Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,03.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor .

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Doi distinşi colegi de la guvernare, zece de la opoziţie şi presa, prima putere din lume. Da, constat că sunt mai mulţi de la presă decât de la PDL, nu? sau mă înşel eu.

Bună dimineaţa!

Aşa sunt şedinţele de Parlament de acum înainte, cu foarte multă presă şi cu puţină guvernare.

Îl salut pe domnul profesor Stanciu. Bine aţi venit de la Iaşi! N-aş putea să mai spun dacă judeţul Iaşi este în limitele în care vi l-a lăsat Ştefan cel Mare sau în viitoarele limite, o să îl ocupaţi... şi în judeţul Neamţ, domnul Munteanu, o să mergeţi şi pe la Botoşani, domnule profesor, aşa că până la urmă, trăiţi vremuri memorabile.

Domnule profesor, ţinând cont de faptul şi având în vedere că, spuneaţi dumneavoastră la şcoală, sunteţi primul pe lista Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, o să vă cer permisiunea să-i dăm cuvântul distinsei noastre colege.

Doamna deputat, aveţi dumneavoastră cuvântul, din partea puterii, această putere trecătoare.

Am înţeles că există un studiu britanic, care ne spune că, până în anul 2200, blondele vor dispărea din Europa, aşa încât îmi face o deosebită plăcere să vă dau cuvântul.

Domnule profesor, vă pregătiţi dumneavoastră.

Bună dimineaţa, doamnă! Trei minute.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi pentru intervenţia dumneavoastră, care ne-a pus în forma dezbaterii şi a declaraţiilor politice de astăzi.

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că a trebuit să-mi intitulez declaraţia politică de astăzi "Încă o moţiune politicianistă".

Ne aflăm din nou în faţa unui demers al colegilor din opoziţie, al cărui scop unic este de a dezinforma, de a se folosi de acest sensibil subiect al drogurilor pentru a face jocuri politice şi în nici un caz pentru a lua o atitudine corectă şi constructivă în faţa unui fenomen nemaiîntâlnit în România şi care impune unirea forţelor clasei politice cu cele ale societăţii civile într-o luptă extrem de grea.

Pornind de la titlul moţiunii depuse de colegii din USL, nu mi-a venit să cred, în primul moment, că un flagrant şi jenant pleonasm, "plante etnobotanice", poate să deschidă o dezbatere ce se vrea "cu pretenţii".

Stimaţi colegi din opoziţie, atunci când vă lansaţi în atacuri injuste la adresa guvernării, faceţi-o măcar cu o minimă grijă faţă de conţinutul textelor pe care le semnaţi! Altfel, riscaţi să duceţi în derizoriu, aşa cum se întâmplă şi astăzi, orice idee, orice aşa-zisă iniţiativă de "luptă pentru binele oamenilor".

În aceeaşi ordine de idei, am constatat că a fost citat în textul moţiunii Raportul anual al CIADO România. De asemenea, am observat elemente ce au făcut obiectul discuţiilor din 13 decembrie 2010 dintre delegaţia CIADO, condusă de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, şi Grupul parlamentar al PDL, la iniţiativa mea, ca deputat PDL, prima reuniune de acest gen din Parlamentul României, ce demonstrează deschiderea noastră reală către problemele cu care se confruntă societatea civilă, în speţă consumul de etnobotanice.

Stimaţi colegi din opoziţie, este regretabil că folosiţi cea mai reprezentativă organizaţie de prevenire antidrog din România pentru o nouă răfuială politică, a cărei finalitate nu este crearea unor noi măsuri de ordin legislativ, ci încetinirea celor aflate deja în curs de reglementare. Demonstraţi că nu cunoaşteţi realitatea acţiunilor Guvernului şi a societăţii civile, în ansamblul său. Problema etnobotanicelor este o problemă la nivel mondial, şi nu doar una a României.

Această temă face obiectul preocupărilor organismelor internaţionale pentru aplicarea unei politici unitare în spaţiul european în materie de combatere şi prevenire a traficului şi consumului de droguri.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a dezvoltat o campanie de verificare a magazinelor de vise şi, dacă în 2010 existau 500 asemenea unităţi de comercializare a substanţelor etnobotanice, acum au mai rămas doar câteva zeci, ce nu comercializează produse care să se afle pe lista substanţelor interzise la nivel naţional sau internaţional.

S-a tot declarat public că Polonia a eradicat consumul de etnobotanice prin închiderea magazinelor, lucru care nu este în totalitate adevărat. Într-adevăr, în Polonia s-au închis cele peste 1300 de magazine, lucru pe care l-a făcut şi Guvernul României, dar Polonia se află în continuare pe locul trei în ceea ce priveşte consumul de etnobotanice în spaţiul Uniunii Europene, conform Raportului Centrului de Monitorizare de la Lisabona.

Guvernul Poloniei a început din anul 2011 campanii de prevenire fără precedent împreună cu societatea civilă poloneză, alocând pentru aceste campanii peste 45 milioane euro şi asta va face şi Guvernul României.

O prioritate a noastră, lucru dovedit de interpelările şi declaraţiile politice pe această temă, a fost să reparăm greşelile ministrului dumneavoastră de interne, Dan Nica, ce a propus reorganizarea Agenţiei Naţionale Anti-drog, transformând-o într-un serviciu în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Acum, Agenţia şi-a reintrat în drepturi şi deja se fac proiecţiile politicilor de prevenţie împreună cu societatea civilă. Avem garanţia că problema etnobotanicelor va fi rezolvată prin programele guvernamentale în parteneriat cu societatea civilă.

Nu minimalizăm importanţa de a umple golul creat de lipsa unei politici permanentizate, coerente şi unitare, din punct de vedere legislativ, care să angreneze toate instituţiile implicate, dar nici nu ignorăm realitatea care ne demonstrează zilnic că ceea ce îi determină tinerii noştri să consume aceste substanţe este dezorientarea culturală, în faţa căreia aceştia caută o alternativă.

Important este ca noi, clasa politică, pe lângă propunerile legislative pe care le aducem spre dezbatere, să încurajăm acţiunile societăţii civile, să sprijinim Guvernul pentru derularea programelor în materie de prevenţie.

Noi, Partidul Democrat Liberal, am făcut acest lucru singuri, fără susţinerea masivă a opoziţiei, pe care astăzi o văd blamând activitatea Guvernului. Consider că moţiunea depusă este fără fundament şi vă asigur, stimaţi colegi din opoziţie, că dacă veţi dori să folosiţi în campaniile electorale din 2012 această temă, nu veţi avea sorţi de izbândă, întrucât Guvernul are ca prioritate această problemă şi împreună cu societatea civilă reprezentativă, în care avem încredere că nu se va implica în jocuri politice dezonorante, va aplica programe şi proiecte naţionale de prevenire şi combatere a consumului de etnobotanice fără precedent în România.

De aceea, astăzi, nu putem vota decât împotriva unei moţiuni populiste!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna deputat, şi eu vă mulţumesc.

Adevărul este că eu nu aş sta într-o ţară în care s-ar da, chiar şi legal, droguri, să ştiţi. Am doi copii şi nu cred că mi-ar face plăcere când le dau 5 lei dimineaţa să mă gândesc că pot să se oprească în colţ, la un chioşc, să bage o monedă, şi să-şi tragă pe nas sau să-şi ia o ţigară cu droguri.

Asta este România în care trăim, să ştiţi. O Românie, în care, după 2 ani de zile, noi, parlamentarii, am redat autoritatea Agenţiei Anti-drog. Până atunci era un serviciu în cadrul IGPR-ului. Ar trebui să ne mai şi uităm ce se întâmplă.

Domnule profesor, din îndepărtatul Iaşi, aveţi cuvântul aici, în centrul ţării, în capitala-stat. Vă rugăm frumos să ne spuneţi gândurile dumneavoastră de săptămâna aceasta.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Astăzi, de la înalta tribună a Parlamentului României, vă adresăm rugămintea, domnule preşedinte, ca pe timpul dumneavoastră, al domnului deputat Răţoi, al meu şi al altor colegi, să-mi permiteţi să adresez o scrisoare deschisă domnului Emil Boc, prim-ministru al României.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, aveţi tot timpul din lume. Preşedintele României este plecat la Londra şi domnul Boc se ocupă de reorganizarea judeţelor.

Aşa că, astăzi, vă rog frumos să vorbiţi cât vreţi dumneavoastră.

Domnul Anghel Stanciu:

Mulţumesc.

"Excelenţă,

Regiunea Nord-Est, cuprinzând o mare parte din Moldova, este cea mai săracă euroregiune a ţării şi penultima din Uniunea Europeană. O populaţie ocupată majoritar în agricultură, peste 56,6%, un produs intern brut pe locuitor în continuă scădere - 4.011 euro în 2008, la 3.003 euro în 2009, investiţii străine într-un procent neglijabil - 1,9% din totalul capitalului străin atras sunt, în principal, consecinţele unei moşteniri istorice, dar şi ale unor politici greşit orientate, discriminatorii, aplicate Moldovei de toate guvernele postdecembriste.

Moldova a dat întotdeauna votul decisiv pentru culoarea politică a Guvernului, dar, de regulă, nu a dat miniştri. Această subdezvoltare economică a avut şi are influenţe şi în ceea ce priveşte existenţa, performanţa şi gradul de dezvoltare şi specializare a reţelei sanitare existente în Moldova. Spitalele monoprofil, clinicile de specialitate s-au concentrat în timp în jurul singurei universităţi de profil din Moldova - Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T.Popa" din Iaşi.

Asigurarea asistenţei medicale a românilor în unităţile de stat, drept stipulat în art.47 alin. (2) din Constituţia României, trebuia realizată în condiţii nediscriminatorii, la acelaşi nivel de performanţă, în unităţi sanitare repartizate relativ echilibrat şi uniform pe teritoriul ţării.

Abaterile de la aceste principii se regăsesc în disparităţile existente referitoare la asigurarea asistenţei medicale în Regiunea Nord-Est, în raport cu celelalte euroregiuni ale României, între locuitorii Moldovei şi ceilalţi locuitori ai ţării, în special din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Târgu-Mureş etc. Acestor inechităţi, inegalităţi, disparităţi, rezultat al moştenirii trecute, li se adaugă recent efectele negative şi continue ale reformelor din sănătate, promovate de toţi miniştrii sănătăţii după 1989.

De la această politică nu se abate nici reforma reîncepută de domnul Cseke Attila, ministrul sănătăţii, care promovează, cu un puternic accent de discriminare negativă, inclusiv regională, consfinţirea situaţiei prezente şi, totodată, orientarea investiţiilor din sănătate spre Bucureşti, Cluj, Timişoara, Târgu-Mureş, ocolind cu bună ştiinţă Iaşiul. Spun aceasta bazându-mă pe modalităţile efective, practice de implementare la nivel regional a următoarelor măsuri de aşa-zisă reformă.

Menţionăm cu precădere ultimele două. Comasarea, închiderea sau transformarea în cămine de bătrâni a spitalelor din Moldova, după criterii strict birocratice, fluide, guvernate de interese clientelare politice şi nu numai. Clasificarea pe grade de competenţă a spitalelor moldoveneşti, dar în special din Centrul Universitar Iaşi, după anumite criterii tehnice, administrative, birocratice, schimbate în timpul procesului de evaluare în birourile ministeriale, eludându-se practica şi experienţa medicilor de excepţie şi a Clinicii Universitare ieşene.

Exemplific: prin afirmaţia constatatoare, prin măsura desfiinţării şi transformării în unităţi conexe a excepţionalului Institut de Gastroenterologie din Iaşi, în opoziţie cu acţiunea de înfiinţare aproape simultan a celui din Cluj, catalogat imediat cu gradul de înaltă competenţă I M.

A doua constatare, de-a dreptul strigătoare la cer, o reprezintă modalitatea de tratare a şcolilor de medicină ieşene, printre primele înfiinţate în ţară, respectiv neîncadrarea acestora, a niciunui spital, a niciunei clinici universitare din Moldova în clasa de înaltă competenţă I M. Aceasta, cu atât mai mult cu cât repartiţia teritorială a acestora ne arată a fi total disproporţionată, în raport cu populaţia şi suprafaţa acoperită.

Exemple constau în acordarea gradului de înaltă competenţă la 16 unităţi spitaliceşti din Bucureşti, 4 din Cluj-Napoca, una din Timişoara şi niciuna din Iaşi. Raportăm aceste lucruri la faptul că se pare că moldovenii, deşi plătesc aceeaşi contribuţie la asigurările de sănătate, sunt, în concepţia unora, cetăţeni de rangul doi.

Este drept, domnule prim-ministru, noi avem un singur ministru, Valerian Vreme, în timp ce sunt 10 transilvăneni, 4 munteni şi un dobrogean. Sunteţi totuşi la putere datorită voturilor moldovenilor. Vorba românească "Cine împarte, parte-şi face!" este pe deplin aplicabilă de echipa actualului ministru al sănătăţii. Spun aceasta, prezentând public şi clar această discriminare regională, ca să nu-i spunem desconsiderare patronală, a domnului ministru Cseke Attila, care, prin Institutul de Boli Cardiovasculare "prof.dr. George Georgescu" din Iaşi, a demonstrat că aceste criterii nu sunt aplicabile decât în măsură politică.

În pofida faptului că Institutul de Cardiologie "George I.M.Georgescu" a îndeplinit toate criteriile certificate de Direcţia Sanitară Iaşi, acesta este clasificat, în dispreţul realităţii, în categoria II M, plasându-l din start în inferioritate în raport cu celelalte institute de cardiologie din România, de parcă ar trata pacienţi de rangul II. Numai faptul că cel care vă adresează această scrisoare, este încă viu, se datorează excepţionalei echipe a Iaşiului, care merită să fie clasificată I M.

Domnule prim-ministru,

Dacă adăugăm la această crasă nedreptate, pe care speram să o înlăturaţi de urgenţă, şi faptul că patru spitale universitare ieşene, cu tradiţie şi rezultate remarcabile în asigurarea stării de sănătate a moldovenilor, ca Spitalul Clinic "Dr.C.I.Parhon", Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof.dr. N. Oblu", Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Sf. Maria", Spitalul Clinic de Recuperare nu au îndeplinit decât un singur criteriu, dar care au propus planuri de conformare până în decembrie 2011, avem imaginea dezastrului ce se pregăteşte reţelei sanitare ieşene, prin aceste politici profund greşite şi discriminatorii. Finanţarea diferenţiată le va îngropa.

Excelenţă,

Considerăm sincer, fără patimă politică, ură etnică sau altceva, că încadrarea neconformă cu realitatea a spitalelor de către ministrul Cseke Attila în grupe inferioare de competenţă, va determina prin finanţarea diferenţiată a acestora următoarele: creşterea disparităţii, şi nu înlăturarea lor, în raport cu unităţile similare din celelalte centre universitare, eludându-se astfel principiul solidarităţii şi coeziunii cetăţenilor români; inegalitatea de şanse a moldovenilor, în raport cu ardelenii, muntenii şi bănăţenii, în salvarea propriilor vieţi; imposibilitatea eliminării aşa-ziselor deficienţe constatate din birourile ministeriale pentru accederea la gradele de competenţă superioare, prin blocarea accesului la o finanţare adecvată.

Pentru toate acestea, vă adresăm rugămintea, domnule prim-ministru, să dispuneţi de urgenţă reevaluarea, nu doar din birouri, a activităţii spitalelor universitare ieşene, în corespondenţă cu cele similare din celelalte centre universitare; aprobarea planurilor de conformitate, urmată de o finanţare adecvată pentru asigurarea statutului adecvat unor spitale de centru universitar modern; şi, nu în ultimul rând, verificarea criteriilor, modalităţilor şi procedurilor prin care s-a făcut actuala clasificare, pedepsirea vinovaţilor şi, respectiv, demiterea domnului Cseke Attila, dacă se dovedeşte că acesta a patronat ilegalităţile şi inechităţile menţionate.

Cu speranţa că veţi face dreptate Moldovei şi veţi da curs rugăminţilor noastre printr-o discriminare pozitivă, vă asigurăm de alesele noastre sentimente. Profesor univ.dr.ing. Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi, vicelider al Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor."

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru răbdare, şi vă urez multă, multă sănătate în spitalele ieşene.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, vă mulţumesc foarte mult.

Tocmai a intrat "Realitatea" în direct şi dumneavoastră spuneţi despre spitale. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Oltenia, să ştiţi, domnule profesor, aşa că... O să strângem bani de tren, dacă o să mai avem şi tren, că am înţeles că se leagă cu sârmă şi cu scotch, să ajungem până la Bucureşti şi până la Cluj, nu?!

Daţi-mi voie să vă prezint lista colegilor care au depus în scris.

Îl rog pe domnul deputat Mircea Irimescu, de la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să se pregătească pentru luarea de cuvânt.

Urmează apoi domnul deputat Amet Aledin, pe care-l salut. Bună dimineaţa! Selam aleyküm!!

Din partea Grupului parlamentar al PDL, au depus în scris: doamna Claudia Boghicevici, domnul Valeriu Alecu, domnul Daniel Geantă, domnul Constantin Severus Militaru, domnul Cosmin Popescu, domnul Stelică Strugaru, domnul Cornel Ghiţă, domnul Silviu Prigoană, domnul Marius Rogin, domnul Eugen Constantin Uricec, domnul Ioan Balan, domnul Daniel Buda, domnul Cristinel Dugulescu, domnul Samoil Vîlcu, domnul Sava Andrei Valentin şi domnul Ciobanu Gheorghe.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, au depus în scris: subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Ioan Stan, domnul Vasile Popeangă, domnul Neculai Răţoi, domnul Filip Georgescu, domnul Florin Iordache, domnul Claudiu Manda, domnul Dorel Covaci, domnul Andrei Dolineaschi, domnul Aurel Vlădoiu, domnul Marian Ghiveciu, doamna Manuela Mitrea, domnul Cristian Rizea, domnul Florin-Costin Pâslaru, domnul Angel Tîlvăr, domnul Ion Dumitru, domnul Ion Călin, doamna Oana Niculescu-Mizil şi domnul Nicolae Bănicioiu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, au depus în scris: domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul George Dumitrică, domnul Mihai Donţu, domnul Dominic Gerea, domnul Călin Potor, domnul Dan Bordeianu, domnul Cristian Buican, domnul Nicolae Jolţa, doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu, domnul Radu Bogdan Ţîmpău, domnul Titi Holban, doamna Mariana Câmpeanu, domnul Florin Ţurcanu, domnul Horea Uioreanu, domnul Pop Virgil, domnul Dan Motreanu, domnul Viorel Buda şi domnul Gigel Ştirbu.

Domnule Irimescu, aveţi trei minute la dispoziţie.

Domnul Mircea Irimescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţie politică: "Umilirea urmaşilor".

Stimaţi colegi,

În 2003, cu o largă majoritate, poate şi din motive electorale, Parlamentul României a adoptat Legea nr.290 "pentru acordarea de despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile proprietate privată sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi aplicării Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947".

Nimic, în afara unei porniri uşor populiste, atât de răspândite la noi, n-a obligat România să emită o lege pentru a-i despăgubi, după mai mult de şase decenii, pe urmaşii celor plecaţi în bejenie doar cu ceea ce au putut duce în mâini. Şi-a asumat-o în deplin acord constituţional, potrivit atribuţiilor sale de suveranitate.

Deşi nu se negociase nicio înţelegere cu statele care-şi însuşiseră bunurile celor obligaţi să se evacueze, statul român a dorit să fie mărinimos şi a decis să-şi despăgubească el cetăţenii ale căror bunuri au rămas în posesia celor ce i-au cotropit o parte din teritoriu. Această atitudine ar fi de salutat dacă n-am lua în considerare modul în care statul îşi onorează obligaţiile care-i revin prin aplicarea amintitei legi.

Potrivit firescului vieţii, în mai bine de jumătatea de veac scursă de la refugiu, năpăstuiţii de atunci, cu sufletul împovărat de dorul neşters al baştinii, rând pe rând, au părăsit această lume. Urmaşii lor şi-au găsit rosturile în România de după război sau în alte locuri ale globului. Foarte puţini îşi vor fi făcut iluzii cu privire la averea pierdută a părinţilor şi bunicilor lor. Însă, adoptarea actului normativ, care le dă dreptul la recuperarea moştenirilor, brusc, a trezit în ei sentimentul frustrării specific celor deposedaţi forţat. Foarte uşor, au intrat şi ei în rândurile celor mulţi, care-şi revendică bunurile confiscate de regimurile comuniste.

Hăţişul birocratic în care au fost aruncaţi este unul cu totul special, cel puţin pentru cei ale căror bunuri au rămas în actualul stat independent, Ucraina. Fără să existe o înţelegere cu statul vecin, în condiţii de adversitate a autorităţilor ucrainene, oamenii au început să adune dovezile cerute pentru dovedirea dreptului la proprietăţi. Şi nu numai asta, dar li s-a impus să demonstreze că refugierea lor s-a făcut în condiţii forţate, să aducă probe şi să explice de ce nu au rămas în raiul sovietic, şi ce i-a determinat să se evacueze în ţara ai căror cetăţeni au fost. A fost prima umilinţă, absurdă şi idioată, pe care au trebuit să o suporte pentru a-şi obţine drepturile conferite prin Legea nr.290/2003.

Potrivit acordului de armistiţiu semnat la 12 septembrie 1945, la Moscova, România a avut obligaţia de a preda Uniunii Sovietice arhivele localităţilor care au fost ocupate în urma raptului stalinist din iunie 1940, deşi reuşiseră să le evacueze în februarie-martie 1944.

În acest fel, actele care atestau dreptul de proprietate al refugiaţilor au ajuns în posesia Arhivelor de Stat ale Ucrainei, multe dintre ele formând fonduri arhivistice inaccesibile, chiar publicului ucrainean, darmite unor cetăţeni ai altor state. Pentru obţinerea probelor necesare dovedirii proprietăţii, au trebuit să apeleze la serviciile unor persoane puse să le golească buzunarele, în foarte multe cazuri metoda de a obţine copii după înscrisurile solicitate a presupus mita. Şi, evident, noi umilinţe.

În sfârşit, după ani de încercări, unii dintre cei în cauză au reuşit să-şi depună dosarele pentru solicitarea de despăgubiri. Unele au fost acceptate mai uşor, cele mai multe foarte greu, în nu puţine cazuri, în urma unor lungi, costisitoare şi umilitoare procese în justiţie. Cei mai norocoşi au reuşit să intre în posesia despăgubirilor în primii 5 ani de la adoptarea legii, până la declanşarea actualei crize economice. Ghinioniştii nu au primit nimic nici până în ziua de astăzi.

Se inventează fel de fel de piedici pentru a se justifica întârzierea plăţilor, în realitate cauzată de insuficienţa fondurilor alocate. Actuala putere politică are alte priorităţi, nu-şi onorează obligaţiile care-i revin din aplicarea legii şi apelează la tertipuri pentru a-şi masca lipsa de voinţă. De exemplu, în unele cazuri nu s-au stabilit nici acum, la 8 ani de la adoptarea legii, competenţele de soluţionare. Numai în judeţul Suceava sunt 450 de cetăţeni ce aşteaptă rezolvarea dosarelor lor, care întârzie pentru că nu se ştie cine are autoritatea de decizie: Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr.290 sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor?

În alte cazuri, cetăţeni care au primit toate aprobările necesare aşteaptă, nu se ştie până când, încasarea sumelor. Încet-încet dispar de pe lume copiii evacuaţilor, urmând să preia calvarul rezolvării dosarelor de despăgubire nepoţii, nu-i aşa, mai tineri şi mai viguroşi.

Numai că nici ei nu scapă de umilinţe. Umblă fără folos pe la birourile autorităţilor române, pe la redacţiile ziarelor, pe la avocaţi şi organizaţii de apărare a drepturilor omului, pe la birourile parlamentarilor. Scriu nenumărate petiţii şi, de multe ori, îi auzi spunând că era mai bine să nu se fi dat această lege. Ar fi trăit mai liniştiţi şi fără sentimentul că sunt prădaţi a doua oară. De data asta, prăduitorii fiind chiar mai marii ţării, de care, iubind-o, nu s-au putut dezlipi şi au ales-o ca loc al refugiului părinţii şi bunicii lor. Amarul şi umilinţa pe care le trăiesc într-un stat care pretinde doar altora respectarea legilor nu-s departe de cele trăite de înaintaşii lor, în cumplitul an 1944.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Iuliu Nosa, din partea Grupului parlamentar social-democrat a depus în scris.

Are cuvântul domnul Amet Aledin.

Se pregăteşte domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc. Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Pledoarie pentru ca oraşul Constanţa să devină oraş-martir al Revoluţiei române din Decembrie 1989".

Revoluţia din Decembrie 1989 a reprezentat indiscutabil un act istoric esenţial pentru naţiunea română. Revenirea la valorile democratice a constituit esenţa acestei revoluţii, înfăptuită, din păcate, cu multe jertfe.

Mulţi tineri, oameni maturi, oameni în vârstă au devenit martiri, faptele lor influenţând în mod decisiv parcursul istoric al României. Eroii trebuie, fără odihnă, omagiaţi. Trebuie să ne arătăm, prin gesturi fireşti şi necesare, recunoştinţa noastră faţă de eroii din localităţile Bucureşti, Timişoara, Braşov, Sibiu, Lugoj.

Demersul, pe care l-am iniţiat, îşi propune să îndrepte un neajuns, în sensul în care este nevoie ca şi municipiul Constanţa să devină oraş-martir".

Argumentele sunt numeroase. În lucrarea "La Revoluţie se şi moare, nu-i aşa?", colonelul (r) Remus Macovei face o descriere a evenimentelor petrecute în perioada 22.12.1989 - 12.01.1990. Sunt oferite şi date concrete: 30 persoane decedate - 18 militari, 12 civili şi 88 rănite - 32 militari, 56 civili.

Cauzele au fost multiple: împuşcare - 26 morţi, 79 răniţi, prăbuşirea unui elicopter - 4 morţi, agresiune fizică - 4 răniţi, corpuri explozive - 4 răniţi, accident auto - un rănit.

În perioada respectivă au fost: 22.12.1989 - 6 răniţi, 23.12.1989 - 6 morţi, 15 răniţi, 24.12.1989 - 11 morţi, 40 răniţi, 25.12.1989 - 2 morţi, 10 răniţi, 26.12.1989 - 6 răniţi, 28.12.1989 - 2 răniţi, 29.12.1989 - un mort, 31.12.1989 - un mort, 3 răniţi, 01.01.1990 - 3 morţi, 2 răniţi, 02.01.1990 - 3 morţi, 2 răniţi, 03.01.1990 - un mort, 04.01.1990 - un rănit, 05.01.1990 - un mort, un rănit, 12.01.1990 - un mort.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Din îndepărtatul Neamţ am înţeles că domnul Simirad a zis că trebuie să vă cuplaţi cu Iaşiul şi să vă numiţi judeţul Iaşi şi mă gândeam că dumneavoastră, care aţi fi foarte bun preşedinte al Consiliului judeţean, nu o să vă certaţi cu domnul Simirad astăzi.

Domnul Ioan Munteanu:

Bună dimineaţa!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, domnule Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Sugerez domnului profesor Stanciu să pregătească o nouă scrisoare către Excelenţa Sa, primul-ministru al României, puneţi puncte, puncte, că s-ar putea să fie o altă persoană până atunci, prin care să vă bateţi ca ceea ce spunea domnul preşedinte de şedinţă să fie Iaşiul. Din câte am auzit, se pare că nu mai sunteţi capitala Moldovei, ci e Suceava. Aveţi grijă!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi asta ar fi bine! Să avem fluturi în Moldova...

Domnul Ioan Munteanu:

Revenind la declaraţia politică de astăzi, care se intitulează "Constituţia în centrul atenţiei!" am să vă spun câteva vorbe.

Propunerea de revizuire a Constituţiei României pe care preşedintele României, Traian Băsescu a avansat-o săptămâna trecută a fost şi va mai fi analizată sub toate aspectele posibile. În realitate, mare parte dintre modificările propuse au fost deseori discutate în ultimii ani, puţine fiind cele cu adevărat nou enunţate.

Să ne amintim că la revizuirea din octombrie 2003 a Constituţiei a existat un document însuşit şi semnat de către toate formaţiunile politice parlamentare. Dar, aşa cum era de aşteptat, foarte puţine dintre modificările propuse atunci, respectiv doar 37 au fost acceptate, iar aproape 200 au fost respinse, spre dezamăgirea celor care se considerau deja beneficiari ai unor schimbări avantajoase; şi un lucru concret ar fi acela că PSD spera în câştigarea alegerilor prezidenţiale şi două mandate de cinci ani de zile. Aşadar, le sugerez celor care astăzi vor să introducă în Constituţie lucruri de care speră să beneficieze să se gândească că alţii vor fi beneficiarii.

Mai trebuie reamintit faptul că în aprilie 2010 a fost înfiinţată Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei, formată din 25 de membri, dar nici până astăzi nu şi-a început activitatea, pentru simplul motiv că nu s-a dorit acest lucru.

După cum se ştie, revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de către preşedintele ţării, la propunerea venită din partea Guvernului. Această condiţie a fost îndeplinită, numai că Guvernul a propus un text cu anumite modificări, iar preşedintele un altul, mult diferit de primul. Dacă legea cea mai importantă a unei ţări, Constituţia, va fi supusă mereu interpretărilor şi modificărilor diverşilor "experţi", asta înseamnă că lucrurile nu sunt tocmai în ordine. Constituţia României trebuie să fie un text cu prevederi ferme, care să nu fie atacate sau interpretate în diverse maniere.

Ieşirea preşedintelui Traian Băsescu la postul public de televiziune cu acest mesaj pentru naţiune a stârnit deja destule reacţii din partea românilor. Ca om care a căpătat înţelegere asupra subtilităţilor politice, mi-aş permite să fac doar câteva aprecieri, cu riscul de a da naştere la unele controverse:

- propun schimbarea modului de desemnare a judecătorilor de la Curtea Constituţională, aleşi în Parlament în urma unor propuneri politice; despre ce independenţă şi imparţialitate mai poate fi vorba în acest caz? Astăzi, de departe, legea numărul 1 a României este Curtea Constituţională;

- merg şi mai departe cu reformarea sistemului, propunând chiar desfiinţarea Curţii Constituţionale, care a devenit instrumentul puterii, fiind solicitată să decidă în situaţii neclare şi discutabile;

- propun, în aceeaşi ordine de idei, ca atribuţiile Curţii Constituţionale să fie preluate de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori ca membrii Curţii Constituţionale să fie desemnaţi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dintre judecătorii cu un statut profesional şi moral unanim apreciat, şi nu pe criterii politice.

Consider că revizuirea Constituţiei nu se va face în mandatul preşedintelui Traian Băsescu, deoarece nu există voinţa necesară pentru o asemenea schimbare. Fie că ar fi vorba de acceptul a două treimi dintre parlamentari sau de referendum, niciuna dintre cele două proceduri n-ar fi uşor de pus în aplicare. Ca să nu mai spun că multe dintre modificări pot fi considerate abuzive, cu consecinţe nedorite asupra democraţiei. Şi totuşi ne trebuie o Constituţie cu un text foarte bun, în care rolul Curţii Constituţionale să fie doar unul simbolic.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu. Din păcate aveţi perfectă dreptate în ceea ce aţi afirmat.

Domnule deputat Bud, vă rog frumos, aveţi cuvântul. După care, timpul este împărţit între cei trei distinşi colegi de la Partidul Social Democrat, în ordine descrescătoare Iaşiul, Ardealul...

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor parlamentari,

Revin din Maramureş şi îmi fac o bucurie din a vă vorbi despre sărbătoarea care ne-a unit acolo, în nordul cel mai de nord al ţării. În sfârşitul de mai, în şoaptele parfumate ale teiului cel sfânt şi dulce am adresat cu toţii un gând de sănătate şi de senină trăire Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Iustinian la împlinirea a 90 de ani de viaţă. S-a potrivit ca vremea de afară să ţină cu noi şi să invite la rugăciune întreaga ortodoxie din Arhiepiscopia Maramureşului şi Sătmarului, pentru că noi, cei din Ţinuturile de Sus ale ţării îl ştim de ani şi ani, cunoaştem şi apreciem în cel mai înalt grad activitatea sa de teolog al dragostei şi îngăduinţei.

Mă urmăreşte ţinuta sa voievodală, chipul de apostol coborât din icoană, glasul liniştitor deprins în rugăciune. Amintesc celor ce nu ştiu acest lucru, că este născut în ziua de 28 mai 1921, într-o aşezare de la noi, Plopiş, din Ţara Chioarului, Maramureş.

Avea să poarte, prin botez, un nume de evanghelie, Ion. cel dăruit de Dumnezeu va ajunge la vârsta de 10 ani în locul binecuvântat de cel de sus, la Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia. Tuns în monahism, primeşte numele de Iustinian. Hirotonisirea ca preot este făcută de către episcopul Nicolae Colan, al Vadului, Feleacului şi Clujului. Rohia reprezintă catapeteasma în faţa căreia personalitatea puternică a viitorului arhiepiscop s-a manifestat şi desfăşurat cu dăruire şi pasiune întru credinţă. Îl vom vedea ridicat la rangul de arhimandrit în 1967. Mă simt îndemnat să vă citesc gândurile lui puse pe hârtie spre ştiinţa noastră, a tuturora: "Bucuria mea este Rohia. Mândria mea este Rohia. Mângâierea mea este Rohia. Grija mea este Rohia. Dragostea mea este Rohia. Cinstea mea este Rohia".

Şi aceasta, pentru a căuta să înţelegem cu toţii cât de mult însemnează în existenţa lui acest sfânt lăcaş de rugăciune. Dar de înţeles cât de mult a dăruit din zilele şi nopţile sale, din rugăciunile sale, din înzestrările sale, locului însemnat în ortodoxia românească sub acest nume ne trebuie să facem un lucru atât de simplu de făcut: să batem drumul ce duce la Rohia, să vedem cu ochii noştri zidirea în care s-a înzidit cu fiecare an pe el însuşi, servind pe Dumnezeu şi chemându-l aproape de credincioşi. Îl vedem promovat în 1973 pe înalta treaptă a arhieriei de episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, când fostul stareţ de la Rohia primeşte numele de Iustinian Chira Maramureşanul.

La reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului, la care s-a adăugat Sătmarul, forurile competente au considerat în firea lucrurilor ca în scaunul de întâi stătător să fie instalat episcopul Iustinian Chira. Anii care au trecut depun mărturie asupra justeţii acestei alegeri pentru jilţul episcopal. Priveşti în urmă şi crezi cu greu de câte s-au putut ivi în brazda nordului maramureşan ortodox, sub privirea plină de lumină a Înalt Prea Sfinţiei Sale Arhiepiscopul Iustinian. Voi aminti că a pus piatra de temelie a peste 80 de noi lăcaşuri de închinare, a crescut numărul preoţilor de la 325 la 580, au fost înfiinţate trei protopopiate noi, peste 30 de mănăstiri şi schituri, au început să funcţioneze două şcoli teologice liceale în Baia Mare şi Satu Mare. Avem în episcopie publicaţii deosebit de apreciate. Avem în Înalt Prea Sfinţia Sa, arhiepiscopul Iustinian, pe ctitorul Bibliotecii de la Rohia şi a celei de la centrul eparhial. Îl urmărim cu cel mai mare interes în scrierile sale, cărţi, studii şi articole.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea părintelui Iustinian la rangul de arhiepiscop onorific. avem dreptul de a vedea în această hotărâre o recunoaştere oficială a activităţii desfăşurate de Înalt Prea Sfinţia Sa în cursul unei vieţi aşezate în slujba celui de sus şi a neamului românesc. "Un om în jurul căruia adie zefirul sfinţeniei", îl numea Înalt Prea Sfinţitul Andrei Andreicuţ, mitropolitul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

La sfârşit de mai al acestui an, clopotele bisericuţelor din Maramureş şi din toate celelalte lăcaşuri de rugăciune din întinderea nordului românesc şi-au unit glasurile rostind mesajul nostru de respect, adresat întâi stătătorului nostru, la 90 de ani de viaţă.

Cer îngăduinţa de a reproduce cuvintele pe care i le-a adresat Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel: "La popasul aniversar al împlinirii de 90 de ani de viaţă, 90 de ani de binecuvântare, 90 de ani de primăveri în care se reflectă viaţa ca dar al lui Dumnezeu, ca lumină jertfelnică şi roditoare, adresăm Înalt Prea Sfinţiei Sale, alese urări de sănătate şi belşug duhovnicesc, dimpreună cu doriri de ajutor sfânt de la Dumnezeu în rodnica activitate de păstorire a clerului şi a credincioşilor din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului".

Ne-am alăturat şi noi urării venind de la Prea Fericitul Părinte Patriarh: întru mulţi şi fericiţi ani Înalt Prea Sfinţia Voastră!

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

În ordinea cronologică a înscrierii pe listă, domnul Mocanu de la Iaşi, succesorul domnului Stanciu este primul, după care vine domnul Laurenţiu Nistor. După care, domnule Stragea, o să vă rog pe dumneavoastră să fiţi cel care încheie astăzi declaraţiile politice.

Domnule deputat, cu deosebită rugăminte, aveţi cuvântul cât vreţi dumneavoastră, la Iaşi dăm cât vreţi să vorbiţi, atâta trebuie să vorbiţi.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Guvernul schimbă din nou regulile jocului financiar".

La sfârşitul lunii mai a anului în curs, Ministerul de Finanţe le-a pregătit o nouă surpriză firmelor din România. Printr-un ordin al ministerului, modul de acordare a statutului de plătitor de tva a fost schimbat radical, fără impunerea nici unei perioade de tranziţie.

Pe de o parte, această decizie îi afectează pe românii care vor să-şi înfiinţeze o societate comercială. Pentru că ministerul a modificat condiţiile de acordare a codului fiscal, cei care mai au curaj să pornească în aceste vremuri grele o afacere se lovesc, în aceste zile, de necunoaşterea legislaţiei de către funcţionarii fiscului.

S-au primit mai multe plângeri în acest sens din partea antreprenorilor, care au sesizat faptul că instituţiile statului habar n-au ce acte să le mai solicite. Aşa că întreprinzătorii au fost rugaţi să mai aştepte până se vor dumiri şi funcţionarii despre ce e vorba. Culmea reformei ar fi ca în momentul în care instituţiile statului se vor lămuri, Guvernul să schimbe din nou regulile jocului financiar.

Pe de altă parte, acest ordin al Ministerului de Finanţe loveşte şi în societăţile deja înfiinţate. Pentru că aceste firme au o mulţime de contracte în derulare, procedurile tot mai greoaie de acordare a codului fiscal le produc întârzieri masive în obţinerea statutului de plătitor de tva şi, prin urmare, pierderi importante.

În ultimii ani, din cauza crizei economice, mii de firme din Iaşi şi-au încetat activitatea. Guvernul Boc a promis că va veni în întâmpinarea antreprenorilor, pentru a-i ajuta să iasă mai rapid din recesiune. Dacă acesta este ajutorul promis, atunci guvernanţii i-au trimis pe oamenii de afaceri din lac în puţ. În lipsa unei stabilităţi legislative şi a unor măsuri concrete şi serioase, orice efort al mediului privat de a reveni la normal poate fi sortit eşecului. Cu urmări dintre cele mai grave pentru noi toţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Are cuvântul Hunedoara.

Domnule preşedinte, putem să salutăm şi viitorul deputat de Brăila, cu sediul la Galaţi, domnul Pâslaru... Judeţul Brăila va încorpora Galaţiul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Legarea de pat ca lege fundamentală".

Se vorbea săptămâna trecută despre faptul că poporul asistă ca legat de pat la nişte fapte, întâmplări, evenimente ce nu pot avea o evoluţie favorabilă naţiunii atâta vreme cât la putere stă o coaliţie de găşti ce şi-au fentat alegătorii, grupuscule politice devenite aproape nesemnificative din punctul de vedere al electoratului, dar care aduc aminte de filmele science-fiction în care nişte târâtoare extraterestre mici şi scârboase preiau controlul ditamai organismului uman şi, întocmai ca viruşii, îl constrâng să înfăptuiască doar acţiuni favorabile celor ce deţin controlul, chiar dacă asta înseamnă, în majoritatea cazurilor, moartea gazdei.

Era însă greu de anticipat, pentru o minte normală, că va veni însuşi Traian cel Groaznic în persoană, tătucul cotrocean al băseştilor portocalii, cu nişte propuneri de modificare a Constituţiei atât de halucinante încât deja e greu să mai dai vina doar pe arhicunoscuta scuză a aventurilor bahice prezidenţiale, autoasumatele acţiuni efectuate sub influenţa băuturilor alcoolice! Singura acţiune conştientă a lui Băsescu în momentul prezentării modificărilor pe care le-a visat c-ar trebui aduse legii fundamentale a ţării a fost recunoaşterea cu jumătate de gură a faptului că modificarea Constituţiei nu va trece de votul Parlamentului - asta este: prin Parlament mai suntem încă vreo câţiva neportocalii responsabili şi cu capul pe umeri, care nu putem admite că e musai să votăm orice inepţie a preşedintelui!

Noroc că adunările constituante anterioare au avut înţelepciunea să stipuleze în legea fundamentală că poate fi modificată doar cu minim trei pătrimi din voturile parlamentarilor! Dar, în ţara în care un tren de mare viteză poate fi reparat cu o creangă şi nişte scotch, sub privirile amorţit-înţelegătoare ale ministresei transporturilor, de către însuşi revizorul general pentru siguranţa circulaţiei, compartimentul infrastructură, totul e posibil!

Şi pentru că totul e posibil şi codru-i frate cu românul, propun ca să se facă nişte contracte între CFR şi Romsilva, astfel încât aceasta din urmă să pună la dispoziţia mecanicilor de locomotive diferite crăci, de variate grosimi şi esenţe de lemn - o bună soluţie de criză, mult mai ieftină decât achiziţionarea de piese şi scule trebuincioase reparaţiilor curente şi accidentale. Probabil că intelighenţia tehnică românească în acţiune s-a iluminat după modul de conducere a ţării de la Cotroceni, căci altfel nu se explică...

Interesant este cum, deşi teoretic e în ultimul mandat, Traian Băsescu vrea mărirea puterilor preşedintelui, de parcă ar dori să rămână perpetuu la Cotroceni şi îşi ia măsuri ca acest lucru să se întâmple! Cu toate că Lăzăroiu bătea câmpii cu graţie cum că Trăienel s-ar lipsi de vreo doi ani de preşedinţie doar de dragul reformei unei constituţii la care a pus şi el umărul la greu ca să fie adoptată, acum se vine cu nişte idei ciuce exact contrare! Asta e: dacă nu s-ar contrazice de câteva ori pe zi, n-ar fi el, Băsescu Trăienel!

Cât despre renunţarea Băsescului la putere, asta-i simplu de făcut: ori să-şi dea demisia, de dragul poporului pe care 1-a schilodit şapte ani mai rău ca un blestem, ori să pună pe buletinul de vot de la referendum întrebarea dacă poporul îl mai doreşte preşedinte. În ambele cazuri, matrozul eşuat pe dealul Cotrocenilor scapă rapid de povara funcţiei prezidenţiale, dar este prea laş ca să facă vreun astfel de demers! Fără serviciile secrete, fără puterea de a face imixtiuni în justiţie, fără să pocnească din degete şi să intre Boc pe uşă, fără să îşi poată face el toate ambâţurile prin ţară, Traian Băsescu este ca şi mort. cred că se întreabă deja cum a putut trăi înainte de a fi preşedintele ţării! Şi, bineînţeles, Trăienel n-a uitat să propună ridicarea tuturor imunităţilor posibile oricui, cu excepţia lui, care să aibă toată imunitatea din lume, la orice, iar suspendarea preşedintelui să se facă doar atunci când în Curtea Constituţională nu va mai fi raportul de 5 la 4, sau, mai pe scurt, la calendele greceşti!

În concluzie, Traian Băsescu vrea să statueze pentru totdeauna faptul că ne-am transformat într-un stat poliţienesc, într-o "neodictatură luminată".

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Chiar discutam cu viceliderul dumneavoastră de grup parlamentar. Totuşi, ar trebui şi noi, pentru institutul acesta de politici publice, IPP, cum se numeşte? PPP? TTT? Poate facem şi noi o carte cu toate declaraţiile politice ale parlamentarilor din opoziţie, să vadă şi domniile lor ce înseamnă munca politică. Că am început să fim cum eram pe vremuri cu cartela, dacă ai venit sau n-ai venit la Parlament, câte minute ai stat şi câte legi ai votat. Activitatea nu înseamnă numai prezenţă, înseamnă şi munca pe care dumneavoastră o desfăşuraţi în fiecare zi.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Sunteţi ultimul pe ziua de astăzi la declaraţii politice.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Politica PDL: statul tace şi înghite!".

Inaugurarea la Bruxelles a aşa-zisei Reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc a fost un circ ieftin, pe care europenii fie l-au dezaprobat, fie l-au ignorat.

În prezent, la Bruxelles îşi desfăşoară activitatea următoarele birouri care au competenţe de reprezentare a autorităţilor locale din România:

- Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România;

- Biroul de la Bruxelles al Asociaţiilor Municipiilor din România;

- Agenţia pentru Dezvoltare Regională, centru care are ca obiectiv promovarea activă a şase judeţe, printre care şi cele trei: Covasna, Harghita şi Mureş, în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare;

- Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Est.

Inventarea de diviziuni administrative nerecunoscute în cadrul acordurilor Uniunii Europene nu a trecut neobservată la Bruxelles, iar întrebarea care în mod natural s-ar impune ar fi: "de ce ar mai fi nevoie de acest birou?".

În primul rând, aşa-zisa "Reprezentanţă a Ţinutului Secuiesc" nu reprezintă pe nimeni, pentru că din punct de vedere administrativ şi mai ales legal Ţinutul Secuiesc nu există.

În al doilea rând, cele trei judeţe româneşti, Covasna, Harghita şi Mureş, revendicate de iredentiştii unguri ca făcând parte din Ţinutul Secuiesc, sunt deja reprezentate la Bruxelles în cadrul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională, centru de care am amintit mai sus.

Eurodeputatul Csaba Csogor recunoaşte însă că pe lângă lobby-ul economic, reprezentanţa va pleda şi pentru autonomie. Întrebat de presă dacă reprezentanţa va face lobby şi pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, eurodeputatul UDMR a răspuns: "Bineînţeles că va face... De ce să nu facă? E o practică europeană pe care noi nu trebuie să o aruncăm la gunoi. Dar să nu fie nimeni neliniştit, autonomia Ţinutului Secuiesc va fi votată tot în Parlamentul de la Bucureşti ...".

Argumentat deci, inaugurarea acestei reprezentanţe la Bruxelles a Ţinutului Secuiesc este o acţiune ilegală şi o provocare scandaloasă a celor trei iniţiatori, cunoscuţi pentru poziţiilor lor revanşarde.

Riposta ca şi inexistentă a instituţiilor statului român se datorează exclusiv faptului că atât preşedintele, cât şi PDL-ul se tem că, în cazul în care condamnă această intenţie, vor pierde sprijinul dat de UDMR pentru a se menţine la putere. Pe de altă parte, Lászlo Tökés, Csaba Csogor şi Gyula Winkler sunt cunoscuţi ca fiind susţinătorii proiectului preşedintelui de înfiinţare a Partidului Popular Maghiar, o formaţiune politică alternativă prin care preşedintele vrea să şantajeze UDMR-ul.

Vicepreşedintele Parlamentului European, Lászlo Tökés, declara în iulie 2010 la Băile Tuşnad, în Harghita, că "dacă este nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă, pentru a obţine autonomia teritorială a regiunii". Tökes a zis că, din moment ce Kosovo, o regiune care are dimensiuni similare secuimii, şi-a căpătat autonomia, acelaşi lucru ar putea să fie posibil şi în aşa-zisul Ţinut Secuiesc. "Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan, dar în acel moment UDMR nu va mai fi la guvernare, pentru că am manifesta împotriva lor", a spus Tökés la Universitatea de Vară.

În 5 mai 2011, partidul autonomist inspirat de Tökés a depus actele la tribunal. Fostul deputat UDMR de Timiş, Töro Tibor, a anunţat că noua formaţiune se va numi Partidul Popular Maghiar din Transilvania şi va milita pentru autonomia maghiarilor. El a recunoscut pentru presă că una din priorităţile formaţiunii este obţinerea autonomiei comunităţii maghiare.

Până când trebuie să tolerăm aceste excese ale unor oameni îngropaţi în mentalităţi demult apuse? Mai grav este faptul că actuala putere, constrânsă de fragila majoritate, în loc să prefere soluţia demnă şi normală de a înfiera fără echivoc aspiraţiile autonome pe criterii etnice, o scaldă în dodii. Ministerul Afacerilor Externe doar regretă, nu condamnă faptul că extremiştii unguri din România şi Ungaria au deschis această reprezentanţă.

Pe bună dreptate, ne putem întreba: cine mai respectă Constituţia?

Vă mulţumim.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul 7 Timiş.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult. Constat că au început să vină colegii noştri de la Comisia pentru buget, finanţe, căci şi astăzi avem tăieri pe ordinea de zi.

Doamnelor şi domnilor,

Declar închisă şedinţa de declaraţii politice, urez presei o zi frumoasă şi fructuoasă şi poate o să facem un amendament să depuneţi şi dumneavoastră declaraţii politice în fiecare marţi dimineaţă, că tot sunteţi mai mulţi decât parlamentarii.

Le mulţumesc colegilor care astăzi, ca de obicei au depus eforturi scriind lucruri care se întâmplă în România şi care dor.

Vă urez o zi frumoasă şi să vă dea Dumnezeu sănătate şi o vară frumoasă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Revizuirea legii fundamentale este necesară în procesul de modernizare a României"

România a cunoscut, începând cu anul 2004, o serie de modificări fundamentale în toate domeniile de maxim interes ale statului. Momentul 1 ianuarie 2007 a fost unul extrem de important pentru evoluţia economică, politică şi administrativă atât din punct de vedere al armonizării legislaţiei interne cu cea europeană, cât şi din perspectiva modernizării statului român.

La nivel intern a avut loc, începând cu 2009, un amplu proces de modernizare, dezvoltare şi reformare a statului român, proces care continuă în acelaşi ritm susţinut şi eficient. La nivel legislativ, România a fost atenţionată nu o dată cu privire la necesitatea adoptării unor acte normative care să corespundă realităţilor curente. În domeniul justiţiei, adoptarea celor 4 coduri juridice a fost un prim pas de maximă importanţă din punct de vedere al uniformizării actelor normative şi al eficientizării actului de justiţie.

Desigur, nu putem să facem abstracţie de faptul că, de-a lungul anilor, clasa politică in corpore şi cu o voce comună au recunoscut şi conştientizat faptul că inclusiv legea fundamentală are nevoie de modificări în concordanţă cu evoluţia politică, administrativă şi economică. Însă cea mai mare problemă a fost cine este promotorul acestei revizuiri a legii fundamentale, deoarece, fără doar şi poate, partidul care va reuşi să demareze această procedură este un partid responsabil şi puternic, interesat în mod primordial de binele cetăţenilor şi nu de interesele de partid. Şi acel partid este fără discuţii PDL.

Totuşi, la nivel declarativ şi în faţa camerelor de luat vederi, cei doi lideri ai Alianţei Socialiste, probabil loviţi de valul de căldură, ba recunosc faptul că legea fundamentală este lacunară şi este imperios necesar să fie modificată, ba parcă sunt nişte politicieni rupţi de realităţile curente şi fac declaraţii de-a dreptul halucinante şi compromiţătoare pentru orice politician, referitoare la faptul că nu recunosc legitimitatea referendumului pentru reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la un Parlament unicameral.

Asemenea comportamente derutante coordonate exclusiv după interese personale şi de grup ar trebui aspru sancţionate politic, deoarece este impardonabil şi inadmisibil ca un lider de partid să manifeste o asemenea ignoranţă faţă de legea fundamentală a României.

Aş putea fi tolerant şi să le înţeleg lipsa de preocupare legislativă şi constituţională, având în vederea activitatea parlamentară concretizată într-o prezenţă de 0,2% la dezbaterile parlamentare, însă acest dispreţ şi lipsă de respect pentru cetăţenii acestei ţări mă determină să cred că actuala opoziţie a intrat nepregătită în zona fibrilaţiilor electorale. Este evident faptul că sunt luaţi prin surprindere de procesul de modernizare a României şi sunt vădit lipsiţi de reacţii coerente şi controlate.

În această săptămână, în toată mass-media locală şi naţională, lideri de marcă ai aceste alianţe făceau declaraţii politicianiste şi demagogice, total lipsite de esenţă şi de cunoştinţe minimale de drept constituţional, bazate în primul rând pe acuzaţii personale.Aceste reacţii mă determină să cred faptul că opoziţia este debusolată, este dezorientată şi timorată de faptul că sunt supuşi eşecului politic, dar, mai presus de orice, încă o înfrângere a acestora în viitoarele campanii electorale este o certitudine.

Însă, lăsând la o parte aceste personaje insignifiante de pe eşichierul politic, revin la ceea ce spuneam anterior, la faptul că, astăzi, România are nevoie de o lege fundamentală adaptată la realităţile zilei de azi. Partidul Democrat Liberal este singurul partid care a fost constant în declaraţii şi acţiune cu privire la necesitatea revizuirii Constituţiei, a fost singurul partid care nu s-a limitat la declaraţii în spaţiul public, ci a acţionat prin fapte şi nu prin vorbe. La fel ca şi în cazul celorlalte proiecte de reformare a statului, proiectul de revizuire a Constituţiei prezintă un interes deosebit atât pentru clasa politică, cât şi pentru cetăţenii acestei ţări.

România de astăzi, România europeană, are nevoie de o reglementare eficientă a raporturilor dintre instituţiile statului, are nevoie de o responsabilizare clară a clasei politice, are nevoie de o justiţie independentă şi eficientă, dar şi de o reevaluare şi clarificare a statutului de parlamentar. în ceea ce priveşte rolul unor instituţii specifice, şi acestea trebuie supuse unei reale evaluări, actualizate şi adaptate în deplină concordanţă cu prevederile naţionale, europene şi internaţionale.

Procesul de modificare a legii fundamentale întră în linie dreaptă, deoarece nu putem la nesfârşit să aşteptăm ca actuala opoziţie să fie conştientă de faptul că are o maximă responsabilitate faţă de cetăţeni, faţă de unicul deţinător direct al suveranităţii naţionale.

Fac un apel public către clasa politică - să lase deoparte orgoliile şi frustrările personale şi să facă un efort comun, astfel, încât România să beneficieze de o lege fundamentală care să dea şansa ţării noastre să fie în mod deplin un stat de drept european, modern şi eficient.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"USL a intrat în campanie electorală cu populisme şi proiecte fantasmagorice ce pot costa statul un deficit de 7% din PIB"

Acum două săptămâni Uniunea Social-Liberală, mai exact PSD, PNL şi PC, şi-a prezentat programul de soluţii economice. Programul a venit după o perioadă lungă de timp, ce depăşeşte o sută de zile de la momentul semnării Protocolului de colaborare.

Spuneam în intervenţiile trecute că aştept cu interes acest program, deoarece România nu are nicio secundă de pierdut, iar orice potenţială soluţie viabilă pentru diferitele chestiuni economice, sociale cu care se confruntă ţara noastră, trebuie luată în calcul şi aleasă în final cea mai bună dintre alternative. Priveam însă cu rezervă spre acest program pe care îl anunţa USL. Analizând programul prezentat de aceştia, temerile mi-au fost confirmate. E suficient să urmărim principalele titluri ale acestui program pentru a ne da seama că practic USL a intrat în campanie electorală. Astfel, în loc de soluţii viabile, argumentate, găsim promisiuni bombastice, cum ar fi de exemplu crearea unui milion de locuri de muncă.

Plin de astfel de formulări populiste, programul USL poartă o puternică amprentă socialistă. Cum altfel putem încadra expresia "creăm bogăţie, distribuim echitabil"?

Adrian Năstase spunea despre acest program că e rezultatul unui dialog. Probabil, pentru domnia sa, la fel ca în perioada guvernării sale, dialogul este tot una cu compromisul sau cu a determina oamenii să se compromită. Vorbesc aici despre compromisul făcut de PNL acum. Un compromis pentru putere, prin care s-au lepădat de principiile liberale de guvernare, inclusiv cea privind cota unică de impozitare la care susţineau până în ultima clipă că nu renunţă în favoarea cotei diferenţiate de impozitare.

Să înţelegem prin aceasta, stimaţi colegi liberali, că tot ce aţi vehiculat până acum a fost praf în ochi? Unde este continuitatea şi verticalitatea discursului dumneavoastră pe care pretindeţi că le aveţi? Dincolo de această problemă, care în fapt este o problemă de moralitate a colegilor liberali, această măsură produce efecte pe care le vom resimţi cu toţii, dar care probabil au fost trecute cu vederea de cei care au conceput programul USL. Astfel, aplicarea ei va atrage pierderi la bugetul de stat de 4 miliarde de lei, echivalent cu o adâncire a deficitului cu 0,7 procente.

Întreg programul economic pe care USL l-a prezentat cuprinde referiri la reduceri şi creşteri, cuvinte omniprezente în acest program. Însă, toate aceste reduceri şi creşteri nu au în spate o analiză amănunţită, bine fundamentată care să demonstreze cum pot fi ele susţinute şi cum va fi echilibrată balanţa bugetului cu toate reducerile prevăzute de programul USL. Făcând un calcul detaliat, vom realiza că impactul financiar al măsurilor economice propuse de USL este de adâncire a deficitului cu 5,5 miliarde de euro, adică cu 4% din PIB. În aceste condiţii propuse de USL, deficitul bugetar ar ajunge în 2012 la 7% din PIB, faţă de ţinta de 3% din PIB. Probabili luaţi de valul populismului care i-a cuprins, strategii USL nu par să fi realizat acest lucru.

În seria măsurilor populiste ale programului se înscrie obiectivul strategic ce vizează crearea a cel puţin un milion de locuri de muncă. Măsurile prin care USL speră să ducă la îndeplinire acest obiectiv sunt reducerea CAS şi chiar zero taxe pentru angajatori în cazul angajării tinerilor sub 25 de ani şi a vârstnicilor peste 55 de ani. Deşi cred în efectele benefice ale reducerii CAS pe care am susţinut-o şi eu, cred că realizăm cu toţii că aceasta nu poate susţine de una singură apariţia unui milion de locuri de muncă! Cred că pentru aceasta e nevoie de investiţii în programe de formare şi perfecţionare a forţei de muncă, astfel, încât aceasta să se adapteze nevoilor reale ale pieţei muncii şi în mai multe programe de antreprenoriat, cum este de altfel programul "Start Up", deja iniţiat de Guvern pentru tinerii până în 35 de ani care vor să îşi deschidă o afacere.

cred că cele prezentate anterior ne arată tuturor că soluţiile mult aşteptate, salvatoare, pe care le propovăduia USL nu sunt decât alte vorbe goale. Sunt măsuri nesustenabile care nu au la bază nicio analiză de oportunitate. Ele sunt prezentate în slide-uri, pe un suport profesionist, însă sunt slide-uri în spatele cărora nu stă decât râvna după putere a USL, conţinutul fiind lipsit în rest de orice profesionalism.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"O administraţie publică modernă are nevoie de mai mulţi tineri performanţi"

Ministrul transporturilor şi infrastructurii, Anca Boagiu, şi conducerile universităţilor cu profil de construcţii din Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj au semnat un protocol de colaborare, la mijlocul lunii mai, care va permite studenţilor acestor universităţi efectuarea stagiului de practică aferent studiilor de licenţă şi master în unităţile aflate în subordinea/coordonarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

Iniţiativa doamnei ministru Anca Boagiu ne arată că stagiul de practică începe să fie recunoscut şi de angajatorii din domeniul public ca o metodă eficientă de selecţie şi de pregătire a viitorilor angajaţi. Pe de altă parte, pentru studenţi, viitori absolvenţi ai unei facultăţi/master de profil, un astfel de stagiu de practică poate reprezenta o uşă deschisă în vederea angajării în domeniul în care au ales să se pregătească. Companiile private folosesc de mult timp stagiul de practică pentru recrutarea tinerilor cu cele mai bune rezultate încă din timpul facultăţii. Astfel, angajatorii din domeniul public trebuie să se mobilizeze pentru a intra şi ei în această competiţie de atragere a resurselor umane calificate. Trebuie să găsească mijloacele pentru a atrage şi pentru a dezvolta tineri absolvenţi care să îşi construiască o carieră în domeniul public în România.

Nevoia de resurse umane bine pregătite în sectorul public din România este foarte mare la ora actuală. Contrar acestei nevoi, constatăm că numărul absolvenţilor care aleg o carieră în instituţiile publice este tot mai mic. Există deja forme de colaborare pentru asigurarea de locuri de practică încheiate între secţiile de profil ale unor universităţi şi departamente corespunzătoare din instituţiile publice, însă acestea sunt sporadice, concentrate în marile oraşe, iar numărul beneficiarilor este extrem de mic. Este nevoie, totuşi, de un efort mai mare pentru multiplicarea acestor acorduri de colaborare între instituţiile administraţiei publice şi universităţi pentru a acoperi întreg teritoriul ţării şi cât mai multe profiluri - economic, juridic, ştiinţe politice şi administrative, comunicare etc., şi pentru a implica un număr mai mare de studenţi.

Se vorbeşte de multă vreme de reformarea şi profesionalizarea administraţiei publice, însă pentru aceasta este nevoie de oameni tineri, bine pregătiţi şi motivaţi. Mai mult, să nu uităm că noul statut al funcţionarului public prevede ca debutanţii şi asistenţii să se găsească într-un procent mai mare în administraţia publică.

Aud tot mai mulţi tineri care spun că doresc să contribuie la schimbarea României. Oamenii pot să schimbe ceva atunci când primesc încurajare şi recunoaştere pentru meritele lor care se reflectă prin nivelul remuneraţiei, dar şi prin oportunităţile de afirmare. Administraţia publică este un domeniu interesant, întrucât aici iau naştere deciziile şi actele administrative care direcţionează mersul acestei ţări şi trebuie să le arătăm tinerilor că o carieră în acest domeniu, bine plătită şi cu perspective de dezvoltare profesională, este un lucru posibil.

Pentru unii, obţinerea unei adeverinţe de practică semnate este suficientă, dar stagiul de practică poate fi o oportunitate de afirmare şi deschizătoare de drumuri pentru tinerii absolvenţi dacă este luat în serios şi făcut efectiv, iar instituţiile publice şi universităţile au rolul principal în acest efort. De aceea, recomand conducerii instituţiilor publice şi ale universităţilor din toată ţara să aibă în vedere încheierea unor protocoale de colaborare similare cu cel încheiat recent de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Votul alternativ rezolvă şi problema economică a alegerilor în două tururi şi problema lipsei de legitimitate a alegerilor într-un singur tur"

Săptămâna trecută, presa locală de la Botoşani a publicat o serie de declaraţii din partea unui deputat PDL care argumenta că legea care prevede alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin ar fi motivată de economiile care s-ar face la bugetul de stat prin neorganizarea celui de-al doilea scrutin. De altfel, aceeaşi argumentaţie o regăsim şi în nota explicativă a proiectului de lege care a fost adoptat recent de Camera Deputaţilor.

Aş dori să atrag, însă, atenţia asupra a două aspecte deosebit de grave care ameninţă sistemul democratic din România, prin această abordare populistă şi oportunistă.

În primul rând, invocarea argumentului economic pentru renunţarea la organizarea unui demers electoral, oricare ar fi el, este un atac direct asupra ideii în sine de democraţie. Pe această logică populiştii de la putere pot susţine multe alte năzbâtii electorale care să îi favorizeze în viitoarele competiţii. Se poate susţine, de pildă, ca alegerile să nu mai fie organizate din patru în patru ani, ci o dată la zece ani. Fără îndoială că s-ar face şi aici o economie importantă la bugetul de stat. Iar logica de acest gen poate fi împinsă şi mai departe. Să nu mai organizăm alegeri în toate localităţile, ci doar în marile oraşe şi eventual doar în oraşele conduse de primarii PDL, pentru că astfel s-ar face o altă economie la bugetul de stat. Iar în ultimă instanţă, ce rost mai are să organizăm alegeri de orice fel? N-ar fi mai bine să facem alegeri doar pentru preşedinte odată la 10-20 de ani, iar apoi acesta să facă toate numirile publice şi la primărie şi în parlament şi la Guvern? Vă daţi seama ce economie importantă s-ar face la bugetul de stat?

În al doilea rând, chiar dacă, de dragul reducerii la absurd, acceptăm o astfel de logică şi încercăm să analizăm oportunitatea alegerii primarilor într-un singur tur, pentru a face economie la bugetul de stat, constatăm că nici aşa argumentul nu stă în picioare. Dacă domnii de la PDL erau atât de îngrijoraţi de economia făcută prin neorganizarea turului doi, iar dacă acesta era cu adevărat singurul motiv, nu înţeleg de ce nu au venit cu propunerea votului alternativ, aşa-numitul sistem "instant-runoff" în care ambele tururi pentru selecţia primarilor se organizează într-un singur scrutin.

Pentru cei care nu cunosc acest sistem, deşi presupun că cei care au scris proiectul ar fi trebuit să-l cunoască, procedura are în vedere ca fiecare alegător să marcheze candidaţii pe buletinul de vot în ordinea preferinţelor. Astfel, se notează cu cifra unu candidatul care e preferat în cea mai mare măsură şi se continuă până la ultimul candidat dintre cei înscrişi în competiţie. Stabilirea finaliştilor se face după prima opţiune exprimată de alegători, exact ca în primul tur de scrutin din sistemul pe care l-am avut noi, apoi departajarea dintre cei doi finalişti se va face prin ponderarea celorlalte opţiuni exprimate de alegători. Astfel, alegătorii vin o singură dată la urne, dar se atinge nivelul de legitimitate asigurat de sistemele cu două tururi de scrutin.

Având în vedere aceste soluţii care sunt practicate în Australia, Irlanda, Canada, Marea Britanie, propun reluarea dezbaterii acestui subiect în viitoarea sesiune parlamentară, astfel încât să rezolvăm şi problema economiei la buget pe care o invocă domnii de la putere, cât şi pe cea a lipsei de legitimitate care ameninţă democraţia din ţara noastră.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Revizuirea Constituţiei, o temă falsă pentru manipularea opiniei publice"

Demersul domnului preşedinte Traian Băsescu, privind revizuirea Constituţiei, ar fi putut fi considerat o iniţiativă lăudabilă dacă ar fi avut loc într-un alt context politic şi după o consultare onestă şi foarte intensă cu toate partidele politice. Nu poţi să te izolezi într-un colţ întunecat al scenei politice, iar apoi să mimezi dorinţa de reformare a statului şi a sistemului constituţional.

În primul rând, aş dori să subliniez că Preşedintele României nu poate începe de capul lui procesul de revizuire a Constituţiei. Conform articolul 150 alineatul (1) din legea fundamentală, "revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot." Subliniez prima parte a citatului: "poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului". Eu nu am auzit şi nu am văzut de o astfel de propunere din partea Guvernului, ceea ce înseamnă că, încă de la început, demersul domnului preşedinte Traian Băsescu a intrat pe un făgaş care se situează în afara legii şi chiar a Constituţiei, pe care dânsul declară ritos că vrea să o revizuiască.

În al doilea rând, la articolul 151 alineatele (1) şi (2) din Constituţie se mai spune că "Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere." Iar dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, "Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor". Aşadar, nimeni nu se îndoieşte că demersul preşedintelui ar putea avea şanse de succes, după ce domnia sa şi-a bătut joc de parlamentarii opoziţiei şi i-a apărat pe cei ai puterii, atunci când aceştia au comis abuzuri grave sau au încălcat legea.

Nu voi cădea în capcana celor care au ţesut în laboratoarele de la Cotroceni acest plan şi nu voi comenta modificările propuse de domnul preşedinte. Unele dintre ele ar putea fi întemeiate, altele probabil sunt dinadins incorecte pentru a face imposibilă adoptarea proiectului de revizuire.

Dar nu conţinutul este ceea ce îl interesează pe domnul Băsescu, ci contextul pe care îl creează prin lansarea acestei teme false, cu scopul deturnării sensului alegerilor locale din 2012, după acelaşi model de manipulare practicat şi la alegerile prezidenţiale din 2009.

Am auzit din nou acelaşi argument populist: să facem economie la buget, prin organizarea referendumului în aceeaşi zi cu alegerile locale. De fapt, sensul real al acestui argument populist este să facem economie de la democraţie! Asta îşi doreşte cu adevărat domnul Traian Băsescu: cât mai multă economie de la democraţie, cât mai puţini parlamentari, ca să fie mai puţini de cumpărat, cât mai puţine tururi de scrutin, ca mita electorală să fie doar pentru un tur, nu pentru două, iar manipularea să vizeze doar 10-20% din cetăţeni, în loc de jumătate plus unu. Cât mai puţin pentru democraţie! Acesta este mesajul care răzbate din spatele acestei propuneri otrăvite de revizuire a Constituţiei.

În final, nu mă pot abţine să nu remarc inspiraţia fostului consilier prezidenţial, actual ministru al muncii, domnul Sebastian Lăzăroiu, când a vorbit de "Albă ca Zăpada". Avem cu adevărat o poveste cu "Albă ca Zăpada" înscrisă deja la OSIM de către fiica preşedintelui, avem pitici - în sensul politic, desigur -, iar acum avem şi acest măr otrăvit al revizuirii Constituţiei. Şi ştim bine că vrăjitoarea este cea care oferă acest măr otrăvit opiniei publice pentru a o putea subjuga încă patru ani de zile după următoarele alegeri parlamentare.

Domnul Ioan Balan:

"Inamicii bugetului de stat!"

În ultimii ani de zile am înţeles cu toţii că bugetul unui stat are o multitudine de inamici interni şi externi care cu o intensitate diferită îi ameninţă echilibrul şi determină îndatorare unui popor, chiar şi pe mai multe generaţii.

Inamicii externi i-am văzut cel mai bine în perioada abia trecută, 2008-2010, atunci când şocul imobiliar american s-a repercutat şi asupra economiei României, determinând contracţia activităţilor economice, creşterea şomajului, restrângerea consumului şi scăderea încasărilor la bugetul de stat. Influenţa factorilor externi poate fi cu greu evitată dacă stabilitatea şi predictibilitatea internă nu este consolidată.

Din nefericire, statele emergente, precum România nu trebuie să lupte numai cu factorii externi, ci şi cu cei interni care în multe situaţii se dovedesc mult mai puternici decât cei externi.

Când spun acest lucru mă gândesc în primul rând la oamenii politici care sub impulsul obiectivelor electorale pot lua decizii care să afecteze pe termen lung stabilitatea macroeconomică a unei ţări.

De asemenea, un alt inamic redutabil îl reprezintă fenomenul evaziunii fiscale, fenomen specific ţărilor insuficient dezvoltate, în care sancţiunile justiţiei asupra celor care nu doresc să plătească taxele, fie sunt prea blânde, fie nu sunt niciodată aplicate. Şi în acest caz vorbim de peste 10% din avuţia produsă de o naţiune care rămâne în afara sferei de acţiune a guvernului.

Un alt duşman de moarte al bugetului statal ia forma ineficienţei cheltuirii banilor publici, fenomen reflectat în costuri supraevaluate pentru fiecare bun achiziţionat sau lucrare publică efectuată. Pentru acest motiv adoptarea de urgenţă a standardelor de cost trebuie să devină o prioritate.

Nu în ultimul rând, şi poate la fel de periculoasă, este practica neunitară din sistemul judiciar românesc şi unele decizii bugetare pe care unele instanţe le iau, punând în dificultate însăşi macrostabilitatea economică a ţării. Aici nu pot să nu mă gândesc la decizii neunitare în materia câştigării retroactive a drepturilor salariale pentru unele categorii socio-profesionale şi mai ales despăgubirile aferente unor culpe ale unor agenţi economici privaţi sau de stat.

Ceea ce pot spune cu siguranţă este că deciziile asupra dimensiunii, structurii şi modalităţilor de alocare bugetară trebuie să rămână exclusiv atributul guvernului, oricare ar fi acesta.

De asemenea, deşi pare o problemă extrem de tehnică, problema bugetară afectează viaţa noastră, a tuturor, standardul nostru de viaţă, iar de acum înainte echitatea intergeneraţională trebuie să fie adusă în prim-plan.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Puterea omoară sistemul medical românesc"

Bolnavii nu mai sunt internaţi în spitale, nu se mai eliberează reţete, întregul sistem medical românesc gestionat de actuala putere a intrat în colaps pentru că guvernanţii nu sunt în stare să asigure finanţarea. Însuşi ministrul sănătăţii, Cseke Attila, a recunoscut că peste 60% din spitalele din România vor avea finanţări mai mici decât în 2010.

Ca şi cum lipsa banilor nu era de ajuns, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a creat haos în sistem, impunând medicilor condiţii greu de acceptat şi mai ales de aplicat.

Criteriile propuse de CNAS pentru spitalizarea urgenţelor, printre care amintim pierderea subită a cunoştinţei, febra persistentă (cel puţin 5 zile) sau durerea paralizantă şi sângerarea abundentă, sunt considerate aberante de toţi cei implicaţi în actul medical.

Sub presiunea opiniei publice, premierul Emil Boc a hotărât că aceste criterii de internare nu se vor mai aplica, dar din păcate problemele sistemului nu au dispărut odată cu această decizie.

Începând cu 1 iunie 2011 nu mai există un contract - cadru pe sănătate, întrucât cel vechi a expirat, iar pe cel nou, elaborat de CNAS în frunte cu Lucian Duţă, medicii de familie nu vor să-l semneze. Medicii spun că în document nu sunt stipulate foarte clar periodicitatea consultaţiilor pentru bolnavii cronici şi dacă pacienţii care nu au achitat asigurările de sănătate au sau nu dreptul la consultaţii medicale.

Astfel, s-a ajuns la o situaţie greu de îndurat pentru poporul român. Fără contractul-cadru pe sănătate, medicii de familie, deşi acordă asistenţă medicală, nu pot elibera reţete şi concedii medicale.

Prin incompetenţă şi indiferenţă, actuala putere omoară sistemul medical românesc. Situaţia aceasta nu mai poate continua. Pentru ca pacienţii români să mai aibă o şansă la viaţă, pentru ca medicii să-şi mai poată face meseria, eu cred, ca primă măsură de urgenţă, că preşedintele CNAS, Lucian Duţă, ar trebui să-şi prezinte demisia de onoare şi să facă loc unui alt om mai competent, iar ministrul Cseke Attila ar trebui să îl urmeze.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Concluzii ale vizitei delegaţiei FMI în România"

În ultimii doi ani, vizitele delegaţiei FMI în România au fost momente foarte importante, care s-au soldat cu măsuri de reechilibrare bugetară. De data aceasta, reprezentanţii FMI au venit cu veşti bune pentru români: ieşirea din recesiune se va produce tehnic după primul trimestru al anului, vom avea creştere economică în 2011 de 1,5%, iar anul viitor vom fi una dintre ţările central şi est-europene membre ale Uniunii Europene care vor creşte cel mai mult (3,5%). Raportul din 15 aprilie al Băncii Mondiale este şi mai optimist, prognozând pentru România o creştere economică de 4,4% pentru anul viitor.

Toate aceste semnale sunt dovada clară că măsurile de reformă luate de Guvern pe parcursul anului 2010 şi la începutul anului 2011 încep să dea rezultate. Şi nu orice fel de rezultate, ci unele chiar spectaculoase.

Adoptarea Codului muncii, despre care mulţi au spus că este o nouă formă de "sclavagism", a generat, în doar patru zile, apariţia a 78.000 de noi contracte de muncă. România are astfel una dintre cele mai mici rate ale şomajului din Uniunea Europeană, mai mică decât cea lăsată de Guvernul Tăriceanu la încheierea mandatului.

În mod clar, nu totul este roz pe frontul românesc. Noi, cei de la putere, nu o să ducem o propagandă cum că toate problemele românilor se vor rezolva. Ieşirea din recesiune şi creşterea economică nu înseamnă acelaşi lucru cu îmbunătăţirea nivelului de trai. De altfel, primele efecte în buzunarele românilor se vor simţi abia la începutul anului viitor, când Guvernul este decis să mărească salariile bugetarilor pentru a ajunge la acelaşi nivel de dinainte de tăierile din iulie 2010. Preferăm această variantă, pentru că vrem o creştere reală a veniturilor pentru români, nu una pentru câteva luni, care să fie nesustenabilă.

Discuţiile în vederea reducerii contribuţiilor sociale a fost una dintre cele mai aprinse. Pe de o parte, este evident că asta ar încuraja şi investiţiile străine, dar şi posibilitatea creşterii veniturilor angajaţilor. Pe de altă parte însă, bugetul de stat abia s-a echilibrat. Nu trebuie să uităm pentru nicio clipă că, în 2012, trebuie să atingem ţinta de 3% deficit bugetar. Ar fi o greşeală să scădem acum CAS-ul, pentru ca anul viitor să-l creştem la loc, pentru că nu putem atinge ţinta de deficit. Cred că mediul economic privat, mai mult decât de astfel de avantaje, are nevoie de predictibilitate.

O altă problemă extrem de spinoasă a fost reprezentată de restructurarea companiilor de stat, care au datorii mari la buget şi furnizori. Arieratele generate de aceste firme sunt împovărătoare pentru buget, iar aceasta este una dintre ameninţările semnificative în perspectiva redresării economice. Trebuie înţeles faptul că redresarea economicănu se poate face cu găuri negrela stat.

Trebuie să ieşim din logica statului careoferă un loc călduţ de muncă, indiferent dacă se munceşte sau nu, că statul finanţează lipsa de performanţă. Nu statul plăteşte lipsa de performanţă, ci românii care din munca lor plătesc taxe şi impozite. Statul de stânga, care a finanţat găurile negre la nivelulregiilor şicompaniilor şi care aproape a pus România pe butuci, nu mai poate continua. E nevoie de un stat performant caresăsprijine mediul privat, nu săfieo piatră de moară. Deci, da, trebuie să restructurăm companiile de stat. Deja la CFR aceste restructurări au început şi vor urma şi alte companii. Aceste decizii nu se iau cu inima uşoară. Acolo unde restructurările trebuie făcute, ele vor avea însă loc.

Per total, aş spune că tonusul întâlnirilor cu FMI s-a modificat mult faţă de un an în urmă. Dacă tot în această perioadă anul trecut se punea problema măririi cotei unice de impozitare şi s-a luat decizia reducerilor salariale la nivel bugetar, acum iată că se vorbeşte despre stimulare economică, despre creştere sustenabilă şi despre posibilitatea ca nivelul de trai al românilor să se îmbunătăţească. Este argumentul cel mai clar că România a înregistrat progrese şi că ne aflăm pe drumul cel bun.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Revizuirea Constituţiei este cel mai important element al reformei statului"

Referendumul din 22 noiembrie 2009 a fost un demers politic al Preşedintelui Traian Băsescu, validat de români. Peste 50%+1 dintre românii cu drept de vot s-au prezentat la urne pentru a vota reducerea numărului de parlamentari şi introducerea unui sistem parlamentar unicameral. Datoria noastră ca politicieni este să-i ascultăm şi să acţionăm în consecinţă. Dacă pentru reducerea numărului de parlamentari, putem apela la o lege, pentru Parlament unicameral trebuie să revizuim Constituţia. Pe cale de consecinţă, românii ne-au cerut să modificăm legea fundamentală în stat. Ştiu că există argumente pro şi contra sistemului unicameral, ştiu că există chiar directive ale Uniunii Europene care sugerează că ar fi dezirabil un Parlament bicameral, dar noi trebuie să facem ceea ce alegătorii ne-au cerut.

România a evoluat foarte mult în ultimii 21 de ani. Cu tot scepticismul de care dă dovadă societatea uneori, mai ales când vine vorba de rolul jucat de politicieni în transformarea în bine a României, eu cred că s-au făcut progrese semnificative. România este în 2011 un stat democratic integrat în structurile euroatlantice, care nădăjduieşte să adere la zona euro în 2015 şi la Spaţiul Schengen anul acesta. Iată de ce o Constituţie construită în 1991, pentru un sistem de tranziţie, este învechită şi trebuie modificată grabnic. În 2003, s-a mers pe o variantă soft care avea rolul de a păstrat statu-quoul. Ea s-a dovedit însă nefuncţională, iar legea fundamentală are nevoie de schimbare.

Instalarea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte şi existenţa unei majorităţi parlamentare ostile au arătat câte deficienţe are Constituţia. Au apărut blocaje, iar arbitrajul Curţii Constituţionale a fost cerut în repetate rânduri.

Acum, când partidelor din opoziţie nu le convine o lege sau alta s-au obişnuit să le conteste la CCR şi toată lumea stă cu sufletul la gură să vadă ce se întâmplă, pentru că actuala lege fundamentală are neclarităţi şi interpretările sunt multiple. Or, rolul unei Constituţii este de a transpune în fapt principiile unei societăţi şi de a trasa o linie clară pe care statul trebuie să meargă. În momentul în care totul este interpretabil, apar fie abuzurile, fie se instalează o incapacitate de a lua decizii. S-a întâmplat din 2006 şi până acum în fiecare an şi există rezultate cuantificabile. Eu nu o să uit faptul că dacă tva-ul nu s-ar fi mărit în 2010, România ar fi ieşit mai devreme din recesiune.

În ultimii doi ani, trecând printr-o criză economică şi instituţională de proporţii semnificative, România a fost împinsă, vrând-nevrând, pe drumul reformelor. Nu a fost deloc uşor, dar a existat voinţă politică şi am putut reforma cu adevărat statul. La nivel social - legea pensiilor sau legea salarizării unitare -, la nivel economic legea responsabilităţii bugetar-fiscale - şi chiar la nivel politic - recenta lege privind votul primarilor dintr-un singur tur de scrutin. Ei bine, revizuirea Constituţiei ar desăvârşi procesul de reformă a statului.

Am încercat să vă prezint câteva motive pentru care dezbaterea asupra revizuiri legii fundamentale este necesară şi obligatorie. Iată de ce clasa politică are de dat un test important: să arate dacă ţine seama de nevoile României şi de voinţa cetăţenilor săi sau dacă, dimpotrivă, iarăşi se comportă după propriile interese. Eu cred că suntem cu toţii datori să fim responsabili şi să mergem pe drumul pe care românii l-au cerut. Nu avem niciun motiv să nu o facem.

Amânarea subiectului Constituţiei pentru următorul ciclu electoral ar însemna amânarea aplicării votului din 2009. S-ar ajunge ca acesta să fie aplicat cel mai devreme în 2016, dacă nu în 2020. Iar eu nu cred că putem amâna, doar pentru că opoziţia crede că nu e un subiect suficient de important pentru dezbaterea publică. Eu cred că trebuie să se conformeze deciziei din noiembrie 2009 şi să dea curs modificării Constituţiei.

Nu există vreo motivaţie pentru care ar putea să se teamă de următoarea formă a Constituţiei, în condiţiile în care nu există un caracter politic. Ea se va aplica abia următorului legislativ, dar şi următorului preşedinte. De altfel, gestul lui Traian Băsescu de a-şi enunţa ideea de renunţare la doi ani de mandat, în schimbul tratării subiectului cu seriozitate, arată nu curaj politic, cât responsabilitate. Eu cred că preşedintele în funcţie ştie că 2012 este şansa cea mai bună să avem o Constituţie revizuită, pentru că nicicând altcândva nu va exista vreun prilej atât de favorabil. Cuplarea acestui moment cu alegerile locale, unde prezenţa la urne este de regulă mare, ajută la sporirea şanselor adoptării noii legi fundamentale.

În 2003, Constituţia a fost revizuită cu foarte mare dificultate, după două zile dificile, după urne mobile şi suspiciuni privind prezenţa finală. Iată de ce votul din noiembrie 2009 are valoare şi iată de ce referendumul de anul viitor trebuie tratat cu seriozitate.

I-am auzit în repetate rânduri pe liderii opoziţiei vorbind despre nevoia reală de modificare a Constituţiei, despre orientarea prooccidentală şi despre valorile democratice pe care le poate impune o asemenea schimbare. Eu cred că acum este timpul să şi dovedească faptul că vorbele lor au valoare şi cântăresc ceva.

Îmi doresc ca modificarea Constituţiei să nu fie tratată ca un subiect politic, pentru că nu este. Îmi doresc ca opoziţia să contribuie, să se aşeze la masa tratativelor şi să vadă cât de importantă este o asemenea decizie în procesul de reformă a statului. Doar aşa cred eu că vor demonstra că sunt o alternativă, că se maturizează politic. Dacă, pe de altă parte, vor merge în continuare pe drumul bătătorit al criticilor golite de sens, România va rămâne în impas şi vor arăta că puterea este ceea ce-i interesează pe ei, nu ceea ce vor românii cu adevărat.

Modificarea Constituţiei este cel mai important test al actualei generaţii de politicieni. Acum se va vedea cine sunt politrucii şi cine bărbaţii de stat. Eu sper că România va continua pe drumul reformelor şi că va exista suficientă înţelepciune pentru a se ajunge la un consens.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Frăţie împotriva etnobotanicelor"

Nici castraveţii ucigaşi nu pot opri lupta cu etnobotanicele!

Azi am fost în Piaţa "Alexandru" cu Piedone, în campania naţională "nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!", prin care strângem semnături pentru ca legea care condamnă la două decenii de închisoare pe cei care ne otrăvesc copiii să fie adoptată de parlament în regim de urgenţă. Campania continuă şi în şcoli, licee, universităţi, împreună cu părinţii, profesorii, psihologii şi elevii din Iaşi, pentru ca informarea şi educarea să creeze altfel de comportamente.

Mâine voi susţine în plenul Camerei Deputaţilor, iar pe 29 iunie voi fi în parlamentul european, pentru ca măsurile legislative izvorâte din experienţa noastră în toxicologie, după ani de colaborare cu ANA, EURAD şi CIADO, să fie preluată de forul european. Sperăm ca acel model de guvernanţă clinică pentru pacientul cu abuz de substanţe pe care-l elaborăm printr-un proiect european la UMF "Gr.T.Popa" să fie un început pentru un model de abordare integrată, multidisciplinară a pacientului cu abuz de substanţe, fără de care această bătălie are puţine şanse de izbândă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Nos - noul drog etnobotanic"

Un nou drog "etnobotanic"de sinteză a apărut pe piaţă. NOS este comercializat ca "îngrăşământ pentru plante", dar efectele lui sunt similare cocainei. Intoxicaţii cu astfel de produse etnobotanice relatează că după consum efectele apar mai rapid decât în cazul cocainei, iar "down"-ul - acea stare de anxietate, depresie şi irascibilitate - se instalează cu uşurinţă, ducând la dependenţă. Consumul este frecvent asociat cu halucinaţii vizuale şi tactile neplăcute, asociate tahicardiei, creşterea temperaturii corpului şi a presiunii arteriale, vasoconstricţie.

Efectele psihologice sunt şi ele foarte variate, depinzând de starea de spirit a utilizatorului şi de aşteptările sale legate de consumul de etnobotanice,mergând de la stare de agitaţie extremă, derealizare, depersonalizare până la efecte euforizante. Încercarea fără succes de obţinere a senzaţiilor primei doze duce la consumul pe termen lung, naşte dependenţă şi provoacă iritabilitate şi schimbări bruşte de dispoziţie, paranoia sau halucinaţii auditive.

Consumul în doze din ce în ce mai mari creşte toleranţa consumatorului faţă de starea de high (euforie), dar creşte şi sensibilitatea lui faţă de efectele drogului, iar în astfel de momente pot surveni decese accidentale prin stop respirator şi cardiac.

Sperăm că moţiunea de azi, campania naţională "nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!", ce condamnă la două decenii de închisoare pe comercianţii de etnobotanice precum şi demersurile pe care le vom face pe 29 iunie în parlamentul european vor opri explozia fenomenului etnobotanic, alături de măsurile de informare şi educare pe care le promovăm în şcoli, licee, universităţi, în asociere cu ANA şi EURAD.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Exorcizarea CNAS"

Politica CNAS privind medicina de familie constituie o crimă cu premeditare la adresa sănătăţii românilor. După ce în urmă cu câteva zile casa naţională de asigurări de sănătate a elaborat un pachet de norme privind internările în spitale demne de doctor Mengele, constatăm astăzi că plătitorii de asigurări de sănătate sunt supuşi unor noi chinuri şi umilinţe legate de asistenţa medicală primară.

De mai bine de jumătate de an această instituţie finanţată din banii noştri se comportă ca un stat în stat şi refuză finanţarea medicilor de familie pentru asigurarea unei asistenţe medicale decente.

De parcă nu era suficientă coplata, limitarea serviciilor medicale şi sistemul de compensare ce tinde spre zero, vedem că de joi pacienţii vor fi nevoiţi să plătească pentru servicii medicale pe care le-au plătit deja. Prin grija părintească a CNAS, pacienţii nu vor mai beneficia de consultaţii, trimiteri către spitale sau reţete compensate sau gratuite, riscând decompensarea afecţiunilor cronice sau agravarea celor acute.

În loc să se întrebe de ce trebuie să plătim bani grei pentru nimic, conducerea CAS încearcă cu disperare să creeze un nou conflict între pacienţi şi medici şi să transforme medicina de familie într-un nou acar Păun al sistemului medical românesc.

Este momentul ca legislaţia să fie modificată în sensul desfiinţării monopolului casei unice de asigurări, care se comportă ca o societate comercială pusă să facă doar profit şi să dirijeze fondurile discreţionar, în funcţie de interesele obscure ale preşedinţilor de la centru sau din judeţe.

Nu există decât două variante: dispariţia monopolului statului în stat numit casa de asigurări de sănătate sau se încetează plata acestor asigurări şi ne punem la ciorap lunar banii pentru un eventual serviciu medical de care am avea nevoie.

Solicit rezolvarea în regim de urgenţă a acestei problematici, prin aprobarea cerinţelor medicilor de familie. Pacienţii nu trebuie să sufere pentru incompetenţa celor numiţi vremelnic în fruntea sănătăţii.

Toţi cei care vor plăti din buzunarul propriu chiar şi un leu pentru servicii medicale pe care le-au achitat deja, trebuie să acţioneze în instanţă acest lagăr al sănătăţii numit CNAS. Consider că aşa-zisa reformă pe care CNAS şi Ministerul Sănătăţii o impun pacienţilor din România ar trebui să înceapă cu reforma CNAS.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Triplu X Factor etnobotanice"

Un tânăr de 20 de ani din Târgu Mureş, participant la audiţiile de la X Factor, a necesitat asistenţă de urgenţă după intoxicaţia cu etnobotanice. Prezenta agitaţie extremă, de realizare şi depersonalizare, tulburări respiratorii şi cardiace şi a necesitat măsuri de terapie intensivă resuscitare volemică, suport respirator, examene toxicologice. Datele de anturaj confirmă că tânărul a utilizat etnobotanice pentru a creşte performanţa prezentării şi se pare că vorbim de un nou produs (NOS) cu efecte similare cocainei.

Alţi doi tineri au ajuns la Urgenţe în Copou de la acelaşi eveniment, dar au refuzat tratamentul. După 7 ore de terapie starea clinică s-a ameliorat iar cei trei tineri au plecat la Târgu Mureş.

Laxitatea legislativă permite apariţia de noi substanţe şi de aceea cerem interzicerea magazinelor de vise şi închisoare de până la 20 de ani pentru cei care comercializează astfel de produse, în cadrul campaniei "nu toate frunzele sunt bune! Stop etnobotanicelor!". Voi prezenta aceste măsuri şi în Parlamentul European, pe 29 iunie,şi poate că o rezoluţie a acestuia va permite interzicerea definitivă a acestor substanţe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Căpuşele atacă România - sfaturi în boala Lyme"

România este cuprinsă în zona de răspândire a bolii Lyme, iar unele zone sunt considerate endemice, chiar dacă diverse raţiuni implică sau nu recunoaşterea acestei boli pe plan naţional. Expansiunea căpuşelor este rapidă şi se consideră că în America boala Lyme a devenit la fel de răspândită ca şi SIDA, iar Europa este invadată deja de căpuşe, existând chiar în Letonia păduri care sunt interzise publicului din cauza invaziei de căpuşe.

Căpuşele se pot găsi atât în grădina casei în care locuiţi precum şi în parcuri publice, terenuri de sport, pe iarbă sau gazon, pe pomii din livadă sau în pădure, şi chiar şi pe animalele noastre de casă (câini şi pisici). Locurile favorite sunt pădurile umede, cu temperaturi cuprinse între 7 şi 25°C, iar dacă afară e cald şi uscat căpuşele se ascund în pământ sau sub vegetaţie.

Căpuşa caută surse din care să se hrănească cu sânge, un om sau un animal, iar înainte de a muşca căpuşa secretă o substanţă anestezică, astfel încât majoritatea oamenilor nici nu simt când sunt muşcaţi.

Riscul de a fi muşcaţi creşte în sezonul cald din cauza îmbrăcămintei sumare, de aceea este bine de evitat deplasarea în zone cu tufişurile umede sau pe sub arbori, unde riscul de a găsi colonii de căpuşe este mare. Atenţie sporită copii! ei sunt cei mai expuşi din cauza locurilor de joacă şi nici nu relatează această muşcătură.

Transmiterea bacteriei Borrelia este asigurată de femele şi de pui de căpuşă (nimfele), dar în timp ce căpuşa adultă este vizibilă pe piele (deşi poate fi mascată de zonele piloase), nimfele sunt foarte mici şi nu se văd cu ochiul liber cu uşurinţă (punct mic negru cât un vârf de ac).

Pentru ca o persoană să aibă boala Lyme trebuie:

• să fi fost muşcată de o căpuşă sau de o nimfă;
• căpuşa respectivă să fi fost purtătoare de bacterii Borrelia burgdorferi (20% din căpuşe sunt purtătoare de bacterii, dar procentajul variază în funcţie de regiune).

Boala Lyme mai este supranumită şi "boala cu 1.000 de feţe", din pricina faptului că, afectând întregul organism, simptomele ei mimează foarte bine simptomele altor boli. Se spune chiar că ar putea copia simptomele a circa 200 de boli.

Simptome ale bolii Lyme:

• pata/pete care se mută pe corp (ECM - eritemul cronic migrator - faza incipientă a bolii - Lyme stadiul 1), transpiraţii puternice, febră, dureri musculare (ca după o gripă), dureri de cap (ca după o gripă), pata roşie la locul muşcăturii de căpuşă, stare de slăbiciune, oboseală marcată, tulburări de somn, tulburări de vedere (privire înceţoşată, dublă, chiar dispariţia câmpului vizual), dureri articulare (Lyme stadiul 2 - faza deja cronică/vechime peste 6 luni de la debut), dureri în tendoane, călcâiul lui Ahile etc., dureri şi/sau usturimi în muşchi, tulburări cardiace şi neurologice (stadiul 3), amorţeli ale membrelor, capului etc., înţepături (ca acele de cactus), furnicături (ca şi cum s-ar mişca pe piele nişte furnici), urzicaturi (ca şi cum ai fi fost urzicat), tulburări de înghiţire, tulburări de urinare (frecvent, senzaţia imperioasă de a urina), ameţeli, dureri de cap, senzaţia de nisip în ochi sau urzicături în ochi etc., paralizii ale feţei sau ale membrelor, tulburări psihiatrice: depresie, anxietate, atacuri de panică, obsesii, fobii, tulburări emoţionale (care mimează bipolaritatea), şi de aceea mulţi pacienţi ajung să nu fie diagnosticaţi sau sunt diagnosticaţi greşit ca având: "scleroză multiplă", "reumatism" sau "poliartrită reumatoidă", "tulburări psihiatrice" (depresie, anxietate, obsesii sau tulburări obsesiv-compulsive, bipolaritate etc.), neuropatie alcoolică sau neuropatie diabetică etc.

boala Lyme este de fapt o infecţie sistemică ce cuprinde întregul organism şi parcurge 3 stadii mai mult sau mai puţin distincte:

Stadiul 1 - Eritemul cronic migrator (ECM) - borelioza Lyme începe de obicei cu o leziune tegumentară caracteristică, extensivă, eritem migrator (stadiul 1, infecţie localizată).

Stadiul 2 - Infecţie diseminată - (zile până la săptămâni) în care spirochetele se răspândesc prin sânge spre numeroase zone diferite.

Stadiul 3 - Infecţie persistentă - (luni până la ani), urmând de obicei perioadelor de infecţie latentă, pot apărea semnele unor complicaţii grave.

Ce trebuie să ştim/să facem:

1. evitarea zonelor în care riscul de a fi muşcaţi de colonii de căpuşe este mare;
2. atenţie la locurile de joacă ale copiilor şi îmbrăcămintea adecvată;
3. numai circa 30% din bolnavii de Lyme îşi amintesc că au fost muşcaţi (din cauza secreţiei anestezice şi dimensiunilor mici);
4. căpuşa adultă poate fi văzută cu ochiul liber şi trebuie scoasă imediat iar nimfele arată ca un punct negru cât un vârf de ac;
5. nu strângeţi căpuşa care v-a muşcat între degete, pentru că pompaţi tot conţinutul din intestinele sale (conţinând microbi) în sângele dumneavoastră;
6. nu trebuie folosit eter sau alt produs anestezic, care o poate determina să regurgiteze sângele din abdomen în înţepătură;
7. căpuşa este scoasă prin intervenţie chirurgicală cât mai urgentă;
8. dacă aţi încercat să scoateţi căpuşa cu o pensetă şi capul ei s-a rupt şi a rămas în piele, prezentarea la medic este o urgenţă pentru extragerea chirurgicală, pentru prevenirea infecţiei şi complicaţiilor;
9. diagnosticul este pus cu dificultate chiar şi de un medic experimentat, iar antibioterapia este necesară;
10. Ţineţi minte data la care căpuşa a fost scoasă de pe corp, pentru a urmări apariţia oricăror simptome curioase (în unele ţări se face analiza căpuşei pentru identificarea tulpinilor Bb din sângele ei şi alegerea antibioticului) şi urmăriţi în zona unde a fost muşcătura apariţia semnelor tipice - roşeaţă, umflarea pielii în jurul muşcăturii, precum şi a semnelor tipice ale infecţiei Lyme, care apar imediat sau după câteva săptămâni: simptome asemănătore cu cele de gripă, febră, dureri de cap, dureri în gât, ganglioni inflamaţi, oboseală marcată, dureri musculare;
11. Diagnosticarea se face în principal după simptome. Analizele medicale pot cel mult să confirme boala Lyme, dar niciodată nu o pot infirma.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Măsurile de stimulare a muncii - adoptate, urmează promovarea"

Vă prezint astăzi o temă de impact social privind măsurile de stimulare a muncii. Vorbesc despre o necesitate firească, în contextul în care domeniul muncii, prin noul Cod adoptat şi prin legile complementare, cele privind ucenicia şi meşteşugarii, a intrat într-o etapă de reformă.

Stimularea muncii se face prin găsirea unor modalităţi concrete care să determine angajatorii să încadreze în câmpul muncii un număr mai mare de tineri absolvenţi, şomeri, persoane cu dizabilităţi, persoane cu vârsta de peste 45 de ani. Totodată, acestor persoane li se acordă stimulente la angajare şi în perioada în care lucrează. Sunt deci metode la îndemână şi cu potenţial major. La ora aceasta, Guvernul a reuşit să adopte şi sunt deja în vigoare măsurile prin care atât angajaţii, cât şi angajatorii beneficiază de scutiri, facilităţi, subvenţii.

Consider că există şi trebuie menţinut un echilibru în privinţa avantajelor angajatorului, respectiv ale angajatului. Subvenţiile şi scutirile de la plata unor contribuţii încurajează angajatorii să creeze noi locuri de muncă, în timp ce absolvenţii fără experienţă în câmpul muncii, şomerii, persoanele cu dizabilităţi sau cele aflate aproape de pensionare primesc subvenţii atractive la angajare.

Ideea de conştientizare a importanţei unui loc de muncă este relevantă aici, în special pentru a diminua numărul asistaţilor social, pentru care noţiunea de proactiv ar trebui să le înlocuiască statutul actual, iar asta mai ales în condiţiile în care există disponibilitatea Guvernului de a aloca bani şi în continuare, de la bugetul de stat, pentru implementarea acestui set de măsuri.

Se impune aici o observaţie privind rolul de liant pe care îl joacă agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă între angajatorul potenţial şi viitorul angajat. Noile măsuri de stimulare a muncii prevăd o componentă de consultanţă, asigurată de către agenţiile de ocupare a forţei de muncă, astfel că acestea oferă gratuit sfaturi şi recomandări personalizate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi pun în legătură angajatorii cu forţa de muncă disponibilă. Concomitent, pentru angajaţii care doresc să se profesionalizeze, există cursuri în acest sens, iar cei care doresc să înceapă o afacere au acces la cursuri juridice, de marketing, financiare şi de management.

În încheiere, doresc să atrag atenţia asupra faptului că acest cadrul de stimulare a muncii, valabil şi aplicabil pentru angajaţi şi angajatori deopotrivă, oferă condiţii de dezvoltare şi profesionalizare a persoanelor aflate acum în afara câmpului muncii. Consider, de aceea, că diseminarea acestor informaţii este singura componentă care mai lipseşte pentru succesul implementării acestor măsuri.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Temele electorale - instrumentele cu care preşedintele Traian Băsescu îi înşală pe români"

Preşedintele Traian Băsescu a câştigat procente bune şi şi-a adjudecat al doilea mandat - şi, indirect, PDL s-a menţinut la guvernare -, printre altele, utilizând propagandistic în campania electorală tema reducerii la 300 a numărului de parlamentari.

Tot preşedintele României intenţiona să utilizeze şi în viitoarele campanii electorale - pentru alegerile locale şi parlamentare - tema reducerii la 300 a numărului de parlamentari, la pachet cu tema trecerii la monocameralism, să utilizeze aceste teme ca arme de atac împotriva contracandidaţilor PDL, aşa cum le-a utilizat şi în 2009.

Din păcate, Traian Băsescu, şi în paralel PDL, i-a înşelat şi-i înşală în continuare pe români, atât pe cei care l-au votat, cât şi pe cei care nu l-au votat, dar pe care ar trebui să-i reprezinte, conform Constituţiei.

Traian Băsescu nu s-a gândit niciun minut - nici în 2009 şi nici acum - să pună în practică ceea ce a propus, adică reducerea numărului de parlamentari la 300 şi trecerea la monocameralism.

Atât Traian Băsescu, cât şi liderii PDL (guvernanţii) ştiau foarte bine că pentru reducerea numărului de parlamentari nu este nevoie de anevoioasele proceduri de revizuire a Constituţiei, ci doar de o banală modificare adusă Legii alegerii Parlamentului. Atât Traian Băsescu, cât şi liderii PDL ştiau - aşa cum ştia orice cetăţean care a accesat pe internet site-ul Camerei Deputaţilor - că există, înregistrată încă din 22 octombrie 2009, o iniţiativă legislativă a PNL privind reducerea numărului de senatori şi deputaţi.

Nu doar că s-a ştiut de existenţa acestei iniţiative legislative în procedurile parlamentare, dar ea a primit - invocându-se argumente mai mult decât puerile sau, mai pe româneşte, găsindu-i-se noduri în papură - aviz negativ (de respingere) din partea Guvernului. A urmat, firesc, respingerea ei în Senat în primăvara anului 2010 de către senatorii puterii - PDL, UNPR, UDMR -, iar din luna mai a anului trecut, iniţiativa legislativă a PNL a fost pusă sub cheie, fie în sertarul preşedintei Camerei, Roberta Anastase, fie în sertarul preşedintelui Comisiei juridice, domnul deputat PDL Daniel Buda.

Deci cine se opune reducerii numărului de parlamentari la 300, PNL, care a propus şi a înregistrat în Parlament de aproape doi ani un proiect de lege privind reducerea numărului de parlamentari, sau Guvernul Boc, care ştim de cine ascultă, care i-a dat aviz negativ, şi parlamentarii PDL, care l-au respins în Senat şi l-au blocat la Camera Deputaţilor? Sunt convins că opinia publică s-a convins şi se va convinge cine doreşte cu adevărat reforma sistemului politic din România. În niciun caz Traian Băsescu şi PDL!

Nici trecerea la un sistem parlamentar cu o singură Cameră nu a reprezentat şi nu reprezintă o opţiune pentru Traian Băsescu şi PDL, ci doar un instrument de propagandă.

Întreaga lume politică ştia că România trebuie să-şi revizuiască harta teritorial-administrativă, adică trecerea de la judeţe la regiuni, iar această modificare administrativ-teritorială presupune existenţa obligatorie a unei a doua Camere care să se ocupe exclusiv de problemele administraţiei locale. În proiectele PNL de revizuire a Constituţiei, acest lucru este prevăzut, în conformitate cu normele şi prevederile europene. De foarte scurt timp Traian Băsescu, iar de luni, 6 iunie, Guvernul Boc a anunţat necesitatea imperioasă de a se trece de la judeţe la regiuni. Această "necesitate" şi consecinţele ei (menţinerea unui sistem parlamentar bicameral, dar cu atribuţii total diferite) era cunoscută atât lui Traian Băsescu, cât şi PDL. Şi nu de azi, de ieri, ci chiar dinainte ca România să acceadă în Uniunea Europeană. Dar atât Traian Băsescu, cât şi PDL au ţinut să-i înşele pe români în 2009 pozând în reformatori şi inventând elemente inexistente privind adevărata reformă.

Sunt tare curios dacă în săptămânile sau lunile viitoare PDL va accepta modificările legislaţiei electorale şi ale Constituţiei propuse de USL şi care coincid cu multe din propunerile lui Traian Băsescu - preşedintele României nu are drept de iniţiativă legislativă - din însemnările pe care le-a trimis Parlamentului.

Personal am o mare doză de scepticism în această privinţă.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Am fost extrem de emoţionată să aflu de la doamna ministru Boagiu că "lucrările de reabilitare la calea ferată între Câmpina şi Comarnic sunt finalizate, iar între Comarnic şi Predeal sunt gata în proporţie de 80%, termenul de finalizare fiind 29 noiembrie 2011", cel iniţial, 2010, fiind, desigur, deja de... poveste...

Urmând modele anterioare de succes, în cinstea evenimentului, doamna ministru a invitat ziariştii la o plimbare cu trenul spre Valea Prahovei, pentru ca aceştia să vadă cu ochii lor că şinele şi podeţele sunt toate la locul lor, aşa cum au fost raportate în cele 80 de procente îndeplinite.

Ca un făcut, pledoaria pentru "călătoria cu trenul este cea mai sigură" s-a dat total peste cap când... a apărut o defecţiune.

Stop tren! Nişte domni bine îmbrăcaţi, în uniforma de vară a CFR, se mobilizează pe loc. Unul, mai slăbuţ, intră sub maşinăria încăpăţânată şi le comandă celorlalţi: "o cracă, o sârmă şi scotch!"

Un altul, mai corpolent - gurile rele spun că însuşi directorul cu siguranţa traficului din Regională - "prestează" o cracă înfrunzită, care se dovedeşte numai bună. Apar şi sârma, şi banda adezivă, iar trenul, reparat, e gata de drum.... aşa, cu improvizaţie cu tot, că doar despre siguranţă în traficul feroviar se vorbise, nu?!

Niciodată, dar chiar niciodată nu mi-aş fi imaginat că un tren poate fi reparat... pe marginea drumului, ca o amărâtă de maşină rablagită, prin anii ’70 şi cu atât mai puţin unul care avea de purtat spre "succesurile" guvernării un ministru de resort, însoţit de o sumedenie de ziarişti!

Bravo nouă, suntem cei mai tari!

Iar codrul frate cu românul ne-a salvat şi de data asta!

El, cel care ne-a dat frunza, brand de ţară, ne-a dat şi craca de pe care, în echilibru cam... instabil, doamna ministru ne recită, senin(ă), despre împlinirile măreţe de care vom avea parte... la sfântul aşteaptă!

Domnul Dorel Covaci:

"Proiectul de schimbare a Constituţiei şi aservirea sa celor însetaţi de putere"

Schimbarea Constituţiei devine acum noua diversiune a democrat-liberalilor, care este scoasă la rampă pentru deturnarea atenţiei opiniei publice de la proasta guvernare a României. Se face uz de acest tertip, pentru ca oamenii de rând să uite problemele crâncene cu care se confruntă, în contextul generat de actuala putere, şi pentru a recâştiga acel capital electoral, uşor de manipulat prin gesturi politice şi discursuri superficiale.

Schimbarea Constituţiei nu îşi va produce efectele în această legislatură, dar "rezolvă" pentru viitor neajunsurile cu care s-a confruntat instituţia prezidenţială în ultimii ani, prin încadrarea preşedintelui-jucător în litera legii supreme. Se doreşte ca toate frustrările, temerile, limitările actualului şef al statului să aibă rezolvare în noua Constituţie.

Rezultatele referendumului privind Parlamentul unicameral, asociat campaniei prezidenţiale, prin altă strategie de manipulare a populaţiei, sunt acum scoase ca un as din mânecă, pentru a servi intereselor puterii, care se joacă în mod continuu cu mintea şi cu vieţile oamenilor de rând.

Nu există niciun motiv care să dea un caracter de urgenţă modificării Constituţiei, în actuala legislatură. Acest demers se subsumează acţiunilor în favoarea intereselor de partid şi de grup ale actualei puteri şi fac pasul de la o republică semiprezidenţială la una prezidenţială, de sorginte dictatorială.

Mai mult, această iniţiativă conţine şi prevederi îngrijorătoare: pentru integritatea teritorială a ţării noastre, prin aceea că o nouă împărţire administrativ-teritorială se va putea decreta prin lege, deci va ajunge la cheremul asumării Guvernului; pentru integritatea morală şi individuală a cetăţeanului, prin eliminarea prezumării caracterului licit al averii; trecerea la parlamentul unicameral, cu o mult mai mare posibilitate de subordonare sau de dominare a sa de către forţa politică care deţine majoritatea sau de executiv, fapt ce ar putea crea premisele instaurării despotismului sau chiar a dictaturii, cu o calitate şi consistenţă a actului legislativ diminuată şi cu o reprezentare nu prea fidelă a voinţei poporului, din cauza numărului redus al membrilor săi, care îi conferă un caracter restrictiv, limitativ. Puterii judecătoreşti i se vor elimina prerogativele privind pronunţarea asupra actelor care privesc politicile fiscale şi bugetare ale statului, care nu vor mai putea fi atacate în contencios administrativ. În temeiul acestor prerogative ale instanţelor de judecată, angajaţi din toate domeniile au contestat în contencios administrativ deciziile care vizau reducerea salariilor sau eliminarea unor prime şi sporuri.

Prin proiectul nostru, al USL, propunem diminuarea numărului de parlamentari, cu păstrarea celor două camere, alegerea parlamentarilor printr-un singur tur de scrutin şi interzicerea migraţiei politice, care a fabricat soldaţi-mutant în slujba puterii. În acelaşi timp, avem în vedere întărirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi a garanţiilor respectării acestora, prevederi încălcate şi eludate constant de actuala guvernare.

Să nu ne lăsăm înşelaţi de aceste iniţiative abile de monopolizare a atenţiei publice, care dovedesc doar dispreţul faţă de popor, faţă de aleşii săi, faţă de instituţiile care ar trebui să-i apere drepturile şi libertăţile şi faţă de Constituţie, suprema lege în stat, pe care puterea doreşte să o muleze intereselor sale.

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

"Se îndepărtează Moldova de Europa democratică"

De mai bine de două decenii atenţia noastră, a tuturor românilor, a fost canalizată asupra progreselor înregistrate de fraţii noştri moldoveni în efortul lor de construcţie a unui regim democratic şi a unei economii bazate pe exigenţele pieţei.

Nu cred că este străin de nimeni faptul că regimul de la Est nu a agreat niciodată ideea ca pământul românesc de peste Prut să o ia pe calea "greşită" a democratizării, autodeterminării şi independenţei reale.

Nu putem să nu remarcăm faptul că setea de libertate nesatisfăcută a fraţilor români s-a tradus într-un exod fără precedent al acestora, fie în România, fie în ţările Europei Occidentale.

Violenţele şi practicile la care a făcut recurs fostul preşedinte Voronin, în urmă cu foarte puţin timp, ne-au trezit la realitate şi ne-au făcut să vedem mai clar că acest pământ românesc încă nu şi-a sădit suficient de adânc arborele democraţiei.

Mai mult, lipsa de consistenţă a demersurilor Alianţei pentru Integrare Europeană, determinată în mare parte şi de lipsa de susţinere internaţională pentru obiectivele lor, a determinat o revigorare a forţelor comuniste, care duminica trecută au reuşit să câştige în mare parte alegerile locale.

Nu neg faptul că mi-aş dori ca pluralismul politic şi alternanţa la guvernarea Republicii Moldova să se întâmple în realitate şi, mai mult, indicatorii socioeconomici să înceapă ameliorări semnificative.

Nu putem vorbi despre o ţară cu capacitatea autoderminării care este încă dependentă economic de exterior.

Nu putem vorbi de o populaţie liberă să aleagă, în condiţiile în care standardul de viaţă este comparabil cu cel din ţările Africii Centrale.

Cred, totuşi, că sprijinul României pentru aceşti români din afara frontierelor ţării nu trebuie să se manifeste direct, ci se poate materializa indirect, prin poziţii ferme în cadrul Consiliului European, pentru ca instrumentele de creştere a coeziunii economice şi sociale să se concentreze pe această zonă a Europei. Stă în puterea noastră şi o putem face pentru fraţii noştri!

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Cum luptăm cu frauda din serviciile publice"

De prea multe ori auzim invariabil aceeaşi sintagmă: sistemul de sănătate este slab calitativ pentru că este prost finanţat, sistemul de educaţie este unul neperformant pentru că nu se investesc bani etc.

La prima vedere acest argument este aproape infailibil, mai ales dacă recurgem la comparaţii statistice între România şi alte state ale Uniunii Europene.

Din nefericire, aproape niciodată nu se face apel şi la o evaluare calitativă a utilizării finanţelor publice în susţinerea acestor servicii publice.

Cu toate rele şi bunele sale, presa românească ne aduce în prim-plan abuzurile unor manageri de servicii publice, care cumpără seringi la preţuri de Rolex, medici care prescriu medicamente costisitoare unor pacienţi decedaţi de o bună bucată de vreme, de aleşi locali care gestionează cu cel mai mare dispreţ resursele locale.

Unii îmi vor spune că jaful la adresa banului public nu mai este ca odinioară, pentru că în anul 2006 a fost strict reglementată problema achiziţiilor publice.

Eu spun însă că mai sunt încă multe de făcut. De exemplu, în domeniul serviciilor de sănătate, mult contestatul card electronic de sănătate trebuie implementat de urgenţă. Se va elimina astfel risipa şi frauda, mai ales în zona extrem de costisitoare a medicamentului. Nu trebuie să ne mai mire faptul că, în România, din trei afaceri, una este o farmacie, iar sectorul producţiei şi comercializării de medicamente este unul care nici măcar nu ştie că în România a fost recesiune.

Ca orice stat care se doreşte performant în domeniul serviciilor publice, România trebuie să implementeze de urgenţă orice instrument informatic care să urmărească atât utilizarea serviciilor de sănătate pentru fiecare pacient, cât şi alte servicii publice care urmăresc finanţarea per capita.

Performanţa serviciilor publice înseamnă, în primul rând, utilizarea raţională şi eficientă a resurselor aflate la îndemână.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"USL are numai viziuni! Sau halucinaţii?"

Este tragic şi comic, în acelaşi timp, modul în care opoziţia politică din România, încercând să răspundă la acuzaţiile publice ale oamenilor simpli că nu au nici măcar cea mai vagă idee despre ceea ce se întâmplă în România, încep să înşire aproape săptămânal diverse viziuni fără viziune şi strategii fără strategie.

Strategia de guvernare economică lansată săptămâna trecută, care s-ar fi dorit o adevărată alternativă la actuala guvernare, nu s-a demonstrat decât un plagiat obosit, încropit din succese ale actualei guvernări, cu idei şi soluţii de dreapta, sub egida unei Uniuni socialiste, nemaizicând faptul că s-a încălcat în mod vădit şi legislaţia în materia drepturilor de autor.

Demagogia împrumutată pe termen lung de la mentorii de bază ai Uniunii socialiste pare să fie o boală fără leac chiar şi pentru liderii tineri ai acestor formaţiuni.

Astfel, la sfârşitul de săptămână care tocmai a trecut, liderii opoziţiei au avut o nouă nălucire, intitulată viziunea pentru educaţie. Recunosc că am fost tare curios să văd ce schimbări aduce acest document programatic, fiind un om politic deschis oricărui schimb de idei.

Speranţa mea că ceva se va schimba în sânul opoziţiei parlamentare a murit aproape imediat după ce s-a născut. Numai gândul că marii artizani ai acestei noi viziuni sunt doi dintre foştii miniştri ai educaţiei m-a determinat să-mi pierd încrederea.

Astfel, unul dintre foştii miniştri, garantat de primarul unui sector din Capitală, se poate lăuda că a tolerat în toate mandatele sale cea mai mare fabrică de diplome de licenţă fără valoare din lume şi cel mai uşor obţinute, fără chiar a mai trece pe la facultate.

Un alt vizionar, şi domnia sa fost ministru, a demarat o reformă în anii ’90, încât nici astăzi nu mai putem corecta erorile făcute atunci.

După simpla caracterizare a celor doi vizionari, conţinutul documentului scris de domniile lor era absolut previzibil.

Astfel, cu tristeţe afirm, este greu să concepi că ceva s-a schimbat în sânul opoziţiei, în condiţiile în care aceiaşi oameni care au trecut ţara prin anii ’90 doresc să o înfunde şi astăzi, luându-şi paravan doi tineri neexperimentaţi şi extrem de utili.

Domnul Nicolae Jolţa:

"Alegerea primarului într-un singur tur - gestul disperat al unei guvernări muribunde"

Alegerea primarului într-un singur tur de scrutin, prezentată de către preşedintele Traian Băsescu ca fiind o măsură de depolitizare a funcţiei de edil, este, din contră, o subjugare a acestei funcţii publice - importantă într-un stat democratic - unor interese politice locale.

Această măsură, în loc să fie un pas înainte, pentru consolidarea unei democraţii tinere cum este România, înseamnă o întoarcere în trecut, o palmă dată electoratului care se vede pus în situaţia să-i fie conduse destinele de un edil ales de o minoritate. Dar nu mă mai miră nimic pentru că, pentru actualul preşedinte şi partidul său, poporul nu reprezintă decât un mijloc pentru atingerea propriilor interese meschine şi antidemocratice. Singurul lor scop este permanentizarea la putere, fie ea locală sau centrală, e drept, cu costuri mai reduse, pentru că vor fi nevoiţi să cumpere voturi doar o dată.

Pentru aceşti oameni destructurarea statului a devenit o prioritate, şi nu ieşirea din criză, cum le este discursul public. De fapt, în ultima vreme cred că le-a ieşit cu totul din cap acest aspect, pentru că se ocupă numai de legi cu impact electoral. Mă întreb ce se va întâmpla anul viitor când vor avea loc alegerile locale şi parlamentare. Cine va mai conduce această ţară? Probabil FMI-ul, care deja ne face politicile publice şi ne dictează agenda reformării statului.

Cred că actualii guvernanţi, împreună cu preşedintele lor, pentru că al românilor nu mai este de mult, şi nu o spun doar eu, ci şi sondajele cele mai recente, sunt cu adevărat disperaţi. Deşi încearcă să bagatelizeze informaţiile institutelor de sondare a opiniei publice, modificarea legii administraţiei publice locale, prin care primarul va fi ales într-un singur tur de scrutin, ne demonstrează că realitatea electorală nu-i favorizează.

Această "ajustare" a fost realizată strict pentru nevoile unui singur partid, PDL-ul, aşa cum, mai nou, legile în această ţară se fac doar pentru conservarea puterii acestei formaţiuni politice, care nu mai deserveşte demult poporul, ci doar propria clientelă de partid. Este o lege dictată doar de raţiuni politice şi populiste, fără o analiză asupra consecinţelor pe care le va avea asupra tabloului electoral românesc. Este transpunerea în practică a unui calcul rece, care elimină competiţia electorală reală şi dezavantajează candidaţii cu intenţii bune, dar fără bani. Este o lege pentru ei, cei aflaţi la putere, o lege care sfidează cetăţeanul şi instituţia primarului, instituţie emblematică pentru un stat de drept.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Mai falimentaţi mult România, domnule Boc?"

Mă întreb, domnule prim-ministru şi domnilor guvernanţi ai PDL şi UDMR, cum nu vă deranjează sau cum nu vă impresionează absolut deloc faptul că, în guvernul dumneavoastră, lista de urgenţe sau priorităţi are o cu totul altă logică decât cea a românilor plătitori de taxe şi impozite?

Puteţi contoriza oare la capitolul realizări ale guvernului Boc şi următoarele lucruri, care nu au nicio legătură cu realitatea sumbră din România de astăzi?

Pot fi considerate investiţii extrem de necesare românilor şi utile dezvoltării ţării sau repornirii economiei, aflată de prea multă vreme în colaps, faptul că doamna Udrea îşi promovează frunzele pe canalele internaţionale, dar turismul din România rămâne la pământ sau că aţi devenit campioni la inaugurat, săptămânal, bazine de înot şi săli de sport, de parcă aceasta ar fi prima stringenţă a României acum, când bugetul a ajuns cel mai auster din ultimii 20 de ani şi că risipiţi puţinii bani - adunaţi de prin buzunarele salariaţilor, ale pensionarilor şi întreprinzătorilor, prin tăieri, scumpiri şi noi taxe - pe tot felul de alte inepţii, care nu au nicio legătură cu principalele probleme cu care se confruntă românii şi ţara?

Cum vă prioritizaţi dumneavoastră cheltuielile şi investiţiile, domnule prim-ministru Boc, dacă guvernul pe care-l conduceţi a ajuns la performanţa de a ascunde arierate de peste 535 de milioane de lei numai pentru cancer şi diabet?

Vi se pare puţin faptul că CNAS nu a plătit farmaciilor datoriile pentru medicamentele compensate de un an de zile, acestea ridicându-se deja la suma fabuloasă mai sus menţionată?

Care sunt efectele reformei dumneavoastră în sănătate, dacă sistemul se blochează şi mai tare, cu fiecare născocire pe care o mai atribuiţi ideii de reformă?

Farmaciştilor nu li se mai primesc deja reţetele, ceea trezeşte bănuiala că nu se doreşte raportarea la forurile internaţionale a acestor datorii, care ar putea creşte deficitul şi care sunt astfel mascate.

În acelaşi timp, CNAS a decis ca, de la 1 aprilie, toate tratamentele perfuzabile - folosite în special în cazul cancerului şi diabetului - să nu se mai găsească în farmaciile cu circuit deschis, ci numai în spitale. Numai că la farmaciile spitalelor acestea lipsesc cu desăvârşire!

Sunt boli grave, domnilor guvernanţi ai PDL şi UDMR, a căror evoluţie nu stă să aştepte deciziile dumneavoastră contorsionate şi încurcăturile de tot felul, care duc la un haos fără precedent în sistem.

Cam aşa sună grija pe care o poartă românilor guvernanţii domnului Boc şi ai domnului Băsescu: facem tot ce este mai bine pentru noi şi buzunarele noastre! Ce contează sănătatea românilor sau banii lor, aruncaţi pe fereastra... spitalelor? PDL trăieşte tot mai bine!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Sub guvernarea domnului Boc, sistemul public de sănătate devine din ce în ce mai aberant"

Domnule prim-ministru Boc, domnilor guvernanţi, ce înţeleg partidele dumneavoastră prin reformă în sănătate?

În orice stat democratic din lumea aceasta, atât sănătatea, cât şi educaţia unui popor reprezintă priorităţi strategice, numai în România nu! Orice alt domeniu derizoriu sau fără prea mare importanţă în vremuri dificile de criză este susţinut financiar şi legislativ de guvernul dumneavoastră, dar sănătatea şi educaţia nu şi-au găsit locul printre domeniile care contează pentru politicile şi investiţiile decise de dumneavoastră. Sănătatea şi educaţia le-aţi distrus pe termen lung, domnilor pdl-işti şi alţi guvernanţi, insensibili total la problemele reale ale românilor!

Aţi închis numeroase şcoli şi spitale, aţi aruncat pe drumuri foarte mulţi medici şi profesori sau i-aţi forţat să plece, cu zecile de mii, în afara graniţelor, în căutarea unui venit decent, dar a-i lăsa pe români, mulţi dintre ei contribuabili de o viaţă la sistemul public de sănătate, fără medicamente şi acces la tratamente, constituie deja cea mai gravă faptă de care vă faceţi vinovaţi.

Cum este posibil, domnilor guvernanţi PDL şi UDMR, ca, sub conducerea dumneavoastră, CNAS să elaboreze un proiect de ordin privind criteriile de internare în spitale, ce atentează grav la viaţa şi sănătatea românilor?

Conform unui proiect al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), de la 1 iunie, internările în spitale ar putea fi efectuate numai pe anumite criterii. Printre acestea se specifică pierderea subită a cunoştinţei, a vederii sau auzului, puls şi tensiune anormale, febră persistentă câteva zile, de peste 38 de grade Celsius, hemoragie continuă şi deshidratare severă. Poate nu vi se par nici dumneavoastră, tuturor guvernanţilor, normale toate aceste imposibile criterii, dar tot unii dintre dumneavoastră le-au gândit şi scris într-un ordin.

Sub guvernarea dumneavoastră medicamentele au ajuns aproape să nu mai fie compensate şi sute de spitale au fost închise. Serviciile medicale sunt din ce în ce mai greu de acordat în spitale sau cabinete medicale, din cauza condiţiilor financiare aproape falimentare pe care le-aţi impus printr-o subfinanţare acută a sistemului public de sănătate.

De ce nu desfiinţaţi această Casă de Sănătate Naţională, care a ajuns să abereze nepermis de mult şi să facă datorii de miliarde în sistem? De ce mai trebuie românii să plătească lunar statului contribuţii de sănătate, dacă acest stat, reprezentat de PDL şi UDMR, vrea să-i lase să moară cu zile sau să ajungă într-o stare gravă, pentru a putea beneficia de o internare în spitalele din România?

CNAS încasează banii contribuabililor, dar nu mai prezintă nicio garanţie pentru bolnavi, că, la nevoie, aceasta va deconta pacienţilor integral sau într-un cuantum decent serviciile medicale necesare.

Statul dumneavoastră portocaliu a ajuns să le jefuiască banii românilor pentru servicii demne de lumea a treia şi medicamente inexistente, domnilor guvernanţi!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Daţi-vă pe dumneavoastră afară, domnule ministru Igaş! Aveţi motive întemeiate."

După ce opoziţia a reuşit să respingă în Parlament, cu câteva zile în urmă, Proiectul de lege al guvernului Boc care prevede disponibilizarea a peste 10.000 de poliţişti din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, pdl-iştii au găsit instant un cotlon ascuns prin Camera Deputaţilor, unde au "operat" pe întuneric Statutul poliţiştilor, lăsându-i, astfel, domnului Igaş "bisturiul" concedierilor la îndemână.

Şi aşa a devenit noua vedetă reformistă a ultimului guvern Boc, domnul Igaş, care-şi arogă acum impresionantul curaj de a face curăţenie în ministerul său: "Nu mai putem suporta aceste salarii pentru aceşti angajaţi", a declarat domnul Igaş, menţionând cu o deosebită mândrie: "Eu am pus piciorul în prag!".

Dar cum se face că domnul ministru mai sus menţionat nu a descoperit gunoiul consistent din MAI, adunat cu toată sârguinţa, chiar de la începutul instalării sale în funcţie şi cum nu a văzut şi auzit cât de penale sau frauduloase sunt personajele din propria sa subordine?

De ce are voie domnul Igaş să discearnă cât trebuie să fie un salariu de poliţist sau câţi dintre aceştia trebuie aruncaţi peste noapte în stradă, în condiţiile în care, sub oblăduirea dumnealui, au existat în funcţii de conducere ale ministerului atât domnul Fătuloiu, cât şi domnul Mironescu?!

Domnul ministru Igaş strigă cât îl ţin puterile că, dacă nu sunt daţi afară urgent 10.000 de poliţişti, la sfârşitul acestui an nu vor mai fi deloc bani de salarii, dar, în acelaşi timp, ministerul său cheltuie doar câteva milioane de euro bune pentru parcări şi asfaltări la Academia de Poliţie sau în curtea Şcolii de pompieri.

Acestea reprezintă priorităţile unui ministru de interne într-o ţară în care reforma PDL înseamnă doar dat afară oameni de peste tot: bani din buget cheltuiţi cu nemiluita pentru orice altceva, dar nu pentru poliţişti, deci pentru păstrarea unor locuri de muncă pe timp de criză şi nici pentru asigurarea ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor.

Domnule ministru Igaş, vi se pare eficientă metoda adoptată de guvernul din care faceţi parte, şi anume că infracţiunile care au ajuns la cote fulminante sunt combătute cu distrugerea sistemului de ordine publică? Încă un pas uriaş în reforma PDL...

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"2010-2011: prima guvernare USL, a doua guvernare PSD"

Românii obişnuiţi, preocupaţi de grijile cotidiene, nu au timp şi nici chef de aerele populiste pe care şi le dau partidele din Alianţa socialistă supranumită USL. Totuşi, nu putem să nu constatăm că partidele din opoziţie se întrec pe ele însele în a veni cu soluţii, care mai de care mai înflorate, la probleme naţionale pe care fie nu le înţeleg, fie sunt chiar autorii lor morali.

USL a început să îşi dea jos în public programul de guvernare. Nu o să intru în analiza detaliată a primei părţi prezentate de opoziţie, recte "soluţiile" economice, deoarece fostul ministru al economiei, Adriean Videanu, l-a desfiinţat argumentat ştiinţific. Pentru a doua oară, aş putea spune, pentru că, dacă vă mai amintiţi, pe 16 octombrie 2010, PSD a prezentat primul program de guvernare al opoziţiei. S-a dovedit a fi un fiasco, prin aceea că avea articole care se repetau caragialeşte, fiindcă nu le ieşeau în total 100 de articole; multe dintre propuneri erau deja legi care se aflau în aplicare, dar pe care PSD-iştii încă nu le aflaseră; alte articole erau simple cifre, aruncate fără nicio susţinere în economia reală.

Prietenii noştri USL-işti ne prezintă acum o telenovelă cu prea puţine episoade, intitulată "Guvernarea în opoziţie - Reîncărcarea!" Dacă la primul episod au avut un minim de dezbatere publică, care a dus, în cele din urmă, în anonimat compunerea lor de sloganuri populiste, la episodul 2, Despre educaţie, aproape că nici nu le-a mai dat nimeni atenţie. Motivul este simplu: cu fraze agramate şi pline de termeni fără conţinut, aruncaţi aiurea în fraze pompoase, nu poţi să fii credibil într-un sistem care doar prin reformă va ajunge să susţină performanţa.

Permiteţi-mi să citez:

"La rândul lor, aceste opţiuni le confruntăm însă, continuu cu realităţile, le elaborăm mai departe, în profunzime, şi le completăm cu noi concepte". Un prim exemplu de măsură concretă!

Mai departe, "Conceperea şi organizarea şcolarizării, studiilor, educaţiei, a formării continue ca sistem de cuprindere pe scară mare a populaţiei în forme şi niveluri diversificate de învăţare; dezvoltarea structurii didactice corespunzătoare" - nu se explică nicăieri măsurile concrete.

"Reconstrucţia reţelei de şcoli de arte şi de meserii în vederea susţinerii unei noi industrializări a ţării" - aici doresc să vă întreb dacă nu cumva dna Ecaterina Andronescu a desfiinţat în 2003 toate şcolile profesionale cu tradiţie? A înfiinţat, e drept, şcolile de arte şi meserii, doar pentru a le desfiinţa iarăşi în 2009!

Efectuarea descentralizărilor chibzuite şi necesare; profilarea autonomiei instituţionale a şcolilor, a liceelor şi consolidarea autonomiei universităţilor - aceste principii, cu tot cu modalităţile de punere în practică, sunt deja în noua Lege a educaţiei naţionale. Cu subiect şi predicat!

Sunt suficiente aceste exemple de ignoranţă şi cârpeala ideologică pe care USL le aruncă în ochii oamenilor pe post de fumigene electorale. Îmi permit să transmit autorilor de programe din USL câteva lipsuri din programul lor, aşa cum au fost constatate de Asociaţia profesională pentru educaţie şi cercetare EDU CER din România. Iată ce lipseşte din programul USL pentru educaţie:

• Cum evaluăm credibil şi de terţă parte, rezultatele şi eficienţa sistemelor de educaţie şi formare profesională.
• Cum credibilizăm examenele de absolvire, cum eliminăm frauda şi conivenţele vinovate între elevi şi profesori la aceste examene.
• Cum eliminăm distorsiunile rezultate din finanţarea de stat, pentru a avea o competiţie loială în învăţământul superior.
• Cum aducem răspunderea publică să dubleze autonomia universitară.
• Cum aducem mediul de afaceri ca partener în pregătirea forţei de muncă.

Aceste întrebări nu îşi au răspunsul în programul USL pentru educaţie din simplul motiv ca nu s-a gândit nimeni la ele. Răspunsurile, însă, sunt în noua Lege a educaţiei naţionale, poate primul demers responsabil şi asumat de guvernul PDL pentru reformarea educaţiei din România.

Domnul Călin Potor:

"Puterea portocalie batjocoreşte cetăţenii şi instituţia primarului"

Dezavuez adoptarea proiectului de lege privind alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin din mai multe motive obiective. Intrarea în vigoare a acestei legi constituie un nou exemplu din lunga campanie de batjocorire a românilor pe care a promovat-o în ultima perioadă camarila portocalie. Noua procedură de alegere a primarilor este ilegală şi lipsită de moralitate, deoarece încurajează în mod evident actualii edili aflaţi în funcţii. Mai mult, primarii aleşi în acest mod nu vor fi reprezentativi din punct de vedere al voturilor obţinute. Un primar ales cu cârca, spre exemplu, 20% dintr-un procent de 35% al cetăţenilor prezenţi la urne, respectiv de 17,5% din cetăţenii acelei localităţi, evident nu are cum să fie legitimat aşa cum se cuvine într-o astfel de funcţie. Consider că prin aplicarea acestei legi vom asista la încă o umilire a electoratului, care nu va mai avea posibilitatea de a aprecia corect cea mai importantă autoritate pentru cetăţeni-primarul, precum şi îndepărtarea societăţii noastre de valorile democratice. Ceea ce au făcut reprezentanţii puterii denotă faptul că le este frică de o înfruntare electorală corectă.

Este cât se poate de clar că noua lege privind alegerea primarilor din primul tur de scrutin încurajează în mod evident edilii PDL. Pe de o parte, vor fi foarte mulţi bani care se vor pompa în primăriile PDL. Pe de altă parte, este de aşteptat că va începe o campanie monstruoasă de racolare a primarilor din opoziţie, care vor fi momiţi să candideze din partea portocaliilor cu numeroase fonduri pentru proiecte şi cu pomeni electorale. Sunt convins că va fi vorba şi de şantaj politic, iar cei care nu vor rezista vor avea parte de constrângeri şi hărţuiri de altă natură, ameninţări cu DNA şi alte intimidări.

Oricum, sunt absolut convins că PNL va rezista cavalcadei demagogice a puterii, prin faptul că vom veni în faţa oamenilor cu cei mai pregătiţi şi capabili candidaţi.

Promit că PNL va veni în faţa locuitorilor judeţului Alba, ca şi în toată ţara, de altfel, cu cei mai reprezentativi candidaţi, apropiaţi de adevăratele interese ale comunităţilor locale, care vor pune mari probleme tuturor contracandidaţilor, indiferent de partidele din care provin.

Domnul Călin Potor:

"Guvernanţii, corigenţi la matematica elementară"

Din nefericire, revin prin a vă semnala o realitate care afectează nu numai comunitatea din judeţul Alba, ci întreaga Românie, în ansamblul ei. Fie că este vorba despre drumuri comunale, judeţene, naţionale sau chiar europene, infrastructura românească se remarcă prin aceeaşi stare dezolantă, care persistă. Ştim că lipsa investitorilor şi a turiştilor străini se datorează, în mare parte, proastei calităţi a infrastructurii pe care o deţinem, iar unul dintre obiectivele majore ale politicii actuale a României este tocmai atragerea acestora.

La 1 ianuarie 2007, România s-a alăturat, de facto, celorlalte state din comunitatea europeană. Ar fi fost ideal să credem că integrarea României nu a însemnat nicidecum o integrare formală, ci presupunea, indubitabil, alinierea obiectivelor şi a standardelor ţării noastre la exigenţele Uniunii Europene. Iar unul dintre aspectele principale care problematizează dezvoltarea României ca obiectiv turistic sau ca punct de absorbţie a investiţiilor străine este legat de însăşi starea dezolantă a infrastructurii noastre.

Chiar dacă România, în general, şi judeţul Alba, în particular, deţin un potenţial turistic foarte bine nuanţat, dublat şi de o spectaculoasă diversitate peisagistică şi a formelor de relief, exploatarea turistică se face la cote foarte scăzute de către turiştii străini. Dacă în această ecuaţie efectul este foarte bine definit, putem la fel de simplu să identificăm şi cauza. Miezul problemei îl constituie calitatea precară a infrastructurii. De această problemă se loveşte comunitatea din judeţul Aba, la fel ca întreaga Românie.

Proiectul amplu de construcţie a autostrăzii Bechtel este un exemplu relevant de proastă gestiune a guvernului român în privinţa modernizării şi diversificării reţelelor româneşti de drumuri. La fel stau lucrurile şi cu coridorul IV Paneuropean, de fapt principala arteră a României, lăsată la coada cozilor de actualii guvernanţi.

Nu pot să cred că românii nu s-au săturat de promisiunile deşănţate ale actualilor guvernanţi. De doi ani încoace, guvernele lui boc cu "b" mic au ratat cu brio examenele de matematică minimă, ce presupuneau numărarea exactă a unor noi kilometri de autostradă, inexistenţi în realitatea şoferilor. Am avut parte de tăieri pompoase de panglici, dar nu şi de îmbunătăţirea reală a infrastructurii...

Românii nu sunt însă proşti, aşa cum mizează guvernul boc cu "b" mic. Ei văd pe propria lor piele cum sunt dezinformaţi, minţiţi, furaţi. Şi va veni şi ora decontului, a revanşei... Vom fi acolo, să le numărăm voturile, că pe matematica lor de bază nu ne putem baza...

Domnul Călin Potor:

"Orice naş îşi are naşul..."

Am trăit ani de zile cu certitudinea că diversiunile, infiltrările, discreditările la care sunt supuse partidele istorice ar fi opera unor absconse organizaţii comuniste continuatoare ale acestei intoxicări de 50 de ani. După eşecul lamentabil al Convenţiei, cauzat de aceleaşi scandaluri provocate aproape identic ca şi astăzi de PDL şi Traian Băsescu, prima ţintă a fost atinsă: PNŢCD nu a mai reuşit să intre în Parlament. Acelaşi PDL a furat brandul PSDR, pentru a accede în Internaţionala Socialistă, la scurt timp partidul condus de Domnul Cunescu fiind absorbit. După câteva zile de la acceptarea rugăminţilor lui Băsescu de a intra la guvernare, conservatorii au devenit şi ei o ţintă permanentă a fostului PD şi a preşedintelui lor, ajuns în această funcţie după ridicola scenă cu plânsul în public la televizor. Au urmat apoi liberalii, cei care l-au adus pe scaunul prezidenţial pe Băsescu şi care au acceptat în alianţă PD-ul, cu cele 4% în sondaje ale sale de la acea vreme. Liberalii au avut aceeaşi soartă ca şi partidele mai sus menţionate, devenind şi ei ţinta tirului necruţător al "sărmanilor miliardari" ai drumurilor, bordurilor, codrilor şi mărilor.

Numai că, spre deosebire de alte istorisiri de acest gen, PNL nu numai că nu s-a lăsat intimidat şi înfrânt de Băsescu şi ai lui, ba chiar a rezistat cu brio încercărilor de subordonare la care a fost supus. Rezultatele obţinute de liberali după decesul nefastei Alianţe D.A. şi, mai ales, scorul extrem de bun reuşit de prezidenţiabilul Crin Antonescu au demonstrat foştilor parteneri că PNL nu se predă, şi, mai mult decât atât, dă o lecţie politică dezbinătorilor de partide. Românii nu mai au mult de aşteptat. PNL va veni la putere, va fi la guvernare, şi va trimite partidul lui boc şi băsescu, cu "b" mic, acolo unde-i este locul, aidoma ţărăniştilor, după modelul bine demonstrat conform căruia "orice naş îşi are naşul"...

Domnul Călin Potor:

«Separarea puterilor în stat şi câinele "turbat" al democraţiei»

Montesquieu exprimă în "Spiritul legilor" (operă monumentală, compusă din 31 de cărţi) reprezentarea celor trei puteri ale statului: puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească. Acestea ar trebui să fie clar separate, să nu interfereze una în treburile celeilalte, fiecare având funcţii bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor şi judecarea corectă a conflictelor care apar în societate, în funcţie de prevederile legii existente la un moment dat.

În ultimii şapte ani, preşedintele ţării a discreditat continuu stâlpii puterii statului democratic, denumite de Monesquieu executiv, legislativ si judecătoresc.

Mass-media este considerată în lumea democratică al patrulea stâlp al puterii statului şi am avut convingerea că atacul permanent al preşedintelui se va opri la porţile ei şi că doar va "zgâria cu gheruţele" câţiva ziarişti. Furia prezidenţială a incriminat in corpore şi mass-media, care, în nemernicia ei de "câine turbat de pază al democraţiei", i-ar fi atacat onoarea, atribuind invective veninoase reprezentanţilor presei care l-au adus la putere.

Am analizat atacurile veninoase ale preşedintelui la adresa ziariştilor şi consider că acestea au cel puţin trei cauze:

1. Încercarea disperată a acestuia de a ascunde dezvăluirile despre legătura dintre cazul Haysam şi profesorul care aceştia presupun că este.

2. Absenţa exercitării de către acesta a atribuţiei constituţionale principale pe care o are, şi anume politica externă, consecinţele nefaste fiind izolarea ţării şi cel mai mare preţ la gaze din UE pe care romanii îl plătesc.

3. Căderea galopantă în sondaje a acestuia, din cauza faptului că românii au început să simtă efectele minciunii lui "să trăiţi bine".

În consecinţă, pe final de mandate, instituţia prezidenţială ar trebui să ceară scuze reprezentanţilor presei cărora le-a fost lezată demnitatea în cel mai odios mod cu putinţă. Ar trebui să intre şi preşedintele într-o normalitate, măcar acum, la final de carieră... Sunt convins însă că domnia sa nu-şi va schimba năravul, iar pretinsele scuze nu vor fi altceva decât frumoase vise neconforme cu realitatea...

Domnul Călin Potor:

"Cine nu vrea să-i respecte pe veteranii de război?"

Conform Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, aceştia beneficiază de o serie de drepturi prevăzute care, din păcate, nu sunt respectate în totalitate sau sunt respectate parţial. Cu toate prevederile legale, acestea, în bună parte, rămân pe hârtie, fără ca cei îndreptăţiţi, care s-au sacrificat în război pentru ţară, şi-au pierdut viaţa sau au fost mutilaţi, să poată beneficia de cele mai importante drepturi pe care noi, întreaga societate, le datorăm acestor oameni sau urmaşilor lor. Mai exact există numeroase cazuri de veterani de război sau urmaşi ai acestora care sunt într-o situaţie materială precară, fără locuinţe sau sunt daţi afară din locuinţe de foştii proprietari sau de pretinşi proprietari care sunt puşi în posesie prin decizii ale instanţelor, în baza unor acte uneori discutabile din punct de vedere al capacităţii probatorii.

De asemenea, legea mai prevede, printre altele, scutirea de plată a impozitelor şi taxelor locale, scutirea de plată a abonamentului telefonului pentru un singur post, asistenţă medicală gratuită, medicamente gratuite în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării. Unele dintre aceste prevederi rămân doar la nivel de normă neaplicabilă, prin indiferenţa autorităţilor care sunt insensibile la cererile acestor oameni care îşi cer drepturile ce li se cuvin. Veteranii de război, adevăraţii eroi ai neamului românesc, merită cinstire şi recunoştinţă pentru faptele de arme săvârşite în primul şi cel de al doilea război mondial, nu dispreţul şi ignoranţa cu care sunt trataţi de către autorităţile publice.

În urma unor discuţii avute cu membrii unei asociaţii a veteranilor de război, aceştia mi-au semnalat o serie de deficiente ale Legii nr. 44/1994. O să amintesc doar una dintre nemulţumiri, care vizează veteranii de război nedecoraţi, care deşi au luptat pe front alături de camarazii lor se simt discriminaţi prin neincluderea lor ca beneficiari ai unor drepturi în raport cu veteranii de război decoraţi şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.

Se impune îmbunătăţirea legislaţiei actuale în sensul includerii şi acestei categorii a veteranilor nedecoraţi în zona beneficiarilor drepturilor stipulate în cuprinsul Legii nr.44/1994 privind veteranii de război. Consider că autorităţile statului trebuie să fie preocupate cu prioritate de soarta veteranilor şi a urmaşilor acestora, prin punerea în aplicare în cel mai scurt timp de măsuri pentru protejarea acestei categorii de persoane, care merită toată recunoştinţa noastră, de a veghea la respectarea legilor în vigoare, care le dau o serie de drepturi şi de care nu se pot bucura din cauza indiferenţei unor reprezentanţi ai autorităţilor publice locale şi centrale.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Să readucem învăţământul acolo unde îi e locul!"

În condiţiile actuale, când mai marii noştri guvernanţi nu doresc altceva decât să distrugă toate sistemele publice, USL a făcut, la finele săptămânii trecute, un nou pas în configurarea programului de guvernare, prin lansarea viziunii pe educaţie, după cea economică.

În materie de educaţie, obiectivul USL este crearea unui învăţământ de calitate, prin şanse egale de acces la educaţie, stabilitate şi predictibilitate a sistemului, depolitizare şi prin recunoaşterea rolului şcolii în societate.

Nu există viitor pentru o naţiune fără educaţie, nu există cetăţenie deplină fără educaţie, nu există stat modern care să nu-şi asume responsabilităţi majore în domeniul educaţiei. Vom aşeza lumea educaţiei la locul care i se cuvine.

Educaţia este vectorul de relansare al societăţii. Educaţia este cel mai important factor al ieşirii din sărăcie. Dacă nu investim în educaţie condamnăm generaţiile de mâine.

Nu ne propunem să bulversăm din nou învăţământul prin abrogarea actualei legi a educaţiei, ci vom revizui acele elemente din lege care au creat haos în sistem.

Ne adresăm deopotrivă elevilor, dar şi părinţilor, care aşteaptă de la o viitoare guvernare garanţii privind predictibilitatea parcursului copiilor lor şi calitatea actului de educaţie.

Aşa-zisa reformă făcută de actuala guvernare în domeniul educaţiei este de fapt un set permanent de agresiuni la adresa unui sistem care are nevoie de stabilitate.

Cinismul puterii în raport cu educaţia a fost exprimat cel mai bine de ministrul Funeriu, care întreba cu dispreţul specific: "aţi văzut profesori care să moară de foame din cauza salariului?"

Fără educaţie, o ţară este condamnată, iar România este astăzi condamnată pentru că actuala putere a distrus în mod deliberat şi cinic sistemul de educaţie.

Acestea sunt doar câteva dintre ideile stipulate în viziunea pe educaţie promovată de USL, în condiţiile în care regimul Băsescu a determinat o distrugere simbolică a învăţământului.

Statutul profesorilor în societate s-a deteriorat nepermis. Cei la care altădată comunităţile să uitau cu mândrie şi respect, dascălii, sunt astăzi umiliţi şi forţaţi să trăiască la limita subzistenţei.

"Celebrul" ministru Daniel Funeriu a trecut la uniformizarea salariilor din învăţământ, astfel încât cei care au câştigat îninstanţă majorarea salariilor cu 50% să nu beneficieze de aceste sume, deşi tot el admite că salariile profesorilor ar trebui să fie mai mari, însă, declară cu nonşalanţă că "România nu-şi permite acum aceste măriri salariale extinse la nivelul tuturor dascălilor", care ar însemna un efort financiar de două miliarde de lei anual.

Totuşi, cea mai tragică decizie a ministrului pare a fi cea legată de învăţământul universitar. Prin ordinul semnat de către ministrul "11 clase" Funeriu, în baza noii legi a învăţământului, profesorilor din universităţi le este interzis să acopere mai mult de o normă, restrângându-le totodată dreptul de a efectua suplimentar cursuri în regim de plată cu ora.

Fiind împotriva ideilor prezidenţiale, pe alocuri adoptate şi de unii guvernanţi, cum că "şcoala scoate tâmpiţi", iar "despre păpădie şi salată copiii pot citi şi pe Google", Uniunea Social Liberală îşi propune să creeze o şcoală inovativă, prin încurajarea creativităţii, prin sprijinirea accesului egal la educaţie, prin formarea continuă a cadrelor didactice şi motivarea lor.

Valoarea şi demnitatea cadrului didactic stă la baza viziunii USL.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Ţintele reformei PDL-iste: după sănătate şi educaţie, urmează distrugerea Poliţiei Române"

Umilirea profundă a diferitelor categorii profesionale a fost utilizată pe post de acţiune reformistă, din ce în ce mai des, de către guvernele pdl-iste, începând cu sfârşitul anului 2008, când PDL s-a instalat la Palatul Victoria cu sacul plin de promisiuni neonorate niciodată!

Românii au devenit, astfel, cobaii experimentelor preşedintelui Băsescu, ori de câte ori socoteala FMI nu s-a potrivit cu performanţele guvernamentale ale docilului său elev, domnul Boc! Neputinţa guvernamentală a premierului Boc şi a echipelor sale diletante de a reduce cheltuielile bugetare la timp şi exact acolo unde se făcea risipă, a fost înlocuită de luarea unor decizii de austeritate pe picior greşit, fără niciun discernământ, care au influenţat, de fiecare dată, extrem de negativ, evoluţia economiei!

Deciziile intempestive ale domnilor Băsescu şi Boc de tăiere a salariilor, precum şi creşterea prea mare a TVA au dus la reducerea drastică a consumului în România şi la ocuparea primului loc în Europa, în ceea ce priveşte creşterea inflaţiei!

De asemenea, născocirea unor noi impozite şi, în special, aplicarea impozitului minim, au contribuit din plin la falimentarea în masă, cu sutele de mii a întreprinzătorilor sau la alungarea definitivă a acestora din economia românească!

Apoi a urmat lansarea la apă a marilor reforme pdl-iste din educaţie şi sănătate, puse în practică, în primul rând, prin închiderea a sute de şcoli şi spitale! Care au fost rezultatele? Din nou efectele negative au fost trâmbiţate de premierul Boc şi neperformanţii săi miniştri, drept succese reformiste nemaiîntâlnite în România post-decembristă! Adică lăsarea pe drumuri a sute de mii de profesori, medici şi asistente sau îngrădirea drastică a accesului românilor la educaţie şi sănătate, reprezintă pentru domnii Boc şi Băsescu paşi importanţi către modernizarea României!

Ultima invenţie în materie de reformă, brevetată în laboratoarele obscure ale PDL, este scoasă, în aceste zile, la luminile rampei, prin noile anunţate disponibilizări masive din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor! Adică guvernul Boc dă o mână de ajutor substanţială infractorilor din România şi pune în pericol siguranţa şi vieţile cetăţenilor, având în vedere faptul că bilanţul Inspectoratului General al Poliţiei Române menţionează, pentru anul 2010, peste 700.000 de infracţiuni, dintre care 33% înregistrate în mediul rural!

Şi ca umilinţa publică a poliţiştilor să fie cât mai bine echivalată cu răcorirea prezidenţială, necesară după vulcanicele proteste ale poliţiştilor de anul trecut, aceştia au fost lăsaţi dintr-o dată de domnul ministru Igaş şi fără o mare parte din venituri şi fără norma de hrană!

Dacă România a devenit - graţie înţelepciunii domnilor Boc şi Băsescu şi a magnificelor reforme aplicate de PDL - o veritabilă Cenuşăreasă a Europei, de ce n-ar ajunge şi un Rai, în crescendo alert, al infractorilor şi hoţiei generalizate? Face parte din pachetul de reforme marca Băsescu-Boc...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Actuala guvernare sapă la temelia democraţiei româneşti"

Modificarea legislaţiei electorale, în absenţa oricărei dezbateri publice structurate, este dovada clară a faptului că actuala guvernare sapă de zor la temelia democraţiei româneşti. Esenţa democraţiei este voinţa poporului, iar alegerile legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide în locul şi în numele poporului, pentru o perioadă de timp limitată.

Alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin este o măsură care va afecta profund reprezentativitatea şi legitimitatea celor mai importanţi exponenţi ai comunităţilor locale. Prin această modificare a legislaţiei electorale se anulează însuşi principiul care stă la baza funcţionării democraţiei - cel al majorităţii. S-ar putea să avem primari aleşi cu numai 15% sau 20% din voturi. Acest model de scrutin majoritar uninominal într-un singur tur pentru alegerea primarilor afectează grav dreptul cetăţenilor de a fi reprezentaţi cu adevărat.

PDL încearcă să folosească artificii administrative şi modificări legislative în speranţa că îşi va putea stopa declinul electoral şi va reuşi să păstreze puterea, cu orice preţ. Din acelaşi registru face parte şi introducerea votului prin corespondenţă, prin care domnul Teodor Baconschi încearcă să aducă PDL-ului un milion de voturi.

Argumentul adus de susţinătorii legii este cel al eficienţei financiare, organizarea unui singur tur de scrutin fiind mai ieftină decât sistemul în două tururi. În condiţiile în care guvernarea Băsescu - Boc - Udrea a transformat jefuirea banilor publici în politică de stat, acest argument este tot atât de nimerit ca bancul electoral "Să trăiţi bine!".

Planul PDL pentru câştigarea alegerilor locale constă în pomparea susţinută de fonduri în primăriile portocalii şi susţinătorii lor, precum şi în bulversarea sistemului de ordine publică. Concedierea a 10.000 de poliţişti din structurile MAI este un exemplu în acest sens. Decizia face parte dintr-un plan bine pus la punct de către actuala guvernare, prin care se încearcă intimidarea poliţiştilor înainte de alegerile din 2012.

Poliţiştii sunt scoşi de sub protecţia statutului funcţionarului public cu statut special, care reglementa anumite drepturi şi condiţiile în care poate fi disponibilizat un funcţionar public şi care asigura stabilitate pe funcţie şi anumite garanţii. Sunt măsuri abuzive care calcă în picioare drepturile angajatului şi care îi lasă pe poliţişti fără nicio protecţie în faţa intereselor şi a subiectivităţii şefilor de la Interne. Strategia Naţională de Ordine Publică 2010-2013, aprobată în CSAT şi aprobată prin Hotărâre de către Guvernul României, Guvernul Emil Boc, în 2010, vorbea tocmai despre faptul că avem un deficit de 13% personal în cadrul Poliţiei. Acum adopţi reglementări prin care reduci numărul poliţiştilor!

În plus, poliţiştilor le este redusă şi norma de hrană, fiind astfel pedepsiţi de două ori. În mai puţin de un an, li s-au tăiat de două ori veniturile. Este o acţiune prin care se urmăreşte spargerea solidarităţii între poliţişti, prin aducerea acestora la starea de disperare!

Guvernul insistă pe necesitatea de a reduce numărul de poliţişti pentru a fi în media UE. Ultima statistică Eurostat arată faptul că România se află pe locul 18 în Uniunea Europeană ca număr de poliţişti la mia de locuitori. Italia are 5,66 de poliţişti la mia de locuitori, Spania - 5,39, Bulgaria - 4,36, Ungaria 3,44, Polonia - 2,36, iar România - 2,28. Sunt convins că guvernanţii cunosc aceste date. Aşa cum am spus, miza este distrugerea sistemului de ordine publică, în preajma alegerilor. Poliţiştii rămaşi nu vor avea curajul să acţioneze potrivit legii, sub spectrul ameninţării cu pierderea locului de muncă, dar nici nu vor răspunde la plângerile opoziţiei, numeroase şi în zone diferite ale comunităţii. Când vei dori să depui contestaţiile la poliţia din localitate în timp util vei constata că nu ai cui!

Cândva, miniştrii se luptau pentru subordonaţii lor, se mai certau cu cei de la Finanţe când cereau bani. Acum miniştrii arată ca un pluton de execuţie. Ei privesc lumea cu ochelari de cal şi sunt gata să tragă şi în proprii oameni. Fiecare bugetar a devenit un "surplus pentru bugetul auster". Aceasta este România condusă de Băsescu, Boc şi Udrea, ţara în care guvernanţii nu dau doi bani pe democraţie şi pe viaţa oamenilor, ţara în care se închid şcolile şi spitalele, ţara în care un tren este reparat, sub ochii ministrului transporturilor, cu o creangă ruptă din copac, o sârmă luată de pe marginea drumului şi un scotch. Iar apoi acel tren pleacă mai departe cu ministru cu tot...

Domnul Marin Almăjanu:

"Valoarea şi demnitatea cadrului didactic stă la baza viziunii USL"

USL şi-a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, strategia şi viziunea sa în domeniul educaţiei. De ce sunt preocupate partidele ce compun USL, în primul rând, de educaţie şi apoi de administraţie, sănătate sau agricultură?

Deoarece noi, spre deosebire de PDL, credem cu tărie că o strategie pe termen lung pentru educaţie ar fi trebuit să fie prioritatea oricărui partid din România! Considerăm că orice guvern este obligat să se preocupe şi să investească masiv în primul rând în educaţie, pentru a putea accelera transformarea acestui domeniu într-unul stabil şi predictibil, modern şi creativ!

Un pas important către modernizarea sistemului de învăţământ s-a făcut în perioada 2004-2008, când guvernarea liberală a alocat sume importante din buget pentru construirea a sute de noi şcoli şi grădiniţe, pentru achiziţionarea a mii de microbuze pentru elevii din spaţiul rural şi pentru salarii decente cadrelor didactice. Dar mai sunt multe de făcut!

Orice părinte din România îşi doreşte ca sistemul de învăţământ să devină unul dintre cele mai de calitate şi performante din Europa dar, mai ales, să le asigure copiilor un viitor mai bun!

USL îşi propune să readucă normalitatea în învăţământul românesc, prin promovarea competiţiei pe bază de competenţă. Educaţia este vectorul de relansare al societăţii. Educaţia este cel mai important factor al ieşirii din sărăcie. Dacă nu investim în educaţie condamnăm generaţiile de mâine.

USL îşi propune să creeze o şcoală inovativă, prin încurajarea creativităţii, prin sprijinirea accesului egal la educaţie, prin formarea continuă a cadrelor didactice şi motivarea lor. Valoarea şi demnitatea cadrului didactic stă la baza viziunii USL.

Marea reformă a PDL din domeniul educaţiei reprezintă de fapt un mod haotic şi agresiv care a avut menirea de a destabiliza total acest domeniu şi de a umili profund cadrele didactice.

Aflaţi la limita subzistenţei, zeci de mii de profesori au preferat să părăsească sistemul de educaţie şi chiar ţara, ca urmare a austerităţilor odioase impuse de guvernarea portocalie!

Reformă pentru PDL înseamnă nerespectarea unei legi promulgate - cea privind salarizarea profesorilor - sau chiar anularea unor drepturi ale acestora, câştigate definitiv în instanţă!

Reforma educaţiei a fost transpusă de PDL în sărăcie lucie în buzunarele profesorilor, în politizarea excesivă a conducerilor unităţilor de învăţământ sau în închiderea a peste 1000 de şcoli şi practicarea unei subfinanţări acute a sistemului!

Şi ca "tortul reformei pdl-iste" din educaţie să fie cât mai amar, şef peste toate aceste implementări aberante este încă domnul Funeriu, al cărui cinism vis-ŕ-vis de profesori a întrecut orice record în materie: "Aţi văzut profesori care să moară de foame din cauza salariului?"

Domnul Virgil Pop:

"Ministerul Agriculturii nu îi protejează pe producătorii români"

Nu cred că este persoană care să nu fi auzit despre criza din sectorul agricol european, în privinţa existenţei unei epidemii cu E.Coli, pe care autorităţile germane au pus-o iniţial greşit pe seama castraveţilor proveniţi din Spania. Deşi, de atunci, Germania şi-a retras anunţul şi a determinat, se pare, sursa infestării, problema încă există în Europa, pentru că producătorii de legume suferă pierderi de milioane de euro, iar europenii sunt în continuare panicaţi şi prost informaţi, în timp ce numărul victimelor continuă să crească.

Dacă Comisia Europeană a anunţat încă de săptămâna trecută greşeala Germaniei şi a ridicat alerta lansată la nivel european în privinţa castraveţilor contaminaţi, autorităţile române s-au mişcat, ca de fiecare dată, cu încetinitorul, multiplicând pagubele la nivelul economiei, ce puteau fi evitate - nu total, dar cu siguranţă parţial.

Astfel, reprezentanţii instituţiilor abilitate în această chestiune, printre care şi cei ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-au întâlnit abia la sfârşitul săptămânii ce tocmai a trecut pentru a trata în mod oficial problema, pentru a estima pagubele şi pentru a lansa recomandări cu privire la criza de pe piaţa agricolă din Europa şi România, mult după ce autorităţile europene i-au informat pe cetăţeni cu privire la faptul că legumele suspectate iniţial de infestare sunt controlate şi nu prezintă niciun pericol.

În acest timp, reprezentanţii statului nu au venit cu nicio comunicare proactivă oficială referitoare la acest subiect, ci doar cu câteva reacţii ale unor reprezentanţi din minister, la cererea membrilor presei. Pentru producătorii români, zilele acestea de tăcere şi de lipsă de informare au însemnat, după cum a anunţat chiar ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, o sută de mii de euro pierderi pe zi şi 9 milioane de euro în minus, pierdere estimată pentru următoarele luni. Din cauza acestui scandal, dar şi pe fondul unei lipse totale de interes din partea autorităţilor române, producătorii au rămas cu marfa nevândută şi mii de tone de legume necontaminate au fost aruncate de către producători, deşi acestea puteau fi foarte bine donate în scopuri caritabile - în cazul în care exista o reacţie rapidă din partea autorităţilor. De abia acum, după ce mii de tone de castraveţi au rămas pe tarabe şi gropile de gunoi s-au blocat, autorităţile române s-au deşteptat brusc şi au propus această soluţie.

Totodată, potrivit normelor europene, autorităţile române cer Comisiei Europene soluţii şi despăgubiri pentru a acoperi această gaură din producţia românească, însă banii primiţi de la UE vor acoperi doar o parte infimă din pierderile înregistrate de producătorii români.

Cu toate că contextul acestei crize este clar unul european şi eroarea de judecată a Germaniei a cauzat, într-adevăr, pierderi imense nu numai pentru producătorii de legume spanioli şi europeni, şi autorităţile române îşi poartă partea lor de vină în gestionarea internă a acestei situaţii.

Reacţiile lente, lipsa unei strategii de informare a populaţiei cu privire la această criză alimentară şi mimetismul profesionalismului au contribuit, fără îndoială, la tot acest dezastru care i-a trimis la sapă de lemn pe mulţi dintre producătorii autohtoni. Startul gestionării eficiente a acestei crize s-a dat prea târziu şi efectele nocive pe termen lung nu vor întârzia să apară. Iar agricultura, şi aşa şubrezită, va încasa încă o lovitură, de data aceasta din partea autorităţilor române.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Soarta românilor"

Voi profita şi de această dată de posibilitatea de a-mi arăta nemulţumirea faţă de atitudinea indolentă a guvernanţilor. Acest regim neofanariot încearcă, şi chiar reuşeşte, să nimicească şi ultima speranţă a românilor de a-şi duce liniştiţi viaţa.

După o serie de tăieri salariale care au avut ca rezultat transformarea majorităţii bugetarilor în "sclavi din datorii", pentru că aceştia se află în imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele la credite şi cheltuielile curente, guvernanţii noştri consideră că a venit momentul să născocească noi metode de sclavie a românilor. Nu interesează pe nimeni că aceşti oameni au şi copii cu diferite nevoi sau chiar cu probleme de sănătate, copii care necesită o atenţie specială şi care, în situaţia dată, trebuie să se resemneze. Resemnarea acestora este impusă şi de noua "reformă" în sănătate, conform căreia "partidul ne vrea morţi"!

Dintotdeauna se ştie că "reforma" urmăreşte transformarea în bine a unei societăţi, precum şi implementarea unui sistem de valori menite să modernizeze societatea respectivă! Dar, în concepţia acestui guvern, reformă înseamnă distrugere, dezbinare şi discreditare!

Pe semne că aceşti omuleţi care ne conduc spre dezastru nu conştientizează că soarta lor stă în mâinile celor mulţi, că au ajuns acolo unde sunt tocmai datorită acestor categorii cărora astăzi le diminuează considerabil veniturile şi pe care îi anunţă cu dezinvoltură că "luna viitoare le va fi mai bine pentru că... mulţi dintre ei vor fi disponibilizaţi, iar cei care au norocul să rămână în sistem vor avea salarii mai mari".

Prin tradiţie, românii sunt răbdători! Suportă cu stoicism, gândindu-se că într-o zi le va fi mai bine! Nu se ştie când va fi ziua respectivă, pentru că din 2012 se anunţă vremuri mult mai grele, determinate de rambursarea împrumutului accesat de guvern şi presupun că în acele momente răbdarea românilor va atinge limita superioară a suportabilităţii!

Va fi probabil memorabil pentru guvern momentul în care cei pe care i-au umilit se vor întoarce împotriva lor şi le vor arăta că nu au nicio valoare în faţa unei mulţimi dezlănţuite! Cred că guvernanţii noştri ar trebui să ia în calcul un proverb care spune cam aşa : "Să te fereşti de mintea prostului şi de răzbunare deşteptului!"

Domnul Florin Iordache:

"Fondurile europene - motiv pentru reîmpărţirea teritorială a României"

A apărut în această săptămână, în urma consultării de duminică, 5 iunie, de la Palatul Victoria între membrii PDL şi Preşedintele Traian Băsescu o nouă "prioritate" a României: reîmpărţirea teritorială a României. Motivul: accesarea fondurilor europene.

Adevăratul motiv este acela că în perspectiva alegerilor din 2012 pentru Consiliile judeţene, PDL ar înregistra o uriaşă pierdere.

Nu se spune nimic de faptul că cetăţenii ar fi obligaţi să parcurgă distanţe foarte mari până la capitala de judeţ, că se creează haos şi nemulţumire.

Fondurile europene atunci când sunt proiecte pot fi accesate şi în actuala formulă administrativă, dar cu condiţia ca aceste proiecte să existe şi să respecte standardele UE.

Această încercare de împărţire a României este total nedemocratică, în defavoarea cetăţenilor şi se doreşte doar în scop electoral, în perspectiva anului 2012.

Românii nu au nimic de câştigat ci mai mult de pierdut, dar actuala guvernare nu este interesată decât de scorul electoral viitor.

Dar un proverb românesc spune că: "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg".

Românii au fost prea mult minţiţi, păcăliţi şi batjocoriţi pentru a uita atunci când vor fi alegeri în 2012.

Domnul Valeriu Alecu:

"De ce ar trebui să etichetăm alimentele?"

Majoritatea medicilor şi a cercetătorilor sunt de părere că unul din factorii cei mai importanţi care afectează starea de sănătate a populaţiei îl reprezintă calitatea alimentaţiei şi a apei potabile utilizată de cei care ajung să dobândească statutul de pacienţi.

În perioada post-război, Uniunea Europeană a turat motoarele politicii agricole comune pentru a asigura populaţiei europene, greu încercată de foametea războiului, alimente din abundenţă. Din nefericire, însă, producţiile record nu au fost întotdeauna obţinute şi prin metodele cele mai sigure sau naturale, ajungându-se la producţii uriaşe de o calitate inferioară şi cu potenţial de periclitare a stării de sănătate a celor care le consumă.

În acest context, Comisia Europeană şi-a dat seama că este imperios necesară schimbarea de abordare a politicii agricole şi mutarea accentului pe un model de agricultură ecologică, care să garanteze o calitate corespunzătoare din punct de vedere nutritiv a produselor din spaţiul comunitar.

Parlamentul European a venit şi el în sprijinul acestui efort, considerând că este necesară o mai bună informare a consumatorului european, propunând o revizuire a normelor europene în scopul etichetării specifice a produselor alimentare.

Evenimentele din Germania, care au produs panică şi neîncredere în rândul cetăţenilor europeni, din pricina bacteriei ucigaşe E.coli, au repus pe agenda europeană şi pe cea naţională a statelor problema securităţii alimentare a consumatorului european.

Chiar şi în România, în ciuda unor puternice contestări la adresa Ministerului Agriculturii, s-a demarat dezbaterea publică şi consultarea tuturor factorilor implicaţi, în scopul adoptării unui proiect de lege privind etichetarea specifică a alimentelor consumate pe teritoriul României.

Proiectul a primit deja votul de încredere al senatorilor români şi se află în prezent în dezbaterile comisiilor de specialitate ale Camerei Deputaţilor.

Cred că etichetarea produselor alimentare va influenţa considerabil decizia cumpărătorului pentru o alimentaţie cât mai sănătoasă, însă această etichetare trebuie să fie cu informaţii clare, uşor de înţeles pentru fiecare dintre noi.

Atunci când Uniunea Europeană ne-o va cere, proiectul fiind deja în dezbaterea Parlamentului European, probabil ne vom conforma şi vom găsi o soluţie cât mai accesibilă consumatorului din România, care are nevoie de cât mai multă informaţie în ceea ce priveşte sănătatea lor şi a familiilor acestora.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Cine se teme de alegerile primarilor într-un singur tur?"

Trecerea de la sistemul majoritar, în două tururi la sistemul majoritar într-un singur tur al primarilor naşte controverse pe scena politică românească.

Săptămâna trecută proiectul de lege referitor la modificarea Legii autorităţilor administraţiei publice locale, cu scopul de a determina alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin a fost adoptat, iar cei din opoziţie spun cu tărie că avantajează, în mod clar, candidatul deja ales, adică primarul în funcţie.

De ce se teme oare opoziţia? Oare opoziţia nu are cel mai mare număr de aleşi locali? Oare acest proiect, în logica argumentelor contestării lor, nu îi avantajează chiar pe domniile lor?

ştiţi foarte bine că cel mai bun trebuie să câştige, iar dumneavoastră aveţi în acest moment cei mai mulţi primari, cu peste 200 peste cei ai PDL-ului, aşa că sunteţi avantajaţi.

Da, părerile sunt împărţite între cei de la putere şi opoziţie, unii cred că se va impune un sistem electoral care va avantaja PDL şi PSD, alţii spun că acest sistem va reduce cheltuielile în campania electorală, acum când încă criza mai există, alţii că electoratul va participa în număr mai mare.

Pe cei de la PNL îi înţeleg, de fapt la nivelul USL-ului războiul abia acum începe, cine îşi propune şi cine nu candidatul la primărie. Oare va dezbina USL-ul acest nou sistem de vot ? PSD-ul are un număr mare de primari şi îşi va desemna candidaţii eligibili şi cred că nu se va mai respecta protocolul USL, care prevedea paritate la împărţirea candidaturilor.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Regele Băsescu, noua Constituţie sau moartea democraţiei"

Regimul securisto-bolşevic condus de Traian Băsescu şi PDL revine în forţă odată cu prezentarea propunerilor de modificare a Constituţiei României, în condiţiile în care ţara noastră şi cetăţenii ei au ajuns în stare de faliment.

Este interesant cum Traian Băsescu scoate de la naftalină acest proiect de amendare a legii fundamentale la multe luni după referendumul iniţiat tot de preşedintele-jucător. Să nu credeţi că totul este doar un hazard, momentul este foarte bine ales, PDL-ul aflându-se într-o situaţie dezastruoasă iar prin scoaterea la lumină a acestui proiect, Traian Băsescu şi-a scos ultimul as din mânecă, ca un ultim efort de a se prezenta românilor ca mare reformator. Preşedintele doreşte să distragă atenţia românilor de la efectele dezastruoase ale politicii sale, pentru a o aduce pe terenul unor dispute stereotipe, de ordin constituţional, pe care mulţi nu le înţeleg.

În fapt, propunerile lui Traian Basescu de modificare a Constituţiei nu reprezintă altceva decât o încercare de salvare a PDL-ului, partid pe care tot el l-a distrus, în perspectiva alegerilor din 2012.

Ascultându-l pe Traian Băsescu cum face o serie de propuneri de modificare a Constituţiei, nu poţi să nu te întrebi dacă nu cumva acesta doreşte să mute România în zone geografice unde regimuri de tip Kim Ir-sen şi Gaddafi guvernează sau au guvernat cetăţeni care nu au nici un fel de drepturi.

Este evident că un om normal la cap nu va susţine asemenea propuneri la peste 21 de ani de la Revoluţia din 1989, atunci când a fost desfiinţat regimul cabinetelor 1 şi 2, cele care conduceau discreţionar toate instituţiile statului.

În opinia mea, gestul preşedintelui Băsescu, de a instaura dictatura în România, nu va avea sorţi de izbândă, iar PDL-ul va intra în istorie ca partidul care a realizat cel mai mare genocid economic şi social, după regimul Ceauşescu.

Anul 2011 continuă să fie anul circului, regizat de către actuala putere, şi care, în esenţă, urmăreşte discreditarea tuturor categoriilor socio-profesionale, iar prin intermediul poliţiei politice toţi adversarii sunt ameninţaţi cu închisoarea, iar unii au fost chiar arestaţi, pentru a servi de exemplu celorlalţi.

În urmă cu câteva luni, înregistram în România scandalul din vămi, scandal care s-a stins subit, ca urmare a faptului că anchetatorii puteau să ajungă la "Regină". Mai mult, acum se vehiculează ideea că de fapt nici nu ar fi vreo "regină", toată activitatea fiind de fapt opera unor "nebuni", unii deja arestaţi şi eliberaţi. Avertismentul dat de arestările din vămi a fost înţeles de către "ierarhia" superioară, toate piesele de pe tabla de şah fiind sacrificate pentru ca "regele" şi "regina" să obţină "remiza".

Pentru a-şi asigura liniştea, PDL-ul nu ezită să îşi sacrifice proprii pioni, exemplul grăitor fiind dat de către parlamentarii care au susţinut regimul Boc-Băsescu şi care doresc să nu-l mai susţină, aceştia fiind acum ameninţaţi cu dosare fabricate de poliţia politică a preşedintelui Traian Băsescu.

În altă ordine de idei, ministrul Igaş ia mâncarea de la gura poliţiştilor şi a familiilor lor, în numele unei aşa-zise reforme a Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ceea ce face ministrul Igaş este doar o răzbunare abjectă. Supăraţi la culme că Parlamentul a îndrăznit să se opună concedierii a 10.000 de salariaţi, Igaş, împreună cu mentorul său Traian Băsescu, au decis că trebuie pedepsiţi toţi poliţiştii, conform principiului "Nicio faptă bună nu trebuie lăsată nepedepsită".

O altă problemă gravă semnalată de către opoziţie, presă, ONG-uri, şi unităţi medicale, se referă la faptul că Guvernul Boc nu ia măsuri pentru interzicerea comercializării etnobotanicelor, situaţie care duce la afectarea gravă a vieţii şi sănătăţii tinerilor, primele victime ale acestui fenomen. Mai mult, o comisie prezidenţială instaurată pentru a analiza fenomenul drogurilor (în general) propune dezincriminarea consumului, pentru a-i putea evidenţia pe toţi consumatorii de droguri. Probabil că se doreşte dezincriminarea comercializării şi a consumului de droguri pentru a-i face pe români să uite de măreţele realizări ale guvernului Boc, referitoare la desfiinţarea locurilor de muncă, reducerea salariilor, a pensiilor, alocaţiilor pentru copii, ajutoarelor sociale, scăderea dramatică a nivelului de trai şi, nu în ultimul rând, falimentarea economiei româneşti.

În încheiere, îmi exprim speranţa că moţiunea de cenzură pe care o vom depune în cursul lunii iunie va conduce la căderea actualului guvern şi la realizarea unei coaliţii de guvernare care să promoveze interesele cetăţenilor şi să stopeze aceste abuzuri fără precedent, promovate de actualul Guvern.

Domnul Ion Dumitru:

Declaraţie politică intitulată "Delta Dunării este un element simbol şi de identitate naţională"

Delta Dunării reprezintă un element simbol şi de identitate naţională, de o valoare deosebită pentru România.

Potenţialul economic al Deltei Dunării este departe de a fi suficient valorificat. Pentru această zonă este necesară o reglementare precisă şi cu termen lung pentru parametrii activităţilor economice, precum şi pentru acţiunile factorilor antropici.

În Deltă se pot realiza venituri imense prin dezvoltarea turismului, dezvoltarea pescuitului şi acvaculturii, valorificarea superioară a biomasei, creşterea animalelor şi dezvoltarea prelucrării industriale a acestor produse ale Deltei şi transformarea lor în produse finite cu plusvaloare.

Toate acestea se pot realiza cu oamenii şi specialiştii din zonă, care trebuie să trăiască şi să muncească în Deltă. Dar, pentru aceştia trebuie dezvoltată şi producţia de bunuri agricole şi agroalimentare.

Activităţile amintite, care ar pune în valoare potenţialul economic al Deltei, trebuie însă programate şi proiectate pe baza unui studiu bine fundamentat ştiinţific, în aşa fel încât echilibrul ecosistemelor din Deltă să nu fie afectat. Aceeaşi grijă trebuie avută la proiectarea şi realizarea infrastructurii şi la echiparea teritoriului: şosea magistrală asfaltată, cu ramificaţii asfaltate până la puţinele localităţi, popasuri şi hoteluri, pensiuni şi plantaţii de păduri etc.

Sunt voci care insistă ca Delta Dunării să fie lăsată sălbatică, aşa cum este, ca "monument al naturii". Se ştie că prin măsuri stabilite în urma unor studii aprofundate schimbările provocate ar fi insesizabile şi nu ar afecta echilibru ecologic, determinând, astfel, creşterea contribuţiei Deltei în PIB. S-ar îmbunătăţi, astfel, viaţa locuitorilor din Deltă, s-ar stopa fenomenul emigrării şi s-ar crea multe locuri de muncă.

Producţia agricolă realizată pe o mică suprafaţă din Deltă le-ar acoperi nevoile de consum şi le-ar uşura şi îmbunătăţi viaţa locuitorilor.

În prezent, locuitorii oraşului Sulina merg la Tulcea la piaţă să-şi cumpere pătrunjel, ceapă, lapte etc.

Apreciez că circa 6% din suprafaţa Deltei ar fi suficientă să producă cereale, legume, furaje, fructe pentru satisfacerea nevoilor celor care vor trăi şi munci în Delta Dunării.

Delta fluviului Mississippi, mult mai mare decât Delta Dunării, este în întregime cultivată, deşi SUA nu s-ar plânge de suprafeţe de teren necesare agriculturii.

Iată un subiect pentru guvernanţi şi specialişti, în vederea efectuării unor studii complexe şi detaliate pentru sistematizarea şi echiparea Deltei Dunării.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Irosirea unei posibilităţi de redefinire a organizării teritoriale"

Uniunea Europeană a înţeles mai devreme decât statele membre, privite individual, că fondurile europene acumulate din impozitele cetăţenilor europeni nu se pot utiliza pentru acţiunile preferate ale unui primar, consiliu local ori consiliu judeţean şi a impus calea accederii la acestea: regiunile de dezvoltare, cele care au capacitatea de administrare a unor proiecte mai mari, de interes regional, care să acopere nevoile unor comunităţi mai diverse şi mai responsabile.

Proiectele de anvergură regională presupun un grad de eligibilitate mai profund, mai documentat, mai profesionist, ceea ce poate asigura o rezonabilitate coerentă din mai multe puncte de vedere: economic, de oportunitate, tehnic, utilitate majoră, implementare şi administrare etc.

România de aproape 15 ani se mândreşte cu cele 8 regiuni de dezvoltare economică, care sunt criticate de unii, apreciate de alţii, însă pentru perioada postaderare în Uniunea Europeană au avut semnificaţie ca suport, recunoscut şi acceptat, necesar gestionării fondurilor europene, pe toate componentele acestora.

În acelaşi timp, cele 8 regiuni de dezvoltare economică au constituit subiect de neînţelegeri ori de negocieri mai puternice sau mai slabe între judeţele componente, în vederea promovării anumitor proiecte de interes pentru un judeţ dintr-o regiune, dar ignorat în alt judeţ din aceeaşi regiune.

De fapt, prin toate modificările legislative adoptate în această perioadă s-a intenţionat găsirea unor canale de înţelegere între judeţele care sunt arondate regiunilor de dezvoltare economică, având numai caracter de coordonare a unor proiecte făcute prin negocieri, deseori utilizându-se principiul "unul mie, unul ţie..." fără nici o legătură cu atingerea unor obiective de micşorare a diferenţelor existente între judeţe şi între regiunile de dezvoltare economică.

Realitatea noastră românească este mai mereu adaptată, după obiceiul ultracunoscut de a fi descurcăreţi, însă multe din abordări sunt străine spiritului european şi aceasta din cauză că nu s-a luat o decizie esenţială: regiunea de dezvoltare economică funcţionează ca o comunitate responsabilă permanentă şi asigură strategii, programe şi proiecte ca să elimine decalajele, ori este o formă utilizată numai în şi pentru anumite conjuncturi.

După buna tradiţie dâmboviţeană de a face ceva, dar numai pe jumătate, regiunile actuale nu sunt în măsură să acopere un concept, o nevoie, o abordare, o gestionare care să fie caracterizată de economicitate, eficacitate şi eficienţă!

Procesul descentralizării administrative şi mai ales economice de cele mai multe ori a fost transpus în legislaţie în mod demagogic, electoral, politic, nicidecum ca acesta să schimbe statul birocratic, greoi, depărtat de cetăţean, statul colector de impozite şi taxe, dar repartitor de resurse după criterii mai puţin transparente şi clare.

Descentralizarea în ţara noastră este deja privită ca un panaceu şi este afirmată cu emfază!

Descentralizarea a ajuns să fie soluţia la tot ceea ce guvernul nu vrea, nu ştie, nu poate să rezolve sau are alte interese, şi atunci aruncă problema în curtea autorităţilor locale, care, de asemenea, sunt avide de activităţi fără să aibă competenţe profesionale şi organizatorice, nemaivorbind de cele financiare.

Aşa au fost păcălite, trase pe sfoară, autorităţile locale fie judeţene, fie de la nivelul celorlalte unităţi administrativ-teritoriale, care au înţeles de abia ulterior cum din avariţie şi interese meschine locale, din calcule partizane ori personale au ajuns să aibă spitale, de exemplu, pe care au trebuit să le închidă şi să poarte ele responsabilitatea deteriorării accesului la servicii medicale a populaţiei, în locul răspunderii guvernamentale, care a păstrat voinţa şi autoritatea de a aproba înfiinţarea şi desfiinţarea de spitale.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu pretinsa concurenţă dintre casele judeţene de asigurări de sănătate, unităţi descentralizate ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, realitatea fiind că toate trebuie să se încadreze în sumele bugetate, în puţinele sume colectate, deşi guvernul permite multor societăţi/companii naţionale să nu-şi plătească contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, pe lângă alte impozite, taxe, contribuţii.

Totodată, asigurările sociale de sănătate ale CNAS ar trebui să asigure un pachet minim de servicii medicale, dar nedefinit clar, servicii furnizate atât de mediul sanitar public, cât şi de cel privat, creându-se confuzii asupra gamei de servicii decontate, banii neajungând integral pentru nicio componentă a sistemului medical românesc.

Cu alte cuvinte, se mimează descentralizarea şi nu se lasă nimic din banul public să se colecteze şi să se cheltuiască la nivel local, cu excepţia unor sume din impozitul pe venitul persoanelor fizice şi alte mărunţişuri, comunităţile locale stând cu mâna întinsă la mila guvernului pentru sume care au, oricum, destinaţii financiare prin legislaţie.

Migraţia politică isterică de primari, de consilieri locali şi de parlamentari are drept cauză unică accesul la fondurile publice gestionate de guvern în numele nobilei misiuni de a realiza cât mai multe... proiecte locale!

Aş vrea să se înţeleagă că sunt convins că descentralizarea trebuie să fie o politică serioasă şi necesară a statului român, dar nu făcută exclusiv pentru atingerea unor obiective de partid: numiri de politruci în instituţiile descentralizate, o manipulare a opiniei publice, cu diluarea responsabilităţilor guvernamentale, dar şi un acces mai direct la fondurile publice sunt numai câteva argumente pentru a susţine ca procesul descentralizării să se realizeze pe etape şi cu un cadru de guvernanţă conceput şi aplicat potrivit principiilor şi bunei practici de guvernanţă europene.

Bugetul Uniunii Europene alocat statelor membre se poate consuma numai în anumite condiţii, verificabile de instituţii de control foarte exigente, pentru care cu chiu cu vai s-au cristalizat procedurile de lucru, s-au pus în funcţiune o serie de organisme de administrare şi care parcă au început să producă proiecte finanţabile.

Mă gândesc că tot potrivit bunului nostru obicei dâmboviţean, când ceva dă semne că s-a pus pe picioare este obligatoriu să fie desfiinţat, să se modifice, să se întâmple un lucru care să blocheze respectiva activitate!

Se vorbeşte din ce în ce mai mult de o modificare a organizării administrativ-teritoriale a României, în sensul de a împărţi teritoriul ţării în regiuni administrative, renunţându-se la actualele judeţe, principalul motiv invocat referindu-se la economiile cu aparatul birocratic redus, exagerând voit posibilitatea elaborării unor proiecte de mare interes regional, absorbţia mai bună a fondurilor europene.

Uniunea Europeană nu ne-a impus acest proces, iar modalitatea aleasă şi convenită cu Uniunea Europeană a creat mecanismele de lucru şi de accedere la finanţări din fonduri comunitare, sigur, respectând strict legislaţia adecvată.

Întrebarea firească care se pune: de ce este în atenţia unor politicieni, la cel mai înalt nivel, această problemă, această temă?

Răspunsurile pot fi multe şi complexe ori simple, însă eu cred că oricare ar fi acestea, o analiză curată, cinstită ne poate îndrepta către mai multe concluzii:

- probabilitatea ca trecerea de la un sistem de administrare la altul să necesite un timp mai îndelungat, uneori chiar de ani, până când noile structuri vor fi suficient de pregătite să gestioneze cu forţa reuşitei marile obiective strategice şi practice,

- redefinirea obiectivelor strategice, stabilirea unei rute de realizare a acestora, inclusiv identificarea priorităţilor, în condiţii de necunoaştere a unor noi realităţi, de adaptare şi de armonizare a intereselor unor comunităţi care s-au trezit puse împreună şi care trebuie să-şi găsească viitorul,

- alegerea noilor structuri democratice şi începerea funcţionării acestora, cu toate aspectele legate de programe, proiecte în conformitate cu strategiile adoptate, care trebuie însă pregătite, prin consultare, prin analiză şi sinteză, prin evaluarea impactului etc.

Luând în considerare numai cele trei aspecte sesizate se ajunge la constatarea că un asemenea demers are multe puncte slabe, şi, înainte de a pleca la drum, aceste probleme trebuie să-şi găsească soluţionarea corectă, inclusiv modalităţile de surmontare şi încadrare în celelalte constrângeri interne şi externe.

Dacă mai adăugăm că o asemenea modificare are nevoie de o Constituţie revizuită, care să permită declanşarea şi implementarea schimbării organizării administrativ-teritoriale este obligatoriu să verificăm dacă sunt create condiţiile pentru o revizuire a Constituţiei.

Astăzi, precum şi în viitorul previzibil, Parlamentul României nu poate asigura majoritatea de două treimi din numărul total al deputaţilor şi senatorilor, ca atare, discuţiile pe această temă sunt ori speculaţii, ori intenţii utopice, ori deturnări ale opiniei publice de la problemele reale ale ţării şi nerealizările actualei guvernări.

Reorientarea discursului public către teme sensibile ar putea avea efectul scontat, determinând apetenţa pentru subiecte noi, sterile, dar ce contează, dacă lumea uită temporar că fondurile europene nu sunt utilizate decât foarte slab de guvern, că nu se termină proiecte mari, de interes naţional, că unii de la putere se ocupă cu furatul din banii europeni, cu direcţionarea multor fonduri în regim de partid etc.

De aceea, cred că acum România nu are capacitatea politică, intelectuală şi pragmatică de a face o dezbatere serioasă, profundă, transparentă şi economică pe principalele direcţii de dezvoltare ale ţării.

Se pot aduce argumente cu existenţa unor diverse strategii, programe cerute de Uniunea Europeană, deseori cu mari lacune, accentuate de superficialitate, amatorism, documente făcute de neprofesionişti.

România are nevoie de fonduri europene, dar accesarea lor este o problemă a ţării!

România are nevoie de o clasă politică responsabilă şi corectă în transmiterea mesajelor către populaţie, iar abordările economice trebuie să fie fundamentate şi să constituie un angajament general şi pe lungă durată!

Domnul Filip Georgescu:

Fiecare dintre noi ştim că, în momentul de faţă, agricultura reprezintă un important domeniu de activitate care, punând în valoare posibilităţile de care dispune, dar şi cu ajutorul susţinut al statului şi al Uniunii Europene, poate asigura necesarul de produse agroalimentare, şi, prin aceasta, securitatea alimentară a populaţiei şi, nu în ultimul rând, poate ajuta la înlăturarea efectelor crizei economice care nu se mai termină.

După cum am mai spus de la această tribună agricultura noastră continuă să fie dezorganizată, suprafaţa agricolă este fărâmiţată, iar producţia de cereale este foarte redusă în comparaţie cu celelalte ţări europene. Aşa se face că o mare parte din necesarul de produse agroalimentare se importă, ceea ce duce an de an la mărirea datoriei externe a ţării.

În anul 2010, potrivit datelor puse la dispoziţie de ministerul de resort, carnea de porc proaspătă sau refrigerată, de exemplu, deţine primul loc în privinţa importurilor, valoarea cantităţilor importate ridicându-se la 275 milioane de euro. De asemenea, este deficitară şi balanţa comercială la lactate. În anul de referinţă am exportat produse lactate în valoare de 40 de milioane de euro, dar am făcut importuri de asemenea produse în valoare de 160 de milioane de euro. În context, trebuie menţionat faptul că efectivele de bovine din ţara noastră au scăzut de la 1.713.000 capete în anul 2004, la aproximativ 1.300.000 în anul 2010. Este cea mai drastică scădere a numărului de vaci cu lapte din ultima perioadă. Aceasta datorită lipsei unor politici coerente în domeniul zootehniei, dar şi eliminării subvenţiilor din acest sector vital al agriculturii. Cunoscut drept "mineritul de suprafaţă" al zootehniei, sectorul creşterii bovinelor reprezintă o problemă majoră a agriculturii româneşti. Se constată că, din anul 1990 încoace, producţia de lapte este în continuă scădere. Aceasta deoarece la ora actuală în România peste 60% din ferme sunt ferme mici, de 1-2 capete, iar numai 20% din producţia de lapte ajunge în fabricile de procesare, restul rămânând în ferme. Chiar dacă, în ultima perioadă, numărul fermelor de 20-30 de capete de animale este în creştere, totuşi lipseşte o viziune clară în dezvoltarea acestui important sector. Din nefericire, ca peste tot în ţară, se constată şi aici anumite divergenţe: procesatorii vor să achiziţioneze laptele cât mai ieftin, fermierii, la rândul lor, doresc un profit cât mai mare, iar comercianţii vor câştiguri pe măsură. Aşa se face că, de la circa 1 leu costul laptelui la producător, în raftul magazinelor preţul ajunge la circa 4 lei. Deci, se observă că preţul acestui produs este ridicat de către cei care se ocupă de procesarea, ambalarea şi vânzarea laptelui.

Având în vedere că produsele lactate sunt foarte căutate, este imperios necesar să existe o organizare cât mai riguroasă în domeniu, şi, în acelaşi timp, ministerul de resort să aibă o viziune şi o strategie pe termen mediu şi lung privind producţia şi procesarea laptelui, măsuri care să ducă la uniformizarea producţiei de lapte pe tot timpul anului şi la stabilirea unui preţ constant pe parcursul anului. Prin noua strategie, Ministerul Agriculturii are datoria să stabilească o colaborare strânsă cu băncile comerciale pentru susţinerea fermelor agricole în general şi a fermelor zootehnice în special. Creditele acordate de băncile comerciale trebuie să aibă o dobândă cât mai mică, pentru stimularea dezvoltării acestui sector, adică să aibă condiţii de susţinere egale cu ţările din Uniunea Europeană. Aceasta presupune ca agricultura să obţină un procent cât mai ridicat din produsul intern brut.

Ca specialist în domeniul agriculturii, vă pot spune că până în anul 1989 acest sector important al economiei româneşti a beneficiat de credite bancare suficiente. După anul amintit, creditul bancar a ajuns să reprezinte în prezent doar 2-3% din PIB.

Pentru dezvoltarea sectorului zootehnic, a agriculturii româneşti în general, trebuie să lăsăm instituţiile de specialitate să decidă, în cunoştinţă de cauză şi în concordanţă cu interesul naţional, necesarul de fonduri pentru revigorarea tuturor sectoarelor din agricultura românească. Numai aşa se poate ajunge la practicarea unei agriculturi moderne, competitivă la nivel european.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Fondul European de Ajustare la Globalizare"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa Dumneavoastră astăzi se referă la Fondul European de Ajustare la Globalizare.

Uniunea Europeană, în limita unui plafon anual de 500 de milioane de euro, acordă statelor membre sprijin financiar pentru implementarea de proiecte care să vină în sprijinul lucrătorilor disponibilizaţi în contextul schimbărilor tiparelor comerţului internaţional pe fondul globalizării.

În contextul crizei economice şi financiare, Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea fondului European de Ajustare la Globalizare (FEAG) a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr.546/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului pentru a răspunde mai rapid şi mai eficient la efectele negative ale crizei economice şi financiare asupra pieţei muncii, prin simplificarea criteriilor în baza cărora se acordă asistenţă financiară din FEAG şi prin extinderea temporară a domeniului de aplicare a FEAG, astfel:

• extinderea temporară a domeniului de aplicare a FEAG, până la data de 31.12.2011, prin sprijinirea lucrătorilor disponibilizaţi ca urmare a crizei financiare şi economice;
• reducerea numărului eligibil de persoane disponibilizate pentru finanţare FEAG de la 1.000 la 500, clarificarea cazurilor de disponibilizare, în sensul Regulamentului;
• creşterea ratei de intervenţie de la 50% la 65%;
• extinderea perioadei de implementare a contribuţiei FEAG de la 12 luni la 24 de luni.

În România, prin Hotărâre de Guvern nr.1086/03.11.2010 s-a stabilit cadrul instituţional şi procedural de coordonare şi de gestionare a asistenţei financiare comunitare acordată României prin Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG).

Funcţia de plată pentru FEAG este îndeplinită de către Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, luând în considerare conformitatea sistemului de management şi control pentru Fondul Social European al acestuia, iar funcţia de audit pentru FEAG este realizată de Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi.

Accesabilitatea acestui fond dă României posibilitatea de a lua măsuri active, în contextul în care foarte multe societăţi cu capital de stat sau mixt sunt în prag de faliment, urmând să facă disponibilizări masive.

Domnul Marian Ghiveciu:

Declaraţie politică intitulată "Guvernul, economia şi populaţia"

Problemele grave cu care se confruntă ţara în ultimii doi ani şi jumătate ar fi trebuit de mult rezolvate dacă în spaţiul puterii de pe plaiurile româneşti ar fi existat un minimum de profesionalism. Din această cauză s-a pierdut din vedere şi din mână situaţia economică a ţării. Pentru o analiză a acesteia se preocupă puţină lume din spaţiul puterii, iar pentru elaborarea unor măsuri benefice nu se ocupă nimeni începând cu 2009. Nu mai este nevoie să reamintesc de la ce parametri s-a plecat la începutul anului 2009 şi unde s-a ajuns. Nivelul la care a ajuns România poate fi corelat foarte bine cu scăderea nivelului de trai, cu creşterea mortalităţii, cu scăderea natalităţii, cu creşterea analfabetismului şi cu riscul major al destrămării naţiei. Situaţia este atât de alarmantă încât a reuşit actuala putere să enerveze populaţia aceste ţări care afirmă cu tărie: "Aşa nu se mai poate!" sau "Trebuie să se întâmple ceva". Dar iată că se poate mai rău, chiar foarte rău. Mass-media titrează cu litere mari cum că "românii s-au săturat de viaţă" şi înşiruie zeci de cazuri de sinucidere, în cele mai curioase stiluri posibile.

Şi toate aceste lucruri se întâmplă în perioada "domniei" actualei guvernări, a cărei apariţie la putere a fost posibilă în urma injectării promisiunilor mincinoase privind crearea unui climat de bunăstare şi creşterea nivelului de trai.

Niciuna din promisiunile programului iniţial de guvernare nu s-a metamorfozat în realitatea cotidiană. Nivelul de trai a scăzut în mod dramatic, mizeria materială şi spirituală a oamenilor s-a accentuat. Guvernul Boc a promis binele înainte de urcare pe tron, iar după aceea, imediat au cerut "strângerea curelei" de către populaţia ţării. Reducerile sau diminuările fiscale au devenit creşteri fiscale şi noi dări şi biruri au fost puse pe capul populaţiei, adâncindu-i mizeria.

Până se va realiza relansarea economică, acest guvern Boc va distruge sănătatea, învăţământul, armata şi cultura, trimiţând în împărăţia cimitirelor şi a cerurilor milioane de bătrâni, copii şi adulţi, cu mult înainte de vreme, transformându-i pe supravieţuitori în slugi.

Guvernul deja a anunţat creşterea tarifelor la energia de tot felul. În aceste condiţii, degradarea economică va continua până la putreziciune totală.

Sper că poporul nu va accepta totuşi să fie supus acestui genocid, bineînţeles prin metode democratice.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

«Constituţia "după Băsescu" - un eşec neaşteptat al Preşedintelui»

Foarte multă lume s-a întrebat de ce a ales preşedintele Traian Băsescu ziua de 1 iunie pentru a ieşi în public cu propriul proiect de revizuire a Constituţiei. De ce nu altă dată, acum o lună, acum şase luni sau chiar acum un an de zile. Răspunsurile care s-au dat au fost parţial corecte, dar incomplete.

Traian Băsescu a încercat - ca în vremurile sale bune, dar acestea au apus demult - să împuşte mai mulţi iepuri dintr-un foc.

1. A încercat, uzând de cunoştinţele aprofundate din manualul de diversiuni şi manipulări al PCUS, updatat, să acopere spaţiul mediatic. Ce alte evenimente trebuiau ecranate: votarea de către coaliţia aflată la guvernare a unei legi nedemocratice (alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin); concedierile masive ale poliţiştilor; situaţia gravă din domeniul sănătăţii, inclusiv războiul dintre CNAS şi medici de familie; lipsa de reacţie a puterii faţă de controversata problemă legată de deschiderea la Bruxelles a reprezentanţei Ţinutului Secuiesc, şi nu în ultimul rând, dezbaterea privind proiectul economic al USL. Primele patru subiecte în orice ţară normală ar arunca în aer puterea. Pentru câteva ore, scopul pe care Traian Băsescu şi l-a propus a fost atins. Dar numai atât.
2. Pe termen lung, proiectul de revizuire a Constituţiei pe care l-a promovat Traian Băsescu urma să constituie - începând cu ziua din care vor începe dezbaterile în Parlament şi până în ziua alegerilor parlamentare din 2012 - o armă electorală puternică prin care PDL şi preşedintele urmau să atace opoziţia cu teme (evident false) precum "PNL şi PSD ignoră voinţa poporului"; "PNL şi PSD vor să-şi conserve privilegiile"; "din cauza refuzului USL de a reduce numărul parlamentarilor, nu pot creşte salariile şi pensiile" etc. Bombardarea zilnică a populaţiei cu astfel de teme ar fi dus până la urmă la "convingerea" unor nehotărâţi. De altfel, "bombardamentul" a şi început, şi-l citez pe premierul Emil Boc, care a spus, la adunarea tineretului PD: "USL nu susţine revizuirea Constituţiei deoarece liderii opoziţiei se simt bine în statul creat de Ion Iliescu, în care cetăţeanul a devenit un prizonier". Ei bine, utilizarea aşa-zisului proiect de revizuire a Constituţiei drept armă electorală a eşuat. A eşuat pentru că opoziţia, în propriile proiecte de revizuire a Constituţiei şi de modificare a legislaţiei electorale - şi care doar ieri au fost făcute publice, ele fiind elaborate mai demult -, are în vedere o serie de prevederi pe care Traian Băsescu (+PD) se considera fiind singurul îndreptăţit să le propună.

Cele două puncte de mai sus au fost urgent descifrate de analiştii politici şi de presa cu adevărat independentă. Altceva nu a fost descifrat.

Preşedintele Traian Băsescu nu a avut şi nu are nicio intenţie să se modifice Constituţia. Sigur nu în sensul propunerilor pe care le-a făcut. Motivele sunt următoarele.

1. Textul este unul provocator, ce a scris Traian Băsescu acolo nu are legătură nici cu Uniunea Europeană, nici cu democraţia sau cu un text constituţional.
2. Prevederile restrictive referitoare la accesul în justiţie ar fi atras nu doar sancţiuni de la organismele europene, dar ar fi generat şi numeroase procese la CEDO, ceea ce n-ar fi dat bine actualei puteri şi, mai ales, lui Traian Băsescu.
3. Dacă prin absurd, tot ce a propus Traian Băsescu s-ar vota în Parlament, acest lucru ar dezavantaja net PD, care, se ştie, la viitoarele alegeri nu pleacă din pole position. Constituţia "după Băsescu" dacă ar fi adoptată, ar avea drept rezultat întoarcerea PD la condiţia din 2001, adică aceea a unui partid de 7%. Or, Traian Băsescu exact acest lucru vrea să îl evite.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Un nou tip de turism"

Pe modelul Cimitirului Père Lachaise din Paris şi, mai nou, a Cimitirului Bellu din Bucureşti, şi Cimitirul Hajongard din municipiul Cluj-Napoca ar trebui inclus în circuitul turistic al României, precum şi în cel al oraşului, întrucât adăposteşte o serie de monumente funerare ale unor personalităţi ale vieţii culturale, politice, artistice şi sociale care au marcat istoria ţării noastre.

Cimitirul Hajongard (oficial Cimitirul Central, în maghiară Házsongárdi temető, din germană Hasengarten) de pe fosta Uliţă a Măcelarilor, în prezent str. Avram Iancu, este unul din cele mai vechi cimitire din Cluj, înfiinţat în secolul al XVI-lea, odată cu devenirea neîncăpătoare a cimitirului care a funcţionat în jurul Bisericii Sf. Mihail din centrul oraşului (cimitirul central). Este unul din obiectivele turistice cele mai pitoreşti ale oraşului. Se întinde pe o suprafaţă de circa 14 hectare.

Cimitirul Hajongard din municipiul Cluj-Napoca ar putea fi transformat în muzeu în aer liber, taxa de intrare fiind una modică. Autorităţile vor stabili traseul pe care turiştii îl vor străbate pentru a cunoaşte o parte din istoria poporului român. Autorităţile ar trebui să promoveze Cimitirul Hajongard pe internet, dar şi cu ajutorul pliantelor.

Numele cimitirului provine de la vechea denumire germană a zonei aflate pe spaţiul actualului cimitir, respectiv Hasengarten (în traducere "Grădina cu iepuri"). Numele Hasinschart este atestat la Cluj din anul 1373. Prima atestare ca atare a Dealului Hajongard, aflat la sudul cetăţii medievale a Clujului, datează din anul 1503. Lingvistul Attila Szabó a considerat plauzibilă, în afara încetăţenitei etimologii populare "grădina cu iepuri" (Hasengarten-Házsongárd), varianta derivării denumirii din Haselgarten, deci de la o grădină cu aluni.

Decizia înfiinţării cimitirului a fost luată de autorităţi după epidemia de ciumă din anul 1585. Cimitirul a fost mărit de mai multe ori, astfel, în secolul XVII s-a înfiinţat cimitirul luteran, iar în anul 1840 vechiul cimitir evreiesc. În 1885 cimitirul a fost aranjat, multe pietre vechi au fost mutate de la locul lor, s-au desemnat parcelele şi au fost plantaţi arbori. La sfârşitul secolului XIX cimitirul a fost extins spre sud, deschizându-se în 1892 noul cimitir evreiesc şi cimitirul soldaţilor.

Cea mai veche piatră de mormânt datează din anul 1599 şi se află în partea luterană a cimitirului.

Lista personalităţilor îngropate în Cimitirul Hajongard din Cluj este prea lungă şi diversă pentru a o enunţa pe toată, dar dintre personalităţile care se odihnesc aici îi amintesc pe Constantin Daicoviciu (1898-1973) arheolog, Gheorghe Dima (1847-1925) compozitor, Leon Daniello (1898-1970) profesor de pneumologie, János Apáczai Csere (1625-1659) pedagog, Ion Agârbiceanu (1882- 1963) scriitor, Iuliu Haţeganu (1885-1959), internist, profesor universitar şi mulţi alţii.

Domnul Mircea Grosaru:

"Povestea câinilor, din nou în actualitate"

Pe adresa de e-mail a subsemnatului, am primit următorul mesaj.

"Puţini dintre dumneavoastră au avut ocazia de a vedea un lagăr de exterminare a câinilor în România. De aceea, înainte de a lua o decizie privind votul dumneavoastră, de a vă asocia numele cu o lege, vă rog să vizionaţi câteva imagini. Ca simpli cetăţeni, presupunem că voturile dumneavoastră se bazează obligatoriu pe documentare şi înţelegerea problemei asupra căreia vă exprimaţi.

De 10 ani, în România nu s-a schimbat situaţia înmulţirii necontrolate a câinilor şi implicit, a abandonului, pentru că politica oficială a fost de toleranţă a înmulţirii necontrolate şi a abandonului. Cu cât avem mai mulţi câini, cu atât bugetul pretins pentru capitolul câini este mai mare. Este notorie fraza unui viceprimar într-o şedinţă, relatată de un veterinar: "mai opriţi-vă din omorât, că avem nevoie de bani şi la anul!" De aceea există câini fără stăpân şi vor exista în continuare. OUG nr.155/2001 - legea eutanasiei, a avut ca rezultat creşterea numărului câinilor abandonaţi pe străzi. Proiectul de modificare a acestei ordonanţe/legi care propunea sterilizarea şi înregistrarea animalelor de companie, aprobat de Senatul României în 2008, a fost în mod intenţionat evitat şi sabotat, timp de 3 ani, pentru ca tensiunile acumulate să poată justifica măsuri extreme. Acolo unde s-au făcut sterilizări, acestea s-au făcut nu din bani publici, cum era firesc, pentru a preveni creşterea numărului animalelor abandonate, ci din donaţii, prin efortul iubitorilor de animale, al organizaţiilor de protecţie a animalelor. Aceste campanii au fost insuficiente şi subminate "din interior" de cei care s-au "ocupat" anterior de eutanasiere - a se vedea exemplul Capitalei.

În România, cu banii publici s-au finanţat cruzimi faţă de animalele fără stăpân şi lagăre de exterminare a câinilor, ca nicăieri în Europa.

Pentru a schimba această situaţie se impune o abordare diferită. Experimentul "prinde şi ucide" a dovedit timp de 10 ani că nu rezolvă lucrurile. Rezultatul acestei legi se vede pe străzi, deşi în România s-au ucis continuu din 2001 sute de mii, milioane de câini. În loc să ucizi generaţii întregi de pui proveniţi dintr-o femelă, e simplu şi moral şi ieftin să sterilizezi femela - o singura dată. Obligaţi proprietarii să sterilizeze câinii sau să plătească taxe pentru animalele apte de montă. Ei merg împotriva interesului comunităţii de a avea mai puţini câini. În România, animalele domestice sunt înregistrate - toate, cu excepţia câinilor şi pisicilor.

Dacă eutanasia a demonstrat că este costisitoare, ineficientă, crudă şi respinsă de populaţie, schimbaţi prin votul dumneavoastră această lege.

Românii nu doresc uciderea câinilor, doresc doar rezolvarea problemei înmulţirii câinilor. În România, câinii s-au "eutanasiat" cu furadan, diluant, prin înfometare şi canibalizare. Aceasta "eutanasie" e pe cale să revină, prin dorinţa majorităţii PDL din Camera Deputaţilor. Mulţi câini aflaţi acum pe străzi sunt deja sterilizaţi. Nu câinii sunt de vină...

Votul dumneavoastră este decisiv, votaţi pentru a salva vieţi, votaţi împotriva crimei, pentru a nu fi din nou ruşinea Europei. La fel cum, de asemenea, suntem singura ţară europeană care mai exportă cai vii spre abatoarele Italiei... Dumneavoastră aveţi puterea să opriţi aceste barbarii. Dumneavoastră aveţi puterea să cereţi informaţii pentru a vedea concret câţi bani s-au cheltuit, cum s-au cheltuit, dacă se justifică costurile şi rezultatele, câţi câini s-au omorât în perioada 2001 - 2008 şi câţi câini s-au omorât după 2008, după ce s-a interzis eutanasia. Informaţii care, deşi ar trebui să fie publice, nu sunt. Veţi avea surpriza să descoperiţi "inginerii financiare", profituri uriaşe pe seama câinilor decimaţi prin înfometare şi boli în adăposturile primăriilor, şi veţi vedea cât de mult (nu) se respectă legea de protecţie a animalelor în România - dacă cineva va dori vreodată să afle aceste lucruri.

Iar dacă pentru dumneavoastră sute de mii sau milioane de vieţi nu au nicio valoare, atunci gândiţi-vă câte voturi vă va aduce uciderea câinilor şi câte rezolvarea umană a situaţiei, prin sterilizare.

Unii deputaţi cred că votând eutanasia vor primi voturi de la populaţie peste puţin timp, când va fi campania electorală! Renumele de cruzi îi va însoţi toată viaţa însă şi va atârna ca o piatră de moară în drumul lor.

Dacă nu puteţi vota împotriva adoptării legii, vă rog să vă abţineţi de la vot sau să nu votaţi".

Acest gen de mesaje mai mult strică decât ajută, mai ales dacă fiecare dintre noi ar ţine cont de asemenea mesaje, iar ameninţarea cu votul a unor persoane pe e-mailurile deputaţilor sunt o practică curentă.

Domnul Mircea Grosaru:

"Grupul independent pentru monitorizarea patrimoniului cultural din Roşia Montană caută soluţii realiste de susţinere a comunităţii şi a patrimoniului"

Ordinea de zi la cea de-a patra întrunire de lucru de la Alba Iulia a fost următoarea:

1. o bună conservare a patrimoniului din Roşia Montană se poate face doar în condiţiile unei dezvoltări economice solide a zonei;
2. GIMPCRM a recomandat Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia să demareze discuţiile cu Muzeul Naţional de Istorie a României şi cu Muzeul Naţional al Satului, în vederea realizării unui Muzeu al Ţării Moţilor.

La sfârşitul lunii mai, în Alba Iulia, a avut loc cea de a IV-a reuniune a Grupului Independent de Monitorizare a Patrimoniului Cultural din Roşia Montană (GIMPCRM), consacrată politicilor locale de dezvoltare, problemelor comunităţii locale şi influenţei pe care o au acestea asupra situaţiei patrimoniului cultural.

Pe lângă membrii GIMPCRM, la reuniune au participat arhitectul şef al judeţului Alba, Eugenia Mărginean; primarul localităţii Roşia Montană, Eugen Furdui; directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Alba, Matei Drîmbărean; directorul general şi directorul-adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba-Iulia, Gabriel Rustoiu, respectiv Inel Constantin; prof. univ. dr. arh. Alexandru Sandu de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" şi reprezentanţi ai companiei miniere.

Principalele obiective ale reuniunii au fost acelea de a determina locul pe care îl ocupă Roşia Montană în strategiile de dezvoltare ale autorităţilor judeţene şi locale şi cunoaşterea exactă a problemelor comunităţii din Roşia Montană, având în vedere că acestea sunt hotărâtoare pentru succesul oricărui efort de conservare şi de valorificare a patrimoniului.

Participanţii la reuniune au fost unanimi în a sublinia faptul că o bună conservare a patrimoniului nu se poate face în condiţiile unei dezvoltări economice precare a zonei în care se află Roşia Montană. Potrivit arhitectului şef al judeţului Alba, Eugenia Mărginean, vocaţia localităţii este una minieră, dar aceasta presupune o abordare modernă, durabilă, responsabilă faţă de mediu şi patrimoniu.

În acest context, Eugenia Mărginean a arătat că autorităţile judeţului Alba, atunci când evaluează oportunitatea derulării proiectului minier în Roşia Montană, pun accentul pe păstrarea legăturilor cu zona înconjurătoare, prin construirea de drumuri alternative celor afectate de exploatare, a drumurilor de acces la monumentele conservate, precum şi pe instituirea de zone de protecţie în jurul obiectivelor de patrimoniu.

Primarul comunei Roşia Montană, Eugen Furdui a reafirmat caracterul minier al localităţii, arătând că decizia în privinţa proiectului minier nu mai poate să treneze, dată fiind situaţia economico-socială extrem de grea a oamenilor din zonă. Acesta a acuzat superficialitatea modului în care sunt analizate problemele de mediu, de patrimoniu şi sociale ale localităţii, afirmând că în condiţiile actuale, cu un peisaj şi mediu afectate de fostele exploatări miniere din perioada comunistă, scenariul turistic în absenţa mineritului este unul nerealist pentru Roşia Montană.

Directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Alba, Matei Drîmbărean a apreciat calitatea cercetărilor arheologice de salvare, precum şi a lucrărilor de conservare a patrimoniului din Roşia Montană, efectuate în cadrul Programului Naţional de Cercetare "Alburnus Maior", desfăşurat în perioada 2000-2006, afirmând ca acesta trebuie să fie privit ca un program-pilot de conservare a patrimoniului din Roşia Montană. Acesta a mai arătat că, spre deosebire de cazul localităţilor Alba Iulia şi Blaj, în cazul Roşiei Montane lipseşte un plan de dezvoltare durabilă elaborat de stat, în interiorul căruia să fie luate deciziile privind dezvoltarea pe viitor a localităţii.

Directorul-adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Inel Constantin, a afirmat că instituţia pe care o conduce sprijină ideea înfiinţării unui muzeu al mineritului în Roşia Montană, arătând că acesta poate funcţiona atât în formula unui parteneriat public-privat, cât şi în aceea a unei filiale a Muzeului din Alba Iulia, în contextul preconizatei dezvoltări a acestuia. Inel Constantin a mai declarat că Muzeul din Alba Iulia poate furniza asistenţă pentru organizarea colecţiei muzeale, compusă din patrimoniu arheologic, construit şi etnografic, de natură să pună în valoare nucleul urban din Roşia Montană. Directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii a mai arătat că iniţiativa companiei miniere de a amenaja o rezervaţie arheologică în care să fie incluse zona Păru Carpeni, monumentul circular de la Tău Găuri şi galeria Cătălina Monuleşti este mai mult decât bine-venită, reprezentând un real progres pentru conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului din zonă.

În contextul discutării planurilor de amenajare muzeistică din Roşia Montană, prof. univ. dr. arh. Alexandru Sandu a semnalat importanţa clarificării situaţiei gestionării galeriilor care vor fi amenajate în Roşia Montană, existând riscul unui vid de administrare din partea autorităţilor competente ale statului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit cercetătorului Vasile Moga, membru al GIMPCRM, reputat arheolog implicat în activităţile de amenajare muzeistică a galeriilor romane din Masivul Orlea, după 1990, statul a renunţat la administrarea şi protejarea patrimoniul expoziţiei de acolo, fapt care a facilitat dispariţia şi degradarea unor importante piese de patrimoniu arheologic din colecţie.

În vederea atenuării efectelor distructive pe care le are asupra patrimoniului incertitudinea legată de dezvoltarea Roşiei Montane, academicianul Răzvan Theodorescu şi prof. univ. dr. Ioan Opriş, cu susţinerea unanimă a GIMPCRM, au recomandat Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia să demareze neîntârziat discuţiile cu Muzeul Naţional de Istorie a României şi cu Muzeul Naţional al Satului, în vederea realizării unui Muzeu al Ţării Moţilor. Prof. univ. dr. Ioan Opriş a mai recomandat Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia adoptarea unei strategii de achiziţie pentru artefactele provenind din Roşia Montană.

Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roşia Montană a fost constituit în luna februarie 2011, din acesta făcând parte, ca membri fondatori, acad. Alexandru Vulpe, Preşedintele Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, membru al Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO), acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secţiei de Arheologie şi Ştiinţe Istorice a Academiei Române, prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia, prof. univ. dr. Ioan Opriş, Universitatea Valahia din Târgovişte, conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, şi conf. univ. dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Ovidius din Constanţa. Acestora li s-a adăugat în luna aprilie prof. dr. univ. arh. Augustin Ioan, arhitect, scriitor şi profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Bucureşti.

Înfiinţarea GIMPCRM este rezultatul preocupărilor fiecăruia dintre membri săi cu privire la soarta patrimoniului suprateran şi subteran din Roşia Montană, dar, în egală măsură, şi al unei reflecţii adânci asupra necesităţii de a găsi modalităţile cele mai eficiente pentru a contribui în mod concret la conservarea vestigiilor istorice din localitate. Potrivit convingerilor Grupului, patrimoniul cultural este o resursă inepuizabilă care poate să asigure dezvoltarea durabilă a zonei, dar acest lucru nu se poate face decât în condiţiile în care vestigiile istorice sunt cercetate, conservate, restaurate şi puse în valoare la standarde contemporane, iar comunitatea locală conştientizează valoarea lor şi le tratează în consecinţă.

În acest sens, Grupul îşi exprimă disponibilitatea de a colabora şi de a asculta opiniile tuturor specialiştilor în domeniu cu adevărat interesaţi de soarta patrimoniului cultural din Roşia Montană. Obiectivul primordial al Grupului este acela de a aduce discuţia despre patrimoniul din Roşia Montană pe terenul ferm al argumentelor ştiinţifice, respingând orice implicare a sa sau a oricăruia dintre membrii săi în dispute extraprofesionale. De aceea, Grupul este decis să pună consecvent în centrul activităţilor sale tema conservării şi restaurării patrimoniului din zonă, raportându-se strict la problemele sale actuale, încercând însă să găsească şi soluţii concrete pentru viitor.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată "Noua structură teritorială a României depăşeşte interesele de gaşcă ale PD"

Reorganizarea administrativ-teritorială este unul din subiectele cu care actuala coaliţie de la guvernare încearcă să abată atenţia de la dezastrul pe care l-a produs ţării. Ieri am aflat că portocalii din PD vor discuta cu "partidele din coaliţie" despre acest subiect. Din păcate, restul partidelor din Parlament, care reprezintă jumătate din populaţia României, sunt "sărite din schemă".

Faptul că partidele de opoziţie nu sunt consultate într-o problemă atât de importantă nu ar trebui să ne mire. Totuşi, date fiind declaraţiile domnului Gheorghe Flutur, declaraţii potrivit cărora reorganizarea teritorială urmăreşte apropierea de cetăţeni, era de aşteptat să conteze părerea tuturor cetăţenilor acestei ţări. Altfel spus, propunerile privind viitoarea împărţire administrativă a României şi structura regională ar trebui să fie discutate şi cu partidele din opoziţie, ca reprezentante a jumătate dintre cetăţeni. Dar, aşa cum s-a obişnuit în ultima vreme, PD doreşte să fie în postura fotbalistului care centrează, şutează şi dă cu capul! Egocentrişti şi dictatori prin formare, asemenea şefului lor de la Cotroceni, mai marii PD se iluzionează şi cred că ei pot face tot ce doresc. Iar reorganizarea administrativ-teritorială a ţării e doar unul din hatârurile pe care trebuie să le facă partenerilor de guvernare pentru a-şi asigura liniştea până în 2012.

Fără îndoială, regionalizarea este o formulă care se impune. Viitorul se pare că este benefic acelor structuri care înglobează populaţii numărând mai multe milioane de oameni. Europa, lumea civilizată se pronunţă pentru regionalizare, iar noi nu ne putem pune contra progresului. Atâta doar că în situaţii de acest gen, când e vorba de interesul întregii Românii, nu cred că e suficientă "mandatarea conducerii PDL pentru a purta discuţii cu partidele din coaliţie". Cred că e nevoie de discuţii şi cu partidele din opoziţie, cu societatea civilă şi, mai ales, cu organizaţiile asociative ale structurilor administrative actuale. Sunt absolut convins de faptul că preşedinţii de consilii judeţene ar da sfaturi pertinente pe această temă, dată fiind experienţa lor în domeniu. Primarii municipiilor din România pot spune care le sunt interesele comune, care le sunt problemele comune, pe zone şi regiuni. Iar edilii din comune ştiu foarte bine care este specificitatea nevoilor comunitare, pe regiuni şi zone de dezvoltare.

Dorinţa PD de a redesena harta administrativă a ţării, dincolo de necesitate, ascunde interese de grup, de gaşcă. Viteza cu care se are în vedere elaborarea acestui proiect, coroborată cu graba de a adopta statutul minorităţilor, ne fac să ne întrebăm pentru cine se face această reorganizare şi, mai ales, cui foloseşte?

Eu sunt convins că şi în acest caz graba strică treaba şi că există riscul real ca cineva să se joace pe hartă şi să traseze, la întâmplare, nişte regiuni care să nu fie viabile nici economic şi nici ca interese comunitare. Iar asta nu este de dorit, deoarece regionalizarea este un subiect prea serios pentru a fi discutat într-un cerc restrâns.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "România guvernată prin şantaj!"

După ce, în urmă cu puţin timp, minoritatea maghiară din România, în speţă UDMR, s-a folosit de un şantaj ordinar la adresa PDL şi a Guvernului Boc pentru a obţine asumarea răspunderii pe Legea educaţiei şi pentru ca actul normativ sa fie adoptat după "pofta ce-au poftit", se pare că vom fi obligaţi să asistăm la o altă asemenea formă de guvernare. Cea prin şantaj!

De când cu numeroasele guverne Boc 1, 2 şi nu mai ştiu câte, conduse de altfel de premierul (preşedinte doar pe hârtie) Băsescu, şantajul a devenit o armă politică redutabilă, pe care reprezentanţii UDMR o folosesc la maximum. Şi aproape că îi înţeleg, atâta timp cât ei luptă, prin orice mijloc, pentru a-şi atinge interesele. Ale lor şi ale comunităţii maghiare care i-a votat.

E adevărat că nu s-au bătut pentru maghiari pentru a le oferi un trai mai bun, că doar şi maghiarilor le-au scăzut salariile şi au fost împovăraţi cu creşteri de preţuri şi taxe. Cu toate acestea, liderii lor mai pot practica şantajul pentru a obţine lucruri mult dorite de minoritatea pe care o reprezintă.

Şi, uite aşa, UDMR se luptă acum pentru adoptarea cât mai urgentă a legii minorităţilor naţionale. Şi se poate chiar să câştige!

După ce, săptămâna trecută, europarlamentarii UDMR au anunţat înfiinţarea la Bruxelles a Reprezentanţei Ţinutului Secuiesc, vineri, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a trasat Coaliţiei un termen clar pentru adoptarea legii privind statutul minorităţilor naţionale, şi anume sfârşitul lunii iunie.

Flutur a sărit şi el şi a zis că e de acord cu ce spune Kelemen, că parlamentarii coaliţiei guvernamentale se vor mobiliza şi vor trece prin Parlament legea.

Preşedintele-jucător Băsescu a afirmat nonşalant că el ar adopta proiectul legii minorităţilor chiar azi. Acum, că el este Guvernul, se prea poate să încerce să fie el şi Parlamentul României.

Dar, ca să revin la şantajul practicat de reprezentanţii UDMR de când sunt în cârdăşie cu PDL, trebuie să spun că îl practică pentru că le merge. Şi le merge pentru că PDL este atât de avid de putere şi de privilegiile date de putere încât nu riscă să le piardă. Pe de altă parte, Băsescu nu riscă să piardă un aliat ca UDMR, pentru că ar putea trece, din nou, printr-o suspendare, care s-ar putea să îi fie fatală.

Astfel, poporul roman, atât de oropsit de o guvernare imbecilă, nu are decât să înghită, la rândul său, şantajul şi promiscuitatea actului de guvernare. Ce să mai înţeleagă bieţii oameni când li se spune că legea minorităţilor este considerată prioritate naţională, iar ei trăiesc de pe o zi pe alta cu gândul la ce vor pune mâine pe masă, cu grija locurilor de muncă sau sub ameninţarea constantă a creşterii preţurilor.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Întru respectarea memoriei eroilor noştri, închisoarea de la Râmnicu Sărat trebuie transformată într-un spaţiu memorial"

Preţul demnităţii umane şi al luptei pentru libertate a însemnat pentru foştii deţinuţi politici un calvar care s-a numit închisoarea Râmnicu Sărat.

Celulele strâmte, mizere, subjugate de întuneric şi claustrofobie au adăpostit vreme de decenii, acele conştiinţe libere ale unei Românii care tânjea după libertate, dreptate, ordine constituţională, principiul demnităţii umane în cele mai mici detalii ale vieţii publice şi private.

Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuş, Victor Pogoneanu, Ilie Lazăr sau Ion Mihalache au reprezentat elita naţional-ţărăniştilor de sorginte creştin-democrată, condamnată la calvarul experimentului comunist de la Râmnicu Sărat şi supusă unui înfiorător program de exterminare prin foame, bătăi şi tăcere de mormânt, care anunţa iminenţa morţii.

Ororile înfăptuite sub tăcerea morţii şi a distrugerii destinelor elitei româneşti de la acea vreme reprezintă un strigăt al istoriei faţă de memoria eroilor noştri, faţă de indiferenţa societăţii româneşti care a uitat mult prea repede ce însemnează adevărata libertate, adăpostită în valori şi principii etice, juridice şi constituţionale care se cer a fi respectate.

La jumătate de secol de la sfârşitul ororilor, celula lui Corneliu Coposu sau Ion Mihalache de la Râmnicu Sărat a rămas un loc uitat de vreme, în afara oricărei decizii politice sau administrative de transformare a acestui loc pecetluit de jertfa demnităţii eroilor neamului nostru într-un spaţiu memorial care să confrunte cunoaşterea, uimirea şi indignarea tinerelor generaţii. În mod regretabil, închisoarea de la Râmnicu Sărat se află în paragină, în pericol de prăbuşire, pentru că nu a fost supusă unui program de consolidare, fiind astfel condamnată la tăcere şi pentru deceniile viitoare.

susţin cu deplină convingere revalorizarea acestor spaţii încărcate de memoria jertfei eroilor noştri, ca fiind veritabile monumente ale spiritului neamului nostru, refuzând să rămân indiferent la prăbuşirea acestor mărturii ale rezistenţei faţă de totalitarism, în numele demnităţii umane.

Alături de închisorile de la Aiud, Gherla, Sighet sau Piteşti, închisoarea de Râmnicu Sărat, trebuie să fie parte a unui program naţional iniţiat, implementat de Ministerul Culturii şi Cultelor, de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dar şi de alte instituţii care se vor implica în baza parteneriatului public-privat.

Pledoaria pentru recuperarea istoriei, memoriei eroilor neamului nostru poate fi privită ca fiind uşor idealistă într-o Românie care pare să supraliciteze o suită total diferită de priorităţi, uitând că fibra morală a poporului român se regăseşte tocmai în jertfa acestor oameni, iar memoria lor trebuie onorată, pentru a redescoperi adevăratele priorităţi.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Recentul caz de corupţie instrumentat de către DNA în portul Constanţa şi care îi are drept protagonişti pe Laurenţiu Mironescu, secretar general al Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi pe senatorul PDL Mircea Banias înlătură şi ultimele speranţe pe care unii cetăţeni de bună-credinţă le mai puteau avea ca PDL este un partid de bună-credinţă, orientat spre nevoile cetăţenilor.

Potrivit procurorilor DNA, gruparea condusă de Mironescu, fost parlamentar PDL, se ocupa cu "captura statului" întrucât se substituia autorităţii de stat în portul Constanţa, pe care îl controla în întregime şi îl subordonase unor interese de tip mafiot. Procurorii DNA au arătat că termenul de "captură a statului" semnifică corupţia la nivel sectorial sau chiar atunci când ajunge a fi generală, la nivelul statului. Fostul secretar general al MAI, Laurenţiu Mironescu, este cercetat pentru iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi trafic de influenţă.

Acest caz de corupţie este fără precedent în România după 1989. Secretarul general este numărul doi în orice minister, este omul cel mai important după ministru, el coordonând întreaga activitate executivă a ministerului. Aşadar, al doilea om din România care ar fi trebuit să se ocupe cu asigurarea domniei legii, propus de PDL pentru această funcţie, organizase un grup mafiot format din zeci de persoane, fiind cercetat pentru iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi trafic de influenţă.

O asemenea subminare a autorităţii de stat se întâmplă doar în cele mai subdezvoltate state africane. Cazul de corupţie Mironescu arată în toată splendoarea sa modul în care unii oameni puşi de PDL în funcţii publice practică o corupţie de cel mai înalt nivel, în timp ce solicita cetăţenilor sacrificii pentru a ieşi din recesiune şi criză.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Disfuncţiile sistemul sanitar românesc încep să facă noi victime printre cetăţenii României, care nu mai beneficiază de serviciile medicilor de familie şi nici de cele ale farmaciştilor, decât contra cost. Mereu prinşi pe nepregătite, guvernanţii nu sunt în măsură să asigure fluenţa sistemului vital al naţiei şi aruncă în derizoriu vieţile şi sănătatea atâtor copii, bătrâni sau bolnavi incurabil, care se văd în imposibilitatea de a-şi cumpăra medicamentele compensate care să-i ţină în viaţă.

Contractele medicilor de familie cu CAS-ul au expirat, un nou contract-cadru încă nu există, iar noile norme aplicate la vechiul contract-cadru sunt, pur şi simplu, ilegale. În consecinţă, românii care vor merge, în această perioadă, la cabinetul medical vor fi consultaţi, li se va pune un diagnostic şi li se vor da reţete simple, necompensate, indiferent dacă au sau nu banii necesari pentru plata integrală a lor, indiferent dacă bolile lor sunt contagioase sau foarte grave.

Situaţia este aceeaşi peste tot în ţară, genocidul continuă în sistemul sanitar, iar finalul este previzibil pentru toţi: alţi şi alţi oameni nenorociţi, care adaugă, la sărăcie şi lipsuri, şi boala, fără speranţă în însănătoşire.

Pe de altă parte, tot mai mulţi români îşi pun, îndreptăţit, întrebarea, de ce ei plătesc, în continuare, CAS-ul, dar nu li se întorc beneficiile legale, contractuale. Boala nu alege momentul. Ea vine indiferent de contracte şi norme.

De aceea, vă cer, doamne şi domni parlamentari, să fim împreună pentru rezolvarea cât mai urgentă a acestor grave probleme de sistem care pun în pericol, la propriu, viaţa românilor.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Defrişările ilegale - plagă a societăţii contemporane"

celebrarea Zilei Mondiale a Mediului, organizată în fiecare an pe 5 iunie, este una dintre numeroasele modalităţi prin care Organizaţia Naţiunilor Unite atrage atenţia asupra problemelor de mediu.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un bine-venit semnal şi un îndemn de a acţiona unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generaţiilor viitoare.

Naţiunile Unite au proclamat anul 2011 drept Anul Internaţional al Pădurilor, în contextul în care oameni de ştiinţă din întreaga lume sunt îngrijoraţi de dispariţia accelerată a zonelor împădurite, în fiecare an, circa 18 milioane de hectare de pădure fiind distruse (cam cât suprafaţa Portugaliei).

Defrişările necontrolate şi ilegale reprezintă o problemă şi în România. Cazurile mediatizate de la Harghita, Maramureş, Suceava, Neamţ, Bacău şi Prahova, judeţe care au cel mai mare procentaj de defrişări ilegale, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toţi.

Potrivit datelor furnizate de Ministerului Mediului, volumul materialului lemnos tăiat ilegal în primele patru luni ale acestui an se ridică undeva la 12.000 metri cubi, ceea ce reprezintă cam 0,2% suprafaţa împădurită, un procent destul de mare, dacă ne gândim că suprafaţa terenurilor replantate este mult mai mică.

A doua problemă ridicată de aceste defrişări este cea a implicării unor funcţionari ai statului sau chiar angajaţi sau foşti angajaţi ai Ministerului de Interne. Comportamentul acestor oameni, desigur, nu are legătură cu instituţiile din care fac parte şi nu trebuie generalizat, însă deşi la nivel public se cunosc nume, iar munţi întregi arată deplorabil, reacţia instituţiilor statului este palidă, dacă nu inexistentă.

Opinez că este de datoria noastră, ca locuitori ai acestei ţări şi ca persoane mandatate de popor să facem legi, să găsim soluţii pentru stoparea tăierilor ilegale de pădure şi pentru reîmpădurirea locurilor pustiite de unii semeni prea lacomi pentru prezent şi inconştienţi pentru viitor.

Domnul Iulian Claudiu Manda: "Modificarea Constituţiei - praf în ochii românilor"

Într-o tentativă jalnică de a deturna atenţia populaţiei de la buzunarele goale, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a iniţiat săptămâna trecută un proiect de modificare a Constituţiei, deşi nu are dreptul să demareze singur acest proiect, ci doar pe baza unei propuneri a Guvernului.

Dar ce îl determină pe Traian Băsescu să facă acest demers în plină criză economică? Să fie oare lansarea programului economic al USL? Un program echilibrat, dedicat reluării creşterii economice solide, dar şi cu o disciplină dură a finanţelor publice care nu mai permite scurgerea banilor publici către contracte pentru partid, aşa cum procedează în prezent Emil Boc şi Elena Udrea.

Obiectivul principal al domnului Traian Băsescu este, în această perioadă, să distragă atenţia populaţiei de la programul economic şi viziunea pentru educaţie propuse de USL şi, totodată, să acopere cu această dezbatere subiecte importante precum corupţia din PDL, tăierea pensiilor şi salariilor.

Modificarea Constituţiei nu se poate face însă decât după viitoarele alegeri parlamentare, cu un Parlament care să fie reprezentativ. În plus, conform Constituţiei, propunerea de revizuire trebuie să vină de la Guvern, şi nu de la preşedinte. Comisia de revizuire a Constituţiei nu s-a întrunit niciodată, astfel că acest demers al preşedintelui este unul greşit, menit să acopere gravele probleme economice şi sociale cu care se confruntă România.

Mai mult, trebuie să ne întrebăm de unde vor avea bani pentru referendum, ţinând cont că, înainte de alegerile pentru primăria Baia Mare, democrat-liberalii declarau că nu sunt bani pentru organizarea acestora. Iar motivul pentru care vor să alegem primarii dintr-un singur tur este tot lipsa banilor. Oare vor să facă referendum odată cu alegerile locale pentru a introduce teme parazit, ce nu ţin de interesul imediat al cetăţenilor?

Spre deosebire de Guvern, care nu face altceva decât să spună că nu sunt bani la buget şi că trebuie să introducă noi taxe şi impozite, USL a venit cu un program de măsuri eficiente pentru stimularea economiei. Adoptarea Legii privind integritatea în cadrul autorităţilor publice, alinierea la media europeană a redevenţelor încasate de stat ca urmare a concesionării activelor statului, înfiinţarea unui comitet parlamentar de monitorizare pentru creşterea transparentei utilizării banilor publici, restructurarea instituţiilor de control fiscal şi înfiinţarea unui consiliu de supraveghere şi audit format din experţi internaţionali sunt câteva dintre măsurile propuse de USL care merită atenţia noastră, a românilor, inclusiv a preşedintelui, care n-ar trebui să ne mai arunce praf în ochi, ci să se concentreze măcar în al doisprezecelea ceas pe problemele poporului pe care îl conduce.

Domnul Cristian Rizea:

În România de astăzi sistemul funcţionează pe baza favorizării furtului. Dimensiunea corupţiei în statul de drept este alarmantă. Banul public este întrebuinţat după culoarea politică, clientela PDL fiind în permanenţă cu buzunarele pline.

Vina o are actuala conducere care a politizat toate sectoarele vieţii publice. Mai concret, contra bani, un ministru sau un secretar de stat poate promova de pe o zi pe alta "simpatizanţi" înfocaţi ai PDL-ului. Omul de rând nu mai poate spera la funcţii înalte dobândite prin profesionalism şi competenţă, ci trebuie doar să fie bine văzut în ochii "celor mai mari" şi să-şi plătească funcţia dorită.

Parcă ne-am întors în era comunistă, când totul funcţiona pe cunoştinţe, relaţii, pile. La primărie, la medic, la guvern, la poliţie puteai să ajungi doar "cu pile", iar cei care ocupau funcţii mari, erau "de sus" numiţi. Degeaba am făcut o revoluţie, degeaba au murit tineri pentru democraţie. Regimul democratic este doar teoretic! Practic, actuala conducere ar vrea să vadă în jur doar "portocaliu".

Mai nou ne paşte o mare reformă. Proiectul propune o modificare a Constituţiei. Ca în era comunistă, se doreşte revenirea la un regim în care un singur om, împreună cu partidul său, deţinea puterea, iar restul populaţiei trebuia să se supună necondiţionat.

Cam la asta se rezumă democraţia în România anului 2011. Avem nevoie de o schimbare pentru a vedea că funcţionează ceva şi în ţara aceasta. Şi schimbarea trebuie să fie cu adevărat democratică, pentru a ne putea baza pe o justiţie cu reguli clare şi reale, care aplică o lege general valabilă pentru toţi locuitorii unui stat.

Domnul Marius Rogin:

"Situaţia din Grecia nelinişteşte ţările europene bogate"

Afirmaţia cancelarului german Angela Merkel, făcută la o reuniune a Uniunii Creştin Democrate, potrivit căreia oamenii din sudul Europei ar trebui să iasă la pensie mai târziu şi ar fi bine să-şi ia mai puţin concediu, a stârnit vii critici. Cancelarul german a cerut de asemenea eforturi mai susţinute pentru depăşirea crizei datoriilor.

Argumentaţia sa, la marginea populismului, nu pune însă punctul pe i. Poate că nu a ales cea mai elegantă formulare, dar ceea ce a spus cancelarul Angela Merkel gândesc mulţi contribuabili, şi anume nu numai în Germania. Cât timp şi cât de mult mai trebuie să plătească germanii pentru concetăţenii lor europeni din Grecia, Portugalia sau Irlanda ?

Nemulţumirea provocată de apariţia unor noi deficite de miliarde mai ales în Grecia, este în continuă creştere. Pe acest fundal, Angela Merkel trebuie mai întâi să-i liniştească pe adversarii din propriul partid creştin-democrat ai pachetelor de salvare acordate statelor în criză, apoi pe partenerii de coaliţie liberali, trebuind să ţină cont şi de starea de spirit a populaţiei. O privire aruncată în statistici arată că vârsta reală de pensionare este aceeaşi, de aproximativ 62 de ani şi în Germania, şi în Grecia, Portugalia sau Spania. Numai francezii ies la pensie simţitor mai devreme, dar evident că Angela Merkel nu la ei s-a referit. Nici numărul zilelor de concediu nu diferă prea mult în sudul Europei, comparativ cu Germania. Dimpotrivă, în sud, săptămâna de lucru are mai multe ore. Iarăşi, numai în Franţa situaţia e diferită.

Cu accente populiste, Angela Merkel a repetat o idee care nu este nouă în UE, pe ansamblu. Comisia Europeană cere de anul trecut o ridicare a vârstei de pensionare la 67 de ani, ba chiar la 70, către mijlocul acestui secol, din dorinţa de a menţine finanţabile casele de pensii. Toţi şefii de stat şi de guvern europeni, inclusiv grecii şi francezii, s-au angajat să sprijine acest ţel în cadrul reuniunii la vârf din martie anul acesta. Vârsta de pensionare a ajuns deja în Grecia la 65 de ani, în Franţa a fost ridicată la 67, în ciuda masivelor proteste. În Germania, oamenii vor ieşi la pensie la 67 de ani, începând din 2020.

Dacă într-adevăr ar fi voit să abordeze cauze reale care au dus la prezenta criză a datoriilor în ţări din sudul Europei, Angela Merkel ar fi trebuit să denunţe creşterea disproporţionată a cheltuielilor sociale în ultimii 15 ani. Dar şi aceste cheltuieli se află sub media din Germania. Sectorul bugetar este în Grecia aproape de două ori mai mare faţă de Germania, dacă se ţine cont de PIB-ul celor două ţări.

Problema reală a Greciei nu sunt pensionarii, ci cohortele de angajaţi ai statului. În plus, Grecia a majorat masiv în ultimii ani salariile şi pensiile bugetarilor. Corupţia continuă să fie şi ea o mare problemă, la fel evaziunea fiscală şi munca la negru.

La aceste probleme reale s-ar fi putut referi Angela Merkel. Nici FMI nu face altceva în rapoartele sale. În raportul comun care va fi publicat în curând de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană şi de FMI, situaţia din Grecia va fi la fel de dur criticată, dar cu argumente reale. Nerăbdarea guvernanţilor cu privire la criza datoriilor nu mai este, de altfel, un fenomen german. La cea mai recentă reuniune a miniştrilor europeni de finanţe, reprezentanţii Austriei, Olandei şi Finlandei au criticat masiv pachetele de asistenţă financiară.

Toate aceste ţări contribuie din greu cu fonduri la salvarea de la faliment a Greciei, Portugaliei şi Irlandei. Partidele eurosceptice şi populiste se află în mare avânt în Finlanda, Olanda, Belgia, Franţa şi în Ungaria. Şi în Germania aripa conservatoare a Partidului Liber Democrat, la guvernare, începe să se opună pachetelor de salvare de la faliment.

De aceea nici nu mai este sigur că partidele coaliţiei de la Berlin vor reuşi să obţină în toamnă girul Parlamentului pentru următorul pachet, intitulat "Mecanismul European de Stabilitate".

Domnul Ioan Stan:

Bătrânii Oniceniului meu natal obişnuiau, în vremuri nu de mult trecute, să folosească o formulă de salut a cărei bogăţie de înţelepciune nu şi-a pierdut până azi nici parfumul timpului trecut şi nici valabilitatea.

Se întâmpinau Domniile lor, rădăcinile mele, cu urarea "sănătate şi pace"!

Copil fiind, când îi întâlneam, smulgeam grăbit acoperământul capului şi strigam "bună ziua", după bunele învăţături primite în glas răspicat de la mama, bucuros că eu nu trebuie să folosesc acel salut ce mi se părea nepotrivit, căci adevărul era că pace aveam şi sănătos, mulţumim Celui de sus, eram.

Timpul m-a obligat şi pe mine să aflu nu numai că pacea, nerecunoscută în toate planurile existenţiale, rămâne o noţiune goală de adevăr, dar mi-a bătut obrazul şi dinspre partea sănătăţii cum nu mi-aş fi imaginat când stârneam cu tălpile goale colbul fermecat al uliţelor copilăriei.

Cu adevărat sănătatea este cel mai de preţ dat al unui om şi felul în care este desconsiderată în aceste zile mă revoltă şi mă determină să cer explicaţii de la această tribună. Cu atât mai mult cu cât tocmai cei care se presupune că ar trebui să ne apere sănătatea sunt cei care o pun pe ultimul loc în preocuparea de a-şi "vindeca" în primul rând ale lor suferinţe.

Departe de mine ideea de a mă declara cumva arbitru în conflictul, ajuns la dimensiuni naţionale, dintre medicii de familie şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Nu sunt eu cel care să-i învăţ cum să-şi facă treaba, fie şi doar pentru motivul că dacă au ajuns unde au ajuns, ar fi trebuit să ştie ce au de făcut.

Eu sunt cel care, printre sute de mii alţii, merg, conform programării, la medicul de familie pentru ca, atunci când vine de la cabinetul particular, să-şi facă, în câteva minute, o idee despre cum îmi mai merge cu slăbiciunile sănătăţii, dar mai ales să-mi scrie pentru o lună sau chiar pentru trei, dacă vreau, reţeta compensată sau gratuită pentru medicaţia care să mă ajute să mai trec pe la cabinet.

Tot eu sunt cel care, lună de lună, îmi plătesc fără abatere sau comentarii contribuţia pentru sănătate sperând că nu mi se vor mai cere încă o dată aceşti bani, atunci când şi dacă voi fi pensionar, că doar s-au mai văzut cazuri.

Şi iar eu sunt cel care, ca tot cetăţeanul cu supunere faţă de lege, plătesc toate birurile cu care ne-a "băgat în seamă" sublima noastră guvernare, scoţându-ne ochii cu strădania de a umple în acest mod, numai spre binele nostru, vistieria statului. Vistierie care s-a umplut mai ales de blestemele celor rămaşi cu salariile, pensiile, indemnizaţiile, alocaţiile, subvenţiile ciuntite ori deloc .

Fiind eu, micul contribuabil, simplul cetăţean, atât de cuminte şi de conştiincios în a-mi respecta obligaţiile faţă de sistem, mi-am imaginat cu umilinţă că şi pârdalnicul de sistem se va osteni să-mi răspundă măcar pe-aproape.

Numai că în România de azi nu se întâmplă aşa! Iar în conflictul căruia i-a căzut pradă sănătatea noastră partenerii de dispută nu pot ajunge nicicum la o înţelegere.

Vorbesc aici despre nesemnarea contractului-cadru privind asistenţa medicală între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi medicii de familie, document fără de care vitalele reţete de medicamente compensate sau gratuite rămân doar în rugăciunile celor dependenţi de ele la fel, ca şi trimiterile către specialişti.

Pe de o parte, Patronatul Medicilor de Familie spune că Ministerul Sănătăţii a făcut tot ce era de făcut şi că problema este de fapt a CNAS. Care CNAS a fost refractar la propunerile înaintate de medicii de familie cu privire la normele de aplicare ale noului contract-cadru refuzând consultările pe acest subiect. Patronatul susţine că soluţiile propuse de ei nu au fost luate în considerare, nu au primit niciodată răspuns şi nu au existat consultări nici măcar pentru ultimul proiect de norme, cel propus de CNAS pe 26 mai a.c. Aşa că dumnealor nu semnează nimic şi gata, dar nu înainte de a ne sugera nouă, pacienţilor, să ne prezentăm la CNAS cu reţetele negratuite şi necompensate, spre decontare. Ca ultimă încercare de conciliere, medicii de familie cer un act adiţional de prelungire a actualului contract cu două luni, timp în care CNAS să se prezinte la negocieri spre mult clamata ajungere la acord.

Pe de altă parte, Colegiul Medicilor din România acuză CNAS-ul de "şantaj " la adresa medicilor de familie, liniştindu-i pe aceştia din urmă cu promisiunea că niciun specialist nu-şi va lărgi sfera de activitate în scopul năvălirii pe tarlaua "familiştilor". Să fiu sincer chiar mi s-ar părea prea de tot ca specialistul, infiltrat în responsabilităţile medicului de familie, să-şi trimită singur, de data aceasta, către cabinetul de medic specialist, pacienţii aflaţi în starea de necesitate respectivă, dar dacă aşa vrea CNAS-ul, mai ştii?

Mai vine şi ministrul sănătăţii cu declaraţia că ministerul pe care îl conduce a reuşit să rezolve mare parte din supărările medicilor de familie şi le sugerează acestora câteva căi de suplimentare a veniturilor bazate pe faptul că "specialiştii" descriu consultaţia medie ca având o durată de 15 minute. Faceţi consultaţiile mai scurte, recomandă domnul ministru fără teamă şi vă veţi creşte veniturile!

Sunt sigur că s-ar mai găsi mulţi alţii care să facă recomandări întru rezolvarea situaţiei. Nu sunt sigur că recomandările vor fi urmate de combatanţi! Cum spuneam, eu nu mă voi afla printre aceştia.

Rămân în continuare să mă număr printre cei rămaşi fără finanţare în ambulatoriu şi mă rog celui de sus pentru sănătate, ca nu cumva să ajung în situaţia să decidă domnul preşedinte Duţă dacă îndeplinesc normele de internare calificate atât de medici, cât şi de ministerul sănătăţii ca aberante.

Aşa că, vorba unei colaboratoare născute mult mai devreme decât mine, "Nu ne lăsa Doamne, că la Tine ne-a rămas nădejdea!"

Domnul Angel Tîlvăr:

"Eliminarea subvenţiei la căldură, lovitura finală dată populaţiei de către PDL"

Nu mai este nicio noutate faptul că Băsescu şi Boc conduc România după principiul "capul plecat, sabia nu-l taie". A spus FMI să se elimine subvenţia la energie termică, iar Boc a executat. Dar de ce? Oare pentru că se apropie noi alegeri locale şi parlamentare, iar PDL şi Boc trebuie să facă rost de bani pentru proiectele PDL-iste, pentru eventualii sponsori şi pentru alte practici pe care nu doresc să le invoc astăzi, aici? Oare pentru că nu pot decupla clientela politică de la puşculiţa publică? Indiferent care ar fi motivul, un lucru este cert: PDL manifestă o umilinţă totală în faţa FMI şi o indiferenţă crasă faţă de nevoile cetăţenilor a căror interese ar trebui să le apere în calitate de Executiv.

După ce au micşorat salariile, pensiile, au disponibilizat zeci de mii de muncitori, au eliminat aproape toate formele de ajutoare sociale fără a ţine cont de realităţile din teritoriu, au închis spitale, au închis şcoli şi nu în ultimul rând au favorizat creşterea preţurilor prin majorarea TVA la 25%, acum au aplicat lovitura finală: eliminarea subvenţiei la energia termică.

Cu aceeaşi atitudine sfidătoare, Boc a pasat problema în curtea administraţiilor locale, administraţii ale căror venituri nu pot sub nicio formă să acopere o asemenea majorare şi ale căror venituri depind în mare parte tot de populaţia sărăcită de PDL prin multiplicarea şi majorarea taxelor şi impozitelor.

Stimaţi colegi, în luna februarie am solicitat Guvernului să achite subvenţia la căldură pentru ENET Focşani, deoarece furnizorul de gaz, GDF Suez, sistase alimentarea către ENET din cauza neachitării la timp a facturii pe luna decembrie. Atunci, Primăria Focşani avea de primit 4 milioane de lei de la Guvern. Aceasta este dovada că PDL nu a avut nicio jenă în a lăsa în februarie populaţia Focşaniului în frig, la fel cum nu are nici acum nicio jenă în a elimina subvenţia la căldură şi în a permite o majorare care poate ajunge şi până la 60%, aruncând astfel în aer costul facturii populaţiei.

În aceeaşi perioadă a anului trecut, speriaţi de faptul că în iarnă nu vor mai avea bani să achite facturile, peste două sute de focşăneni se debranşaseră de la căldură. În fiecare zi numărul celor care solicitau debranşarea creştea vertiginos, ghişeele ENET fiind luate cu asalt zilnic.

Situaţia nu va sta altfel nici anul acesta. Preţul stabilit anul trecut de Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei este de 397 lei/Gcal. În Focşani, în prezent, preţul pe gigacalorie plătit de populaţie este de 203,20 lei, dar acesta a rezultat după scăderea din preţul real a subvenţiilor. Renunţarea Guvernului în a acorda această subvenţie ar duce aşadar la o majorare a tarifului final plătit de consumatori cu 106,7 lei în plus pentru fiecare gigacalorie consumată, adică facturile vor fi mai mari cu puţin mai mult de 50 % comparativ cu cele din prezent. Consumul mediu lunar pentru un apartament cu două camere este de aproximativ 1,8 gigacalorii, adică aproximativ 700 de lei.

Cum se va descurca un vrâncean în această situaţie? Date recente ale Institutului Naţional de Statistică au scos la iveală faptul că Vrancea se află pe ultimele locuri pe ţară într-un top al câştigurilor salariale nete la sfârşitul anului 2010, mai exact în luna decembrie. În topul celor mai mici salarii din ţară, Vrancea se află pe locul patru, cu 1.011 lei, fiind depăşită doar de Călăraşi - 963 lei, Maramureş - 987 lei şi Vaslui - 991 lei. Prin comparaţie, vecinii de la Buzău au câştigat în luna de referinţă 1.266 lei, Galaţi 1.339 lei, Bacău 1.243 lei şi Brăila 1.067 lei. În Moldova, cu excepţia vasluienilor, în toate judeţele se câştigă mai bine decât în Vrancea.

În aceste condiţii, oare greşesc când spun că PDL urmăreşte sărăcirea populaţiei, batjocorirea şi umilirea cetăţenilor acestei ţări?

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Un sistem de sănătate bolnav"

Situaţia sistemului de îngrijire a sănătăţii din România nu este nicidecum una nouă, inedită, despre care abia acum aflăm cu surprinde. Nu!

Fiecare român din această ţară cunoaşte că sistemul sanitar este într-o boală cronică de peste douăzeci de ani, suferind de subfinanţare, de lipsa de eficienţă a cheltuirii fărâmei de buget pe care acest sector îl are la dispoziţie.

De asemenea, cu mici excepţii, majoritatea clădirilor care poartă emblema de spital, dispensar sau clinică au înfăţişarea unor instituţii care provoacă spaima pacienţilor, nemaifiind întreţinute corespunzător de foarte mulţi ani. În condiţiile slabului management, ale lipsei de reabilitare sau modernizare, noţiunea de mediu septic nu poate fi folosită nici măcar în glumă.

Deşi aceste aspecte sunt cruciale pentru funcţionarea unui sistem naţional prioritar, vă pot spune că ele ţin în cea mai mare parte de finanţare şi că pot fi remediate într-un orizont de timp destul de redus. Un pas important deja s-a făcut prin decizia de reorganizare, comasare şi reprofilare a centrelor de îngrijire a sănătăţii. Urmează ca toate unităţile rămase active să intre într-un amplu proces de modernizare, reabilitare şi dotare cu aparatura specifică, atât de necesară salvării de vieţi.

Din nefericire, îngrijorarea mea nu mai este legată de aspectele care privesc infrastructura medicală, pentru că drumul a fost deschis şi nu mai există cale de întoarcere. Îngrijorarea mea este legată în schimb de cea mai importantă resursă din sistemul sanitar, şi anume resursa umană.

Cunoaştem cu toţii că subfinanţarea a determinat un regim salarial mizer pentru cadrele medicale, motiv pentru care anual am pierdut sute de medici specialişti şi mii de asistenţi sau asistente medicale, care au luat calea clinicilor occidentale. Cunoaştem faptul că cei care au decis să îşi continue cariera în România sunt în continuare foarte prost plătiţi şi îşi îndeplinesc cu dificultate meseria.

Ceea ce este cu totul îngrijorător este creşterea alarmantă a cazurilor de culpă medicală evidentă sau de dezinteres vădit faţă de pacienţii aflaţi în situaţii critice. Bolnavi aflaţi la pragul intrării în comă sau care în orice moment pot intra în stop cardio-respirator sunt internaţi şi uitaţi în saloane, fără să beneficieze de asistenţa permanentă a cadrelor medicale sau de o intervenţie medicală corespunzătoare.

Diagnostice eronate, prescripţii de tratament necorespunzătoare sau chiar ignorarea totală a unui pacient asupra căruia câteva ore mai târziu se constată decesul, nu mă pot duce decât la o singură concluzie - malpraxis. Or, culpa medicală şi dedicarea totală a unui cadru medical nu are nicio legătură cu problemele pe care le traversează sistemul medical din România.

Nu este nici atribuţia mea, ca parlamentar, şi nici a vreunuia dintre românii care din nefericire ajung să ia contact cu acest sistem. Este, în schimb, datoria morală şi legală a organizaţiilor profesionale, a acelor colegii care supraveghează activitatea medicilor sau asistentelor de a analiza speţele nefericite şi de a recurge la retragerea de îndată a drepturilor de liberă practică şi excluderea definitivă din sistem a celor care nu iubesc meseria de a salva vieţi.

Există exemple fericite şi în România. Când spun asta mă refer la acel serviciu de medicină de urgenţă, cunoscut de noi toţi din acele ştiri nefericite şi numit Smurd, conceput şi construit de un medic sirian care şi-a iubit şi îşi iubeşte meseria şi care a demonstrat că este mai român decât mulţi dintre români.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Daniel Funeriu a primit o palmă de la Congresul SUA"

Sâmbătă, 6 iunie, exact în timpul în care liderii USL şi specialiştii PNL şi PSD din domeniul învăţământului lansau proiectul USL privind educaţia, ministrul de resort, Daniel Funeriu, se adresa tineretului PDL astfel: "PNL şi PSD astăzi s-au strâns să discute despre educaţie şi au venit cu un material pe care scrie concepţia USL pentru educaţie. Vă spun eu care este - vorbe goale. Spun în materialul ăsta de ce nu merge bine educaţia în România, tind să le dau şi dreptate, dar ceea ce doresc să le spun este că elevii care dau în această vară bacalaureatul, din 12 ani de şcoală, zece i-au petrecut sub PNL şi PSD. PNL şi PSD au condus sistemul de învăţământ timp de 10 ani din 12, deci am văzut ceea ce ei pot să facă pentru România".

Afirmaţiile ministrului Daniel Funeriu sunt incalificabile, iar într-o ţară cu adevărat democratică, nimeni nu şi-ar fi permis să le facă. Iar dacă prin absurd le-ar fi făcut, atunci urma, în mod logic, demisia.

În primul rând, Daniel Funeriu s-a exprimat asupra unui proiect lansat în dezbatere publică şi, în calitate de ministru, ar fi trebuit să aibă minima decenţă de a accepta o astfel de dezbatere, nu să reteze din start, în public, orice punte de contact cu un program care i-ar fi util. Foarte grav este însă şi faptul că un ministru al educaţiei desconsideră şi jigneşte un program (de autorii lui, ce să mai zic) fără ca măcar să-i cunoască, nici măcar la nivel general, conţinutul. Pentru că este greu de crezut că participând în paralel la o întrunire de partid, ministrul Daniel Funeriu a avut posibilitatea de a studia, chiar şi citind pe diagonală, programul USL.

La fel de grav este şi faptul că în faţa unei adunări unde un număr important de participanţi au fost probabil studenţi, dar şi public, în faţa presei, cel care este prin lege şeful dascălilor din România, s-a comportat ca un adevărat politruc bolşevic din anii ’50.

"Românii, când se gândesc la PSD văd roşu, când se gândesc la PNL se îngălbenesc, iau gălbinare, au şi motive". La astfel de expresii se reduce nivelul de exprimare al celui care are în subordinea sa şcoala românească, de la clasele primare până la cele mai înalte medii academice.

Nu sunt eu cel chemat să dea un calificativ asupra liberalilor şi social-democraţilor care au condus destinele învăţământului românesc. Ştiu însă un lucru sigur: niciun ministru liberal sau social-democrat în cei 10 sau câţi ani au condus domeniul educaţiei şi nici vreun alt ministru de orice culoare politică nu au păţit imensa ruşine pe care a păţit-o Daniel Funeriu.

Aceea care a rezultat din scrisoarea trimisă preşedinţilor celor două Camere de către un grup de congresmani din SUA, prin care solicită schimbarea anumitor prevederi din recent adoptata Lege a educaţiei naţionale. Ei susţin că prin anumite paragrafe din lege se distruge autonomia universitară şi, de asemenea, se practică o discriminare de neacceptat.

În finalul scrisorii, se spune: "În interesul nostru în progresul global al relaţiilor dintre SUA şi România, avem încredere că veţi examina această chestiune şi veţi lua în considerare o lege nouă sau o amendare ajutătoare la Legea educaţiei naţionale 2011". O astfel de abordare este una fără precedent şi demonstrează care este adevărata valoare a persoanei care conduce sistemul învăţământului românesc. Şi nu doar Daniel Funeriu s-a făcut de ruşine, ci toţi cei care au acceptat legea promovată de el.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Parteneriatul şcoală-biserică-famile, parteneriat activ pentru formarea copiilor"

În contextul integrării României în Uniunea Europeană şi al unei societăţi în continuă transformare în care elevii şi părinţii au nevoi materiale şi spirituale deosebite, învăţământul românesc trebuie să-şi asume o nouă perspectivă asupra evoluţiei sale.

Este important să implicăm elevii în activităţi care promovează valorile tradiţionale creştine ale poporului nostru. În acest context, la Râmnicu Vâlcea s-au pus bazele unui parteneriat între şcoală, biserică şi administraţia locală cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea între elevi şi părinţi.

Pentru că acest parteneriat poate fi un model, doresc să fac cunoscut şi altora ce presupune această asociere.

"Şcoala părinţilor", proiect de consiliere, comunicare şi relaţionare şi "Şcoala timpului liber", proiect educaţional after-school sunt activităţi concrete desfăşurate în cadrul acestui parteneriat.

Din discuţiile purtate cu promotorii acestor proiecte a reieşit faptul că "Şcoala părinţilor" reprezintă componenta cu ajutorul căreia adulţii se descoperă pe sine, învaţă să-şi asculte şi să-şi înţeleagă copiii, în vederea dezvoltării sănătoase din punct de vedere moral, fizic şi psihic.

Prin această iniţiativă se doreşte ca părinţii să depăşească dificultăţile intervenite în comunicarea cu proprii copii, întrucât în perioada copilăriei temperamentul se poate modela, iar în familie se pun bazele unei educaţii sănătoase pentru viaţă.

Consilierea familiilor care trec prin perioade dificile, dar şi pentru a preveni eventualele probleme, ar putea reduce abandonul şcolar, crescând în schimb climatul de colaborare între copii şi părinţi. Iniţiativa factorilor implicaţi în acest proiect poate duce la rezultate remarcabile, mai ales că se are în vedere extinderea la mai multe unităţi de învăţământ din judeţul Vâlcea.

Un alt proiect concretizat sub denumirea de "Şcoala timpului liber" al Bisericii "Toţi Sfinţii" din Râmnicu Vâlcea, patronat de Arhiepiscopia Râmnicului, conform celor care îl promovează, nu oferă doar educaţie de calitate, utilizând metode dintre cele mai diverse şi mai interactive îndrăgite de copii, ci încearcă să apropie părinţii de nevoile şi aşteptările celor mici. Credinţa în Dumnezeu şi dragostea de frumos, îmbinate în mod natural cu respectul pentru semeni, dar mai ales pentru adevăr şi familie sunt valori promovate la "Şcoala timpului liber". Folosind metode moderne de învăţare şi punând accent pe dezvoltarea creativităţii copilului acest proiect poate duce la stabilirea unui parteneriat puternic între familie, şcoală şi biserică.

Succesul celor două proiecte va însemna de fapt un viitor mai bun pentru copiii noştri, de aceea factorul politic trebuie să sprijine prin măsuri concrete acest gen de parteneriate.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Pompierii: încredere a populaţiei - 92%, venituri salariale cu 30% mai mici"

Finalul săptămânii trecute a adus în spaţiul public românesc o nouă decizie aberantă a Guvernului PDL: ministrul Traian Igaş a semnat în data de 2 iunie a.c. un document prin care reduce norma de hrană a poliţistului de la 720 de lei la 130 de lei. Această decizie taie practic veniturile lucrătorilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor cu încă 30%, plasându-le undeva între 800 şi 1200 ron/lună. Diminuarea veniturilor pentru personalul MAI este cu atât mai contestabilă cu cât acestor oameni le-a mai fost afectat venitul în 2010 prin măsurile de reduceri salariale din tot sectorul bugetar, dar îndatoririle lor au rămas aceleaşi.

De asemenea, politica actualului guvern de tăieri ale veniturilor loveşte în categoriile în care încrederea populaţiei este din ce în ce mai mare. Astfel, în data de 4 mai 2011, a fost făcut public un sondaj privitor la încrederea populaţiei în instituţii ale statului, dar şi în categorii profesionale. Paradoxul este că pe primul loc în topul încrederii cetăţenilor români se află pompierii cu un procent de 92%, adică cei afectaţi de decizia de tăiere a veniturilor, iar pe ultimul loc se află politicienii cu doar 2%, adică tocmai cei care decid astfel de măsuri.

Cu alte cuvinte, politicienii portocalii nu ţin cont de importanţa muncii pe care aceşti oameni o prestează pentru comunitate şi nici de riscurile cu care se confruntă în fiecare zi. De altfel, putem spune că în curând aceşti oameni care sunt chemaţi să se sacrifice în fiecare zi, să facă faţă unor situaţii limită pentru a salva vieţi omeneşti şi bunuri materiale vor face voluntariat, pentru că statul român nu ştie şi nici nu vrea să le preţuiască cu adevărat munca pe care o fac.

Mai mult, momentul ales a fost unul cu totul sfidător: de Ziua naţională a Eroilor, când ne amintim cu toţii de aceia care au pus binele comunităţii din care fac parte mai presus decât binele personal, de cei care au riscat totul pentru binele concetăţenilor lor, Guvernul portocaliu îi loveşte direct pe aceia care se pun între noi şi pericolele vieţii cotidiene.

Domnul Titi Holban:

"România - ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi"

Doresc să vorbesc azi despre un fenomen extrem de îngrijorător care necesită o reacţie rapidă din partea autorităţilor. Este vorba despre creşterea alarmantă a numărului copiilor abandonaţi din România. Zilnic, în ţara noastră, un copil este lăsat pe stradă sau dus la centrele de plasare a minorilor.

Lipsa unui program social eficient de prevenire a gravidităţii infantile şi nedorite, lipsurile materiale grave şi incultura au condus la această situaţie care urcă România din nou pe un loc fruntaş în Europa, însă la capitolul copii abandonaţi.

În majoritatea cazurilor, copiii sunt abandonaţi la câteva zile de la naştere, în scări de bloc, în tomberoane sau în saloanele maternităţilor. Cel mai adesea mamele acuză lipsa resurselor materiale necesare întreţinerii nou-născutului şi îşi manifestă speranţa că în grija statului copiii lor vor avea parte de un "trai mai bun".

Un exemplu nefericit în acest sens îl reprezintă judeţul Buzău, unde numărul copiilor abandonaţi a crescut îngrijorător de mult de la an la an. Dacă în anul 2009 au fost înregistraţi 30 de copii abandonaţi, în 2010 numărul acestora aproape s-a dublat. Cei mai mulţi copii sunt nou-născuţi sau copii de până la 2 ani, situaţie care ridică o problemă suplimentară legată de lipsa unui număr adecvat de asistenţi maternali.

La fel de adevărat este şi faptul că prea puţini copii abandonaţi de părinţi ajung să aibă o viaţă frumoasă. Cei mai mulţi cresc cu sechele, îngrămădiţi în orfelinate, lăsaţi nesupravegheaţi din cauza lipsei acute de personal. Dosarele de adopţie trenează ani întregi, din cauza procedurilor foarte complicate şi a lipsei de personal din direcţiile pentru protecţia copilului. În unele cazuri există un singur angajat care se ocupă de soarta a 300-400 copii. De aceea, pentru mulţi dintre aceşti copii nu se deschid proceduri de adopţie.

În faţa acestei situaţii dureroase, autorităţile nu fac nimic. Dimpotrivă, guvernul Boc a decis anul trecut reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi a duratei de timp pentru care se acordă această plată. Paradoxal, România s-a angajat să închidă orfelinatele şi să promoveze plasarea copiilor în seama asistenţilor maternali. Însă numărul acestora este în scădere acută, mai ales de când guvernul a decis, în 2010, reducerea cu 25% a veniturilor salariale. Şi pentru ca peisajul să fie complet, iar şansele acestor copii de a avea o viaţă normală să fie cât mai limitate, procedurile de adopţie din ţara noastră sunt extrem de complicate şi durează foarte mult timp. Formalităţile prin care trebuie să treacă familiile care vor să-i adopte pe aceşti micuţi nefericiţi sunt aproape imposibile şi îi aduc la disperare şi deznădejde chiar şi pe cei mai binevoitori.

Concluzia este una singură: suntem ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa, în condiţiile în care peste 40.000 de copii se află în prezent în sistemul de protecţie socială, iar numărul lor creşte încontinuu. Faţă de această realitate tristă cu care ne confruntăm, consider că autorităţile trebuie să ia urgent măsuri pentru limitarea fenomenului de abandon a copiilor nou-născuţi şi pentru alocarea resurselor bugetare necesare asigurării unor condiţii de trai mai bune copiilor aflaţi azi în centrele de plasament.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Sistemul sanitar din România este aproape de blocaj. După ce Guvernul Boc a ales să desfiinţeze un număr semnificativ de spitale, lăsând pe drumuri pacienţii şi alungând din ţară sute de medici care au ales calea exodului, acum politicile portocalii duc în pragul disperării medicii de familie.

Situaţia este din ce în ce mai grea pentru aceştia, tocmai de aceea ei au ales să nu mai elibereze reţete compensate. Mai grav este că opţiunea Guvernului şi a Ministerului Sănătăţii de a-şi bate joc de medicina primară duce la îngrădirea accesului cetăţenilor la serviciile medicale.

Una dintre probleme ţine clar de subfinanţarea acestui segment. Comparativ chiar cu anii 2009 şi 2010, fondurile pentru medicina primară în 2011 sunt cele mai mici şi demobilizează medicina de familie să-şi realizeze obiectivele. Subfinanţarea pune sub semnul întrebării, practic, funcţionarea cabinetelor medicale.

Medicii de familie sunt obligaţi să efectueze muncă voluntară. Deşi există cabinete medicale care lucrează în sistem privat, medicii de familie sunt obligaţi să suporte din buzunarele proprii informatizarea sistemului medical, specialitatea medicină de familie fiind astfel batjocorită.

În condiţiile în care medicina de familie este extrem de importantă, fiind practic poarta de intrare a oricărui pacient în sistemul medical, nu înţelegem de ce Guvernul Boc a ales să nu o sprijine pentru a se consolida, aceasta fiind condiţia minimă pentru reuşita oricărei reforme în sistemul medical.

Acesta este motivul pentru care Partidul Naţional Liberal susţine protestul medicilor de familie şi consideră că demiterea ministrului sănătăţii, Cseke Attila şi a preşedintelui CNAS ar fi un gest de minimă responsabilitate din partea Guvernului.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Şantaj la instanţe"

În urmă cu un an, la ordinul expres al Preşedintelui României, Traian Băsescu, şi al reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional, prim-ministrul României a decis să taie un sfert din salariile a milioane de români. 25% tăiat din salariul fiecărui bugetar a însemnat 25% mai puţină administraţie, 25% mai puţin învăţământ, 25% mai puţină sănătate. Sfertul tăiat din veniturile şi aşa mici, în comparaţie cu statele din Uniunea Europeană, ale bugetarilor români a trecut profesorii şi medicii sub pragul sărăciei, unde alţi peste 5 milioane de români supravieţuiesc cu greu.

Cum era normal, Tribunalul Vâlcea a decis, acum câteva luni, că tăierea cu 25 la sută a salariilor este ilegală şi nu respectă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Hotărârea instanţei a venit ca urmare a plângerii depuse de şase funcţionari de la o primărie şi doi magistraţi din Vâlcea. În motivarea instanţei se arată că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică. În acelaşi document se precizează că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă, iar una din obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestată. În toată ţara, zeci de mii de astfel de procese au fost pe rolurile instanţelor de judecată, iar dreptatea a revenit - cum era firesc - oamenilor ce-au fost deposedaţi ilegal de 25 la sută din venituri.

Zilele trecute, însă, după ce a minţit că salariile tăiate vor reveni la normal din 2012, prim-ministrul Emil Boc s-a plâns membrilor Consiliului Superior al Magistraturii că instanţele stabilesc bugetul ţării în locul Guvernului prin deciziile pe care le dau. În acest context, Boc a criticat "teancurile" de decizi judecătoreşti care acordă drepturile salariale solicitate de bugetari în justiţie. Mai mult, premierul României a ameninţat că instanţele de judecată care iau hotărâri în contradicţie cu deciziile Guvernului pot readuce economia într-o situaţie dificilă, iar Guvernul nu va mai putea aloca resurse justiţiei.

Incredibil! Premierul ţării a ajuns să şantajeze judecătorii, a căror balanţă vrea s-o încline în favoarea sa şi-n defavoarea a zeci de mii de profesori, funcţionari şi medici.

Domnul Neculai Răţoi:

"Băsescu nu mai vrea încă o vilă, vrea o Constituţie!"

Ieşit-a, măre, tatăl PDL-iştilor cu semnalul că a dat startul la campania electorală de anul viitor şi nu oricum: ci reîncălzind ciorba şi-aşa acrită a revizuirii Constituţiei!

Este de speriat grandomania unui ins ce pune-n umbră chiar şi megalomania ceauşistă, pe care nu-l mai încape nici măcar întâia lege a ţării! Nu credea acest popor vreodată că o să aibă un astfel de conducător nici în coşmarurile sale cele mai rele, care să schimbe cea mai importantă lege după câţiva ani, în care oricum a siluit Constituţia cum a vrut, când şi cum i-a convenit, mai ales de când şi-a făcut acel grup de 5 obedienţi băsişti de la Curtea Constituţională!

Ne amintim cum, la votarea ultimei Constituţii, cea în vigoare şi la ora actuală, PDL-iştii cu Băsescu-n frunte (pe vremea aia vajnic PD-ist şi de stânga!), fugăreau oamenii pe stradă cu urna de vot, încercând chiar să forţeze mâna alegătorului să voteze în favoarea schimbării, în primul rând tocmai pentru că prevedea ce se respinge acum: garanta proprietatea, prezumând-o a fi licită până la proba contrarie. Acum, după cum recunoştea cu gura proprie, la un moment dat, probabil sub influenţa băuturilor alcoolice, nu mai vrea asta, vrea ca averile să nu mai fie prezumate licit, ci să se plece de la ideea că orice român e un hoţ.

Ce nu înţelege însă Traian Cotrocean e alt aspect: că el însuşi, ca primul român al ţării, intră în această paradigmă, dând astfel semnalul de credibilizare a unei bănuieli care este de multă vreme înrădăcinată în mentalul colectiv: că averea pe care a făcut-o neamul Băsescu e rezultatul furtului şi al corupţiei, fie că e amintită aici vila din Mihăileanu, fie că sunt evocate activităţi de pe vremea când chinuia de moarte cu prezenţa sa funcţiile de ministru ori de primar al capitalei sau orice demnitate mai răsărită a avut, măcar din 1990 încoace, dacă nu cumva de şi mai-nainte!

Odată deschisă această cutie a Pandorei, după ce Băsescu va părăsi Cotroceniul, o să fie foarte interesant cum or să sune explicaţiile date organelor competente ale statului, eliberate de sub tirania portocalie, referitoare la modul în care notariatul din Păuneşti s-a dovedit a fi mai mult decât profitabil şi că, adăugat "vânzărilor anterioare", este sursă de apartamente de lux şi trai pe picior mare, la fel ca şi o anumită bancă, după cum la fel de interesant va fi de aflat ce legături există între averea lui Mircea Băsescu şi scandalurile în care numele acestuia este pronunţat cu din ce în ce mai mare frecvenţă.

Nu de mai puţină importanţă or să fie explicaţiile referitoare la averea personală - neprezumată a fi dobândită licit! - date de Elena Udrea, de Dorin Cocoş, de Radu Berceanu, de Adriean Videanu, de Cătălin Macovei, de Sorin Blejnar şi alte nume care au ţinut, de atâtea ori în aceşti ani, prima pagină a ziarelor din România şi, uneori, chiar de peste hotare!

Totuşi, este inexplicabilă logic hotărârea de tip sinucigaş a lui Traian Băsescu de a modifica o Constituţie pe care oricum nu o respectă, şi care încă îi este favorabilă în câteva puncte vitale pentru el, atât ca simplu cetăţean, cât şi ca demnitar al statului român. Dar, a cere vreunui basist, fie el şi însuşi băsistul numărul unu al neamului, să aibă vreo logică şi oleacă de coerenţă în gândire şi acţiune, a devenit similar cu a cere lână de la broască şi micşunele de la răchită...

După cum ziceam, Traian Băsescu a lansat, cu această propunere de modificare a legii fundamentale a ţării, campania electorală pentru anul 2012, "furând" startul ca de obicei şi impunând un pachet de teme de discuţii care să ţină ocupată agenda publică. În acest timp, prin spatele opiniei publice şi în liniştea specifică operaţiunilor de lotri, probabil că se vor aduce bicicletele chinezeşti de care s-a făcut atâta tam-tam, dar sigur se va lucra muteşte şi pe furiş la luatul cu japca al voturilor românilor aflaţi la muncă în străinătate, la coruperea ori înfricoşarea cu tot felul de trăsnăi a electoratului indecis sau potrivnic PDL-ului şi orice alt truc care ar putea să mai aducă încă un amărât de vot unui partid ce simte din ce în ce mai puternic înfiptă-n gât mâna unui electorat minţit, furat, umilit, batjocorit în toate felurile...

Suflarea fierbinte a poporului în ceafa portocalie dă deja frisoane de moarte...

Domnul Vasile Popeangă:

"Constituţia României, varianta 2011, în viziunea măreţului cârmaci"

Conform gândirii prezidenţiale cu premeditare şi patru cuburi de gheaţă, modificarea constituţiei musai trebuie să se facă! întâi de toate, se vor abroga articolele referitoare la dreptul la identitate, la tratatele internaţionale ce privesc drepturile omului, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, dreptul la apărare, libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, dreptul la învăţătură, accesul la cultură, dreptul la ocrotirea sănătăţii, interzicerea muncii forţate, dreptul la grevă, dreptul de proprietate privată, protecţia copiilor şi a tinerilor, protecţia persoanelor cu handicap, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, apărarea ţării, contribuţii financiare, exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, alegerea Camerelor, durata mandatului, organizarea internă, şedinţele Camerelor, sesiuni, actele juridice şi cvorumul legal, caracterul public al şedinţelor, statutul deputaţilor şi al senatorilor, mandatul reprezentativ, incompatibilităţi, imunitatea parlamentară, categorii de legi, iniţiativa legislativă, sesizarea Camerelor, adoptarea legilor şi a hotărârilor, promulgarea şi intrarea în vigoare a legii, validarea şi durata mandatului preşedintelui şi depunerea jurământului, incompatibilităţi şi imunităţi, dizolvarea Parlamentului, referendumul, atribuţii prezidenţiale în domeniul politicii externe şi în domeniul apărării, suspendarea din funcţie, punerea sub acuzare, vacanţa şi interimatul funcţiei, răspunderea preşedintelui interimar, actele, indemnizaţia şi celelalte drepturi ale preşedintelui, jurământul de credinţă, incompatibilităţi, încetarea funcţiei de membru al guvernului, răspunderi, încetarea mandatului, raporturile parlamentului cu guvernul, forţele armate şi CSAT-ul, prefectul, autoritatea judecătorească, proprietatea, Curtea de Conturi, Consiliul Economic şi Social, Curtea Constituţională şi revizuirea Constituţiei.

Odată rezolvate aceste probleme ce stau în coasta prezidenţială, se statuează că România este un stat de hoţi, antinaţional, supus camarilei suverane, strâns unit în jurul acesteia în mod iremediabil, că forma de guvernământ a statului român este Traian Băsescu, că România este stat de sanchi, nedemocratic şi antisocial, în care demnitatea şpăgii, drepturile şi libertăţile oamenilor de afaceri apropiaţi puterii, libera dezvoltare a conturilor bancare ale acestora, nedreptatea şi clientelismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor poporului român, şi sunt garantate. Apoi, că statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - Traian Băsescu, Emil Boc şi Partidul Democrat Liberal - în cadrul aranjamentelor de culise, iar în România respectarea noii Constituţii, a supremaţiei lui Traian Băsescu şi a camarilei sale este obligatorie.

Se menţionează după aceea că teritoriul României, în mod surprinzător, există, că frontierele ţării sunt în mod inexplicabil aceleaşi de multă vreme, dar că se luptă aprig să se reformeze şi asta. Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în feude ale baronilor locali. Statul are ca fundament unitatea în cuget şi simţiri a poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi cu camarila prezidenţială, cetăţenia română se dobândeşte, ca un blestem suprem, la naştere sau, dacă cineva este atât de idiot încât s-o vrea, la cerere, şi nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a creării unei aparenţe de stat de drept, partidele politice contribuind la păstrarea unei aparenţe de pluralism, având ca scop, de fiecare dată, supremaţia Partidului Democrat Liberal, chezăşia libertăţii şi neatârnării camarilei prezidenţiale.

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea spre a da populaţiei mijloace de refulare în momente de restrişte, ca să nu-l mai fugărească iar pe Hoară, iar agenţilor economici iluzia că-şi pot desfăşura activitatea fără să cotizeze la PDL, ceea ce este, neîndoios, o iluzie. Statul român se obligă să facă totul pentru a părea că-şi respectă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Drapelul României devine portocaliu cu mult negru, ziua naţională a României este ziua de naştere a lui Traian Băsescu, imnul naţional al României este "Puşca şi cureaua lată", iar limba oficială este nem tudom limba română, mânca-ţi-aş!

Cetăţenii beneficiază de dreptul de a-1 venera pe Traian Băsescu şi pe persoanele agreate de acesta, iar cetăţenii BULA (Boc, Udrea, Lăzăroiu şi Anastase) sunt cei mai egali în faţa lui Traian Băsescu.

Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar justiţia nu va lua nicio măsură pentru satisfacerea unor astfel de cereri. în cazuri excepţionale, după scurgerea unei perioade de tergiversare de 15-20 de ani, se pot îngădui rezolvări ale unor cazuri minore, cică în spiritul dreptăţii, dacă petentul se mai află în viaţă...

Libertatea gândirii şi a opiniilor favorabile preşedintelui şi camarilei acestuia nu pot fi îngrădite sub nicio formă, nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie critică faţă de preşedintele Traian Băsescu, mai ales vreun portocaliu iluminat. Libertatea de exprimare a gândurilor de mulţumire faţă de părintele naţiunii, Traian Băsescu, ca şi a oricăror ode adresate acestuia este inviolabilă şi dreptul persoanei de a avea acces la orice manipulare, diversiune sau intoxicare lansată de preşedinte nu poate fi îngrădit.

Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, se recomandă cetăţenilor să voteze, ori de câte ori au ocazia, candidaţii PDL şi au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute de jocurile de culise din PDL.

Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere, căci tot nu servesc la nimic, cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere inutile, iar partidele sau organizaţiile care se dovedesc a aduce atingere intereselor PDL sunt neconstituţionale şi de mare porc. Dreptul la şomaj este garantat prin lege, plata unui ajutor de şomaj este un privilegiu care va fi acordat de la caz la caz, iar cuantumul acestuia va fi nesemnificativ spre deloc. Statul este obligat să ia măsuri de subminare a economiei de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai cât mai mizerabil cu putinţă, iar dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private prevăzute de lege este nesimţit, facultativ şi nerecomandat.

Fidelitatea faţă de Traian Băsescu este sacră! Preşedintele României reprezintă interesele sale şi ale camarilei sale şi veghează la respectarea intereselor economice şi de altă natură ale acesteia, este ales în persoana lui Traian Băsescu, care-1 desemnează pe Emil Boc în calitatea de prim-ministru şi care îndeplineşte orice alte atribuţii la care îi pofteşte inimioara. Guvernul este alcătuit din prim-ministrul Emil Boc, miniştri şi alţi membri ai camarilei, iar primul-ministru Emil Boc răspunde la apelurile telefonice primite de la preşedintele Traian Băsescu, guvernul adoptând hotărâri şi ordonanţe în conformitate cu indicaţiile primite de la preşedintele Traian Băsescu. Ministerele se organizează numai în subordinea camarilei prezidenţiale iar autorităţile administraţiei publice sunt consiliile locale formate din persoanele desemnate de Partidul Democrat Liberal. Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării intereselor PDL.

Economia României este economie de cumetrie, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se obţin prin spolierea cetăţenilor de rând...

Dispoziţii finale şi tranzitorii: ciocul mic şi joc de glezne, c-aşa să ne-ajute Dumnezeu...

Domnul Ion Călin:

"Priorităţi portocalii"

Săptămâna trecută, preşedintele PDL şi premierul României a avut o întâlnire cu prefecţii, adică cu acei înalţi funcţionari publici, independenţi din punct de vedere politic, deci fără carnet la PDL, dar implicaţi până peste cap în munca politică a partidului de guvernământ.

Şi cum se aproprie campania electorală, iar PDL-ul trebuie să rămână la putere, pentru realizarea acestui lucru, fiecare membru sau fost membru PDL cu funcţii de conducere trebuie să se implice în realizarea acestui deziderat.

Deci Emil Boc a prezentat prefecţilor priorităţile Guvernului pe termen scurt, mediu şi lung, probabil şi pentru mandatul următor în care speră să rămână tot prim-ministru.

Printre primele priorităţi pe care premierul le-a adus la cunoştinţă prefecţilor sunt "prioritizarea investiţiilor multianuale ale statului" şi implementarea Programului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, afirmând că este vorba despre "abecedarul" dezvoltării comunităţilor din mediul rural.

"Abecedar înseamnă asfalt, bec, canalizare", a spus Boc. Acesta le-a cerut prefecţilor să intervină direct "la elaborarea bugetului pe 2012" pentru ca banii pe care "noi îi alocăm de la Bucureşti să se ducă acolo unde trebuie, pentru finalizarea acelor obiective necesare".

În traducere, ceea ce a spus premierul ar fi cam aşa: «Stimaţi colegi PDL-işti, vă rog să luaţi seama ca acest "abecedar" să fie finalizat numai în comunele cu administraţie publică PDL, celelalte pot să mai aştepte, eventual până când se vor învăţa minte şi ne vor vota. Astfel cetăţenii acestora nu vor beneficia nici de asfalt, nici de apă, nici de canalizare, adică de banii de la bugetul naţional daţi prin hotărâri de guvern. Cealaltă Românie care nu este portocalie nu trebuie să aibă acces la tot ce înseamnă condiţii de viaţă pentru cetăţeni ai Uniunii Europene. Aceştia să rămână la condiţiile pe care le au acum până când vor înţelege cui trebuie să dea votul».

Cum astfel ar putea fi explicată cererea adresată prefecţilor de implicare în constituirea bugetului pe 2012? De când un profesor de drept constituţional le cere acestora să încalce Constituţia? Dar parcă mai contează pentru Emil Boc sau este prima dată când se întâmplă acest lucru? Ce contează că o mai face încă o dată? Prefectul nu are nicio atribuţie în constituirea bugetului de stat, fiind, conform Constituţiei, reprezentantul Guvernului în teritoriu şi având rolul de a coordona serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor structuri ale administraţiei publice centrale.

Dar mai contează Constituţia pentru PDL? Important este câştigarea alegerilor, nu contează cum şi prin ce mijloace. Pentru că numai aşa se pot aloca fonduri doar către primăriile PDL. E vorba de mii de proiecte care au rolul de a conserva puterea pentru PDL. Cheltuieli publice, toate la comandă politică, asta în timp ce investiţiile din localităţile cu primari din opoziţie, deşi începute cu ani în urmă, se degradează pentru că acestea nu sunt considerate prioritare.

O altă prioritate a Guvernului Boc este absorbţia de fonduri europene şi să dea dovadă de "vigilenţă maximă" asupra corectitudinii licitaţiilor pentru lucrările cu finanţare europeană.

Domnule prim-ministru, deci înalţii funcţionari publici trebuie să vegheze la absorbţia de fonduri europene şi la organizarea licitaţiilor la nivelul fiecărui judeţ? Dar la nivelul ministerelor cine veghează aceste lucruri? Nu cred că dumneavoastră! Pentru că astfel nu se explică procentul mic de absorbţie a fondurilor europene pentru ministerele pe care le aveţi în subordine. Cât priveşte licitaţiile, ce să mai vorbim, toate sunt câştigate de cine trebuie, astfel se repetă până când câştigă cine trebuie.

Emil Boc şi-a făcut un obicei din a critica în mod special guvernarea Tăriceanu şi de a transmite măsurile pe care urmează să le ia în 2012. Eu cred că premierul ar trebui să prezinte aceste priorităţi pentru 2012 în faţa cadrelor disponibilizate din MAI sau a celor din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Pe aceştia şi pe mulţi alţii trebuie să-i convingă că măsurile luate au fost reforme, iar "costurile dureroase" au fost doar politice. Condamnarea a sute de mii de români la sărăcie nu are nicio importanţă pentru că la anul va fi bine, vor creşte pensiile, salariile, până la alegeri, după aceea va urma iar implementarea de "reforme prin reduceri şi tăieri".

Dar parcă mai contează, îşi mai doresc patru ani de guvernare portocalie şi acest lucru este cel mai important. Restul nu mai contează pentru PDL.

Oare câţi români vor mai crede în promisiunile dumneavoastră şi vă vor acorda votul? Sper să fie cât mai puţini.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Adevărate afaceri pe terenurile neutilizate"

Suprafaţa de teren neutilizat este de aproximativ 1.025.947 hectare, ceea ce înseamnă în jur de 133 milioane de euro care s-au consumat în beneficiul deţinătorilor de pârloage. Anul trecut agricultura a beneficiat de un sprijin financiar alocat atât din bugetul de stat, cât şi din fondurile europene, în valoare de 3,025 miliarde de euro.

Actul normativ prin care se stabileşte amendarea cu 400 de lei/hectar loveşte în ţăranii săraci, nu în adevăraţii profitori ai subvenţiilor pe pârloagă.

Haosul legislativ existent, dar şi superficialitatea autorităţilor din domeniu au permis să se dezvolte adevărate reţele de profitori de pe urma sărăciei din agricultură.

Mulţi posesori de terenuri agricole preferă să nu mişte un deget. Afacerea este profitabilă în special pentru cei care deţin întinderi mai mari de pământ. O sută de hectare de teren nelucrat produc într-un an 13.000 de euro. Din aceşti bani, proprietarul trebuie să achite doar impozitul către administraţia locală, care diferă de la o regiune la alta, dar în medie nu este mai mare de 5-6% din valoarea subvenţiei. Se poate vedea că rezultă un profit curat de cel puţin 12.000 de euro, iar banii vin fără niciun efort.

Când s-a negociat finanţarea nu s-a pus problema ca sumele să fie alocate doar celor care muncesc pământul. Subvenţiile se dau cu o singură condiţie: terenurile să fie curăţate de buruieni. Dar şi aici lucrurile sunt interpretabile, deoarece nu controlează nimeni ce se întâmplă exact pe aceste suprafeţe.

S-au dezvoltat adevărate afaceri legate de terenurile agricole, mulţi speculatori imobiliari profitând de lacunele legislative din ţara noastră pentru a lua din banii care în mod normal ar trebui să-i ajute pe ţărani să-şi susţină culturile.

O mare parte a proprietarilor străini de terenuri agricole au anunţat iniţial că vor să dezvolte în ţara noastră ferme importante, între timp, planurile s-au modificat şi, în locul unor afaceri înfloritoare, au rămas suprafeţe întinse de pârloagă pentru care se achită subvenţii.

Proiectul de lege care impozitează terenurile nelucrate cu 400 de lei (95 de euro) pe hectar pare oportun, dar analizând mai bine situaţia actuală a agriculturii se poate observa că aplicarea unor sancţiuni de acest gen nu-i afectează pe marii proprietari de pârloagă, ci pe ţăranii fără posibilităţi materiale.

Deţinătorii de suprafeţe întinse se vor bucura în continuare de subvenţii şi, chiar dacă vor plăti amendă, tot vor rămâne cu sume importante. o soluţie legislativă eficientă ar fi stoparea oricărui sprijin financiar de la stat pentru proprietarii de pământ care nu pot face dovada că au şi producţie agricolă. De asemenea, se putea utiliza o supraimpozitare a terenurilor nelucrate, în aşa fel încât să nu mai fie profitabilă pârloaga.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Fenomenul etnobotanicelor"

Nepromulgarea Legii privind interzicerea etnobotanicelor este cauza exploziei consumului de etnobotanice, în special în Regiunea de Nord-Est, care se distinge în privinţa consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalenţă declarată de 15:1%.

Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani - 13%, 14-15 ani - 10%, 16-17 ani - 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc. - 23,4% dintre adolescenţii de clasa a XII-a menţionând că le pot procura uşor în aceste locuri, iar 17,8 %, chiar foarte uşor - şi la petrecerile cu prietenii - 18% au declarat că le pot procura în aceste locuri uşor, iar 12,8%, foarte uşor.

Tendinţa şi evoluţia traficului şi consumului de droguri sunt îngrijorătoare. 300.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au consumat cel puţin o dată în viaţă droguri ilegale. Dacă se iau în considerare şi medicamentele (tranchilizante, sedative, antidepresive), 8,6% din populaţia României a consumat cel puţin o dată în viaţă droguri ilegale, adică aproximativ 1.300.000 de persoane.

La fiecare trei zile câte un pacient ajunge la urgenţe intoxicat cu droguri de sinteză. Formele clinice sunt din ce în ce mai severe şi asociază tulburări respiratorii, cardiace, neurologice şi digestive. Cazurile în care pacienţii agresează familia şi anturajul sunt frecvente, iar în numeroase situaţii acestor intoxicaţii li se asociază tentativele de sinucidere.

Victimele sunt părinţii, ce ajung să fie urmăriţi cu drujba, dar şi societatea, pentru că în toate aceste situaţii au fost mobilizate echipe de poliţişti şi jandarmi, iar medicii de la ambulantă sau de la urgente au fost nevoiţi să instituie măsurile de resuscitare în condiţii de risc extrem.

Apariţia fenomenului etnobotanicelor a modificat perspectiva pacientului cu abuz de substanţe, ce devine mai expus riscului de intoxicaţie acută, supradoză şi deces. Nevoile de terapie ale acestor pacienţi depăşesc cu mult posibilităţile actualelor structuri medicale şi impun apariţia centrelor de toxicologie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernanţii fac prognoze optimiste fără suport real"

Când vine vorba de prognoze şi estimări, guvernanţii noştri sunt foarte optimişti. La început. Ulterior, le neagă sau le încalcă singuri. Astfel s-a întâmplat şi în privinţa deficitului. Şi nu este prima oară când ţara noastră fluctuează pe poziţii diferite în privinţa deficitului. Deficitul bugetar estimat în Strategia de export este cu 0,6% mai mare decât prognoza oficială de 4,4% din PIB. Dacă oficial ţara noastră are ca ţintă de deficit pe acest an 4,4%, convenită cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Uniunea Europeană (UE), alte instituţii dau alte cifre. Astfel, prognoza oferită de Strategia naţională de export a României 2011-2015, pusă în discuţie publică de Ministerul Economiei la data de 5 mai, spune total altceva, şi anume un deficit de 5% din PIB. Diferenţa de 0,6 puncte procentuale înseamnă în fapt circa 600 de milioane de euro cheltuieli peste limitele convenite.

Alte prognoze diferite sunt referitoare la rata şomajului, văzută la 8%, în vreme ce Executivul s-a lăudat cu un şomaj de doar 5,9%, printre cele mai mici din UE, conform raportărilor oferite de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

De altfel, nu e prima oară când România încearcă să ciupească UE la deficit. Anul trecut, România a cerut, alături de alte opt state UE, o derogare de la a include în deficit costurile cu reforma pensiilor. Mai exact, Executivul nu vrea să includă sumele pe care le virează către fondurile de pensii administrate privat.

Anual, statul virează circa 500 de milioane de euro către administratorii privaţi prin cei 2% din CAS transferaţi. Suma reprezintă 0,5% din PIB. în timp, valoarea procentului trebuie să crească. Suma a fost blocată la nivelul de 2% din 2009.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«"Optimistul de serviciu" de la Palatul Victoria»

Afirmaţia optimistă a premierului Emil Boc cum că România a redevenit locul unde merită să investeşti datorită stabilităţii economice şi fiscale a şocat mediul de business. Să faci afaceri în România, în aceste vremuri, înseamnă să fii fraier sau amator de "sport sângeros", având în vedere taxele mari şi birocraţia.

"Optimistul de serviciu" de la Palatul Victoria - Emil Boc - a prezentat investitorilor prezenţi la Forumul Financiar o viziune "roză" privind situaţia din România, afirmând că: "România a redevenit locul unde merită să investeşti şi aveţi încredere în acest lucru. Astăzi, România are stabilitate macroeconomică, politică, guvernamentală, o stabilitate a Coaliţiei, a ieşit din recesiune ca prim pas spre ieşirea din criză. Chiar dacă, după cum spuneam, nori mai există pe cerul crizei, drumul este acela al ieşirii din furtună". Deci, este timpul să ne apucăm de investiţii, pentru a nu pierde "trenul" creşterii economice.

Guvernul se aşteaptă optimist ca investiţiile străine să crească în următorii 3 ani de la 3,6 miliarde de euro (2,8% din produsul intern brut) la 5,8 miliarde de euro (3,3% din PIB).

Pe de altă parte, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat că momentan nu se întrevede un val foarte mare de capitaluri, dar probabilitatea este destul de înaltă, susţinând în acelaşi timp că în 2005 - 2008, când au fost intrări mari de capital, nu s-au comportat cum ar fi trebuit.

Realitatea nu pare însă să confirme optimismul debordant al premierului Boc. Investiţiile străine directe, care, în mod teoretic ar trebui să fie atrase de mediul investiţional atractiv promovat de premierul Boc, au însumat, în primul trimestru, numai 379 milioane euro, în scădere cu 22% faţă de perioada similară a anului trecut, când au fost de 486 milioane euro, conform BNR, asta după ce 2010 a fost cel mai slab an, începând din 2004, din acest punct de vedere.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«Siguranţa publică pentru "cei care contează"»

Din socotelile guvernanţilor reiese că păstrarea a 54.000 de poliţişti şi a 30.000 de jandarmi nu mai poate fi finanţată.

Ordinea şi siguranţa publică vor fi afectate, numărul infracţiunilor va creşte şi nu va mai avea cine să caute şi să pedepsească răufăcătorii. Dar de toate aceste efecte vor fi sigur scutiţi oamenii ce şi-au achiziţionat deja în ultimii ani servicii de securitate privată. Rămân în grija exclusivă a instituţiilor de ordine şi siguranţă publică vreo 17-18 milioane de cetăţeni. Dar ce contează siguranţa cetăţeanului?

În ţările în care distribuţia teritorială a populaţiei este asemănătoare celei din România, precum Franţa sau Polonia, numărul poliţiştilor şi jandarmilor este mai mare decât în ţările mici şi cu majoritatea populaţiei concentrată în câteva mari oraşe.

Industria privată de servicii de securitate are o ofertă bogată: paza imobilelor sau a transporturilor de valori, paza persoanelor, detectivi, supraveghere, se oferă tot ce vrea clientul cu bani. Mulţi dintre angajaţii acestor companii de securitate privată sunt specialişti competenţi, plecaţi chiar din rândurile poliţiştilor şi jandarmilor.

Siguranţa personală şi a proprietăţilor a aproape 10% din populaţie este asigurată privat. Altor 10 procente din electoratul care aspiră la bogăţie li se închide gura cu impozite mici şi cu promisiuni deşănţate. Restul de 80% nu contează, lor le sunt livrate joculeţe cu referendumuri, telejustiţie şi "înjură bugetarul, pensionarul, că ei sunt de vină".

Persoanele din topul averilor dispun de suficiente resurse pentru a-şi plăti securitate privată, educaţie privată, sănătate privată. Şi fac tot ce pot pentru a nu mai contribui prin impozite corect plătite la finanţarea serviciilor publice disponibile pentru majoritatea de la baza piramidei sociale.

La temelia răririi rândurilor poliţiştilor nu stau statisticile europene sau sloganurile poliţiştilor, ci analiza cost-beneficiu executată de guvernul portocaliu, un guvern privat al celor care "contează".

Domnul Dan Bordeianu:

După o lungă aşteptare, după nenumărate variante vehiculate, iată că avem un nou ministru la muncă, în persoana lui Sebastian Lăzăroiu.

Este clar că nu putem să avem niciun fel de aşteptări de la Sebastian Lăzăroiu. Probabil că nu va fi decât un simplu executant care aplică directivele de la Cotroceni şi pe cele primite prin Guvernul României de la Fondul Monetar Internaţional. Numirea domnului Lăzăroiu nu are nicio legătură cu Ministerul Muncii, ci este o formă de propulsare în spaţiul politic a unui apropiat al preşedintelui şi cel mult o soluţie de avarie.

PD dovedeşte încă o dată că nu are oameni capabili, profesionişti care să fie numiţi în fruntea ministerelor. La Ministerul Muncii era nevoie de un specialist în politici sociale, nu de un sol al preşedintelui. Sincer, nu cred că Sebastian Lăzăroiu are capacitatea gestiunii unei zone atât de complicate şi cu probleme reale cum este cea a muncii şi protecţiei sociale.

Oricum, bilanţul de până acum al Ministerului Muncii este unul negru. Actuala putere a operat o distrugere deliberată a sistemelor publice, inclusiv cel social. Aproape tot ce trebuia tăiat s-a tăiat: salarii, sporuri, indemnizaţii, ajutoare sociale, de încălzire etc. Pensiile au fost îngheţate, iar cele peste 740 de lei au fost diminuate cu contribuţia de 5,5% pentru sănătate. Peste 5 milioane de persoane trăiesc sub gradul minim de sărăcie, iar la acestea se vor adăuga încă un milion şi jumătate de persoane.

Adoptarea noului Cod social va limita accesul la protecţie socială, deşi România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte asistenţa socială, asistenţa medicală, nivelul pensiilor şi al salariilor.

Aşadar, nimic nou sub soare...

Domnul Antonella Marinescu:

«Nu a existat niciodată vreun "Ţinut Secuiesc"»

"Articolul 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Articolul 3

(2) Teritoriul României este inalienabil.

Articolul 6

(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Articolul 13

(1) În România, limba oficială este limba română."

Preambul

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iulie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în război. Tratatul a fost semnat de către reprezentanţii Franţei, Angliei, SUA, Japoniei, României, Regatului Sârbo-Croato-Sloven, Cehoslovaciei şi altor nouă state, pe de o parte, şi Ungaria, reprezentată de G. de Bernard şi A. Torda, pe de altă parte, pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi.

Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secţiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria, includerea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României). În ciuda acestui fapt, Tratatul a fost şi continuă să fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă.

Dictatul de la Viena a fost un act internaţional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania nazistă şi Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de "arbitraj".

Textul arbitrajului de la Viena (30 august 1940):

"1. Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.

2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă.

3. Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primite de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.

4. Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea ungară, într-un termen de şase luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.

6. Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenţie directă între guvernele român şi ungar.

7. În cazul în care dificultăţi sau îndoieli s-ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă. Dacă într-o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului şi Italiei, care vor adopta o soluţie definitivă."

În decursul Conferinţei de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena. Demersul a rămas fără rezultat, încât articolul 1, punctul 2 al Tratatului de pace cu Ungaria şi articolul 2 al Tratatului de pace cu România prevăd nulitatea acordului încheiat prin "arbitrajul" de la Viena, din 30 august 1940, şi restabilirea frontierei existente la 1 ianuarie 1938 între România şi Ungaria.

Acum mai bine de un deceniu şi jumătate, politicienii - jurişti ai UDMR au prezentat un proiect de lege inacceptabil, antieuropean şi antidemocratic referitor la minorităţile naţionale, care a fost inclus în Programul de guvernare al Alianţei DA, ajunsă la putere în 2004. Însă, din 2005, dezbaterea şi adoptarea acestui proiect de lege, devenit cunoscut sub titulatura "Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România", nu a mai avut loc în Parlamentul României, deoarece Senatul a eliminat din textul proiectului de lege prevederile referitoare la autonomia culturală şi a respins totodată cu fermitate întregul act normativ.

Că s-a aflat sau nu sub ocupaţie ungară, în Transilvania nu a existat niciodată vreo entitate administrativă sau juridică numită "Ţinut secuiesc". În România şi Europa există ţinuturi folclorice, dar "ţinuturi" în sensul unei structuri cu drapel, parlament local, autonomie financiar-economică şi politică, guvernare locală nu există. Fiecare stat acceptă invenţii şi ficţiuni pentru a stimula turismul, dar nu acceptă ca un grup de excitaţi să-şi proclame ţinuturi şi autonomii. E deja o trădare a statului român faptul că europarlamentarii maghiari şi secui din România lucrează doar cu cei din Ungaria şi vorbesc doar în maghiară, fără jenă sau bun simţ faţă de ţara care le-a permis să ajungă acolo.

Autonomie? Autonomie au naţiile care nu au o ţară şi au rămas singuri în vânt. Nu e cazul maghiarilor. Dacă au pondere mare, e datorită traiului bun, altfel ar fi plecat toţi în Ungaria.

"Constituţia se schimbă, nu este Sfânta Scriptură" - a spus Lászlo Tökés". Avem o legislaţie extrem de tolerantă şi protectoare cu minorităţile şi cu toate acestea maghiarii nu se mai satură şi sunt otrăviţi de veninul separatismului şi al negaţionismului istoric. Să se predea în limba maghiară şi în magazine să se vorbească exclusiv în maghiară...şi asta pe teritoriul altui stat? Nicăieri în Europa nu se acceptă autonomia pe criterii etnice".

Dacă nu le convine cât au, sunt liberi să emigreze.

Am zis!