbelic, s-au pierdut 104.929 poziţii şi s-au creat în noua industrie 42.743 locuri de muncă.

Fără să fac o analiză de detaliu a calităţii şi a valorii industriilor care funcţionează, pot să remarc, pentru foarte multe dintre ele, caracterul slab creativ al acestora, volatilitatea lor şi funcţionarea pe singurul criteriu de competitivitate, acela al nivelului scăzut al salarizării forţei de muncă. Această concluzie este determinată şi de faptul că, practic, în 21 de ani, au dispărut filialele institutelor de proiectare şi de cercetare tehnologică, diminuându-se, prin aceasta, şi poate şi prin altele, capacitatea creativă a industriilor care funcţionează la nivelul judeţului. Din păcate, cum se întâmplă şi cu alte lucruri, multe dintre ele esenţiale, timpurile nu pot fi întoarse, dar din aceste experienţe ale trecerii timpului într-o anumită formă şi din altele se pot trage învăţăminte utile pentru ceea ce avem de făcut.

În acest moment avem avantajul că, pe lângă dorinţele noastre, funcţionează programe de dezvoltare la nivelul Uniunii Europene şi este acumulată experienţa şi ştiinţa de a se acţiona, care te pot conduce la o dezvoltare durabilă.

În situaţia structurării viziunilor şi programelor electorale în perspectiva viitoarelor alegeri, consider că este necesară o abordare matură şi profesionistă, încărcată de sentimentele responsabilităţii faţă de cetăţean şi faţă de naţiune.

Atenţionez în cadrul parlamentar actorii principali asupra faptului că trebuie renunţat la populism, iar analiza şi acţiunile trebuie să vizeze elementele principale ale dezvoltării într-o economie de piaţă, o economie care să corespundă realizării fundamentului economic al cerinţelor şi dorinţelor de mai bine, adică piaţa şi capitalul într-o lume tot mai globalizată şi într-un comerţ tot mai mondializat. Simt că aceste lucruri pot să genereze o anumită aroganţă la nivelul unora, nu puţini şi nu neimportanţi, pe care am întâlnit-o şi acum aproape 10 ani, când încercam să lămuresc colegii şi mediul de afaceri asupra necesităţii unei identităţi productive a Clujului şi a necesităţii de a realiza la nivel regional legături economice cu Polonia, un stat ce avea multe similitudini în istorie cu România şi care putea să se constituie într-un exemplu bun pentru acţiunile pe care urma să le întreprindem.

Având în vedere situaţia existentă în România, exemplele de dezvoltare care s-au manifestat la nivel global, consider că de urgenţă, în afara luptelor şi bătăliilor politice specifice, multe dintre ele duse strict la nivelul confruntărilor şi atacurilor verbale, este nevoie de un minim consens asupra câtorva lucruri care trebuie făcute cu seriozitate. În cadrul acestora ar trebui generată strategia comună a forţelor politice asupra dezvoltării României şi asupra modelului de societate care trebuie generat în context european, adică un model al "producătorului de succes", ca bază pentru asigurarea unei prospere societăţi de consum.

Strategia economică a producătorul de succes trebuie să vizeze câteva domenii care pot să devină identitare pentru România, în contextul viitoarelor evoluţii la nivelul pieţei globale. În cadrul acestora, un loc aparte trebuie să-l ocupe energia, agricultura şi industria alimentară, industriile care pot să fructifice expertiza şi profesionalismul resursei umane şi capacităţile productive existente (chimia, metalurgia, materialele de construcţii, industria farmaceutică, industria prelucrării lemnului şi mobilei, construcţia de maşini, informatica), serviciile care se vor transforma, în perioada care urmează, în adevărate industrii şi vor domina dezvoltările următorilor douăzeci de ani (industria divertismentului şi industria asigurărilor), asigurarea dezvoltării activităţilor care vor utiliza infrastructura informatică şi de comunicaţii existentă la nivel global şi neacoperite sau încă insuficient acoperite în momentul de faţă şi, nu în ultimul rând, domeniul tehnologiilor de vârf. Această strategie nu trebuie să fie numai o strategie politică, materializată într-un program electoral, ci este nevoie ca documentul să fie elaborat, susţinut şi realizat, în primul rând, prin mijloace economice, cu participarea mediului de afaceri, a patronatului, a experţilor profesionali din diferite domenii, a asociaţiilor profesionale, a mediului universitar şi a mediului creativ-antreprenorial.

Un alt element, al doilea, care trebuie asigurat prin consens politic şi profesional, este cel legat de asigurarea unei stabilităţi şi predictibilităţi la nivelul proprietăţii, la nivelul fiscalităţii şi la nivelul legislaţiei economice şi sociale, la nivelul evaluării activelor imobiliare şi la nivelul calităţii creditelor, toate acestea în contextul reglementat la nivel european.

Al treilea element, legat de modernizarea României, este acela de creştere a adaptabilităţii economiei la schimbările care sunt provocate sau simţite la nivel global. Pentru aceasta este necesar să determinăm o creştere instituţională a capacităţii vizionare şi de previzionare a unor fenomene din punctul de vedere al evoluţiei economiei. În acest context ar trebui creat, sub autoritatea Parlamentului, a Instituţiei Preşedintelui României, a executivului, a Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a uniunilor patronale şi sindicale, Institutul de Analiză şi Cercetări Strategice al României. Obiectivul principal al acestui institut ar fi acela de a creşte capacitatea de adaptarea a României la fenomenele la care este supusă. Altfel spus, este necesară utilizarea inteligentă a capacităţii de a genera stările favorabile României, şi nu numai de analiză a stărilor deja generate.

Al patrulea element este legat de elaborarea politicilor sectoriale cu obiectivul de a genera buna chibzuială a resurselor financiare disponibile, prin mărirea transparenţei utilizării acestora, prin reducerea cheltuielilor de funcţionare a instituţiilor statului şi de disponibilizare a resurselor pentru realizarea lucrărilor de infrastructură. În acest context, un loc aparte ar trebui acordat optimizării relaţiilor financiare cu Uniunea Europeană.

Al cincilea element, având în vedere situaţia concretă a României, este legat de diminuarea diferenţelor existente între mediul urban şi mediul rural, în primul rând la nivelul stărilor şi posibilităţilor economice.

Al şaselea element este legat de o reevaluare a cercetării şi învăţământului pentru ca acestea să devină pentru domeniile prioritare instrumente ale devenirii economiei competitive şi novative şi, în primul rând, al economiei de piaţă.

În concluzie, fără a continua enumerarea elementelor legate de dezvoltare, pentru a ne aşeza cu adevărat în familia europeană, consider că sunt necesare măsuri imediate, proactive, de redresare a economiei, în sensul disponibilizării şi atragerii, în primul rând, a resurselor financiare. Deblocarea economiei are nevoie de infuzie de capital şi de introducerea unei mase monetare sau de utilizare a celei existente, pentru a putea dezvolta mijloacele productive şi a creşte, în mod real, puterea de cumpărare a populaţiei.

Asigurarea resurselor financiare poate să facă apel la atragerea capitalului străin sau la găsirea unor soluţii interne. Soluţiile preconizate trebuie să vizeze mărirea vitezei de circulaţie a capitalului şi creşterea capacităţii de consum prin realizarea următoarelor măsuri: deducerea integrală a sumelor investite, recuperarea creanţelor Statului Român de la agenţii privaţi, prin convertirea acestora în acţiuni la companiile private, crearea unui fond de locuinţe, prin preluarea acestora de la companiile imobiliare falimentare, în contul datoriilor, şi transformarea acestora în locuinţe de serviciu, eliminarea monopolurilor la produsele de bază, în special la energia electrică şi la gazul metan, realizarea din producţie proprie a fondului de consum elementar, cu precădere a energiei şi a hranei, includerea în caietele de sarcini a unor indicatori de performanţă socială şi de implicare la nivelul comunităţii pentru firmele participante la licitaţii.

În încheiere, pot să afirm că fără dezvoltarea economiei producătorului de succes nu vom putea să asigurăm cele un milion de locuri de muncă absolut necesare şi să susţinem programele sociale şi educaţionale de care avem nevoie.

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Reorganizarea administrativă"

De-a lungul timpului fiecare deputat şi senator şi-a făcut satul comună, comuna oraş şi oraşul municipiu, cu toate că nu au fost bani nici măcar pentru cheltuieli de funcţionare, cu atât mai puţin pentru dezvoltare, deşi nu au existat măcar sedii pentru primărie sau pentru poliţie.

Trebuie să regândim o formulă de reorganizare a teritoriului. România este un stat european. Resursele europene se evidenţiază şi se absorb mult mai bine pe zone mai vaste decât pe judeţe mici. Este o birocraţie foarte mare pentru 41 de judeţe, când s-ar putea face pentru mai puţine forme de organizare.

Este necesară o altă gândire în privinţa manierei de atragere a fondurilor europene. Se pot face asocieri între localităţi şi judeţe pentru a iniţia proiecte de anvergură şi pentru a aduce, astfel, mult mai uşor bani europeni.

Din ce se cunoaşte în acest moment, Uniunea Europeană nu a cerut României să îşi regândească structura teritorială, dar a dat de înţeles că nu este cea mai bună formă prin care se realizează absorbţia fondurilor europene. Este vorba de modificarea Constituţiei aici, pentru că în Constituţie se precizează că România este organizată în comune, oraşe şi judeţe. Acestea sunt deocamdată formele de organizare. Până nu modificăm Constituţia, nu putem să ne gândim sub nicio formă la o altă modalitate de împărţire a teritoriului României.

România are nevoie de reorganizare administrativ-teritorială, pentru că cele opt regiuni de dezvoltare actuale nu mai răspund necesităţilor noastre privind accesarea fondurilor europene. Dar trebuie avut grijă să nu se creeze structuri independente cu conţinut etnic. Regiunile trebuie să fie entităţi administrativ-teritoriale care să răspundă nevoilor ţării noastre de o mai bună administrare a serviciilor publice oferite cetăţenilor.

Cred că de un real folos ne pot fi modelele de reorganizare din Franţa, Slovacia, Polonia sau Ungaria şi reorganizarea să se facă pe o perioadă mai lungă de timp, perioadă care se poate întinde pe câţiva ani.

Este cunoscut faptul că regiunile răspund principiului subsidiarităţii, principiu care se află atât în tratatele europene, cât şi în legislaţia românească. Actualul sistem românesc de organizare pe regiuni de dezvoltare economice, fără statut juridic constituţional, nu mai răspunde nevoilor României.

Cred că opţiunile privind reorganizarea administrativ-teritorială trebuie discutate pornind de la câteva certitudini pe care nimeni nu le poate nega, cum ar fi faptul că unităţile administrativ-teritoriale mai mari pot furniza o gamă de servicii mai largă, dar trebuie să avem în vedere faptul că centralizarea va duce la creşterea cheltuielilor administrative, administraţia mai îndepărtată este mai scumpă din punctul de vedere al cheltuielii publice şi private şi de multe ori de o calitate inferioară.

În primul rând, se pune problema dimensiunii optime a unei comune, apoi a numărului minim de locuitori, a amplasamentului şi a dotărilor obligatorii pentru un oraş şi, în al treilea rând, care ar trebui să fie rolul şi competenţele regiunilor de dezvoltare.

Trebuie făcută o analiză serioasă de către oameni care se pricep, şi nu printr-o decizie strict politică, deoarece aceasta nu a fost tot mereu inspirată din realităţile cu care se confruntă România.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Violenţa şi criza economică. Sau un rău nu vine niciodată singur!"

Perioadele de tranziţie sau dificultate economică sunt de obicei asociate cu multe alte fenomene negative, printre care şi creşterea violenţei, indiferent dacă vorbim despre violenţa domestică, cea din şcoli, în trafic, pe stradă, la locul de muncă sau cea pe care o vedem peste tot în jurul nostru.

Din nefericire, avem tendinţa de a crede că toate ni se întâmplă numai nouă. Nu! Şi în alte state din lume, pe fondul stresului economic sau social, pe fondul scăderii puterii de cumpărare, al pierderii locului de muncă sau al incapacităţii de a mai onora obligaţiile financiare, violenţa pare un substitut la problemele reale ale oamenilor.

În România, mare parte din aceste exprimări sunt determinate atât de dificultăţile economice, cât şi de măsurile de reformă.

Nu trebuie să ne temem şi să afirmă că libertatea individuală a fost de cele mai multe ori greşit înţeleasă, iar valorile şi normele sociale au fost bulversate.

Am uitat oare de cultul dialogului, am uitat de toleranţă şi înţelegere faţă de cei de lângă noi?

Violenţele de orice fel sunt nişte realităţi pe care nu le putem neglija, pe care le putem preveni şi combate de cele mai multe ori, chiar dacă societatea nu le consideră deosebit de grave pe unele dintre ele.

Ce este de făcut?

Eforturi mari, dar şi mai multă implicare a fiecăruia dintre noi, a autorităţilor, prin adoptarea de măsuri de prevenire şi prin elaborarea unor măsuri aspre împotriva acelora care săvârşesc astfel de acte.

Educaţia şi formarea omului pentru societate sunt probabil cel mai mare duşman al unor astfel de manifestări. Nu degeaba economiştii americani demonstrau pe baza datelor empirice că 10 dolari investiţi în educaţie economisesc peste 100 de dolari care ar trebui cheltuiţi în combaterea violenţei, a faptelor infracţionale sau în administrarea penitenciarelor.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Toţi românii au dreptul să voteze"

Moţiuni simple, comentarii fără fundament, voci cu tonul ridicat şi multă demagogie, toate îndreptate împotriva unui singur obiectiv, acela de a-i face pe cât mai mulţi români să voteze în viitor.

Ne-am bucurat de-a lungul timpului de faptul că românii care construiesc astăzi Occidentul au susţinut atât familiile lor rămase acasă, cât şi economia românească, indirect. În schimb, atunci când vine vorba de a le oferi posibilitatea de a se exprima prin vot asupra viitorului ţării lor şi al copiilor lor, mult prea multe voci vehemente se opun.

Puţini dintre cei care îl blamează ştiu că votul prin corespondenţă este o alternativă la participarea redusă a românilor din străinătate la procesul electoral. Nu mai mult de 100.000 de români se pot exprima prin metoda clasică de prezentare la urne, dintr-un total de peste trei milioane de români care trăiesc azi în afara frontierelor.

Chiar dacă mulţi dintre contestatarii acestui sistem strigă "hoţii!", ţin să le aduc la cunoştinţă că votul prin corespondenţă este mult mai sigur din perspectiva posibilelor fraude electorale.

Teama Domniilor Lor este justificată însă de cu totul alte aspecte: pentru că de fiecare dată românii de peste graniţă, care au văzut o altă lume, care până la urmă au ales să muncească în ţări cu democraţii autentice, votează masiv cu partidul pe care îl consideră mai democratic, cu partidul care face reformă şi care încearcă odată pentru totdeauna să desprindă România de trecut.

Românii de peste graniţă nu pot fi cumpăraţi cu o pungă de mălai sau un litru de ulei, ei sunt cel mai puţin vulnerabili la manipulare, iar acest vot vine în sprijinul lor, pentru că numai aşa un număr mare de români pot să-şi exercite dreptul de vot, trimiţându-l prin poştă, fără a se mai deplasa sute sau mii de kilometri până la cel mai apropiat centru electoral.

Cu ajutorul acestui tip de vot noile autorităţi care vor fi alese în 2012 vor fi legitime. Cu cât numărul de votanţi va fi mai mare cu atât legitimitatea acestora va creşte, iar rezultatul va fi de necontestat.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Când va fi posibilă relaxarea fiscală?"

Soluţia mult contestată a creşterii valorii taxei pe valoarea adăugată pe care Guvernul României a fost practic obligat să o adopte în urmă cu un an, precum şi amânarea succesivă a reducerii contribuţiilor sociale pe factorul muncă nu au fost decât rezultatul încasărilor reduse la bugetul de stat, în contextul unor cheltuieli bugetare angajate de guvernele anterioare.

Direcţia fiscală pe care actualul guvern a promovat-o încă de la constituirea Alianţei "Dreptate şi Adevăr" s-a bazat pe o fiscalitate redusă, după principiul statul să ia cât mai puţin de la cât mai mulţi. Or, în cazul cotei unice de impozitare, acest principiu şi-a arătat eficacitatea, încasările din impozitul pe salarii şi pe profit crescând, în pofida reducerii fiscalităţii.

Nu cred că trebuie să reafirm justificările teoretice, dar şi practice ale importanţei menţinerii cotei unice. Am afirmat-o în dese rânduri şi majoritatea economiştilor care înţeleg economia publică o susţin.

De asemenea, nu pot să nu vă aduc aminte că sunt unul dintre susţinătorii reducerii fiscalităţii din România, dar şi mai ales al simplificării sistemului de taxe. Avem în continuare un sistem greoi, care el însuşi cheltuieşte enorm pentru colectarea banilor.

Cred că pentru România, cel puţin pentru următorii doi ani, va fi foarte greu de anticipat o revenire a nivelului TVA la nivelul de 19%. Ceea ce se va putea face însă, în condiţiile în care trendul încasărilor din primele patru luni ale anului se va menţine, este ca, eşalonat, contribuţiile pe muncă să se reducă.

Eu le văd reduse nu numai pentru angajatori, ca formă de stimulare a angajărilor în economia oficială, şi nu la negru, ci şi pentru angajaţi, ca pârghie de relansare a consumului.

Ca să şi răspund la întrebarea lansată prin titlul declaraţiei mele, relaxarea fiscală se va face şi trebuie să se facă atunci când economia României va permite predictibilitate. Se va face eşalonat, pe baze sustenabile, pentru ca reducerea cu un procent a unei taxe sau a unui impozit să nu oblige pe viitor la creşterea cu 2-3% a altor taxe sau impozite.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Securitatea alimentară revine în prim plan"

Europa occidentală trăieşte sub puternica impresie lăsată de bacteria ucigaşă E.coli, care a făcut peste zece victime numai în Germania, ţară ale cărei reguli în materie de securitate alimentară constituie etalonul european.

În nenumărate rânduri am atras atenţia asupra importanţei controlului sanitar-veterinar al tuturor alimentelor care ajung pe mesele românilor, indiferent dacă ele au fost rezultatul producţiei interne sau al importurilor.

Medicii din lumea întreagă ne avertizează de ani buni de zile asupra faptului că peste 60% din problemele de sănătate ale oamenilor provin din calitatea alimentaţiei şi a apei potabile. Dar cine îi ascultă?!

Una dintre obligaţiile majore ale producătorilor, dar şi ale comercianţilor, rămâne marcarea trasabilităţii produselor, ca formă de garanţie în securitatea alimentară.

Pentru noi, românii, acest lucru este cu atât mai mult un deziderat, cu cât sute de mii de tone de alimente ajung în galantare prin evitarea tuturor formelor de control, prin evaziune fiscală.

Deja celebra bacterie E.coli a fost identificată ca fiind transmisă cu ajutorul unei banale legume, castravetele produs în Spania. Stau şi mă întreb şi vă întreb, deşi autorităţile române au afirmat că nu există niciun risc astăzi pentru populaţia din România: ce se va întâmpla mâine?!

Nu cred că vreun român a uitat anii ’90, atunci când se formau cozi la carnea congelată, de zeci de ani, pe care Occidentul considera oportun să o valorifice la noi în ţară. Câte astfel de reziduuri alimentare nu au ajuns în ultimii ani pe mesele românilor şi, culmea, la preţuri uriaşe!

Scopul declaraţiei mele de astăzi este de a avertiza atât autorităţile sanitar-veterinare, dar şi pe cele vamale ca astfel de produse să nu poată trece frontiera. Nu aş vrea să nu amintesc că atunci când în România, în Timiş, s-a descoperit pestă porcină, România nu a mai putut exporta carne pentru mult timp. De ce nu am face şi noi la fel cu legumele spaniole?!

În plus, temerea mea este mai puţin legată de comerţul oficial, şi mai degrabă de cel neoficial, fraudulos, pe unde de obicei intră produse alimentare expirate, contaminate şi la preţuri accesibile pentru români.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Too big to fail sau too big to be saved?"

Cu toţii cunoaştem beneficiile economice uriaşe pe care le-a adus curajul proeuropenilor de a întemeia o monedă unică, capabilă să înlăture costurile de tranzacţie, să atenueze riscurile asociate fluctuaţiilor valutare şi care să impulsioneze schimburile comerciale intracomunitare.

Fundamentele succesului unei astfel de zone monetare s-au tradus într-o stabilitate fără cusur a finanţelor publice şi o predictibilitate perfectă a celor mai importanţi factori monetari.

Cu toate acestea, timp de aproape două decenii, majoritatea statelor fondatoare ale Uniunii Monetare au ignorat ele însele rigoarea criteriilor convergenţei nominale stabilite prin Tratatul asupra Uniunii Europene, parafat la Maastricht, în anul 1992.

Astfel, în contextul crizei economice actuale, harta întregii Uniuni Europene avea să se înroşească din pricina deficitelor bugetare excesive, care prin necesitatea lor de finanţare aveau să provoace o dinamică fără precedent a datoriilor publice şi o explozie a ratelor dobânzii pe pieţele financiare internaţionale.

De aproape patru decenii, de la criza petrolului arab, nu s-au mai auzit atât de vehemente şi bucuroase vocile euroscepticilor, mai ales cu privire la eşecul monedei unice europene.

Este cu totul adevărat că mitul "too big to fail" a fost puternic pus sub semnul întrebării de nevoile excesive de finanţare venite din partea unor economii puternic afectate de recesiune, precum Grecia, Irlanda sau Spania, acreditând ideea falsă că, la primul şoc monetar, moneda europeană ar trebui abandonată.

Ceea ce pot spune cu certitudine este faptul că, în decursul celor şase decenii de existenţă, proiectul unificării europene a fost puternic pus la încercare şi, de fiecare dată, vocile euroscepticilor care dictau "too big to be saved!" au fost închise de curajul celor care au crezut neclintit într-un destin politic, economic şi social comun.

Nu pot nega faptul că lecţia aspră a crizei ne-a demonstrat faptul că stabilitatea monedei unice europene depinde în foarte mare măsură de capacitatea membrilor zonei europene de a se încadra, în termene scurte, în culoarele strâmte ale convergenţei nominale.

De asemenea, pe fondul unei competiţii economice mondiale fără precedent, stabilitatea monedei europene va depinde în mod covârşitor de capacitatea economiei europene de a fi competitivă. Pactul pentru competitivitate, substituit de Pactul Euro Plus sunt numai schiţele unui proiect mai amplu care ar trebui să bazeze economia europeană pe competitivitate, tradusă în creşteri de productivitate, reduceri de costuri marginale şi înglobarea inovaţiei în produs.

Exemplul irlandez trebuie să ne ducă foarte serios cu gândul şi la sustenabilitatea sistemului bancar comercial din Europa. De teama unor rezultate nesatisfăcătoare, s-a evitat în mare măsură în Europa aplicarea unor teste de stres solide asupra băncilor europene, iar dacă acestea s-au făcut nu au luat în calcul indicatori de sustenabilitate la şocuri externe, cum ar fi de pildă lichiditatea imediată a băncii, raportată la cifra de afaceri a acesteia.

Ceea ce am vrut să transmit prin declaraţia mea de astăzi este de fapt un mesaj de foarte mare încredere în capacitatea Uniunii Europene de a găsi modalitatea rapidă de asanare a finanţelor publice, la nivelul statelor membre sau nemembre ale Uniunii Monetare.

De asemenea, dificultăţile prin care a trecut moneda europeană nu au fost nicidecum mai puternice decât cele la care a fost supusă moneda noastră naţională.

În această logică, se pune întrebarea dacă economia României trebuie să-şi abandoneze obiectivele de aderare la zona monetară europeană, întrebare la care va trebui să răspundem însă într-un mod responsabil, analizând cu mare atenţie termenul optim în care aceasta ar fi indicat să se realizeze.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Codul muncii produce efectele dorite!"

Câţi dintre colegii noştri parlamentari nu au blamat, cum au putut ei mai tare, modificările aduse Codului muncii, care vizau flexibilizarea pe cât posibil a pieţei muncii?

Câţi dintre Domniile Lor nu acuzau că noile norme vor produce un şomaj mai mare, pierderi apocaliptice de locuri de muncă, insecuritate şi injustiţie în muncă?

Vă spun eu! Mulţi. Şi din nefericire ei provin tocmai din partea partidelor politice care se proclamau cu ceva timp în urmă drept apărătorii clasei muncitoreşti.

Dar, ca să înlăturăm orice dubiu în legătură cu oportunitatea adoptării unor noi norme în muncă, haideţi să analizăm efectele la mai puţin de o lună de la implementare.

În primul rând, înăsprirea sancţiunilor la adresa angajatorilor care ar dori să angajeze muncă la negru au scos la lumină peste 250.000 de locuri de muncă. Nu este pentru nimeni un secret faptul că o lege fără sancţiuni nu are forţa juridică pentru a produce efectele dorite. Or, modificările făcute de Guvernul Boc au demonstrat acest lucru.

În al doilea rând, politicile complementare Codului muncii au produs, în acelaşi interval de timp, nu mai puţin de 25.000 de noi locuri de muncă. Este vorba despre noi contracte de muncă.

În faţa evidenţei este greu să mai găsească vreun argument, chiar şi demagogic, colegii noştri care s-au opus adoptării acestor reforme.

Eu personal am susţinut toate reformele care au condus şi vor conduce la situaţia în care cât mai mulţi români să lucreze cu un contract de muncă oficial.

Fiecare român din această ţară are dreptul la o pensie atunci când nu va mai putea să muncească, la o asigurare de sănătate, la protecţie din partea statului român şi a legii româneşti, atunci când vreun angajator va avea în gând să abuzeze de angajat.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Funcţionarea justiţiei, în viziunea neocomunistă a premierului Boc"

Domnul Boc este supărat zilele acestea pe toată lumea. Am observat starea de irascibilitate a premierului care izbucneşte în emisiuni TV, atunci când reprezentanţii mass-media nu sunt tocmai nişte interlocutori comozi, aşa cum este obişnuit Domnia Sa la postul naţional de televiziune.

Prezent săptămâna trecută în plenul CSM, premierul Boc s-a dezlănţuit împotriva magistraţilor, pe care i-a criticat că au admis acţiunile petenţilor bugetari, care au cerut şi obţinut în instanţe salariile tăiate de către Executiv.

Declaraţia premierului Boc este fără precedent într-un stat de drept, unde se presupune că funcţionează separaţia puterilor în stat, iar justiţia e ferită de ingerinţele Executivului.

Ei bine, premierul jurist Emil Boc recidivează şi pune presiune pe justiţie, acuzându-i pe magistraţi că, prin sentinţele lor în favoarea bugetarilor, pun în pericol bugetul ţării. În concepţia limitată a domnului Boc, s-a ajuns ca instanţele judecătoreşti să aibă decizii în contradicţie cu deciziile Guvernului, fapt ce poate readuce economia într-o situaţie dificilă. Culmea tupeului! Domnule Boc, nu justiţia este responsabilă pentru modul dezastruos în care conduceţi această ţară! Hotărârile instanţelor judecătoreşti demonstrează că deciziile Guvernului pe care îl conduceţi contravin legilor ţării, încalcă spiritul Constituţiei, afectând drepturile cetăţenilor români. În loc să identificaţi soluţii pentru ieşirea din criză, recurgeţi, domnule Boc, la acţiuni de tristă amintire de intimidare a justiţiei, iar şantajul pe care îl practicaţi la adresa acestei puteri, pe care o ameninţaţi că rămâne fără resurse financiare, pune sub semnul întrebări modul "democratic" în care guvernaţi.

Acelaşi discurs incriminator îl aveţi şi la adresa Curţii Constituţionale, care şi-a permis să declare neconstituţională tăierea pensiilor, obligându-vă astfel să majoraţi TVA-ul, dar se pare că aceasta s-a conformat, iar deciziile ulterioare au fost favorabile Guvernului pe care îl conduceţi şi cu toate acestea nu reuşiţi să redresaţi situaţia ţării. De câte acte de altruism şi bunăvoinţă din partea instituţiilor statului şi ale românilor aveţi nevoie, domnule Boc, ca să scoateţi ţara din criză?

Executivul pe care îl conduceţi are tendinţa de a stăpâni totul în această ţară, iar dacă nu reuşeşte la nivel psihologic, prin intimidare, recurge la pârghiile financiare de care dispune. A da vina în permanenţă pe instituţiile statului a devenit o practică curentă la Palatul Victoria, în încercarea parşivă de a vă ascunde propria incompetenţă şi propriile erori de guvernare. Renunţaţi, vă rog, la a mai pune presiune pe instituţiile statului şi încercaţi, în fine, să înţelegeţi că statul are regulile lui de funcţionare, că modernizarea pe care o invocaţi se bazează pe instituţii, iar din acest punct de vedere dumneavoastră aţi eşuat lamentabil.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Miniştrii din Cabinetul Boc pun grenade sub scaunul premierului lor"

"Am fost ieri la votul final din Parlament tocmai pentru a vota legea privind concedierile din MAI şi legea exproprierilor", minţea doamna Udrea, a doua zi după respingerea acestei legi în plenul Camerei Deputaţilor.

"Referitor la neînregistrarea votului meu, nu poate fi vorba decât despre o eroare. Susţin categoric această lege", persista în justificări ieftine doamna ministru în cauză.

Păi cum susţineţi această lege, doamnă ministru, dacă nu aţi votat-o, doar verbal şi tardiv, după ce aceasta a fost respinsă definitiv?! Sau nu aveţi suficient curaj să recunoaşteţi faptul că n-aţi vrut să vă asumaţi o viitoare grea povară electorală, alături de premierul Boc, prin aceste zeci de mii de disponibilizări care ar fi urmat să fie efectuate din rândurile poliţiştilor? Nu cumva motivul real constă în deţinerea, la purtător, a unei strategii creionate în zona Cotroceni, care ar fi avut rolul să tragă un zgomotos semnal de alarmă al fragilităţii scaunului de premier al domnului Boc, proaspăt reales în funcţia de preşedinte al PDL?

Cum se face oare că presupusa eroare despre care ne vorbeşte doamna Udrea s-a manifestat exact în momentul celui mai important vot, în ziua de 24 mai a.c., şi anume cel al legii disponibilizărilor din MAI?! Dar cum a reuşit totuşi să voteze doamna ministru Udrea, fără să aibă parte de alte "erori", şi legea dinaintea acestui proiect şi pe cea care urma şi, hocus-pocus, a dispărut dumneaei instant exact la legea buclucaşă de la butoanele votului electronic? Şi, în plus, cum este posibil oare ca aceeaşi "eroare" să-l fi împiedicat tocmai pe domnul ministru Oprea să voteze pentru adoptarea Proiectului de Lege privind disponibilizările din Ministerul Administraţiei şi Internelor?

Eliminarea iniţiativei Guvernului a fost posibilă prin abţinerea, respectiv prin votul împotrivă, acordat, marţea trecută, de către 22 de deputaţi aparţinând PDL, UNPR şi Grupului minorităţilor naţionale. După lungi discuţii în plenul Camerei Deputaţilor, proiectul de lege al Guvernului a întrunit doar 150 de voturi pentru, în condiţiile în care avea nevoie de aprobarea a 167 de parlamentari ai puterii. Acest lucru înseamnă că s-au confruntat cu erori ale sistemului de vot electronic toţi cei 22 de parlamentari ai coaliţiei guvernamentale şi doar în momentul acelui vot?

Toată această poveste, ostentativ brodată cu minciuni practicate doar de preşcolari, este mai mult decât penibilă, domnilor guvernanţi! Spuneţi-le clar românilor că nu faceţi altceva decât să vă jucaţi cu soarta lor, prin punerea în scenă a acestor penibile subterfugii de rezolvare a problemelor dumneavoastră interne. Pe angajaţi îi interesează dacă îi daţi afară sau nu din sistem. Aţi montat la repezeală acest scenariu prost, doar pentru neştiutorul domn Boc, căruia vă străduiţi acum să-i luaţi funcţia de premier, fără ştirea lui, şi nu pentru că v-ar păsa vreun moment de soarta miilor de poliţişti care vor îngroşa curând rândurile şomerilor.

Altfel ce rost ar mai fi avut intervenţia recidivantă a doamnei preşedinte Anastase, prin care se oferea să repare aceste "erori" prin alte încălcări grave ale Regulamentului Parlamentului: "Proiectul nu a întrunit numărul de voturi necesare. Se reia dezbaterea lui pe articole"!

Să vă citesc, totuşi, din regulamentul în vigoare şi din Constituţie, doamnă preşedinte Anastase, poate înţelegeţi prevederile exacte ale articolelor referitoare la procedura legislativă?

Concluzia acestei siropoase telenovele este relevantă: nu miile de angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, care vor fi lăsaţi pe străzi, reprezintă miza acestui joc mizerabil de-a "vă dăm afară, dar nu azi", ci startul dat de la Cotroceni pentru noua ciolaniadă PDL-istă, în care premiul cel mare constă într-un scaun nou-nouţ de prim-ministru.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Sănătatea românilor, în pericol!"

Nu cred să fie ceva mai de preţ pentru om decât viaţa şi sănătatea. Din păcate, Guvernului Boc nu-i pasă de ele nici cât negru sub unghie. Cu un ministru care n-are nici în clin, nici în mânecă cu problema nici nu e de mirare. Afirm asta uitându-mă la aşa-zisa reformă în domeniu, creatoare doar de harababură, deficienţe şi suferinţă şi mai cumplită într-un sistem deja ineficient ca organizare şi deficitar ca infrastructură modernă şi performantă. Măcinat de birocraţie şi, îndeosebi, de subfinanţare accentuată, el se confruntă, din nefericire pentru beneficiari, şi cu dispreţul, batjocura, neprofesionalismul şi corupţia factorului politic dominant.

Îmi susţin afirmaţia cu răspunsurile date mereu cu întârziere de ministerul de resort întrebărilor mele menite a-i semnala chestiuni de interes public incontestabil şi a-i solicita rezolvări legale pentru ele: vaccinurile lipsă pentru nou-născuţi, anul trecut; dotarea cu aparatură de profil, echipamente de detectare a incendiilor, ambulanţe şi elicoptere SMURD; finanţarea unor unităţi medicale argeşene şi asigurarea cu medicamente; restructurarea spitalelor din judeţ; programele de screening pentru unele maladii cu incidenţă naţională în creştere; Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem; descurajarea comerţului cu produse etnobotanice.

Toate acestea reprezintă subiecte deloc de neglijat, şi unele de importanţă vitală pentru cetăţeni, cărora socot că trebuie să li se acorde permanent atenţie şi să intre, cu rezultate semnificative, în preocuparea cotidiană a birocraţilor, încă numeroşi şi neperformanţi, de la instituţia guvernamentală în cauză.

Ei bine, demersurile mele, legitime şi întemeiate, pertinente şi utile, s-au soldat regretabil şi nepermis cu răspunsuri aproape jalnice, semnate indescifrabil de nu se ştie cine, pentru ministru. Care ministru, precum se vede, se eschivează nejustificat de la o obligaţie legală imperativă, ştiind probabil că nu merită să-i dea curs atâta vreme cât documentele redactate de subordonaţi sunt aşa cum sunt: neconcludente şi fără soluţii, cel mult cu oarece promisiuni iniţiale, abandonate, jenant, mai apoi.

Acest mod de lucru derizoriu şi condamnabil este acelaşi şi în privinţa mult trâmbiţatei reorganizări a spitalelor ţării, făcută la repezeală şi, categoric, nepotrivit, fără a se ţine cont de starea reală de sănătate a populaţiei, în continuă degradare din pricina tot mai proastelor condiţii de trai şi stresului existenţial accentuat. Susţin răspicat că nu faci reformă prin reducerea numărului de paturi, când cel al bolnavilor creşte. Nu poţi cere contribuţii mai mari la asigurările publice de sănătate când nu oferi servicii mai multe şi mai bune, nici măcar analizele de bază, pe cât este nevoie.

Nu este în regulă să faci descentralizare doar pe spezele administraţiei locale, fiindcă aceasta nu va face faţă niciodată unei asemenea poveri financiare, mai ales când nu se fac reduceri semnificative de personal bugetofag la nivel central, unde clientelismul politic este vizibil înfloritor şi rentabil! Ca să nu mai zic că modul în care această aşa-zisă reformă a fost croită şi pusă în aplicare este amatorist şi neproductiv, iar efectele şi mai dezastruoase, morbiditatea şi mortalitatea pe plai mioritic amplificându-se pe zi ce trece.

Este foarte clar atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi români, că în sănătatea publică din România lucrurile nu sunt nicidecum aşezate pe drumul cel bun, ci deciziile guvernanţilor PDL-işti în domeniu pun în pericol chiar viitorul naţiei, ceea ce nu trebuie şi nu poate să ne lase indiferenţi.

Consider că este necesară tragerea frecventă a unui semnal de alarmă în acest sens, pentru găsirea cât mai rapidă a unor măsuri cu adevărat raţionale, adecvate şi fructuoase în domeniu. Căci e nevoie acută de ele, vădit...

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Premierul Boc face din nou promisiuni românilor, dar pentru 2012"

"Salariile bugetarilor vor fi recuperate în integralitate la valoarea din iunie 2010, înainte de reducerea cu 25%, cel mai probabil în două tranşe, pe parcursul anului 2012, cu condiţia susţinerii creşterii economice de 1,5-2% în 2011 şi 3,5-4% anul viitor", promite premierul Boc românilor pentru anul electoral 2012. În privinţa pensiilor, domnul Boc a precizat că acestea vor fi majorate de la 1 ianuarie 2012 cu 100% din rata inflaţiei, plus 50% din creşterea valorii salariului mediu brut pe economie.

Deşi se referă la necesitatea evitării "derapajelor populiste", uitând cine are brevet de campion în populism, domnul Boc aruncă pe piaţă, în aceste zile, numai veşti bune pentru milioanele de salariaţi sărăciţi peste noapte, în 2010, de Guvernul Băsescu-Boc şi, am putea spune, asezonează 2012 chiar cu concesii destul de mari pentru pensionarii cărora li s-a pus mereu în spate povara creşterii TVA, ca monedă de schimb pentru păstrarea pensiilor nemicşorate.

Dar premierul Boc cel serios şi combatant înverşunat al populismului, al minciunilor neacoperite şi promisiunilor deşarte nu vorbeşte deloc şi despre cât de greu au ajuns românii să trăiască în 2011 sau despre sărăcia lucie instalată de aproape trei ani pe mesele familiilor lor.

O face în schimb INS, care prezintă câteva date sumbre, în antiteză cu viitorul luminos prezis de premierul încă în funcţie, domnul Boc: 10% dintre români îşi întreţin familia cu 600 lei lunar! Adică 600 de lei lunar este suma cu care trebuie să îşi întreţină familia unul din 10 salariaţi români. Puţin peste 100 de euro - cu atât pleacă acasă 250.000 de români după o lună de muncă.

Potrivit unui studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică (INS), mai mult de jumătate dintre românii care au un loc de muncă primesc cel mult 1.500 de lei pe lună, adică mai puţin de 500 de euro. Dar, în acelaşi timp, tot salariaţii şi pensionari români, cu buzunarele aproape golite de marile reforme PDL-iste, se confruntă cu cea mai mare inflaţie din Europa şi alimente cu preţuri fulminante, ce cresc aproape zilnic. Românii nu se pot hrăni la nesfârşit cu promisiuni plasate mereu într-o altă dimensiune! Am mai auzit de la preşedintele Băsescu sau de la premierul Boc cum că, până la sfârşitul lui 2010, apoi 2011, fiecare salariat îşi va primi înapoi veniturile ciopârţite dramatic de conducători. Acum toate promisiunile au rămas să fie îndeplinite în 2012...

Dar ce contează că poporul român, în mare parte, suferă de sărăcie acută, dacă în PDL prosperitatea este la ea acasă, fără niciun rabat?! De la preşedinte până la premier, toată lumea trăieşte bine!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

«"Slăbiciunile PDL şi ale coaliţiei încalcă interesul naţional", susţine preşedintele Băsescu! »

Săptămâna trecută, Proiectul de lege privind disponibilizările din Ministerul Administraţiei şi Internelor, iniţiat de Guvernul Boc, a fost trântit, cu brio, la votul final din Plenul Camerei Deputaţilor, neîntrunind numărul necesar de voturi, după ce 22 de parlamentari din coaliţia guvernamentală au refuzat să-şi mai susţină, în aberaţii, propriul guvern.

În urma celor întâmplate, supărarea prezidenţială nu a întârziat să se facă auzită, domnul Băsescu declarând ulterior, la RRA, că ceea ce s-a întâmplat marţea trecută în Camera Deputaţilor la legea privind disponibilizările din MAI este un semn consistent de slăbiciune a coaliţiei şi de instabilitate politică.

Şeful suprem al PDL a apreciat că semnalul acesta prost vine într-un moment foarte nepotrivit, când România se pregăteşte să iasă pe piaţa internaţională pentru un împrumut de un miliard de euro...

Adică cele 20 de miliarde luate anul trecut de la FMI, Banca Mondială şi UE s-au risipit deja ca fata morgana, iar Guvernul Boc trebuie să se împrumute urgent, a "n"-a oară, cu miliardele de euro, dar unii dintre miniştrii acestuia şi parlamentari ai coaliţiei nu înţeleg cât de mare este miza disponibilizărilor în masă din rândurile altor bugetari, de data aceasta cele ale poliţiştilor.

"Semnalul de instabilitate politică a fost dat foarte consistent de parlamentari, cu ocazia unui vot dat la o lege care prevedea o reformă. Sunt elemente care fac rău intenţiei Guvernului de a ieşi pe pieţele internaţionale. Eu m-am obişnuit cu o atmosferă şi cu o atitudine împotriva intereselor naţionale. Aşa că cei care avem responsabilităţi, trebuie să ne ducem crucea în continuare", şi-a exprimat atunci furia domnul Băsescu.

Interpretând faptele celor incriminaţi de preşedinte, constatăm că cei care au încălcat flagrant interesul Guvernului Boc de a face reformă şi, aşa cum spunea domnul preşedinte Băsescu, interesul său naţional - deoarece alţi 10.000 de şomeri nu pot reprezenta un interes al României - sunt nimeni alţii decât miniştrii săi preferaţi, doamna Udrea şi domnul Oprea!

Deci lucrurile pot fi lesne corectate sau sancţionate, domnule preşedinte Băsescu! Dacă nu i-aţi găsit încă un înlocuitor premierului Boc printre angajaţii BNR sau printre fruntaşii PDL - Boc cel vinovat de creşterea nesăbuită a TVA şi de netăierea pensiilor cu 15% sau de numirea unui demnitar cu dosare penale -, ceva-ceva tot aţi mai putea sancţiona: cereţi-le demisiile vinovaţilor de fragilizarea majorităţii fabricate, cu sudoare, de dumneavoastră, pentru a rămâne PDL la guvernare, vinovaţi care v-au călcat în picioare minunata stabilitate politică, pentru care aţi luptat necontenit şi în interesul căreia aţi inventat o nouă şi fabuloasă constituţie, de buzunar prezidenţial şi PDL-ist.

Domnul Călin Potor:

"Fenomenul îngrijorător al copiilor cu copii poate fi diminuat prin majorarea pedepselor"

Am atras atenţia în repetate rânduri miniştrilor muncii, familiei şi protecţiei sociale, condus acum, sper pentru nu foarte mult timp, de prim-ministrul boc, cu b mic, faptul că numărul minorelor care au devenit mame, unele chiar la 11, 12 sau 13 ani, a crescut alarmant în România, iar autorităţile sunt depăşite de acest fenomen îngrijorător. Mai mult, un raport prezentat anual de către UNICEF arată că, încă din 2005, România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul mamelor minore.

În scopul diminuării acestei situaţii, care nu ne face cinste, cred că este necesară o conlucrare activă între instituţiile cu răspunderi în domeniu, respectiv MFPS, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Acestea ar trebui să iniţieze şi să deruleze ample campanii, coordonate de psihologi, de conştientizare a adolescentelor asupra efectelor nefaste şi traumelor pe care le pot îndura minorele care devin mame. Subliniez că astfel de campanii trebuie coordonate de psihologi, deoarece bombardamentul informaţional cu tentă sexuală este răspunzător în bună parte pentru maturizarea precoce a copiilor.

Este nevoie, de asemenea, de o analiză pragmatică a situaţiei fetelor care au devenit mame, întrucât se constată că acestea provin atât din familii destrămate, cât şi din familii normale, în care fetiţa a fost neglijată afectiv şi a căutat afecţiune într-o relaţie cu un băiat, sau chiar cu un bărbat.

Îngrijorător este faptul că micuţii născuţi de minore preiau din mers modelul de viaţă dezordonată de la mamele lor, iar de aici până la proliferarea acestui fenomen nu mai este decât un mic pas. Mai mult, în majoritatea cazurilor mamele minore îşi părăsesc copiii, abandonează şcoala şi ajung să fie o povară pentru societate, fără nicio şansă de reintegrare într-un mod de viaţă sănătos.

Capitolul III al Codului penal al României, referitor la Infracţiunile privitoare la viaţa sexuală, prevede la art. 198, Actul sexual cu un minor, următoarele: "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi". Din păcate, pedeapsa cu închisoarea de la trei la zece ani se pare că este insuficientă, şi consider că ar trebui majorată de la 5 la 15 ani pentru astfel de infracţiuni abominabile, sinonime cu crimele, în condiţiile în care astfel de copii devin practic pierduţi pentru societate de la o vârstă fragedă. De asemenea, practica judiciară dovedeşte că dosarele de acest gen se întocmesc extrem de greu, în condiţiile în care declaraţiile victimelor nu sunt luate în considerare, acestea fiind mărturii necredibile pentru anchetatori. Din acest motiv, susţin că toate discuţiile poliţiei cu victimele minori trebuie să se desfăşoare obligatoriu în prezenţa reprezentanţilor Autorităţii pentru Protecţia Drepturilor Copilului, nu numai a părinţilor. Am convingerea că în acest mod s-ar grăbi finalizarea acestor dosare şi probarea efectivă a acestui gen de infracţiuni s-ar realiza mult mai uşor.

Numărul mare de mame minore din România reprezintă şi o consecinţă directă a atitudinii mass-media, care prezintă la scară largă o aşa-numită vinovăţie a minorelor care au devenit mame. Consider că este un fapt discriminatoriu, deoarece fetele în cauză nu au putut să aducă pe lume copii fără ajutorul unor bărbaţi. Din păcate, în majoritatea cazurilor prezentate în mass-media nu apar persoanele de sex masculin, fapt reprobabil, deoarece în astfel de situaţii partea de vină ar trebui împărţită în mod egal între părinţi, cu atât mai mult cu cât majoritatea taţilor implicaţi nu sunt minori.

De asemenea, cred că fenomenul ar putea fi diminuat şi prin implicarea mai activă a părinţilor în familie, respectiv printr-o relaţie mult mai apropiată între părinţi şi copii. Dacă există voci care să argumenteze că nici faţă de noi părinţii nu au fost foarte apropiaţi, pot spune că astăzi starea de fapt a societăţii este cu totul alta, informaţiile difuzate prin intermediul media şi internetului sunt inevitabile, iar maturizarea copiilor survine mult mai repede. Apreciez, în consecinţă, că părinţii trebuie să fie mult mai apropiaţi de copiii lor, în aşa fel încât să fie primii adresanţi ai minorilor, în special ai fetelor, atunci când se confruntă cu probleme.

Domnul Călin Potor:

"De la piscină la ping-pong"

De multe ori, am văzut cu ochii mei, ca mai toţi românii interesaţi de politică, oameni de prim-rang ai ţării care s-au "produs" în faţa oamenilor în ipostaze cel puţin ciudate. L-am văzut, de pildă, pe Theodor Stolojan ieşind despuiat dintr-o piscină şi anunţându-şi candidatura la funcţia de prim-ministru al României. Nu ştim ce ar fi trebuit să facem la acea privelişte: să râdem sau să plângem? Erou tragicomic de telenovelă lacrimogenă (mai ţineţi minte, desigur, scena din 2004, cu "Dragă Stolo" şi boala lui inventată!), liderul marcant de până mai ieri al PDL şi-a jucat perfect rolul de pion tocit pe tabla de şah a Cotrocenilor. Un premier sexagenar în bermude, la bustul gol - numai de asta nu aveam nevoie! Dar, dinspre un partid în derivă, o propunere mai nimerită nici că se putea.

Existau, teoretic, doar două alternative: Vasile Blaga (zdrobit în alegerile locale de Sorin Oprescu) şi Adriean Videanu (şifonat rău de tot la capitolul imagine, după mandatul catastrofal de primar al Capitalei). Aşa că, la acea vreme, în lipsă de altceva, a fost băgat în faţă candidatul de serviciu. De ce o fi ales să facă anunţul respectiv de pe marginea piscinei, cu apa şiroind pe el, rămâne însă un mister nedesluşit. Iar dacă laboratoarele prezidenţiale de analiză sociopolitică au crezut că Stolojan va aduce un plus de voturi pentru democrat-liberali, atunci eroarea a fost majoră. Lipsit de charismă şi ducând pe umeri povara acelui gest odios de confiscare a valutei românilor, la începutul anilor ’90, Stolojan a fost o mare perdea de fum a politicii româneşti postdecembriste.

La ceva vreme de la momentul despuierii din piscină, PDL continuă să fie un partid despuiat de criză, de propriile greşeli şi de lipsa unei politici coerente de cadre. Acum, în prim-plan se află premierul boc cu b mic, adică emil boc. Desigur, primul-ministru nu e ales prin sufragiu universal, dar prestaţia locomotivelor electorale va creşte sau, după caz, va scădea scorul partidului respectiv. În cazul lui emil boc lucrurile sunt clare. Chiar în condiţiile sistemului uninominal, ponderea factorului politic (formaţiune - semn electoral) rămâne definitorie.

Riscul pe care şi-l asumă tabăra prezidenţială este unul semnificativ: emil boc poartă pe frunte stigmatul ratării. Va fi unul dintre motivele pentru care PDL va pierde alegerile parlamentare. Celelalte cauze sunt cunoscute: declinul popularităţii lui Traian Băsescu, conflictul dintre aripa vechilor PD-işti şi veneticii PDL-işti, absenţa unor candidaţi puternici, promovarea cu obstinaţie a unor nonvalori, izolarea partidului pe scena politică etc.

În aceste condiţii, nici măcar emil boc nu mai crede cu adevărat în şansa de a rămâne premier, ca să nu mai vorbim de cele de a duce partidul său spre câştigarea alegerilor de anul viitor. Dar, ca un actor cuminte şi la locul lui, citeşte cu intonaţie replicile de pe prompter. Restul nu îl interesează. Nu e treaba lui. Treaba lui este să le povestească ziariştilor, cu dinţii încleştaţi, cum a ajuns el salvatorul României, ca un Făt-Frumos călare pe un cal alb. Sau cal portocaliu... Şi apoi să mai facă, în admiraţia unor starlete entuziasmate, vreo câteva schimburi de mingi, de la cele de ping-pong la cele de fotbal. Cam atât! Pentru PDL această bătălie este pierdută cu mult înainte de a se auzi gongul de început...

Domnul Călin Potor:

"Elevii români capabili de performanţă sunt lăsaţi de izbelişte"

Conform prevederilor unui act normativ încă în vigoare, inspectoratele şcolare judeţene ar fi trebuit să selecţioneze în fiecare an şcolar câte 25 de elevi capabili de performanţă, absolvenţi ai clasei a IV-a, proveniţi din mediu rural, ale căror familii au venituri pe membru de familie sub o treime din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Selecţia elevilor ar fi trebuit să se facă de către specialiştii de la Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, aprobată prin ordin al ministrului. Elevii ar trebui să primească o bursă care să acopere cheltuielile de cazare, masă şi a celor şcolare, a cărei valoare ar trebui stabilită de Guvern prin elaborarea unor norme metodologice de aplicare a legii.

Din păcate, nu există nicio metodologie prin care să fie pusă în aplicare legea respectivă, niciun criteriu de selecţie al elevilor, nu există nimic. O singură adresă a trimis MECTS inspectoratelor şcolare, prin care le solicită să identifice şcolile de prestigiu care au cămine şi cantine în care şi-ar putea continua studiile elevii de la ţară, atât şi nimic mai mult... În loc să înveţe în şcolile şi liceele de prestigiu din marile oraşe, elevii inteligenţi, dar săraci de la ţară vor rămâne în continuare să lucreze pământul alături de părinţii lor, neavând nicio şansă să-şi continue studiile, pentru ca Ministerul Educaţiei nu este în stare să elaboreze şi să aprobe o metodologie de aplicare a legii.

În satele din România învaţă 108.882 de elevi de clasa a IV-a. Mulţi dintre ei au situaţii materiale modeste, au potenţial şi voinţa să înveţe, dar sunt lipsiţi de mijloace financiare.

Un alt act normativ la care vreau să fac referire este Legea nr.17/2008 privind sprijinirea copiilor supradotaţi capabili de performanţă înaltă şi acesta trebuia să intre în vigoare din luna mai 2007. Nu are nici acum norme metodologice de aplicare!

Vreau să-i aduc aminte domnului ministru Funeriu ca România este locul în care zeci de mii de copii se pierd pe drumul spre performanţă sau îşi conturează acest drum în afara graniţelor ţării, în timp ce unul din patru absolvenţi de liceu sau facultate visează să plece pentru perfecţionare la un nivel mult mai înalt într-o altă ţară, renunţând la studiile în România, în lipsa unui sistem centrat pe programe educaţionale existent la nivel naţional.

Un studiu al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă arată că, în ultimii trei ani, 25% dintre absolvenţii de liceu sau de facultate doresc să plece din ţară.

Consider că România de astăzi este o ţară confruntată cu riscuri majore, întrucât sistemele educaţiei şi cercetării nu corespund cerinţelor minime ale unei societăţi şi economii europene, în care cunoaşterea este marfa cea mai de preţ şi sursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale şi personale.

Riscăm ca decalajul cultural faţă de ţările membre ale Uniunii Europene să crească, copiii noştri să fie la maturitate din ce în ce mai puţin competitivi pe piaţa europeană a muncii şi tot mai puţin pricepuţi în gestionarea vieţii personale, riscăm ca economia să stagneze, să devenim dependenţi de inovaţiile venite din afară, iar democraţia să funcţioneze cu sincope.

Domnul Călin Potor:

"Unde sunt perdelele forestiere de altădată?"

Dezastrele naturale care se abat asupra noastră, seceta, inundaţiile, sunt tot mai frecvente. Dacă acum mai bine de un secol, între perioade de secetă urmau 50 de ani normali din punct de vedere climatic, aceasta s-a redus continuu, iar în prezent constatăm o anumită continuitate. La câmpie culturile suferă complet de secetă, în timp ce în zonele colinare şi de-a lungul cursurilor de apă asistăm la inundaţii care distrug totul în cale, gospodării, case, culturi, drumuri.

Seceta, cumplita sete a câmpurilor, era acum 40-50 ani stropită de apele mai tuturor râurilor, prin irigaţii pe o suprafaţă de peste 3.000.000 hectare. Acum am început să ne obişnuim cu expresii ca deşert, deşertificare, care sunt mai mult decât iminente.

În vremurile istorice bune pentru agricultură ţara noastră deţinea prioritate mondială în ceea ce priveşte perdele forestiere de protecţie. Perdelele forestiere asigurau protecţia câmpului agricol, a şoselelor naţionale sau se constituiau în perdele parazăpezi pentru protecţia căilor ferate. De-a lungul anilor s-au distrus sau au fost defrişate.

Acum revin în actualitate. Este vorba de lucrări concepute a se realiza pe suprafeţe întinse în vederea creşterii eficienţei acestora, mai ales în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea secetelor, şi cu deosebire, atenuarea schimbărilor climatice la nivel regional. Prin noul Cod silvic, Legea nr.46/2008, sunt prevăzute o serie de facilităţi pentru deţinătorii de terenuri agricole, aceştia rămân în continuare proprietari pe terenul respectiv şi pe pădurea pe care statul i-o înfiinţează în mod gratuit, beneficiază şi de contravaloarea recoltei agricole pe care ar fi obţinut-o pe fâşiile de teren pe care sunt înfiinţate perdele forestiere.

Administrarea perdelelor forestiere de protecţie se realizează prin structurile silvice ale statului. La acestea se adaugă efectele extrem de benefice ale perdelelor forestiere asupra culturilor agricole. Perdelele forestiere de producţie prezintă numai avantaje şi acum depinde de fiecare dintre noi cum le valorificăm în interesul nostru şi în interesul naţional, apărându-ne împotriva dezastrelor naturale care se abat asupra noastră, punând în pericol însăşi securitatea alimentară a naţiunii.

Domnul Călin Potor:

"Încotro se îndreaptă sportul românesc de performanţă?"

A XXIX-a ediţie a Jocurilor Olimpice, care s-a desfăşurat la Beijing, China, în perioada 8 - 24 august 2008, a dezvăluit o serie de lacune şi probleme în sportul românesc. Să ne reamintim, pe scurt, ce s-a petrecut la Beijing şi să comparăm puţin cu trecutul, pentru a înţelege ce se întâmplă într-adevăr cu sportul românesc de performanţă.

România a fost reprezentată la Jocurile Olimpice de la Beijing la 15 ramuri sportive, cu o delegaţie formată din 102 sportivi. La finalul competiţiei, delegaţia României la Jocurile Olimpice de vară de la Beijing a obţinut patru medalii de aur, una de argint, trei de bronz, în total 8 medalii. A fost, aşa cum a relatat toată presa, cea mai slabă recoltă de medalii din ultimii 50 de ani.

Să ne aducem aminte acum care a fost, însă, cea mai bună prezenţă la o olimpiadă pentru delegaţia noastră - este vorba despre cea de la Los Angeles, 1984, când România s-a întors acasă cu 53 de medalii, dintre care 20 de aur.

În cei 24 de ani dintre ediţia de la Los Angeles şi cea de la Beijing s-a ajuns la o diferenţă de 45 de medalii, iar la multe sporturi unde contam în trecut s-a ajuns să nu mai avem nici măcar un reprezentant la ediţia de la Beijing.

La o primă analiză, este uşor de observat că toate problemele din sportul românesc pornesc de la modul cum sunt administrate federaţiile de specialitate. Din păcate, majoritatea acestor federaţii au fost privatizate de tot felul de indivizi, care nu au nimic de-a face cu sportul, ci mai degrabă cu profitul imediat şi cu afacerile. Aşa se face că sportivii care au fost multipli campioni olimpici şi mondiali nu se regăsesc la conducerea acestor federaţii, şi putem da aici numeroase exemple - Elisabeta Lipă sau Laura Badea fiind doar două dintre ele.

Nu mai puţin adevărat este faptul că de multă vreme nu se mai investeşte absolut nimic în centrele de juniori şi tineret, consecinţa logică fiind că, practic, din urmă nu mai vine nimic. În aceste condiţii, nu ar trebui să ne mire că alte ţări se detaşează atât de mult faţă de noi.

O altă problemă o constituie faptul că sporturile cu tradiţie regională nu produc campioni, cum ar fi,de exemplu,înotul - nu produce niciun campion la nataţie, neputând invoca permanenta problemă a infrastructurii, deoarece, în acest caz, ea există.

Concluzia simplă este că există şi o pasivitate la nivelul celor care ar trebui să se ocupe cu baza de selectare şi recrutare a talentelor. Aceste realităţi nu pot să ne lase indiferenţi. Sportul românesc se află într-un mare impas în momentul de faţă, declinul său fiind unul vizibil şi periculos de accelerat. Consider, de aceea, oportună o analiză riguroasă şi obiectivă din partea autorităţilor competente a situaţiei în care a ajuns sportul şi sportivul românesc de performanţă, urmând apoi a fi luate măsurile de rigoare, pentru redobândirea statutului pe care îl merită şi pe care multă vreme acesta l-a deţinut în competiţiile mondiale. În caz contrar, anul viitor, la Londra, vom ieşi pe uşa din dos a sportului mondial, pierzând astfel una dintre puţinele bucurii care le-au mai rămas românilor în aceşti ani de restrişte.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Vă e frică de Programul USL?"

Prin viziunea sa economică, Uniunea Social Liberală propune României un nou model economic, bazat pe 3 principii:

Domnul Marin Almăjanu:

"Domnul Videanu a uitat câte iluzii a vândut în campanii românilor"

Fostul ministru al economiei, domnul Adriean Videanu, a uitat definitiv că se apropie termenul decontului fabuloaselor promisiuni pe care le-a făcut în campaniile precedente şi în urma cărora s-a instalat confortabil la Palatul Victoria, alături de colegii săi PDL-işti, dar a avut grijă să iasă imediat la rampă, după lansarea Programului economic al USL, pentru a-şi aduce preţioasele critici. Acesta a explicat că, în viziunea sa, propunerile celor din opoziţie sunt "nearticulate": "Viziunea economică a USL este una nearticulată şi insuficient argumentată", a apreciat domnul Videanu.

Dumnealui a menţionat că strategia USL cuprinde "un foarte mare grad de generalităţi, exprimă mai mult dorinţe decât căi de acţiune" şi este bazată pe "date insuficiente".

Ce-l nemulţumeşte oare pe domnul Videanu atât de tare la programul economic al USL, încât să aducă critici false, absolut nefondate şi insuficient argumentate?

Domnul Videanu nu doreşte să vadă sub nicio formă că acest program este unul foarte clar, pragmatic şi suficient de prudent, pentru a nu pune economia României în dificultate. Acest program, foarte concis, are menirea de a reuşi într-adevăr să mişte economia din înţelenirea nesfârşită în care au blocat-o politicile de frână ale PDL.

Să-i amintim domnului Videanu ce striga de pe scenele de campanie în 2008, împreună cu colegii săi de partid, şi ce statuau, apoi, în programele de guvernare portocalii, pe baza cărora şi-au primit învestiturile în funcţiile de miniştri: "Vom mări alocaţia de stat pentru copii la 100 de lei pe lună", (...); "Legea salarizării profesorilor este de la 1 octombrie 2008, de aceea este de maximă actualitate. Acea lege trebuie avută în vedere la evaluarea bugetului pe 2009" (...); "Noi suntem un partid de centru-dreapta, iar programul nostru vorbeşte despre creşterea veniturilor şi pot să vă spun că veţi găsi aici la nivelul anului 2012 creşterea salariului mediu la 905 euro, faţă de 490 de euro în prezent, pensia medie la 405 euro, faţă de 165 de euro"...

Cum s-au concretizat, domnule Videanu, toate aceste promisiuni înălţătoare în fapte guvernamentale? Ce a făcut PDL în trei ani de guvernări complet haotice şi lipsite de orice viziune economică sau măsuri de stimulare fiscală?

Ce aţi făcut din economia românească şi cum i-aţi sprijinit pe întreprinzători? Ce măsuri aţi luat pentru a susţine copiii, mamele, salariaţii sau pensionarii?

Răspundeţi sincer la toate aceste întrebări şi recunoaşteţi în faţa românilor că aţi minţit în 2008 doar ca să le luaţi voturile, că aţi minţit şi în 2009 doar ca să-l mai scoateţi încă o dată pe domnul Băsescu preşedinte şi că, în 2010, la momentul adevărului, aţi implementat sărăcia lucie la rang de reformă, falimentând tot!

Încetaţi să mai daţi permanent vina pe alţii pentru ceea ce nu aţi fost capabili să faceţi singuri şi admiteţi că n-aţi făcut absolut nimic, în toţi aceşti ani, pentru poporul român şi pentru economia ţării!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Soluţii pentru un nou model de dezvoltare a României"

Uniunea Social Liberală şi-a prezentat viziunea economică pentru anii următori, care urmăreşte relansarea României şi consolidarea economiei, pentru a putea rezista în cazul revenirii crizei economice.

Ceea ce propunem este un nou model de dezvoltare a României, bazat pe un program echilibrat, dedicat reluării creşterii economice solide, dar şi cu o disciplină dură a finanţelor publice care nu mai permite scurgerea banilor publici către contracte pentru partid, aşa cum procedează actuala guvernare. Este un program economic realist, o viziune integrată, cu stimulente pentru creştere economică şi creare de locuri de muncă.

Principalele ţinte sunt: fiscalitatea redusă, cu accent pe taxarea mai mică a muncii; menţinerea nivelului de 16% ca prag maxim pentru impozitarea profiturilor şi veniturilor; sprijin pentru economie şi mediul privat; măsuri coerente de stimulare a creării de locuri de muncă; sprijin direct pentru tineri, care reprezintă categoria cea mai afectată de şomaj; responsabilitate bugetară; stimularea ofertei interne.

Nu enunţăm doar principii sau aspiraţii, nu este un program alcătuit din lozinci. Venim cu măsuri clare, care să răspundă problemelor existente, şi al căror impact bugetar este evaluat foarte exact. TVA redus la produsele alimentare, de exemplu, va duce la o scădere iniţială de încasări de 0,9% din PIB, care va fi compensată de reducerea evaziunii, ce va aduce un plus de cel puţin 1% din PIB. Ne-am impus ca obiectiv revenirea la un TVA de 19% până în 2014 - 2015, o scădere medie cu 1 - 2% anual fiind sustenabilă. Facilităţile de zero taxe pentru tinerii angajaţi sau zero taxe pentru noile locuri de muncă create costă circa 0,12% din PIB, dar vor conduce la crearea a 1 milion de locuri de muncă. Obiectivul strategic al Uniunii Social Liberale este crearea de locuri de muncă.

Propunem reducerea CAS cu 5 puncte procentuale pentru angajatori şi revenirea la un sistem de impozitare progresiv, în trei trepte: 8% pentru veniturile de până la 800 de lei lunar, 12% pentru veniturile de la 800 la 1.600 de lei şi 16% pentru veniturile de peste 1.600 de lei lunar.

Programul prevede scutirea de impozitare, pe o perioadă de 5 ani, a dividendelor care vor fi reinvestite în utilaje şi echipamente tehnologice, cercetare-dezvoltare, sub forma majorării capitalului social la societăţile unde sunt acţionari, sau prin participarea la capitalul social a altor societăţi comerciale şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă. Urmărim, de asemenea, aplicarea registrului unic de control, care înseamnă eliminarea controalelor repetate nejustificat la acelaşi agent economic.

Susţinem stimularea asocierii în agricultură şi dezvoltarea reţelei naţionale de colectare, depozitare şi prelucrare a produselor agricole.

Sunt măsuri necesare, pe care noi le-am identificat şi care pot fi îmbunătăţite. Viziunea economică a USL include surse concrete de suplimentare a veniturilor bugetare care aduc banii necesari pentru creşterea economică.

Avem măsuri concrete pentru controlul deficitelor şi pentru evitarea viitoarelor crize ale finanţelor publice. Vrem pact bugetar naţional şi datorii zero la bugetele locale, vrem plafonarea împrumuturilor guvernamentale de pe piaţa internă.

Vrem să reducem corupţia şi să introducem competitivitatea în instituţiile publice, prin depolitizare, monitorizare parlamentară pe contractele publice, control extern pe operaţiunile din vămi şi ANAF.

Sper să vă opriţi atenţia asupra viziunii noastre şi să veniţi cu propuneri ce pot îmbunătăţi programul. Suntem deschişi dialogului. Supunem dezbaterii publice soluţiile prezentate în viziunea economică la care au lucrat profesionişti din cele trei partide, dar şi specialişti din mediul privat, din societatea civilă, din mediul academic.

Nu vă prezint aceste măsuri cu entuziasm, pentru că ştiţi şi dumneavoastră unde se află România în acest moment, ştiţi care sunt problemele cu care se confruntă economia românească şi fiecare cetăţean al acestei ţări. Ştim şi noi, cei din USL, că nu va fi uşor să rezolvăm aceste probleme, suntem conştienţi de toate dificultăţile pe care le vom întâmpina, de faptul că va trebui să plătim toate datoriile făcute în perioada 2009 - 2011, dar vă prezint aceste măsuri cu speranţă, având convingerea că există soluţii pentru creştere economică, pentru dezvoltare, pentru a atinge obiectivul de a crea cel puţin un milion de noi locuri de muncă. Noi avem soluţii şi vrem să demonstrăm că România are alternativă.

Domnul Virgil Pop:

"De ce o viziune economică a USL?"

Înainte de a răspunde la această întrebare, şi anume de ce viziunea economică a Uniunii Social Liberale trebuie urgent implementată pentru revitalizarea societăţii, să vedem, întâi, care sunt cifrele eşecului grandios ce poartă numele de Guvernul Boc.

După doi ani şi jumătate sub conducerea portocalie, în România sunt cu peste 700 de mii mai puţini salariaţi decât erau la sfârşitul anului 2008. Acest lucru înseamnă sute de mii de şomeri, mii de afaceri închise sau aduse aproape de faliment şi un nivel de trai scăzut pentru multe familii - pe scurt, 5 milioane de români în pragul sărăciei.

Perspectiva anului 2011 e şi mai sumbră. România avea în luna aprilie cea mai mare inflaţie din UE, investiţiile străine sunt la un sfert faţă de cele din 2008 şi până la sfârşitul anului încă un milion şi jumătate de români vor îngroşa rândurile săracilor.

Ca să fie tabloul complet, vă mai reamintesc doar că suntem înglodaţi în datorii - ţara noastră plăteşte 6 milioane de euro pe zi pentru împrumuturi, şi acestea sunt doar dobânzile - şi că, în zilele noastre, normalitatea, respectarea dreptului la liberă exprimare şi respectarea Constituţiei sunt noţiuni golite de conţinut.

După astfel de cifre halucinante, după o astfel de guvernare, USL va avea mult de muncă, începând cu partea economică. Acest program conţine, în primul rând, foarte multe cifre concrete, fapte reale. Vorbim de regimul impozitării, de cel al muncii, dar şi de ajustări în zona instituţională. Vorbim, de fapt, despre trei principii: fiscalitate redusă, încurajarea mediului privat şi ajutorarea categoriilor aduse în pragul sărăciei de criză şi de proasta gestionare a economiei, adunate în 43 de măsuri concrete, aplicabile imediat şi studiate din punctul de vedere al impactului asupra societăţii. În principiu, modelul economic propus de noi este menit să conducă la creşterea economiei româneşti, la revitalizarea acesteia, dar, în primul rând, dorim ca acest proiect să reprezinte o alternativă politică la actuala guvernare, care a însemnat pentru români doar tăieri de salarii şi fonduri, împrumuturi iresponsabile şi creşteri de taxe şi impozite.

Cu toate acestea, Programul USL, ce va fi implementat imediat ce actuala putere va fi dărâmată, nu este populist. Nu promite marea cu sarea, nu vinde minciuni şi speranţe deşarte, ci reflectă realitatea. E un program realist, bazat pe adevărurile zilei, pe situaţia în care a ajuns azi România, dar şi pe capacităţile noastre de a ne reveni la normal prin forţe proprii. Din aceste motive, ştiu că viziunea noastră e realizabilă. În plus, această viziune asumată în mod sincer de noi, cei din opoziţie, promite un lucru care, din păcate, nu ar trebui să existe, în mod ideal, într-un program de guvernare, şi anume o bine-venită doză de normalitate instituţională, economică şi politică.

Domnul Dorel Covaci:

"Glorie celor care au căzut pentru Dumnezeu, neam şi ţară!"

În ziua Marelui Praznic al Înălţării Domnului se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor, aducându-se cinstire memoriei celor ce şi-au jertfit viaţa pentru binele patriei şi al poporului român.

Cinstirea memoriei celor care s-au jertfit pentru România, protejarea mormintelor eroilor români sunt datorii sacre ale statului şi ale fiecărui cetăţean. Există, de asemenea, tradiţia de a respecta mormintele cetăţenilor străini căzuţi pe teritoriul ţării noastre, indiferent dacă ne-au fost aliaţi sau inamici.

În zilele noastre nu mai prezintă niciun interes evocarea dragostei de ţară, a demnităţii naţionale, a sacrificiului pentru semeni. Onoarea, respectarea jurămintelor, integritatea morală sunt călcate în picioare cu nonşalanţă şi aruncate în cele mai ascunse cotloane ale conştiinţei noastre de homo sapiens.

Eroii merită respectul nostru. Le putem mulţumi cât sunt în viaţă. Un guvernant care e însetat doar de bani şi de putere nu poate înţelege că oamenii în uniformă şi-au ales profesiuni de credinţă, asumându-şi riscuri imense, doar din devotament şi dăruire pentru ţară şi popor. Ei sunt militari care păşesc într-un hău de foc, cu gloanţele ţiuindu-le pe la urechi, strângând în buzunarul de la piept o poză cu cei dragi, care tremură în ritmul zvâcnirilor inimii; poliţişti la datorie, în luptă cu crima, hoţia, înşelăciunea, care veghează la siguranţa noastră şi a copiilor noştri; pompieri care se aruncă în foc, ca să smulgă din flăcările mistuitoare vieţi, vise, agoniseli; jandarmi care veghează la ordinea şi siguranţa publică.

Eroii nici nu ştiu că sunt eroi. Fiecare naţiune are eroii ei tăcuţi şi modeşti, iar faptele de vitejie sunt victorii ascunse ochilor, care ţin de pricepere, răbdare, tenacitate, curaj, antrenamente, exerciţiu, renunţări şi de propulsarea unui scop, ţel, comandament deasupra timpului şi vremurilor. Un erou este cu adevărat erou, atunci când îşi pune la încercare viaţa pentru străini, şi nu doar pentru cei apropiaţi.

Eroii sunt părinţi, copii, bunici, prieteni care nu se mai întorc. Ei au lăsat în urmă vise, promisiuni, destine, dureri şi poate au plecat într-o lume mai bună.

Eroii sunt eroi 24 de ore pe zi, fără pauză; sacrificiul lor nu ţine de program. Ei nu fac grevă generală, nu protestează, nici nu votează, deci nu contează în ecuaţia acaparării puterii. Eroii tac. De aceea, sunt uitaţi atât de uşor. Prea târziu este salutul coşciugului acoperit de un steag tricolor, la tragerea salvelor de onor, inutile sunt coroanele şi jerbele de flori, dacă nu am ştiut să-i respectăm în viaţă.

Să cinstim memoria eroilor neamului, prin faptele noastre, elaborând şi votând legi în interesul ţării şi al poporului român, legi date cu frică de Dumnezeu şi cu grijă faţă de semenii noştri!

Domnul Titi Holban:

"Agricultura română în criză"

Recent producătorii agricoli români au semnalat că anul acesta alimentele se vor scumpi şi ca urmare a condiţiilor meteo nefavorabile. După perioada de ploi în averse cu care ne-am confruntat în această primăvară, Administraţia Naţională de Meteorologie anunţă pentru lunile de vară temperaturi foarte ridicate, fapt ce va afecta în mod negativ producţia de secară, rapiţă, oleaginoase, dar şi producţiile de legume şi fructe (caise, cireşe, ardei etc.) care sunt deja întârziate pentru acest an.

Cel mai îngrijorător este faptul că în România sistemul de irigaţii nu este funcţional, cu toate că nevoia de modernizare a acestuia a fost intens discutată şi în anii anteriori, când seceta a pus probleme serioase producţiei agricole.

Cu toate acestea, ministrul agriculturii, domnul Valeriu Tabără, rămâne relaxat şi prea puţin preocupat de problemele cu care se confruntă agricultorii români. Mai degrabă interesat de susţinerea şi promovarea intereselor marilor corporaţii care comercializează seminţe modificate genetic, domnul ministru pare să fi abandonat total agricultura română tradiţională.

Este inacceptabilă această lipsă de interes din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi lipsa de implicare a instituţiei în a demara o politică aplicată şi coerentă de susţinere a producţiei agricole interne, aşa cum practică alte state membre ale Uniunii Europene, mult mai preocupate de a-şi proteja producţia internă.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"De ce nu mai citesc tinerii?"

Potrivit unui studiu realizat recent de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, unul din cinci români recunoaşte că nu mai citeşte deloc cărţi, iar cele preferate de aceştia sunt romanele, cărţile de specialitate, de istorie şi cele din programa şcolară.

Ne punem întrebarea: de ce acest dezinteres pentru carte şi aici mă refer la românii trecuţi de a doua tinereţe, care cu ani în urmă făceau sacrificii pentru a-şi achiziţiona cărţi.

Lipsa interesului pentru lectură nu este un fenomen care a apărut peste noapte, televiziunea, Internetul oferă tinerilor mai mult decât ţi-ar oferi paginile scrise ale unei cărţi?

Este trist, dar adevărat! Elevii şi studenţii nu mai citesc şi nici nu mai respectă valorile culturale naţionale, iar viitorul unei naţiuni nu îl poţi cunoaşte dacă nu îţi cunoşti trecutul.

Cei care simt cel mai bine acest dezinteres al elevilor pentru citit sunt profesorii, care fac eforturi pentru a-i atrage pe tineri spre lectură, pentru că lectura este cea care determină judecăţi şi raţionamente, care consolidează şi care conduc la aflarea de noi adevăruri.

Oare din cauza timpului limitat, a dezinteresului sau a preţurilor acestora s-a ajuns la această prăpastie între cititor şi carte?

În ciuda tuturor mediilor digitale de care dispun astăzi tinerii, valoarea culturală şi mai ales educaţională pe care o oferă cartea clasică nu poate fi substituită. Politici guvernamentale concrete, care să sprijine şi să stimuleze nu numai cumpărarea, ci şi citirea de carte, nu prea au existat în ultimii ani, singura măsură fiind una de natură fiscală aplicată achiziţiei de carte.

Merită apreciată campania pe care anumite ziare au demarat-o de a asocia colecţii de carte de valoare ziarelor lor. Felicit aceste ziare şi le asigur că, dincolo de campania lor de marketing, ziarele realizează un obiectiv cultural extrem de important pentru societatea românească.

Domnul Florin Iordache:

"USL - măsuri economice de redresare a României"

Uniunea Social Liberală a prezentat vineri, 27 mai 2011, o analiză a situaţiei economice a României şi a propus o serie de măsuri de redresare.

În acest moment, datorită unei viziuni greşite a Guvernului, în România criza s-a accentuat. Asistăm la o risipă bugetară, în paralel cu măsuri sociale insuportabile, cu o politizare fără precedent în alocarea fondurilor.

În ultimii 3 ani, 740.000 de locuri de muncă s-au pierdut şi vor continua să dispară, România ocupând ultimul loc în UE în ceea ce priveşte calitatea instituţiilor, rata de ocupare sau eficienţa forţei de muncă.

Mediul de afaceri este strivit de numărul mare de impozite şi taxe, de controale ale instituţiilor statului, dar şi de schimbări nejustificate a legislaţiei fiscale.

În ultimii trei ani, datoria publică s-a triplat, ajungând la 40% din PIB, o mare parte este pe termen scurt, ceea ce face ca statul să se împrumute din ce în ce mai mult.

Ce propune USL:

• crearea mediului economic necesar creşterii în economie, având ca obiectiv 1 milion de locuri de muncă;
• scăderea fiscalităţii, atragerea investiţiilor străine, cât şi absorbţia fondurilor europene sunt instrumente de creare a noi locuri de muncă;
• un sistem fiscal stimulativ, echitabil şi predictibil cu trei paliere a impozitului pe venitul salarial de 8%, 12% şi 16%, în funcţie de venit;
• construirea unui buget multianual care să conţină: îmbunătăţirea colectării, oprirea risipei bugetare, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, combaterea evaziunii fiscale.

O parte din aceste măsuri ar trebui aplicate de urgenţă, până nu este prea târziu.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Lupta pentru redescoperirea libertăţii continuă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că toate crimele Revoluţiei române din 1989 nu se prescriu"

Prin Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din data de 24 mai 2011, în cauza "Asociaţia 21 decembrie 1989 et alli c. România" s-a statuat, în unanimitate, încălcarea art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind violarea dreptului la viaţă, constatând lipsa unei anchete efective, imparţiale şi eficace în elucidarea cauzelor decesului domnului Nicuşor Vlase. Deopotrivă, Curtea de la Strasbourg a constatat violarea art. 8, privind dreptul la respectarea vieţii private şi a secretului corespondenţei, cu referire directă la măsurile de supraveghere secretă a reclamantului Teodor Mărieş.

Adoptarea acestei hotărâri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului are o importanţă definitorie şi determinantă în lupta pentru redescoperirea libertăţii, ca urmare a Revoluţiei Române din 1989, deoarece prescripţia responsabilităţii penale asupra cercetării şi anchetării tuturor crimelor din decembrie 1989 nu mai poate fi invocată de instanţele de judecată româneşti.

Acordând prevalenţă efectului direct şi efectiv al hotărârilor CEDO împotriva România, asupra sistemului de drept românesc, implicaţiile juridice ale Hotărârii CEDO din 24 mai 2011 în Cauza Asociaţia 21 decembrie 1989 et alli c. România, au menirea de a mobiliza instituţiile statului de drept, în sensul aplicării legii fără discriminare, a identificării vinovaţilor de moartea miilor de oameni nevinovaţi, înfăptuindu-se astfel acea justiţie socială care poate aduce o reconciliere deplină.

Trebuie subliniat faptul că pe rolul instanţei de la Strasbourg există peste o sută de plângeri similare, privind dosarele Revoluţiei, care ar putea conduce în viitor la noi hotărâri prin care s-ar constata violarea art. 2 din Convenţie. Curtea Europeană a afirmat faptul că, în principiu, statul român deţine libertatea, sub controlul Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei, să aleagă metodele prin care să îndeplinească obligaţiile juridice ce-i revin, în baza art.46 din Convenţie.

Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, instituţiile de drept ale statului român trebuie să impună cu celeritate aplicarea legii în mod unitar, în finalizarea dosarelor Revoluţiei Române, evidenţiindu-se prin aceasta dreptul persoanelor vizate la o anchetă imparţială, care să nu se finalizeze prin efectul prescripţiei responsabilităţii penale, în condiţiile în care, cunoaşterea adevărului cu privire la evenimentele din decembrie 1989 este determinantă pentru refacerea fibrei morale în societatea românească. În acest context, Curtea a apreciat că nu este necesar să amâne cauzele similare care se găsesc pe rolul instanţei europene, neacordând statului român un timp de graţie pentru refacerea mecanismelor de înfăptuire a justiţiei în dosarele Revoluţiei.

Lupta pentru aflarea adevărului continuă! Memoria eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989 trebuie pe deplin onorată, prin înfăptuirea actului de justiţie în mod imparţial, de către instanţele de judecată româneşti şi cu respectarea conceptului fundamental şi definitoriu al demnităţii umane.

Domnul Ion Dumitru:

"Cum ar trebui acţionat în privinţa exploataţiilor agricole în România"

Ferma trebuie să fie veriga de bază în organizarea şi conducerea proceselor de producţie în agricultură.

Diversitatea zonelor geografice, diversitatea condiţiilor de relief, sol, climă, tradiţie şi cunoştinţe profesionale ale agricultorilor din diferite zone, opţiunile lor, impun includerea în Planul Naţional, alegerea, proiectarea şi organizarea practică a unei diversităţi de exploataţii (ferme) agricole cu diferite sisteme de agricultură, diferite mărimi şi diferite profiluri şi tehnologii de producţie şi diferite dotări mecanice.

În România pot fi organizate şi pot funcţiona diferite sisteme de agricultură: ecologică, extensivă, semiintensivă sau agricultură de înaltă intensitate şi cu măsuri foarte eficiente de eliminare sau de reducere a poluării mediului şi produselor.

Fermele trebuie să fie exploataţii comerciale, să producă nu numai pentru nevoile familiale ale agricultorilor, dar şi pentru piaţă, să acopere necesarul de consum al populaţiei întregii ţări, cât şi pentru export. S-a dovedit că fermele mici, ca şi cele ecologice, nu pot practica tehnologii performante, obţin producţii mici şi nu pot fi exploataţii comerciale. Ele nu pot asigura necesarul de consum al populaţiei şi nu sunt nici profitabile pentru fermieri.

De aceea, proiectarea şi organizarea de astfel de exploataţii agricole ar trebui făcute în concordanţă cu cerinţele prezente şi viitoare ale pieţei şi cu opţiunea expresă a proprietarilor de teren şi animale.

Cu siguranţă, marea majoritate a agricultorilor vor opta pentru a fi sprijiniţi să organizeze ferme mai mari cu putere economică şi organizatorică, să se poată dota cu utilaje moderne, să aplice tehnologii performante şi cu costuri rezonabile, să-şi poată livra profitabil recoltele şi să obţină venituri mari.

Oricare ar fi tipul de fermă pentru care optează proprietarii de teren, aceştia trebuie ajutaţi de Guvern, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să-şi organizeze exploataţiile agricole pe baze ştiinţifice.

Dar, atenţie! Dacă negocierile privind subvenţiile din cadrul politicii agricole comune vor eşua, în sensul stopării lor de la o anumită suprafaţă în sus, atunci şi organizarea agriculturii româneşti nu va putea fi demarată.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Adriean Videanu şi PDL spun lucruri... trăsnite!"

Viziunea USL în domeniul economic lansată de curând poate fi interpretată de oricine, oricum şi oricând, poate fi criticată mai mult sau mai puţin, poate fi acceptată sau nu, poate fi abordată cu realism sau cu patimă, cu interese meschine sau sincere, dar în orice ipostază s-ar pune vorbitorul ar trebui să înţeleagă următoarele lucruri:

- documentul se referă la viziune, direcţii strategice, plecând de la ţintele pe care USL le are în vedere pentru ţara noastră, de la realităţile economice pe care construim viitorul, de la metehnele societăţii româneşti mai vechi sau mai noi, de la aşteptările unei societăţi prea des înşelate de politicieni;

- prezentarea acestei viziuni a avut ca scop provocarea la o dezbatere serioasă, cu toate componentele societăţii româneşti doritoare să participe profesional, politic, civic la finalizarea unei alternative credibile, capabile să schimbe, în principal, direcţia economică, să consolideze mediul de afaceri pentru a crea bunăstare şi a reclădi încrederea în statul român;

- USL a adoptat poziţia politică complet nouă de a nu face promisiuni, ci de a arăta care sunt posibilităţile reale pe care le poate utiliza intelectual, politic, administrativ, în scopul realizării obiectivului fundamental: creştere, dezvoltare economică şi locuri de muncă;

- documentul făcut public este cadrul general pentru prezentarea politicilor publice sectoriale aferente domeniilor prioritare şi care vor constitui alte propuneri supuse dezbaterilor publice, cu specialişti şi cetăţeni interesaţi de bunul mers al unui domeniu de activitate şi al ţării în perioada următoare.

Am crezut că toată lumea a priceput acest demers firesc, dar poate că nimeni nu se aştepta la atâta concizie, la prudenţă, la normalitate când, de fapt, se credea că USL va propune un dans al promisiunilor fără acoperire, aşa cum face PD de mulţi ani, şi cum face şi în prezent, deşi este la guvernare!

Nu luam o asemenea poziţie publică dacă Adriean Videanu nu ieşea cu aroganţă şi lipsă de bun simţ să critice ceva ce nu a citit şi, sigur, nu a înţeles, ceva care propune alternative şi, mai ales, care aşteaptă discuţii, dezbateri cinstite.

De ce nu trebuia PD şi Adriean Videanu să se avânte necugetat în desfiinţarea programului USL:

- poziţia USL se bazează pe realităţile economice din România de azi, pentru care răspunzător integral este PD, prezentate clar în documentul USL, şi asupra cărora reprezentanţii PD ar fi trebuit să facă referiri, să se pronunţe şi să spună cum au contractat economia, cum au micşorat consumul prin tăieri de salarii, cum au exagerat cu cheltuielile clientelei politice, cum au mărit fiscalitatea, cum au îndatorat ţara pentru scopuri politice - realegerea lui Traian Băsescu etc;

- când vrei să faci pe "deşteptul" şi ifosele te scot din casă, apelezi la celebra formulare "nu este fundamentare", fără să spună că principalele căi avute în vedere la creşterea economică trebuie evaluate şi ele, nu numai eventualele pierderi de venituri prin reducerea gradului de fiscalitate.

O paranteză este necesară pentru memoria domnului Videanu: la introducerea cotei unice de impozitare au fost reduse cotele de impozit pe venit, pe profit şi dividende, toate odată, iar domnul în cauză nu a fost îngrijorat de veniturile bugetului, ci dimpotrivă, a susţinut că acestea vor creşte, ceea ce s-a întâmplat.

Înţeleg că dacă reducerile fiscale le face USL estimările vor fi altele dacă le-ar face PD!

Neserioasă abordare, descalificantă pentru o persoană care a fost ministru!

Fundamentarea noastră nu este aritmetică, aşa cum se pricepe inginerul Videanu, ea cuprinde noţiuni de conformare voluntară, de reducere a evaziunii fiscale şi alte măsuri cu rol de a stimula economia, investirea, locurile de muncă...

Propunerile USL sunt atât de decente că-i sperie pe PD-işti şi le provoacă insomnii şi după numai o zi de la anunţarea viziunii USL, PD-iştii nu au dormit şi au ieşit cu critici aiuritoare.

Sigur că ne aşteptam să fim criticaţi, să ni se spună din partea PD că numai ei deţin monopolul adevărului, dar să nu ai urmă de măsură este greu de acceptat.

De peste 11 ani, de când sunt membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, am văzut şi am auzit multe, însă o aşa crasă lipsă de respect, de profesionalism şi de amatorism din partea unor oficiali ai unui partid politic n-am mai întâlnit.

Probabil că PD-iştii nu se vor opri aici, iar aroganţa va trebui taxată pentru a respecta adevărul şi pentru a reda oamenilor speranţa în valori precum sinceritatea, competenţa, responsabilitatea...

Domnul Marian Ghiveciu:

"O radiografie a spaţiului rural"

Spaţiul rural al Europei reprezintă 85% din suprafaţa sa totală şi afectează direct sau indirect peste 50% din populaţia Europei.

În unele ţări din Europa, având în vedere importanţa şi dimensiunea vieţii rurale, se spune că "ruralul" este "cartea de vizită" a unei ţări.

Comisia Europeană şi Parlamentul European au ridicat problema spaţiului rural la nivel de politică europeană.

Referitor la conceptul de dezvoltare rurală, în România pot aprecia, fără teama de a greşi, că în prezent nu există preocupări ştiinţifice, complexe, în domeniu.

Spaţiul rural românesc reprezintă covârşitoarea majoritate a suprafeţei României, având o pondere de 93,7%. Aici locuieşte 45% din populaţia ţării, regăsim 47% din numărul locuinţelor şi 46% din suprafaţa amenajărilor pentru locuit. Din acest punct de vedere, România se deosebeşte de ţările din Uniunea Europeană, în care spaţiul rural adăposteşte doar 23% din totalul populaţiei. În România, în administrarea comunelor se regăseşte 89% din suprafaţa totală a ţării şi 91% din suprafaţa agricolă a ţării.

Dezvoltarea umană durabilă nu poate fi concepută în afara dezvoltării echilibrate a tuturor localităţilor ţării.

În România, agricultura şi zona rurală, în general, se află în discrepanţă faţă de dezvoltarea generală economică a ţării. În mediul rural s-a creat un cerc vicios în care sărăcia creează sărăcie. Declinul constant al agriculturii, din ultima perioadă, şi scăderea drastică a randamentelor, cu toate "reformele" şi a restructurărilor Guvernului, ar putea fi considerat drept un semnal al faptului că forţele pieţei nu acţionează încă în agricultură.

O simplă comparaţie îmi permite să afirm că, în timp ce problemele dezvoltării agriculturii şi mediului rural în ţările Uniunii Europene sunt în principal date de aplicarea tehnologiilor moderne şi de nivelurile ridicate de consum, în România problemele sunt legate mai mult de sărăcie, imposibilitatea aplicării tehnologiilor productive, dar şi de situaţia precară a dotărilor din infrastructură şi a serviciilor din acest domeniu.

Un studiu recent plasează 13 sate din România pe lista celor mai sărace din Europa. Gospodăriile rurale care dispun de puţine resurse sunt sărace.

În zonele rurale, pământul este unul din principalele bunuri ale unei gospodării. Însă, proprietatea funciară reduce într-o măsură semnificativă riscul sărăciei 75% din gospodăriile rurale practică o agricultură de subzistenţă, formă tipică a economiei naturale din secolul trecut. Satul românesc, astăzi, nu face o tranziţie spre economia de piaţă, ci rămâne încremenit în subzistenţă.

Sunt sigur că, un viitor guvern PSD, responsabil faţă de ţară, bun cunoscător al revoluţiei rurale, va elabora o strategie de dezvoltare a zonei rurale, care va fi finalizată printr-un program adecvat de investiţii şi cu participarea directă şi responsabilă a administraţiei publice locale.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"PD 2004 vs PDL 2011"

"Recent, la Sfântu Gheorghe, extremiştii pastorului László Tőkés au apăsat din nou pedala autonomiei pe criterii etnice, vorbind chiar de înfiinţarea unei autorităţi de autoguvernare a Ţinutului Secuiesc (...) Având în vedere faptele mai sus menţionate, solicit următoarele două aspecte: în primul rând, retragerea de către Ministerul Afacerilor Externe a paşaportului diplomatic al pastorului László Tőkés, persoană incompatibilă prin gravitatea faptelor sale cu statutul de demnitar al României".

"Misiunea politică a UDMR se apropie de sfârşit. Ultimul proiect al acestei formaţiuni etnice a rămas (...) dobândirea autonomiei Ţinutului Secuiesc".

Aceste două declaraţii aparţin unor cunoscuţi politicieni din PDL, secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Valentin Iliescu, şi deputatul de Cluj, Adrian Gurzău. Numai că aceste afirmaţii nu au fost rostite în aceste zile premergătoare deschiderii la Bruxelles a unei reprezentanţe a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ci pe 3 iunie 2003, respectiv 5 octombrie 2004. Că aceste afirmaţii din legislatura 2000-2004 sunt mai actuale ca oricând, este limpede ca lumina zilei. Numai că, în aceste zile, nu am auzit nicio luare de poziţie oficială - pe linie de partid (PDL), de guvern, de administraţie prezidenţială - vizavi de acţiunea de la Bruxelles a unor eurodeputaţi români şi a preşedinţilor unor consilii judeţene din România. A unei acţiuni controversate, care nu doar la prima vedere nu se încadrează în limitele Constituţiei.

Au existat din zona eurodeputaţilor PDL câteva reacţii, dar de minimalizare a acţiunii, unele de-a dreptul hilare. Astfel, Traian Radu Ungureanu, marele admirator al preşedintelui Traian Băsescu, s-a spălat pe mâini cu un "no comment" sec. Pentru eurodeputatul PDL, Jean Marinescu, deschiderea reprezentanţei "Este un eveniment care încearcă să fie un eveniment pentru imaginea lui László Tőkés în primul rând. Dar nu va avea niciun efect legal sau de imagine". Cireaşa de pe tort aparţine însă unuia dintre predecesorii lui Sorin Blejnar, fostul şef al ANAF, eurodeputatul PDL, Sebastian Bodu: "Nu e nimic neobişnuit în inaugurarea acestui birou. Şi «Asociaţia Glumeţilor» ar putea avea unul la Bruxelles, dar asta nu înseamnă că are statut diplomatic. În ceea ce priveşte sigla PPE, ea apare pe orice invitaţie la un eveniment organizat de un europarlamentar din acest grup, pentru ca acesta să poată deconta cheltuielile din bugetul popularilor europeni".

Nici după ce un comunicat al PPE arăta că grupul nu este implicat în recepţia organizată marţi seara de eurodeputaţii UDMR la Parlamentul European (cu ocazia deschiderii reprezentanţei aşa-zisului Ţinut Secuiesc - n.a.) şi preciza că "Organizatorii acestui eveniment sunt singurii responsabili", nu a venit vreo reacţie de la premier sau preşedinte.

Nu fac parte din categoria politicienilor care mizează pe cartea naţionalismului. Dar fac parte din categoria politicienilor care mizează pe cartea bunului simţ şi pretind şi celorlalţi colegi de pe scena politică să mizeze pe aceeaşi carte. Nu am nicio problemă în ceea ce priveşte modalitatea atragerii de investitori sau fonduri de către colegii din judeţele Covasna şi Harghita. Dar, atunci când domnul eurodeputat ales în România, László Tőkés, face referiri privind reprezentarea unei entităţi care nu există, atunci când ideea autonomiei teritoriale reapare în discuţie, nu se mai poate vorbi de cartea bunului simţ.

Din această cauză, consider că o luare de poziţie a oficialilor statului român, a conducerii principalului partid de la guvernare, mi se părea obligatorie. Din păcate, ea nu a existat. Şi automat se impune o întrebare: când a avut PD dreptate, în perioada 2003-2004 sau în 2011?

Domnul Mircia Giurgiu:

"Turism balnear în judeţul Cluj"

Băile Cojocna sunt o staţiune balneo-climaterică aflată în estul comunei Cojocna, în judeţul Cluj. Staţiunea se află la o altitudine de 340 m, lângă Pârâul Valea Sărată.

În zonă au existat încă din timpul ocupaţiei romane exploatări de sare, pe locul cărora au fost amenajate mai multe băi calde. Deasupra ocnelor părăsite ale minelor de sare, atestate documentar din secolul al XII-lea şi folosite din perioada romană până în Evul Mediu, s-au format mai multe lacuri saline. Minele s-au transformat în lacuri saline, iar apa acestora a dobândit proprietăţi terapeutice. Două dintre lacuri, Toroc şi Lacul Mare, au fost transformate în băi, frecventate în timpul verii. În afară de agrement, băile sunt indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, endocrine şi ginecologice.

Staţiunea a fost modernizată în urma unei investiţii realizată cu fonduri europene de peste 2,5 milioane euro, lucrările fiind finalizate în cursul anului 2010.

Pe lângă lucrările de amenajare completă a celor două lacuri sărate, reconfigurarea malurilor şi instalarea unor podine noi şi zone de acces, complexul dispune şi de saune, solar, terenuri de fotbal şi de baschet, duşuri şi spaţii verzi. De asemenea, complexul mai dispune de un transformator electric propriu, capabil să asigure electricitatea necesară pentru întreaga bază.

Turismul în judeţul Cluj poate fi de un real ajutor relansării turismului românesc în general.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Taxa auto, motiv de sancţiune europeană"

Cu trei legi de aprobare a unor ordonanţe de urgenţă privind modificarea OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pe ordinea de zi a şedinţei Camerei Deputaţilor din săptămâna în curs aflu că Guvernul a decis ca, în aproximativ două săptămâni, să modifice din nou taxa de primă înmatriculare. Bineînţeles că acest lucru este înfăptuit după ce Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) a apreciat că taxa încalcă legislaţia Uniunii Europene. România ar risca sancţiuni financiare din partea Uniunii, în urma declanşării unei posibile proceduri de infringement, şi numeroase alte procese cu proprietarii de maşini, inclusiv cu cei care au pierdut iniţial în instanţă, dacă nu modifică urgent taxa auto şi nu restituie din sumele plătite.

Comisia a menţionat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilităţii taxei de poluare, în ultima formă a acesteia: criteriul primei înmatriculări nu este o cerinţă pe deplin obiectivă, deoarece nu ţine seama de calitatea intrinsecă a maşinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea maşinilor de ocazie provenite din alte state membre. Pe de altă parte, în urma aplicării cerinţei de prima înmatriculare, toate maşinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislaţia românească care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din această ţară circulă fără să fie supuse acestei taxe, iar maşinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supuse unei taxe substanţiale.

Litigiile privind concordanţa dintre OUG nr.50/2008 privind taxa auto şi dreptul comunitar au survenit pe fondul unei accentuate instabilităţi legislative, în condiţiile în care această ordonanţă a fost modificată succesiv de cinci ori în doar doi ani. Ba chiar peste două săptămâni vor fi şase modificări şi partea bună este că nu suntem decât în luna mai. Să sperăm că aceasta va fi ultima modificare şi încă una de substanţă care să reuşească să îndrepte neclarităţile şi ilegalităţile.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Mai multe motive pentru care nu sărbătorim 1 iunie anul acesta"

Mâine este 1 iunie. O zi în care toţi copiii ar trebui să sărbătorească, să se bucure de cadourile primite, să râdă şi să zâmbească. Din păcate, însă, pentru mulţi copii din România această zi nu va fi cu nimic diferită de celelalte şi cu siguranţă nu le va aduce nimic bun.

Politica Guvernului Boc faţă de această categorie socială, care pentru orice guvern responsabil reprezintă prioritatea numărul unu, este mai degrabă una de totală ignorare. Ca şi cum nu ar fi vorba despre viitorul acestei ţări.

România este în prezent ţara europeană cu cei mai mulţi copii abandonaţi. Pe fondul crizei economice, în unele spitale numărul bebeluşilor lăsaţi în voia sorţii a crescut. Iar acest lucru nu se întâmplă doar în zonele foarte sărace, ci şi în oraşe mari, precum Bucureşti. În marea majoritate din cazuri mamele declară în faţa asistentelor că nu au bani să-şi crească copilul. Altele pur şi simplu fug din maternitate.

Ca răspuns în faţa acestei situaţii dramatice, Guvernul Boc, în înţelepciunea sa, a scurtat durata de timp pentru care se acordă indemnizaţie de creştere a copilului şi a redus cuantumul acesteia. Paradoxal, ţara noastră s-a angajat în faţa Uniunii Europene să închidă orfelinatele şi să promoveze plasarea copiilor în seama asistenţilor maternali, adică a celor care azi renunţă să mai practice această activitate, după ce acelaşi guvern a decis să le taie indemnizaţiile.

Din lista deciziilor luate de guvernarea PDL, care vin în contradicţie cu nevoile şi aşteptările copiilor, nu putem ignora hotărârile de închidere a grădinilor zoologice, un loc în care cei mici se puteau bucura de natură, familiarizându-se în acelaşi timp cu prezenţa animalelor de tot soiul. Pentru mulţi copii din ziua de azi această bucurie a dispărut, pentru că grădinile zoologice de altădată au fost lăsate în paragină, ulterior închise definitiv şi transformate în cartiere rezidenţiale.

Astfel, numărul parcurilor şi grădinilor s-a redus simţitor peste tot în ţară, micuţii noştri rămânând doar cu micile şi neîncăpătoarele locuri de joacă din preajma blocurilor expuse riscurilor de accidentare şi poluării produse de gazele de eşapament.

Pentru alţi numeroşi copii din zonele rurale, Guvernul Boc a oferit un alt cadou atunci când a decis închiderea a numeroase şcoli, forţându-i astfel pe cei mici să facă naveta pe zeci de kilometri până la cea mai apropiată şcoală rămasă încă în funcţiune. Personal consider că limitarea accesului la educaţie este o adevărată crimă la adresa a mii de copii pentru care viitorul se anunţă mai puţin luminos, de la o vârstă prea fragedă.

Trăim într-o perioadă în care procesul de îmbătrânire a populaţiei a determinat toate guvernele civilizate să ia măsuri concrete de creştere a natalităţii şi sprijinirea familiilor, astfel încât să limiteze o parte din problemele cu care se confruntă părinţii în ziua de azi.

Guvernul Boc nu numai că refuză să ia în considerare alinierea la acest tip de politică, dar, prin măsurile implementate în ultimii doi ani, a ridicat noi obstacole în calea fericirii celor mici. O primă consecinţă a deciziilor Guvernului PDL, amintite mai sus, este privarea copiilor noştri de timpul petrecut în zone cu aer nepoluat, în spaţii adecvate procesului de învăţare şi cel mai important dintre toate, în mijlocul familiei.

Domnul Costică Macaleţi:

"România riscă sancţiuni de la UE"

Declaraţia mea politică se referă la o problemă de interes general, şi anume taxa auto.

Mai exact, de curând, experţii juridici din Ministerul Justiţiei, care au analizat problema taxei auto au efectuat (în sfârşit) un raport în care explică faptul că litigiile privind concordanţa dintre Ordonanţa privind taxa auto şi dreptul comunitar au survenit pe fondul unei accentuate instabilităţi legislative, în condiţiile în care această ordonanţă a fost modificată succesiv de şapte ori în doar doi ani şi că judecătorii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJUE) au calificat taxa auto, în versiunea sa iniţială, ca reprezentând o discriminare indirectă între vehiculele de ocazie importate şi cele deja înmatriculate în ţară înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.

În acelaşi timp însă, juriştii arată că discriminarea a fost menţinută şi în variantele ulterioare ale Ordonanţei nr.50, astfel că declararea şi a acestor acte normative drept neconforme este doar "o chestiune de timp". Sursa citată relevă totodată că Ministerul Justiţiei a atenţionat Guvernul încă din februarie 2009 că ar trebui avută în vedere restituirea diferenţei dintre taxa achitată conform Ordonanţei nr.208/2008 (prima modificare a Ordonanţei nr.50 - n.r.) şi taxa calculată potrivit proiectului de act normativ de la acel moment.

Juriştii avertizează astfel Guvernul că o eventuală opţiune de a nu adopta nicio măsură legislativă în cazul taxei auto presupune că statul va fi obligat de instanţele de judecată, în toate litigiile, să restituie taxa cu dobânzi şi cheltuieli de judecată aferente, iar Comisia Europeană ar putea iniţia acţiuni de sancţionare a statului român. România riscă sancţiuni financiare din partea Uniunii Europene, în urma declanşării unei posibile proceduri de infringement, şi numeroase alte procese cu proprietarii de maşini, inclusiv cu cei care au pierdut iniţial în instanţă, dacă nu modifică urgent taxa auto şi nu restituie din sumele plătite.

Sancţionarea pecuniară a unui stat membru poate interveni în cadrul unei a doua proceduri declanşate de către Comisie, dacă statul în cauză nu a respectat prima hotărâre a CJUE. În acelaşi timp, experţii juridici recomandă Guvernului să emită o ordonanţă de urgenţă pentru returnarea taxei auto, avertizând că orice decizie de a nu returna taxa presupune asumarea dobânzilor şi a cheltuielilor de judecată.

Şi aici intervine problema, întrucât Guvernul discută impunerea taxei auto la prima vânzare a maşinilor intrate în ţară înainte de introducerea taxei, cu un cuantum redus cu 30%, şi restituirea unei diferenţe din banii deja daţi de proprietari, dar eşalonat pe mai mulţi ani, pentru a evita returnarea unei sume totale de 750 de milioane de euro.

În concluzie, experţii guvernamentali au ajuns şi ei la concluzia că banii contribuabililor au fost încasaţi ilegal de autorităţi, în totală disonanţă cu legile europene şi că riscăm ca stat să fim obligaţi să suportăm o procedură europeană penalizatoare.

De asemenea, este evident că oamenii trebuie să-şi primească banii înapoi imediat şi în integralitate pentru că aşa i-au şi plătit. Solicit Guvernului să-şi facă treaba şi să restituie aceste sume de urgenţă în loc să mai caute să persiste în nesimţirea care l-a caracterizat până acum, chiar şi în pofida evidenţelor!

Doamna Mariana Câmpeanu:

Urmările politicilor proaste ale guvernării Boc se fac simţite pe spatele fiecărui român, statisticile arătând clar că rezultatele acestora au dus România şi pe români în pragul disperării.

Datele sunt pe cât de clare pe atât de apăsătoare: în România sunt azi cu 740.000 mai puţini salariaţi decât în septembrie 2008, investiţiile străine directe sunt la un sfert faţă de cele din 2008 (de la 9,5 miliarde euro la 2,6 miliarde euro), România are cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană - 8,4% în aprilie 2011, evaziunea fiscală a atins cote maxime, estimările mergând între 20% varianta optimistă şi 40% varianta realistă.

Totodată, datoria publică s-a triplat în ultimii trei ani, crescând la 40% din PIB în 2011, ajungându-se ca România să plătească 6 milioane de euro pe zi, doar dobânzii!

Perspectiva anului 2011 nu este nici aceasta prea îmbucurătoare: se estimează intrarea în sărăcie a încă 1.500.000 români, care se adaugă celor 5 milioane aflaţi deja sub pragul sărăciei.

Toate aceste motive ne-au determinat ca la nivelul USL-ului să elaborăm un nou model economic, bazat pe trei principii: fiscalitate redusă - mai puţini bani daţi la stat de cetăţean prin taxe şi impozite, încurajarea mediului privat care este motorul economiei, sprijin pentru categoriile cele mai afectate de criză - cei cu venituri mici, tineri, şomeri.

Din păcate, acest Guvern a ales să desconsidere toate categoriile sociale, acesta fiind motivul principal pentru care un număr considerabil de tineri, doctori sau profesori, aleg să plece din ţară.

Prin toate programele promovate şi care nu sunt puţine la număr, acest Guvern nu a reuşit să asigure o creştere economică, dezvoltare sau locuri de muncă.

Acesta este motivul pentru care noi, liberalii, dorim să oferim oamenilor nu doar o alternativă politică la actuala putere, ci şi una economică la măsurile Guvernului Boc care au însemnat împrumuturi iresponsabile, tăieri brutale de salarii, impozite mari şi sărăcirea populaţiei.

Stimaţi colegi guvernanţi, trebuie să înţelegeţi o dată pentru totdeauna că este nevoie de sprijin pentru categoriile defavorizate; este nevoie de măsuri care să se adreseze mediului privat şi să încurajeze iniţiativa cu măsuri pentru a creşte eficienţa aparatului public şi responsabilitatea socială. Fără toate acestea nu putem vorbi de creştere economică sau un trai decent pentru cetăţenii acestei ţări.

Domnul Mircea Marin:

"Copiii şi mediul"

Care este asemănarea între copii şi mediu? La prima vedere, aproape niciuna. În realitate, sunt foarte multe asemănări, unele dintre ele tulburătoare. Şi copiii şi mediul înconjurător sunt creaţii ale lui Dumnezeu, şi de aici le vine şi perfecţiunea, şi vulnerabilitatea. La scară istorică, şi unii şi celălalt nu ne aparţine doar nouă, ci mai ales viitorului. Nepăsarea faţă de copii duce la dezastru pe termen lung, la fel ca şi neglijarea mediului.

Nu în ultimul rând şi nu întâmplător, Ziua Internaţională a Copilului este sărbătorită în data de 1 iunie, iar Ziua Internaţională a Mediului este sărbătorită câteva zile mai târziu, pe 5 iunie.

Drepturile copiilor sunt astăzi reglementate prin numeroase legi şi tratate internaţionale, dar dreptul la copilărie, la o copilărie sănătoasă şi naturală, a fost aproape uitat. Cei mai mulţi dintre copiii noştri stau astăzi în faţa calculatorului, în faţa televizorului şi mănâncă mâncare superprocesată. Ei nu mai interacţionează, nu se mai joacă, nu mai socializează în mod direct. Unii trăiesc cu iluzia că reţelele de socializare de pe Internet ţin loc de prieteni şi de prietenii. Nimic mai greşit. Pe aceste reţele sunt doar liste de ID-uri, nu prieteni, nu tovarăşi de joacă. Copiii noştri sunt din ce în ce mai "deştepţi" şi mai siguri, dar din ce în ce mai singuri.

E adevărat că locurile de joacă ale copilăriei, maidanele, "spatele blocului" au dispărut în faţa agresiunilor de tot felul sau a nepăsării. Dar, nu au dispărut toate!

Este misiunea noastră istorică, ca bărbaţi politici şi ca oameni de decizie, să nu ne lăsăm copiii fără viitor şi să nu ne lăsăm viitorul fără copilărie. Trebuie să ne folosim toată educaţia şi toată energia pe care le-am primit în copilărie şi mai târziu, pentru a transmite copiilor noştri ceva din spiritul ei.

Autorităţile centrale şi locale sunt chemate, prin oamenii care le reprezintă, să ne asigure că mediul înconjurător, locurile de joacă, parcurile vor deveni adevărate instituţii ale civilizaţiei moderne.

Domnul Marius Rogin:

"Summitul G8"

Liderii ţărilor industrializate vor încerca să ajungă la un compromis privind succesorul lui Dominique Strauss-Kahn. UE a strâns rândurile în spatele lui Christine Lagarde.Sursa: REUTERS

Revoltele din lumea arabă, consecinţele dezastrului nuclear de la Fukushima, dar mai ales cursa pentru şefia FMI - acestea vor fi subiectele care vor domina agenda Summitului G8.

În contextul unor lupte de culise intense pentru impunerea succesorului lui Dominique Strauss-Kahn, liderii marilor puteri sunt constrânşi să ajungă la un compromis privind viitorul director al instituţiei financiare. Nu întâmplător, cu doar o zi înaintea celei de-a 37-a reuniuni a principalelor puteri ale lumii, candidatul Franţei, Christine Lagarde, considerată favorită în această cursă, şi-a anunţat oficial candidatura. "Susţin cu tărie candidatura doamnei Lagarde", a reacţionat imediat preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Ministrul francez de finanţe a avut însă grijă ca, la sfârşitul săptămânii trecute, să obţină susţinerea vitală a Germaniei şi Marii Britanii. Odată cu aceasta, anunţul candidaturii sale înseamnă confirmarea sprijinului formal pe care blocul comunitar îl dă ministrului francez în cursa pentru şefia FMI, susţin analiştii.

Deşi la Summitul G20 de la Londra, din 2009, s-a convenit ca viitorul şef al FMI să fie ales pe merit, liderii europeni bat acum în retragere şi insistă că postul trebuie să revină unui candidat de pe bătrânul continent în condiţiile în care zona euro se confruntă încă cu o gravă criză economică. Lagarde ar fi obţinut şi sprijinul Chinei şi Statelor Unite, mai speculează presa internaţională, deşi secretarul american al trezoreriei, Timothy Geithner, a declarat că administraţia de la Washington îl susţine deopotrivă pe guvernatorul băncii centrale mexicane.

Spre deosebire de predecesorul său francez, Lagarde nu este economist de formaţie şi riscă astfel să nu se ridice la nivelul rolului activ pe care Dominique Strauss-Kahn l-a avut în gestionarea crizei mondiale care s-a suprapus mandatului său.

La Londra, preşedintele american Barack Obama şi premierul britanic David Cameron au anunţat că marile puteri vor adopta la Summitul G8 un program ambiţios de susţinere politică şi economică a guvernelor reformiste din Orientul Mijlociu.

Francezii mai speră să îşi impună punctul de vedere cu privire la viitorul energiei nucleare, o temă care a reapărut abrupt după dezastrul de la Fukushima. Sarkozy, un susţinător declarat al energiei nucleare, promovează asiduu întocmirea unui set de norme de siguranţă nucleară care să fie respectate de acum înainte la nivel mondial. Propunerea se va lovi, cel mai probabil, de opoziţia Germaniei, care ia în calcul abandonarea energiei nucleare.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Intenţia europarlamentarilor români de origine maghiară de a deschide la Bruxelles o "reprezentanţă" a "Ţinutului Secuiesc" face parte din campania agresivă a unor reprezentanţi ai comunităţii maghiare pentru obţinerea autonomiei teritoriale a unei zone a teritoriului naţional românesc.

"Ţinutul Secuiesc" este o regiune culturală şi etnică, fiind inexistentă din punct de vedere juridic. Ea reprezintă însă zona pentru care se solicită un statut special de autonomie etnică ce nu există în dreptul românesc. Consider că parte din planul de obţinere a acestei autonomii este crearea unei imagini internaţionale acestei zone.

Autorităţile române, Preşedinţia şi Guvernul, dau încă o dată dovadă de laşitate şi de desconsiderare a intereselor naţionale, călcate în picioare cu obrăznicie şi insolenţă, uneori chiar în inima instituţiilor româneşti.

Domnul Miron Ignat:

"Casa Pescarului la Mahmudia"

În acest an, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a inaugurat un nou punct de atracţie pentru turişti în localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea - "Casa Pescarului".

"Casa Pescarului" reprezintă un mini-muzeu care le oferă vizitatorilor o imagine de ansamblu asupra vieţii comunităţilor tradiţionale de pescari. Scopul principal al proiectului a fost să transforme Mahmudia din localitate de tranzit turistic în destinaţie favorită pentru turismul de lungă durată. Proiectul a fost finanţat de Global Environmental Fund, care a vizat şi înfiinţarea unui atelier de împletituri din papură, precum şi amenajarea unui turn pentru urmărirea păsărilor, situat în imediata apropiere a ruinelor cetăţii Salsovia.

Mini-muzeul a fost construit în curtea Comunităţii Ruşilor Lipoveni, în cadrul proiectului "Conservarea biodiversităţii prin cultivarea ecoturismului şi a tradiţiilor locale ca alternative pentru dezvoltarea durabilă a comunităţii locale de pescari din Delta Dunării", realizat de Asociaţia "Salvaţi Dunărea şi Delta", în colaborare cu autorităţile locale şi cu Asociaţia de pescari "Fiii Deltei".

A fost construit sub forma unui foişor tradiţional din lemn şi stuf şi cuprinde multe unelte pescăreşti tradiţionale (vintire, setci, pripoane), obiecte de cult, scene din viaţa familiilor de pescari ruşi lipoveni.

Cea mai mare parte a locuitorilor au ca îndeletnicire pescuitul, peştele fiind singura sursă de hrană, de întreţinere şi de venit. Însă, în ultima perioadă, situaţia pescuitului s-a înrăutăţit, nu mai reprezintă o sursă de venit sigură şi astfel localnicii îşi concentrează atenţia spre promovarea turismului şi a vechilor tradiţii, care cu trecerea anilor s-au pierdut. Astfel, toţi turiştii care vor ajunge la "Casa Pescarului" vor putea învăţa să facă tradiţionala ciorbă de peşte şi să petreacă o zi din viaţă alături de pescari adevăraţi.

Doamna Manuela Mitrea:

"31 mai - Ziua Mondială împotriva Fumatului"

În fiecare an, pe 31 mai, în toată lumea se marchează "Ziua Mondială împotriva Fumatului". Organizaţia Mondială a Sănătăţii a considerat că astfel poate fi mediatizat impactul pe care îl are fumatul asupra sănătăţii oamenilor.

Consider că "Ziua Mondială împotriva Fumatului" este un bun prilej pentru a prezenta încă o dată motivele pentru care am iniţiat un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun.

În România, mor anual peste 33.000 de oameni datorită fumatului. 89 de oameni mor zilnic din această cauză, ceea ce reprezintă echivalentul a 4 oameni pe oră. La fiecare 15 minute, un român moare din cauza fumatului. 50% din fumătorii de acum vor muri de boli legate de fumat dacă nu renunţă. La un nefumător, fumatul pasiv creşte riscul bolilor cardiace cu 25% şi al cancerului pulmonar cu 20-30%. Studiile recente arată cât de nociv este fumatul, nu doar cel pasiv, ci şi cel "la mâna a 3-a" aşa cum l-au denumit specialiştii. Acesta constă în contaminarea cu substanţe nocive a obiectelor din jur, substanţe ce sunt inhalate cu uşurinţă după aceea de către cei care vin în contact cu aceste obiecte, mai ales de către copii.

Potrivit informaţiilor oferite în ghidurile elaborate de Societatea Română de Pneumologie, odată cu nicotina, un fumător inhalează aproximativ 4.000 de substanţe chimice, dintre care peste 45 sunt implicate în apariţia cancerului şi alte 400 au diverse efecte toxice asupra organelor corpului uman.

Fumătorii ajung la un moment dat la ideea că poate ar fi bine să renunţe la fumat. Adesea însă le lipsesc motivele pentru a o face - sănătatea le este încă bună, parcă nici tusea nu e atât de supărătoare, hainele care miros a fum de ţigară se spală, copiii pot fi protejaţi dacă nu se fumează în aceeaşi încăpere cu ei şi aşa mai departe. În acelaşi timp, dorinţa de a fuma este atât de puternică, încât nicio motivaţie nu este convingătoare.

Ca şi alte state, statul român a adoptat câteva măsuri menite să reducă fumatul, dar din cauza faptului că nu reuşesc să aibă impactul dorit, sunt ignorate de către fumători.

Având în vedere faptul că măsurile întreprinse s-au dovedit corecte, dar nu suficient de eficiente, consider că se impune consolidarea luptei pentru combaterea efectelor consumului produselor din tutun, iar proiectul de lege propus de mine are drept scop tocmai acest lucru.

Ideea principală a proiectului este interzicerea totală a fumatului în spaţiile publice închise. O astfel de măsură i-ar încuraja pe fumători să reducă sau să renunţe la consumul produselor de tutun, iar pe nefumători i-ar descuraja să înceapă să consume astfel de produse şi mai ales i-ar proteja pe aceştia din urmă de efectele deosebit de grave datorate fumatului pasiv.

Interzicerea consumului produselor de tutun în localurile frecventate de tineri, precum baruri, cluburi, discoteci etc. se impune având în vedere faptul că din ce în ce mai mulţi tineri consumă produse din tutun. Aceeaşi raţiune o are şi necomercializarea produselor de tutun în zona instituţiilor de învăţământ.

Recunosc faptul că am fost plăcut surprinsă să constat că majoritatea românilor au primit bine proiectul de lege pe care l-am iniţiat, la fel cum mă bucur de faptul că mulţi dintre colegii parlamentari îl susţin.

Profit de această ocazie să vă solicit sprijinul pentru Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 şi împreună să oferim românilor o legislaţie mai eficientă în lupta pentru combaterea efectelor consumului produselor din tutun, similară celor mai multe ţări din Uniunea Europeană.

Haideţi să dăm un vot pentru sănătatea românilor!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Pentru PDL, guvernarea e mai dragă decât ţara"

În urmă cu un an de zile, făceam de la tribuna Parlamentului o declaraţie de presă pe care o intitulasem "Ardealul este România" şi în care trăgeam un semnal de alarmă în legătură cu demersurile politicienilor de etnie maghiară de a regionaliza România, prin modificarea şi completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională, respectiv refacerea, în mod formal, a Ţinutului Secuiesc.

Atunci, ca şi acum, vreau să precizez că am o mulţime de prieteni etnici maghiari şi am relaţii de colegialitate cu parlamentarii UDMR cu care lucrez foarte bine în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, cât şi din celelalte comisii. Nu sunt un naţionalist extremist. Sunt, însă, un român care îmi iubesc patria şi vreau ca harta României să fie mereu "dodoloaţă".

Din nefericire, de 20 de ani, liderii politici de etnie maghiară şi-au făcut un scop în viaţă din a vinde iluzii maghiarilor din România, din a le promite că vor obţine autonomie pe criterii etnice, iar atunci când nu reuşesc acest lucru pe plan intern, fac "gesturi" de imagine pe plan extern.

Este cazul vicepreşedintele Parlamentului European, László Tökés - ajuns în această importantă funcţie europeană cu sprijinul PDL - care a anunţat că va inaugura reprezentanţa Ţinutului Secuiesc la Bruxelles. Şi, pentru că gestul de sfidare nu era suficient, un alt europarlamentar de etnie maghiară, Sogor Csaba a afirmat că reprezentanţa va pleda pentru autonomia Ţinutului Secuiesc.

"Să nu fie nimeni neliniştit, autonomia Ţinutului Secuiesc va fi votată tot în Parlamentul de la Bucureşti...", este una din declaraţiile pe care presa le-a consemnat în dreptul europarlamentarului Sogor Csaba.

Iată că demersurile politicienilor de etnie maghiară sunt extrem de hotărâte, iar scopul este declarat pe faţă: autonomia.

Ceea ce este revoltător în toată această poveste, este faptul că PDL - partid care l-a susţinut pe László Tökés pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Parlamentului European - nu reacţionează în niciun fel la astfel de decizii.

Ceea ce face László Tökés este un atac la adresa suveranităţii şi integrităţii României şi este uimitor că ministrul de externe şi ministrul administraţiei şi internelor nu au avut luări de poziţie. Mai mult, deşi are pârghiile necesare, PDL nu intervine nici în cadrul Partidului Popular European (PPE) pentru a discuta această situaţie creată la Bruxelles.

La fel de revoltător este faptul că, preşedintele Traian Băsescu a decis să nu participe la cea de a 17-a Reuniune a şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est de la Varşovia, deoarece Polonia a invitat o entitate statală care nu este recunoscută de către România, respectiv Kosovo. Reacţia preşedintelui de pe plan extern este diametral opusă cu reacţia sa de pe plan intern, deoarece în chestiunea László Tökés, Băsescu nu a avut nicio reacţie.

Fără îndoială, putem vorbi de trădarea intereselor naţionale de către PDL cu scopul rămânerii la guvernare cu orice preţ, inclusiv cel al acordării autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Ca parlamentar al PSD, vreau să ştiţi că voi scrie tuturor regiunilor europene care au sediu la Comitetul Regiunilor de la Bruxelles şi voi solicita poziţia acestora în legătură cu acţiunea care urmează să fie întreprinsă de László Tökés. De asemenea, voi continua să sancţionez, de fiecare dată, astfel de acţiuni care, mai presus de orice, sunt neconstituţionale.

Din păcate, dispreţul faţă de Constituţie a devenit o virtute a Cabinetului PDL-UDMR, condus de Emil Boc, dar acest lucru nu mă împiedică să cer public o reacţie a şefului de la Victoria pe tema deschiderii, de către un europarlamentar susţinut de PDL - mă refer aici la László Tökés - a unei ambasade a Ţinutului Secuiesc la Bruxelles.

Mi-am început declaraţia politică făcând referire la ceea ce se întâmpla acum un an în chestiunea maghiară. O să continui, arătând faptul că românii din Ardeal simt în continuare nevoia ca noi, ceilalţi români, să le luăm apărarea.

Vreau să fac un apel la dumneavoastră, toţi colegii mei din Parlament, şi să le transmitem un gând de solidaritate. Vreau să vă gândiţi la românii din Covasna, Harghita sau Mureş ori de câte ori auziţi astfel de teze separatiste şi vreau să vă întrebaţi: pe acei români cine îi mai reprezintă?

Înainte de a încheia, vreau să vă spun dumneavoastră şi românilor de peste Carpaţi că "Ardealul este România!" Este declaraţia pe care o voi face, de fiecare dată, atunci când mă refer la chestiunea maghiară şi la dorinţele lor de autonomie.

Revine, oare, scenariul din anii ’90?

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Încă o dată László Tökés "spânzură" România după bunul lui plac, dar nu precum l-a spânzurat Csibi Barna pe Avram Iancu, în piaţa publică. O face la Bruxelles, cu surlele şi trâmbiţele Parlamentului European. Mă întreb cam cu ce seamănă "o reprezentanţă a Ţinutului Secuiesc" în capitala UE şi cui foloseşte, atât timp cât secuilor din cele trei judeţe vizate nu le trebuie ambasade personale în lume, ci o viaţă decentă alături de românii lângă care trăiesc de secole, într-o Românie care este chiar ţara lor.

Încă o dată László Tökés aruncă în derizoriu istoria acestui neam şi Constituţia României şi profită de funcţia pe care o deţine, de vicepreşedinte al Parlamentului European, pentru a-şi rezolva măruntele frustrări şi marile afaceri, sub spoiala eroică a eliberatorului care nu are nimic de eliberat.

Domnule László Tökés, nu vă jucaţi cu sufletul şi istoria acestui neam care vă suportă de atâta amar de timp ieşirile iredentiste! Nu uitaţi că în memoria colectivă a acestui popor binecuvântat de Dumnezeu, există Avram Iancu, dar şi Lancea lui Horea. Înainte să fim europeni suntem români. Ne tragem din Decebal şi din Traian. Ştiu că în opinia dumneavoastră, Roesler călăreşte încă prin pusta Panonică. Sunt sigură că aveţi un loc arvunit pe şaua migratorilor din neam şi ţară!

Îi rog pe colegii mei parlamentari să ia atitudine împotriva acţiunilor şovine ale domnului europarlamentar László Tökés şi să nu rămână pasivi la astfel de manevre împotriva României şi poporului român!

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"PD-UNPR-UDMR au desfiinţat ziua de 1 iunie, Ziua copilului"

"Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul. Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal de cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie bună şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului... Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice." (Ion Creangă - "Amintiri din copilărie").

Vă aduc în atenţie acest fragment tocmai pentru a vă zugrăvi ceea ce ar trebui să însemne copilăria: lipsa grijilor, zile însorite, părinţi ocrotitori şi grijulii. O viaţă senină, veselă şi nevinovată.

Desigur, sunt şi copii fericiţi în România. Dar astăzi, în pragul sărbătoririi Zilei copilului, aş vrea să transmit un gând curat, luminos, de simpatie şi compasiune pentru toţi copiii necăjiţi ai ţării. Şi, din păcate, nu sunt puţini. Orfani, bolnavi cronic, vulnerabili într-o societate care, în loc să-i sprijine, să-i ajute, îi condamnă la întuneric, neştiinţă, le răpeşte speranţa împlinirii visurilor lor cele mai curate. Îi condamnă la o viaţă de mizerie, la umilinţă, la lipsa educaţiei, la lipsa asistenţei medicale de specialitate.

Responsabilă pentru această situaţie este politica criminală dusă de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc, care a însemnat, de mai bine de doi ani de zile, doar măsuri de austeritate, de sacrificiu, care au lovit direct şi brutal în drepturile celor lipsiţi de apărare.

S-au tăiat un număr important de prestaţii sociale de care beneficiau familia şi copilul, salariile micşorate sau neplata acestora a dus la diminuarea numărului asistenţilor maternali, în condiţiile în care s-au cheltuit importante sume de bani de la bugetul de stat pentru pregătirea şi acreditarea acestora. S-au tăiat drepturile băneşti acordate persoanelor cu handicap, printre acestea fiind şi copii, s-a modificat legislaţia privind concediul maternal în sensul afectării tinerelor familii, care se văd azi în imposibilitatea de a mai putea avea grijă de copiii lor, aşa cum ar dori sau ar trebui. S-au desfiinţat şcoli, s-au desfiinţat spitale, toate acestea aducând şi mai multe griji şi lipsuri celor mici, părinţilor şi bunicilor lor.

Tabloul României de astăzi ne înfăţişează copii părăsiţi de asistenţii maternali, pentru că li s-au redus alocaţiile, deşi i-au crescut pe micuţi ani la rând, iar aceştia nu ştiu alţi oameni cărora să le spună mama sau tata. Copii părăsiţi în maternităţi şi duşi în centre supraaglomerate, de unde personalul pleacă pe capete. Angajaţi din sistem care câştigă mai puţin decât un asistat social. Mulţi dintre sugari au rămas o perioadă de timp fără laptele praf acordat de stat familiilor, Guvernul Băsescu-Udrea-Boc invocând lipsa banilor. În timp ce fonduri uriaşe se scurg în ograda coaliţiei PD-UDMR-UNPR, în interesul propriu, de partid.

Nu în ultimul rând, Guvernul Băsescu-Udrea-Boc a luat măsura aberantă a desfiinţării Autorităţii Naţionale privind Protecţia Copilului (ANPC), singura instituţie care avea rol privind elaborarea de politici în domeniu şi monitorizarea implementării legilor specifice. Astfel, nu mai există un organism instituţional vizibil, cu responsabilităţi clare privind problematica copilului, care reuşise să atragă o parte însemnată de fonduri europene pentru proiecte şi campanii naţionale privind protecţia copiilor. Guvernul Băsescu-Udrea-Boc a trecut acest domeniu la capitolul "şi altele". Ceea ce pornise bine, conform standardelor europene, a fost brusc oprit, aruncat la coşul de gunoi, fără nici cele mai mici remuşcări. Guvernanţilor nu le pasă de necazurile şi dificultăţile copiilor, urmaşii lor merg la şcoli în străinătate, beneficiază de cele mai bune programe de instruire şi de dezvoltare personală.

Guvernul Băsescu-Udrea-Boc îşi bate joc de tineri, care se văd nevoiţi să se gândească de două ori la responsabilitatea de a-şi întemeia o familie şi a aduce pe lume copii. Îşi bate joc de viitorul ţări pentru că, potrivit statisticilor, populaţia României îmbătrâneşte într-un ritm alarmant. Deviza "După noi, potopul!" a înlocuit, încă din prima zi a mandatului coaliţiei PD-UDMR-UNPR, sloganul "Să trăiţi bine!". Şi, din păcate, cei care sunt cel mai tare afectaţi de această politică antiromânească sunt chiar copiii, persoanele vulnerabile.

1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului, ar trebui să însemne multe bucurii pentru copii, baloane colorate, jucării, dulciuri, hăinuţe noi, jocuri şi distracţii în parcuri, generozitate, inocenţă, puritate, pictură, dansuri, desene pe asfalt, filme, urări şi felicitări.Şi mai ales dragoste şi ocrotire.

Din păcate, toate acestea au fost înlocuite, zi de zi, cu: hrană săracă în calorii sau chiar lipsa acesteia; stare de sănătate precară; îngrijire deficitară în unităţile spitaliceşti; mortalitate infantilă printre cele mai crescute din Europa; abandon şcolar din motive financiare; copii care lucrează la negru; legislaţie incompletă în domeniu; creşterea cazurilor de delincvenţă juvenilă; copii maltrataţi, exploataţi sau abandonaţi, fie după naştere, fie de părinţii care pleacă la muncă în străinătate.

Tabloul sinistru zugrăvit în rândurile de mai sus reprezintă o realitate a României de astăzi, deşi suntem membri ai Uniunii Europene, deşi ţara noastră a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite, o lege internaţională ce stabileşte drepturile civile, politice, economice, culturale şi sociale pentru copii.

În încheiere nu-mi rămâne decât să sper că va veni o zi în care oamenii mari, întâmplător politicieni şi guvernanţi, îşi vor aminti să aibă grijă de copiii României. Altfel, avem toate şansele să ne condamnăm pe noi, ca naţie, la suferinţă şi întuneric.

Noi, liberalii, cu siguranţă vom îndrepta tot răul făcut de coaliţia PD-UDMR-UNPR. Avem programe, avem politici specifice, avem experienţa şi putinţa de a repune în drepturi copiii, părinţii, bunicii, asistenţii maternali, profesorii, cadrele medicale. Am dovedit acest lucru, o vom face în continuare.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ziua Internaţională a Copilului"

Mâine, 1 iunie, sărbătorim Ziua Internaţională a Copilului, zi ce a fost stabilită la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, organizată la Geneva din 1925.

Ce ar trebui să reprezinte 1 iunie, la noi, în România?

În primul rând, siguranţa pentru fiecare copil că statul asigură condiţiile unei minime decenţe pentru traiul de zi cu zi. Siguranţa unei alimentaţii adecvate şi a unui mediu sănătos, cu sprijinul familiei sau comunităţii în care s-a născut. Apoi, şanse egale pentru toţi micuţii cetăţeni români. Şansa de a fi sănătoşi, şansa de a avea acces la învăţământ, la cultură şi, de ce nu, la copilărie.

Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de Parlamentul României, este, conform Constituţiei, parte integrantă a dreptului intern. Redau în continuare câteva pasaje spre o necesară permanentă aducere-aminte:

1. dreptul oricărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială (art.27);

2. dreptul copilului la educaţie (art.28);

3. protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual (art.19);

4. statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie (art.14);

5. dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a nu fi constrâns la vreo muncă ce comportă vreun risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale (art.32);

6. ambii părinţi au responsabilităţi comune pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Părinţii sau, după caz, reprezentanţii săi legali, sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea copilului. Aceştia trebuie să acţioneze, în primul rând, în interesul copilului (art.18);

7. copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii şi idei de orice natură, indiferent de frontiere, sub forma orală, scrisă, tipărită sau artistică ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului (art.3);

8. statul va lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita recuperarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a copiilor, victime ale unei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante (art.39);

9. pentru copiii cu handicap fizic sau mental trebuie să se asigure o viaţă împlinită şi decentă, în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii (art.23);

10. niciun copil să nu fie supus la tortură, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante (art.37.lit.a).

Depinde şi de noi ca toate aceste deziderate să devină realitate. Mai avem de lucru şi vă invit să privim satisfacerea acestor cerinţe ca cea mai importantă investiţie pentru viitorul nostru ca oameni, ca naţiune.

Domnul Cristian Rizea:

Statul a ieşit din recesiune, românii, din păcate, nu. Anunţurile oficiale, conform cărora România a ieşit din recesiune, lansate de actualii guvernanţi sunt doar simple metode de a stimula creşterea încrederii în guvernanţi şi de a deturna atenţia românilor de la adevăratele probleme ale acestei ţări şi de la realitatea evidentă de care ne lovim zi de zi.

Românii încă simt efectele copleşitoare ale scăderii salariilor cu mai bine de 25 %. Efectele se reflectă zilnic în facturile neplătite, în şomajul care se extinde pe zi ce trece, în alimentele mult mai scumpe faţă de acum doi ani şi în inflaţia galopantă.

Creşterea PIB-ului cu 0,6 procente, comparativ cu ultimul semestru al lui 2010, nu este altceva decât o dată statistică, deoarece românii nu simt nici pe departe vreo creştere a veniturilor. Mai mult, creşterea facturilor la încălzire şi la apă caldă cu până la 60 % (odată cu suspendarea subvenţiilor la energie termică) stau dovada faptului că veniturile românilor sunt din ce în ce mai mici. Se pare că doar la manipulare şi la minciuna se rezumă politica PDL.

La lipsa de credibilitate de care suferă actualul guvern, a contribuit temeinic însuşi premierul ţării prin nerespectarea promisiunilor făcute românilor, prin oamenii pe care acesta îi promovează, prin modul în care permite prezenţa în sistemul de conducere a unor miniştri corupţi şi care bagă fraudulos mâna în fonduri europene, iar ulterior sunt catalogaţi drept oameni oneşti, şi nu în ultimul rând, prin reformarea României, care se lasă îndelung aşteptată şi care nu este altceva decât o altă metodă de a deturna atenţia oamenilor. PDL lansează iniţiative ireale şi care nici pe departe nu sunt în folosul românilor!

Săptămâna trecută, USL a lansat viziunea economică fondată pe studii reale şi adaptate necesităţilor actuale ale românilor. Viziunea economică USL poate fi considerată pe drept o modalitate corectă şi transparenţa de a reforma România!

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Onorul la general"

Se numea simplu şi creştineşte - Gheorghe. Întocmai ca doborâtorul balaurului. S-a născut la Bucureşti, la 9 septembrie 1867, fiu al lui C.A. Rusescu şi al Eufrosinei Rusescu, a absolvit rând pe rând Şcoala de fii de militari Craiova, Şcoala de ofiţeri Bucureşti, Şcoala specială de cavalerie şi Şcoala Superioară de Război. A debutat în dificila profesie a armelor urmând tradiţia familiei în 1888, ca sublocotenent şi a fost trecut în rezervă în 1924, cu gradul de general, fiind apoi înaintat la gradul de general de divizie în retragere în 1932.

A avut onoarea de a fi decorat cu Coroana României, Medalia Jubiliară Carol I, Medalia "Avântul Ţării", Steaua României în grad de cavaler şi Coroana României cu spade, cu panglică de Virtute Militară în grad de comandor.

A fost tatăl a şapte copii din două căsătorii. De menţionat faptul că a obţinut gradul de general la 1 septembrie 1917 pe câmpul de bătălie.

Cam atât se poate scrie după ce am parcurs foaia matricolă a eroului general Gheorghe Rusescu, căci despre el este vorba.

După ani de căutări prin arhive, am reuşit să strâng un fond documentar provenit în special din jurnalele de operaţii ale Armatei Române, ocazie cu care le mulţumesc tuturor celor care, ştiuţi sau anonimi, mi-au dat o mână de ajutor. De ce m-am oprit din căutările mele asupra generalului Rusescu? Simplu: i-am găsit numele trecut în Enciclopedia României, ediţia 1940-1941, drept unul dintre eroii campaniei din 1919 a Armatei Române.

1919? Dar ani în şir am învăţat la lecţiile de istorie că prima conflagraţie mondială s-a sfârşit în 1918! Aşa cum din anii ’50 ai secolului trecut nimeni nu se întreabă de ce în interiorul Arcului de Triumf din Bucureşti un basorelief din şirul de bătălii purtate între 1916 şi 1919 este alb, lipsind victoria de la Budapesta, care a fost ştearsă în numele relaţiilor "frăţeşti" dintre Republica Populară Ungară şi Republica Populară Română.

Da, în 1919 armata română a trebuit să reacţioneze la provocările unei puteri învinse care nu accepta să piardă Transilvania, în ciuda hotărârii Adunării Românilor de la Alba Iulia din 1918.

Guvernul bolşevic al lui Bela Kun reprezenta în acel an 1919, la mai puţin de doi ani după Marea Revoluţie din Octombrie, o ameninţare pentru stabilitatea întregii zone carpatice.

"Campania militară începuse la 20 noiembrie 1918 cu trecerea pentru a doua oară a Carpaţilor Moldovei pentru eliberarea Transilvaniei şi se sfârşise la 20 august 1919 prin cucerirea Budapestei. Campania ne-a costat pierderi serioase. Totalul lor se ridică la 188 de ofiţeri şi 11479 soldaţi din care 69 de ofiţeri şi 3601 soldaţi morţi." (Constantin Kiriţescu - Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, Editura Casei Şcolilor, Bucureşti).

Ei bine, care a fost totuşi rolul generalului Rusescu în această campanie antibolşevică? Comandant al Brigăzii 4 Roşiori, participantă la campanie, generalul Rusescu ocupase localitatea Albertirsa la 2 august 1919, tăind retragerea grosului inamic către Budapesta. Pe şoseaua Cegled-Albertirsa trupele ungare încep să se predea în masă soldaţilor brigăzii române cu tunurile şi autocamioanele lor. Un ordin al Diviziei a 6-a flancgarda stângă, căreia îi era ataşată operativ Brigada 4 Roşiori, o îndrumă în ziua de 3 august către sud, în direcţia Kecskemet pentru a concura la încercuirea şi capturarea grupului inamic de la sud. În acel moment, avangarda Brigăzii 4 Roşiori se afla, conform jurnalelor de operaţii, la câteva ore de Budapesta. "Comandantul Brigăzii de roşiori e un suflet de cavalerist intreprid", cum avea să-l descrie Constantin Kiriţescu. El modifică ordinul primit şi trimite spre Kecskemet numai Regimentul 2 cu cinci escadroane pe care îl socoteşte suficient pentru operaţia ordonată în această direcţie, păstrând restul, trei escadroane ale regimentului 6, cu sine.

În fruntea acestui detaşament de patru sute de călăreţi, cu două tunuri şi două grupuri de mitraliere, Rusescu porneşte spre Budapesta, iar la 8 seara, după intense parlamentări, cu un guvern fantomă, se instalează în curtea cazărmii de husari "Arhiducele Iosef". Iată ce consemna jurnalul de operaţii al generalului Rusescu în data de 4 august 1919, orele 8 dimineaţa - "Forţele cu care sunt în oraş sunt: 3 escadroane cu două grupuri mitraliere - Regimentul 6 Roşiori şi o secţie A.C. Încă de ieri dimineaţă, 3 august, toate comunicaţiile spre Budapesta au fost interceptate... Populaţia este liniştită, binevoitoare sosirii noastre. Ne-au primit cu aclamaţie, cu bine am venit, Trăiască România... Actul istoric de intrare a Armatei Române în Budapesta va rămâne, căci chiar dacă voi primi ordin de retragere, voi primi defilarea detaşamentului ce am în faţa Parlamentului Ungar" (arhiva M.Ap.N., fond M.St.M, secţia studii istorice, dosar 800, fila 444-445, 453-456).

Acesta a fost gestul eroic care a dus la înlăturarea definitivă a Guvernului bolşevic Bela Kun. Putem spune că prin eroismul lor, generalul Rusescu şi armata română au eliberat Ungaria de pericolul roşu...Poate şi numai din acest motiv, generalul Gheorghe Rusescu are dreptul la aducere-aminte şi la o statuie, atât în România, cât şi în Ungaria...

Iată cum descrie Constantin Kiriţescu, în lucrarea sa "Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919" ziua de 4 august 1919: "Ziua de 4 august a adus românilor încoronarea biruinţei de la Tisa. Era una din acele mari satisfacţii pe care Providenţa le păstrează pentru popoarele greu încercate, care au dovedit tărie de suflet în urmărirea unei idei drepte şi au ştiut să-şi încordeze braţele şi să nu-şi cruţe sângele pentru izbândirea ei.

La ceasurile 6 seara trupele Diviziei 1 de Vânători intrau în Budapesta şi ocupau capitala ungară. De-a lungul marelui bulevard Andrassy trec coloane lungi de infanterie, cavalerie, artilerie. În inima oraşului, generalul comandant al trupelor din Transilvania primeşte defilarea trupelor. Niciodată o trupă românească n-a defilat mai mândru, mai marţial. Niciodată un comandant n-a trebuit să facă o sforţare mai puternică ca să-şi înăbuşe, sub masca severă a şefului, explozia de sentimente ce urcau din inimă, spre a se fărâma în lacrimi. În această zi neuitată de 4 august, soldaţii români trec în pas de paradă, în cântecul voios al fanfarei militare, prin inima capitalei ungare, cucerită de ei în luptă dreaptă... Şi trupele române trec mereu, iar pasul lor răsună cadenţat, ca un ritm de epopee. Trâmbiţele înalţă spre cer din ce în ce mai vesel imnul lor de triumf...

Comandantul oştirii, înconjurat de statul său major, primeşte defilarea răspunzând ofiţerilor care salută cu sabia, steagurilor care se pleacă, soldaţilor care aruncă căutături voioase. Dar ochii săi alunecă visători peste rândurile soldaţilor, străbat prin negura vremurilor apuse şi revăd într-o înşirare tumultuoasă tot clocotul patimilor şi al zbuciumurilor care se răzbună în această clipă. Sunt umilinţele, împilările şi jafurile de veacuri, inima strivită şi gura închisă cu pumnul, sînt mucenicii înfipţi în ţeapă ori întinşi pe roată, preoţii batjocoriţi şi scuipaţi, cărturarii vârâţi în temniţe, ori siliţi să-şi schimbe ţara. Este un trup frumos de voievod viteaz, aruncat pe o câmpie, despărţit de capul în care încolţise întâia dată sămânţa care, udată de lacrimi şi de sânge veacuri de-a rândul, dă astăzi rodul cel îmbelşugat. Este întreaga poveste milenară a neamului martir, care se încheie într-o apoteoză orbitor de strălucitoare. Este ziua hotărâtoare a unui lung proces istoric care se sfârşeşte aşa cum trebuie să se sfârşească toate lungile controverse: izbânda dreptului şi a dreptăţii...

Soarele apunea presărând o pulbere aurie peste turnurile şi cupolele metropolei ungare. Deasupra cetăţuii lui Soliman, deasupra Burgului habsburgic, deasupra Parlamentului unguresc, fluturau falnic culorile naţionale ale steagului românesc...

Războiul româno-ungar, actul final cu care s-a încheiat participarea României în marele război mondial, a fost încoronat de cel mai strălucit succes. El este cel care a asigurat îndeplinirea celei mai importante şi celei mai scumpe părţi din idealul nostru naţional. Astfel, unirea Transilvaniei cu România a fost proclamată la Alba Iulia prin libera exprimare a voinţei întregului popor de peste munţi. Ea a fost însă tradusă în fapt material prin acţiunea biruitoare a soldatului român. Actul unirii de la Alba Iulia şi Tratatul de pace de la Paris au căpătat putere prin iscălitura pe care a pus-o cu vârful baionetei sale soldatul român, acelaşi care la Mărăşeşti căpătase dreptul de a pretinde cu voce tare realizarea revendicărilor noastre".

În aceste zile, mai precis pe 4 iunie, se împlinesc 91 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon. Fără eroismul şi determinarea unor militari români de calibrul şi calitatea generalului Rusescu nu am fi putut vorbi de România întoarsă în graniţele ei fireşti.

Astăzi, lor le datorăm onorul la general!

Trăiască România!

Domnul Adrian George Scutaru:

"Parlamentul a anulat reducerea salarială pentru militarii care luptă în afara graniţelor"

În data de 24 mai, Camera Deputaţilor a adoptat Proiectul de Lege privind participarea forţelor armate la operaţiuni în afara teritoriului statului român.

Proiectul conţine un amendament adoptat în şedinţa Comisiei de apărare şi prevede că pe perioada participării în misiuni şi operaţii externe, cuantumul brut al soldelor/salariilor lunare inclusiv sporuri, compensaţii, prime, indemnizaţii şi alte drepturi, acordate potrivit actelor normative în vigoare personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, nu poate fi diminuat. Practic, prin acest amendament, reducerile salariale operate de Guvernul Boc nu vor mai fi aplicate, din momentul publicării legii în Monitorul Oficial, militarilor şi jandarmilor care luptă în afara ţări, în principal Afganistan şi Balcani.

Ca parlamentar liberal şi ca iniţiator al amendamentului în cauză consider că Parlamentul avea obligaţia morală de a susţine militarii români aflaţi în misiuni în afara graniţelor şi de a le asigura integral veniturile, indiferent de măsurile restrictive în plan financiar luate de actualii guvernanţi. Le mulţumesc pe această cale tuturor colegilor parlamentari, dar mai ales celor din Comisia de apărare, care au înţeles utilitatea morală a amendamentului şi l-au susţinut, în ciuda opoziţiei din comisie a reprezentanţilor PDL.

Sunt absolut convins că militarii români au nevoie de o asemenea prevedere cu atât mai mult cu cât, spre exemplu, la nivelul MApN, eforturile bugetare sunt foarte mici, fiind vorba de doar 8 milioane lei anual pentru compensarea diminuărilor salariale.

Trebuie să fim conştienţi că este o datorie de onoare din partea Parlamentului să susţină militarii români care luptă şi îşi varsă sângele pentru interesele de securitate ale României şi Alianţei Nord-Atlantice.

Domnul Ioan Stan:

Ştiu că vă voi dezvălui secretul lui Polichinelle! Nici n-ar putea fi altfel, câtă vreme acest adevărat "serial al aventurilor în vamă" se desfăşoară în mass-media la vedere, ca să zic aşa. Serialul, nu scenariul, desigur!

De fapt despre acest scenariu vreau să vorbim, fie şi numai pentru faptul că este "scris" şi interpretat de adevăraţi maeştri ai genului.

Ca să facă bani, un serial trebuie să se vândă. Ca să se vândă, el trebuie să răspundă nevoilor celor care plătesc, adică nouă, celor care suntem gata să aplaudăm dacă ceva ne place. Ca să ne placă un serial, trebuie să îndeplinească un minim de condiţii care, odată cunoscute şi respectate de scenarist şi regizor, pot asigura reţete îndestulătoare nu numai pentru nevoia noastră de spectacol, dar mai ales pentru buzunarele casei de producţie şi ale actorilor principali.

Aceste condiţii stau la baza scenariului de care vă vorbeam! Şi argumentez.

Acţiunea se desfăşoară într-un port al patriei noastre, şi anume în vama din acel port. Pentru propăşirea economică a noastră, a tuturor, prin portul cu pricina intră în ţară toate bunătăţile la care am putea râvni în visele noastre despre cum o să fie când o să trăim mai bine. Fiind vorba de bunătăţi, ele nu pot intra aşa, oricum, în ţară. Aici intervine scenaristul şi jalonează calea de urmat.

Atenţie, începe acţiunea! Cetăţeni români, arabi sau chinezi introduc marfa prin portul cu pricina declarând în acte valori derizorii. Firmele de import vând mărfurile, doar pe hârtie, unei firme fantomă, care nu stă nici ea degeaba, ci le vinde mai departe unei alte societăţi care le comercializează pe piaţa românească. Cheia succesului financiar constă în faptul că taxele şi impozitele către stat ar fi trebuit să fie plătite de firma fantomă!

Trebuie să recunoaşteţi că serialul nostru a început să capete tensiunea necesară câştigării atenţiei publicului. Absolut logic dacă se strecoară către privitor informaţia că numai prin vânzarea pe piaţa neagră a unor produse petroliere de tip motorină, la care s-a evitat accizarea prin vămuire la o altă categorie de mărfuri, prejudiciul statului a ajuns, în numai opt săptămâni, la un milion de euro.

Sunt create în acest fel, într-un abil eşafodaj, toate condiţiile să apară şi să se evidenţieze actorii principali, fără talentul cărora teoria, adică scenariul nu ar putea fi pus în practică.

Spectatorii vor fi conduşi cu paşi furişaţi către uluire aflând a cui este firma fantomă, cap de reţea în frauda fiscală de proporţii încă nedezvăluite din motiv de suspans.

Ajunşi aici, se demonstrează din plin gândirea scenaristului, hotărât cu adevărat să facă bani prin mijloace specifice, perfecţionate în ani buni de practică în domeniul acumulării de fonduri.

Punerea în operă a teoriei nu putea fi încredinţată oricui. Aşa încât eroii principali au fost definiţi în persoana unui senator care a fost combinat cu un om de afaceri dispus să servească statul român ca simplu secretar general în ministerul responsabil cu lupta anticorupţie, fost şi el om politic şi aflat deci în perfectă cunoştinţă de cauză cu nevoia de colectă a partidului care îl promovase.

Aşadar, cei doi pun de-o firmă, aia fantomă, care are ca obiect principal de activitate transporturile maritime şi costiere de mărfuri. Îşi trag fiecare câte 35% din acţiuni şi se mai asociază şi cu un fost director general al administraţiei portului eliberat între timp din funcţie. Demersul acestei asocieri se bazează pe faptul că şi senatorul şi funcţionarul public trecuseră anterior prin conducerea administraţiei portuare în cauză.

Realizaţi, sper, stimaţi colegi, că suntem din ce în ce mai "prinşi", vorba vine, de acţiune. Pentru un plus de încrâncenare scenaristică autorul, machiavelicul autor al multor scenarii de acelaşi gen, mai adaugă şi un ministru de resort care se bâlbâie între numiri şi demiteri ale aceluiaşi personaj malefic şi culminează cu o acţiune în forţă a procurorilor DNA, însoţiţi de mascaţi şi jandarmi. Se adună astfel 28 de persoane, aflate în diverse poziţii pe drumul de la vamă până la buzunarul principal şi ni se induce fără prea mari eforturi sentimentul că se va face dreptate.

Într-o lume normală, ar cam fi timpul să ne ridicăm şi să aplaudăm meşteşugul scenaristului, al actorilor şi bucuria că binele învinge încă o dată răul.

Numai că nu trăim într-o lume normală, ci într-una portocalie! Aşa încât, ca şi în serialul anterior, în care vămi de uscat ale României au fost teatrul de desfăşurare al unor scenarii asemănătoare, şi ceea ce se întâmplă acum cu reţeaua mafiotă constănţeană este posibil să rămână un scenariu expirat, care şi-a făcut treaba şi care poate fi predat la arhivă. Pentru că sumele cu care statul a fost păgubit au intrat de mult într-un sistem de consum şi de plăţi din care este puţin probabil să rămână urme, cu toate că lucrurile se petrec, aşa cum spuneam, "la vedere".

Personal nu cred că mai pot "viziona" astfel de seriale.

Prea se repetă acţiunea!

Domnul Toader Stroian:

"Patrimoniul transilvan ne cheamă la responsabilitate"

Săptămâna trecută, opinia publică din România era profund surprinsă de vizita neaşteptată a Majestăţii Sale Regale, Prinţul Charles, în Transilvania. Din nefericire, pentru mulţi dintre noi e încă un mare mister cum de primul succesor al celei mai puternice monarhii din lume preferă să îşi petreacă timpul liber în România, în detrimentul unor alte locaţii din lume, mult mai răsunătoare din perspectiva marketingului modern.

Conul de umbră în care au fost aruncate valorile româneşti în perioada comunistă, dar şi lipsa de preocupare de după Revoluţia Română din decembrie justifică parţial percepţia eronată a românilor despre propriul patrimoniu cultural.

Este cu totul drept că dificultăţile bugetare se resimt asupra tuturor componentelor de politică publică din România, fiind prioritizate aproape fără excepţie politicile economice. Dacă ar fi să gândim numai în termeni economici, atunci grija faţă de patrimoniu se poate transforma ea însăşi într-un generator de venituri şi nu doar un consumator de fonduri publice, prin capacitatea sa de a impulsiona turismul.

Dacă ar fi să rămânem tot în câmpul raţionamentului economic, atunci ştim cu precizie că orice cheltuială de conservare care ar trebui făcută astăzi şi amânată, mâine va costa mult mai mult şi nimeni nu mai poate garanta că mai poate avea obiect de activitate.

Dar dincolo de aspectele pur economice, grija faţă de patrimoniu reprezintă o obligaţie istorică, intergeneraţională şi morală pentru oricare român. Patrimoniul românesc, indiferent dacă el a fost creat de daci, romani, români, saşi, secui sau şvabi, reprezintă zestrea noastră naţională, elementul definitoriul de identitate naţională, care ne călăuzeşte în lume asemenea unei busole.

Cetăţile transilvane, castelele necunoscute încă de mulţi dintre români, precum şi străvechi aşezări rurale, care astăzi nu se mai bucură de o prea mare populaţie locală, ar trebui să capete atenţia cuvenită.

Ştiu! Sunt conştient că bugetul statal şi cele locale se află în mare dificultate! Mai ştiu şi că dacă bugetul ar fi generos, presiunile politice şi ale populaţiei nu ar fi îndreptate către alocări pentru cultură şi patrimoniu naţional, ci către consum, salarii, pensii. Nu avem în prezent suficienta aplecare intergeneraţională de a lăsa urmaşilor noştri măcar ceea ce noi am primit de la părinţii noştri.

Am toată speranţa în utilizarea corectă a fondurilor europene, care ar putea reprezenta alternativa financiară la finanţarea locală. De asemenea, îmi propun să supun Parlamentului României un plan de bugetare multianuală pentru conservarea patrimoniului naţional.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc şi PDL au adus România pe locul doi în lume.... la datorii"

Emil Boc, primul-ministru al Guvernului României, le-a prezentat sâmbătă prefecţilor cele zece priorităţi ale guvernului pe termen scurt, mediu şi lung. Ieri, românii au aflat că cinci luni din acest an le vor munci pentru a asigura cheltuielile statului. Şi au mai aflat că minunatul nostru guvern a reuşit incredibila "performanţă" de a duce România pe locul doi în topul datornicilor FMI, cu 16,7 miliarde de dolari. Pe primul loc se situează Grecia, o ţară aflată în pragul falimentului, cu 20,1 miliarde de dolari.

În discursul său susţinut în faţa prefecţilor, premierul nu a contenit să critice Guvernul Tăriceanu. Vina acelui executiv era aceea de a fi demarat prea multe obiective de investiţii. Spre deosebire de Domnia Sa, guvernul liberal a pus în practică un plan de investiţii. Domnul Boc vorbeşte de trei ani de investiţii de miliarde de euro în infrastructură, mai nou a descoperit "abecedarul dezvoltării comunităţilor rurale". Este vorba despre "asfalt, bec, canalizare". Se pare că domnul ministru are memoria scurtă şi a uitat de OG nr.7/2006, act normativ care avea tocmai rolul de a îmbunătăţi infrastructura din mediul rural şi a dezvolta reţelele de apă şi canalizare. După cum se pare, nu ştie că majoritatea fondurilor alocate acum prin deja celebrul program de reabilitare a 10 mii de km de drumuri sunt cu dedicaţie, fiind destinate primarilor aparţinând partidelor din actuala coaliţie de guvernare.

A mai vorbit domnul Emil Boc şi despre eterna sa speranţă de atragere a fondurilor comunitare, capitol la care actuala guvernare se dovedeşte a fi de-a dreptul repetentă. Cu o rată de absorbţie, în plăţi efective, de doar 7%, România se află pe ultimul loc în Europa Centrală şi de Est la acest capitol.

Primul-ministru se dovedeşte a fi foarte priceput la a-şi critica înaintaşii, invidios că nu e capabil să se apropie de performanţelor lor. Liberalii au adus prosperitate şi investiţii, România având cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană. Domnul Emil Boc a îndatorat ţara, datoriile contractate de Domnia Sa vor rămâne moştenire copiilor şi nepoţilor. La această dată, dintre toate statele lumii, doar Grecia întrece România la capitolul datorii către FMI. Guvernul Tăriceanu a crescut pensiile şi salariile, a stimulat consumul şi a determinat creşterea nivelului de trai. Emil Boc a tăiat veniturile tuturor bugetarilor, a crescut TVA şi a ucis orice şansă de relansare a economiei.

La această oră, nimeni nu se mai îndoieşte de faptul ca Emil Boc are locul său în istoria României: recordurile sale negative sunt imposibil de doborât. Eventual, celebrul Bulă l-ar putea întrece!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Uniunea Socialistă ne-a convins: are viziuni"

Ca orice om politic căruia îi pasă de viitorul ţării lui şi pentru care colaborarea politică cu opoziţia parlamentară reprezintă un act de decenţă politică pentru asigurarea consensului politic asupra problemelor de interes naţional, nu am putut să nu urmăresc cu interes evenimentul extrem de comic de vineri, 27 mai 2011, în care Uniunea Socialistă şi-a prezentat ansamblul de "viziuni", sau mai bine spus, de "halucinaţii", pe care au dorit să-l propună ca alternativă la actualul program de guvernare.

Dacă pentru toţi cetăţenii români este clar că liderii coaliţiei socialiste au lipsit tot mandatul de la lucrările Parlamentului României, după prezentarea "halucinaţiilor socialiste" pare din ce în ce mai verosimil că atât domnul Ponta, cât şi domnul Antonescu au lipsit nu numai de la Parlament, ci chiar şi din ţară. Dacă cineva ar vrea să se convingă de ce spun acest lucru, ar trebui să citească documentul şi s-ar convinge de unul singur.

De aproape doi ani de zile, cei doi lideri politici ai Uniunii Socialiste au dat senzaţia că sunt mai degrabă prezentatori de televiziune decât oameni politici aleşi de români ca să le slujească interesele, fiind nelipsiţi de la talk-show-uri. În aceeaşi logică, în goana domniilor lor pentru creşterea prin orice mijloace a Uniunii Socialiste în sondajele de opinie publică, au îmbrăţişat tehnica demagogiei şi a minciunii, precum şi a negării utilităţii oricărui proiect de redresare economică demarat de Guvernul Boc.

Au blamat şi s-au exprimat nefavorabil prin vot pentru încheierea unui acord de finanţare între România şi FMI. Astăzi ne anunţă că primul lucru pe care l-ar face alianţa socialistă ar fi încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internaţional.

Au utilizat toate, dar absolut toate mijloacele de atac parlamentar şi constituţional pentru a împiedica reducerea dimensiunii statului în economie, ajustarea cheltuielilor publice şi mai ales a deficitului bugetar excesiv. Astăzi ne spun că primul lucru pe care îl vor face este să încerce diminuarea cheltuielilor bugetare şi a deficitului bugetar!

S-au opus constant şi fără temei implementării standardelor de cost în sistemul administraţiei publice, stopării risipei şi creării unor criterii de performanţă pentru autorităţile locale. Astăzi ne anunţă că vor bugete locale echilibrate sau cu "deficite bugetare zero".

S-au iritat teribil atunci când a fost vorba ca găurile negre din economia românească, adică acele companii de stat cu pierderi uriaşe, să treacă sub un management privat, bazat pe un plan de performanţă. Astăzi ne spun că prioritar este ca toate companiile private să treacă sub management privat.

Eu, ca om politic cu o relativă experienţă, nici nu ştiu când domniile lor au minţit: atunci când s-au opus acestor măsuri sau atunci când au început ei înşişi să le promoveze!

Personal cred că pentru domniile lor setul de politici enunţate nici măcar nu au vreo relevanţă aparte, pentru că în esenţă nu prea le înţeleg rostul, obiectivul prioritar fiind doar acela al creşterii în sondaje şi nimic altceva.

Dacă aş intra în logica de acţiune a domniilor lor, aş spune chiar că nici măcar originalitate în acţiune nu au, promiţând alegătorilor măsuri pe care Guvernul Boc le are deja în implementare.

Nu aş evita să fiu cât se poate de aspru şi să sancţionez ceea ce Uniunea Socialistă nu a înţeles din ultimii doi ani! Şi anume promisiunile electorale fără fundament economic. Românii nu mai pot fi păcăliţi şi, din păcate, Domniile Lor nu au înţeles acest lucru nici acum.

Dacă tot spun domniile lor că au iluştri specialişti în economie publică, aş dori să aflu şi dacă nu cumva au făcut o simulare de impact bugetar pentru toate "halucinaţiile" sau cum le spun dânşii "viziuni", cuprinse în acel document: scutiri de impozite şi taxe, reduceri de impozite pe venit, reduceri de contribuţii, plata peste noapte a arieratelor din economie etc.

Le-aş mai atrage atenţia competitorilor mei politici să îşi angajeze şi nişte specialişti iluştri în drept comunitar, pentru că România este de peste trei ani membru al Uniunii Europene, iar câteva dintre "halucinaţiile" domniilor lor încalcă în mod vădit legislaţia comunitară.

Cert este că, după acel eveniment comic desfăşurat vineri, liderii alianţei socialiste m-au convins definitiv de faptul că:

• deşi sunt tineri, s-au îmbrăcat tot cu hainele grele şi urât mirositoare moştenite de la partidele lor: demagogia şi minciuna;
• nici măcar în glumă nu ne putem permite să îi considerăm o alternativă la guvernare;
• măsurile premierului Boc sunt bune, recunoscându-le în cele din urmă chiar şi tinerii piloţi ai opoziţiei politice.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Guvernul nu atacă opoziţia, ci-i atacă pe români"

Încă dinainte de a exista chiar şi în intenţie proiectul constituirii unei alianţe a opoziţiei, toţi liderii şi comunicatorii PDL acuzau la pachet PNL şi PSD că intenţionează să desfiinţeze cota unică de impozitare. Niciodată vreun reprezentant al PNL nu a avansat nici măcar ipoteza renunţării la impozitul de 16% şi creşterea acestui procent.

Zilele trecute, opoziţia şi-a prezentat proiectul de program economic. Şi, spre disperarea multora, cota de impozitare unică nu a crescut deloc. Din contră. A devenit cotă-diferenţiat unică, concret, va fi de 8% pentru cei care vor înregistra venituri de până la 800 lei, de 12% pentru cei cu venituri între 800 şi 1.600 lei şi de 16% pentru cei cu venituri peste 1.600 lei.

Nici nu au aflat bine românii despre ce este vorba, că liderii din PDL s-au şi repezit ca şacalii şi au desfiinţat programul economic al opoziţiei. Primul care a pus ştampila, a fost domnul Videanu: "Viziunea economică a USL este una nearticulată şi insuficient argumentată(...) Evaluarea macroeconomică făcută de USL se bazează pe date insuficiente, estimările nu sunt bazate pe date oficiale".

Orice om normal şi-ar pune însă următoarea întrebare: cât de calificat este domnul Videanu să judece programul USL? Pentru că acelaşi domn Videanu, când era ministru, deci beneficia de toate datele oficiale posibile, iată ce declara pe 3 septembrie 2009: "Vom avea premise de creştere economică în trimestrul I din 2010 (...)Ieşirea din criză se va produce, cel mai târziu la 31 martie 2010", şi ce afirma pe 5 august 2010 la Realitatea TV: "Vom ieşi din criză anul viitor. O să vă rog să vedeţi rezultatele la trimestrul II". Suntem în faţa a două situaţii: fie pe domnul Videanu nu îl ajută memoria şi în acest caz nu este nimerit să se pronunţe asupra unui program economic întins pe foarte multe pagini, fie nu se pricepe la analize şi prognoze economice, iar în această situaţie nu este competent să evalueze un program economic, indiferent al cui este. La un singur capitol sunt convins că domnul Videanu stă foarte bine: tupeul.

Evident, din peisaj nu putea să lipsească nici premierul Emil Boc. "Guvernul a apărat cota unică de 16% şi ea va fi păstrată în continuare. Cota unică a fost distrusă de alianţa socialistă PNL-PSD, care a renunţat la cota unică, aşa cum am văzut, prin programul pe care l-a propus, dar apărarea acesteia a fost şi rămâne un obiectiv al Guvernului pe care îl reprezint". Atacând opoziţia pe tema "distrugerii" cotei unice şi afirmând că guvernul va apăra cota unică, de fapt premierul Emil Boc şi, totodată, preşedintele reales al PDL, îi atacă pe românii. Şi nu pe oricare, ci exact pe cei cu venituri mici şi medii. Pe cei care ar urma să beneficieze de o scădere a impozitului cu 4, respectiv 8 procente. Şi care nu sunt deloc puţini. Dar acesta este de fapt adevăratul program al PDL şi al guvernului: blocarea oricărei tentative de îmbunătăţire a vieţii românilor.

În zonele controlate la sânge de PDL, presa locală şi-a "făcut datoria". M-a amuzat teribil o publicaţie din fieful unui important lider al PDL, care după ce scrie că "Programuleste unul pur politic şi atât", precizează: "Pentru a încerca totuşi să fim echidistanţi, postăm programul oferit de cei de laUSL".

Aceasta este România sub guvernarea partidului-stat, PDL. Presa controlată de PDL recunoaşte că nu este echidistantă.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Şantaj la instanţe"

În urmă cu un an, la ordinul expres al lui Traian Băsescu şi al reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional, primul-ministru al României a decis să taie un sfert din traiul zilnic a milioane de români. 25% tăiat din salariul fiecărui bugetar a însemnat 25% mai puţină administraţie, 25% mai puţin învăţământ, 25% mai puţină sănătate. Sfertul ciopârţit din veniturile şi-aşa mici, în comparaţie cu orice stat din Uniunea Europeană, ale bugetarilor români a trecut profesorii şi medicii sub pragul sărăciei, unde alţi peste 5 milioane de români supravieţuiesc cu greu.

Cum era normal, Tribunalul Vâlcea a decis, acum câteva luni, că tăierea cu 25 la sută a salariilor este ilegală şi nu respectă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Hotărârea instanţei a venit ca urmare a plângerii depuse de şase funcţionari de la o primărie şi doi magistraţi din Vâlcea. În motivarea instanţei se arată că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică. În acelaşi document se precizează că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă, iar una din obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestată. În toată ţara, zeci de mii de astfel de procese au fost pe rolurile instanţelor de judecată, iar dreptatea a revenit - cum era firesc - oamenilor ce-au fost deposedaţi ilegal de 25 la sută din venituri.

Zilele trecute, însă, după ce a minţit că salariile tăiate vor reveni la normal din 2012, prim-ministrul Emil Boc s-a plâns membrilor Consiliului Superior al Magistraturii că instanţele stabilesc bugetul ţării în locul Guvernului prin deciziile pe care le dau. În acest context, Boc a criticat "teancurile" de decizi judecătoreşti care acordă drepturile salariale solicitate de bugetari în justiţie. Mai mult, premierul României a ameninţat că instanţele de judecată care iau hotărâri în contradicţie cu deciziile aberante ale Guvernului, pot readuce economia într-o situaţie dificilă, iar Guvernul nu va mai putea aloca resurse justiţiei. Incredibil! Premierul ţării a ajuns să şantajeze judecătorii, a căror balanţă vrea s-o încline în favoarea sa şi-n defavoarea a zecii de mii de profesori, funcţionari şi medici.

Domnul Mircea Grosaru:

Expoziţia "De la emigrare la integrare" la Palatul Parlamentului

Palatul Parlamentului a găzduit, pe 30 mai, de la ora 14.30, vernisajul expoziţiei de fotografii-document "De la emigrare la integrare" a Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT., membră a Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vizita premierului italian Silvio Berlusconi a dat evenimentului o semnificaţie deosebită, invitaţii care au luat cuvântul subliniind legătura puternică existentă între cele două ţări înfrăţite, România şi Italia.

Expoziţia de faţă s-a născut din dorinţa de a aduna mărturii reale despre etnia italiană. Ea povesteşte, prin intermediul fotografiei, istoria de peste 100 de ani a italienilor stabiliţi în România. Minoritatea italiană din România a fost adusă la Parlamentul României prin eforturile tuturor membrilor RO.AS.IT. care au contribuit cu fotografii - document la realizarea tablourilor ce reprezintă emigraţia în România a italienilor.

Acest eveniment cultural deosebit este consecinţa relaţiilor dintre ţara noastră şi Italia, relaţii ce progresează foarte rapid.

Contribuţia activă şi continuă a etnicilor italieni la viaţa culturală de astăzi şi a asociaţiei a fost evidenţiată prin prezenţa designerului Lucian Chiriac, a fotografului şi creatorului de imagine film şi TV Romeo Chiriac, cei care au realizat secţiunea "Contribuţii italiene la arhitectura Bucureştiului", precum şi a artistului plastic Horia Colobicchio, unul dintre cei care au contribuit la construirea Palatului Parlamentului.

Expoziţia "De la emigrare la integrare" poate fi vizitată la Palatul Parlamentului până pe 4 iunie, tablourile fiind expuse la nivelul P1, în spaţiul din faţa sălii de plen a Camerei Deputaţilor. Odată cu vernisajul şi revenirea în Bucureşti, s-a încheiat itinerariul din această primăvară, care a cuprins oraşele Brezoi, Râmnicu Vâlcea şi Suceava.

Proiectul este sprijinit financiar de Ministerul Culturii şi de Guvernul României, prin Departamentul pentru Relaţii Interetnice, fiind realizat în parteneriat cu Palatul Parlamentului. Ambasada Italiei la Bucureşti a acordat patronajul pentru toate evenimentele expoziţionale desfăşurate sub titlul "De la emigrare la integrare".

Pentru 150 de ani de la constituirea Italiei Mari şi Ziua Naţională a Italiei, 2 iunie, transmit pe această cale Ambasadei Italiei la Bucureşti şi statului italian un călduros La mulţi ani, Italia!

Domnul Dan Bordeianu:

La finalul săptămânii trecute, USL şi-a lansat programul economic, un răspuns la măsurile şi ideile aberante pe care actualul guvern le pune în practică, dar şi o viziune asupra economiei româneşti.

În România anului 2011, sunt cu 740.000 mai puţini salariaţi decât în septembrie 2008, investiţiile străine directe sunt la un sfert faţă de cele din 2008 (de la 9,5 miliarde euro la 2,6 miliarde euro), ţara noastră deţine tristul record de a avea cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană - 8,4% în aprilie 2011, iar evaziunea fiscală este extrem de ridicată. La toate acestea se adaugă datoria publică care s-a triplat în ultimii trei ani, crescând la 40% din PIB.

Acestea sunt câteva elemente care zugrăvesc situaţia economică actuală a României.

Având în vedre aceste aspecte, USL propune o nouă viziune economică care are la bază trei elemente fundamentale: creştere economică, dezvoltare şi locuri de muncă.

Un aspect extrem de important este acela că programul subliniază faptul că politica economică a României trebuie să fie făcută de către Guvernul României, cu învestirea şi sub controlul Parlamentului României, nu a preşedintelui României, nu a Fondului Monetar Internaţional, nu a Băncii Naţionale.

Este clar că un Guvern raţional şi responsabil trebuie să aibă forme de parteneriat şi de cooperare cu preşedintele României şi cu alte instituţii de natură financiară, dar decizia, în materie de politică economică, va trebui să fie a Guvernului, a primului-ministru, sub controlul şi cenzura Parlamentului.

Viziunea economică a USL are la bază principiul liberal al reducerii fiscalităţii. Cota unică a fost un mijloc pe care PNL l-a folosit, într-un context economic, pentru a aduce venituri suplimentare în special categoriilor de mijloc, care astfel au căpătat comportament economic.

Trebuie să ţinem cont că acum suntem într-un moment de criză şi să avem în vedere şi reducerea taxării şi sprijinirea categoriilor sociale aduse la limita sărăciei de actuala putere.

Cota unică este doar o chestiune de metodă, importantă este reducerea fiscalităţii. Şi în acest sens condiţia noastră a fost menţinerea cotei de 16% ca prag maxim de impozitare.

Pe oameni nu îi interesează ce metodă de impozitare se foloseşte, ci ca ei să trăiască decent şi să nu fie nevoiţi să dea la stat banii pe care-i muncesc.

Deşi se laudă că apără şi susţine cota unică, în realitate, actuala guvernare a desfiinţat de mult cota unică. Să ne amintim câte firme s-au închis din cauza impozitului forfetar. Dacă facem o socoteală câte taxe şi impozite au de plătit cei din mediul privat la stat, constatăm că sub guvernarea Boc nu mai există cotă unică, ci doar un sistem de taxare sufocant.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Violenţa în şcoli"

În România, 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din cauza actelor de huliganism, care, conform statisticilor, se petrec cel puţin o dată pe săptămână. O soluţie pentru diminuarea cazurilor ar fi ca fiecare şcoală să aibă un psiholog şcolar sau măcar un medic şcolar. Psihiatrii spun că principala problemă este lipsa comunicării. Conform unui studiu internaţional efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 37 de ţări, România este nominalizată pe primele locuri la violenţa în şcoli. Peste jumătate din profesorii români raportează acte de huliganism la orele lor sau au nevoie de protecţie pentru securitatea lor sau a altor elevi. În România, în prezent, fenomenul violenţei în şcoli a căpătat proporţii cotidiene, în condiţiile în care opt şcoli din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă în violenţă fizică. Potrivit Legii nr.35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, cu modificările şi completările ulterioare, prefecţii, împreună cu reprezentanţi ai inspectoratului şcolar, ai Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti ori ai inspectoratului de poliţie judeţean, ai Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti sau ai inspectoratului de jandarmi judeţean şi ai autorităţii administraţiei publice locale, analizează trimestrial modul în care este asigurată protecţia unităţilor de învăţământ, elaborând şi derulând programe sau proiecte de prevenire a violenţei în mediul şcolar.

Consider că ministerul de resort ar trebui să elaboreze o strategie de prevenire şi combatere a fenomenului de violenţă în şcoli, care să cuprindă principii, acţiuni şi recomandări generale care vizează intervenţii la nivel individual, relaţional, curricular, comunitar şi social, precum:

• identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de violenţă a acestora, prin implicarea cadrelor didactice şi a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori);
• elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii implicaţi (ca autori sau ca victime) în cazuri de violenţă;
• implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă în programe de asistenţă derulate în parteneriat de către şcoală, cu alte instituţii specializate - Poliţia Comunitară, Direcţia Generală Protecţia Copilului, autorităţile locale, Biserica, alte organizaţii specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi a tinerilor;
• valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă, prin implicarea acestora în activităţi şcolare şi extraşcolare (sportive, artistice etc.);
• responsabilizarea elevilor cu comportament violent, prin aplicarea unor măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ; evitarea centrării exclusiv pe sancţiune şi eliminarea din practica educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sancţionarea comportamentului violent prin notă);
• identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare, prin implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori), a părinţilor;
• colaborarea cu Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi şi informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul prevenirii violenţei şcolare şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii (consiliere, asistenţă psihologică, mediere); implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi);
• acordarea de sprijin familiilor care solicită asistenţă şi orientarea acestora către serviciile specializate;
• colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea, stabilirea unui program comun de intervenţie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de întâlniri în şcoală, vizite în familii, programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice şi a specialiştilor;
• identificarea unor părinţi-resursă care să se implice în activităţile de prevenire sau în rezolvarea cazurilor de violenţă existente;
• iniţierea unor programe destinate părinţilor, centrate pe conştientizarea, informarea şi formarea cu privire la dificultăţile de adaptare a copiilor la mediul şcolar şi la diferite aspecte ale violenţei şcolare (forme, cauze, modalităţi de prevenire, parteneri);
• semnalarea de către şcoală a cazurilor de familii cu un comportament violent faţă de copii şi implicarea în rezolvarea acestora; colaborarea şcolii cu instituţii cu responsabilităţi în acest domeniu;
• iniţierea la nivelul şcolii a unor structuri cu rol de mediere (centre de resurse) care să contribuie la identificarea surselor de conflict, a actorilor implicaţi şi a căilor de soluţionare;
• valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, care se regăsesc în curriculumul diferitelor discipline şcolare, prin utilizarea unor strategii activ-participative care să conducă la conştientizarea şi dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor faţă de problematica violenţei şcolare;
• derularea unor programe şi activităţi extraşcolare pe tema combaterii violenţei şcolare (de exemplu: săptămâna antiviolenţă; jocuri, concursuri şi expoziţii tematice; întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de violenţa şcolară, la care să participe elevi, cadre didactice şi părinţi);
• sensibilizarea profesorilor faţă de problematica violenţei (forme de violenţă, cauze generatoare, mecanisme de prevenire, strategii de ameliorare, cadru legislativ şi instituţional) prin acţiuni de informare sistematice şi coerente, în scopul identificării situaţiilor potenţial generatoare de conflict, încadrarea lor corectă şi selectarea modului potrivit de intervenţie;
• derularea unui program naţional privind cultivarea comportamentelor nonviolente în şcoală pentru toate cadrele didactice care îndrumă clase sau colective de elevi;
• organizarea unor acţiuni de sprijinire a părinţilor în crearea unui mediu suportiv şi nonviolent pentru copii şi implicarea lor în activităţile cu acest specific, iniţiate sau derulate de şcoală;
• creşterea transparenţei evaluării rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul diminuării tensiunilor care conduc la apariţia unor situaţii de violenţă (între elevi şi profesori sau între elevi); monitorizarea la nivel instituţional a cadrelor didactice care utilizează notarea ca mijloc de sancţionare a comportamentelor sau atitudinilor elevilor, în scopul corectării acestor situaţii;
• asumarea de către consilieri a unui rol proactiv în comunitatea şcolară, prin diseminarea ofertei de sprijin psihologic şi prin implicarea acestora, în afara cabinetului şcolar, în identificarea şi rezolvarea problemelor elevilor, a profesorilor şi a părinţilor, care pot conduce la situaţii de violenţă şcolară;

Necesitatea instituirii unor asemenea măsuri reiese din lipsa de autoritate şi gestionarea precară a cazurilor de violenţă a persoanelor însărcinate cu păstrarea ordinii şi siguranţei în şcoli.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Ziua de 1 iunie"

1 iunie ar trebui să fie pentru toţi copiii, o zi a bucuriei şi a speranţei! Statistic vorbind, doar pentru câteva mii de copii din cele 5 milioane care trăiesc în România. 1 iunie înseamnă ceva deosebit. Pentru restul, 1 iunie e o zi obişnuită. Adică o zi în care majoritatea celor mici se chinuiesc să mănânce o hrană săracă, primesc o îngrijire proastă prin spitalele patriei, cele neînchise încă de actuala putere, sau renunţă la şcoală. La noi, mortalitatea infantilă este de trei ori mai mare decât în ţările occidentale, iar alocaţia acordată de stat abia ajunge pentru câteva iaurturi şi o cutie cu creioane colorate! Mai mult, peste jumătate din copiii de până la 5 ani suferă de anemie. Anual, din cauza unor boli ale aparatului digestiv, afecţiuni infecţioase, tulburări mentale şi probleme respiratorii, ţara noastră pierde 5.000 de copii.

La şcoală încep alte probleme! Familii tot mai sărace, care îşi trimit pruncii la studii doar pentru amărâta de alocaţie, singura sursă de venit în multe situaţii; cazuri de suicid tot mai frecvente, în moduri de-a dreptul înfiorătoare; violenţe la tot pasul; tot mai mulţi micuţi implicaţi în abuzuri, furturi sau fapte oribile! Peste 40% dintre copiii din România sunt supraponderali şi anual peste 2.000 de copii sunt diagnosticaţi cu diabet. Practic, numărul copiilor diabetici s-a dublat în zece ani! Sunt realităţi extrem de grave din perspectiva cărora, copiii din ziua de astăzi au nevoie tot mai mare de ajutor atât din partea familiei, cât şi a statului!

România a ajuns să fie cunoscută peste hotare ca o ţară plină de aurolaci şi mici cerşetori! Sărbătorirea Zilei Copilului trebuie să arate tuturor, inclusiv Uniunii Europene, că actualului Guvern îi pasă de ceea ce se întâmplă cu viitorul patriei! De aceea, ar trebui elaborată şi mai ales aplicată o strategie guvernamentală bine pusă la punct şi racordată la cerinţele europene, prin intermediul căreia grija faţă de soarta copilului să reprezinte o prioritate! Prin reducerea concediului maternal, alocaţii infime şi sărăcie cruntă, premierul Emil Boc şi PDL nu fac altceva decât să ucidă copilăria şi să ne limiteze viitorul!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Primul-ministru pierdut în criză"

Primul-ministru Emil Boc nu pare că ştie într-adevăr cum să scoată România din recesiune. Ca şef al Guvernului, ar fi fost de aşteptat să fi găsit până acum o soluţie, în cele 16 luni de când a preluat acest post. Ba chiar ar fi trebuit să aibă soluţiile pregătite încă din momentul instalării ca premier, din moment ce criza financiară şi economică bătuse la porţile României cu câteva luni înainte de momentul "înscăunării".

După aproape un an şi jumătate însă, niciunul dintre cei doi nu pare să fi găsit vreo soluţie salvatoare pentru economia României. Se pare ca această criză i-a luat pe "premierul-primar" şi pe "preşedintele-premier" prin surprindere. Prins între miniştrii gen Berceanu, Videanu, Udrea - prea plini de ei ca să le poţi spune ceva - şi un preşedinte-jucător prea Zeus ca să nu faci joc de glezne în faţa lui, pare neputincios şi depăşit de situaţie.

Nu ştie să pună în practică nici măcar cea mai la îndemână măsură pe care orice proprietar de firmă privată a luat-o înainte chiar să înceapă criza, lucru pe care îl face orice om cu o funcţie decizională pus în faţa unei situaţii financiare de criză: să taie din cheltuieli şi din personal, să nu mai vorbim de lucruri elaborate, gen stimularea sectorului privat. După 16 luni, premierul încă se face că dă afară bugetari şi că taie din cheltuielile statului. Sau o face prost şi ineficient, încălcând legi, contracte de muncă sau hotărâri judecătoreşti.

Este clar că Guvernul nu face nimic de capul lui, fără aprobare de la Cotroceni. Cum însă situaţia economică a ţării e proastă spre dezastruoasă, este evident că "meritul" pentru aceasta nu este doar al Executivului, ci şi al preşedintelui.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Criza economică"

Viitorul sună bine pentru autorităţi. Liderii politici şi bancherii vorbesc şi trăiesc "la vie en rose". Vorbesc despre speranţă, atunci când au interesul, şi o ascund repede sub norii recesiunii atunci când le vine lor bine.

Viitorul sună prost însă pentru românii săraci care îşi ştiu buzunarele goale şi trăiesc sub ameninţarea şomajului. Sună prost şi pentru micile firme romaneşti care resimt acut lipsa de comenzi, amânarea încasărilor şi criza de lichidităţi.

Suntem nesiguri pe viitor; nu mai investim. Suntem confuzi şi speriaţi; nu vedem luminiţa de la capătul tunelului. Depindem prea mult de hachiţele guvernanţilor. În acest timp, autorităţile vor să ne convingă să relaxăm cheltuielile, când ele nu sunt încă pregătite şi dispuse să facă acest pas.

Piaţa internă suferă, iar bugetul scârţâie. Banii pentru sănătate şi educaţie nu ajung, iar despre prioritatea investiţiilor în infrastructură nici nu se mai vorbeşte. Ieşirea din criză rămâne mai mult un element aspiraţional, o dorinţă mai mult decât o realitate.

Proiectele europene contractate sunt mult mai puţine decât cele evaluate şi aprobate, iar plăţile efectuate rămân mult în urma sumelor contractate. Autorităţile dau semnale optimiste, în speranţa că vor redresa economia, dar dorm, atunci când vine vorba să deblocheze fondurile europene, să plătească facturile restante pentru lucrările publice contractate, să clarifice direcţia în care vor să împingă România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Promisiuni electorale"

Partidul Democrat Liberal, aflat azi la guvernare, ne-a promis în campania electorală adoptarea unor măsuri ferme pentru contracararea efectelor crizei care se făcea simţită tot mai accentuat în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor.

Majoritatea cetăţenilor au dat crezare acestor promisiuni şi au acordat votul lor, iar acum aşteaptă măcar un semn privind aplicarea promisiunilor din campanie.

Ce poate vedea cetăţeanul român în această perioadă? De la reinstalarea Guvernului Boc, asistăm la discuţii permanente, deloc discrete, pentru diferite funcţii de ministru de stat, directori, consilieri şi secretari, închiderea fabricilor, una după alta, şi desfiinţarea a mii de locuri de muncă, creşterea şomajului cu peste 50% în unele judeţe, creşterea alarmantă a jafurilor violente şi neputinţa forţelor de ordine, iar cetăţenii nu pot fi în siguranţă nici la cumpăraturi în magazine.

Bugetul este unul de austeritate. Drept urmare, nu sunt bani pentru educaţie, sănătate, transport feroviar, autostrăzi, investiţii. Se desfiinţează educaţia profesională, şcolile şi liceele profesionale, producătorilor agricoli li se impun noi şi noi restricţii, fără a li se oferi măcar un minim sprijin necesar în vederea supravieţuirii.

Sunt evidente imposibilitatea elaborării unor strategii viabile, a unor planuri de afaceri la nivelul societăţilor comerciale, lipsa unei strategii economico-financiare la nivel naţional pe termen mediu sau lung, lipsa măsurilor legislative reale privind revigorarea efectivă a economiei, lipsa forţei de muncă calificate, iar în pasivitatea sistemului bancar faţă de mediul de afaceri, inexistenţa unei reprezentări eficiente din partea Camerelor de Comerţ şi Industrie.

Angajaţii din toate domeniile nu mai au siguranţa zilei de mâine şi salariile minime sunt sub limita de existenţă. Ne dorim cu toţii stabilirea şi respectarea criteriilor de competenţă în angajarea şi concedierea personalului, fără criterii de simplă simpatie sau antipatie, loialitate personală, apartenenţă politică sau altele similare, protejarea produselor autohtone şi acordarea de ajutor producătorilor agricoli autohtoni prin reducerea impozitului la produsele agricole, prin strategii clare şi consecvente, prin sprijin financiar şi informaţional continuu acordat producătorilor agricoli, dar modificările legislative adoptate sau propuse, în loc să vină în sprijinul întreprinzătorilor şi salariaţilor, îngreunează viaţa acestora.România îşi continuă astfel drumul descreşterii indicatorilor economici, al adâncirii crizei economice, al creşterii şomajului şi al infracţionalităţii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Arestările din portul Constanţa"

Încercările lui Traian Băsescu de a determina operaţiuni de curăţenie în vămi au scos la iveală cât de coruptă şi cât de structurată pe principii mafiote este piramida puterii în vârful căreia tronează ca un far luminos.

Arestările de la vămile de pe graniţele de est şi de vest n-au dat cine ştie ce rezultate. Peşti mici şi multe discuţii despre rechini. Dezbaterile publice, mărturisirile şi depoziţiile au scos la iveală structuri organizate. Posturile din vămi se cumpărau pe bani, poziţiile de decizie se obţineau pe bani, de la decidenţi din politică, sau cu uşi deschise la politicieni. Iar vârful piramidei vamale se decide numai şi numai de vârful puterii. Acolo se stabileşte cine strânge banii, cui se predau, ce planuri are, ce mijloace foloseşte şi pe cine se bazează.

Mult comentata contrabandă cu produse petroliere din vama de la Ploieşti a fost lăsată în uitare. Apoi s-a ajuns la arestările din portul Constanţa, arestări care nu menţionează niciun nume. Iulian Teşeleanu, prietenul de vacanţe şi petreceri al lui Mircea Băsescu, deşi nimic din ce intră în vama portului Constanţa Sud nu-i scapă şi nu-i este străin, este absent de pe listă.

Din nou ni se confirmă că instituţiile statului sunt controlate de politicieni, de emisarii, misiţii sau acoliţii acestora. Absenţa sa de pe lista reţinuţilor nu este câtuşi de puţin întâmplătoare De unde rezultă destul de clar că bătălia politică se poartă pentru desemnarea titularilor de posturi din aceste instituţii şi pentru convertirea lor în venituri personale şi în fonduri pentru partid. Toţi cei implicaţi în scandalurile de la Vama Ploieşti, de la Stamora-Moraviţa sau de la portul Constanţa indică acelaşi sistem de tip mafiot, controlat de lumea politică sau de demnitarii şi funcţionarii numiţi pe posturi de câştigătorii alegerilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Propunerile Guvernului sunt paradoxale"

Anul 2012 pare a fi fost declarat anul adevăratei renaşteri economice a României. Anul în care se vor desfăşura alegerile parlamentare va aduce cu sine şi serioase ajustări salariale pozitive în rândul bugetarilor şi pensionarilor. Cu toţii ne întrebăm cât reprezintă adevăr în aceste promisiuni şi cât reprezintă campanie electorală preliminară.

Ministrul finanţelor promitea acum câteva zile că salariile şi pensiile vor creşte consistent. Bineînţeles, nu trebuie să uităm cele peste 200.000 de contracte de muncă încheiate într-o lună în România muncitoare şi decretate de Emil Boc ca fiind o reuşită totală a noului Cod al muncii.

Până la a-i crede pe cuvânt pe păstorii finanţelor ţării, trebuie să privim puţin la realitatea socio-economică ce ne înconjoară. Să executăm câteva calcule simple şi deducţii logice, pentru a vedea dacă într-adevăr Guvernul chiar a reuşit, prin măsurile reformiste, să înflorească bugetul de stat, declarat cocoşat în urmă cu doi ani de zile.

Una dintre ştirile apărute în presă arată că bugetarii au câştigat în instanţă, în primele patru luni ale anului, drepturi salariale neplătite de 530 milioane de lei.

Suma totală pe care statul ar trebui s-o plătească către bugetari se ridică la aproximativ 8 miliarde de lei vechi, adică 1,5 la sută din PIB. Dar cum Guvernul ne-a obişnuit cu ordonanţele de urgenţă, acesta a mai trântit un proiect, care stipulează că drepturile vor fi plătite eşalonat, până în 2014.

Propunerile actualului Guvern sunt paradoxale - nu are bani să-şi plătească datoriile, eşalonându-le pe câţiva ani, dar e sigur că în 2012 veniturile bugetare vor permite creşteri consistente de salarii şi pensii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ocuparea forţei de muncă"

Politica în domeniul ocupării forţei de muncă se dezvoltă în sensul obiectivului de asigurare a unui cadru legislativ de acţiune şi de finanţare în domeniile ocupării forţei de muncă şi formării profesionale continue, astfel încât să fie aplicate metode inovative, menite să crească nivelul şi calitatea ocupării forţei de muncă în România.

O atenţie sporită trebuie acordată următoarelor aspecte: reducerea impactului crizei economico-financiare asupra forţei de muncă şi facilitarea relansării ofertelor de locuri de muncă, inclusiv prin adecvarea competenţelor profesionale la noile cerinţe pe piaţa muncii; asigurarea unui cadru legal suplu, în concordanţă cu dinamica pieţei muncii, cerinţele angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi în favoarea ocupării cât mai rapide a şomerilor şi persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile; consolidarea parteneriatului social şi eficientizarea dialogului la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului dialogului social la dezvoltarea economică şi socială, cu predilecţie în ceea ce priveşte ieşirea din criză şi relansarea ocupării.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Promisiuni fără acoperire în plan real"

Întreg mediul de afaceri din această ţară este bulversat. România a devenit ţara în care s-a înrădăcinat sintagma "merge şi aşa". Ei sunt informaţi, pe de o parte, că am ieşit din criză, iar pe de altă parte, Guvernul anunţă noi măsuri de austeritate.

Deşi unii s-au grăbit să proclame moartea recesiunii, totuşi, trebuie să fim realişti şi să acceptăm că în niciun caz criza nu s-a încheiat, iar greul se află în faţa noastră. Detensionarea climatului în economie sau relansări parţiale nu se vor resimţi decât în sectoarele care şi-au păstrat potenţialul de creştere, şi doar pentru companiile eficiente şi orientate către piaţă. Aşadar, segmentele inflamate, lovite de incidenţa datoriilor imposibil de plătit după excesele etapei anterioare de "boom", inadecvate cererii, nu vor fi câştigătoare nici într-o revenire susţinută, pe un parcurs pozitiv a economiei româneşti.

Reprezentanţii Guvernului - ca şi altă dată - nu par a înţelege ce se întâmplă pe plan economic. Pentru ei, acest an ar trebui să fie un an greu, de muncă responsabilă, de scos ţara din criză. În loc de asta, acest an este "contaminat" de apropierea de 2012, an electoral. Aşadar, an preelectoral, cu multe promisiuni fără acoperire în plan real. Cei de la putere susţin că ne poartă din triumf în triumf, minţindu-ne în faţă că ne e bine, ca pe vremea lui Ceauşescu.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sistemul sanitar subfinanţat"

Suntem tot mai bolnavi, tot mai puţin rezistenţi la factorii distructivi din atmosferă, din hrană şi din viaţa socială. Dar recrudescenţa bolilor noastre de extracţie nouă nu e invers proporţională cu starea sistemului sanitar tot mai scump, prost dotat şi cu tratamente inumane din partea salariaţilor la adresa bietului bolnav. Tot omul se transformă la un moment dat în pacient. Comuniştii au construit spitale. Ţara avea nevoie de oameni sănătoşi, iar cei bolnavi trebuiau să aibă unde se trata, pentru a se întoarce din nou să contribuie la construcţia socialismului.

Aşa s-au construit spitale şi la ţară, şi case de odihnă şi sanatorii în mijlocul naturii. Comuniştii au avut orgoliul să se împăuneze şi cu asistenţa medicală gratuită. Orice om din ţara asta care lucra (şi toată lumea lucra!) plătea impozite pentru asistenţa sanitară. Toată lumea care mergea la doctor dădea "atenţii" medicului, că doar suntem vecini cu ţara peşcheşului. În ultimii ani de dinainte de ’89 spitalele nu au mai fost dotate. Se stătea în frig, doi în pat, nu era apă, nu era curent, medicamentele lipseau. Istoria se repetă. Astăzi asistam la acelaşi film. Sistemul sanitar este subfinanţat.

Aleşii noştri au băgat ţara în gard şi au ajuns din nou la mâna FMI-ului. Au împrumutat bani cu nemiluita de la FMI, în condiţiile impuse de aceştia. Una dintre ele a fost închiderea spitalelor, iar guvernanţii noştri, care se tratează la Viena, le-au închis. Proştii mor cu zile, şi aşa nu avem salarii şi pensii pentru toţi!

Domnul Eugen Bejinariu:

Parlamentul României reprezintă, prin prevederile Constituţiei şi prin practica parlamentară de până la Guvernarea PDL, forul legislativ suprem. Situaţia de azi a rolului şi a exprimării puterii legislative m-au determinat să intitulez declaraţia mea politică de astăzi "Îndemn la demnitate a demnitarilor români". În faţa unei atât de grave realităţi, prin răsturnarea raporturilor normale între puterea legislativă (Parlamentul României), puterea executivă (Guvernul Emil Boc) şi puterea judecătorească (Tribunalul şi Judecătoria) mă adresez aleşilor poporului din această legislatură (2008-2012) cu solicitarea să se exprime neîntârziat, activ şi concret pentru demnitate, corectitudine şi interesele celor care ne-au ales.

Fără a avea rezerve, declar public că Parlamentul României a fost transformat într-o anexă a Guvernului Emil Boc! Iată şi câteva argumente pentru susţinerea acestei triste şi grave afirmaţii:

• în ultimii ani, cele mai multe legi sunt adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlament. Legi precum cele ce privesc Codul penal şi Codul civil, Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă, Legea educaţiei naţionale, Codul muncii, Legea salarizării unice şi încă alte legi până la totalul de 12 sunt adoptate prin asumare, iar la începerea aplicării lor se introduc prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă completări, corective şi tot felul de modificări! Acesta este primul aspect evident al răsturnării rolurilor celor trei puteri din România;
• oamenii observă cum pe posturile de televiziune şi în presă sunt prezenţi senatori şi deputaţi din partea opoziţie cărora li se alătură, în locul colegilor de la guvernare, consilieri ai primului-ministru sau consilieri de miniştri care în loc să explice, să ofere date sau să interpreteze realităţi de interes public, acuză partidele din opoziţie pentru ceea ce se întâmplă în ţara aceasta de la o vreme încoace. Oamenii aleşi, deputaţi ori senatori, abia au loc să spună câte ceva despre "adevărurile" prezentate foarte vocal de aceste persoane numite în funcţii pentru merite din campania electorală a PDL. Dacă participă senatori sau deputaţi din partea puterii, limbajul şi conduita dumnealor este aceeaşi;
• în multe împrejurări publice, inclusiv în mass-media, pentru nereuşitele acestei guvernări - şi acestea sunt cele mai multe - vina este mereu trecută în seama partidelor politice din opoziţie - PSD, PNL şi PC;
• coborârea imaginii Parlamentului, dar şi pagube în bugetul statului le fac şi unii colegi parlamentari implicaţi în tot felul de afaceri pe banii statului;
• ne este dat şi un avertisment din partea Preşedintelui-jucător în privinţa trecerii la Parlamentul unicameral şi reducerii parlamentarilor la un număr de numai 300, prezentată drept o măsură de salvare a economiei româneşti. Mulţimea şi dimensiunile afacerilor necinstite ale reprezentanţilor puterii din Parlament sau din Guvern sunt trecute cu vederea sau chiar "justificate" ca fiind legale şi morale, în dispreţ faţă de cetăţeanul român curat, cinstit şi binevoitor!

Socotesc şi necesară şi oportună promovarea unor demersuri politice din partea tuturor parlamentarilor, pentru restabilirea rolului şi a demnităţii de deputat şi senator în România, în cel mai scurt timp. Posibilităţi avem. Ne trebuie solidaritate şi activism în domeniu politic. Clamările, lamentările şi interogaţiile de orice fel trebuiesc înlocuite cu acţiuni de punere în funcţiune a mecanismelor democraţiei autentice, de la consiliul local la Parlamentul României, inclusiv cu sprijinul structurilor Uniunii Europene.

Domnul Neculai Răţoi:

"Adevărata faţă a Iui Băsescu"

O veche vorbă românească spune că, dacă vrei să cunoşti adevărata faţă a cuiva, dă-i puterea pe mână. Sfântă învăţătura din bătrâni! Şi cât de bine se aplică ea politicienilor puterii actuale, dar, mai ales, tătucului lor, musul cel laş de la Cotroceni care răspunde la numele de Traian Băsescu! Căci nu poţi spune că eşti marele curajos al neamului când, ştiindu-te protejat de toate instituţiile puterii de stat, te dai mare că te baţi cu neputincioşii, cu cei năpăstuiţi de soartă, de la cel cu ţâţa-n gură pân' la cel cu barba sură, de la autist până la bolnavul de cancer, şi te mai şi lauzi cu asta şi cu faptul că ţi-ai dorit-o din rărunchi! Culmea-i că se laudă şi indirect, punând însă pe capul lui Boc toate năzdrăvăniile pe care actualul marinar de apă dulce le visează cu ochii deschişi ori sub influenţa băuturilor alcoolice, după cum recunoştea singur şi de bună voie, uitând percepţia generală asupra realităţii puterii că Boc ar fi capabil să nici nu respire fără ordin de la Cotroceni... Iar cel mai rău este faptul că Traian Cotrocenitul îşi urăşte poporul pe care ar trebui să-1 conducă plin de înţelepciune - însă de unde atâta înţelepciune?

Recunoştea singur cotroceanul-şef că s-a dus Boc la propriul partid cu ideea ciucă de a reteza de zor din pensiile oamenilor şi că n-a găsit sprijin nici în PDL, nici în celelalte partide din arcul guvernamental. I-auzi brâul! Omule, pune 5 cuburi de gheaţă şi dă-o pe lecitină, că s-au înmulţit efectele negative asupra piciorului cu neuronul activ! Hai s-o luăm pe degete...

Unu la mână. Dacă Boc n-a reuşit să priceapă bine joaca aia cu Constituţia, în viaţa lui n-o să priceapă nici joaca astălaltă, cu macroeconomia, deci nu poate fi bănuit că îşi revendică paternitatea ideii tăierii pensiilor, deoarece, măcar din spirit de autoconservare, n-ar fi emis o teorie asupra a ceva ce nu ştie, pentru a nu-l lua tatăl băsiştilor la fugărit prin curtea palatului! A-l bănui pe Boc de idei macroeconomice - sau, în general, de vreo idee, fie ea şi mai rea - e ca şi cum ai cere lână de la broască şi micşunele de la răchită! Iar până acum nimeni, în afara lui Băsescu, nu şi-a revendicat paternitatea ideilor de retezare a salariilor, pensiilor, alocaţiilor, indemnizaţiilor, sporurilor şi a altor venituri, de frică să nu-l ia lumea la spart ouă cu capul pe stradă...

Doi la mână. Ce face Traian Băsescu acum este o infantilă campanie de încercare de recredibilizare a PDL-ului şi a partidelor din arcul guvernamental care, chipurile, s-ar fi opus din răsputeri ideii de retezare a pensiilor, da' le-a promis fiorosul Boc că le rupe urechile ca pe nişte foi de varză pentru sarmale şi, de frică, au votat conştienţi nenorocirea traiului părinţilor noştri...

Trei la mână. Uită cotroceanul-şef (asta e, de-aia-i recomandam lecitină şi al cincilea cub de gheaţă, căci e cam tânăr pentru scleroză...) că tăierea pensiilor a fost respinsă nu de către vreun membru al guvernului sau măcar de vreun UDMR-ist ori alt portocaliu la carnet, ci de către însăşi Curtea Constituţională, unde matrozul eşuat la Cotroceni chiar îşi plantase încă un om şi avea majoritate! După cum uită şi faptul că un document emis de Guvern nu poate fi emis doar că aşa vrea Boc, în vreme ce restul miniştrilor se dau de ceasul morţii că ei nu vor să fie de acord niciun strop măcar cu ce încearcă să le vâre cu forţa la semnat ocupantul degeaba al locului unui premier priceput! Întrucât există solidaritatea guvernamentală, chiar aşa să fi fost, Băsescu n-are nici cea mai mică urmă de credibilitate când zice ce zice, pentru că, de exemplu, mai uşor îl convinge Elena Udrea pe Boc să-şi schimbe gândul, decât invers!

Patru la mână. Este înfiorător Băsescu când îi plânge pe umăr lui Boc pentru că n-a găsit nicăieri sprijin pentru tăierea pensiilor! Atâta ură împotriva poporului, a pensionarilor care urmau să suporte o mare nedreptate colectivă, câtă s-a simţit în vocea şi în privirea necalificatului preşedinte al României, a cutremurat pe orice om de bun-simţ care 1-a auzit scrâşnindu-şi ura pe micul ecran sau prin difuzoarele radioului public, aservit total şi el puterii actuale! Trebuie să facem, cumva, o lege prin care cuiva stăpânit de o astfel de ură să i se interzică a accede la demnităţi publice! Pentru că nu poţi să spui că eşti mare conducător al unei ţări, câtă vreme îi urăşti poporul!

Cinci la mână. De ce se încăpăţânează matrozul de apă dulce să promoveze mereu cele mai proaste şi mai antipopulare idei, care afectează grav fibra naţiei noastre, pentru ca mai apoi să recunoască singur, hăhăind bucuros, că a fost o măsură proastă şi oamenii au suferit? Întotdeauna de vină pentru "eşecele" (cum ar zice EBA...) guvernării nu sunt guvernanţii şi el însuşi, ci presa, mogulii şi opoziţia, de parcă nu actuala putere ar da legislaţia cea devastatoare! După cum e de neînţeles, altfel decât prin ura faţă de cei de care e plătit din gros ca să-i cârmuiască înţelept, cum de reuşeşte să vadă doar două soluţii la o problemă: una proastă şi una FOARTE proastă, el alegând-o SIGUR pe cea mai proastă! Căci era mai simplu să mai strângă doar un pic, pentru un an măcar, robinetul evaziunii şi şpăgii, şi se aduceau instantaneu la buget mai mulţi bani decât s-au obţinut jefuind pensiile şi alte venituri ale poporului! Deci, dacă s-a preferat să fie schingiuit poporul decât să scadă vreun pic evaziunea, nu poate fi decât o explicaţie: evaziunea şi şpaga lucrează în interesul PDL şi al preşedintelui Băsescu!

Iată, dar, adevărata faţă a matrozului eşuat pe dealul Cotrocenilor, iată dar adevărata faţă a băsiştilor care au pus mâna pe putere! Pentru ca României să-nceapă să-i fie bine, există o singură soluţie: să dispară băsiştii de la putere cu orice preţ, întrucât, în caz contrar, vom asista la agonia unui popor care nu merită niciun pic o astfel de soartă!

Domnul Ion Călin:

"Creşterea economică - a lor, suferinţa - a noastră"

După finalizarea alegerilor interne din PDL şi realegerea lui Emil Boc ca preşedinte, membrii PDL încearcă să tragă o perdea peste luptele interne din partid, dând astfel impresia că din acest moment se vor ocupa doar de guvernarea ţării.

Astfel, preşedintele Băsescu nu pierde niciun prilej de a ne comunica perspectivele economice ale României. Dacă întâi a venit criza financiară care ne-a luat pe nepregătite, apoi ieşirea din recesiune, anunţată pentru 2010, acum, preşedintele sare optimist peste estimările executivului şi ale analiştilor, pregătindu-ne pentru o creştere de cel puţin 2% dacă, bineînţeles, nu mai intervine ceva.

Pe ce se bazează preşedintele când face asemenea afirmaţii? Poate pe datele Institutului Naţional de Statistică, care arată că în luna martie, exporturile au ajuns la valoarea record de 4,084 miliarde de euro, în creştere cu 16,4% faţă de februarie.

În schimb, premierul Emil Boc consideră că: "România a redevenit locul unde merită să investeşti, având în prezent stabilitate macroeconomică, politică şi guvernamentală".

"Optimistul" Boc a crezut, crede şi speră că "România poate, în perioada următoare, să iasă din criză şi să plece pe drumul consolidării economice". Pe ce se bazează? Pe faptul că au fost implementate cel puţin 10 reforme care modernizează statul, dar au avut şi menirea de a ajusta deficitele structurale pe care le-a avut România.

Dar oare îl mai crede cineva pe Emil Boc? Realitatea nu pare însă sa confirme decât în parte optimismul debordant al premierului. Investiţiile străine directe, care în mod teoretic ar trebui sa fie atrase de mediul investiţional atractiv promovat de premierul Boc, au însumat, in primul trimestru, numai 379 milioane euro, in scădere cu 22% faţă de perioada similară a anului trecut. Şi asta după ce 2010 a fost cel mai slab an, începând din 2004, din acest punct de vedere, iar oamenii de afaceri consideră că economia românească se zbate în prezent într-un puternic blocaj financiar şi o criză de lichiditate ce se datorează, intr-o măsură importantă, şi statului. Iar să susţii asemenea lucruri demonstrează că nu ştii adevărata realitate din economie.

Deci, în viziunea guvernanţilor, din punct de vedere economic totul este "roz", cât priveşte politica, ţara are nevoie de stabilitate, pentru a nu face "foarte mulţi paşi înapoi", parcă până acum am făcut mulţi înainte.

Asta numai în viziunea puterii, pentru că cetăţenii nu au resimţit deloc aceste "măreţe realizări". Poate tocmai de aceea preşedintele a anulat "Ziua Porţilor Deschise la Cotroceni" evitând o baie de mulţime cu fluierături, care să exprime "mulţumirea" pentru măsurile luate.

Pentru că dacă majoritatea populaţiei a avut parte de reduceri de tot felul şi de creşteri de TVA, premierul a avut parte de creşteri pe cardurile bancare proprii, la fel şi clientela politică a PDL. Poporul are numai de suferit, numai PDL-iştilor le este bine.

Iar pentru că consideră că ţara este numai a lor şi că au dreptul să facă ce vor, crezând că nu vor păţi nimic, unii dintre PDL-işti s-au constituit în grup infracţional care controlează activitatea instituţiilor. Ce altceva poţi să mai crezi când observi că un fost secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, fost director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa şi alţii se ocupau cu furatul de la stat pentru buzunarul propriu sau pentru contul propriului partid.

Ce poţi să crezi când chiar ministrul învăţământului este acuzat de aroganţă, pentru că evită audierile solicitate de colegii parlamentari, sau când vezi că în media premierul ne vorbeşte de salarii nesimţite şi de sacrificii, iar în unele agenţii de stat salariile şefilor le depăşesc pe cele ale miniştrilor.

Eu îl cred pe preşedinte când declară că: "Obiectivul meu nu mai este legat de procentele PDL în 2012, ci de ieşirea din criză" şi că acest guvern nu a avut niciun punct neîndeplinit pe raportul Fondului, deci este preocupat mai mult de ţară decât de PDL, dar nu şi de cetăţeni. Aceştia nu mai contează pentru dumnealui, necazurile şi durerilor lor nu le vede şi nu le aude nimeni de la putere. Feţele triste ale acestora nu sunt interesante pentru preşedinte, devin interesanţi numai în anul electoral, nu ca oameni, ci numai pentru vot.

Ce să mai înţeleagă cetăţenii acestei ţări când imaginile de pe micile ecrane arată când averile celor de la putere, când pensionari stând la coadă pentru o pâine sau bolnavi daţi afară din spital, când membri PDL reţinuţi, când pe premier vorbind despre modernizarea statului de drept. Ce diferenţe între ţara lor şi ţara noastră! Iar când trăieşti în lumea noastră, nu poţi decât să îţi reaminteşti versurile lui Eminescu:

"Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împărţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

Domnul Culiţă Tărâţă:

Vă rog să-mi permiteţi să prezint în faţa dumneavoastră câteva consideraţii proprii despre anumite aspecte referitoare la agricultura românească, acum parte a agriculturii comunitare.

Se tot spune că, din punctul de vedere al absorbţiei fondurilor comunitare, România se află în suferinţă. De la bun început trebuie să facem deosebirea între fondurile structurale - Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi Fondul Social European -, capitol la care România, într-adevăr, nu stă deloc bine şi fondurile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, domeniu în care lucrurile încep să se mişte. Acestea sunt totuşi mai bine folosite de România, dar asta nu înseamnă că totul e perfect în acest sens.

Sigur că situaţia ar putea fi mai bună, problema este şi aici una de absorbţie calitativă, de tipuri de proiecte sau, altfel spus, cum finanţăm. Este foarte important să existe şi accesul la cofinanţare pentru că, după câte ştiu, sunt proiecte care au fost aprobate, dar care nu sunt în execuţie tocmai pentru că nu există cofinanţare. Cred în continuare că este foarte important pentru România ca aceşti bani să fie folosiţi în direcţiile necesare.

În strânsă legătură cu acest aspect, subliniez o problemă despre care am mai vorbit cu alte ocazii, problema finanţării marilor fermieri, a celor care fac agricultură pe suprafeţe mari, în condiţii dificile. Ea s-a aflat o vreme şi pe agenda comisarului Dacian Cioloş.

Este foarte important să se înţeleagă că marii fermieri şi-au asumat riscuri financiare serioase ca să investească în agricultură. Există semnale încurajatoare şi cred că România va dispune, după 2014, de sume pentru agricultură cu mult mai importante decât acum, şi că de aceste sume vor beneficia şi fermele mari, care îşi au, în mod cert, locul lor în politica agricolă comună. În politica agricolă viitoare trebuie să se găsească instrumentele financiare care să fie adaptate diferitelor tipuri de ferme, inclusiv fermelor mari.

Nimeni nu spune că trebuie sprijinite şi încurajate cu fonduri doar gospodăriile mici, fermele de subzistenţă şi semisubzistenţă şi, chiar dacă se vorbeşte de plafonarea plăţilor, asta nu înseamnă că automat fermele mari nu vor mai fi susţinute, dar susţinerea se va face într-un mod specific, pentru care trebuie să se găsească şi să se adapteze alte tipuri de instrumente.