Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa şi bine v-am găsit!

O densitate foarte mare de ziarişti, în primul rând, şi după aceea şi de parlamentari la aceste declaraţii politice din septembrie 2011.

Daţi-mi voie să deschid şedinţa declaraţiilor politice de astăzi, 6 septembrie 2011.

Văd că PDL-ul este ocupat cu gigacaloria, nu mai face declaraţii politice astăzi, aşa încât o să-i dau cuvântul domnului profesor Anghel Stanciu, de pe poziţia 9. Domnule profesor, ce s-a întâmplat cu dumneavoastră de aţi ajuns pe poziţia 9 de pe poziţia întâi?

Domnule profesor, aveţi cuvântul. De la Iaşi citire.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Astăzi, cu voia dumneavoastră, mă voi adresa prin această scrisoare deschisă domnului Emil Boc, premierul României, şi în calitatea mea de autor al actualului tip de vot uninominal, aplicat în alegerile din anul 2008.

Domnule prim-ministru,

Democraţiile europene consolidate au la bază dreptul electoral al cetăţeanului, concretizat în vot, în corespondenţa biunivocă dintre vot şi mandatele obţinute. Omul obişnuit, onest, alegătorul conştiincios, intră o dată la patru ani într-o cabină de vot şi, cu o ştampilă, o aplică pe un buletin de vot. Este părticica lui de putere, pe care o încredinţează, repet, o dată la patru ani, cu speranţă şi încredere, unui candidat şi, respectiv, unui partid. Votul lui, însumat cu votul altor alegători, trebuie să fie decisiv în desemnarea câştigătorului alegerilor, fie USL, fie PDL, fie UDMR.

Constatăm însă că uneori practica contrazice aceasta. Vom da numai un exemplu, unde câştigătorul, cel care obţine cele mai multe mandate de parlamentar, nu a obţinut şi cele mai multe voturi: şi anume la alegerile din octombrie 1974, Partidul Laburist din Marea Britanie a câştigat majoritatea absolută de 50,2% şi a preluat puterea, formând Guvernul cu numai 39,3% din totalul voturilor valabil exprimate.

Acesta este acum, domnule prim-ministru, obiectivul prioritar al dumneavoastră, să obţineţi puterea, adică mandatele necesare formării Guvernului, cu mai puţine voturi decât Uniunea Social Democrată, creditată acum cu peste 65%.

Cum aveţi de gând să faceţi aceasta? Simplu. Prin manipularea, adică mânuirea instrumentelor alegerii cu aproape un an înainte de desfăşurarea acestora.

Obiectivul intermediar al manipulării îl reprezintă folosirea acelor instrumente care să determine ca votul cetăţeanului să nu mai fie elementul esenţial care decide câştigarea alegerilor şi, respectiv, formarea Guvernului.

Este normal şi firesc, după părerea dumneavoastră, ca prin mijloace tehnice să deturnaţi această voinţă şi să obţineţi mai multe mandate cu mai puţine voturi.

Mânuirea acestor instrumente, practic aflate acum la mâna dumneavoastră, domnule prim-ministru, poate constitui factorul decisiv în determinarea rezultatelor alegerilor din anul 2012.

"Nu contează ce introduci în urnă, ci ceea ce scoţi din urnă!", afirma Iosif Visarionovici Stalin, dictatorul comunist, şi se pare că este singura cale pe care doriţi să o urmaţi pentru a vă asigura puterea.

Evitarea acestui lucru, care reprezintă un atac direct la democraţie, a făcut Comisia de la Veneţia să recomande: "Trebuie evitată modificarea sistemului de scrutin cu mai puţin de un an înainte de alegeri". Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările vor fi dictate de interesele imediate ale puterii.

Or, dumneavoastră, acum, în calitate de prim-ministru, forţaţi, în vederea deturnării voinţei alegătorului şi menţinerii cu orice preţ la putere, următoarele:

1. schimbarea tipului de vot de la vot uninominal cu finalitate proporţională la aşa-zis uninominal pur, unde învingătorul ia totul, aplicat acum într-o singură ţară europeană;

2. regionalizarea ţării, spre a retrasa circumscripţiile electorale, respectiv colegiile electorale, izolând astfel opoziţia şi maximizând rezultatele actualei puteri;

3. comasarea alegerilor locale cu cele generale, forţând legea şi deturnând finalitatea fiecărui tip de alegeri.

Domnule prim-ministru, manipularea acestor trei instrumente reprezintă un atac de o gravitate nemaipomenită la adresa democraţiei româneşti.

Ca urmare, şi în calitatea mea de autor al tipului de scrutin aplicat în 2008, cu bunele şi cu relele respective, vă solicit, în baza bunelor recomandări ale Comisiei de la Veneţia pentru apărarea şi consolidarea democraţiei şi evitarea derapajelor, următoarele:

1. constituirea unei comisii din toate partidele parlamentare pentru evaluarea rezultatelor scrutinului uninominal cu finalitate proporţională din 2008 şi stabilirea punctelor bune şi slabe ale acestuia;

2. dacă doriţi neapărat să schimbaţi, forţând legea, scrutinul, este de adoptat uninominalul german, care ar putea reprezenta "mercedesul" democraţiei româneşti;

3. renunţaţi la ideea de a comasa alegerile de dragul de a face din primarii PDL mici locomotive ale alegerilor parlamentare;

4. abandonaţi ideea absurdă a regionalizării României de dragul izolării, de dragul iluzoriei dorinţe de a rămâne la putere.

Altfel, domnule prim-ministru Emil Boc, dumneavoastră aplicaţi politica cunoscută de a agita sacul puterii să nu-l poată roade opoziţia.

Vă urăm succes!

Finalitatea este clară: pierdeţi puterea şi intraţi în istorie ca unul care a jertfit totul pentru a se menţine la putere.

Sperăm că în ultimul ceas vă treziţi din beţia puterii, care e totuşi trecătoare. Faceţi-o pentru România şi pentru români!

Vă mulţumim pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi noi vă mulţumim pentru atenţie.

Daţi-mi voie, domnilor colegi, să vă citesc lista colegilor din grupurile parlamentare care au depus în scris: de la PDL Cezar Preda, de la Partidul Social Democrat domnul Mircea Drăghici, domnul Florin Pâslaru, domnul Stan Ion, domnul Marian Ghiveciu, domnul Ion Dumitru, subsemnatul Valeriu Zgonea şi domnul Eugen Bejinariu.

Din partea Grupului parlamentar PNL + PC... Domnule Ciuhodaru, haideţi, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Văd că mai sunt câţiva rezistenţi chiar şi la această sesiune de declaraţii politice şi de-abia sesiunea parlamentară a început.

Aş fi vrut să vorbesc despre coplată, este pe ordinea de zi în plen, despre ea voi vorbi puţin şi vă voi spune doar că va însemna moartea sistemului de ambulanţă şi a unităţilor de primire a urgenţelor, pentru că în momentul în care va exista această coplată, care de fapt înseamnă un bir suplimentar pentru cei care plătesc în fiecare zi asigurări de sănătate, cei care nu vor avea altă alternativă vor aglomera în continuare şi vor chema ambulanţa pentru fiecare caz în parte, pentru a încerca să beneficieze de asistenţă medicală.

Dar, tot în ideea de vot uninominal necompensat, vă reamintesc că am depus acest proiect legislativ în momentul în care parlamentarii puterii au fost mult prea obosiţi pentru a se ridica de pe scaun, pentru a vota moţiunea de cenzură ce împiedica distrugerea sistemului de sănătate, de educaţie, de ordine publică din această ţară.

Ni se spune astăzi că trebuie să fie comasate alegerile, că este mai ieftin. Dictatura este cel mai ieftin sistem de a guverna, iar faptul prin care se invocă nişte economii nesemnificative, echivalentul a două-trei săli de sport în comune în care media de vârstă este de peste 70 de ani, ridică probleme serioase în ceea ce priveşte sistemul democratic în România.

Eu cred în dreptul fiecărui român de a alege, eu cred că într-adevăr campaniile nu ar trebui să se desfăşoare pe bani publici şi de aceea - pe lângă Legea votului uninominal necompensat, ce există în Camera Deputaţilor, a trecut de Senat şi sper ca declaraţiile preşedintelui Băsescu să nu fie doar simple declaraţii politice - voi depune un proiect legislativ în care campaniile electorale să nu se desfăşoare pe bani publici. Există varianta americană, există acel sistem de find rating, există posibilitatea ca partidele care îi susţin pe anumiţi candidaţi să finanţeze aceste campanii electorale, iar din punctul meu de vedere nu sunt dispus să finanţez niciodată, să plătesc din banii mei pentru ca oricine să candideze. Cine are ceva de spus în această viaţă politică va candida oricum. Iar până una, alta cred că cetăţenii trebuie să facă agenda celui care este ales.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule Ciuhodaru.

Din păcate, ca şi mine, şi dumneavoastră aveţi foarte puţină influenţă asupra legislaţiei electorale, astfel încât ce vor decide cei puţini vor vota cei mulţi.

Daţi-mi voie să-i dau cuvântul domnului Kötő Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule Iosif, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul Gheorghe Ana.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Legea nr.1/2011 are menirea de a asigura calitatea învăţământului românesc, contribuind astfel la competitivitatea ţării în spaţiul european, factor vital în secolul al XXI-lea, epoca ştiinţei. Sarcina noastră comună este de a veghea asupra implementării acestei legi deosebit de importante, conform literei şi spiritului documentului.

În Legea nr.1/2011, conform prevederilor Constituţiei, se garantează păstrarea identităţii naţionale şi prin posibilitatea ca membrii diferitelor comunităţi etnice să fie instruiţi în limba lor maternă la toate formele de învăţământ. Legea nr.1/2011 respectă principiile convenţiilor internaţionale ratificate şi de România, care, de asemenea, impun asigurarea practicării principiului democratic al pluralismului educaţional. Astfel, la art.363 sunt prevăzute cele 3 universităţi multiculturale: Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş şi Universitatea de Artă Teatrală tot din Târgu Mureş.

Conform art.135 alin.(1) - "Învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează:

a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţionează facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă;

b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz, se constituie secţii/linii de predare în limbile minorităţilor naţionale."

La alin.(2) se precizează: "Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se organizează în departamente".

În privinţa structurii celor trei universităţi multiculturale legea formulează clar şi univoc, în mod imperativ - funcţionează, se constituie, se organizează - şi nu foloseşte expresii permisive, nu lasă loc interpretărilor. Totuşi, Senatul UMF din Târgu Mureş a adoptat prin vot majoritar o cartă universitară care încalcă în mod flagrant prevederile art.131 alin.(1) lit.b) şi art.135. alin.(2), discriminându-i pe studenţii de etnie maghiară. Acest document nu permite restructurarea universităţii, interzice constituirea secţiei şi departamentelor cu limba de predare maghiară.

Doresc să menţionez că aplicarea legii înseamnă consfinţirea stării de fapt existente. În cadrul universităţii multiculturale funcţionează trei facultăţi: medicina dentară, farmacia şi medicina generală. Conform dispoziţiilor în vigoare, admiterea la universitate a studenţilor români şi maghiari la locurile bugetate de stat s-a executat în mod proporţional, 50-50%. Astfel, la medicină dentară sunt înscrişi 35 de studenţi români şi 35 de studenţi maghiari; la specializarea farmacie numărul este identic, iar la medicină generală numărul de studenţi este de 135-135. Predarea s-a făcut în limba română şi maghiară, conform componenţei grupurilor de studenţi. Corpul profesoral a fost structurat, de asemenea, după acest model. Prin decizia senatului însă se limitează gradul învăţare-predare în limba maternă, ceea ce are consecinţe deosebit de grave. Nefiind constituite departamentele, nu poate fi înfiinţată secţia de studiu, fapt care influenţează în mod negativ instituţionalizarea procesului instructiv şi calitatea învăţământului în limba maternă.

Trăim într-un stat de drept. Respectarea legilor este obligatorie pentru toţi cetăţenii ţării, şi nu facultativă. Încălcarea prevederilor legale nu poate fi tolerată, astfel este necesară aplicarea normelor care restabilesc legalitatea.

În Legea nr.1/2011 este prevăzut că proiectele cartelor universitare trebuie avizate de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, tocmai pentru ca acestea să nu contravină implementării unei reforme reale.

Îmi exprim speranţa că ministerul de resort va restitui senatului UMF proiectul în cauză pentru revizuire, în vederea elaborării unei variante perfect legale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Daţi-mi voie să vă informez, întrucât avem câţiva colegi care au depus în scris: domnul Dorel Covaci, Grupul parlamentar al PSD, domnul Nicolae Bănicioiu, Grupul parlamentar al PSD, domnul Mircea Irimescu şi domnul Gigel Ştirbu, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Are cuvântul domnul Gheorghe Ana, din partea Grupului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul şi bună dimineaţa. Salutăm şi prezenţa presei. Este pentru prima dată când am ajuns noi înaintea dumneavoastră, aşa că e un salt, o evoluţie a societăţii.

Domnul Gheorghe Ana:

Mulţumesc, domnul preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Are sau nu dreptate domnul Stolojan?"

Declaraţia domnului Theodor Stolojan privind posibilitatea ca România să intre în recesiune, în procent de 60-70%, a trecut aproape neobservată deşi, în fond, această declaraţie conţine nişte adevăruri pe care Guvernul Boc încearcă să le ascundă încă de la declanşarea crizei economice în România. Atunci când nu-ţi recunoşti greşelile nu ai cum să găseşti soluţii pentru a le îndrepta.

"Nu avem nevoie în continuare de măsuri de austeritate, dar avem nevoie să stăvilim risipa", declara domnul Stolojan. Cu alte cuvinte, este obligatoriu să se acorde o atenţie sporită investiţiilor şi destinaţiei acestora, pentru a se putea obţine o creştere economică. Numai că de mai bine de trei ani, în plină criză, se cheltuiesc miliarde de euro cu investiţii gen: locuri de joacă pentru copii, baze sportive în mediul rural, bazine de înot, săli de sport, patinoare, parcuri, piste pentru biciclişti în mediu rural etc., care nu asigură o creştere economică, dar asigură bani pentru clientela politică a PDL.

În acelaşi timp, investiţii mari şi foarte necesare şi care creează o creştere economică, cum ar fi: infrastructura rutieră (autostrăzi, drumuri naţionale şi judeţene, centuri ocolitoare ale oraşelor), infrastructura tehnică (alimentări cu apă, reţele de canalizare şi staţii de epurare), investiţii care ar asigura şi infrastructura necesară marilor dezvoltatori, chiar dacă ele sunt începute de mult timp, sunt abandonate din lipsă de fonduri, în detrimentul acelor investiţii mărunte şi neimportante despre care am amintit mai sus, mai ales în această perioadă.

Am mai spus de la această tribună şi o repet: este necesară o inventariere a tuturor investiţiilor începute în ultimii patru ani, de către o comisie neutră, europeană, care să stabilească oportunitatea, dar şi utilitatea acestor investiţii şi totodată prioritizarea lor. Propun o comisie neutră de la Uniunea Europeană pentru că actualul Guvern nu este în stare să fie obiectiv şi cheltuieşte cu nesăbuinţă, pompând sume considerabile acolo unde are interese electorale, generând nemulţumiri, dar şi perspectiva unei noi recesiuni economice în România. De aceea, trebuie să fiu obiectiv şi să recunosc că din acest punct de vedere domnul fost prim-ministru Theodor Stolojan are perfectă dreptate. Se face risipă şi iar risipă cu banii publici. Mă întreb de ce nu-şi trage de mânecă actualii colegi de partid şi în special pe domnul prim-ministru Emil Boc, din acest punct de vedere, sau poate ar trebui să-1 înveţe puţină economie pentru a opri acest dezmăţ în cheltuirea banilor publici. Ar fi indicat ca domnul fost prim-ministru să se uite şi în judeţul de baştină şi măcar acolo ar putea stopa acest dezmăţ în cheltuirea banilor publici.

Dacă ar face şi una, şi alta, afirmaţiile domnului Stolojan ar avea greutate în mersul dezvoltării României. Nefăcând-o, afirmaţiile rămân numai vorbe care se uită şi nu sunt luate în considerare de nimeni.

Concluzia care se trage: are dreptate domnul Theodor Stolojan!

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult pentru declaraţia dumneavoastră. M-am emoţionat. M-am gândit că dacă domnul Stolojan are dreptate, înseamnă că şi doamna Vass are dreptate, care ne spune ce bine e când îţi taie unul o mână, îţi bagă mâna în buzunar, îţi ia subvenţia la căldură, îţi mai taie şi pensia. Avem numai bucuroşi din aceştia care ne taie şi ne iau. Îmi aduc aminte, în istorie, parcă, au venit turcii, după aceea i-am chemat pe greci... Aceeaşi bucurie o avem şi astăzi. Cineva ne ia din buzunar şi noi suntem fericiţi! Până la urmă o să ne naţionalizeze şi apartamentele, ca să fim fericiţi, să stăm şi noi cu chirie la stat.

Domnul deputat Bot are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Octavian Bot:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Răul care ne pândeşte".

Când ai un prim-ministru ca Emil Boc, care în ultimul timp a devenit tare curajos, îmbărbătându-şi colegii, punând etichete liderilor opoziţiei şi promiţându-le câştigarea alegerilor, te gândeşti la România parafrazând: "Frumoasă ţară, păcat că are asemenea conducători!".

Când urmăreşti ce spune cel care conduce un Guvern al unui stat ce se vrea a fi un stat de drept, te cuprinde teama, teama că în ţara ta, ţară membră a Uniunii Europene, respectarea legii este un moft, nu o obligaţie.

În aceste zile, Partidul Democrat Liberal se confruntă cu o problemă de existenţă, după ce responsabilii săi au uitat să comunice Tribunalului Bucureşti modificările produse la convenţia naţională din luna mai a acestui an, în termen de 30 de zile. Legea partidelor politice prevede, potrivit art.26, că, dacă nu s-au comunicat documentele, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucureşti încetarea activităţii partidului şi radierea sa din registrul partidelor politice.

În faţa unei asemenea situaţii clare ca lumina zilei, Emil Boc vine cu o explicaţie uluitoare şi aiuritoare. Cel care pretinde că este jurist ne spune că nu este nicio problemă, termenul de 30 de zile este un termen de recomandare, o invenţie a lui Emil Boc, şi nu unul de decădere.

Pentru orice om care ştie să citească e clar că o asemenea interpretare este o prostie. Legea este foarte clară: ai greşit, plăteşti! Nu e vorba de nicio recomandare. Cugetările lui Emil Boc par a fi desprinse din doctrina Băsescu, rezultat al cultului personalităţii practicat în PDL.

Conform acestei aşa-zise doctrine, nimeni nu e mai presus de lege, cu excepţia Partidului Democrat Liberal, bineînţeles. Este doctrina răului, a imposturii, a ipocriziei şi a minciunii.

Tăcerea vinovată a Ministerului Public care trebuia să acţioneze imediat este tot o consecinţă a aplicării doctrinei Băsescu, o dovadă de servilism. Perpetuarea acestei doctrine este răul care ne pândeşte.

În încheiere, vreau să-i transmit domnului Boc, care vorbeşte despre termen de recomandare, că îi recomand prieteneşte să se întoarcă la o îndeletnicire care îi este mult mai la îndemână, mult mai familiară, şi anume la iarba verde de acasă, la cosit, să bată coasa, să cosească iarba şi să fredoneze "Când iese badea la cosit"...

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, bine că n-aţi mai pomenit şi dumneavoastră, ca domnul Băsescu, de Reagan şi de Thatcher, că m-am gândit că până la urmă o să scriem în limba română smartem... nu ştiu cum era pe acolo... be cool şi o să deschidem întotdeauna cu Imnul Marii Britanii până la urmă. Oricum, politica doamnei Thatcher se continuă şi în România, nu? Acum mai avem de privatizat CFR marfă şi CFR călători. Privatizăm şi aviaţia, exact ce a făcut şi doamna Thatcher, că nu cred că este ceva ieşit din comun. Domnul Berceanu închidea minele, cum făcea doamna Thatcher, privatizăm acum şi gazele, ce o mai fi pe aici... Dacă mai avem ceva de privatizat, aflăm imediat.

Daţi-mi voie să vă citesc lista colegilor care au depus în scris declaraţiile politice: domnul Mircia Giurgiu, de la grupul parlamentar fără apartenenţă politică, domnul Ion Stan, domnul Florin Iordache, domnul Ioan Stan, domnul Gheorghe Ana, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, şi domnul Eugen Nicolăescu, de la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule Mocanu, vreţi să luaţi cuvântul în încheiere? Am început cu ieşenii, am continuat cu ieşenii şi încheiem cu ieşenii. Şi până la urmă o să mergem pe discursul "Ardi Iaşiul!"... Cum era? "Ia ardi Iaşiul!"

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Să fie o declaraţie fulminantă...

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "O toamnă fierbinte".

Ne aşteaptă o toamnă fierbinte.

Bacalaureatul din acest an şi criza gravă din sistemul sanitar românesc ne-au arătat că România a intrat într-o criză de timp care ne distruge viitorul. Educaţia şi sănătatea, două dintre cele mai importante domenii ale unei societăţi care se respectă, sunt în agonie. Dacă în următoarele luni nu se iau măsuri ferme de stopare a degringoladei din cele două sisteme, vom asista la un colaps total.

Actuala putere nu pare însă prea interesată de situaţie.

Partidul Democrat Liberal se arată mult mai preocupat să schimbe Legea electorală şi să comaseze alegerile de anul viitor. Insistenţa cu care guvernanţii pun aceste subiecte pe tapet pare deosebit de suspectă. Ce-i mână pe aceşti PDL-işti în luptă? Spaima că vor fi alungaţi de la putere? Teama că vor fi traşi la răspundere pentru marile greşeli pe care le-au săvârşit în ultimii şapte ani? Sau pur şi simplu dorinţa de neostoit de a rămâne permanent la guvernare, indiferent de mijloace?

"Ţara arde şi baba se piaptănă", spune o vorbă românească.

În timp ce actuala putere se chinuieşte să inventeze tot felul de instrumente prin care să schimbe votul de anul viitor, populaţia priveşte cu groază iarna care se apropie. Desfiinţarea subvenţiei pentru căldură îi va sărăci şi mai tare pe români. Chiar dacă segmentul de populaţie cu venituri foarte mici va fi în continuare ajutat de stat, sute de mii de români, consideraţi nişte "bogătani" de PDL, vor fi în pericol de a-şi ceda tot venitul pentru încălzire.

În ultimii ani, PDL a transformat CET-urile într-un alt instrument electoral. În vreme ce centralele din oraşele conduse de primari PDL au primit în continuare subvenţii, cele din oraşele cu primari din opoziţie au fost lăsate de izbelişte. Este şi cazul Iaşiului, care se zbate să nu-i lase pe ieşeni fără căldură şi apă caldă.

Aşa-zisa reformă a PDL a însemnat până acum doar desfiinţări de şcoli şi spitale, concedieri masive de bugetari, lichidări de firme, tăieri de subvenţii etc., măsuri care nu au făcut altceva decât să prăbuşească nivelul de trai al majorităţii populaţiei.

Dar un program de austeritate nu poate fi alcătuit doar din decizii rele. E nevoie în primul rând de soluţii.

Partidul Social Democrat a arătat de fiecare dată că are şi soluţiile, dar şi oamenii potriviţi pentru a rezolva multe probleme ale României. Am început deja să le prezentăm, iar românii sunt de partea noastră.

Aşadar, ne aşteaptă o toamnă fierbinte.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult. Aşa cum am promis, am început cu ieşenii şi închei cu ieşenii.

Doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să închid şedinţa de declaraţii politice de astăzi, 6 septembrie 2011.

Vă mulţumesc.

Vă urez o zi frumoasă, căldură ieftină, că aveţi nevoie în toamna aceasta, şi alegeri anticipate.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Referitor la priorităţile sesiunii parlamentare din această toamnă"

Din punctul meu de vedere, sesiunea parlamentară din această toamnă este cea mai grea sesiune din actuala legislatură. Spun asta pentru că suntem pe ultima sută de metri a îndeplinirii tuturor angajamentelor luate, ca parlamentari, în faţa cetăţenilor.

Pentru actuala sesiune parlamentară avem o serie de priorităţi legislative necesare continuării reformelor începute în toate domeniile de activitate. Printre cele mai importante iniţiative se află reorganizarea administrativă, comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare şi modificarea Constituţiei. Stabilirea consensului politic şi luarea acestor decizii în Parlamentul României se impune în perspectiva reformei electorale, absolut necesară pentru organizarea unor alegeri corecte, transparente în vedere găsirii unor oameni pregătiţi să conducă ţara. Responsabilizarea noastră de către cetăţeni trebuie să răspundă în final aşteptărilor lor. Una dintre dorinţele clar exprimate de români este reducerea numărului de parlamentari şi trebuie să facem şi asta.

Susţin ideea că alegerile trebuie organizate simultan, în toamna anului viitor, din mai multe considerente. Pentru a face legătura între priorităţile legislative, aş spune unul dintre argumente, respectiv acela că amânarea alegerilor din primăvară înseamnă să avem timp pentru reorganizarea administrativă. După experienţa de până acum, cred că numai prin reorganizare teritorială vom fi capabili să atragem fondurile europene atât de necesare. Cred că dacă nu vom reuşi să aducem aceşti bani în ţară, să modernizăm societatea cu ajutorul lor, românii nu ne vor ierta niciodată.

A început o sesiune parlamentară foarte grea, avem proiecte importante de realizat, proiecte pe care românii le aşteaptă de ani de zile. Sper să reuşim să cădem cu toţii de acord că trebuie să facem ce vor cetăţenii şi să găsim cele mai bune variante. Sper să se aplece şi opoziţia asupra acestor proiecte şi să contribuie la realizarea lor, deşi observ că din nou au ratat startul. Opoziţia a anunţat ca prioritate pentru începutul actualei sesiuni parlamentare o moţiune, pe care sunt ferm convins că au schiţat-o înainte să vadă legea aşa cum e ea. Cred că noi, parlamentarii, trebuie să dăm dovadă de responsabilitate şi maturitate şi să facem tot ce depinde de noi să ducem la bun sfârşit proiectele de modernizare a României.

Domnul Ciprian-Nicolae Nica:

"Cine îşi asumă dezastrul de la bacalaureat?"

Guvernul României a hotărât, în data de 24 august 2011, să dubleze numărul de burse acordate elevilor şi studenţilor din Republica Moldova, de la 2.150 de burse în anul şcolar 2010-2011, la 5.000 burse în anul şcolar 2011-2012.

Decizia anunţată de Guvern a fost imediat îmbrăţişată de "bossul luminat" al educaţiei din România, care a spus că se bucură că ministerul pe care îl conduce stabileşte cu Republica Moldova "cea mai trainică legătură cu putinţă: legătura prin educaţie".

Pentru aceste locuri studenţii şi elevii moldoveni nu vor plăti taxe de şcolarizare, iar unii vor primi şi burse. Cele mai multe burse sunt prevăzute în învăţământul universitar, la categoria "Studii universitare de licenţă (anul I)".

Şi, pentru ca "legătura" să fie şi mai strânsă, Ministerul Educaţiei a anunţat că în perioada 31 august-10 septembrie se va organiza o nouă sesiune de admitere pentru tinerii de origine română din Republica Moldova, în anul de învăţământ 2011-2012.

Duminică, 4 septembrie 2011, Ministerul Educaţiei a publicat rezultatele la sesiunea de toamnă a bacalaureatului, iar rata de promovare la nivel naţional este de 16,6%.

Acest nou eşec al copiilor noştri nu pare să mai şocheze şi să revolte pe nimeni. Mulţi dintre specialişti îl anticipau chiar cu câteva săptămâni înainte, iar duminică, atunci când rezultatele au fost date publicităţii, reprezentanţii inspectoratelor şcolare judeţene au declarat, parcă citind de pe aceeaşi foaie, că "Rezultatele sunt normale!". Evident, o strategie de manipulare clară, dictată de Ministerul Educaţiei pentru a calma o situaţie explozivă - cea care arată că mai puţin de un sfert din elevii care au dat sesiunea de toamnă au luat acest examen. Această situaţie este cu adevărat dezastruoasă dacă o comparăm şi cu cea din vară, când doar 44,47% dintre elevi au luat bacalaureatul.

O situaţie gravă pentru bieţii elevi pe care se fac experimente, pentru părinţii acestora care sunt, probabil, debusolaţi şi dezorientaţi. O situaţie "normală" însă pentru subalternii lui Funeriu care au transmis, fără a clipi şi fără remuşcări, "mesajele" venite de la minister.

De ce am prezentat toate aceste date şi de ce am făcut aceste precizări? Deoarece vreau să trag un semnal de alarmă, pentru a nu ştiu câta oară, în legătură cu diferenţa dintre ceea ce spune şi ceea ce face actuala putere şi pentru a demasca strategia evidentă a PDL de a câştiga alegerile folosind orice mijloc: de la votul prin corespondenţă la plasa verde plină cu alimente de strictă necesitate, de la acordarea dublei cetăţenii pentru moldoveni până la întărirea "legăturilor" cu un număr dublu de studenţi bursieri de peste Prut într-un an pre-electoral.

Ţin să precizez că nu am nimic împotriva cetăţenilor Republicii Moldova şi cu atât mai puţin împotriva unor copii cărora li se acordă o şansă de a studia în condiţii mai bune pentru ei. Nemulţumirea mea vine de la modul în care Guvernul PDL îşi bate joc de propriul popor doar de dragul puterii.

Consider că nu este normal să îţi baţi joc de învăţământ şi, după un eşec monstru în vară, când rezultatele la bacalaureat au fost dezastruoase, să nu faci mai nimic pentru ca cei care au ratat acest examen să aibă o şansă reală de a promova în toamnă! Această atitudine este cea care trebuie să genereze indignare, la fel cum indignare trebuie să genereze şi declaraţiile reprezentanţilor ISJ care consideră "normale" rezultatele dezastruoase din această toamnă şi care se lamentează spunând că elevii nu învaţă! Eu cred că elevii din România de astăzi sunt la fel ca şi cei de acum 2-3 generaţii, care au luat bacalaureatul cu brio şi care acum îşi fac planuri să se angajeze la companii străine. Cred că adevăratele probleme din învăţământ nu sunt la elev, ci în alte zone, care ar trebui mai atent analizate şi monitorizate. Problemele din învăţământ sunt şi cele legate de subfinanţarea acestui sistem, dar şi de modul în care sunt trataţi de PDL-işti profesorii de la catedră cărora li s-au tăiat sporurile şi salariile.

Personal, sunt de părere că faptele celor din PDL arată clar că ei sunt dispuşi să îi sărăcească pe români pentru ca apoi să le cumpere votul pe o plasă de făină sau că sunt dispuşi să îşi bată joc de câteva zeci de mii de elevi de clasa a XII-a pe care să îi pice la bacalaureat pentru ca să obţină o mână de voturi de la studenţii moldoveni care vin să facă facultăţile în România, dar şi de la familiile lor care, fireşte, se vor considera datoare să voteze cu Emil Boc şi PDL.

Aceasta este "cheia" ediţiei din acest an a bacalaureatului şi, indiferent de cât de buni erau copiii noştri, mulţi fuseseră dinainte condamnaţi la a pica examenul pentru că trebuia să li se facă loc în universităţi viitorilor votanţi ai PDL.

Cred că actualul Guvern PDL este în stare de orice şi că, pentru reprezentanţii săi în instituţiile statului, cuvinte precum: lege, dreptate, responsabilitate, echitate, solidaritate nu există.

Nu mă obosesc să îi cer demisia ministrului educaţiei! Este mult prea arogant şi autosuficient pentru a-şi asuma eşecul rezultatelor de la bacalaureat şi, în atare condiţii, pentru domnia sa şi pentru oameni ca domnia sa, nu putem vorbi despre principiile enumerate mai sus. Totuşi, pentru simplul fapt că România este ţară membră NATO şi UE, acel "club select" în care ne-am dorit să intrăm, cred că măcar bunul-simţ de a-şi asuma eşecul acestor examene ar reprezenta un gest de minimă normalitate a ministrului de resort.

Domnul Costică Macaleţi:

"Insuficienţi bani pentru spitalele botoşănene"

Declaraţia mea politică se referă la subfinanţarea cronică a spitalelor din judeţul Botoşani.

Astfel, odată cu noua clasificare atribuită spitalelor botoşănene de către Ministerul Sănătăţii acestea au suportat o grea lovitură! Unităţile spitaliceşti au pierdut cel mai mult pe partea de finanţare, astfel ca sistemul sanitar botoşănean, şi aşa subfinanţat, devine din ce în ce mai bolnav.

Bugetele de venituri şi cheltuieli arată că fondurile au scăzut dramatic. În ultima şedinţă de Consiliu Judeţean, consilierii au aprobat bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 ale unităţilor sanitare cu paturi din subordinea Consiliului Judeţean şi este evident că spitalele vor avea de suferit din punct de vedere al finanţării.

Spre exemplu, bugetul cel mai mare pentru anul 2011, în sumă de 70,5 milioane de lei, îl areSpitalul Judeţean Mavromati. Cea mai mare unitate spitalicească din judeţ a fost clasificată provizoriu în categoria a III-a, cu plan de conformare până la finalul anului. Practic, pentru a rămâne în această categorie, va trebui făcută comasarea cu celelalte spitale. Dacă în trimestrul I Spitalul Judeţean a avut un buget de 23,05 milioane de lei, treptat, acesta a tot început să scadă, astfel că pentru ultimul trimestru din an bugetul este de 14,3 milioane de lei, din care 5,3 milioane de lei reprezintă cheltuieli de personal. LaSpitalul de Obstetrică şi Ginecologie, bugetul din ultimul trimestru al anului s-a înjumătăţit faţă de primul trimestru. Astfel, dacă pentru primele trei luni ale anului spitalul a avut un buget de 4,5 milioane de lei, pentru trimestrul IV bugetul este de doar 2,1 milioane de lei, din care 1,6 milioane de lei reprezintă numai cheltuieli de personal. Bugetul pe tot anul este de 12,1 milioane de lei.

Aceeaşi situaţie este şi laSpitalul de Psihiatrie,care de la un buget de 4,8 milioane de lei în primul trimestru a ajuns la un buget de 2,4 milioane de lei în trimestrul IV, din care cheltuielile de personal sunt de 1,7 milioane de lei. Bugetul pe întreg anul este de 15,5 milioane de lei. Sanatoriul de Pneumoftiziologie de la Podrigaare pentru trimestrul IV un buget de 662.000 de lei, faţă de 834.000 de lei în primul trimestru. Cheltuielile de personal de la această unitate pentru ultimele trei luni din an sunt de 442.000 de lei. Bugetul pe 2011 este de 2,8 milioane de lei.

Cifrele vorbesc de la sine! Sub pretextul reorganizării şi comasării spitalelor, se reduc dramatic sumele alocate acestora de la buget. Cunoaştem cu toţii condiţiile din spitale şi că deja bolnavii şi gândacii sunt "camarazi de suferinţă", împărţindu-şi firimiturile de mâncare care poartă numele de raţie zilnică de hrană. Dar să mai şi tai de undeva de unde ştii că este inuman să o faci, deja este nu numai un atentat la siguranţa naţională, dar şi o dovadă de adevărat sadism şi inconştienţă criminală! Solicit renunţarea la aceste comasări inconştiente şi alocarea de resurse financiare corespunzătoare tratamentului în condiţii omeneşti a suferinzilor internaţi în spitalele din Botoşani!

Domnul Dorel Covaci:

"România şi românii - Cod portocaliu de sărăcie, umilinţă, deznădejde şi ignoranţă din partea puterii"

Intervalul de timp dintre cele două sesiuni parlamentare anuale mi-a permis să efectuez vizite în fiecare localitate-centru administrativ din colegiul pe care îl reprezint. A fost un prilej cu totul special de a întâlni oamenii în mijlocul problemelor cu care se confruntă şi de a lua pulsul real, la faţa locului, a ceea ce înseamnă viaţa de zi cu zi a cetăţenilor din judeţul Timiş.

Greutăţile sunt recurente şi aproape identice de la o comunitate la alta. Majoritatea românilor a resimţit regresul economiei în ultimul an. Gospodăriile au sărăcit şi sărăcesc de la o zi la alta, şi aceasta în situaţia în care, sub ochii fiecăruia, edilii susţinuţi de PDL "îndeasă" banii contribuabililor în proiecte aberante, inutile, dar atent încredinţate spre execuţie clientelei de partid, care trebuie să încaseze peşcheşul cuvenit pentru efortul financiar depus în campanie şi să verse procentul necesar pentru noile runde de alegeri. Se construiesc fântâni arteziene, terenuri de sport, se plantează flori, se vopsesc faţade în culoarea simbol a puterii în localităţi în care nu există canalizare, apă curentă, drumuri sau dispensare. Activităţile firmelor partidului se numesc oficial investiţii, dar în practică sunt simple donaţii din banii publici.

Cetăţenii simt că plătesc dările faţă de stat fără ca aceste sume să se întoarcă sub formă de servicii de protecţie socială, poliţie, armată, sănătate, învăţământ, infrastructură. Când ajung la pensie nu îşi mai permit să achite nici măcar pâinea sau întreţinerea locuinţei.

Se vorbeşte tot mai frecvent de reţele de mafii locale, interconectate la nivel naţional, care deţin monopolul tuturor surselor de venit. Locuri de muncă nu se mai găsesc la liber, pentru cei care nu au servit partidul, ci se tranzacţionează doar pe sume considerabile de bani, care trebuie vărsate în puşculiţa portocalie.

Taxele şi impozitele se scurg pe filiere paralele cu statul. Şi după cum ştim că paralele nu se întâlnesc niciodată, nici resursele colectate nu ajung la bugetul statului pentru a fi direcţionate spre comunităţi.

Statul este doar un instrument al politicului. Interesant este că reţelele paralele (de stat şi cele camuflate) sunt controlate de aceeaşi oameni ai puterii politice. Pentru a avea succesul şi supremaţia asupra reţelei formale de stat, e necesar controlul asupra caracatiţei contrabandei şi evaziunii. E vital controlul asupra acestor reţele paralele, prin numirea şefilor care sunt însărcinaţi cu direcţionarea veniturilor spre bugetul de partid. Se încasează bani puţini la buget, prin taxe mari, aplicate doar unor contribuabili, care se împing tot către economia neagră.

Se ajunge astfel la punctul în care statul nu-şi mai poate onora obligaţiile faţă de cetăţeni, pentru a-şi putea plăti, în schimb, datoriile faţă de clientelă.

Legile se aplică doar celor care nu se conformează intereselor puterii. Cei care nu dau mită sau încearcă să eludeze în orice mod caracatiţa mafiotă au de înfruntat acelaşi stat, prin pârghiile sale coercitive - poliţia, justiţia, fiscul.

În teritoriu, cei de la putere nu se mai interesează de problemele oamenilor de rând. Ei ştiu doar să se ploconească şi să organizeze petreceri în cinstea şi pentru distracţia şefilor de partid, care le oferă în schimb garanţii pentru păstrarea locului călduţ. Acum e sezonul în care se pompează sume considerabile din banii publici pentru organizarea cu fast a zilelor localităţilor, în ciuda situaţiei dezastruoase în care se află bugetele locale, într-un păienjeniş în stilul cazului Ridzi, care împuşcă doi iepuri deodată: stinge pofta alegătorilor de muzică, dănţuială şi oferă prilej de a dirija scurgerea grosului banilor pe culoare ascunse, spre filialele PDL. Mai toţi capii puterii politice au acumulat averi nejustificate din exploatarea poziţiilor pe care le ocupă, nefiind împiedicaţi de legislaţia permisivă, incompletă şi aplicată discriminatoriu.

O altă îngrijorare se referă la viitoarele alegeri. În 2009, la prezidenţiale, între cele două tururi, a şocat o afirmaţie a echipei PDL: "Dacă diferenţa este de maxim 2 puncte procentuale, putem să întoarcem jocul. Până în 2 procente nu ne facem probleme, câştigăm alegerile". Nu putem decât să ne întrebăm pe ce se baza această siguranţă şi dacă nu cumva câştigarea alegerilor nu a avut în spate maşinăria electorală PDL-istă, care a oferit în contrapondere în străinătate un rezultat care "să repare" pierderea alegerilor în ţară. Mai nou, ridicarea problemei votului prin corespondenţă parcă întăreşte certitudinea colectivă că în ţara noastră cu greu vom mai avea rezultate electorale corecte şi reale ale alegerilor, care să reflecte într-adevăr opţiunile cetăţenilor.

Din nefericire pentru poporul român, actuala conducere, prin proiectele de lege pe care le propune, nu face decât să scoată în evidenţă dorinţa de câştigare a alegerilor viitoare, cu orice preţ. Manipularea, mita electorală, şantajul, denigrarea adversarilor politici, racolarea parlamentarilor şi primarilor din opoziţie, precum şi sărăcirea populaţiei sunt strategii pe care le folosesc pentru a-şi păstra puterea şi privilegiile.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Trei priorităţi pentru actuala sesiune parlamentară: modificarea Constituţiei, legea electorală şi reîmpărţirea administrativ-teritorială"

Mai este doar un an până la momentul alegerilor parlamentare. Ne aflăm, practic, în ultima parte a mandatului nostru şi cred că trebuie să ne punem problema în ce măsură actualul Legislativ a avut o activitate eficientă. Cu sinceritate, afirm că în acest ciclu s-a derulat unul dintre cele mai importante procese de reformă a statului, de după 1990. Legea salarizării unitare, Legea pensiilor, Codul muncii, codurile de procedură, Legea educaţiei - toate au obţinut votul Parlamentului într-o perioadă relativ scurtă de timp. Mai mult, a trebuit gestionată situaţia acordului cu Fondul Monetar Internaţional şi aprobate legi specifice pentru îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării.

S-au făcut foarte multe, dar nu s-a atins unul dintre obiectivele majore, trasate chiar de electorat. În 22 noiembrie 2009, românii au votat pentru un Parlament unicameral şi maximum 300 de deputaţi. Eu cred că nu putem încheia acest ciclu legislativ fără să punem în aplicare voinţa cetăţenilor. Pentru aceasta avem nevoie de modificarea Constituţiei şi modificarea Legii electorale. Iată două obiective extrem de importante spre care trebuie să tindem în această sesiune parlamentară. Un proces atât de meticulos precum revizuirea Constituţiei are nevoie de timp, şi plasarea acestei responsabilităţi într-un an electoral, cum va fi 2012, va face mult mai greu compromisul politic. De aceea, mi-aş dori ca deopotrivă puterea şi opoziţia să înceapă să lucreze asupra noii formule constituţionale.

Revizuirea nu este doar un demers simbolic, ci unul de natură să stimuleze progresul în societatea şi economia românească. Dacă la asta adăugăm extrem de probabila cerinţă a Comisiei Europene ca statele membre ale UE să introducă în Constituţiile proprii limitarea deficitului bugetar, ca măsură de prevenţie în faţa unei posibile crize a datoriilor suverane, vom vedea un tablou mult mai concret al necesităţii modificării Legii fundamentale.

Limitarea numărului de parlamentari la 300 este măsura deopotrivă a neîncrederii românilor în clasa politică, cât şi a dorinţei acestora de a avea un stat mai suplu şi mai eficient. De-a lungul ultimilor ani, s-au purtat extrem de multe războaie politice în care cetăţenii au fost mai degrabă elemente exterioare. Lungul şir de campanii electorale pornit în 2007 i-a îndepărtat pe aceştia de urne, iar rezultatele prezenţei la vot sunt cât se poate de îngrijorătoare pentru democraţia noastră. Iată de ce cred că odată cu modificarea Legii electorale trebuie să ne gândim foarte serios şi la ideea comasării alegerilor parlamentare cu cele locale. Cu siguranţă, dacă oamenii ar fi chemaţi o singură dată la urne anul viitor, să voteze şi pentru parlamentari, dar şi pentru aleşii locali, prezenţa la urne ar fi mai mare şi reprezentativitatea aleşilor va fi la fel.

În acest context general al discuţiilor legate de revizuirea Constituţiei şi modificarea Legii electorale, e momentul cel mai potrivit să reluăm şi dezbaterea privind reorganizarea administrativ-teritorială. Aceasta nu s-a împotmolit din cauza elementelor de natură utilitară, ci din considerente politice, mulţi fiind îngrijoraţi de efectele pe care le-ar putea avea asupra vieţii politice româneşti. Cum Constituţia şi Legea electorală nu pot fi adoptate decât în urma unui compromis politic, ar fi extrem de bine dacă în acest pachet ar fi inclusă şi reîmpărţirea administrativă a României, pentru că este evident că doar acum se poate realiza. Dacă am amâna acest proces, în momentul în care s-ar reveni la el, ar trebui să vorbim din nou despre modificarea Constituţiei şi a Legii electorale.

Acestea sunt cele mai importante trei priorităţi pe care clasa politică românească ar trebui să şi le stabilească pentru actuala sesiune parlamentară. Sunt teme politice care pot genera efecte administrative majore. Dezbaterea lor nu trebuie grăbită. În măsura în care vom reuşi să adoptăm toate aceste proiecte cred că, parlamentari ai puterii şi opoziţiei, vom putea merge anul viitor în campania electorală, să le spunem românilor câte lucruri bune am făcut în acest ciclu legislativ.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Bacalaureat 2011, sesiunea de toamnă"

După cum bine se ştie, rezultatele la examenul de bacalaureat din sesiunea de vară au fost sub aşteptările părinţilor, profesorilor şi, nu în ultimul rând, al persoanelor care conduc destinele educaţiei şi cercetării în România. Astfel, elevii care nu au obţinut o notă de trecere la examenul din sesiunea iunie a.c. s-au văzut nevoiţi să-şi încerce şansa în sesiunea de toamnă a examenului de bacalaureat. Deşi rezultatele din iunie au fost dezamăgitoare prin procentul mic al promovabilităţii, această nouă şansă reprezentată de sesiunea de toamnă a înregistrat cele mai critice cifre privind numărul mare de elevi înscrişi şi numărul infim de elevi care au reuşit să promoveze examenul.

Pentru examinări au fost înscrişi 109.595 de candidaţi, cu 40.000 mai mulţi decât în anul anterior, majoritatea înscriindu-se pentru susţinerea probelor scrise unde în vară au fost cei mai mulţi picaţi. La această sesiune, din numărul de 109.595 de candidaţi înscrişi aproape 90.000 nu au reuşit să obţină notă de trecere, promovabilitatea fiind de 16%. La această sesiune au fost înregistrate mai multe fenomene, printre care amintim eliminarea din examen a 311 candidaţi, adică 240 la limba şi literatura română şi 71 la matematică, 95 dintre ei fiind eliminaţi pentru tentativă de fraudă. În ceea ce priveşte proba de matematică, foarte mulţi elevi au plecat din examen după o oră şi jumătate, după ce au predat lucrarea fără să scrie nimic. În ceea ce priveşte situaţia promovabilităţii din capitală şi celelalte judeţe, procentul rareori trece de 20%. În Bucureşti doar 18% dintre elevi au promovat, rezultatele fiind critice comparativ cu anul 2010, când în sesiunea de toamnă au reuşit să promoveze circa 30% din numărul celor înscrişi. Cea mai slabă rată a promovabilităţii a fost înregistrată în judeţul Maramureş, unde doar 8% au reuşit să obţină note de trecere, iar cele mai bune rezultate au fost înregistrate în Suceava, unde înaintea depunerii contestaţiilor 36,31% din numărul elevilor reuşiseră să treacă examenul. Nu a existat nicio medie de 10, au fost 9 medii de peste 9, 352 de medii de peste 8 şi 2894 de medii peste 7. Judeţul Dolj a avut cele mai multe medii peste 9 - 3 iar Bucureştiul a avut cele mai multe medii peste 7 şi 8. În ceea ce priveşte judeţul Olt, rata de promovabilitate a fost de 11%, după ce în sesiunea din vară se înregistrase o rată de promovabilitate de 55,7%, Oltul fiind între primele 4 judeţe, după Harghita, Constanţa şi Brăila. În judeţul Olt, dintre cei 1.447 elevi care s-au prezentat la examenul de bacalaureat din toamnă, doar 169 au luat note de trecere. Au fost înregistrate două medii peste 8, treizeci de medii peste 7 şi 137 de medii peste 6.

După cum lesne se poate observa, cifrele sunt foarte mici în comparaţie cu anii anteriori, ceea ce arată că sistemul educaţional din România se află în colaps. Cauzele acestui regres sunt mai multe, începând cu remuneraţia dascălilor, continuând cu reducerea şi chiar anularea sporurilor de deplasare, şi terminând cu această nouă lege a educaţiei, care este piatra de moară ce atârnă de gâtul sistemului de învăţământ.

Domnul Ion Dumitru:

"Pădurea, principala resursă a zonei montane, trebuie să devină principalul obiectiv al dezvoltării rurale"

Istoria demonstrează că pădurea a fost o componentă implicită a sistemului de agricultură denumit agrosilvo-pastoral. Până în secolul al XVII-lea pădurile acopereau între 2/3 şi 3/4 din suprafaţa teritoriilor ocupate de români, oferind populaţiilor locale cvasitotalitatea mijloacelor de existenţă: păşunile şi fâneţele pentru creşterea animalelor, lemne de foc, de construcţie şi materie primă pentru meşteşugari, vânat, fructe de pădure, ciuperci şi nu în ultimul rând refugiu în vremuri de restrişte.

Înmulţirea populaţiei şi dezvoltarea comerţului cu vite şi apoi cereale au declanşat în secolul XVIII şi în cel următor defrişarea masivă a pădurilor, pentru a face loc de păşune şi apoi de arătură. Tăierile abuzive au continuat şi în secolul XX până când în 1948, fondul forestier al României mai însuma 6.705 mii ha.

Regimul totalitar a naţionalizat pădurile ca "bun al întregului popor" şi le-a exploatat în folos propriu, cheresteaua şi produsele manufacturate din lemn fiind printre produsele cele mai solicitate la export.

Evoluţia fondului forestier în perioada regimului totalitar nu a fost una pozitivă, cu toate programele de împădurire derulate în epocă. Statistica vremii consemnează pentru fondul forestier naţional o suprafaţă de 6.446 mii ha în 1950 şi 6.372 mii ha în 1989, cu 74 mii ha mai puţin.

În perioada postcomunistă, defrişările cu voie sau fără voie au continuat, pe seama acestora punându-se o mare parte din calamităţile naturale ale tranziţiei.

Statistic vorbind, fondul forestier naţional nu a suferit modificări semnificative după anul 1989. În schimb, acţiunile de refacere a pădurilor, respectiv împăduririle, au fost mult mai reduse.

Negocierile cu Uniunea Europeană au conţinut doar prevederi vagi la subcapitolul Dezvoltare rurală, şi anume măsuri de agromediu. De aceea, Guvernul României trebuie să ia măsuri urgente, conform Planului Naţional Strategic, şi să rezolve criza patrimoniului forestier, prin creşterea suprafeţei totale de vegetaţie forestieră de la 26,7% la 35%, cât este media Uniunii Europene, respectiv de la 0,25 ha pe cap de locuitor, la 0,35 ha/locuitor, cât este media în Uniunea Europeană.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Apicultura, o subramură a producţiei animale care poate fi rentabilă şi cu profitabilitate"

Ca vechime, albinăritul este o îndeletnicire ce se pierde în preistorie, iar stupăritul era cunoscut încă din antichitate, atât de către daci, cât şi de neamurile înconjurătoare.

În epoca feudală albinăritul a constituit o ocupaţie de bază a locuitorilor din cele două principate române. Suzler (1781) îi numea pe cei din Ţara Românească mari maeştri ai albinăritului, care ştiau să producă mierea cea mai limpede şi curată şi ceara cea mai apreciată pe piaţa Veneţiei.

Cu timpul, pe măsură ce s-au operat defrişări masive de păduri (principala bază meliferă) pentru a face loc la arătură, intensivitatea albinăritului s-a redus mult.

În primii 10 ani ai tranziţiei, atât numărul de stupi, cât şi producţia de miere au scăzut simţitor. Începând cu 2001, numărul de familii de albine a început să crească din nou, ajungând în 2005 la 930 mii de familii şi la o producţie totală de miere de 19.366 to, cu aproape 60% mai mare decât în 1989, aceasta datorită randamentului pe stup de peste 2,4 ori mai mare.

În anul 2010 producţia de miere a fost de 22.222 to.

Producţia de miere a României reprezintă 10% din producţia Uniunii Europene şi ceva mai mult de 1% din producţia mondială.

Pentru perspectivă, Asociaţia Crescătorilor de Albine din România are programe ambiţioase, ţinând seama de potenţialul melifer al ţării. Se crede că la nivelul anului 2012, numărul familiilor de albine ar putea ajunge la peste două milioane, cu o producţie marfă de circa 30.000 to, din care 20.000 to pentru export.

Consider că performanţa sus-menţionată nu poate fi atinsă curând, atât timp cât Guvernul nu realizează programul de împădurire, nu asigură modernizarea tehnologiilor de creştere şi concentrarea şi profesionalizarea apicultorilor.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Piaţa volantă în centrul Clujului"

Am salutat iniţiativa primarului municipiului Cluj-Napoca de a organiza o piaţă cu produse agricole în centrul oraşului şi de a le acorda şansa producătorilor care nu au o masă în pieţele de cartier de a-şi vinde produsele.

Totodată, am aflat cu regret că piaţa volantă nu va mai funcţiona pe locaţia mai sus amintită, urmând a fi mutată într-un cartier al municipiului Cluj-Napoca.

Ţin să menţionez faptul că am fost sâmbătă, 13 august 2011, în mijlocul celor care-şi vindeau produsele în locul special amenajat pentru ei, iar producătorii români de etnie maghiară, ca şi cei de naţionalitate română, şi-au manifestat nemulţumirea cu privire la faptul că piaţa va fi mutată.

Aceeaşi opinie este împărtăşită şi de cumpărătorii români şi maghiari. Este regretabil că o decizie bună a fost respinsă pe motive politice.

În aceste condiţii, cred că ar trebui depuse toate diligenţele pentru ca, în mod legal, piaţa volantă de produse agricole să rămână pe locaţia din centrul municipiului Cluj-Napoca.

Iniţiativa este susţinută şi de cetăţenii români care domiciliază în străinătate, dar şi de locuitorii municipiului Cluj-Napoca, aceştia iniţiind o campanie de strângere de semnături în acest sens.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Resursele epuizabile ale României făcute cadou"

E greu să planifici politici publice viabile şi stabile, e greu să relansezi economia naţională, e greu să găseşti bani pentru pensii şi salarii, e greu să acorzi subvenţii celor săraci când nu ai idee de ce e nevoie de asistenţă socială. E greu să guvernezi urmărind interesul naţional, însă e foarte uşor să crezi că, în postura de preşedinte, ţara îţi aparţine şi că o poţi vinde pe bucăţi.

România are zăcăminte de aur şi de argint, zăcăminte care nu sunt exploatate şi care, desigur, sunt un sac uriaş de bani pentru cei care vor tranzacţiona marea afacere.

Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană a devenit deja extrem de cunoscut, a fost îndelung discutat, fără însă ca cetăţenii români să cunoască termenele, condiţiile şi beneficiile pe care statul român le-ar avea sau pe care, dimpotrivă, le-ar putea pierde printr-un contract păgubos.

Studiile de specialitate estimează bogăţia de la Roşia Montană la aproximativ 300 tone de aur şi 1.400 tone de argint, în condiţiile în care rezerva actuala în aur a Băncii Naţionale este de 103,7 tone.

Roşia Montană Gold Corporation, companie cu capital majoritar străin, înfiinţată în 1997, a primit în octombrie 2000, prin transfer de la o companie de stat, licenţă de exploatare minieră a zonei, sub mandatul ministrului industriei şi comerţului de la aceea vreme, Radu Berceanu. Preocuparea pentru acest proiect a rămas în curtea democrat-liberalilor, astfel încât în perioada în care a fost ministru al economiei, Adriean Videanu a declarat ca Proiectul Roşia Montană va fi inclus în Programul de guvernare. Aceasta preocupare are în spate interese personale şi clauze contractuale păguboase pentru statul român.

În contextul unei afaceri de miliarde de dolari, făcută cadou de către guvernanţi, preşedintele României se pronunţă în favoarea exploatării miniere. Ce are acesta de câştigat? Probabil că mult mai mult decât ar avea statul prin redevenţa minieră de 4% prevăzută în ceea ce ar putea fi o lovitura cu impact negativ pe termen lung pentru România.

În iulie 2009 preşedintele Traian Băsescu a vizitat Roşia Montană. În campania electorală Traian Băsescu a declarat că nu se poate pronunţa nici pro nici contra proiectului deoarece nu are la îndemână o concluzie clara a unor specialişti. Acestea sunt cuvintele lui Traian Băsescu de atunci «Nu o să intru nici în demagogia de a pune problema "Nu, nu se poate exploata" pentru că 80% din români spun să nu exploatăm, şi n-o să intru nici în capcana de a spune "Sunt şase sute de tone de aur, două mii de tone de argint, este criză, hai să le exploatăm!". Deci, aştept o opţiune făcută de oameni de ştiinţă». Între timp, se pare că oamenii de ştiinţă s-au pronunţat sau s-a întâmplat ceva, pentru că nu am auzit de consultarea poporului român în această speţă. Dacă domnul preşedinte ştia în 2009 că 80% dintre români se opun, acum câţi români sunt de acord? Sau acum, în 2011, nu mai contează opinia poporului?

Eu consider că este necesară consultarea poporului român în aceasta speţă, vorbim despre zăcăminte de aur şi argint, zăcăminte care odată exploatate nu sunt regenerabile, iar o greşeală în acest moment ar fi imposibil de reparat. Dacă într-adevăr preşedintelui Traian Băsescu îi pasă de bugetul României şi de această ţară, dacă îşi iubeşte şi îşi respectă poporul, atunci ar trebui să fie de acord cu organizarea unui referendum popular pe această temă.

Pe lângă redevenţa pe profit de doar 4/% pe care statul român ar primi-o în condiţiile contractului actual, revedenţă al cărui nivel este jenant, ar mai fi două probleme. Prima constă în perioada de exploatare minieră de 16 ani. Pentru că este vorba despre resurse epuizabile ar trebui să discutăm şi despre dezvoltare durabilă, or, dacă în 16 ani o să fie extras tot aurul cred că asistăm la o dovadă de inconştienţă din partea autorităţilor. A doua problemă se leagă de investiţiile în mediu şi de acoperirea pagubelor în cazul unui dezastru ecologic, iar conform clauzelor bine ascunse din contract, acestea ar reveni statului român. Cu alte cuvinte, din exploatarea aceasta statul român ar putea să cheltuiască mai mulţi bani decât ar câştiga.

Având în vedere faptul că exploatarea zăcămintelor miniere, şi mai ales modul în care aceasta va fi făcută, va afecta viitorul României, consider că este necesară organizarea unui referendum, iar domnul preşedinte, care s-a pronunţat de atâtea ori în favoarea consultării poporului, mă aştept să adere la acest demers.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernul lasă în frig milioane de români"

Sărăciţi de guvernarea portocalie, după doi ani de tăieri şi măsuri iresponsabile, românii trebuie să îndure o altă decizie aberantă a Guvernului Boc: eliminarea subvenţiei pentru căldură. Pentru cetăţenii din zona urbană, aceasta înseamnă că preţul la încălzire se va dubla în iarna care vine.

Sunt absolut convins că Băsescu & Boc nu s-au gândit la cei mai mulţi dintre români. Oamenii vor fi nevoiţi să taie din banii pentru medicamente, pentru hrană, pentru copii, astfel încât să poată plăti facturile la întreţinere! Sau să trăiască în frig şi să se spele o dată pe săptămână.

La nivel naţional, diferenţa dintre costul de producţie al gigacaloriei şi costul facturat către populaţie ajunge până la 150%. Noile costuri vor fi greu de suportat chiar şi de către persoanele cu venituri mai mari, dar ce vor face pensionarii? Sunt în jur de un milion de pensionari care au pensii de peste 786 de lei. Cei mai mulţi dintre ei au venituri modeste, însă nu vor mai beneficia de ajutoare la încălzire. Ce vor face familiile tinere? Cum se vor descurca oamenii care nu au un loc de muncă? După cum ştiţi, aproape 740.000 de locuri de muncă s-au pierdut din 2009 şi până azi. 740.000 de oameni nu au un venit. 740.000 de familii sunt afectate de măsurile acestor guvernanţi incapabili să găsească o soluţie prin care viaţa românilor să se schimbe în bine, nu în rău.

Acum Guvernul se spală pe mâini şi lasă primăriile şi cetăţenii să suporte costurile. Primăriile vor acorda ajutoare celor cu venituri foarte mici. Banii pentru ajutoare nu acoperă subvenţia, iar costurile vor creşte pentru toţi românii, indiferent de veniturile pe care le au. Desigur, primarii noştri nu vor primi niciun leu în plus, aşa cum nu au primit niciun leu în ultimii doi ani de la acest guvern incompetent. Actuala guvernare nu i-a tratat niciodată egal pe toţi cetăţenii României, iar această măsură este un atac direct la populaţia care nu a votat până acum PDL. Eliminarea subvenţiei reprezintă un instrument de presiune în mâna PDL pentru viitoarele alegeri. Românii din localităţile conduse de primari ai opoziţiei vor fi cei mai crunt loviţi de această măsură.

În plus, şi modalitatea de acordare a ajutoarelor, în funcţie de bunurile mobile sau imobile deţinute, este o aberaţie. În acest moment, primăriile nu pot calcula nici cuantumul, nici numărul celor care urmează să primească ajutoare de la autorităţile locale, până când Guvernul nu publică normele metodologice ale deciziei adoptate. E posibil ca mâine să ne anunţe Guvernul că maşina de spălat este un semn de bunăstare, prin urmare, toţi deţinătorii de maşini de spălat sau de frigidere sunt tăiaţi de la ajutoare.

Sunt de acord cu ideea că ajutoarele la încălzire nu trebuie să ajungă la cetăţenii care au venituri suficiente pentru a-şi plăti facturile, însă trebuie să ştiţi faptul că cei care au bani şi-au putut permite o centrală proprie. Prin urmare, cei ce depind de sistemul de încălzire centralizat sunt, în marea lor majoritate, oameni care au nevoie într-adevăr de ajutoare la încălzire. Oricum, anunţul oficial al Guvernului vine târziu pentru oamenii care vor dori să se debranşeze, mai ales că în anumite localităţi acest proces este extrem de anevoios. În aceste condiţii, mulţi cetăţeni vor fi obligaţi să rămână racordaţi la sistemul centralizat de încălzire, chiar dacă doresc să se debranşeze.

Subliniez încă o dată că eliminarea subvenţiei la întreţinere este o măsură antisocială, luată fără o analiză serioasă, fără a se ţine cont de realitate. Guvernul Boc îşi bate joc de poporul român care a fost sărăcit, înfometat şi adus în sapă de lemn de o gaşcă de indivizi fără scrupule, care nu face decât calcule electorale meschine. Nu vedem nicio soluţie de creştere economică, nicio investiţie notabilă sau vreun progres în absorbţia de fonduri europene. Obsesia amputării veniturilor populaţiei este singura strategie a Guvernului Boc.

Măsura noastră, a USL, este să luptăm pentru drepturile românilor. Dacă Guvernul Boc îi desconsideră pe cetăţenii acestei ţări şi bagă mâna în buzunarul oamenilor, noi suntem datori să-i blocăm. De aceea vom iniţia o moţiune simplă pe tema eliminării subvenţiei la căldură în săptămânile următoare. Dacă nu vom avea sorţi de izbândă, echipa USL va depune în Parlament un proiect de lege pentru reducerea la 9% a TVA-ului aferent gigacaloriei, astfel încât cetăţenii din zona urbană să suporte mai uşor această creştere aberantă a preţului la căldură.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Derapajele din limbajul politic contemporan"

În ultima perioadă, în România sunt la modă scandalurile politice şi jignirile fără limite de bun-simţ şi fără orice urmă de demnitate. Atacurile la persoană şi cuvintele vulgare mai ceva ca la uşa cortului au devenit laitmotivul reuşitei pe scena politică. Vrei să fii tare în PDL? Scoţi câteva înjurături despre opoziţie, faci pe bufonul, arunci cu noroi în toţi şi în toate şi devii automat vedetă PDL-istă de prim rang!

Politica nu înseamnă jigniri la adresa familiei sau a legilor statului şi nici nerespectarea Constituţiei sau afaceri între firma familiei şi instituţia de stat în fruntea căreia te-au trimis voturile electorilor.

De ceva vreme, limbajul violent, insultător, ţine loc de proiect politic pentru majoritatea utilizatorilor lui, inclusiv la Traian Băsescu. S-a creat iluzia că succesul lui în politică este urmarea firească a violenţei cu care şi-a atacat adversarii. Şi mai toată lumea s-a repezit, la stânga şi la dreapta, să imite un "model de succes", numai că violenţa de limbaj a ucis dialogul politic.

Dezechilibrele politicii româneşti sunt tot mai evidente. Aproape că nu este lider al puterii care nu iasă în faţă cu un vocabular destul de restrâns, format, în esenţă, din cuvinte obscene, triviale şi total nepotrivite pentru un politician, o persoană publică, menită să fie în slujba oamenilor.

Modelul negativ al tipului de personalitate introdus de Traian Băsescu în politica actuală de la noi, care presupune "golăneală", "şmechereală" şi mitocănie urbană, face ravagii mai mult decât oricând.

În această vară, mai precis în iunie, Partidul Democrat Liberal invita opoziţia la dialog, pentru a pune capăt "violenţei" şi "degradării" limbajului unor lideri politici: "Sunt încă oameni care cred că, exhibând ura, câştigă electoratul", spunea atunci purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu.

"Îi lăsăm să viseze frumos şi dimineaţa le-o tragem!", la asta s-a rezumat transpunerea în practică a dezideratului PDL-list. Ca de fiecare dată, una spun şi alta fac. Enunţul constituie noua filozofie cu care liderii PDL au încercat să-şi mobilizeze tinerii activişti la şcoala de vară a partidului. Lansată de secretarul general al partidului, Ioan Oltean, maxima aminteşte de limbajul preşedintelui Traian Băsescu, care la anunţarea alegerilor pentru primăria Capitalei de acum 10 ani se adresa, euforic, unui adversar nevăzut: "M..., ţi-am spus". Politică mai fără obraz, mai fără onoare şi bun-simţ nici pe vremea fanarioţilor nu cred că era!

De fiecare dată când se apropie alegerile, politicienii portocalii scot de la naftalină arsenalul cu cuvinte grele într-o încercare de a convinge că ei sunt cei "şmecheri".

"Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim" - fiecare generaţie, la vremea ei, a învăţat la şcoală această expresie celebră. Astăzi însă după două decenii de libertate, limba română cea "dulce şi frumoasă" s-a transformat în "ciocu’ mic", "ţigancă împuţită", "găozari"!

În politica actuală găseşti acum jigniri pentru orice ocazie. Se practică un limbaj jignitor şi ofensator, iar dacă vrei să-l defineşti suburban eşti amabil. Acest discurs nu mai poate continua şi, dincolo de ofensele şi jignirile personale, produce un rău în sistemul social românesc.

Este inadmisibil să promovăm în dialogul dintre oamenii politici obscenităţi şi afirmaţii calomnioase, tocmai de aceea, la început de sesiune parlamentară, cer tuturor colegilor care cred în respect, bun-simţ şi politeţe să sancţioneze dur mojiciile din limbajul actual, iar românilor să nu mai accepte astfel de derapaje ale oamenilor politici.

Domnul Eugen Bejinariu:

"Legalizarea conduitei de succes a PDL în alegerile viitoare"

Campania electorală pentru alegerile locale şi parlamentare a PDL a început, iar rezultatul lor a fost anunţat prin declaraţia domnului Emil Boc care ne-a comunicat că singura formaţiune politică în măsură să obţină peste 50% din voturi este PDL. În acest scop se lucrează în prezent.

Prima măsură priveşte comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Alegerea primarilor, a preşedinţilor Consiliilor judeţene şi a consilierilor locali, care în campania electorală vin cu obiective, promisiuni şi programe cuprinzând pietruirea, asfaltarea sau repararea drumurilor, podurilor şi podeţelor etc., odată cu alegerea deputaţilor şi senatorilor care au datoria de a elabora şi adopta legi pentru România este un amestec politic şi managerial eterogen, confuz şi profund greşit.

Ca urmare, PSD şi, respectiv, USL se declară împotriva acestei decizii politice greşite doar în favoarea PDL, şi o respinge categoric.

O altă măsură priveşte reducerea numărului de parlamentari şi pentru care PSD a depus un proiect de lege. Votul prin corespondenţă va face posibilă chiar şi depăşirea promisiunii domnului ministru Teodor Baconschi de a aduce un milion de voturi din diaspora pentru PDL la viitoarele alegeri, iar prin noile reglementări din Legea electorală se vor introduce peste tot în secţiile de votare oamenii coaliţiei de la guvernare, dacă această coaliţie se va menţine până atunci.

Eforturi mari s-au depus pentru adunare de bani. Aceste eforturi continuă. În campania electorală punga portocalie sau verde şi plicul vor deveni cele mai puternice dintre "argumente", pentru a convinge cetăţenii sărăciţi din mediul rural să voteze pe filantropii politici - liderii PDL şi UNPR. Realitatea social-politică este însă alta.

În comunicarea noastră cu cetăţenii aflăm şi stări de spirit, şi nemulţumiri, dar şi multe, foarte multe reacţii justificate ale cetăţenilor care se vor exprima la urna de vot, fie el şi uninominal, într-un singur tur de scrutin, comasat, şi dirijat politic de putere. Cetăţenii nu mai suportă apăsarea, imperativele, nedreptăţile şi nesocotirea normelor democratice.

Sub înrâurirea politică a USL, într-o atmosferă de bună comunicare, cu înţelegerea corectă a ceea ce s-a întâmplat în România în anii de "democraţie uninominală" de 7 ani şi cu dorinţa intrării într-o lume a democraţiei autentice, cetăţenii, şi cei tineri, şi cei mai în vârstă, vor vota candidaţii PSD, PNL şi PC. Va fi un moment important pentru revenirea la normalitatea vieţii politice în România. În acest sens vom acţiona şi milita noi, cei din USL, şi toţi cei care poartă în fiinţa lor valori morale româneşti adevărate. Avem în vedere nu numai marea mulţime dezamăgită şi revoltată a cetăţenilor, ci şi oamenii care până acum au tot fredonat "Să trăiţi bine!"

Votul cetăţenilor la viitoarele alegeri parlamentare va fi, într-un fel, o nouă revoluţie care va înlătura dictatura portocalie din România, aşezată în structuri şi norme clamate a fi democratice.

Domnul Ion Stan:

"Cum să înţelegem ce ni se întâmplă: Traian Băsescu - agent de influenţă?"

Nu-mi face deloc plăcere sa fac declaraţii politice pe seama faptelor neavenite ale preşedintelui republicii, dar dânsul simte tot mai des nevoia să fie în atenţia critică a concetăţenilor şi, mai nou, şi a cancelariilor străine, de la Est la Vest şi de la Nord la Sud.

Aşa de exemplu, mai zilele trecute, deloc inspirat de numele bulevardului de pe latura de miazănoapte a Palatului Preşedinţiei, a stabilit un dead-line de trei ani pentru ca micii oameni de stat din fruntea Franţei, Italiei, Germaniei şi Marii Britanii să devină la fel de mari, de înţelepţi şi vizionari, precum Traian Băsescu, pentru a repune pe tapet, precum Bonaparte, proiectul francmasonico-rotschildian al Statelor Unite ale Europei.

Când asemenea idei nu vă aparţin, dar vă folosiţi de poziţia oficială pentru a le promova în spaţiul comunicării publice internaţionale, se cheamă că sunteţi în reţea. În reţeaua de influenţă a unui grup de interese, ca agent al acelei entităţi, alta decât România, a cărei suveranitate, independenţă, unitate şi integritate aţi jurat să le apăraţi. O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitate aţi jurat cu mâna pe Biblie şi pe Constituţia României.

După mulţi ani de tăcere în chestiunea concesionării minelor de aur, o problemă ce ne divizează şi contrapune opiniile la nivel naţional, evidentă fiind opoziţia faţă de nefericitele soluţii acceptate de reprezentanţii statului, într-o conjunctură parcă anume aşteptată, preşedintele iese în lumina reflectoarelor şi se pronunţă în favoarea concesionărilor. Fără să fie stabilite, elaborate şi decise condiţiile prealabile! Pe bună dreptate, asemenea declaraţii pot fi suspectate de a fi expresia unor interese ascunse. Ca şi anterior, acelaşi comportament tipic al agentului de influenţă.

Astfel de gesturi nu sunt gratuite. Istoria este ticsită de statele de plată ale agenţilor de influenţă, iar cadeţilor din academiile serviciilor de informaţii şi poliţiei le sunt date exemplele de prim rang, pentru a nu le fi teamă să caute şi să dovedească această specie periculoasă de agenţi, tocmai acolo unde pot provoca răul cel mai mare, adică în cancelariile puterii.

Ca să nu fiu acuzat de lipsa argumentelor, fie-mi îngăduit să recurg la un citat de manual:

"Agenţii de influenţă. Prima categorie, de nivel înalt, este compusă din conducători politici, militari şi economici, sindicali, înalţi prelaţi şi alţii asemenea, implicaţi în crearea evenimentelor ce se doresc influenţate. Astfel de agenţi au fost: regele Hussein al Iordaniei, foştii preşedinţi ai Libanului, Bashir Gemayel, Egiptului, Anwar El Sadat, al Republicii Costa Rica, Jose Figuerez, al Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz şi Luis Echeveria, Giovani Battista Montini (Papa Paul al Vl-lea), Karol Wojtyla (Papa Ioan-Paul al II-lea), Mihail Gorbaciov (...) Recompensarea serviciilor efectuate de asemenea agenţi se face cu bani, dar şi prin contraservicii: instruirea şi dotarea gărzilor personale, furnizarea de informaţii despre opoziţie, logistică şi metode pentru influenţarea rezultatelor alegerilor (3 milioane în campania lui Eduardo Frei, Chile, din 1964), campanii de presă, crearea majorităţilor parlamentare pro sau contra, acordarea de diverse alte facilităţi."

La anul vom avea alegeri. Nu întâmplător am ales citatul de mai sus cu referire la malversarea opţiunilor electorale. Dacă s-a ajuns în situaţia disperată a nevoii de perpetuare a actualei coaliţii de putere pe seama rezervelor de aur şi a altor resurse preţioase încă neexploatate ale României, atunci ne-am putea găsi într-o împrejurare de o gravitate ale cărei precedente în contemporaneitate au generat mari tulburări politico-sociale şi războaie civile.

Agenţii de influenţă din rândul şefilor de state figurau în deconturile "agenţiilor" cu rente viagere anuale de ordinul zecilor de mii de dolari, între 35.000 şi 70.000 (n.n. - într-o perioadă în care salariul preşedintelui SUA nu depăşea 150.000 de dolari). Meritele speciale le puteau fi recompensate cu elicoptere, cai de rasă şi femei seducătoare. Evident, în misiune de soţii ori concubine (Mihai I, fost rege al României, a primit avion, automobil şi o... roşcată!). Cât de puţin este cotată o ţară la bursa trădărilor naţionale!

În ţările unde şefii de state au fost agenţi de influenţă nu au existat decât perioade efemere de stabilitate, regimul politic a căpătat caracteristici despotice, parlamentele au devenit instituţii de prostituţie politică, legea a devenit măsura de voinţă a camarilelor politice, sistemul educaţional a devenit un incubator de clone, elitele necorupte de putere au ales calea exilului, milioane de cetăţeni au emigrat, trezoreriile au fost secătuite de marii actori ai corupţiei politice, iar viitorul naţiunilor amanetat cămătarilor internaţionali.

Mai nou, consecinţă a depolarizării ordinii internaţionale, pe scena factorilor de presiune şi a ameninţărilor au apărut noi actori, între care reţelele criminalităţii organizate transnaţionale, clanurile mafiote, grupuri de interese economice nelegitime, asasini economici. Aşadar, agenţii de influenţă nu trebuie neapărat prezumaţi ca fiind ai unor puteri ori organizaţii străine inamice.

Dacă din toate acestea ni se întâmplă şi nouă câte ceva, ce să înţelegem? Că România nu are conducători independenţi în decizii, iar puterea a fost fraudulos încredinţată unor agenţi de influenţă?

Domnul Mircea Irimescu:

"Politica pătimaşă"

Ne aflăm la începutul unei noi sesiuni parlamentare, probabil penultima a acestei legislaturi. În aceste împrejurări se impune o întrebare: ce poate aduce ea pentru uşurarea vieţii celor ce-şi simt povara imposibil de dus?

Experienţa sesiunilor trecute nu ne permite un răspuns încurajator. Restanţele legislative, cele mai multe, urmăresc sprijinirea "reformei" pe care o duce Guvernul. Iar reformă (puţini au rămas naivii ce pot crede şi altceva!) înseamnă acum diminuarea cheltuielilor sociale ale statului. Posibilităţile de consum se vor reduce, îngrijorările se vor agrava.

Limpezirea condiţiilor de desfăşurare a viitoarelor alegeri ce se aşteaptă de la actuala sesiune parlamentară nu se va produce în acest an, iar, dacă se va produce, nu va fi mângâietoare pentru nimeni. Nu eficienţa selecţiei viitorilor parlamentari interesează, ci întărirea celor deja tari din politică şi aceeaşi marotă a disperării: reducerea cheltuielilor. Nu se va sinchisi nimeni de lovitura pe care o va primi democraţia, încă o fata morgana pentru un popor surprinzător de ataşat de bizantinism. De altfel, la noi doar se mimează jocul democratic. Marile decizii se iau de 2-3 persoane sus-puse ce ştiu a mânui cum se cuvine "disciplina de partid".

Mari proiecte legislative referitoare la domeniile importante ale vieţii sociale (pregătirea şi ocuparea forţei de muncă, sănătatea, cercetarea ştiinţifică, valorificarea potenţialelor de orice fel, asistenţa socială, valorile naţionale, amendarea Constituţiei) nu vor fi sau, câte vor fi, nu vor schimba tenta spre sumbru a viitorului nostru. Modificări de conjunctură, ajustări pentru crearea de avantaj politic pentru putere, îngreunarea accesului la pâine pe calea pensiilor, lefurilor şi stipendiilor bugetare.

Nu este de aşteptat nici îmbunătăţirea raporturilor parlamentare dintre putere şi opoziţie. Aceeaşi lipsă de încredere şi de conlucrare va domni în legislativ. Topul priorităţilor politice va fi dominat de interese de partid. Cele publice vor mai aştepta. O temă legislativă majoră ca aceea a organizării administrative a ţării va fi tratată ca o banală luptă pentru os politic.

Solidaritatea naţională este o chestiune desuetă, ce nu intră în vederile oamenilor politici "ancoraţi în realitate". Intoleranţa politică este o trăsătură comportamentală a majorităţii liderilor partidelor parlamentare şi a preşedintelui României.

Nu-i sigur că opoziţia va fi capabilă în viitoarea sesiune să provoace vreo schimbare a cursului vieţii politice din ţară, asta în ciuda faptului că tendinţa de distanţare de actuala putere a UDMR-ului este tot mai evidentă.

Multe dispute parlamentare se vor da pe teme legate de politica de dezvoltare a Guvernului. Postulatul că investiţiile publice sunt factor eficient de combatere a crizei economice, spre disperarea opoziţiei care se vede înlăturată de la importante resurse financiare, va fi speculat exclusiv în favoarea puterii politice care doreşte să intre în viitoarele confruntări electorale cu imaginea de bun gospodar, cu activişti bogaţi şi fonduri îndestulătoare pentru perpetuarea în fruntea bucatelor. Ce se economiseşte prin reducerea cheltuielilor sociale se transferă, prin risipa controlată din lucrările publice, în conturile şi buzunarele celor puternici. Instituţiile în drept ale statului se pare că nu vor afla nici în actuala sesiune că aici sunt locuri de fraudă cu impact asupra siguranţei naţionale.

Pe plan extern, statul român nu va fi capabil să se împrumute ieftin, nu-şi va ajuta mai mult cetăţenii care trudesc în ţările Europei, nu va dobândi niciun spor de respect de nicăieri. Relaţiile cu Ucraina şi Moldova nu se vor îmbunătăţi, duşmăniile cu care plătim obedienţa faţă de SUA se vor înteţi. Vom cumpăra bani, petrol, gaze şi altele la preţuri de spoliere.

Tradiţia de guvernare a ţării noastre tinde a nu fi eficientă, ci doar nefastă. Îngăduirea răului, nechibzuinţa, jefuirea bunurilor publice, clientelismul devin la noi permanente şi comune. Statul este perceput de cetăţenii săi ca un duşman; consacrarea lui ca unul de drept se amână sine die. În numele statului se fac toate la noi: marile abuzuri, marile fraude, marile nedreptăţi.

Spre amărăciunea celor care mai aşteaptă ceva bun de la ea, politica românească va fi tot un domeniu al inconsecvenţelor, intereselor personale şi de grup şi al incorectitudinilor. Va fi aşa cum o facem de la începuturile vieţii noastre parlamentare: pătimaşă. Când va sosi viitorul capabil să o schimbe e greu de precizat. În tot cazul, nu în actuala sesiune parlamentară.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Turismul în Roşia Montană"

Aţi fost vreodată la Roma la Coloseum? Ca să mă uit la câteva pietricele expuse acolo, am plătit 15 euro. Pietricele alea fac parte din istoria lor. Ei au promovat istoria lor, acum vin vizitatori şi plătesc ca să se uite la nişte pietre, noi de ce nu putem sau nu vrem să promovăm zona? Deja există multe monumente din vremea romanilor, există muzee, avem tot ce trebuie şi oamenii care vizitează zona plătesc să vadă pietre din aur, nu nişte pietre simple. Zeci de milioane de oameni din întreaga lume au auzit de Roma, dar de România câţi au auzit? Sunt sigur că mai puţin de 5% dintre români ştiu unde e Roşia Montană sau ce e aia Roşia Montană. Decât să plătească să dea la televizor reclame mincinoase şi stupide despre proiectul Roşia Montană, mai bine cu banii ăia ar promova turismul în Roşia Montană.

O să ajungă Roşia Montană ca Petrom, OMV a cumpărat staţiile peco, depozitele de carburanţi şi rafinăriile, dar petrolul de unde îl ia? Din Austria? Are Austria zăcăminte de petrol? Nu are zăcămintele de petrol, le iau gratis de la noi.

Tot ce se vrea să se facă acolo e prostia şi hoţia guvernanţilor, au vândut tot ce era bun şi profitabil din România (fabrici, uzine, Petrom, BCR, CEC, Electrica şi multe altele). Acum vrea să dea şi aurul, tot ce avem se duce la străini şi vor să ieşim din criză, împrumută bani de la FMI şi suntem datori vânduţi, ne vindem singuri şi o să ajungem robi în ţara noastră.

Dacă tot vor să scoată aurul de acolo... să îl scoată românii şi toţi banii de pe el să îl ia România... nu 20% românii şi 80% străinii!

Dacă tot sunt aşa de multe comentarii că oamenii vor autostrăzi... oare ei nu au învăţat matematica la şcoală? Cât e mai mult: 20% sau 100%? Nu se fac mai multe drumuri şi autostrăzi cu 100% cu banii de pe aur decât cu 20%? Propun ca celor care sunt de acord cu acest proiect, după ce se termină de scos aurul, să li se doneze acolo un teren cu multe hectare pentru un cimitir şi câteva terenuri ca să îşi construiască acolo fabrici de monumente funerare şi staţiuni turistice şi balneare de tratament, apoi cei care au fost de acord cu proiectul să facă baie în iazurile sau lacurile de cianură.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Soluţii pentru Roşia Montană"

Considerăm că un proiect minier de anvergură, ca cel propus de RMGC la Roşia Montană, poate dăuna grav turismului din zona bazinului Arieşului. Spre deosebire de proiectul minier propus de RMGC, dezvoltarea turismului şi a micilor afaceri conexe ar conduce la locuri de muncă sustenabile şi la dezvoltarea şi stimularea spiritului antreprenorial, aducând cu adevărat prosperitate pe termen lung locuitorilor zonei.

O soluţie mult mai potrivită pentru dezvoltarea durabilă a zonei ar fi, de exemplu, lansarea unui program turistic masiv, cu sprijin guvernamental, pentru exploatarea ecologică a aurului de la Roşia Montană, utilizându-se exclusiv metodele vechi, tradiţionale, similar "goanei după aur" din California secolului al XIX-lea. Un astfel de obiectiv turistic ar putea deveni unic în lume şi probabil ar atrage masiv turişti care, în termen de câteva decenii, ar putea aduce profituri chiar mai mari decât exploatarea aurului din subteran.

Agro şi ecoturismul au în zona Roşia Montană un potenţial major. Acestea ar putea asigura, odată cu atragerea masivă a turiştilor, o sursă importantă de venit locuitorilor zonei. Pentru a stimula dezvoltarea turistică, statul trebuie să asigure drumuri decente de acces, să susţină zona prin publicitate şi prin programe de informare atât în ţară cât şi în străinătate.

O altă ramură economică importantă cu potenţial deosebit o reprezintă prelucrarea lemnului. Statul trebuie să se implice activ pentru limitarea exportului de material lemnos brut şi să stimuleze prelucrarea locală a lemnului, care aduce valoare adăugată mult mai mare. O posibilitate o reprezintă acordarea de stimulente fiscale fabricilor de mobilă şi axarea suplimentară a exploatării lemnului care nu este însoţită de procesul de prelucrare până la stadiul de produs finit cu valoare adăugată mare (mobilă, elemente de decor etc.).

În fine, pe lângă turism şi prelucrarea lemnului, poate fi stimulată şi creşterea de animale şi fabricarea produselor lactate, în special pentru zona Apusenilor. Statul ar putea stimula dezvoltarea de mici întreprinderi de creştere a animalelor prin metode ecologice, fiind avantajate de zona montană şi de păşunile extinse deja existente. Printr-o coordonare locală eficientă, aceste afaceri pot fi cuplate cu cele din turism, asigurându-se un consum constant şi susţinut. În plus, datorită zonei montane şi tradiţiilor culturale, se pot fabrica produse deosebite, cu specific local, care să fie atât consumate de turişti, cât şi exportate, dacă printr-un program consistent şi susţinut pe termen mediu se pot crea pieţele externe de desfaceri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Probleme economice şi în 2012"

România se va confrunta şi în 2012 cu o serie de probleme economice şi sociale atât în urma crizei care a lovit greu ţara noastră, cât şi ca urmare a ineficienţei soluţiilor pentru a o combate, propuse de Guvernul Boc.

Fără măsuri de relansare economică şi de creare de locuri de muncă ne aşteaptă cădere economică şi în 2012, de 0,5%.

Majorarea taxelor nu are impactul aşteptat în România din cauza evaziunii fiscale, astfel că ne va impune reducerea cheltuielilor.

Când s-a luat măsura creşterii TVA cu 24%, fostul ministru al finanţelor a afirmat că se mizează pe încasări de 3,5-4 miliarde de lei în plus la buget.

Guvernarea portocalie a trecut de la creşterea pe consum şi importuri din perioada 2005-2008 la creşterea pe datorie.

Măsurile de austeritate vor determina creşterea automată cu aproximativ 400.000 a numărului românilor situaţi sub pragul sărăciei.

România a devenit a doua ţară a UE din punct de vedere a inegalităţii veniturilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dezvoltarea agriculturii româneşti"

Zi de zi suntem bombardaţi cu ştiri despre scumpirea alimentelor de bază, despre evaziunea fiscală în domeniul agricol, terenuri arabile necultivate din lipsă de mijloace, gospodării rurale ruinate, ţărani umiliţi, importuri masive şi agresive de produse agricole la preţuri de dumping, ce îngroapă agricultura naturală autohtonă, abuzuri ale mafiilor speculante ale pieţelor de producători.

Potrivit unor statistici recente, în România avem 3 milioane de hectare de terenuri agricole nelucrate. De curând, pe agenda Guvernului a apărut aplicarea măsurii amendării proprietarilor de terenuri necultivate şi neîngrijite, cu un cuantum cuprins între 50 şi 60 de euro la hectar. Guvernanţii doresc amenzi şi pentru micii producători agricoli neînregistraţi ca persoană fizică autorizată, care îşi vând produsele în pieţe sau la unităţile de procesare.

Evident, pentru a se descuraja agricultura de subzistenţă nefiscalizată, nu se mai doreşte nici acordarea sprijinului pentru micii producători agricoli neînregistraţi la fisc, cu toate că Regulamentul european privind ajutoarele de stat nu obligă la acest lucru, ba chiar precizează că statele UE nu au voie să facă discriminare de niciun fel între micii agricultori şi marii fermieri.

Evazionişti nu sunt cei care vând în piaţă un kilogram de mere şi două de ceapă pentru o pâine pe masă. Situaţia reală a ţăranilor din România este aceea că, după ce cu mari eforturi şi renunţări reuşesc să cultive pământul, recolta obţinută nu poate fi valorificată în lipsa unor canale de distribuţie, iar bruma de resurse financiare investite rămâne blocată astfel în producţia anului trecut. Caracterul perisabil al produselor agricole şi zootehnice face ca sume importante, investite cu trudă de ţărani, să curgă pe apa sâmbetei, în lipsa aplicării unor strategii coerente şi realiste pentru sprijinirea agriculturii de subzistenţă. Lipsa lichidităţilor pentru seminţe, utilaje agricole, produse de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură determină blocaje, amânări şi întârzieri în calendarul lucrărilor agricole anuale sau chiar declararea falimentului personal al gospodăriei de subzistenţă şi ieşirea din activitate.

În mod categoric, este nevoie de investiţii în infrastructură, tehnică şi tehnologie, iar fondurile europene par a fi singura soluţie. Din păcate, sistemul este birocratic, greoi, corupt sau incompetent. Banii europeni cer alţi bani din buzunarele ţăranilor, unde, de cele mai multe ori, flutură vântul. Deseori, coeficientul de contribuţie proprie a beneficiarului ajunge la peste 50%, datorită diferenţelor de curs valutar neasumate în cofinanţarea publică.

Guvernanţii noştri s-au exprimat în favoarea necesităţii ţăranilor de a se organiza în asociaţii de producători locali, care să aibă un cuvânt de spus în accesarea fondurilor, impunerea preţurilor produselor şi desenarea structurilor de distribuţie. Cu toate acestea, consider că iniţiativa trebuie să vină de la nivel central, prin asigurarea consilierii şi a sprijinului logistic şi informaţional pentru realizarea acestor deziderate. Să nu uităm programul Leader, cu rezultate excelente în regiunile rurale din Europa de Vest, care ar fi trebuit să acopere tocmai aceste sincope de identificare a nevoilor locale, îmbunătăţirea capacităţilor organizatorice, dezvoltarea mediului economic şi implementarea strategiilor locale de dezvoltare. Din păcate, în ţara noastră a debutat în extaz, ca, mai apoi, să se prăbuşească în agonie.

Cred că soluţia nu este amendarea ţăranilor care nu cultivă pământul, ci asigurarea unui cadru favorabil pentru colectarea sau desfacerea produselor. Ţăranii nu sunt leneşi, nu vor mila nimănui, dar, pur şi simplu, nu au soluţii în lupta cu nepăsarea statului şi agresivitatea mafiilor locale, care monopolizează piaţa produselor agricole.

Am fost o ţară agrară şi am avut rezultate excelente în producţie, deci avem şi experienţa necesară. Ne putem inspira din înseşi elementele pozitive ale trecutului nostru pentru a ieşi la liman. De aceea, dezvoltarea agriculturii trebuie să devină prioritate naţională.

Avem obligaţia şi puterea să dăm ţării legi bune, pentru a îndrepta răul făcut ţăranilor şi agriculturii din România. Semnalele nu sunt pozitive, aşa că trebuie să luăm măsuri imediat pentru a ne abate de la direcţia greşită pe care zăbovim.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Încotro ne îndreptăm"

Dacă lăsăm deoparte criza mondială, e evident că România pluteşte în derivă. O derivă cu atât mai îngrozitoare cu cât autorităţile o miros, o adulmecă, o percep, dar nu pot s-o rezolve. Tot omul cu capul pe umeri ştie că în perioada imediat următoare vor urma curbele de sacrificiu. Toţi ştiu, cu excepţia Guvernului, care se încurcă în declaraţii contradictorii.

Din resurse proprii nu se poate asigura finanţarea minimală şi e musai să întindem, din nou, mâna către FMI. Guvernanţii acceptă cu jumătate de gură că au zbârcit-o, încă o dată, cu evaluarea crizei. Însă de ce poporul nu e informat corect despre adevărata situaţie? De ce e aburit cu statistici şi afirmaţii ridicole? Poate... ca să nu se producă panică. O fi şi asta o tehnică guvernamentală.

Ca în orice ţară sărăcită, infracţionalitatea explodează, corupţia sporeşte, graba zapciului şi ploconeala vânătorului de recompense cresc exponenţial. Agresivitatea infractorului, ca şi neruşinarea escrocului exprimă în absolut nesiguranţa prezentului. La nivelul cel mai înalt, aceeaşi foame. Legea lui "Om" (eşti om cu mine şi cu partidul meu, sunt om cu tine şi ai tăi) e singura lege funcţională.

În faţa acestei invazii a lăcustelor, cetăţeanul se simte abandonat. El, a cincea roată de la căruţă, dospeşte o ură grea. Iar România actuală e compusă din milioane de Românii mici, familiale sau individuale, mustind de ură, de revoltă, de neputinţă.

E clar că, azi, România nu mai e a noastră. Când am pierdut-o? Unde ne-a fost capul?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ucişi de glie"

Zeci de pacienţi au necesitat asistenţă de urgenţă în ultima perioadă în urma accidentelor legate de muncile agricole de toamnă. Căderile din căruţă sau din copaci, alunecarea de pe căpiţele de fân, precum şi traumatismele rezultate din utilizarea obiectelor casnice au produs numeroase fracturi şi plăgi. Constatăm creşterea gravităţii acestor traumatisme legate de neatenţie, vârstă înaintată, consumul de alcool sau întuneric.

Un pacient de 58 de ani a ajuns politraumatizat în comă de gradul IV cu fractură de coloană cervicală şi hemotorax drept după un accident de trafic (cădere din căruţă). Datele de anturaj precizează faptul că pacientul nu ar mai fi reuşit să stăpânească atelajul, care l-a prins sub roţi. Pacientul a intrat în stop cardiorespirator şi am fost nevoiţi să continuăm resuscitarea volemică şi respiratorie şi s-a realizat explorarea CT şi drenarea hemotoraxului. Prognosticul este extrem de rezervat, iar starea pacientului este critică.

Un alt pacient de 74 de ani şi-a tocat antebraţul drept la o maşină utilizată la prelucrarea cocenilor. S-a intervenit în echipă mixtă medic de urgenţă - ortoped - traumatolog şi chirurg reconstructiv, iar intervenţia chirurgicală a durat mai multe ore. Severitatea leziunilor cu distrucţii importante de părţi moi, precum şi fracturile deschise asociate indică un prognostic rezervat.

Recomandăm şi în această perioadă evitarea consumului de alcool la muncile câmpului sau prelungirea lor târziu în noapte în absenţa vizibilităţii. Celor vârstnici le reamintim că există riscuri legate de munca la înălţime şi că leziunile ce se suprapun peste patologia preexistentă pot fi extrem de grave.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sovietizare etnobotanică!"

Măsurile guvernamentale privind interzicerea etnobotanicelor sunt un simplu show mediatic, cu finalitate strict electorală. Sovietizarea procesului legislativ este un nou atentat la democraţie.

Guvernul se pare că tocmai s-a trezit după o priză bună de etnobotanice şi şi-a dat seama că nu sunt bune. Îi urăm doar o demisie grabnică şi îi amintim că am depus în urmă cu trei ani prima iniţiativă legislativă privind interzicerea acestor droguri, ce a fost adoptată de Camera Deputaţilor, dar nu a fost niciodată promulgată.

Şi pentru că nimeni nu e profet în ţara lui, aceleaşi propuneri legislative nepromulgate în România se vor concretiza în acest an într-o directivă europeană privind interzicerea drogurilor de sinteză, după ce le-am susţinut la Parlamentul Europei.

Actuala putere este bolnavă de sovietizare. Doar în acei ani de măreţe realizări stahanoviste toate invenţiile Occidentului decadent au fost reinventate de savanţi comunişti.

Astăzi, Guvernul respinge din start orice iniţiativă a parlamentarilor opoziţiei, pentru ca apoi să o reinventeze în nuanţe de oranj... sau verde... cine mai ştie.

Astăzi la modă e "reevaluarea" şi probabil, din nefezabile, legile pe care le-am iniţiat devin mai bune doar prin schimbarea autorului, dar, stimabililor domni, luaţi măcar conţinutul în ansamblul său pentru a realiza un lucru bun şi care într-adevăr să ajute pe cei mulţi. Ce faceţi pare să fie o doar goană dezlânată în vederea realizării unei liste cât mai mari de "succesuri ".

Din păcate, nu este prima oară când trebuie să revin pe aceeaşi temă: Guvernul fură iniţiative legislative aflate în dezbaterea parlamentară profitând de lipsa unei legi a copyright-ului şi pentru legi sau de imposibilitatea înregistrării la OSIM.

Problema este că de multe ori conţinutul iniţial este ciuntit, astfel încât se ajunge la apariţia unor acte normative totalmente ineficiente - vezi ordonanţa de urgenţă privind consumul de produse etnobotanice, numărul tinerilor victime ale acestui adevărat flagel fiind în creştere -, fie incomplete - vezi introducerea cardului de sănătate în care nu sunt introduse şi alte date importante, cum ar fi consimţământul informat pentru transplantul de organe -, fie transformă o lege cu menirea de a combate activ agresiunea asupra personalului medical aflat în exerciţiul funcţiunii, aşa cum era propus în iniţiativa mea legislativă din martie 2010, într-o flască creştere a protecţiei prin schimbarea încadrării juridice a faptei.

Tinerii continuă să moară din cauza drogurilor de sinteză. Pentru această crimă nu trebuie să existe imunitate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sistemul sclavagist din sănătate va duce la noi decese evitabile"

Blocarea posturilor din sănătate reprezintă o crimă cu premeditare. Celor 60.000 de mii morţi evitabile din sistem li se adaugă azi o nouă victimă.

Sub masca reformei şi grijii faţă de pacient, Guvernul dă o nouă dovadă de cinism. Reformele postulate cu iz de cimitir au instituit sistemul sclavagist. Muncitorul sanitar lucrează pe plantaţia guvernamentală pentru a suplini munca a încă şapte oameni. Puţini, agresaţi zilnic, făcând şi munca portarului, şi a brancardierului inexistent, prost plătiţi, suprasolicitaţi, lucrând în condiţii pe care colegii lor europeni nici nu şi le pot imagina, aceştia sunt puşi să deconteze cu propria viaţa incompetenţa sistemului.

La un an de la dezastrul de la Giuleşti, reprezentanţii ministerului continuă doar să se mire că cinci dintre cei cinci nou-născuţi au supravieţuit şi uită de cele 60.000 de mii de morţi evitabile.

Nici acum vinovaţii nu au fost deferiţi justiţiei şi nici nu şi-au dat demisia. Vorbesc de adevăraţii vinovaţi, şi nu de câte o asistentă transformată în acar Păun.

Adevăraţii vinovaţi sunt toţi cei numiţi politic în Ministerul Sănătăţii - de la ministru până la subsecretar de stat.

A continua blocarea posturilor în sistemul sanitar constituie o crimă cu premeditare. Vinovaţii sunt tot cei de mai sus, dar şi cei care nu spunem nimic atunci când suntem nemulţumiţi de un sistem pe care nu l-am organizat noi.

Încă din 2009 am iniţiat un proiect legislativ ce prevedea deblocarea posturilor în acord cu normativele europene, dar ministerul are alte griji decât sănătatea românilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Patru sinucigaşi pe noapte"

Nu mai puţin de patru pacienţi au încercat să se sinucidă într-o singură noapte. O pacientă de 29 de ani a ingerat substanţe corozive (hipoclorit) în urma unui conflict casnic, a ajuns la urgenţe prezentând greţuri, vărsături, dureri epigastrice, disfonie, disfagie şi a necesitat imediat măsuri de suport volemic, tratament cu antisecretorii, antalgice şi antispastice, antiinflamatorii steroidiene. Prognosticul este rezervat datorită riscului de hemoragie, perforaţie şi infecţie la nivel digestiv.

Un alt pacient de 35 de ani a recurs la ingestia de medicamente şi a necesitat măsuri de depurare a toxicului prin spălătură gastrică, antidotism, nootrope, factorul declanşant al gestului suicidar fiind conflictele casnice în context depresiv. Alţi doi pacienţi şi-au provocat plăgi mutilante la nivelul antebraţelor în urma consumului de alcool şi au necesitat profilaxie antitetanică, repleţie volemică, intervenţii chirurgicale.

Intoxicaţiile acute exogene reprezintă o problemă de sănătate publică subevaluată şi necorespunzător tratată în acest moment.

Considerăm că înfiinţarea unui centru pilot va plasa Spitalul de urgenţe într-o poziţie de referinţă la nivel naţional şi european.

Unul din trei pacienţi prezentaţi în urgenţă prezintă o patologie toxică sau cu determinantă toxică, iar moartea violentă de cauză toxică este pe al doilea loc în cazul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-35 de ani.

Incidenţa cazurilor de toxicologie este în continuă creştere.

a) Intoxicaţiile acute exogene în scop recreaţional au avut o adevărată explozie începând din 2008. Fenomenul "etnobotanicelor" a fost semnalat şi tratat pentru prima dată în serviciul nostru de urgenţă, iar extinderea abuzului de substanţe în rândul pacienţilor nu şi-a găsit niciodată rezolvarea. Mai mult decât atât, expertiza şi experienţa noastră în acest domeniu (2 medici primari şi specialişti de urgenţă cu mastere în toxicologie) a făcut ca adresabilitatea să fie atât regională cât şi la nivel naţional.

În contextul creşterii abuzului de substanţe am iniţiat în 2007 CIRTITA (Centrul Integrat Regional de Tratamente Intoxicaţii Traume şi Adicţii) care a tratat până acum peste 3000 de pacienţi. Experienţa noastră în acest domeniu a fost confirmată de Comisia de sănătate a Parlamentului European şi deschide calea unor programe europene în acest domeniu.

b) Intoxicaţiile acute în scop suicidar reprezintă o altă patologie cu evoluţie ascendentă. Depresia va reprezenta în 2020 principala patologie europeană, iar unul din cinci români a avut deja o problemă de ordin psihologic sau psihiatric. Nu mai miră pe nimeni creşterea incidenţei cazurilor de sinucidere, iar 80% din acestea sunt realizate prin ingestia de toxice.

c) Dezvoltarea industrială şi deficienţele în manipularea toxicelor au dus la numeroase intoxicaţii accidentale. Intoxicaţiile cu monoxid sau cu fum reprezintă cel puţin o treime din patologia toxică pe perioada iernii, iar accidentele constând în ingestia de substanţe utilizate în gospodărie (insecticid, detergenţi, acizi, etilenglicol etc.) sunt din ce în ce mai frecvente. Fără o abordare unitară se creează dificultăţi terapeutice cu numeroase implicaţii medico-legale.

Intoxicaţiile în scop suicidar sau cele recreaţionale precum şi cele accidentale (accident de muncă sau casnic) prezintă numeroase particularităţi de abordare în urgenţă atât prin măsurile terapeutice necesare pentru faza acută cât şi prin necesitatea menţinerii unui circuit special pentru asigurarea protecţiei personalului referitor la agresivitatea pacienţilor sau aparţinătorilor, precum şi cele referitoare la asigurarea tratamentului de suport în echipa mixtă în vederea prevenirii recidivei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Adoptarea legii uninominalului necompensat înseamnă resuscitarea dezbaterii democratice"

Consider drept desconsiderare a activităţii parlamentare absenţa ordinii de zi la Camera Deputaţilor. Cer adoptarea de urgenţă a legii Ciuhodaru privind votul uninominal necompensat.

Este o inducere în derizoriu a activităţii parlamentare. Sunt legi de care depinde viitorul fiecăruia dintre noi şi care sunt puse pe lista aşteptare.

Sper doar ca adoptarea legii Ciuhodaru a uninominalului necompensat să resusciteze dezbaterea democratică în România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Comasarea alegerilor este un atentat la lege şi democraţie"

Consider comasarea alegerilor prin devansarea localelor drept un atentat la lege şi democraţie.

Dictatura e cel mai ieftin mod de a guverna o ţară. Sub masca unei economii ştirbim democraţia.

A renunţa la dreptul de a alege la termenul corect pentru echivalentul a 2-3 săli de sport în comune cu media de vârsta de 70 de ani este un preţ mult prea mare ce ne apropie de anii de dinainte de 1989.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drumurile europene ale etnobotanicelor"

Am fost invitat de Comisia Europeană şi de preşedinţia Consiliului Europei la acţiunea europeană privind drogurile (EAD) din iulie de la Varşovia. Invitaţia a avut loc după ce am susţinut la Parlamentul European pe 29 şi 30 iunie necesitatea abordării drogurilor de sinteză ca o problemă de sănătate publică ce necesită o abordare unitară la nivelul UE.

Problematica drogurilor este un motiv major de îngrijorare în Europa, iar preluarea de către Polonia a preşedinţiei UE a făcut ca aceasta să se numere printre priorităţile Parlamentului European.

Am arătat evoluţia fenomenului în România atât din punctul de vedere al toxicologului care a tratat sute de cazuri de intoxicaţi cu etnobotanice, cât şi din cel al celui care a oferit soluţii legislative pe baza unui proiect de cercetare în cadrul unei burse postdoctorale sub egida UMF "Gr.T.Popa" din Iaşi.

Consider că în domeniul drogurilor de sinteză trebuie gândit global la nivel european politici de sănătate, dar acest lucru trebuie dublat de acţiuni locale cu implicarea întregii comunităţi.

Campania naţională "Nu toate frunzele sunt bune. Stop etnobotanicelor!" precum şi expertiza în domeniul toxicologiei a echipei de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" din Iaşi a fost apreciată de Comisia Europeană şi suntem primii invitaţi din România laacţiunea europeană privind drogurile pentru o oferi soluţii în lupta împotriva drogurilor de sinteză.

Forurile europene au invitat la acest eveniment organizaţii, instituţii şi personalităţi care au confirmat implicarea în lupta împotriva drogurilor, iar faptul că tema acestei reuniuni estecentrată pe noile droguri de sinteză arată gravitatea problemei la nivel european.

Nu pot decât să constat că "nimeni nu e profet în ţara lui", atât timp cât expertiza şi soluţiile noastre, apreciate de Comisia Europeană şi de preşedinţia UE, au fost ignorate sau în cel mai bun caz plagiate incomplet şi ineficient de autorităţile locale şi centrale.

Am cerut ca drogurile de sinteză să fie considerate o problemă de sănătate publică ce necesită o abordare unitară la nivelul UE atât din punct de vedere legislativ cât şi din al terapiei şi prevenţiei ce trebuie realizate de experţi în domeniu, ajutaţi de implicarea întregii societăţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ambulanţa accidentată - lege pentru prioritatea ambulanţei şi poliţiei"

O ambulanţă de Neamţ a fost izbităfrontal de un taxi pe bulevardul Independenţei în timp ce transporta un pacient la Spitalul de Neurochirurgie. Pacientul din ambulanţă a fost preluat rapid de ambulanţa Iaşi şi transportat la Spitalul de Neurochirurgie, iar şoferul de pe ambulanţă este la Spitalul de Urgenţe în curs de evaluare.

Sunt din ce în ce mai multe cazuri în care ambulanţelor aflate în misiune nu li se facilitează accesul pe străzile oraşelor, iar intervenţia de urgenţă sau desele transporturi între spitale se desfăşoară cu dificultate. Voi depune un nou proiect legislativ pentru ca intervenţia ambulanţelor şi poliţiei să aibă oriunde prioritate şi sper ca el să nu aibă aceeaşi soartă ca cel al "benzii roşii de urgenţă" din jurul spitalelor pe care trebuiau să circule doar maşinile ce deservesc urgenţele (ambulanţe, poliţie, pompieri), aprobat cu înţelepciune de Comisia pentru sănătate a Camerei, dar respins de plen, deşi nu presupunea cheltuieli suplimentare. Aceeaşi soartă a avut-o şi proiectul ce prevedea existenţa defibrilatoarelor în spaţii publice. Sper ca măcar de această dată parlamentarii să se gândească că şi ei pot fi trataţi de urgenţă de cei de la ambulanţă şi că viaţa oricărui cetăţean depinde de promptitudinea intervenţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Traficanţii şi moartea nu ţin cont de aceste clasificări oficiale."

Am susţinut în iulie la Acţiunea Europeană privind Drogurile (EAD), la Varşovia ca toate drogurile să fie scoase în afara legii. Consider că abuzul de substanţe trebuie privit ca o problemă de sănătate publică şi cer o abordare unitară la nivelul UE. La invitaţia Comisiei Europene şi a preşedinţiei Consiliului Europei am pledat pentru necesitatea abordării integrate a fenomenului drogurilor şi am participat la elaborarea unui model de guvernanţă clinică în ceea priveşte abuzul de substanţe.

Trei pacienţi au solicitat serviciul de urgenţă într-o singură zi în urma consumului de etnobotanice. În stare gravă a fost adusă de către cei doi fraţi o pacientă de 24 de ani din Vaslui ce consuma de 2 ani variate produse etnobotanice. Tulburările de comportament, agitaţia extremă, tulburările cardiace, respiratorii şi digestive au necesitat suport respirator şi volemic asociate tratamentului simptomatic. Pacienta este dependentă de etnobotanice, iar în ultima perioadă a crescut progresiv dozele şi a trecut la drogurile ilegale, cannabis, heroină, cocaină.

Consider că problema consumului de substanţe psihoactive este pusă greşit, ele fiind împărţite artificial în droguri de mare risc şi droguri "uşoare, legale". Împărţirea este menită liniştirii conştiinţei decidenţilor şi iluziei că fenomenul este ţinut sub control.

Traficanţii şi moartea nu ţin cont de aceste clasificări oficiale. Spun asta deoarece oricum am privi fenomenul consumului de "etnobotanice", legale, de design, uşoare -evoluţia nu poate fi decât nefastă. Fie că victima ajunge la adicţie faţă de substanţa ca atare, crescând dozele şi scăzând intervalul de administrare cu risc enorm de supradoză şi deces sau capătă dependenţă de ceea ce numeşte "stare de bine" şi va încerca să o atingă mult mai uşor utilizând drogurile clasificate drept de mare risc.

Din acest motiv susţinem ca toate drogurile trebuie să fie scoase în afara legii.

Apariţia fenomenului etnobotanicelor a modificat profilul pacientului cu abuz de substanţe ce devine mai expus riscului de intoxicaţie acută, supradoză şi deces.

Nevoile de terapie ale acestor pacienţi depăşesc cu mult posibilităţile actualelor structuri medicale şi impun apariţia centrelor integrate care să realizeze prevenţia, tratamentul şi readaptarea în societate a pacientului cu abuz de substanţe.

În acest moment constatăm doar încercări disparate de abordare a acestui tip de pacient existând multiple instituţii ale statului şi ONG-uri preocupate de această problemă, dar acţiunile lor sunt ineficiente în absenţa unei viziuni holistice a fenomenului şi a comunicării inadecvate sau chiar absente între actorii implicaţi în problema managementului abuzului de substanţe.

Consider că abuzul de substanţe trebuie să fie considerată o problemă de sănătate publică ce necesită o abordare integrată care să implice toţi factorii ce intervin succesiv sau simultan în prevenţia şi terapia consumului de droguri prin realizarea unui nou model de guvernanţă clinică la nivel naţional şi european."

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Miri muşcaţi de căpuşe"

Consider că proiectul legislativ ce prevede ca autorităţile locale să efectueze dezinsecţii pe domeniul public pentru prevenirea bolii Lyme (datorată muşcăturii de căpuşă) îşi dovedeşte zilnic necesitatea datorită numărul mare de pacienţi din întreagaţară ajunşi în serviciile de urgenţă, complicaţiilor multiple ale acestei boli şi costurilor importante de tratament.

Un mire de 26 de ani a ajuns la urgenţe după ce a fost muşcat de căpuşe în timp ce făcea fotografiile de nuntă în faţa Palatului Culturii.

România este cuprinsă în zona de răspândire a bolii Lyme - iar unele zone sunt considerate endemice, chiar dacă diverse raţiuni implică sau nu recunoaşterea acestei boli pe plan naţional. Expansiunea căpuşelor este rapidă şi se consideră că în America boala Lyme a devenit la fel de răspândită ca şi SIDA, iar Europa este invadată deja de căpuşe, existând chiar în Letonia păduri care sunt interzise publicului datorită invaziei de căpuşe.

Căpuşele se pot găsi atâtîn grădina casei în care locuiţi precumşi în parcuri publice, terenurile de sport, pe iarbă sau gazon, pe pomii din livadă sau în pădure şi chiar şi pe animalele noastre de casă (câini şi pisici). Locurile favorite sunt pădurile umede, cu temperaturicuprinse între 7 şi 25˚ C, iardacă afară e cald şi uscat, căpuşele se ascund în pământ sau sub vegetaţie. Riscul de a fi muşcaţi creşte în sezonul cald datorită îmbrăcămintei sumare, iar copiii sunt cei mai expuşi datorită locurilor de joacă în vecinătate vegetaţiei iar riscurile de boală cresc prin nerelatarea muşcăturii.

Numărul pacienţilor muşcaţi de căpuşe e în creştere şi aproape că nu mai există zi în care să nu tratăm în serviciile de urgenţă 2-3 pacienţi cu astfel de patologie. Mai mult decât atât, complicaţiile multiple şi severe implică tratamente pe termen lung şi costuri importante.

De aceea propunem ca autorităţile locale să aibă obligaţia de a combate vectorii maladiilor transmisibile prin dezinsecţii pe domeniul public efectuate cel puţin o dată la trei luni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ca ciupercile după ploaie"

După ploile din ultima perioadă au început să apară şi pacienţii cu intoxicaţii cu ciuperci. La câteva ore, cei care au ingerat ciuperci toxice au prezentat greţuri, vărsături, astenie, vertij, transpiraţii. Aceste cazuri necesită preluarea rapidă în UPU de medicii de urgenţă şinecesită măsuri de suport volemic, terapie simptomatică, depurarea toxicului prin spălături gastrice, antidotism precum şi internare într-un serviciu specializat în Toxicologie.

Reamintesc riscul letal al acestui tip de intoxicaţie prin insuficienţă hepatorenală, de necesitatea consumului doar a ciupercilor avizate fitosanitar şi de faptul că aceste intoxicaţii necesită terapie într-un serviciu specializat în Toxicologie existent în Iaşi doar la Urgenţe în Copou. Din păcate, un pacient de 54 de ani din Popricani a ignorat aceste sfaturi şi prezintă această insuficienţă hepatorenală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legale, dar mortale"

Am susţinut la Acţiunea Europeană privind Drogurile din iulie de la Varşovia ca toate drogurile să fie scoase în afara legii. Consider că nu există niciun motiv pentru a proteja pe traficanţii de droguri în loc de a proteja sănătatea copiilor noştri. Am susţinut de asemenea necesitatea abordării integrate a fenomenului drogurilor şi am participat la elaborarea unui model de guvernanţă clinică în ceea ce priveşte abuzul de substanţe.

Iată situaţia unui tânăr de 22 de ani din Iaşi care a necesitat asistenţă de urgenţă după ce a trecut de la drogurile de sinteză la cele de mare risc. Tulburările de comportament, agitaţia extremă, tulburările cardiace, respiratorii şi digestive au necesitat suport respirator şi volemic asociate tratamentului simptomatic. Pacientul este dependent de etnobotanice de aproape 2 ani, iar în ultima perioadă a crescut progresiv dozele şi a trecut la drogurilor ilegale - cannabis, heroină, cocaină. În urmă cu nici măcar două săptămâni un pacient a decedat în urma consumului de etnobotanice. Consumul experimental şi recreaţional se menţine în creştere şi un alt tânăr a necesitat terapie de urgenţă după ce a fumat un nou produs de sinteză (DJ).

Din păcate, ceea ce prevedeam în urmă cu doi ani ajunge să se întâmple astăzi. Cazurile de dependenţă sunt din ce în ce mai numeroase precum şi trecerea la consumul de droguri de mare risc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Morţi evitabile"

Consider că există o legătură cauzală între creşterea numărului de tentative de sinucidere şi faptul că românii au ajuns la fundul sacului. Apreciez că lipsa centrelor de criză şi toxicologie la nivel naţional face imposibilă orice intervenţie eficientă şi program de prevenţie. Din această cauză, patru ieşeni au încercat să-şi pună capăt zilelor, iar brutalitatea metodelor nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Voi iniţia la începutul sesiunii parlamentare un proiect legislativ în care în clădirea noului spital din Copou să fie înfiinţat centrul regional de urgenţe care să poată deservi şi aceşti pacienţi.

În fiecare zi un ieşean recurge la o tentativă de sinucidere prin intoxicaţie voluntară. Acum au fost patru ieşeni care au încercat să-şi pună capăt zilelor datorită depresiei şi condiţiilor socio-economice precare.

E greu să nu reacţionezi şi să nu cauţi soluţii pentru rezolvarea acestor probleme când un pacient de 47 de ani ingerează fiolă după fiolă de insecticid şi îşi bagă lama în gât din cauza condiţiilor precare şi a depresiei. Sau când o femeie de 51 de ani depresivă ajunge în comă după sute de pastile ingerate.

Pe o statistică parţială putem spune că profilul pacientului ce recurge la tentativă de sinucidere prin intoxicaţie voluntară s-a modificat datorită condiţiilor socioeconomice (anterior vorbeam de femei tinere din urban): este vorba de un bărbat din urban fără ocupaţie ce recurge la o tentativă autolitică prin intoxicaţie medicamentoasă datorită vulnerabilităţii sociale (sub 20% din cazuri asociază consumul etanolic).

În cazul pacienţilor de peste 50 de ani constatăm că ponderea maximă este reprezentată de bărbaţi cu vârste cuprinse între 51 -60 de ani cu dificultăţi în a-şi găsi un loc de muncă, iar dacă vorbim de grupa de vârsta 61-70 şi peste 71 de ani, acestea sunt aproape cu aceeaşi pondere (de 3,4%) şi preponderent femei. Este cazul şi pacientei de 64 de ani ce a recurs azi la gestul suicidar intoxicaţie voluntară polimedicamentoasă ce a necesitat măsuri de depurare a toxicului prin spălături gastrice, antidotism, suport volemic şi examene toxicologice, iar pacienta va beneficia de suportul psihologic al voluntarilor CIRTITA.

Nu există niciun centru de criză la nivel naţional, iar încercările izolate bazate pe voluntariat, precum CIRTITA, la Iaşi, au fost ignorate de reprezentanţii ministerului.

Prin creşterea numărului tentativelor de sinucidere românii arată şi că au ajuns la fundul sacului....

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Masca pentru droguri"

Consider că apariţia băuturilor cu denumiri de droguri este doar o nouă încercare de a acredita ideea că existădroguri legale şi uşoare care să permită ulterior comercializarea lor pe scara largă. Aflat la Varşovia la acţiunea europeană împotriva drogurilor, la invitaţia preşedinţiei poloneze a Consiliului Europei, am susţinut elaborarea unei directive europene prin care toate drogurile să fie considerate ilegale.

Se uită cu prea multă uşurinţă că "etnobotanicele" au intrat în România tot prin Galaţi şi tot sub o mască inofensivă.

Se încearcă iar acreditarea că există droguri "legale sau uşoare" şi se face reclama consumului de droguri. Nici traficanţii şi nici moartea nu ţin cont de clasificări oficiale privind drogurile.

Oricum am privi fenomenul consumului de "etnobotanice", legale, de design, uşoare - evoluţia nu poate fi decât nefastă. Fie că victima ajunge la adicţie faţă de substanţa ca atare, crescând dozele şi scăzând intervalul de administrare cu risc enorm de supradoză şi deces sau capătă dependenţă de ceea ce numeşte "stare de bine" şi va încerca să o atingă mult mai uşor utilizând drogurile clasificate drept de mare risc. Studiile de supraveghere, pe perioade de mai mulţi ani arată tendinţa acestor consumatori în primul rând de a mări dozele şi în al doilea rând de trecere de la drogurile legale la cele ilicite.

S-a făcut deja mult prea mult rău, iar lipsa reacţiilor eficiente ale autorităţilor locale şi centrale a făcut ca fenomenul să explodeze. Cine mai are dubii, poate să-i întrebe pe cei care şi-au pierdut deja copii.

Nu trebuie să apărăm drepturile traficanţilor de droguri ci trebuie să găsim soluţia sănătoasă pentru a proteja viaţa copiilor noştri.

Cerem azi adoptarea unei directive europene prin care toate drogurile să fie scoase în afara legii şi considerarea noilor droguri de sinteză o problemă de sănătate publică ce se cere rezolvată printr-un model de guvernanţă clinică la nivel european.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Caniculare"

Zeci de persoane afectate de căldură au avut nevoie de asistenţă medicală de urgenţă în ultimele ore. Cei mai mulţi sunt vârstnici cu afecţiuni cronice, în general, cardiace, ce au fost expuşi în ziua precedentă la căldura excesivă sau au stat în apartamentele supraîncălzite. Anginele, insuficienţele cardiace decompensate şi stările lipotimice pe stradă au fost cele care au dominat patologia.

O altă categorie de pacienţi sunt bărbaţii tineri care au muncit multe ore în spaţiile deschise şi au ajuns la spital cu eritem solar şi insolaţii. Căldura şi excesul de alcool a făcut ca agresivitatea să fie exacerbată, iar mulţi pacienţi au ajuns în urma agresiunilor. Un bărbat a fost agresat chiar de ziua lui de către concubină în urma excesului etanolic. Se pare că şi căpuşele sunt mai "agresive" în această perioadă, iar mulţi pacienţi au ajuns la spital după ce au fost muşcaţi de căpuşele aflate înspaţiile verzi din zonele de agrement. Întrucât urmează şi alte zile caniculare vă reamintim câteva măsuri recomandate în perioadele caniculare.

În spaţii închise (acasă şi la birou): a) evitaţi creşterea temperaturii având grijă să: limitaţi utilizarea aparatelor electrocasnice, a luminii artificiale şi a surselor de căldură; acoperiţi ferestrele expuse la soare; menţineţi închise toate ferestrele când temperatura exterioară este mai mare decât cea din spaţiul închis; nu utilizaţi ventilatoare dacă temperatura a depăşit 32 grade.

b) scădeţi temperatura având grijă să: aerisiţi dimineaţa devreme sau seara târziu utilizând curenţi de aer; reglaţi aerul condiţionat la 5 grade sub temperatura ambientală.

În spaţii deschise (pe stradă şi la locul de muncă): deplasările sunt recomandate în primele ore ale dimineţii sau seara, pe cât posibil, prin zone umbrite, alternaţi deplasarea cu repausul în spaţii dotate cu aer condiţionat (magazine, spaţii publice) sau fără expunere directă la soare (corturi, umbrare).

Purtaţi haine lejere, subţiri, deschise la culoare, pălării şi ochelari de soare; beţi 1,5-2 litri de lichide pe zi, nu prea reci, apă sau sucuri naturale de fructe sau ceaiuri călduţe (soc, muşeţel, urzici), neaşteptând apariţia senzaţiei de sete, adică un pahar la 15-20 minute.

Mâncaţi fructe şi legume (pepene, prune, roşii) sau iaurt (echivalentul unui pahar de apă), mâncaţi echilibrat şi variat insistând pe produsele cu valoare calorică mică.

Menţineţi legătura cu persoanele în vârstă (rude, vecini, persoane cu dizabilităţi) interesându-vă de starea de sănătate a acestora şi oferiţi-le asistenţă ori de câte ori au nevoie.

Evitaţi deplasările, aglomeraţiile, expunerea la soare, efortul fizic intens desfăşurat în exterior între orele 11.00-18.00.

Evitaţi băuturile ce conţin cofeină (cafea, ceai, cola) sau zahăr (sucurile carbogazoase) în cantitate mare întrucât sunt diuretice. Evitaţi alimentele cu un conţinut mare de grăsimi, în special de origine animală. Nu consumaţi alcool (inclusiv bere) - vă deshidratează şi vă transformă într-o potenţială victimă a caniculei.

Nu lăsaţi copilul singur în maşină.

În caz de apariţie a manifestărilor legate de expunerea la căldură (crampele de căldură, insolaţia, epuizarea, şocul hipertermic) se recomandă: odihnă în spaţiu umbrit şi răcoros; consum de lichide (apă, sucuri de fructe, ceaiuri, iaurt); scăderea temperaturii corpului (udat şi ventilat); activitatea fizică se reia după câteva ore.

Dacă manifestările nu dispar rapid sau se agravează: sunaţi la 112; îndreptaţi-vă spre cea mai apropiată din cele patru unităţi de primire a urgenţelor.

Atenţie sporită la expunerea la soare în zonele de agrement, precum şi la asocierea alcoolului ce vă face vulnerabili în faţa căldurii şi soarelui. Orice arsură (eritem solar) este bine să fie tratată de specialişti (existenţi în Iaşi doar la Urgenţe în Copou), întrucât pot apărea complicaţii şi sechele de ordin estetic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ca-n iad"

Atenţionez asupra creşterii numărului de tentative de sinucidere în contextul temperaturilor crescute şi recomand urmărirea de către familie şi specialişti a celor cu risc suicidar.

În fiecare zi un ieşean recurge la o tentativă de sinucidere prin intoxicaţie voluntară, iar odată cu creşterea temperaturilor, numărul acestora a crescut îngrijorător.

În aceste condiţii, recomandăm ca pacienţii cunoscuţi cu tulburări psihice, în special depresivii, să respecte recomandările noastre privind evitarea expunerii la temperaturile mari ale acestei perioade, precum şi supravegherea de către familie a acestora. Orice schimbare de comportament trebuie urmată de reevaluare de urgenţă de către psiholog sau psihiatru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"112 - extremă urgenţă"

Consider că se impune un proiect legislativ ca cei cu apeluri false sau abuzive la 112 să fie pedepsiţi cu munca în folosul comunităţii. Am iniţiat un pachet de măsuri legislative ce vizează îmbunătăţirea accesului la sistemul de urgenţă şi cer ca acesta să fie adoptat în regim de urgenţă pentru reducerea numărului de morţi evitabile.

Numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 este gratuit şi poate fi apelat de pe orice telefon fix sau mobil în România şi întreaga Uniune Europeană. Apelurile de urgenţă sunt destinate adesea salvării de vieţi, întrucât marea majoritate a acestor apeluri sunt transferate către ambulanţă - 64,70%, Poliţie - 23,54%, Pompieri - SMURD - 10,73% şi Jandarmerie - 0,91%. Constatăm cu îngrijorare că din cele 4,7 milioane de apeluri la 112 din primul trimestru din acest an, 74,10% sunt false, în creştere faţă de 2010, când 73,78% din cele 21,2 milioane de apeluri au fost false.

Vrem ca fiecare român să aibă o şansă atunci când sună la 112, iar ambulanţele să nu mai fie dirijate inutil şi de aceea acest proiect legislativ prevede ca cei care trimit serviciile de urgenţă spre destinaţii inexistente să fie pedepsiţi cu munca în folosul comunităţii, eventual să participe la igienizarea staţiilor de ambulanţă.

Acest proiect legislativ face parte dintr-un pachet de măsuri menit îmbunătăţirii asistenţei de urgenţă alături de legea ce prevede achiziţionarea de 8 elicoptere SMURD pentru fiecare regiune de dezvoltare, precum şi de defibrilatoare care să fie amplasate în spaţiile publice.

Sper ca măcar acum, după desfiinţări şi comasări ce se dovedesc în fiecare zi dezastruoase, sănătatea să nu aibă culoare politică şi ca parlamentarii să voteze pentru resuscitarea sistemului medical românesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pregătiţi să fie aleşi?"

Voi depune un proiect legislativ prin care demnitarii vor fi obligaţi să îşi facă declaraţia educaţională şi profesională cuprinzând toate diplomele şi foile matricole, precum şi parcursul profesional. Astfel se va şti exact gradul de pregătire al celor care ne reprezintă şi se vor evita neclarităţile şi interpretările.

Alegătorii au dreptul să ştie parcursul profesional şi pregătirea celor care îi reprezintă şi posesiile şi veniturile demnitarilor. Consider că poţi să-ţi asumi responsabilitatea de a conduce destinele cetăţii doar după ce ai o meserie în care ai excelat şi doar dacă rezultatele obţinute de-a lungul timpului arată că poţi să te implici în viaţa comunităţii.

Recentele controverse legate de pregătirea celor care ne conduc justifică o astfel de abordare, iar problema poate fi cu uşurinţă rezolvată printr-o declaraţie educaţională şi profesională susţinută de diplome şi foi matricole care să confirme gradul de pregătire precum şi parcursul profesional. Aceste acte trebuiesc făcute publicealături de declaraţiile de avere şi interese la intrarea în funcţie, în acest fel putându-se evita şi salturile profesionale şi ştiinţifice pe care unii politicieni le obţin pe parcursul ocupării unei funcţii publice sau demnităţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reducerea CAS"

Solicit urgentarea adoptării propunerii legislative depuse la Camera Deputaţilor în septembrie 2010 ce vizează reducerea CAS, considerând că modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal va duce la încurajarea creşterii economice, a numărului de locuri de muncă şi a protecţiei sociale a pensionarilor, precum şi la crearea premiselor pentru atragerea investiţiilor străine prin scăderea impozitului pe venit de la 16% la 13%.

Strategia de reducere a costurilor prin concedieri este greşită. Nu putem vorbi de creştere economică dacă avem mai puţine locuri de muncă şi mai puţini oameni care plătesc taxe mai mari. Economia îşi poate reveni doar dacă sunt mai mulţi angajaţi care plătesc taxe moderate.

Scăderea impozitului pe venit la salarii va duce la creşterea angajărilor. Estimările indică faptul că scăderea acestor contribuţii cu 3% ar duce la crearea de 100.000 de locuri de muncă. Se va diminua munca la negru şi evaziunea fiscală, având loc astfel o colectare suplimentară de venituri publice. Având în vedere că forţa de muncă va deveni mai ieftină, se vor crea premisele pentru atragerea unor investiţii străine.

Scăderea impozitului pe venit la pensii va asigura protecţia socială şi va susţine consumul ducând implicit la creştere economică.

Prin toate efectele enumerate anterior scăderea impozitului pe venit de la 16% la 13% pentru salarii şi pensii este de natură să încurajeze o creştere economică în situaţia actuală de criză. Alături de scăderea TVA la 5% pentru produsele fabricate în România, lege pe care deja am iniţiat-o, consider că această iniţiativă poate scoate ţara din marasmul economic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Arieratele, cauza insomniei conducătorilor grijulii"

În acest moment, pacienţii şi organizaţiile profesionalenu au posibilitatea reală de a participa la actul decizional, atunci când sunt contractate servicii medicale - nici în ceea ce priveşte tipul şi nici numărul acestor servicii, deşi prin lege contribuţiile la asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii. Implicarea acestora în actul decizional va aduce normalitate în asigurarea unei asistenţe medicale centrate pe nevoile pacienţilor şi va asigura transparenţa distribuirii puţinelor resurse acolo unde este cu adevărat nevoie.

Se impune astfel adoptarea proiectului legislativ de modificare şi completare a Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ce vizează creşterea accesibilităţii la servicii medicale a celor ce contribuie la asigurările sociale de sănătateprin reprezentarea asociaţiilor de pacienţi, precum şi a celor ai colegiului medicilor şi ordinului asistenţilor medicali în consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate.

România se împrumută cu 2 milioane de euro pe oră. Teoretic, pentru plata pensiilor şi salariilor. Un rezident are disponibil un leu pe oră pentru întreaga sa viaţă. Adică, doar 733 de lei pe lună.

În tot acest timp, uitând că sistemul sanitar nu ebugetar în cea mai mare parte, ci plătit de Casa de Asigurări de Sănătate în funcţie de mulţi indicatori, CAS subvenţionează pe banii asiguraţilor câte un proprietar de spital privat.

Vă reamintesc faptul că toţi plătim contribuţii la asigurările sociale de sănătate şi nu există vreo posibilitate legală să evităm acest decont social. Am hotărât chiar în Constituţie că statul ocroteşte sănătatea şi că toţi avem dreptul egal la sănătate.

Arieratele vor persista atâta timp cât sistemul va fi subfinanţat şi deşi sună mai interesant aşa (arierate), nu sunt altceva decât datorii pe care în mod nesimţit nu ţi le-ai plătit la timp.

Ce înseamnă un sistem care nu vrea să se reformeze. Reforma nu este un proces care se desfăşoară de la sine. Cine nu vrea să se reformeze? Brancardierul care nu apucă să îşi tragă sufletul între zecile de tărgi pe care le târâie pe zi? Infirmierele şi îngrijitoarele care deservesc într-o lună mai mulţi pacienţi şi saloane decât corespondenţii lor din occident într-un an? Medicii care s-au încăpăţânat să rămână în ţară ca să poată beneficia de plăcerea masochistă de a fi declaraţi incompetenţi de tot felul de politicieni agramaţi şi cu gândirea tulbure şi lipsită de orice viziune? Sau poate reforma ar trebui începută cu vârful ministerului şi al casei de asigurări, locul de unde se împarte tainul.

De mai bine de doi ani auzim de reforma care nu se lasă implementată: s-a lărgit baza de colectare la niveluri niciodată atinse până acum, s-au desfiinţat şi comasat spitale, medicii de familie primesc mult mai puţini bani, salariile au fost diminuate şi în continuare aflăm că reforma trebuie să continue deoarece se cheltuieşte prea mult. În acest fel vom ajunge să aflăm că ar fi bine ca în concedii lumea să se ducă să strângă rezerve de coada şoricelului, muşeţel, sunătoare şi alte buruieni pe care să şi le administreze după indicaţiile doctorului Google.

Sănătatea este scumpă oriunde în lume. Medicamentele, aparatura şi consumabilele sunt aliniate la preţurile europene, doar cheltuielile de personal sunt cu până la de 10 ori mai mici. Un caz rezolvat într-un spital occidental este mult mai mare decât acelaşi caz la noi, dar asta nu interesează pe nimeni. În momentul în care se produc scumpiri la combustibili şi energie se spune că se datorează alinierii la economia europeană. Şi preţul serviciilor medicale, medicamentelor şi materialelor urmează aceeaşi direcţie. Managerii, adevărat, de multe ori incompetenţi, pot fi schimbaţi în fiecare săptămână, căci oricum ar face, nu pot administra nimicul. Nu vor face decât să rostogolească datoriile transformându-le în arieratele care dau atâta nelinişte celor care nu mai pot de grija ţărişoarei şi celor care încă mai au tupeul să sălăşluiască în ea.

De ce trebuie să plătim asigurări de sănătate şi să fim certaţi că ne îmbolnăvim prea des? Dacă nu poţi administra o criză, nu te apuci să urli că vinovaţi sunt cetăţenii că nu vor să se reformeze, adică să atingă standarde aberante doarde minţi portocalii visate, ci te duci frumuşel acasă şi îi laşi pe alţii care pot să o facă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"S-a decis pentru Decis"

Lipsa oricăror măsuri de precauţie în utilizarea substanţelor toxice în gospodărie duce la numeroase accidente casnice extrem de grave.

O pacientă de 71 de ani din Răducăneni a fost internată la ATI-Toxicologie după ce a ingerat accidental insecticid. Pacienta depozitase toxicul în vecinătatea sticlelor de vin. iar intoxicaţia s-a făcut în urma confundării toxicului. Pacienta prezenta mioclonii, incontinenţă, bradicardie şi mioză şi a necesitat spălături gastrice, resuscitare volemică şi antidotism. Starea este critică, iar prognosticul se menţine extrem de rezervat.

Un alt pacient de 30 de ani a ajuns la spital cu arsuri de gradele II-III pe o suprafaţă de 30% după ce a utilizat dezinfectant. Pacientul etilic şi-a aprins ţigara şi simultan soluţia inflamabilă. Este internat la arsuri cu un prognostic extrem de rezervat.

Necunoaşterea riscurilor legate de depozitarea şi utilizarea toxicelor în gospodărie, precum şi neatenţia sau consumul de alcool fac ca accidentele casnice să reprezinte aproape 10% din patologia traumatică.

Sperăm ca legea privind educaţia pentru sănătate în şcoli să fie adoptată cât mai repede pentru a preveni aceste forme grave de accidente. În contextul în care românii se informează în proporţie de peste 70% din media, apreciem că mediatizarea măsurilor de prevenţie (inclusă într-un alt proiect legislativ) va duce la scăderea numărului acestor accidente.