Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ştefan Valeriu Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Daţi-mi voie să deschid şedinţa de declaraţii politice de astăzi, 8 noiembrie 2011, urându-le la mulţi ani tuturor Gabrielelor şi Mihaelelor şi tuturor Mihailor şi Gabrielilor, cu multă sănătate, un an frumos şi îndeplinirea tuturor dorinţelor!

Din partea Grupului social-democrat, domnule profesor Anghel Stanciu, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Declaraţia noastră de astăzi abordează un subiect vechi şi totuşi nou: coşmarul ieşenilor, centrala electrică de termoficare, aşa-numitul CET Iaşi.

Stimaţi colegi,

CET Iaşi, o societate comercială deţinută până nu de mult de Guvern, cu datorii cu tot, a fost transferată Primăriei Iaşi. Aceasta este destinată, ca şi alte CET-uri din ţară construite înainte de ′89, să producă energie electrică, apă caldă şi căldură, pentru locuinţele din Municipiul Iaşi.

Deteriorarea în mod constant şi accelerat a sistemului de termoficare, în lipsa fondurilor de întreţinere alocate de Guvern, a generat pierderi de căldură care reprezintă o mare parte din costul căldurii atât pentru Primăria Iaşi, dar şi pentru beneficiari, locuitorii Iaşiului.

Aceasta a făcut ca datoriile CET Iaşi, atât cele istorice, transferate de la Guvern, cât şi cele actuale, să se ridice la peste 400 milioane lei, cu tot cu majorări, datorii care depăşesc chiar întregul buget al municipiului Iaşi.

Structura celor mai importante datorii ar fi aproximativ următoarea: peste 100 milioane lei datorii comerciale; circa 20 de milioane de lei credite la bănci; aproape 86 milioane lei datorii la bugetul de stat; 46 milioane de lei la bugetul local; 41 milioane lei la fondul de risc pentru creditele acordate; 29 milioane lei alte datorii.

Faţă de aceste impresionante datorii, CET Iaşi ar avea de încasat: 12 milioane de lei pentru energie electrică livrată în sistemul naţional; 95 de milioane de lei, adică 950 de miliarde de lei vechi, cu tot cu majorări, pentru energia termică, apă caldă şi căldură livrată populaţiei şi firmelor ieşene. Această situaţie economică dezastruoasă, sintetic reflectată în cifrele prezentate mai sus, s-a concretizat în renunţarea cetăţenilor, aflaţi în imposibilitatea de a-şi mai plăti facturile, la serviciile CET Iaşi, respectiv prin debranşarea de la sistemul de încălzire centralizată sau închiderea repartitoarelor. Astfel, s-a ajuns ca dintre familiile ieşene, totalizând circa 300 de mii de persoane, circa jumătate să fie debranşate, rămânând aproximativ 56de mii de familii cuplate la sistemul centralizat CET. Dintre aceste familii numai circa 13 mii ar putea beneficia de ajutor de stat sau de la bugetul local, având venituri nete sub 1000 de lei pe membru de familie. Restul, peste 46 de mii de familii, vor trebui să plătească integral factura de încălzire în această iarnă.

Prin schimbarea subvenţiei la încălzire, ca urmare a modificării Ordonanţei nr.36/2006 cu Ordonanţa nr.69/2011, preţul gigacaloriei în municipiul Iaşi va creşte cu circa 43%, adică de la 185 de lei la 265 de lei, respectiv 2.650.000.

În aceste condiţii, distinşi colegi parlamentari, costurile maxime pe luna ianuarie numai pentru încălzirea locuinţei, fără alte cheltuieli de întreţinere, care vor fi suportate de ieşeni, vor avea următoarele cifre ameţitoare: circa 3,6 milioane lei vechi pentru o garsonieră; 4,8 milioane lei vechi pentru două camere; 6 milioane lei vechi pentru 3 camere; 8 milioane lei vechi pentru 4 camere, ceea ce ar implica costuri totale variind de la 15 milioane lei vechi pentru o cameră, până la circa 30 de milioane de lei vechi pentru 4 camere pe timpul sezonului de iarnă.

Sumele pe care le-aţi auzit sunt practic imposibil de suportat pentru cei mai mulţi ieşeni, ceea ce va duce, prin neachitarea datoriilor, direct la falimentul sistemului centralizat de încălzire, cu efecte grave asupra sănătăţii cetăţenilor care preferă să stea în frig închizând repartitoarele sau debranşându-se spre a fugi de acumularea datoriilor.

Distinşi parlamentari,

Acesta este coşmarul ieşeanului de rând, de a îngheţa privind caloriferul, de frica datoriilor, sau a risca prin acumularea datoriilor să piardă apartamentul pe care-l scoate la mezat primăria sau banca, şi toate acestea prin modificarea Ordonanţei nr.36/2006 privind furnizarea energiei termice ca urmare a apariţiei prevederilor Ordonanţei nr.69/2011 care anulează subvenţiile guvernamentale, punând, practic, peste 43 de mii de familii ieşene în imposibilitatea de a se încălzi.

Faţă de această situaţie, considerăm necesar, stimaţi colegi, pentru a elimina coşmarul frig sau casă, ca Guvernul să ia următoarele măsuri: să renunţe urgent la discriminarea cetăţenilor în raport de apartenenţa politică a primarului şi să dea sumele cuvenite în mod normal, pe criterii obiective, nu aşa cum a făcut, dă la Motru, care este mult mai mic decât Iaşiul, peste 70 miliarde, iar la Iaşi, 68, ca să nu vorbim de preferatul Guvernului, domnul Falcă de la Arad, care a primit peste 400 de miliarde; ştergerea celor 87 de milioane datorii către stat sau eşalonarea acestora similar cu acţiunea Guvernului, care strigă pe toate părţile, inclusiv prin gura Preşedintelui, că nu are de unde să dea bani...

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Domnule profesor, am să vă rog să vă opriţi.

Domnule profesor, vorbiţi de 10 minute...

Domnul Anghel Stanciu:

...îngheţarea gigacaloriei în loc de îngheţarea cetăţenilor, prin introducerea în grilă pentru acordarea ajutorului pentru încălzire a încă două tranşe suplimentare, deci peste 786 de lei, astfel încât mai multe familii de ieşeni din cele 56 branşate la CET să beneficieze de ajutoare pentru încălzire.

Astfel, stimaţi colegi, prevederea art.48 din Constituţie - "cetăţenii au dreptul la asistenţă socială" - devine o lozincă fără conţinut.

Cu speranţa că domnii parlamentari ai puterii, inclusiv cei 7 aleşi de către ieşeni în exclusivitate, vor înţelege mesajul nostru şi vor sprijini măsurile enunţate, vă asigurăm de alesele noastre sentimente.

Nu pot încheia, domnule preşedinte de şedinţă, fără a mă alătura şi eu urărilor dumneavoastră de la mulţi ani sfinţilor Mihail şi Gavril!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, domnule profesor.

Daţi-mi voie să vă informez... să anunţ plenul Camerei despre colegii care au depus în scris: de la Partidul Democrat Liberal, doamna Doina Chircu, domnul Severus Militaru, doamna Sanda-Maria Ardeleanu, domnul Stelică Iacob Strugaru, domnul Constantin Uricec, Ioan Balan şi domnul Adrian Rădulescu; de la Partidul Social Democrat: subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Neculai Răţoi, domnul Mircea Drăghici, domnul Ion Dumitru şi domnul Ioan Stan; de la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal: domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul George Ionuţ Dumitrică, domnul Mihai Donţu, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Mihai Lupu, domnul Călin Potor, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Cristian Buican, Liviu-Bogdan Ciucă, Mihăiţă Calimente, Relu Fenechiu, Horea-Dorin Uioreanu, Dan-Ştefan Motreanu, Florin Ţurcanu, Graţiela Gavrilescu, Lucia-ana Varga, Mariana Câmpeanu, Radu Bogdan Ţâmpău, Viorel Palaşcă şi Titi Holban; din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul Miron Ignat, şi din partea Grupului progresist, domnul Tudor Ciuhodaru.

Din sală:

De la Partidul progresist.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Ciuhodaru, aveţi cuvântul.

Progresist. Da. Unii suntem regresişti şi alţii progresişti. Aşa era... La Iaşi, domnul profesor vorbeşte zece minute, domnul Tudor Ciuhodaru devine progresist. Ce să vă fac? Dumneavoastră, acolo, între ieşeni. E greu pentru noi să vedem ce se întâmplă la Iaşi.

Domnule Ciuhodaru, aveţi cuvântul, vă rog frumos. Şi bună dimineaţa.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi mulţumesc onoratei asistenţe de la Iaşi, pentru că aş considera astăzi, cu cei trei parlamentari de Iaşi în sală şi cu domnul Zgonea suntem doar cinci, putem ţine o şedinţă de consiliu local, şi pot spune că după ce atâţia ani primăria ne-a învăţat că lucrurile importante au nevoie de timp, astăzi constatăm că ne învaţă şi întoarcerea în timp. Dar ordinea de zi a consiliului local este deja aprobată, majorarea tarifului la gigacalorie cu 40%. Şi sunt de acord cu domnul profesor, da, sunt probleme. Numai că în 2004, când a fost preluată de actuala administraţie, CET-ul avea măcar un profit minimal. Astăzi nu-l mai are nici pe acela.

Este adevărat, strângem caloriferele în braţe ca să le încălzim, ne spălăm în lighene cu apă rece, dar mai aşteptăm probabil să izbucnească şi epidemii în urma acestei administraţii incompetente şi defectuoase.

Eu sunt convins că domnul profesor ne mai poate ţine un curs pe tema cum poate fi administrat eficient un astfel de obiectiv şi sunt convins că în următoarea administraţie vom găsi alte soluţii sănătoase pentru ca lucrurile să funcţioneze în Iaşi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La mulţi ani tuturor celor care se numesc Mihail şi Gavril şi remarcaţi încă o dată faptul că am cedat din minutele mele domnului profesor Stanciu pentru curs.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, aţi văzut, discursul e... nu mai ştii dacă eşti la guvernare sau în opoziţie. O chestie excepţională.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vreau să vă spun o poveste. Zice că Ştefan cel Mare şi cu Mihai Viteazul se întâlnesc cu Sfântul Petru şi Sfântul Petru îl întreabă pe Ştefan cel Mare: "Bă, cum o duc moldovenii tăi?", "Rău, Măria Ta.", "Păi de ce o duc rău?", "Păi jumate sunt în Spania, jumate sunt în Italia. Şi acum e şomajul ridicat acolo, nu mai e bine.", "Şi tu, Mihai?", "Măria Ta, oltenii o duc bine.", "Cum o duc bine, mă?" - "Păi, jumate sunt în Senat şi jumate sunt în Camera Deputaţilor".

Aşa că e complicată chestia.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Sunt convins că vă refereaţi la domnul profesor Stanciu.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Iaşiul, azi e ziua Iaşiului. După Marea Revoluţie din Octombrie nu poate să urmeze altceva decât ziua Iaşiului, nu?

Domnule Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte, mulţumesc foarte mult.

La mulţi ani pentru Mihail şi Gavril!

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Război împotriva buruienilor".

Ministerul Agriculturii vrea să declanşeze marele război împotriva buruienilor care au cotropit, mai ales în ultimii 6-7 ani, teritoriul ţării. Am saluta o astfel de iniţiativă, dacă nu am şti deja că ea este sortită eşecului.

Proiectul de lege prevede amendarea cu peste 400 de lei a tuturor celor care nu-şi cosesc terenul aflat în proprietate măcar o dată pe an. Potrivit ministerului agriculturii, peste 15% din suprafaţa agricolă a ţării ar fi năpădită de buruieni, ceea ce, recunoaştem, e destul de grav.

Totuşi, e de mirare cum, din nou, ministerul de profil pune carul înaintea boilor. Un astfel de proiect de lege ar trebui să pornească de la următoarea întrebare banală: de ce avem atâta pământ pârloagă? Orice analiză ar dezvălui un lucru pe care îl ştim de fapt cu toţii, inclusiv domnul ministru al agriculturii. Cele mai multe suprafeţe de tern nelucrate aparţin unor oameni în vârstă, care nu mai au puterea să-1 lucreze. îmbătrânirea populaţiei rurale este o realitate care nu mai poate fi trecută de mult cu vederea, şi de aici trebuie pornit în orice strategie de dezvoltare a agriculturii româneşti.

Curios este că, în acelaşi timp cu lansarea războiului împotriva buruienilor, ministrul agriculturii sfătuieşte posesorii de teren agricol să nu-şi înstrăineze pământurile. Ţăranul român este prins astfel într-o tragică dilemă. Dacă nu vinde pământul, riscă să fie amendat, iar dacă îl vinde, sigur va fi admonestat pe motiv că nu-şi iubeşte pământul strămoşesc. Iată cum întreaga responsabilitate funciară este transferată pe capul ţăranului, în vreme ce ministrul lucrează doar la propria sa imagine de om politic.

O întâmplare norocoasă a făcut ca anul acesta să avem producţii record la hectar. Spun o întâmplare norocoasă pentru că totul s-a datorat vremii bune, şi nu măsurilor pline de înţelepciune ale actualei conduceri a Ministerului Agriculturii. Dar dacă mâine nu vom mai fi atât de norocoşi, oare a cui va fi vina? Tot a ţăranului?

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat vă mulţumesc mult de tot.

Daţi-mi voie să anunţ încă trei colegi din Grupul parlamentar democrat-liberal care au depus în scris declaraţiile politice: domnul Marius Rogin, domnul Silviu Prigoană şi doamna Claudia Boghicevici; iar din Grupul social-democrat: domnul Filip Georgescu, domnul Dorel Covaci şi domnul Florin Iordache.

Şi Dragoş Gabriel Zisopol - la mulţi ani! -, aveţi cuvântul. După care domnul Mihăiţă Calimente.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc pentru urări. Asemenea, la mulţi ani tuturor celor care poartă astăzi numele sfinţilor Mihail şi Gavril.

Declaraţia mea politică de astăzi, stimate domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, se referă la ziua de 28 octombrie 1940 - Ziua marelui nu, un moment de vârf al istoriei contemporane a Greciei.

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

28 octombrie 1940 este ziua în care Benito Mussolini i-a dat ultimatum premierului grec Ioaniss Metaxas, impunându-i ocuparea de către armata italiană fascistă a unor poziţii strategice în Grecia, fără ca acestea să fie nominalizate. Premierul grec a răspuns printr-un categoric nu. La mai puţin de două ore, Grecia a fost atacată de armata italiană fascistă, intrând astfel în cel de-al doilea război mondial. După şapte luni de război împotriva armatelor italiene şi germane (28 octombrie 1940 - 31 mai 1941), grecii şi-au câştigat prin luptă libertatea şi independenţa.

În acest context, ministrului adjunct de externe al Republicii Elene, Excelenţa sa domnul Dimitris Dollis, în mesajul de anul acesta, transmis Uniunii Elene din România, grecilor şi filoelenilor de pretutindeni, spune: "Aniversarea zilei de 28 octombrie reprezintă un moment de vârf al istoriei contemporane a Greciei. Epopeea reflectă rezultatul puternicei voinţe a unui popor de a-şi păstra libertatea, independenţa şi mândria naţională. Aceste idealuri pot fi uşor dobândite în cuvinte, dar grecii au demonstrat cât de greu este să le cucereşti în realitate. Reprezintă un exemplu de urmat pentru toate societăţile contemporane. Astăzi, mai mult ca oricând, întreg elenismul trebuie să sărbătorească şi să urmeze exemplul din 1940. această generaţie ne-a arătat că libertate unui popor, patriotismul şi păstrarea demnităţii naţionale nu sunt noţiuni de la sine înţelese şi cuvenite, doar prin luptă şi sacrificii pot fi cucerite.

În faţa unor puteri care erau considerate de neînvins şi în timp ce alte ţări se declarau supuse fără a trage măcar un glonte, noi, grecii, am reuşit, cu mijloace materiale limitate, dar cu un înalt simţ al datoriei, să ne apărăm principiile şi idealurile lăsate moştenire de înaintaşii noştri şi să ne îndeplinim datoria, în primul rând faţă de conştiinţa noastră şi mai apoi faţă de istorie. În aceste momente critice au existat armonie, unitate naţională şi concordia poporului grec în faţa provocărilor istorice întâmpinate.

Astăzi, mai mult ca oricând, patria noastră are nevoie de noi. ţara noastră întâmpină cea mai mare criză după al doilea război mondial. În aceste clipe va trebui ca noi toţi să ne regăsim rolul în societatea greacă. Avem datoria de a ne situa la înălţimea împrejurărilor şi să scoatem ţara din blocajul în care se află. Ne aflăm la limita unor hotărâri importante. avem această responsabilitate faţă de eroii continuităţii noastre istorice. Va trebui ca idealurile şi principiile pe care ni le-au insuflat înaintaşii noştri să ne arate direcţia noastră de acţiune. Unitatea, concordia, demnitatea naţională sunt trilogia soluţiei pentru labirintul contemporan căruia trebuie să-i facem faţă.

28 octombrie 1940 va reprezenta întotdeauna farul care va ghida corabia elenismului. Sacrificiul luptătorilor greci din 1940 a conservat libertatea, mândria şi independenţa elenismului, într-un moment de cotitură critică în istoria sa. A-i onora şi a-i cinsti în fiecare an reprezintă datoria şi obligaţia de a le îndreptăţi lupta pe care au dus-o pentru noi."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În fiecare an, la 28 octombrie, membrii Uniunii elene din România, ca de altfel toţi grecii de pe mapamond, comemorează cu demnitate eroii căzuţi în luptele antifasciste din cel de-al doilea război mondial.

În calitate de preşedinte şi deputat al Uniunii elene din România mă alătur diasporei elene şi îmi aduc omagiul eroilor noştri greci.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule Zisopol, vă mulţumesc şi eu.

Ultimul pentru ziua de astăzi... domnule Calimente, poftiţi la microfon.

Daţi-mi voie, până ajungeţi dumneavoastră, să-i citesc şi pe colegii de la PDL care au depus în scris: domnul Petru Călian, Gheorghe Ciobanu, Cătălin Obuf Buhăuianu, domnul Valentin Sava, Marius Dugulescu, Daniel Buda. Sunt cei care au depus în scris din partea Grupului PDL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi, pe care am s-o citesc, se numeşte "Încă un pas spre dictatură".

Traian Băsescu se vrea un reformator al României. Vrea să schimbe Constituţia, organizarea administrativ-teritorială a ţării, să reducă numărul Camerelor şi al parlamentarilor, să unifice alegerile locale şi cele parlamentare, să introducă votul prin corespondenţă.

Aparent, dacă nu am cunoaşte personajul şi partidul pe care îl conduce, am putea crede în intenţiile reformatoare ale lui Traian Băsescu. Ghinionul său şi al PD este că îl cunoaştem foarte bine.

Ultima ispravă de acest gen s-a petrecut săptămâna trecută, când enervat că nu îi trece în Parlament Legea de numire a judecătorilor la Înalta Curte, s-a trezit răţoindu-se la aceştia şi dând indicaţii preţioase, cum şi în ce fel să fie rezolvat actul de justiţie. Reclama, în primul rând, faptul că statul nu are bani şi, în consecinţă, judecătorii să nu mai dea sentinţe favorabile petiţionarilor care cer măriri de salarii conform legii.

Care lege? Legea pentru care Traian Băsescu spunea, în 2008, că sunt bani, legea pe care a fluturat-o pe la nasul profesorilor în campania electorală prezidenţială şi pe care domnia sa a promulgat-o, în ciuda opoziţiei premierului de la acea vreme, Călin Popoescu-Tăriceanu.

Recomand, ca lectură obligatorie, pentru domnul preşedinte, Constituţia României, să lase la o parte, pentru ultimii 2 ani ai mandatului pe care îi mai are, "Levantul" lui Mircea Cărtărescu. Mă tem însă că 2 ani nu sunt suficienţi pentru ca preşedintele să parcurgă întreaga Constituţie.

Îi recomand, în acest caz, să înceapă cu capitolul II, Preşedintele României. Mare atenţie la următoarele articole: art. 84 - Incompatibilităţi şi imunităţi; art. 85 - Numirea Guvernului; art. 87 - Participarea la şedinţele Guvernului; art. 88 - Mesaje către Parlament; art. 91 - Atribuţii în domeniul politicii externe; art. 92 - Atribuţii în domeniul apărării; art. 94 - Alte atribuţii.

Cred că dacă aprofundează măcar aceste articole, preşedintele va înţelege că domnia sa nu este o putere separată în stat, că puterile statului sunt cea legislativă (Parlamentul), judecătorească şi puterea executivă (Guvernul). Domnia sa este o părticică a puterii executive, cu atribuţii limitate tocmai de articolele pe care îl rog să le citească cu mare atenţie. Aceste lucruri le spun în sprijinul domniei sale şi al stabilităţii politice a ţării, pentru că dacă mai continuă acest joc periculos s-ar putea să aibă iarăşi o mare surpriză.

Parlamentul, care este singurul reprezentant al poporului român, singurul organ legiuitor (art. 61 din Constituţia României), s-ar putea să-i aplice art. 95, adică suspendarea din funcţie. În orice stat civilizat din lume, ceea ce a făcut Preşedintele României în ultimele 2 săptămâni se pedepseşte automat cu punerea sub acuzare a acestuia. Amestecul în treburile Parlamentului şi ale justiţiei înseamnă încălcarea flagrantă a unuia dintre cele mai importante capitole din art. 1 al Constituţiei, care se referă la statul român. La alineatul 4 se arată: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă, judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale". La alineatul 5 din acelaşi capitol se prevede că "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Asta şi pentru preşedinţii-jucători, fie ei de table sau cu vieţile cetăţenilor acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Deputat PNL, Mihai Calimente.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Daţi-mi voie să citesc colegii din partea Grupului social-democrat care au depus în scris: domnul Laurenţiu Nistor, Vasile Popeangă, Cornel Itu, Florin Pâslaru, Ciprian Luca, Marian Ghiveciu şi Iuliu Nosa.

Doamnelor şi domnilor,

Cu regret închid şedinţa de azi de declaraţii politice. Dar m-am gândit, înainte de a o închide, să-l mai rog o dată pe domnul profesor Stanciu să mai citească, ca să poată să intre pe deplin în conştiinţa parlamentarilor şi pe nota de înscriere de la stenogramă, în aşa fel încât ieşenii să fie astăzi în frunte, ei încep, ei închid.

Domnule profesor, dragi colegi, vă urez o zi frumoasă, sărbători fericite şi să ne dea Dumnezeu mai multă minte decât avem!

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Insuficiente microbuze şcolare în judeţul Botoşani"

Declaraţia mea politică de azi se referă la numărul insuficient de microbuze şcolare pentru elevii botoşăneni din mediul rural.

Sute de copii botoşăneni din 30 de localităţi nu au suficiente microbuze şcolare pentru a se deplasa la şcoală. Mai exact, aceşti copii au fost lăsaţi în grija autorităţilor locale, până când Ministerul Educaţiei va reuşi să achiziţioneze microbuzele pentru ei.

Cu toate că un nou an şcolar a început, reprezentanţii Ministerului Educaţiei nu se grăbesc să rezolve problema transportului pentru elevi. Autorităţile locale au cerut, dar nu s-a aprobat, de mai multă vreme un număr suficient de mijloace de transport destinate copiilor. Este nevoie de încă 27 de microbuze şcolare pentru ca elevii din toate unităţile administrativ-teritoriale din Botoşani să beneficieze de transport către şcoală. Se pare că maximum două sau trei ar putea fi alocate, dar nici acest număr nu este sigur.

Pe lista trimisă la minister se menţionează că sunt necesare microbuze în localităţile Adaşeni, Avrameni, Băluşeni, Bucecea, Blindeşti, Brăeşti, Călăraşi, Cordăreni, Corlăţeni, Corni, Cristeşti, Durneşti, Darabani, Frumuşica, Hăneşti, Hiliseu-Horia, Ibăneşti, Leorda, Lunca, Mihălăşeni, Nicşeni, Pomârla, Răchiţi, Rădăuţi-Prut, Stăuceni, Suliţa, Truşeşti, Tudora, Unteni şi Vlădeni.

La nivelul judeţului sunt funcţionabile 58 de microbuze şcolare, a căror gestionare este făcută la nivel local, Inspectoratul şcolar fiind cel care doar le-a achiziţionat, iar prin protocol le-a dat consiliilor locale sau centrelor financiare cu personalitate juridică. Din acestea 45 sunt la comune, iar 13 aparţin inspectoratului şcolar, primăriilor de oraşe, cluburilor şi palatelor din subordinea ISJ Botoşani. Dar toate acestea nu sunt suficiente.

În acest timp, autorităţile de la Bucureşti susţin că legea oferă soluţii pentru aceşti copii. Mai exact, acolo unde nu sunt microbuze şcolare autorităţile locale au posibilitatea legală de a încheia contracte cu firmele de transport pentru ca elevii să fie duşi şi aduşi de la domiciliu la şcoală. Cât se poate de frumos, însă ce ne facem că nu sunt bani la bugetele locale pentru aşa ceva?! În condiţiile în care peste jumătate din comunele din Botoşani sunt în incapacitate de plată, de unde sume ca să fie alocate microbuzelor şcolare din nişte bugete care nu pot susţine aşa ceva? E ca şi cum ai zice: "da, oameni buni, dacă vă e foame există piaţă, mergeţi acolo şi cumpăraţi-vă hrană.", "Dar nu avem bani!", "Ei, asta nu mai e treaba noastră!"

Soliciţi autorităţilor centrale să analizeze încă o dată situaţia şi să aloce mai multe microbuze pentru şcolarii din Botoşani şi, în acelaşi timp, să înceteze să se facă că nu pricep că un copil de 7-8 ani nu poate să meargă iarna, la -20 de grade, 4, 5, 10, 20 km prin zăpadă, până la şcoală şi înapoi.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Bugetul României, rezultatul proastei guvernări"

Faptul că preşedintele Traian Băsescu ia deciziile în locul Guvernului nu mai e de mult timp o temă de actualitate, această practică fiind una frecventă, dar faptul că preşedinţia se ocupă de alcătuirea bugetului ţării, iar preşedintele ţării anunţă parametrii bugetului pentru 2012 depăşeşte orice limită. Dar, în ziua de astăzi, nu cred că ne mai poate mira nimic din ceea ce face Guvernul sau PDL sau Traian Băsescu.

La sfârşitul lunii august 2011 premierul Emil Boc declara că România ar putea avea o creştere economică în 2012 de 3,5%. De fapt, încă din 2008 liderii marcanţi ai PDL au avut în fiecare an acelaşi discurs: "la anul ne va fi mai bine!". Acelaşi slogan, folosit la nesfârşit, fără însă vreo urmă de îmbunătăţire a situaţiei. Din 2008, în mod constant, asistăm la o degradare continuă a nivelului de trai, la o lipsă totală a respectului faţă de cetăţeni şi la o pleiadă de promisiuni neonorate de actualul Guvern.

Mă întreb ce credibilitate poate avea premierul României în această situaţie? În primul rând, în timp ce lideri politici veritabili ai Europei, precum Angela Merkel, declară că "Europa va avea nevoie de un deceniu pentru a depăşi criza", Emil Boc şi PDL declară că România a ieşit din criză încă din primele luni ale acestui an. În al doilea rând, deşi Emil Boc a anunţat la sfârşitul lunii august că în 2012 creşterea economică va fi de 3,5%, preşedintele Traian Băsescu anunţa o creştere economică de 2,5%.

Iată de ce consider că şi bugetul pe 2012 va fi făcut în bătaie de joc de către PDL. Va fi un buget croit astfel încât să ascundă eşecul politicilor de austeritate şi un buget care va permite PDL-ului diverse jonglerii cu banii cetăţenilor.

Până în prezent guvernul a făcut o ajustare pur cantitativă a cheltuielilor, punând accent pe amânarea rezolvării problemelor, şi nu pe soluţii pentru rezolvarea lor. Guvernul nu a făcut nimic altceva decât să amâne plata arieratelor, a salariilor câştigate în instanţă, a drepturilor salariale, rostogolindu-le de la un exerciţiu financiar la altul, în speranţa că oamenii vor renunţa a-şi mai cere drepturile.

Din păcate, actuala guvernare a făcut aproape imposibilă stimularea investiţiilor străine. În ultima perioadă, ţara noastră nu a atras niciun mare investitor străin. Mai mult decât atât, recent, Nokia a lăsat fără loc de muncă 2.000 de români. Nici măcar acest lucru nu e de mirare. Costul muncii în România este foarte mare, contribuţiile sociale fiind la un nivel foarte ridicat. Dacă la acest lucru adăugăm şi taxele care sunt în număr foarte mare şi creşterea TVA la 24%, alcătuim un scenariu care ne răspunde la întrebarea de ce nu avem investii străine în România.

Consider că bugetul pe 2012 trebuie bazat pe stimularea creşterii economice, şi nu pe reducerea puterii de cumpărare prin noi disponibilizări. Trebuie un buget echilibrat, care să ducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai al cetăţenilor.

Domnul Ioan Balan:

"Despre legea Big Brother"

Zilele trecute presa românească, dar şi cea străină, au stârnit o puternică efervescenţă în jurul unui subiect extrem de sensibil, şi anume transpunerea în legislaţia proprie, naţională, a unei directive a Uniunii Europene care obligă furnizorii să stocheze datele de trafic şi localizare pentru convorbirile telefonice şi conexiunile la internet. Această solicitare a venit sub forma unui aviz motivat din partea Comisiei Europene, absenţa unei asemenea implementări putând conduce la declanşarea procedurii de infringement împotriva României.

Ne aducem cu toţii aminte că un astfel de demers a mai avut loc în România, în anul 2008, atunci când o lege a fost adoptată de Parlamentul României în acest sens, iar în anul următor Curtea Constituţională a României a declarat acest act normativ ca încălcând normele constituţionale cu privire la principalele drepturi şi libertăţi fundamentale.

Ceea ce presa a minimizat în comentarii şi analize este faptul că o astfel de obligaţie nu implică şi stocarea conţinutului datelor transferate sau convorbirilor efectuate, ci sursa, destinaţia, durata, ora, modul de comunicare şi tipul de echipament folosit.

De asemenea, unii analişti au minimizat importanţa unei astfel de reglementări pentru întărirea instrumentelor de asigurare a securităţii informatice în spaţiul extins al Europei.

Temerea, justificată în mare parte, a celor care au făcut un front comun împotriva acestei reglementări a dreptului european este legată mai degrabă de cei/cele care vor avea acces la acest tip de informaţii.

Această temere poate fi înlăturată printr-un management performant al informaţiilor şi printr-un spectru extrem de drastic de sancţiuni împotriva celor care ar fi tentaţi să "privatizeze" astfel de informaţii.

Sensibilităţile acestui act normativ nu sunt nicidecum uşor de înlăturat. Suntem însă obligaţi să găsim calea de mijloc, prin care să respectăm toate drepturile şi libertăţile constituţionale, dar în acelaşi timp să evităm să fim chemaţi în faţa Curţii Europene de Justiţie.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Noi semne ale dictaturii statului PDL!"

La începutul acestei luni, mai precis în data de 2 noiembrie 2011, aproape nesesizat de nimeni, a fost depusă la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor o propunere legislativă privind reţinerea datelor de trafic de către operatorii de telefonie mobilă. Iniţiativa cu numărul BP816/2011 aparţine ministrului comunicaţiilor, Valerian Vreme, şi deputatului PDL Adrian Bădulescu, fost ofiţer SRI, şi prevede că, timp de 6 luni, sunt reţinute şi stocate datele de trafic şi localizare în cazul convorbirilor de telefonie şi internet, mai precis: numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul către care a fost redirecţionat apelul, durata, dar şi numele acestora. În cazul folosirii poştei electronice se are în vedere înregistrarea IP-ului, utilizatorul, serviciul de internet folosit, numele şi adresa abonaţilor, ora conectării şi a deconectării etc.

Iniţiativa în cauză ar putea fi privită ca un gest singular şi fără girul partidului, dacă aceasta nu ar relua aproape în totalitate prevederile unei legi similare adoptate în anul 2008 şi care a fost declarată neconstituţională un an mai târziu, pe motive de încălcare a dreptului la viaţa privată.

Actualul proiect, contestat deja de reprezentanţi ai societăţii civile, are în cuprinsul său prevederi la care Curtea Constituţională a făcut referire explicit, în fundamentarea verdictului, că atacă drepturi şi libertăţi fundamentale.

Argumentul ministrului Vreme este unul şubred: se prevalează de ameninţarea cu declanşarea procedurii de infringement şi penalizarea României dacă nu transpune în practică directiva UE care obliga furnizorii să stocheze datele de trafic şi localizare pentru convorbirile telefonice şi pe internet. Cu toate acestea, dacă ar fi vrut urgentarea transpunerii Directivei europene în legislaţia internă, ar fi folosit calitatea de ministru şi ar fi depus-o în Parlament sub forma unui proiect de lege, susţinut de către Guvernul din care face parte. Mai mult decât atât, proiectul celor doi parlamentari conţine prevederi suplimentare faţă de cele cerute în Directiva europeană.

Consider că iniţiativa ministrului Vreme şi a colegului său trebuie să fie un punct de interes pentru agenda publică a cetăţenilor români, pentru toţi cei care veghează la respectarea democraţiei în România, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Mai mult decât atât, în calitate de parlamentari va trebui să sancţionăm orice prevedere neconstituţională printr-o amendare riguroasă a acestei iniţiative legislative, evitând adoptarea acesteia tacit, în forma prezentă.

O astfel de iniţiativă este un real pericol pentru viaţa privată a cetăţenilor români, dând actualei puteri atribute de Big Brother în supravegherea vieţii fiecăruia dintre noi.

Domnul Petru Călian:

"Veşti bune de la FMI"

Cea de-a zecea misiune de evaluare a FMI încheiată ieri arată că până acum România şi-a făcut temele, rezultatele sunt satisfăcătoare, chiar dacă, din păcate, un singur aspect reduce optimismul indicatorilor: numărul scăzut al salariaţilor.

Semnalele încurajatoare pe care le-au dat indicatorii macroeconomici în ultima perioadă - creşterea PIB-ului cu 3% în trimestrul al III-lea al anului (faţă de trimestrul al III-lea din 2010), reducerea ratei inflaţiei sub 4% anul acesta (în intervalul ţintit de BNR), creşterea salariului mediu net pe economie cu 14% (în august 2011 faţă de august 2008) sau scăderea ratei şomajului (avem sub 450.000 de şomeri şi una dintre cele mai mici rate ale şomajului din Europa) - sunt umbrite de problema salariaţilor, problemă spionoasă dezvoltată de guvernul Tăriceanu. Cea mai bună evoluţie a numărului angajaţilor a fost în timpul guvernului Tăriceanu (2004 -2008), când în statistici au apărut peste 340.000 de nou-angajaţi. 150.000 din noile angajări au fost făcute în sistemul bugetar, când şi cheltuielile statului cu salariile funcţionarilor publici s-au dublat. "Moştenirea" pe care guvernul Boc trebuie să o accepte nu ne îmbogăţeşte cu nimic, ci, din contră, ne sărăceşte în faţa finanţatorilor externi. Ne împotmolim în umbra unei perioade considerate prolifice din punct de vedere economic, dar care s-a dovedit a fi mai înşelătoare decât am fi crezut. Ne-am dezvoltat peste un fundament economic nesustenabil şi nu avem altă soluţie decât să continuăm reformele cerute de FMI.

S-a convenit cu autorităţile române în privinţa îngheţării salariilor din sectorul public şi a pensiilor, care ar putea fi însă majorate limitat la jumătatea anului viitor, însă trebuie să fim prudenţi cu aceste creşteri, deoarece creşterea indicatorilor a fost una moderată, iar majorarea pensiilor trebuie bine analizată.

Ca să privim spre viitor cu optimism, închei cu punctul de vedere al lui Jeffrey Franks: "România a îndeplinit toate criteriile de performanţă din acordul preventiv cu Fondul Monetar Internaţional".

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Criza datoriilor din Europa va aduce sfârşitul epocii politicienilor populişti"

Criza datoriilor suverane care macină acum Europa este argumentul cel mai clar al faptului că nu se poate merge înainte cu politici publice al căror singur scop este câştigarea alegerilor. De-a lungul timpului, inclusiv în România, în anii electorali, politicienii au făcut tot posibilul ca să câştige simpatia alegătorilor. Multe campanii electorale s-au câştigat cu măriri de salarii, pensii sau prestaţii sociale. De asemenea, foarte multe ţări şi-au finanţat creşterea economică prin deficite bugetare mari, care au generat datorii greu de plătit acum.

Grecia reprezintă exemplul cel mai clar al unor astfel de decizii politice aberante. Cu o datorie publică de peste 150%, Grecia nu îşi poate permite să refuze planul de salvare al liderilor europeni. Cu toate acestea, chiar aflându-se pe muchie de cuţit, politicienii de la Atena demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că populismul a pus Europa în genunchi. Premierul Papandreou a negociat cu liderii zonei euro un plan de austeritate, în schimbul căruia Greciei i s-ar fi şters 50% din datorii. Nici nu s-a văzut cu sacii în căruţă socialistul, că, odată ajuns acasă, a cerut organizarea unui referendum prin care poporul grec să se pronunţe asupra măsurilor de austeritate. E doza maximă de populism, în condiţiile în care, în mod evident, nicio societate nu va accepta în mod voluntar măsuri care, într-un final, diminuează nivelul de trai. Referendumul cerut de Papandreou nu este un semn al democraţiei, ci o şmecherie politică tipic socialistă. Dacă vroia cu adevărat să fie democrat, şeful Guvernului elen ar fi trebuit să ceară mandat de la popor înainte de a merge la negocierile cu liderii politici ai zonei euro.

Faptul că Giorgios Papandreou a fost obligat de răspunsul cvasiunanim al ţărilor europene să bată în retragere cu ideea referendumului reprezintă semnul cel mai clar al faptului că epoca politicienilor populişti este pe cale să apună. Datoria noastră, ca reprezentanţi ai poporului în Parlament sau în alte instituţii ale statului, este să facem în aşa fel încât oamenilor care ne-au ales să le fie mai bine pe termen lung. Trebuie cumva răsplătită politica făcută în interesul cetăţeanului, nu cea specific socialistă, cu ochii pe sondaje. Pentru asta, cetăţenii trebuie să realizeze că nu toate promisiunile pot fi respectate şi că multe dintre pomenile electorale sunt doar semnul unei slăbiciuni conceptuale a guvernanţilor.

Din fericire, România are de trei ani unul dintre cei mai curajoşi premieri europeni. Emil Boc şi-a sacrificat imaginea politică pentru a salva economia naţională de la colaps. Este unul dintre cei mai curajoşi politicieni români pentru că a spus lucrurilor pe nume, a luat deciziile dure, dar corecte care se impuneau şi nu le-a vândut românilor iluzii. Este, din punctul meu de vedere, prototipul politicianului responsabil.

Nu degeaba Fondul Monetar Internaţional punctează în ultima perioadă progresele înregistrate de România în ultimii trei ani. În timp ce în majoritatea ţărilor europene perspectivele s-au înrăutăţit, România este acum mult mai bine pregătită pentru un al doilea val al crizei economice, iar acest lucru se datorează în mare măsură actualului Executiv şi majorităţii parlamentare.

2012 este un an dificil pentru România şi din perspectiva bătăliei electorale care se va duce. Va fi o confruntare între forţele de dreapta responsabile şi Uniunea Socialistă, formată din politicieni populişti, care le vor promite românilor imposibilul. Cred că a venit timpul ca oamenii simpli să respingă minciunile şi promisiunile deşarte şi să îmbrăţişeze şansa ieşirii la liman prin muncă şi responsabilitate economică.

Nu există soluţii magice, ci doar eforturi comune. Nu există strategii individuale de salvare, ci doar nevoia de a avea cu toţii acelaşi scop. Este lecţia actualei crize economice, pe care toţi românii trebuie s-o aplice anul viitor. Trebuie să respingă odată pentru totdeauna cântecul de lebădă al politicienilor populişti, de orice culoare ar fi ei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ialiano vero"

Un italian de 33 de ani a fost găsit în comă toxică pe bulevardul Ştefan cel Mare. Poliţia locală a alertat ambulanţa, iar pacientul a fost transportat la UPU de la Centrul de Toxicologie de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan".

Pacientul a necesitat măsuri de resuscitare respiratorie, depurarea toxicului prin spălături gastrice şi diureză osmotică, antidotism, asigurate de medicii de urgenţă, şi este internat la ATI. Examenele toxicologice au relevat consumul de droguri de sinteză, iar prognosticul se menţine extrem de rezervat, din cauza asocierii de toxice.

Alţi doi pacienţi au ajuns la UPU după ce au prizat droguri de sinteză, iar examenele toxicologice au relevat coexistenţa cannabisului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Divorţ de criză"

Cinci pacienţi au ajuns într-o singură gardă la Centrul de Toxicologie de la Spitalul de Urgenţe din Copou după ingestia medicamentoasă în scop suicidar. Doi sunt în stare critică, în comă toxică exogenă, datorată sedativelor şi hipnoticelor din medicaţia părinţilor. Medicii de urgenţă din UPU au asigurat imediat măsurile de eliminare a toxicelor din organism prin spălături gastrice, diureză osmotică, antidotism,precum şi măsurile de resuscitare volemică şi respiratorie, iar examenele toxicologice au confirmat ingestia medicamentoasă.

Pacienţii, de 37 şi 40 de ani, sunt internaţi la ATI-Toxicologie, iar din cauza tipului şi dozelor de toxic ingerate, precum şi severităţii formei clinice, precum şi complicaţiilor posibile, prognosticul rămâne rezervat.

Ambele gesturi suicidare au fost declanşate de decizia partenerilor de a divorţa, din cauza condiţiilor socio-economice precare.

Constatăm că numărul de gesturi suicidare pe fondul dificultăţilor economice e în creştere, reflectând vulnerabilitatea crescută a diverselor categorii de populaţie.

În absenţa asistenţei psihologice, de la preluarea acestor pacienţi şi continuarea integrată a măsurilor terapeutice şi de suport, recidivele gestului suicidar au loc frecvent după prima săptămână de la externare.

Cei de la urgenţe vor să dezvolte în noua clădire a centrului de toxicologie un program de prevenţie a unor astfel de gesturi, prin asigurarea de asistenţă psihologică şi psihiatrică, linie telefonică de suport, implicarea ONG-urilor şi a bisericii în cadrul unui proiect finanţat prin fonduri europene. Totodată, vor iniţia un proiect legislativ care să asigure un maxim terapeutic pacienţilor aflaţi în pragul disperării.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Crime cu premeditare"

voi depune un proiect legislativ de modificare şi completare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ce vizează o deplasare mai sigură pe şosele şi reducerea numărului de accidente rutiere prin înăsprirea măsurilor legislative referitoare la conducerea sub influenţa alcoolului, stupefiantelor sau conducerea fără permis a autovehiculelor sau tramvaielor. cer ca cei care conduc în stare de ebrietate, sub efectul drogurilor sau fără permis şi produc accidente cu victime să fie pedepsiţi pentru crimă cu premeditare.

Un român moare sau este schilodit în fiecare oră în accidente rutiere. Prima cauză de deces la tinerii între 16 şi 24 de ani este accidentul rutier, iar pierderile economice estimate sunt cât tranşele FMI şi reprezintă 1,5-2% din PIB.

Peste 1.700 de oameni şi-au pierdut viaţa şi alţi 6.400 au fost grav răniţi în accidente auto în 2010. Conform statisticilor europene, în 2009 România a înregistrat cei mai mulţi morţi în accidente rutiere. În 2009, în România s-au înregistrat 130 decese la un milion de locuitori. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în privinţa ratei evenimentelor rutiere soldate cu morţi şi răniţi grav. Din 1990 şi până în prezent, peste 62.000 de români au murit în evenimente rutiere.

3% dintre accidente au drept cauză consumul de alcool. A te urca la volan în stare de ebrietate, aflat sub efectul substanţelor stupefiante sau fără permis, urmat de producerea unui eveniment rutier soldat cu victime, echivalează cu săvârşirea infracţiunii de crimă cu premeditare.

Mă întreb doar ce măsuri am lua dacă un român ar fi victima unui atac terorist în fiecare oră? Ce forţe ar fi mobilizate? Cât de rapid am lua măsuri legislative?

În ţări precum Portugalia, Franţa, Anglia, Luxemburg, Olanda siguranţa rutieră a devenit politică de stat, iar prin măsurile legislative luate s-au înregistrat scăderi de 30-50% ale numărului de evenimente rutiere soldate cu morţi şi răniţi. România s-a angajat să reducă numărul deceselor în evenimente rutiere cu 50%, iar nerealizarea acestor obiective şi mai ales continuarea trendului ascendent poate conduce la adoptarea unor măsuri din partea UE.

Această măsură legislativă prevede ca fapta persoanei care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau fără permis de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai, soldată cu producerea unui accident de circulaţie din vina sa, din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală gravă a unei persoane, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Sperăm ca, prin înăsprirea măsurilor legislative, cât mai mulţi români să ajungă în siguranţă acasă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O altă victimă a crizei"

O pacientă de 35 de ani a fost adusă de ambulanţă la centrul de toxicologie de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" în urma unei tentative de sinucidere prin ingestie de medicamentoasă. Pacienta a beneficiat imediat de măsuri de depurare a toxicului prin spălături gastrice, purgativ şi diureză osmotică şi va rămâne internată în ATI-Toxicologie. Condiţiile socio-economice precare, vulnerabilitatea economică au determinat gestul suicidar.

Constatăm creşterea numărului de cazuri de sinucideri legate de criză, dar şi lipsa programelor de prevenţie.

Apariţia primului centru de toxicologie la Iaşi va face ca aceşti pacienţi să beneficieze de tratament integrat, pentru a realiza şi prevenţia gestului suicidar.

Sperăm ca măcar de această dată baronii ieşeni ai sănătăţii să gândească pentru binele pacienţilor, şi nu pentru orgoliile şi câştigurile personale mari cât funcţiile pe care le deţin.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lungul drum spre şcoală"

Voi depune un proiect legislativ care vizează asigurarea decontării navetei profesorilor. consider învăţământul prioritate naţională, în condiţiile creşterii continue a cazurilor de analfabetism, şi apreciez că acest proiect legislativ va asigura şansa la educaţie pentru toţi românii.

Prin prezenta iniţiativă avem în vedere modificarea art. 105 alin.(2) lit. f) al Legii nr.1/2011 (Legea educaţiei naţionale) prin trecerea lit. f) la art. 104 alin.(2), referitoare la modalitatea de decontare a cheltuielilor de transport la şi de la locul de muncă al personalului didactic din învăţământul de stat, din mediul rural şi urban. Prezenta iniţiativă propune ca decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport să se realizeze prin repartizarea din sumele defalcate pe finanţarea de bază, către autorităţile publice locale, într-un cont special, cu destinaţia: decontarea transportului personalului didactic, în baza unei cereri însoţite de un raport întocmit de către Inspectoratul şcolar judeţean, din care să rezulte situaţia personalului didactic care face naveta pentru anul şcolar în curs. Suma afectată decontării poate fi suplimentată la prima rectificare de buget, după începerea anului şcolar.

Prevederea în vigoare, din articolul 105, potrivit căreia decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se efectuează pe finanţarea complementară de către administraţia locală, fără nominalizarea niciunei instituţii ori proceduri, a făcut ca, în prezent, mai multe unităţi de învăţământ ori sindicatele care le reprezintă să ajungă în instanţă cu primăriile. De cele mai multe ori, deciziile instanţei, decizii definitive, irevocabile şi executorii, au fost câştigate de către unităţile de învăţământ. Dar victoria din instanţă nu reprezintă în toate cazurile şi rezolvarea problemei, întrucât unele primării nu pun în practică decizia luată, sub pretextul lipsei de fonduri.

Unele primării se află în incapacitatea reală de a susţine financiar decontul de navetă, deşi, dacă ar avea fonduri, ar aproba cererile unităţilor de învăţământ pentru decontul costurilor de transport. Astfel, unele primării suportă costul transportului pe o anumită perioadă, după care îşi retrag sprijinul, din lipsă de bani.

Alte primării refuză pur şi simplu să suporte decontarea şi plata echivalentă costurilor de transport ale cadrelor didactice, pe motiv că nu se simt obligaţi să facă acest lucru de către legea în vigoare.

Prezenta iniţiativă legislativă vine în rezolvarea acestor situaţii prin solicitarea fondurilor de la Consiliul judeţean, care va repartiza sumele necesare autorităţilor publice locale, într-un cont special cu destinaţia decontarea transportului personalului didactic, în baza unei cereri însoţite de un raport întocmit de către Inspectoratul şcolar judeţean, din care să rezulte situaţia personalului didactic care face naveta pentru anul şcolar în curs. Astfel se garantează acoperirea financiară a tuturor cazurilor de transport al personalului didactic. Mai mult, prezenta propunere prevede ca suma afectată decontării să poată fi suplimentată la prima rectificare de buget, după începerea anului şcolar, întrucât inspectoratele şcolare judeţene au o situaţie clară asupra numărului de profesori care fac naveta abia la începutul anului şcolar.

Cei mai mulţi profesori suportă costurile de transport către şi de la şcoală acasă, în prezent, din veniturile proprii, adică din salariul pe care-l primesc din învăţământ. Asta înseamnă că ei cheltuiesc aproximativ 300, 400 şi chiar 500 lei lunar dintr-un salariu de 700-800 lei. Dacă tot există o lege prin care profesorii au acest drept de a le fi decontat transportul lunar către şi de la şcoală spre casă, atunci să facem ca legea să fie aplicabilă.

Considerăm că prin această iniţiativă legislativă decontarea şi plata echivalentă costurilor de transport ale cadrelor didactice va putea fi, într-adevăr, realizabilă.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Zilele cartierului gai"

Vin în atenţia dumneavoastră şi vă prezint un important eveniment desfăşurat pe plan local în Municipiul Arad, în acest sfârşit de săptămână, şi anume organizarea împreună cu domnul senator Ovidiu Marian şi Primăria Arad a "Zilelor cartierului Gai". În sprijinul nostru au venit şi Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Sârbă şi şcolile din zona Gai.

Am ales acest eveniment cu totul deosebit din mai multe motive, iar cel mai important ar fi faptul că acest cartier este un colţ unic în Arad, este locul unde armonia etnică şi culturală este la ea acasă, este locul unde se regăseşte la propriu moto-ul Uniunii Europene "uniţi în diversitate". Pentru a marca ca atare acest loc, consider că a sosit vremea ca oamenii din afara locului să cunoască şi să se bucure de acest lucru şi sper ca evenimentul organizat să nu fie singular.

Prin acest eveniment am promovat şi am vrut să le arătăm oamenilor din afară obiceiurile şi cultura acestor conlocuitori prin activităţi culturale specifice fiecărei etnii: române, sârbe, maghiare.

Evenimentul s-a axat în mod deosebit pe activităţi culturale care să evidenţieze tradiţiile, cultura şi particularităţile acestui cartier. Am dorit, şi zic eu că am şi reuşit, să creăm o tradiţie în acest sens, astfel încât fiecare cetăţean al Aradului să aştepte cu bucurie ziua sa de sărbătoare.

Chiar dacă acţiunea a fost intens sabotată de către opoziţie, evenimentul a fost un real succes, toţi locuitorii cartierului Gai au primit cu bucurie această sărbătoare, iar feedback-ul a fost pe măsura aşteptărilor.

Recomand cu căldură tuturor colegilor să desfăşoare astfel de acţiuni în colegiile lor. În primul rând pentru bucuria cetăţenilor care recompensează orice efort depus pentru o astfel de acţiune.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"România este condamnată la austeritate de incapabilul Guvern Boc"

Uniunea Social-Liberală abordează dezbaterea privind bugetul de stat pe 2012 cu propuneri foarte clare, cu o viziune pe care este dispusă să o discute în mediul politic decizional din România. USL are soluţii pentru relansarea creării de noi locuri de muncă şi creştere economică, pe care le-a prezentat la întâlnirea de vineri, 4 noiembrie, cu reprezentanţii FMI, Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene. În urma aplicării celor zece măsuri formulate de USL, bugetul de stat pe 2012 va avea un plus de 0,7% din PIB, undeva spre zona unui miliard de euro:

1. Reducerea contribuţiilor la asigurările sociale;
2. Reducerea TVA (începerea reducerii eşalonate a TVA, pentru a se reveni spre 19%);
3. Introducerea unei scheme speciale de TVA pentru agricultură, care să determine scăderea acesteia pentru produse agricole - 9% către bugetul de stat şi 15% să se întoarcă la producător;
4. Respectarea legii actuale în ceea ce priveşte indexarea pensiilor cu rata inflaţiei + 50% din creşterea salariului mediu pe economie;
5. Menţinerea cotei de cofinanţare de la buget pentru proiectele derulate cu fonduri europene;
6. Reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, pentru oprirea risipei actuale;
7. Blocarea cheltuielilor de partid - suspendarea programului naţional de dezvoltare a infrastructurii şi a altor cheltuieli similare, care nu se fac decât prin clientela de partid;
8. Obligarea primului-ministru de a nu mai folosi fondul de rezervă al guvernului decât pentru situaţii de urgenţă (catastrofe naturale), în locul alocării de fonduri primarilor puterii;
9. Menţinerea actualei contribuţii la pilonul 2 de pensii (pensiile administrate privat);
10. Stimularea de atragere de fonduri europene, care să completeze fondurile interne şi care să ajungă în economie pentru crearea de noi locuri de muncă.

PSD şi USL nu acceptă premisa pe care încearcă să ne-o inducă preşedintele Traian Băsescu şi toţi cei care vorbesc pe acelaşi ton cu el, şi anume că suntem condamnaţi la o politică lipsită de orice şansă de revigorare economică. Românii sunt condamnaţi la austeritate, în vreme ce puterea actuală nu ia nicio măsură pentru a creşte veniturile cetăţenilor, pentru a creşte economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă. Preşedintele Băsescu şi Cabinetul Boc nu au niciun fel de preocupare pentru reducerea uriaşei evaziuni fiscale, ei deţin harta completă a marii evaziuni fiscale, dar nu fac nimic pentru a o limita, pentru a o combate în mod serios.

PSD şi USL nu acceptă să-şi asume ideea că în această ţară dificultăţile şi rigorile crizei, austeritatea şi strânsul curelei, sunt numai pentru cei mici, pentru cetăţenii de rând, pentru contribuabilii care nu fac parte nici din grupuri interlope şi nici din marile grupuri de influenţă asociate puterii.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Tupeul fără margini al UDMR"

Propunerea UDMR de eliminare din Constituţia României a caracterului naţional al statului depăşeşte limitele de revizuire a Legii fundamentale. Potrivit articolului 1 alin.(1) din Constituţie, România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Amendamentul UDMR încalcă articolul 152 alin.(1) al Constituţiei, care stabileşte explicit că prevederile art. 1 nu pot face obiectul revizuirii: "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii."

Resping categoric, alături de PSD, eliminarea caracterului naţional al statului român şi nu vom face niciodată rabat de la ideea de stat naţional, aşa cum de-a lungul întregii sale istorii partidul nostru a pus umărul la sprijinirea ideii de stat unitar, naţional şi respectarea Constituţiei.

Nu încape nicio îndoială şi niciun dubiu că statul trebuie să fie unitar, naţional şi nu se poate trece peste această limită. Caracterul naţional al statului român nu poate face obiectul niciunei negocieri, iar PSD îşi exprimă speranţa că toate forţele politice reprezentate în Parlamentul României, evident fără UDMR, vor da dovadă de responsabilitate, urmând să respingă la unison propunerea UDMR.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Puterea portocalie nu mai are nici urmă de bun-simţ"

Partidul Social Democrat s-a declarat de la bun început împotriva adoptării tacite a proiectului de lege iniţiat de deputatul PDL Cezar Preda, privind securitatea naţională. După cum vedem, însă, parlamentarii PDL în frunte cu celebra doamnă Anastase şi-au făcut un obicei din a încălca Regulamentul Camerei. De aceasta dată, preşedintele de şedinţă Ioan Oltean nu a permis dezbaterea proiectului de lege iniţiat de Cezar Preda, încercând astfel să se ajungă la trecerea tacită a proiectului şi trimiterea lui la Senat, cameră decizională în acest caz. Acest pachet de legi poate să aducă o atingere serioasă ordinii constituţionale existente şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului.

În lupta sa disperată pentru deţinerea controlului asupra instituţiilor statului, PDL vrea să modifice acum trei legi în vigoare din domeniul securităţii naţionale. PSD s-a pronunţat împotriva iniţiativei legislative care îl are drept autor pe deputatul PDL Cezar Preda, şi a considerat că actul trebuie respins fără echivoc de Parlamentul României. În loc să promoveze o legislaţie nouă, unitară în domeniul securităţii, care să reflecte nevoile şi aşteptările tuturor instituţiilor din domeniu, acum ni se propune intempestiv un proiect care modifică la foc automat trei legi în vigoare - Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI şi Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. De fapt, ni s-a propus o lungă listă de riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale, în baza cărora vor acţiona pe viitor serviciile secrete, unele cu formulări destul de ambigue şi generale, care pot crea abuzuri. În plus, vom vorbi de o secretizare excesivă ce pune sub semnul întrebării posibilul control judecătoresc, afirmându-se, spre exemplu, că "documentele SRI, indiferent de suport, privind operaţiunile informativ-operative pentru realizarea securităţii naţionale, sunt acte de comandament militar".

Cu această iniţiativă, SRI capătă noi atribuţii în sfera cercetării penale, înfiinţându-se organele de cercetare penală speciale ale SRI. Pretextul pentru o asemenea lărgire a sferei de competenţe sunt unele prevederi ale noului Cod de procedură penală, care nu este însă intrat în vigoare şi care nu are încă legea de aplicare. Astfel, la Secţiunea a 5-a, art. 55 (organele de urmărire penală), pct.5 precizează că "atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii", fără însă a fi făcută vreo referire exactă la SRI în acest caz.

O asemenea manieră de a legifera un domeniu atât de special şi sensibil, precum cel al securităţii naţionale, este în detrimentul credibilităţii tuturor instituţiilor din domeniu. Nu este admisibil ca legiferarea să se facă exclusiv prin partidul de guvernământ, fără o dezbatere prealabilă, în condiţiile în care mecanismul de lucru al comisiei parlamentare unde trebuiau să se elaboreze aceste legi a fost sabotat cu bună ştiinţă chiar de PDL.

Domnul Cristian Buican:

"Repartizarea fondurilor pe criterii politice reprezintă falimentul primăriilor conduse de edilii opoziţiei"

am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a aborda un subiect de interes naţional, o practică neortodoxă a majorităţii guvernelor ce s-au perindat în ultimii 20 de ani, acela al repartizării fondurilor guvernamentale pe criterii politice. Din discuţiile pe care le-am purtat atât cu dumneavoastră, cât şi cu reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale, fie că vorbim de primării sau consilii judeţene, ştiu că există o nemulţumire generalizată asupra practicii de repartizare a fondurilor pe criterii politice, mai ales în aceste momente de austeritate şi criză financiară. Tocmai de aceea consider obligatorie stabilirea unor principii generale pe baza cărora cazuri precum cel pe care îl voi prezenta să nu se generalizeze şi să nu se mai repete.

La Perişani, comună situată în colegiul pe care îl reprezint, situaţia este una disperată. Încă din anul 2008, de când la conducerea ţării se află un guvern PDL, iar funcţia de primar al acestei frumoase localităţi de munte a fost ocupată de un liberal, locuitorii acestei comune nu au beneficiat de sprijin financiar din partea executivului. Chiar dacă pentru proiectele pe Ordonanţa nr.7 finanţarea era începută, chiar dacă restul proiectelor duse la bun sfârşit de edilul din Perişani aveau contracte de finanţare semnate şi contrasemnate, banii nu au venit nici până în ziua de azi. Astfel, în această primăvară, firmele care au lucrat la aceste obiective de investiţii au acţionat în instanţă administraţia publică locală pentru a-şi recupera creanţele şi au câştigat chiar dacă pe respectivele proiecte de finanţare erau şi semnăturile miniştrilor de finanţe, a celor de la administraţie şi interne sau de la dezvoltare regională.

Pe scurt, executivul a pasat întreaga responsabilitate financiară primăriei, chiar dacă iniţial se angajaseră să susţină aceste proiecte. În acest moment conturile primăriei Perişani sunt blocate, iar firmele ameninţă cu executarea silită. Posibilităţile financiare ale primăriei sunt limitate faţă de creanţele acumulate, în valoare de 500.000 lei, iar executivul nu face nimic în această privinţă.

Doresc de asemenea să vă informez că am adus şi la cunoştinţă primului-ministru acest caz, prin intermediul unei interpelări, însă speranţele îmi sunt distruse de către acţiunile contradictorii ale acestuia. În timp ce pentru astfel de cazuri disperate nu se alocă fonduri, premierul Boc a repartizat, la sfârşitul lunii octombrie, din fondul de rezervă pus la dispoziţia sa, 36,5 milioane de lei către 550 de primării conduse de edili de la PDL şi doar 19,1 milioane de lei către 205 primării conduse de edili de la PSD şi PNL. Aceste cifre arată foarte clar cum sunt repartizate fondurile guvernamentale, chiar dacă realitatea politică de după alegerile locale din anul 2008 este cu totul alta.

Aceste fapte m-au determinat să vin în faţa dumneavoastră şi să vă solicit stabilirea, o dată pentru totdeauna, unor principii obiective pe baza cărora să se realizeze repartizarea fondurilor guvernamentale. Ştiu că deputaţii aleşi în colegii preponderent rurale se confruntă cu astfel de probleme, indiferent dacă sunt din arcul guvernamental sau din opoziţie, şi tocmai de aceea ştiu că mă vor înţelege. Cazul comunei Perişani nu este singular nici în judeţul Vâlcea şi nici în alt judeţ şi tocmai de aceea fac un apel la dumneavoastră pentru prioritizarea repartizării fondurilor guvernamentale, pe criterii obiective şi de necesitate, şi nu pe criterii politice, aşa cum este în prezent.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Nu uitaţi învăţământul!"

În această perioadă se lucrează intens la proiectul bugetului de stat pentru anul 2012. Este o perioadă în care se fac presiuni din toate domeniile pentru a se aloca fonduri cât mai mari, astfel încât să se acopere datoriile acumulate, în unele cazuri, de-a lungul ultimilor 10 ani şi sistemul să poată funcţiona. Însă un domeniu ce trebuie avut în vedere este învăţământul, atât pentru că educaţia reprezintă piatra de temelie a oricărui stat, cât şi în urma unor probleme ce ţin de aplicarea unor hotărâri judecătoreşti.

Noi, cei din Botoşani, ne-am confruntat pe tot parcursul acestui an cu o problemă: cea a plăţii salariilor pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar. De ce s-a ajuns în această situaţie care cu siguranţă se va extinde în 2012 şi în alte judeţe, pentru că încă există procese pe rol? Profesorii din judeţul nostru au câştigat în instanţă plata retroactivă a salariilor mărite cu 33 la sută, aşa că s-a pornit încă de la începutul anului 2011 cu deficit. La întocmirea bugetului prin care s-a făcut împărţirea fondurilor pe trimestre s-au prevăzut banii necesari pentru întregul an, pe baza sistemului aplicat la nivel naţional - finanţarea per elev, fără a se ţine cont de particularitatea judeţului Botoşani. În aceste condiţii, de-a lungul anului, doar s-a peticit gaura, adică s-au transferat fonduri de la un trimestru la altul, aşa că ultimul trimestru din an, adică perioada octombrie-decembrie, a rămas descoperit.

Pentru octombrie situaţia s-a rezolvat din nou printr-o improvizaţie: cadrele didactice şi-au primit banii doar în urma unei redistribuiri a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pe unităţi administrativ-teritoriale, transferându-se 3,8 milioane de lei către plata retribuţiilor. Însă această soluţie este una legată cu sfoară, adică nu va mai ţine şi în lunile următoare. În consecinţă, deficitul la fondul de salarii pentru cele peste 6.000 de cadre didactice din judeţul Botoşani este, până la finalul anului, de circa şapte milioane de lei, iar la această sumă se adaugă obligaţiile impuse autorităţilor locale prin hotărâri judecătoreşti, obligaţii în valoare de circa nouă milioane de lei.

În aceste condiţii, stimaţi domni miniştri ai educaţiei şi finanţelor, vă solicit să aveţi în vedere atât rezolvarea problemei din judeţul Botoşani, în lunile noiembrie şi decembrie, cât şi identificarea unor soluţii la întocmirea bugetului din 2012. Pentru 2011 nu mai există altă variantă decât cea a unei rectificări bugetare care ar trebui, însă, să aibă loc cât mai curând, astfel încât banii pentru lefurile profesorilor să fie alocaţi la timp. Altfel, aceştia vor rămâne fără salarii chiar în pragul sfintelor sărbători de Crăciun şi de Anul nou.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Guvernul aruncă milioane de euro pentru investiţii ineficiente"

În plină perioadă de incertitudini financiare şi sub ameninţarea unui val doi al unei crize puternice, când cetăţeanului român i se cere să strângă cureaua (de recuperat din tăierile salariale - nici vorbă), guvernul Boc aruncă sume exorbitante de bani pe investiţii care cel puţin în această perioadă - din păcate, cred, nici în viitorul apropiat - nu se justifică.

Astfel, pentru construirea a încă cinci pârtii de schi în staţiunea Poiana Braşov s-au alocat 27 de milioane de euro (88% suportaţi de către guvern, 12% de către Primăria municipiului Braşov). Premierul Emil Boc anunţă triumfalist că după inaugurarea în luna decembrie a celor cinci pârtii noi, "românii vor veni aici, nu vor mai merge în Austria", iar ministrul Elena Udrea îi ţine isonul: "Turiştii care vor veni aici în această iarnă vor avea cu siguranţă sentimentul că se află în Austria".

Dacă această investiţie, 27 de milioane de euro este totuşi o sumă consistentă, ar avea drept efect un aflux mare de turişti străini care să vină şi să cheltuiască bani mulţi în România, aş aplauda iniţiativa. Dar cum scopul declarat al guvernanţilor este unul limitat şi incert - evitarea exodului turiştilor români spre Austria -, o astfel de investiţie intră în categoria risipei fără noimă a banului public. Pentru simplul motiv că numărul turiştilor românii nu va creşte odată cu darea în folosinţă a cinci noi pârtii şi cu mărirea numărului de kilometri de pârtii, de la 14 la 24.

Şi nu va creşte, atât din motive obiective, cât şi subiective. În primul rând infrastructura rutieră actuală constituie o piedică în creşterea numărului de turişti. Un traseu (Bucureşti-Braşov) de două ore şi jumătate - trei ore, parcurs în şase ore, lipsa acută a locurilor de parcare din Poiana Braşov, tarifele foarte mari de la unităţile de cazare din staţiune nu vor constitui în niciun caz argumente pentru creşterea numărului de turişti. Mai repede - şi aici mă refer exclusiv la bucureşteni (capitala asigură principalul contingent al turiştilor pentru staţiunile de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov) - şi mai civilizat se poate ajunge în mai tânăra staţiune bulgărească Bansko, unde lungimea pârtiilor de schi este de trei ori mai mare decât va avea Poiana Braşov după finalizarea lucrărilor, iar preţurile de trei ori mai mici.

Nici numărul turiştilor străini, atâţia cât vin în zona respectivă, nu are şanse să crească, chiar şi după această investiţie, pentru simplul motiv că staţiunile pentru sporturi de iarnă din România nu sunt destinaţii în agenda turiştilor occidentali. Nu o spun eu, o afirmă doi oficiali ai unuia dintre cei mai mari tour-operatori din Europa, TUI: "Nu ştim nimic despre staţiunile de schi din România. România nu este o destinaţie de vacanţă pe harta nemţilor. Austriecii, germanii, francezii sau italienii nu se gândesc la România când vine vorba de destinaţia în care să îşi petreacă vacanţa. Aceasta este realitatea. Dacă vor să meargă la mare, aleg mai repede Turcia sau Grecia, iar când vine vorba de schi, sunt multe alte opţiuni, mai puţin România. Nu ştim de acest slogan «Explore the Carpathian Garden» pentru că în Austria şi Germania unde trăim şi lucrăm nu l-am văzut sau auzit niciodată". Aşa sună declaraţia oficialilor TUI preluată de mass-media.

Guvernul Boc şi PDL au acuzat neîncetat, din 2009 şi până în prezent, fostul cabinet liberal pentru că nu a cheltuit raţional banul public. Mai mulţi economişti au demonstrat că acuzaţiile sunt neîntemeiate şi că au un puternic iz electoral. Ceea ce face, însă, acum guvernul Boc şi în special MDRT prin Elena Udrea, nu se poate numi risipă a banului public, ci dezmăţ pe bani publici.

A compara o staţiune cu 24 de km de pârtie, o telegondolă, 3 telecabine şi 5 teleschiuri cu staţiunile din Austria, mi se pare o lipsă a simţului măsurii. Voi da doar trei exemple luate aleator din presa din aceste zile, privind staţiuni de schi din Austria: Lech - St. Anton am Arlberg - 284 km de pârtie, 86 linii de cale ferată alpine, telecabine, telescaune şi teleschiuri; Gerlos - 160 km de pârtie, 53 de instalaţii de transport pe cablu, capacitate 81.000 pers./oră); Solden - 151 km de pârtie, 8 telecabine, 8 teleschiuri, 18 telescaune. Cred că orice comentariu în plus este de prisos.

Domnul Relu Fenechiu:

"Autostrada Târgu-Mureş - Iaşi devine parte a reţelei TEN-T. Guvernul are datoria să demareze procedurile pentru începerea lucrărilor"

La ora actuală, nu este un secret pentru nimeni, România stă foarte prost la capitolul absorbţia fondurilor comunitare. Nu face obiectul acestei declaraţii politice cauzele pentru care s-a ajuns în această situaţie. Dimpotrivă, intenţionez să semnalez oportunitatea atragerii de fonduri europene nerambursabile pentru un proiect de anvergură.

În luna octombrie a.c., Comisia Europeană a publicat hărţile ce conţin noile trasee TEN-T (reţeaua transeuropeană de transport). Noua reţea rutieră de interes european corectează o mare nedreptate care exista în varianta anterioară, în care întreaga regiune de Nord-Est a României, inclusiv Iaşiul, rămânea izolată de Europa de vest.

Astfel, reţeaua rutieră TEN-T include acum şi tronsonul Iaşi - Târgu-Mureş, ceea ce va permite, în perioada 2014 - 2020, obţinerea de fonduri europene nerambursabile pentru realizarea întregului coridor autostradal Oradea - Cluj-Napoca - Târgu-Mureş - Iaşi.

Dezvoltarea acestei axe rutiere de importanţă continentală, în perspectiva Coridorului Budapesta-Odessa, va conferi avantaje geostrategice deosebite României.

Mai mult, investiţiile care vizează infrastructurile cheie vor contribui la crearea de locuri de muncă şi vor stimula competitivitatea Europei, într-un moment în care Europa are foarte mare nevoie de acestea.Mecanismul de conectare a Europei va finanţa proiecte care vor elimina verigile lipsă din reţelele de transport, energetice şi digitale ale Europei

În cadrul Mecanismului de conectare a Europei se vor investi31,7 miliarde euro pentru modernizarea infrastructurii de transport în Europa, construirea legăturilor inexistente şi eliminarea blocajelor.Această investiţie include 10 miliarde euro din Fondul de coeziune, rezervate proiectelor în domeniul transportului în ţările de coeziune, restul de 21,7 miliarde euro fiind pus la dispoziţia tuturor statelor membre pentru investiţii în infrastructura de transport.Ideea este de a îmbunătăţi conexiunile între diferite părţi ale UE pentru a înlesni schimbul de mărfuri şi de persoane între ţări.

În ansamblu, pentru o perioadă bugetară de 7 ani, contribuţia UE la dezvoltarea infrastructurii de transport principale va fi în mod normal de aproximativ 20% din costurile investiţiei. Sprijinul pentru studii individuale poate fi de până la 50%, iar pentru studii şi lucrări de construcţii, în cazul proiectelor transfrontaliere, de până la 40%.Restul provine de la statele membre, de la autorităţile regionale sau eventual de la investitori privaţi.

Există însă o condiţie. Statelor membre le revine sarcina de a prezenta comisiei propuneri detaliate, finanţarea urmând să fie alocată pe baza acestora.Aceasta ar trebui să se petreacă încă de la începutul anului 2014.Nivelul exact al finanţării UE disponibile depinde, de asemenea, de detaliile propunerilor naţionale.

Ţinând cont de aceste elemente şi de termenele agreate de Comisia Europeană, cer guvernului şi tuturor factorilor de decizie în domeniu să demareze procedurile pentru începerea lucrărilor pentru autostrada Târgu-Mureş - Iaşi, în noile condiţii în care pot fi solicitate fonduri europene, şi mai departe să demareze şi procedurile pentru restul coridorului autostradal Târgu-Mureş - Cluj-Oradea.

Autostrada Târgu-Mureş - Iaşi este o necesitate pentru zona Moldovei şi reprezintă o promisiune făcută Moldovei şi Iaşiului încă din anul 2000. Nu în ultimul rând, în aprilie 2011, guvernul a lăsat de înţeles că există intenţia de a se construi această autostradă printr-un parteneriat public-privat.

La ora actuală autostrada se află în stadiul studiilor de fezabilitate. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că autostrada reprezintă la nivel naţional aproape jumătate din lungimea coridorului autostradal Oradea - Cluj-Napoca - Târgu-Mureş - Iaşi, care trebuie realizat, fiind parte integrantă în modulului de transport european Ungaria-România-Ucraina. Deci în acest caz este vorba de o obligaţie a României.

Orice întârziere în demararea procedurilor, ne poate duce în situaţia de a pierde din cuantumul finanţărilor sau de întârziere a alocării fondurilor, ceea ce ne-ar pune într-o situaţie extrem de neplăcută.

Domnul Dorel Covaci:

"PDL bagă mâna în Fondul de rezervă bugetară, la fel ca în propria puşculiţă"

În Monitorul Oficial din 17 octombrie 2011 s-a publicat Hotărârea de Guvern care vizează alocarea unei sume de 66.410 lei din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului pentru aproximativ 300 de administraţii locale. Sumele sunt împărţite bugetelor locale pentru plata unor arierate, precum şi pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital. Deşi creat pentru a fi folosit în situaţii limită, în situaţii neprevăzute, de criză, de urgenţă, Fondul de rezervă bugetară pus la dispoziţia Guvernului e repartizat pe criterii care ţin de afilierea edililor localităţilor beneficiare la partidele alianţei de la guvernare. Mai mult de jumătate din fondurile repartizate de Guvern au fost direcţionate către primăriile conduse de PDL şi UNPR, unităţile administrative conduse de partidele din opoziţie primind cu până la de patru ori mai puţin din alocări.

Fondurile pică numai bine acum, spre final de an, pentru că, nu-i aşa, având în vedere că anul viitor este unul electoral, cetăţenii localităţilor a căror conducere e de culoarea puterii trebuie să fie convinşi de partea cui să rămână, iar cei cu mai puţin noroc, din localităţile conduse de opoziţie, trebuie să-şi primească pedeapsa şi lecţia pentru data viitoare, când vor mai pune mâna pe ştampila de vot.

Toamna se numără recoltele şi e momentul în care cei care au cotizat la bugetul PDL să-şi recupereze cu profit investiţia. Sămânţa plantată pe teren portocaliu, bine udată şi îngrăşată, dă roade îmbelşugate, traduse în contracte grase cu statul.

Finanţatorii PDL se află în fruntea listei priorităţilor pentru recuperarea arieratelor cu statul şi de multe ori e vorba de încasări prin contracte privilegiate pentru investiţii aberante, inutile şi umflate exagerat ca de exemplu binele cunoscute fântâni muzicale, amenajarea de parcuri în apropierea pădurilor, înlocuirea bordurilor existente cu altele identice, linii vopsite pe şosele, patinoare, bazine de înot şi săli de sport, în sate fără drumuri şi reţele de apă şi canal.

În situaţia de criză economică profundă în care ne regăsim, aceste investiţii care risipesc banul public sfidează omul de rând, contribuabil sărăcit şi deznădăjduit, precum şi mediul economic sufocat de fiscalitatea excesivă şi de hăţişul birocratic în care se zbate prizonier.

Dirijările neprincipiale şi ineficiente ale resurselor pentru investiţiile de stat, sub marca clientelei şi a sponsorilor PDL-ului, se fac concomitent cu intimidarea contribuabililor care nu sunt contributori la bugetul partidului de guvernământ. Cei din ultima categorie, care au avut totuşi "norocul de a prinde" execuţia unei investiţii publice, sunt în situaţia în care şi-au executat obligaţiile din contract la termenele prevăzute, dar se află în coada listei la încasarea banilor şi, deci, sub sabia falimentului.

trebuie să mă alătur, la rândul meu, protestului colegilor care au remarcat maniera constant discriminatorie de împărţire a banului public în epoca guvernării democrat-liberale. Rămâne speranţa ca pe viitor cei de la putere să nu mai confunde bugetul statului cu propria puşculiţă pe care să o golească de conţinut de fiecare dată când prietenii se anunţă în vizită cu cadouri şi pretind trataţie cu dulciuri la schimb!

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Prea mulţi copii sunt victimele neglijenţei"

Experienţa mea de o viaţă, dedicată aproape fără excepţie viitorului copiilor noştri, mă îndreptăţeşte să nu trec cu vederea niciun fenomen negativ care afectează dezvoltarea fizică şi psihică a micuţilor noştri.

În nenumărate rânduri, am afirmat că nu există un mediu mai bun pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului decât familia naturală cu doi părinţi. Este cea care garantează maxima protecţie a minorului şi grijă pentru dezvoltarea sa. Este drept că modificările socio-economice din ultimele două decenii s-au repercutat şi asupra structurii familiei, însă grija pentru copii trebuie să rămână aceeaşi.

Nu pot însă să nu remarc faptul că din ce în ce mai mult constatăm evenimente neplăcute, chiar şi în sânul familiilor naturale, sub forma neglijenţei pentru copii.

Vedem, astfel, zi de zi prezentate prin intermediul mass-media, cazuri în care minori ajung la unităţile de primiri urgenţe, fie din cauza alcoolemiei, fie din pricina malnutriţiei sau a unor accidente provocate de momente în care părinţii nu îşi îndeplinesc îndatoririle în cel mai adecvat mod.

Vedem şi ne îngrozim cazuri în care copiii devin victimele violenţei conjugale, ale consumului excesiv de alcool al unuia dintre părinţi, ale perversiunilor sexuale ale unor părinţi dezechilibraţi mintal.

Îmi menţin opinia potrivit căreia familia naturală trebuie să reprezinte mediul principal în care copiii să crească şi să se dezvolte sănătos. În acelaşi timp, nu pot să nu recomand autorităţilor locale, care conduc serviciile de specialitate de protecţia minorilor, mult mai multă vigilenţă reală şi nu declarată, care să se transpună în măsuri rapide de protecţie a copilului, iar acolo unde situaţia o impune, decăderea din drepturile părinteşti să devină realitate.

Nu putem să mai sperăm că suntem europeni, atâta vreme cât grija pentru viitorul real al României, pentru copiii noştri, nu este o realitate.

Domnul Mihai Lupu:

"Când veţi relansa economia românească, domnule Boc, după ce plecaţi de la guvernare?!"

Deşi domnii Boc şi Băsescu ne spun în fiecare lună că România a ieşit din recesiune şi că economia merge din ce în ce mai bine, spre creştere, în realitate lucrurile stau cu totul altfel: principala problemă de fond este aceea că după 3 ani de aşa-zise măsuri anticriză, România se află într-o situaţie economică şi socială mult mai rea, iar guvernul a ratat din nou toate ţintele pe care şi le-a asumat la începutul anului.

Contrar afirmaţiilor minunaţilor conducători, România nu este mai pregătită acum să facă faţă unui nou val de recesiune, în ciuda optimismului afişat de dumnealor. Consecinţele vor fi poate mult mai dramatice decât în 2009, deoarece guvernul Boc îşi construieşte bugetul pe 2012 în acelaşi stil profund eronat, continuând efervescenţa politicilor de împrumuturi fabuloase şi a unor noi măsuri dure de austeritate, ale căror facturi exorbitante vor fi plătite numai de populaţie.

În aceste zile se discută foarte mult despre nivelul deficitului bugetar pe care domnul Băsescu îl vrea acum minuscul şi se laudă performanţele guvernelor Boc în acest sens!

În realitate însă, în ciuda secătuirii sectorului bugetar, al creşterii numărului de şomeri fără speranţă, al sărăcirii salariaţilor de stat şi al batjocoririi pensionarilor, al ignorării responsabilităţilor fundamentale ale statului, sub guvernul Boc, deficitele bugetului de stat - nominal, real, ca procent în PIB - au fost în permanenţă mult mai mari decât în 2008. În 2008 deficitul a fost de 3,9%, în 2009 de 7,2%, în 2010 de 6,8%, iar în 2011 este estimat la 4,7% - 4,8% din PIB.

O mare vulnerabilitate, în plus, o reprezintă datoria publică şi costurile ei. Cheltuielile cu dobânzi în 2008 - 3,9 miliarde lei; în 2009 - 6 miliarde lei; în 2010 - 7,3 miliarde lei; în 2011 - la nouă luni 6,5 miliarde lei, preliminat pe întregul an 8,6 miliarde lei; în 2012 - estimat la 11,4 miliarde lei!

Dacă guvernul Boc va asuma pentru 2012 un deficit bugetar de sub 2% din PIB, el nu va ajunge nici pentru plata dobânzilor. Practic, în anul 2012, România, o ţară adâncită în sărăcie, va plăti pentru datorii aproape cât tot bugetul public al sănătăţii.

În cea mai mare parte, reducerea deficitului de cont curent se datorează prăbuşirii investiţiilor străine şi interne. În anul 2008 investiţiile străine în România au fost de 9,5 miliarde euro; în anul 2009 s-au prăbuşit la 3,5 miliarde euro, iar în anul 2010 au coborât din nou la 2,6 miliarde euro.

În anul 2011, preliminatul ne duce la 1,8 miliarde euro. Comisia Naţională de Prognoză ne spune că rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008 la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010. Potrivit INS, investiţiile au scăzut în primul semestru al acestui an. Şi asta în condiţiile în care economia urmează să crească cu 1,5%!

Reducerea sub 3% a deficitului bugetar, care este lăudabilă ca intenţie, nu se poate face sustenabil decât pe baza creşterii economice. Pentru actualul guvern, reducerea deficitului bugetar este doar scop în sine pe care îşi propune să-l atingă exclusiv prin reduceri de cheltuieli. În acest fel nu se va reuşi altceva decât limitarea perspectivelor de creştere economică şi sărăcirea şi mai mare a poporului român.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Şomaj mare, indemnizaţie mică, familie numeroasă"

Este greu să vorbeşti de la tribuna Parlamentului României atunci când te interesează real soarta celor care te-au trimis să le reprezinţi interesele. Poate pentru unii colegi parlamentari care reprezintă colegii electorale mai bogate şi cu probleme sociale mai puţine, acest exerciţiu este mai simplu. Pentru mine, însă, recunosc că este extrem de dificil, eu reprezentând o zonă care se luptă să iasă din "topul sărăciei" din România.

De exemplu, judeţul Gorj se află între judeţele cu cel mai mare număr de şomeri, în condiţiile în care activităţile economice, în special miniere, au produs în decursul timpului un număr din ce în ce mai mare de persoane care şi-au pierdut locul de muncă.

Mai grav este, însă, faptul că aceste familii sunt familii numeroase cu mulţi copii. Un şomer reprezintă, astfel, nu o singură persoană afectată, ci 3, 4, 5 sau chiar mai multe.

Ultimele date oferite atât de Institutul Naţional de Statistică, cât şi de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de muncă arată că şomajul din Gorj are tendinţa de a se stabiliza în rândul adulţilor cu o relativă vechime în muncă şi creşte extrem de mult în rândul tinerilor absolvenţi. Acest din urmă aspect este îngrijorător, punând sub semnul întrebării perspectivele tinerilor din judeţ, în special al celor care nu decid să-şi caute norocul peste hotare.

În ultimele două decenii guvernele României au experimentat diverse politici în regiunea noastră, mai ales în zonele miniere, fără ca efectul să fie acela de a reduce şomajul şi implicit sărăcia familiilor.

Astăzi, când Guvernul acţionează cu responsabilitate, avem obligaţia morală de a ne concentra spre zonele în care coeziunea socială rămâne un deziderat. Soluţia investiţiilor publice, pe care o susţine actualul cabinet, este aşteptată de toate familiile gorjene.

Crearea climatului economic necesar stimulării investiţiilor străine directe reprezintă un al doilea obiectiv stringent pentru anul 2012. Gorjenii nu au nevoie nici de milă, pentru că sunt oameni demni, nici de ajutoare sociale. Gorjenii au nevoie de locuri de muncă plătite decent, pentru a-şi putea hrăni copiii şi a-i putea duce la şcoală.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Semne bune anul are!"

În ultimele douăsprezece luni nu ne-am putut lăuda cu prea multe veşti bune venite din exterior, care să ne dea prilejul să ne construim o perspectivă favorabilă asupra mediului economic din România.

Criza grecească şi neîncrederea generalizată manifestată de investitorii străini în economiile emergente din regiune s-au transformat într-o reală furtună asupra tuturor economiilor din Sud-Estul Europei. Efectele cele mai nedorite s-au manifestat sub forma creşterii accelerate a ratelor dobânzilor la titlurile de stat, fluxul din ce în ce mai redus al investiţiilor străine directe şi nu în ultimul rând scăderea comenzilor pentru anumite segmente din industria românească.

Din fericire, Institutul Naţional de Statistică, cel care ne-a prezentat numai cifre pesimiste în ultimii ani, ne anunţă acum că situaţia pentru anumite ramuri industriale se îmbunatăţeşte. Astfel, în luna septembrie, comenzile noi din industrie au crescut cu 25,4%, iar cifra de afaceri cu 13,6%. Şi pe primele 9 luni cifrele ne arată creşteri consistente de 17,2%, cu o creştere a cifrei de afaceri de 17,6%.

Sunt cifre care nu pot să nu ne facă să fim optimişti, însă de un optimism foarte rezervat. Când spun acest lucru mă refer la faptul că nu toate ramurile industriei româneşti au evoluat cu aceeaşi intensitate. Dacă industria textilelor, a producţiei de maşini sau a produselor metalurgice au înregistrat comenzi noi, cuprinse între 28% şi 53%, nu aceleaşi ritmuri le-au avut şi alte ramuri industriale.

Ştim cu toţii că cea mai mare parte a creşterii economice din România este puternic dependentă de cererile din exterior. Este soarta tuturor economiilor deschise şi care au un volum slab al cererii locale. Aş mai adăuga că trebuie să fim extrem de prudenţi în a interpreta aceste evoluţii pozitive din industrie ca fiind nelimitate în timp şi valoare. Va trebui să vedem această evoluţie pe un termen mai lung şi generalizată pe toate ramurile industriale. Atunci vom avea certitudinea că evoluţia industrială românească este departe de vulnerabilităţi.

Domnul Daniel Buda:

"La justiţie ne pricepem cu toţii"

Tema justiţiei din România şi necesitatea reformării acestui sistem au fost în permanenţă subiecte supuse dezbaterilor televizate şi publice. Lipsa unor iniţiative concrete de reformare a sistemului judiciar, precum şi tergiversarea aplicării legilor în vigoare au poziţionat România, în perioada mai 2007-noiembrie 2008, respectiv imediat după intrarea în Uniunea Europeană, în topul statelor corupte. Sigur, sub acest aspect al lipsei reformelor din sistemul juridic, în perioada respectivă, ţara noastră devenise un subiect tabu, atât la nivel naţional, cât şi european, în cadrul reuniunilor oficiale fiind ţinta unor atacuri dure sau chiar al impunerii unor restricţii în anumite zone de interes. Toate acestea aveau ca fundament deficienţele din sistemul juridic, un sistem nereformat, bazat pe vechile practici fără rezultate concrete şi eficiente.

Începând cu ianuarie 2009, Partidul Democrat Liberal a înţeles faptul că o justiţie la standarde europene este practic osatura care sprijină întregul mecanism statal şi economic al oricărei ţări. O justiţie nefuncţională şi nereformată suprimă încrederea cetăţeanului în instituţiile statului, împiedică reforma morală a societăţii.

După nici patru ani de guvernare, România se poate mândri astăzi cu un nou Cod civil revizuit după mai bine de 147 de ani, cu o lege privind mica reformă în justiţie care are ca scop accelerarea rezolvării proceselor, în contextul în care principalele critici ale sistemului juridic din România vizau lipsa de celeritate în soluţionarea cauzelor şi durata lungă a proceselor.

Desigur, acest proces amplu de reformare a justiţiei din România continuă în acelaşi ritm susţinut şi cu aceleaşi controverse din partea colegilor din opoziţie. În ultimele săptămâni, am avut parte de reale surprize din partea marilor jurişti, avocaţi sau foşti magistraţi din rândul partidelor din actuala opoziţie, care de dragul de a mai puncta o apariţie televizată şi-au etalat veleităţile oratorice şi juridice pe toate canalele media. De apreciat acest curaj, însă nu pot face abstracţie de modul populist şi demagogic de a face nişte declaraţii total eronate şi iresponsabile numai de dragul şefilor de partid.

Pe scurt, aş face referire la recentele reacţii ale liderului PSD, Victor Ponta, privind adoptarea legii de modificare a procedurii de numire a judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din nefericire, frustrările şi nepriceperea îl determină pe ilustrul jurist să facă abstracţie de principiile democratice şi, condus de o mânie inexplicabilă faţă de cei care fac ceva pentru statul român, să afirme tot felul de inepţii sau chiar să ignore "munca" colegilor lui din forul legislativ. Deranjat probabil că Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a exprimat public ceea ce toţi oamenii politici cunosc, şi anume imposibilitatea funcţionării normale a statului democratic din cauza absenţei în masă a multor senatori de la serviciu, în special cei ai USL, Victor Ponta proferează acuzaţii halucinante la adresa şefului statului şi la adresa celor care fac eforturi astfel încât ţara noastră să îşi îndeplinească angajamentele luate în faţa partenerilor internaţionali.

Acest politician care conduce partidul precum maşina de raliu cu care s-a răsturnat în şanţ de nenumărate ori, îşi permite să atace instituţii fundamentale ale statului, precum Preşedinţia şi Guvernul, reprezentantele puterii executive, care şi-au exprimat regretul faţă de blocajul intervenit în funcţionarea Parlamentului.

Nu m-am aşteptat ca domnul Ponta să priceapă ceea ce înseamnă necesitatea unei reforme în justiţie, însă, în schimb m-am aşteptat, în calitate de fost magistrat, să cunoască faptul că modalitatea de accedere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se va face, de asemenea, ca şi în cazul celorlalte instituţii juridice, pe baza unui concurs, respectiv examen scris. Din păcate, acest tânăr politician a rămas înrădăcinat în vechile metehne socialiste când promovarea în sistemul judiciar se făcea conform intereselor de partid.

Partidul Democrat Liberal a înţeles ceea înseamnă adoptarea unor măsuri urgente, ca urmare a angajamentelor luate faţă de partenerii internaţionali şi europeni, şi va continua procesul de reformare a statului astfel încât cetăţenii acestui stat să beneficieze de instituţii reformate şi standarde cu adevărat europene în toate domeniile de activitate.

Este un proces greoi, dar cu rezultate concrete şi reale, şi am convingerea că cetăţenii pe care noi îi reprezentăm înţeleg mai bine decât unii politicieni că România se află în faţa unei provocări care se numeşte criza mondială. În faţa acestei provocări, PDL este conştient că procesul de reformare a statului trebuie să continue cu sau fără sprijinul opoziţiei, deoarece România trebuie să îşi respecte angajamentele asumate faţă de oficialii europeni, trebuie să facă eforturi pentru ieşirea din criză economică, dar, şi morală pentru a nu ajunge în situaţia altor state europene, iar cetăţenii, am convingerea că vor înţelege că urgentarea luării unor măsuri dure vor fi necesare tocmai din cauza iresponsabilităţii guvernanţilor din anii precedenţi.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Când dreptatea în România înseamnă doar dictatura bunului-plac portocaliu"

Este absolut incredibilă starea de fapt a României de astăzi, după mai bine de 20 de ani de la instaurarea fragilei noastre democraţii, cu cele mai mari sacrificii omeneşti ale acelor vremuri de pe continentul european

Aproape toate valorile naţionale, dar şi multe dintre drepturile cetăţenilor sau independenţa unor instituţii ale statului de drept se reduc, mai nou, doar la ce vrea preşedintele şi ce-i ordonă premierului în funcţie să execute. Am ajuns să trăim vremuri în care justiţia este profund anihilată de imixtiunea prezidenţială, când hotărârile judecătoreşti definitive sunt tratate de guvernarea Boc cu autism şi când minciuna prezidenţială despre justiţie este dezavuată instant de instituţiile europene.

România zilelor noastre este România în care preşedintele Băsescu se amestecă permanent în justiţie, în politicile de guvernare sau în viaţa partidelor politice, uitându-şi constant obligaţiile funcţiei pe care i le stabileşte fără echivoc Constituţia: art.80 alin.(2) "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate". Verbul a media, domnule preşedinte, înseamnă, conform definiţiei din Dicţionarul Explicativ al limbii române, "a mijloci o înţelegere între două sau mai multe părţi adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităţilor", şi în niciun caz a dicta, a interveni peste voinţa tuturor cu propriile variante sau a inventa atribuţii inexistente, total contrare literei legii fundamentale.

România are valori pe care aţi reuşit cu brio să le goliţi de conţinut şi are o istorie pe care dumneavoastră, domnule Băsescu, aţi terfelit-o şi aruncat-o la coşul infamiei.

România are instituţii, precum: justiţie, preşedinţie sau guvern, pe care dumneavoastră le utilizaţi ca pe propriile obiecte de buzunar şi cărora nu le permiteţi să se abată de la interesele găştii de partid pe care o oblăduiţi. Spuneţi despre justiţie că este coruptă, dar toleraţi fără niciun fel de scrupule corupţia fără precedent, pe care a ajuns guvernul dumneavoastră să o practice în loc de politică guvernamentală.

Vorbiţi despre imoralitatea unei justiţii care apără drepturile salariale ale cetăţenilor, dar nu vorbiţi niciodată despre imoralitatea miniştrilor dumneavoastră care fac cheltuieli bugetare de miliarde de euro, risipind banii contribuabililor pe tot felul de găselniţe contractuale, benefice puşculiţei portocalii, dar, în acelaşi timp, susţineţi că nu mai sunt bani decât din împrumuturi pentru pensii şi salarii şi nu respectaţi niciun moment legile aflate în vigoare privitoare la salarii sau pensii.

Până şi Comisia Europeană vă dezminte afirmaţiile mincinoase despre justiţie, domnule Băsescu! Până aici aţi ajuns cu făţărnicia! Minciuna sfruntată, interpretarea abuzivă a legilor şi sărăcirea profundă a românilor sunt politicile dumneavoastră de căpătâi pe care le utilizaţi intens, de vreo şapte ani, şi pe care le-aţi ridicat la rang de politică de stat.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Finanţaţi sistemul de sănătate, domnule Boc!"

Sistemul de sănătate din România a ajuns o reală epavă, blocată într-o degringoladă fără precedent, din cauza subfinanţării cronice şi a deciziilor proaste implementate în ultima perioadă!

În anii de guvernare portocalie, bugetul de stat alocat pentru sănătate a fost mult mai mic decât ar fi avut nevoie sistemul pentru a susţine cheltuielile curente şi pentru a funcţiona, cât de cât, la capacitate normală. În loc de o modernizare sistematică şi temeinică a sistemului de sănătate şi de o continuare ascendentă a reformelor reale, începute în anii precedenţi, prin aşa-zisă reformă portocalie, inventată în laboratoarele obscure de la Cotroceni, românii au avut parte, în cei trei ani de guvernare Boc, de tot ce se putea mai rău pentru a le pune sănătatea pe butuci: au fost închise sute de spitale, au plecat din sistem mii de medici şi zeci de mii de asistente, nu sunt, de multă vreme, bani pentru medicamentele compensate, atât de necesare bolnavilor cronici, iar mare parte din programele naţionale de boli grave, precum cancer, diabet etc. sunt blocate, neluându-se nici un moment în considerare consecinţele!

Posibilitatea ca aceste deficienţe grave ale sistemului de sănătate să se modifice în anul 2012 este, din păcate, foarte scăzută, ba chiar este aproape o certitudine, ca guvernul Boc să aloce, pentru anul viitor, chiar mai puţini bani decât în 2011!

Deoarece guvernele Boc au avut întotdeauna alte priorităţi decât sănătatea românilor, nici anul acesta intenţiile domnului prim-ministru Boc şi ale cabinetului său, de a schimba în bine lucrurile şi de a face să funcţioneze sistemul de sănătate, nu se întrevăd a fi altele! Sănătatea nu va primi mai mulţi bani, iar pentru ca ministerului să îi ajungă fondurile ar trebui să primească 30 de miliarde de lei, fondurile de la bugetul de stat şi din bugetul CNAS, instituţie care, din luna septembrie a anului curent, a trecut în subordinea Ministerului Sănătăţii. Anul acesta, Ministerul Sănătăţii a primit de la bugetul de stat 4,417 miliarde lei, mai mult cu 11% faţă de proiecţia de buget pentru 2010, dar mai mic cu 2,7 miliarde lei faţă de execuţia bugetară pentru anul 2009. În aceeaşi perioadă, bugetul CNAS a fost de 16,5 miliarde lei. Dar, ca Ministerul Sănătăţii să îşi poată acoperi toate cheltuielile, anul viitor ar trebui să primească de la bugetul de stat 30 miliarde de lei, adică 6% din PIB, ceea ce mai mult ca sigur nu se va întâmpla!

Deci arieratele din sănătate, ajunse deja la sume fabuloase, vor creşte şi mai mult, harababura va lua o şi mai mare amploare, iar sistemul va muri, încet, dar sigur, cu contribuţia însemnată a performantului guvern Boc!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Dacă intră în incapacitate de plată, un guvern trebuie să plece!"

Pentru precupeaţa echipă Băsescu-Boc, talerul cu care este cântărită dreptatea în România este, fără niciun dubiu, contrafăcut! Altfel, ce explicaţie ar putea avea domnii Băsescu sau Boc, pentru faptul că statul are nişte obligaţii clare, foarte bine stipulate de lege, pe care guvernul nu şi le onorează sub nicio formă, ba chiar le eludează fără mustrări de conştiinţă, iar cetăţenii sau întreprinzătorii privaţi, aflaţi în situaţii similare, sunt obligaţi, tot de legile în vigoare, să plătească orice datorie, chiar dacă n-au cu ce sau să intre în faliment, deşi nu ei, ci guvernul este de vină pentru starea economiei şi pentru blocarea lichidităţilor?!

Tot astfel, în acelaşi registru, se poate spune că un guvern care nu-şi onorează datoriile, fie ele şi faţă de salariaţii săi, pentru că aceştia au drepturi câştigate prin hotărâri definitive în instanţe, se află în incapacitate de plată şi trebuie sancţionat! Acelaşi lucru putem sublinia şi faptul că, dumneavoastră vă permiteţi orice: să încălcaţi flagrant şi Legea pensiilor, lege pentru care v-aţi angajat răspunderea în Parlament, domnule prim-ministru Boc şi pe care acum nu o mai respectaţi! Dacă legea respectivă prevede, destul de limpede, faptul că pensia se indexează cu procentul inflaţiei, dar dumneavoastră încălcaţi acest lucru, pe considerentul că nu aveţi bani pentru pensii acum, oare cum ar trebui să răspundeţi în faţa justiţiei? Nu cumva, ca oricare alt cetăţean, care trebuie să răspundă şi să plătească, conform legii, pentru faptele sale penale?

Adică, domnilor Băsescu şi Boc, cetăţenii României sunt obligaţi să-şi plătească toate contribuţiile la zi, să muncească în continuare cu acelaşi sârg, chiar dacă dumneavoastră le anihilaţi drepturile salariale şi le ciopârţiţi, după cum aveţi chef, bugetul personal, dar, în acelaşi timp, când vine vorba de obligaţiile statului pe care-l reprezentaţi, măsura şi dreptatea au cu totul şi cu totul alt conţinut, redesenat de propria dumneavoastră voinţă!

Consideraţi, domnilor Băsescu şi Boc, că în acest mod unilateral avantajos, eminamente arbitrar şi profund anticonstituţional, sunt respectate în România legile şi statul de drept?!

Dacă articolul 16, la alin.(1) din Constituţie spune că: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", iar la alin.(2), că "Nimeni nu este mai presus de lege", de ce dumneavoastră, în funcţiile înalte pe care le deţineţi, puteţi face tot ceea ce doriţi, încălcând orice lege sau interpretând-o abuziv şi transformând orice limită a bunului simţ, într-un real coşmar pentru români, fără să răspundeţi niciodată pentru aceste fărădelegi, iar cetăţenii fiind sancţionaţi şi pentru o călătorie cu transportul public fără bilet, despre ce egalitate sau fără privilegii şi fără discriminări mai vorbim în România, domnilor?!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Primarii PDL finanţează din bani publici echipe de fotbal şi galeriile lor în scopuri electorale"

Întreaga Românie este oripilată de gravele evenimente petrecute cu ocazia meciului de fotbal dintre echipele Petrolul Ploieşti şi Steaua Bucureşti. Nu face subiectul declaraţiei politice de faţă creşterea numărului de acte de violenţă de pe stadioane sau săli de sport. Un alt subiect ţin să-l supun atenţiei. Din relatările de presă referitoare ale incidentele de la Ploieşti au rezultat unele aspecte care merită să se constituie în semnale de alarmă.

Presa - mă refer la cea sportivă în primul rând, deci nu pot exista suspiciuni de partizanat politic - a relatat căsuporterii Petrolului merg la fiecare meci în deplasare cu autocare plătite de primărie. S-a mai aflat că de fapt echipa Petrolul Ploieşti este finanţată de primăria municipiului Ploieşti (Din alte articole de presă reiese că şi echipa FCM Târgu-Mureş, tot din Liga 1, este şi ea finanţată de primărie şi că ar fi mai multe echipe de fotbalprofesionistesusţinute din bani publici).

Tot de la Ploieşti s-a mai aflat că Primăria municipiuluinu percepe nicio chirieechipei Petrolul pentru noul stadion construit în localitate, făcându-i practic cadou un stadion care a costat 17 milioane de euro, bani publici.

Dacă privim la culoarea politică, atât la Ploieşti, cât şi la Târgu-Mureş, observăm că primarii sunt membri PDL.

Este inadmisibil ca un club profesionist să fie susţinut din banii publici ai unei primării - din câte ştiu, şi UEFA recomandă neapelarea la fonduri publice - mai ales că nu este vorba de sume modice, ci de câteva milioane de euro. Se vede însă că pentru PDL nu contează că România se află în criză, că banul public nu ajunge pentru problemele comunităţilor locale. Se pompează bani în echipe de fotbal. Întâmplător sau nu, cele două echipe sunt recent promovate în prima ligă, FCM Târgu-Mureş în 2010, Petrolul Ploieşti în 2011.

Tot din presa sportivă, care preia declaraţii de la reprezentanţi aiBrigăzii Mobile de Jandarmi "Matei Basarab" din Ploieşti, rezultă căultraşii (nucleul dur al galeriei echipelor de fotbal - n.a.)pot deveni miză electorală, dar şi masă de manevră pentru eventuale timorări şi mişcări de forţă.De fapt asta şi urmăresc primarii PDL din cele două municipii: utilizarea nucleelor dure ale galeriilor în operaţiuni electorale.

Aşa ceva este inadmisibil pentru o ţară membră a Uniunii Europene. Să ne amintim şi de faptul că scânteia războaielor din fosta Iugoslavie a fost aprinsă de nucleul dur al galeriei echipei Steaua Roşie Belgrad şi că atrocităţile cele mai mari în Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, şi mai târziu în Kosovo, au fost opera organizaţiei Tigri lui Arkan, constituită pe scheletul galeriei respectivei echipe.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, solicit ministrului de interne, Traian Igaş şi premierului Emil Boc să declanşeze anchete privind finanţarea din banii primăriilor a echipelor de fotbal din Ploieşti şi Târgu-Mureş. Concubinajul dintre zona politicului, care vine cu finanţarea din bani publici şi o echipă profesionistă nu poate avea ca finalitate decât acte de corupţie (situaţia de la Târgu-Mureş, unde un apropiat al echipei este învinuit de DNA) sau violenţe de genul celor de la Ploieşti.

Domnul Călin Potor:

"Guvernul boc îşi bate joc de bătrâni"

România: guvernul închide spitale, dă vina pe pensionari, considerându-i asistaţi sociali şi îi condamnă la frig prin tăierea subvenţiei la căldură. Marea Britanie: guvernul conservator, de dreapta, a demarat un program social complex, pornind de la constatarea că în timpul iernii mulţi bătrâni suferă de frig şi viaţa le este pusă în pericol. Programul britanic prevede trei tipuri de măsuri: 1. un sistem special de avertizare; 2. deplasarea periodică a asistenţilor sociali la casele pensionarilor cu venituri mici, pentru a vedea dacă au probleme de sănătate, dacă au alimente şi căldură; 3. alocarea de fonduri pentru încălzire.

Este cel mai bun exemplu al modului în care o ţară civilizată îi tratează pe pensionari şi în care un guvern cu adevărat de dreapta îşi asumă responsabilităţi sociale. Iată că într-o societate normală nu se foloseşte "distincţia ideologică" stânga vs. dreapta, pentru a justifica umilirea unor categorii sociale sau învinovăţirea lor.

Ar trebui să luăm aminte la acest exemplu şi să ieşim din falsa discuţie ideologică atunci când vine vorba de chestiuni elementare, care ţin de gradul de civilizaţie şi dezvoltare al unei societăţi care tinde măcar spre democraţie...

Domnul Călin Potor:

"Băsescu, cu "b" mic, nu respectă separarea puterilor în stat"

Recentele atacuri ale lui traian băsescu, evident cu litere mici, reprezintă fără doar şi poate încă o nepermisă imixtiune în activitatea justiţiei române, pe care acelaşi preşedinte-jucător o doreşte independentă. Mai nou, şeful statului, sub regimul căruia România a ajuns în ultimul hal din toate punctele de vedere, spune un lucru extrem de grav, respectiv că justiţia nu ar mai trebui să aplice legea, sau să o aplice facultativ, în funcţie de calculele puterii. Băsescu cu "b" mic uită deliberat însă că nu justiţia s-a pus în situaţii delicate, aşa cum spune el, ci guvernul pe care-l girează, atunci când a luat măsurile aberante de tăiere a veniturilor şi când a promovat şi alte politici neconforme cu legea. Nu justiţia creează probleme financiare în România, ci doar incompetenţa şi corupţia puterii.

Este ciudat faptul că traian băsescu vorbeşte despre respectarea echilibrului între puterile statului, când tot el este primul care încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, se substituie premierului, dă lecţii Parlamentului şi admonestează justiţia. Este culmea ipocriziei!

Într-o ţară normală, fiecare cetăţean este îndreptăţit să se adreseze justiţiei atunci când consideră că drepturile i-au fost încălcate. Justiţia nu face altceva decât să judece în baza legilor. În cazul de faţă, nu discutăm calitatea actului de justiţie, ci faptul că intervenţia preşedintelui duce la subminarea competenţelor puterii judecătoreşti. În mod deliberat nu se pun în executare hotărâri pronunţate de judecători, sub imperativul imposibilităţii de plată. Puterea judecătorească nu are datoria de a se interesa de posibilităţile de plată ale niciunui debitor, inclusiv ale statului. Instanţa judecă dacă un drept reclamat, pretins a fi încălcat, a fost cu adevărat încălcat sau nu. Dacă da, pronunţă soluţia de obligare la plata de despăgubiri. Justificarea de tipul "nu plătim pentru că nu avem bani" este inadmisibilă şi este o dovadă de iresponsabilitate. Pe acest principiu şi firmele private ar putea spune la fel de bine "nu plătim impozite pentru că nu avem bani". Iar fiecare cetăţean ar putea să nu-şi mai achite datoriile la întreţinere, utilităţi sau să le amâne cu vreo câţiva ani, pentru că nu are cu ce plăti.

După acelaşi principiu şi aceeaşi judecată "dreaptă", aşteptăm acum ca traian băsescu, tot cu litere mici, să sară acum la gâtul CEDO, atunci când dă hotărâri prin care obligă statul român să plătească despăgubiri unor cetăţeni cărora le-au fost încălcate drepturile... Nu este pentru prima dată în acest regim de tristă amintire când argumentul financiar este invocat pentru a face rabat de la principii democratice pentru a justifica încălcarea unor drepturi, derapajele populiste şi autoritariste. Probabil că şi băsescu ştie că democraţia este costisitoare, iar dictatura este cea mai ieftină...

Domnul Călin Potor:

"Parlamentul mai există doar cu numele sub actualul regim băsescu"

O nouă ruşine s-a petrecut săptămâna trecută în Parlamentul României. Este incalificabil ca un proiect de o asemenea importanţă, precum cel iniţiat de un coleg de la pdl privind securitatea naţională, să fie aprobat în mod tacit, fără nicio dezbatere parlamentară. În fapt, proiectul de lege iniţiat de deputatul cezar preda, tot cu litere mici, privind securitatea naţională, a fost o şmecherie caracteristică aceluiaşi artizan traian băsescu. De această dată, preşedintele n-a mai procedat ca în anii trecuţi, nu şi-a mai asumat un pachet de legi ale securităţii. Cum nici pdl-ul nu şi-a mai asumat un pachet de legi, preşedintele a mandatat un "timonier alergător", pe deputatul cezar preda, care, culmea, avea pretenţia să modifice legea securităţii naţionale şi legea de organizare şi funcţionare a SRI-ului.

Duplicitatea puterii se observă cu ochiul liber. cezar preda este aruncat în acest război, dar CSAT-ul nu dă aviz acestui proiect! Mai mult, pe un proiect atât de important pentru siguranţa naţională şi organizarea şi funcţionarea SRI, nici Guvernul şi nici Consiliul Legislativ nu au, culmea, vreun punct de vedere!

PNL atrage atenţia asupra faptului că cezar preda, folosindu-se de calitatea dublă, de iniţiator al proiectului, dar şi de preşedinte al Comisiei de supraveghere şi control SRI, a redactat un document fals către Comisiile juridică şi de apărare, în care precizează că proiectul său a fost discutat şi avizat de comisia pe care o conduce. În realitate, Comisia de supraveghere şi control SRI nu s-a întrunit şi nu a luat în discuţie un asemenea proiect. Iată astfel cum Parlamentul a devenit unul strict decorativ, iar procedurile parlamentare sunt respectate de actuala putere, exclusiv în funcţie de propriile interese.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Recensământul demonstrează că referendumul împotriva desfiinţării judeţului Constanţa este perfect valid!"

Primul referendum din ţară cu privire la reorganizarea administrativ-teritorială s-a desfăşurat duminică în judeţul Constanţa, după ce tema reorganizării administrative a ţării a fost adusă în discuţie în luna mai de către reprezentanţii PDL, iar la începutul lunii iunie preşedintele Traian Băsescu a cerut Guvernului să analizeze acest proiect.

La acea dată, reprezentanţii opoziţiei au contestat propunerea, cu care nu au fost de acord în totalitate nici liderii UDMR. Ulterior, mai multe consilii judeţene, printre care şi Consiliul Judeţean Constanţa, au emis hotărâri privind organizarea de referendumuri pe tema intenţiei de reîmpărţire administrativă, majoritatea acestor decizii ale autorităţilor judeţene fiind contestate în instanţă de prefecturi. Pentru a dovedi încă o dată cât de important este acest proiect pentru actuala guvernare, chiar în ziua în care îşi serba cei 60 de ani, Traian Băsescu le-a cerut expres democrat-liberalilor să ducă la bun sfârşit reorganizarea administrativă a României şi împărţirea ţării noastre în regiuni, până la finalul acestui an, chiar şi cu preţul asumării răspunderii guvernamentale în Parlament. "Ţin foarte mult la chestiunea asta. Că sunt 12, 14 sau 18, trebuie să treceţi la înlocuirea judeţelor", a spus preşedintele Băsescu.

Aşa cum spuneam, constănţenii au fost chemaţi duminică la urne pentru a-şi exprima opinia în privinţa desfiinţării judeţului Constanţa. Chiar dacă, potrivit centralizării, referendumul nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi valid, din cei peste 43 la sută dintre constănţenii prezenţi la vot, 95% au fost împotriva desfiinţării judeţului Constanţa.

Altfel spus, constănţenii au spus un "nu" hotărât reorganizării administrativ-teritoriale ticluite de Guvernul Boc, în frunte cu preşedintele Băsescu. Deşi cu câteva zile înainte de referendum, cei mai mulţi dintre cetăţeni nu credeau într-o prezenţă mare la urne, iată că la un referendum, care se credea fără miză, surpriza a venit la închiderea secţiilor de votare, când un număr nesperat de constănţeni au votat pentru menţinerea în actuala formă organizatorică a judeţului Constanţa.

Sunt convins că participarea în număr mare a constănţenilor la referendum se datorează, nu numai dorinţei acestora de a nu se desfiinţa judeţul Constanţa, ci şi ca semn al dezaprobării politicilor de orice natură ale incompetentului Guvern Boc.

Probabil participarea la referendum ar fi putut fi chiar mai mare dacă, în zilele premergătoare scrutinului, aghiotanţii partidului de guvernământ nu ar fi încercat să boicoteze referendumul şi să dezinformeze atât alegătorii, cât şi membrii secţiilor de votare, iar o serie de primari portocalii din judeţ nu ar fi abuzat de funcţia deţinută vremelnic şi nu ar fi obstrucţionat procesul de votare. "Ajutoarele" PDL au trimis mesaje membrilor secţiilor de votare prin care erau informaţi că referendumul este nelegal, pentru ca aceştia din urmă să nu se prezinte la secţii. Mai mult, reprezentanţii Biroului Electoral Judeţean au fost ameninţaţi nu de puţine ori cu plângeri penale, iar reprezentanţii Direcţiei Judeţene de Statistică (organism subordonat direct premierului Boc) au fost "sfătuiţi" tot de către "apărătorii" legii portocalii în teritoriu să nu se implice în procesul de votare.

Peste toate acestea, nu putem să nu ţinem cont de faptul că, recent, în judeţul Constanţa, la fel ca în întreaga ţară, s-a finalizat procesul de recenzare a populaţiei. Din datele preliminare date publicităţii de către reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică, am aflat cu toţii că populaţia României, şi implicit a judeţului Constanţa, a scăzut cu aproximativ 10 procente. Ca atare, referendumul, având loc la o dată ulterioară recensământului naţional, mă întreb, oare nu era corect să ne raportăm la cifrele de astăzi, în schimbul celor de acum 9 ani? Cât va dura oare şi ce implicaţii ar putea avea o numărătoare reală şi corectă a participanţilor la referendumul de duminică?

Concluzionând, putem spune că locuitorii judeţului Constanţa au ieşit duminică la urne nu numai pentru a se exprima împotriva desfiinţării unităţii administrativ-teritoriale, ci şi pentru a sancţiona activitatea Guvernului Boc, a conducerii centrale, a tot ceea ce înseamnă politica portocalie.

Participarea mare a constănţenilor la referendum ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru democrat-liberali. Ce părere aţi avea, domnilor din PDL, dacă în viitorul apropiat ar fi nevoie de organizarea unui nou referendum pentru schimbarea preşedintelui României?

Domnul Marin Almăjanu:

"USL are soluţii pentru relansarea economiei româneşti!"

Ce perspective oferă bugetul guvernului Boc pentru anul viitor? Nici una de bun augur, ci, încă odată, doar veşti rele şi sărăcie multă, adică o continuare a măsurilor de austeritate, fără nicio perspectivă de relansare economică!

Guvernul Boc nu urmăreşte adoptarea unor măsuri de relansare economică, în schimb, păstrează banii pentru Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, care este de fapt destinat clientelei politice.

Toate discuţiile purtate, în aceste zile, între guvern şi reprezentanţii FMI nu au atins problema principală a românilor: şomajul şi crearea unor noi locuri de muncă. Prin măsurile preconizate pentru anul 2012, nu se creează nici un loc de muncă, ba dimpotrivă, vor fi restructurări şi în zona bugetară şi în cadrul companiilor de stat, ceea ce înseamnă un şomaj şi mai mare.

Toate promisiunile pe care puterea portocalie le-a făcut - indexarea pensiilor, recuperarea tăierilor salariale - au fost încălcate şi vor fi în continuare uitate. Temerea noastră este că, din cauza incompetenţei şi lipsei de seriozitate a guvernului, tot ceea ce se promite şi pentru anul viitor în buget nu va fi respectat.

Reprezentanţii USL au prezentat Delegaţiei FMI condiţiile în care opoziţia este dispusă să sprijine adoptarea bugetului. Este vorba de cele 10 măsuri care pot contribui într-adevăr la relansarea economiei:

Măsuri pentru relansarea economică:

1. Reducerea contribuţiilor la asigurările sociale;
2. Reducerea TVA (începerea reducerii eşalonate a TVA, pentru a se reveni spre 19%);
3. Introducerea unei scheme speciale de TVA pentru agricultură, care să determine scăderea acesteia pentru produse agricole - 9% către bugetul de stat şi 15% să se întoarcă la producător;
4. Respectarea legii actuale în ceea ce priveşte indexarea pensiilor cu rata inflaţiei + 50% din creşterea salariului mediu pe economie;
5. Menţinerea cotei de cofinanţare de la buget pentru proiectele derulate cu fonduri europene.

Măsuri care ar aduce venituri suplimentare la buget:

1. Reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, pentru oprirea risipei actuale;
2. Blocarea cheltuielilor de partid - suspendarea programului naţional de dezvoltare a infrastructurii şi a altor cheltuieli similare, care nu se fac decât prin clientela de partid;
3. Obligarea primului-ministru de a nu mai folosi fondul de rezervă al guvernului decât pentru situaţii de urgenţă (catastrofe naturale), în locul alocării de fonduri primarilor puterii;
4. Menţinerea actualei contribuţii la pilonul 2 de pensii (pensiile administrate privat);
5. Stimularea de atragere de fonduri europene, care să completeze fondurile interne şi care să ajungă în economie pentru crearea de noi locuri de muncă.

Reprezentanţii USL au discutat cu Delegaţia FMI problema revenirii salariilor la nivelul de dinainte de tăieri şi cea a indexării pensiilor. USL susţine asumarea clară, prin proiectul de buget, a acestor măsuri nu de la mijlocul lui 2012, ci de la începutul anului viitor.

Dacă nu se angajează prin buget aceste măsuri, ele nu vor putea fi onorate. Prin amânarea lor până în semestrul II al anului 2012, PDL încearcă să păcălească din nou populaţia.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Mai ştiţi şi altceva decât să îndatoraţi la nesfârşit România, domnilor cei mai performanţi guvernanţi?!"

"Proiectul de buget pentru anul viitor va fi construit pe o creştere economică în jurul a 2%. Pentru deficitul bugetar sunt încă discuţii, dar cifrele sunt cuprinse la acest moment între 1,9% şi 2,1% din PIB, cu menţiunea că în semestrul II al anului viitor, pe fondul unei evoluţii economice încurajatoare şi dacă restructurarea companiilor de stat va conduce la diminuarea pierderilor, deficitul bugetar să poată fi majorat până la maximum 2,5%, astfel încât, incluzând şi pierderile acestor companii, să nu depăşească limita de 3% din PIB", a anunţat în aceste zile guvernul Boc după discuţiile avute cu FMI.

Mă întreb cum de poate vehicula guvernul Boc asemenea cifre aberante, dacă performanţele sale de până acum, în cei trei ani de guvernare, sunt, din păcate, aproape de zero: şomajul a fost diminuat doar pe hârtia de scris de la Palatul Victoria; locurile de muncă s-au înmulţit în ţările vecine, dar nu şi pe plaiurile româneşti; sănătatea, administraţia sau educaţia, funcţionează, toate, la cote de avarie, iar salariile şi pensiile, abia dacă mai pot susţine o parte infimă din cheltuielile unei familii! Investiţiile s-au diminuat din ce în ce mai mult - rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010 -, iar datoria publică ia o amploare uriaşă, costurile acesteia fiind tot mai devastatoare: cheltuielile cu dobânzile în 2008 - 3,9 miliarde lei; în 2009 - 6 miliarde lei; în 2010 - 7,3 miliarde lei; în 2011 - la noua luni 6,5 miliarde lei, preliminat pe întregul an 8,6 miliarde lei; în 2012 (estimat) - 11,4 miliarde lei!

Cum poate vorbi guvernul Boc despre obţinerea în 2012 a unui deficit sub 3%, dacă nu se bazează pe nicio măsură reală de relansare a economiei, ci tot pe împrumuturi uriaşe şi dacă, tot sub guvernul Boc, deficitele bugetului de stat (nominal, real, ca procent în PIB) au fost în permanenţă mult mai mari decât în 2008?! În 2008, deficitul a fost de 3,9%, în 2009 de 7,2%, în 2010 de 6,8%, iar în 2011 este estimat la 4,7% - 4,8% din PIB).

Singura performanţă cu adevărat notabilă a guvernelor Boc este doar viteza cu care a ajuns să se împrumute România! Astfel, un studiu făcut recent arată că România se va îndatora, în medie, cu peste 30.000 de euro pe minut! Adică statul român se va îndatora anul viitor cu o sumă de minimum 16,13 miliarde de euro, pentru a reuşi să plătească datoriile făcute până acum prin creditele mai vechi, dar şi pentru a acoperi deficitul bugetar!

Deci, cam la atât se reduce mult lăudata capacitate guvernamentală a fantasticei echipe Băsescu-Boc: imprimarea unui ritm de creştere uluitor a gradului de îndatorare a României!

La un deficit sub 2%, nu vom avea, în 2012, nici măcar banii pentru plata dobânzilor!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Atac inacceptabil la adresa Justiţiei"

Traian Băsescu a mai găsit nişte "vinovaţi" pentru dezastrul în care a dus ţara actuala guvernare: judecătorii! Îl deranjează foarte tare faptul că judecătorii nu ascultă ordinele de la Cotroceni. Îl enervează peste măsură când oamenii îşi cer drepturile şi îşi caută dreptatea în instanţe. Prin urmare, i-a chemat pe judecători la ordine şi a dorit să-i înveţe cum să împartă dreptatea şi cum trebuie aplicată legea, ca să nu strice socotelile guvernanţilor.

Aşadar, în anul 2011, preşedintele unei ţări europene îi ceartă pe judecători pentru că respectă legea şi le face oamenilor dreptate! Este un gest incalificabil şi o ingerinţă grosolană a lui Traian Băsescu în Justiţie!

De fapt, Traian Băsescu vrea să închidă gura tuturor celor care nu sunt de acord cu el. Nu este o noutate pentru nimeni modul în care preşedintele Băsescu sapă insistent la temelia democraţiei româneşti. Nu este primul atac la adresa Justiţiei, care se adaugă şirului de încălcări grave ale Legii fundamentale, alături de subminarea autorităţii Parlamentului şi de ingerinţa în problemele Executivului.

Afirmaţiile preşedintelui - garantul Constituţiei! - la adresa magistraţilor sunt iresponsabile, pentru că incită la nerespectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti.

Într-un stat de drept, o hotărâre judecătorească trebuie respectată. Într-un stat de drept, preşedintele nu îşi poate permite să le spună magistraţilor ce hotărâri să adopte şi nu poate milita pentru neaplicarea deciziilor instanţelor!

Ţin să subliniez faptul că nu hotărârile Justiţiei afectează bugetul de stat, ci deciziile abuzive ale Guvernului şi modul în care guvernanţii atribuie contracte cu bani publici clientelei de partid. Nu Justiţia trebuie să indice sursele de finanţare, ci Guvernul. Pentru primarii PDL şi firmele clientelei politice sunt bani. Peste 90% din banii aflaţi la dispoziţia premierului au fost alocaţi anul acesta primarilor PDL pe criterii strict politice. În cazul PNDI, peste 60% din bani au ajuns la primarii PDL. Sunt bani pentru borduri, bazine de înot şi pentru telegondole care nu duc nicăieri. Pentru drepturile cetăţenilor, câştigate în instanţă, nu sunt bani. Nici pentru pensii.

Mai mult decât atât, a acuza justiţia de insuccesul unei achiziţii publice este inoportun şi periculos. În realitate, instanţele constată că puterea aranjează licitaţiile, aceasta este problema pentru Traian Băsescu şi PDL. Guvernul este cel care decide câştigătorii de licitaţii, iar aceştia sunt desemnaţi pe criterii strict clientelare, devalizând bugetul ţării. Comisia Europeană nu este deranjată de deciziile instanţelor unui stat membru al Uniunii Europene, ci de corupţia actualilor guvernanţi.

Nu putem trece cu vederea derapajele extrem de grave ale actualei puteri. Declaraţiile lui Traian Băsescu pun sub semnul întrebării principiul separaţiei puterilor în stat, independenţa justiţiei şi democraţia ţării.

Pentru declaraţiile pe care le-a făcut la adresa judecătorilor, cer demisia preşedintelui Traian Băsescu. Dacă un judecător din această ţară decide că Guvernul face un abuz, atunci Guvernul, Băsescu şi PDL trebuie să respecte decizia instanţei. Altfel, nu mai trăim într-o ţară democratică, într-un stat de drept.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Preşedintele Traian Băsescu subminează autoritatea justiţiei"

"De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca să-şi arate respectul pentru hotărârile justiţiei?Poate indicaţi şi sursa, că aşa spune în Constituţie, cine dă, cine afectează bugetul de stat indică sursa, iar corect ar fi ca magistraţii când dau hotărâri (...). Spuneţi-ne şi sursa de finanţare. Este un lucru pe care vi-l cer pentru că este constituţional", afirmase Traian Băsescu.

"Unele procese întârzie 10 ani, veselia e mare", a mai spus preşedintele, care a criticat amânarea la nesfârşit a unor procese, lucru care face ca justiţia să fie ineficientă. "Poate mâine veţi da o hotărâre cine e şeful statului", a zis Băsescu, adăugând că "justiţia trebuie să înţeleagă că nu se poate substitui la nesfârşit Executivului. Dacă am pune în aplicare deciziile judecătoreşti din România, am fi într-o situaţie dificilă", a spus şeful statului, adăugând: "Degeaba facem coduri noi dacă nu respectăm legea".

"Judecătorii îşi autoîncarcă agenda pentru că nu judecă dosare, tot amână", a spus preşedintele Băsescu. "Nu aşa se poate face justiţia mai eficientă, cu amânări", a afirmat şeful statului.

Declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu care îndemnau judecătorii să nu pronunţe hotărâri prin care să se dispună restituirea către angajaţii din mediul bugetar a unor drepturi salariale restante, precum şi cererea sa ca judecătorii să nu admită contestaţiile făcute în licitaţiile publice sunt abateri grave. prin afirmaţii preşedintele încălca grav Constituţia României şi principiul fundamental al separaţiei puterilor în stat. A cere judecătorilor să pronunţe o anumită hotărâre judecătorească, în funcţie de contextul politic sau economic, adică ignorând legea, este o gravă eroare, care neagă României statutul de stat democratic. Dacă o astfel de solicitare vine, în mod public, din partea preşedintelui, acesta este un act direct de ingerinţă în activitatea justiţiei, de încălcare a independenţei acesteia şi contravine Constituţiei României, creând o puternică presiune asupra magistraţilor care, într-un real stat democratic, trebuie să se bucure de toată libertatea în momentul în care decid şi pronunţă o hotărâre judecătorească. Ceea ce preşedintele Traian Băsescu a făcut în faţa judecătorilor este probabil cea mai gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei din România. acesta a ignorat spiritual şi litera Constituţiei şi a dictat precum un conducător totalitar Justiţiei cu ce măsură să judece şi ce hotărâri să ia. acest fapt este unul fără precedent într-un stat de drept şi o ofensă adusă justiţiei din România şi totodată este un temei de începere a procedurii de suspendare şi ulterior demitere a preşedintelui României, fapt pe care preşedintele Băsescu nu-l conştientizează.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Studii de filologie română într-o universitate-monument UNESCO"

Nu mai fusesem demult la Cernăuţi, cotropită de treburi de tot soiul, iar colegii şi prietenii mei, români şi ucraineni, mi-au trimis în ultima vreme, pe bună dreptate, mesaje mustrătoare. Aşa m-am hotărât, într-o sâmbătă de toamnă minunată, să fac o scurtă vizită în cel mai romantic oraş bucovinean, Cetate a istoriei spiritualităţii trans şi multinaţionale, ce leagă puternic România de Ucraina şi pe acestea, de Europa.

Am fost primită, încă de la intrarea în Cetate, de profesorul Stepan Kostyshyn, fost rector, timp de cincisprezece ani, al Universităţii "Yurii Fedkovici", împreună cu bunul meu prieten, conf. dr. Gheorghe Jernovei, şeful Catedrei de Filologie Clasică şi Română. La universitate eram aşteptată de rectorul acesteia, profesorul Stepan Melniciuk. Discuţii ca între prieteni, despre universităţi şi reforme, despre proiecte viitoare.

Profesorul Kostyshyn ne prezintă, de data aceasta în biroul său de consilier al rectorului, proiectul "Grădina Biblică" ce a început deja să prindă contur şi pe care îl vom vedea materializat într-o adevărată grădină lângă Capelă, sperăm, chiar vara viitoare.

Piaţa Teatrului, Piaţa Filarmonicii, Piaţa Turcească, Strada Domnească - toate însorite şi îndulcite de toamna ca mierea - sunt doar un pretext pentru a putea păşi pe urme româneşti: flori la statuia lui Eminescu, capete plecate deasupra "stelelor teatrului cernăuţean", lacrimi la Casa lui Aron Pumnul. Energia pe care Cernăuţiul o emană nu ne lasă să ne întristăm prea tare în faţa destinului neînţeles şi necunoscut pentru mulţi români de-acasă al atâtor şi atâtor nume sonore de ilustre personalităţi culturale, ştiinţifice: I.G. Sbiera, Yoseph Schmidt, Traian Popovici, Alexandru Hurmuzachi, Dimitrie Dan, Emil Kaluzniacki, Dimitrie Onciul, Teodor V. Stefanelli, Matthias Friedwagner, Karl Adolf Romstorfer, Alexe Procopovici, Vladimir de Repta, Constantin Hurmuzachi, Nicolae Hurmuzachi, Francisc Iosif Reiner, Ion I. Nistor, Vasile Grecu, Vasile Gheorghiu, Ilie E. Torouţiu, Eusebiu Camilar, Dragoş Rusu, Alexandrina Cernov, Grigore C. Bostan, Dimitrie Vatamaniuc, toate legate de pământul românesc.

vă îndemn, atât pe dumneavoastră cât şi pe orice român, ca la Cernăuţi să nu mergeţi niciodată singuri, la Cernăuţi să aduceţi, de fiecare dată, măcar încă un român!

Doresc, la finalul declaraţiei mele politice, să împărtăşesc cu dumneavoastră, deputaţii Parlamentului României, bucuria unui eveniment deosebit şi, poate, unic în lumea universitară: Universitatea Naţională "Yurii Fedkovici" a devenit, cu puţin timp în urmă, al treilea monument UNESCO din Ucraina. În faţa dumneavoastră felicit, încă o dată, conducerea universităţii, pe toţi slujitorii ei, pe studenţi şi am plăcerea să invit o delegaţie academică din partea acestei universităţi la Parlamentul României, pentru a prezenta Universitatea-monument UNESCO, proiectul "Grădina Biblică" şi tradiţia filologiei române la Cernăuţi.

Domnul Vasile Berci:

"Recensământul portocaliu"

Am ajuns să vedem, pentru a nu ştiu câta oară în ultimii trei ani, gradul de incompetenţă şi decredibilizare la care au ajuns instituţiile statului sub oblăduirea guvernării Băsescu-Udrea-Boc. Primul recensământ organizat în ţara noastră, în acord cu normele europene în materie, a fost presărat de gafe şi practic ratat. O sumă uriaşă, adică 45 de milioane de euro, s-au dus pe apa sâmbetei. Răspunde cineva de această sumă şi de faptul că datele recensământului sunt mai mult decât aproximative? Nu cred. Asumarea răspunderii este o sintagmă care nu are nimic în comun, prin asociere, cu actul de guvernare exercitat de portocalii şi "oastea de strânsură" a lui Gabriel Oprea.

Pe site-ul Institutului Naţional de Statistică (INS) se precizează că informaţiile obţinute vor sta la baza "fundamentării strategiei şi a programelor de dezvoltare regională, precum şi a programelor de dezvoltare economică şi socială a unor regiuni şi zone defavorizate". Greu de crezut că datele aproximative obţinute la recensământ pot constitui un instrument de referinţă pentru orice tip de strategie.

Să enumerăm doar câteva gafe şi mostre de incompetenţă şi diletantism:

* În lipsa unei minime campanii de informare a populaţiei, primul recensământ european din România a început cu stângul şi a intrat rapid în fundătură. Curat mioritic. Vergil Voineagu, directorul INS, s-a plâns că televiziunile comerciale au cerut 20.930 euro pentru promovare. La zecile de milioane de euro duse pe apa sâmbetei e, să recunoaştem, o economie.

* Problema CNP-ului, fără a intra în detalii, a fost o mostră monumentală de prostie şi incompetenţă portocalie, pe care cred că nu o putea imagina nici genialul dramaturg I. L. Caragiale.

* Faptul că în ultima zi a recensământului recenzorii au spart norma ca altădată stahanoviştii sovietici, înregistrând de 4-5 ori mai multe gospodării decât în zilele anterioare, vorbeşte de la sine despre acurateţea informaţiilor înscrise.

Recensământul populaţiei constituie categoric un eşec de mari proporţii, care pune în evidenţă faptul că flagelul politizării face ravagii în rândul celor 2145 de angajaţi ai INS.

Politizarea instituţiilor statului, angajarea pe criterii exclusiv politice de la şefii serviciilor deconcentrate până la şefii de birou, consilieri, directori de şcoli şi spitale şi chiar şoferi este expresia clară a partidului-stat caracteristică societăţilor totalitare.

Din păcate, noţiunile de competenţă, moralitate, decenţă, concurs nu îşi găsesc locul în preocupările puterii portocalii, iar corupţia şi nepotismul fac casă bună cu lipsa de profesionalism.

Contează doar gradul de susţinere pe care candidatul la o funcţie sau alta îl are în partid şi obedienţa în faţa şefilor.

Decredibilizarea statului şi a instituţiilor sale, asociată cu accesul nelimitat la banul public explică de ce suntem percepuţi în exterior ca un stat şi o populaţie ciudate la marginea Europei.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Traian Băsescu, un demn urmaş al lui Stalin"

Săptămâna trecută în România s-a înregistrat unul dintre cele mai grave derapaje de la principiile statului de drept. În discursul ţinut la reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, preşedintele României, Traian Băsescu, nici măcar nu a mai încercat să ascundă aparenţele, ci a dat indicaţii directe şi clare magistraţilor cum să judece în anumite cauze.

Comportamentul lui Traian Băsescu - practic, preşedintele a bătut cu pumnul în masa magistraţilor, este unul de tip dictatorial.

Concret, preşedintele a cerut magistraţilor ca în procesele intentate de către companiile care pierd licitaţii, să nu mai dea câştig de cauză petenţilor. "Am venit să vă atenţionez cu privire la un lucru care mie mi se pare grav: ştiţi că există obiceiul celor care pierd licitaţii să se ducă în instanţă (...) chiar ieri s-a primit o scrisoare legată de o licitaţie pe un tronson de autostradă (...) câştigă cineva o licitaţie, şi în instanţă iese câştigător cel care a ieşit pe locul şase", a spus Traian Băsescu. O astfel de formulare, fără precedent, nu încalcă doar principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, ci încalcă fără drept de apel şi prevederi ale art.21 din Constituţie:

"(1)Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."

În acest caz, nu este vorba doar de încălcarea Constituţiei de către preşedintele Traian Băsescu. Preşedintele, prin intervenţia sa punctuală, pledează practic pentru favorizarea propriei clientele politice şi a celei a PDL, formată din firmele aşa-numiţilor regi ai asfaltului. Cred că nu este un secret pentru nimeni modul în care sunt câştigate licitaţiile "cu dedicaţie" în ultimii trei ani.

Tot Traian Băsescu a mai pledat ca judecătorii să nu mai dea în multe situaţii curs la solicitările de suplimentare a probelor şi să renunţe pe cât posibil la returnarea dosarelor la parchete. Aici preşedintele intervine brutal în procedurile judiciare perfect legale şi chiar în drepturile părţilor aflate în litigiu. Şi în acest caz, suntem în faţa încălcării flagrante a prevederilor art.21 din Constituţie.

Atunci când preşedintele Traian Băsescu vorbeşte despre Justiţie arată că temeiul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie indicarea sursei financiare, din acel moment este negat rolul de putere în stat al instanţei judecătoreşti. Mai mult, în acest caz Traian Băsescu pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti, ceea ce reprezintă o aberaţie fără precedent.

Sunt convins că atacul fără precedent la adresa justiţiei, la adresa magistraţilor şi intenţia lui Traian Băsescu de a modifica prin directive personale actul de justiţie a făcut deja ocolul cancelariilor străine, pentru că un astfel de eveniment nu trece neobservat. Şi sunt convins că din cauza comportamentului preşedintelui nostru, de suferit va avea tot România, care va înregistra un mare deficit de imagine.

Consider cănu exagerez când spun că este o asemănare izbitoare între preşedintele Traian Băsescu şi Stalin, atunci când acesta a desfiinţat toate instanţele judiciare şi a înfiinţat tribunalele poporului. Acest neo-stalinism nu conduce însă nicăieri din prisma constituţională - şi reamintesc prevederile articolului 16 alin.(2) din Constituţia României, care sună în felul următor:"Nimeni nu este mai presus de lege".

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Dacă cineva şi-a închipuit, fie şi pentru o singură clipă, că actuala coaliţie de guvernare şi-a epuizat doza de incompetenţă şi de penibil, este suficient să privească la ceea ce se întâmplă în judeţul Vrancea în aceste zile, pentru a înţelege cât de mult s-a înşelat!

Aşadar, într-un an în care, datorită "înţelepciunii" sale proverbiale, domnul Emil Boc şi aliaţii domniei sale în producerea de dezastre economico-sociale au decis interzicerea subvenţionării preţului de producţie pentru energia termică destinată încălzirii populaţiei, Prefectura Judeţului Vrancea contestă în instanţă hotărârile Consiliului Local Focşani de a transpune în fapt această decizie.

Care să fie oare logica acestei acţiuni de-a dreptul stupefiante?

Să fie oare vorba despre o frondă a prefectului Sorin Hornea faţă de deciziile aberante ale propriului guvern?

Să fie vorba, ca de atâtea alte ori, de celebrele de pe-acum bâlbe ale acestei adevărate catastrofe care se numeşte guvernarea PDL?

Să fie vorba de o nescuzabilă necunoaştere a faptului că, în comparaţie cu anul 2008, bugetul Primăriei Focşani a fost redus cu 13%?

Sau este vorba, pur şi simplu, de stupizenie asociată cu demagogie electorală, în condiţiile în care este foarte clar că, diminuat în mod constant, bugetul primăriei nu va putea suporta subvenţionarea cheltuielilor aferente încălzirii locuinţelor, decât pentru cetăţenii cu venituri foarte, foarte mici?

Deoarece mă declar total depăşit de logica aflată la originea celor mai multe decizii ale acestui guvern şi ale acoliţilor săi, nu-mi rămâne decât să apelez, încă o dată, la înţelepciunea premierului Emil Boc, acest adevărat titan al ştiinţei administraţiei, pentru a înţelege şi eu, în sfârşit, dacă domnia sa şi cei care-l reprezintă gândesc, vreodată, înainte de a lua vreo decizie.

Nu în ultimul rând, aş vrea să ştiu, de asemenea, care cred domniile lor că este păcatul capital pe care acest popor trebuie să-l plătească, suportând de atâţia ani efectele celei mai dezastruoase guvernări din istoria sa, mai mult sau mai puţin recentă?

Catalogând actuala guvernare drept una incompetentă, vă asigur că nu o fac nici din interese strict politice şi nici din vreo ranchiună personală. Pur şi simplu asta este percepţia mea asupra modului în care este guvernată ţara în momentul de faţă. Aştept cu mare interes ca reprezentanţii actualei puteri să mă contrazică, dovedindu-mi că multitudinea de aberaţii guvernamentale nu provin, în nici un caz, din nepriceperea cronică în a gestiona interesele naţionale, ci au ca punct de pornire, pur şi simplu, imensul şi nedisimulatul dispreţ pe care partidele din actualul arc guvernamental îl manifestă faţă de cele mai vitale interese ale acestui popor şi ale ţării pe care se prefac că o guvernează!

Domnul Ion Dumitru:

"Înfiinţarea unei instituţii de credit specializat pentru agricultură"

Una din problemele importante pentru agricultură, pe care tranziţia nu a reuşit să o rezolve în mod satisfăcător, este aceea a creditului agricol. Necesitatea acestuia s-a simţit în toate stadiile de dezvoltare ale agriculturii şi cu atât mai mult acum, când recolta înseamnă imputuri pe care agricultorul trebuie să le cumpere cu bani, de care în majoritatea cazurilor nu dispune decât în finalul unor lungi procese tehnologice.

În domeniul producţiei primare nevoia agricultorului de solicitare a unui credit se manifestă în următoarele situaţii:

• cu ocazia înfiinţării unei exploataţii, fie periodic pentru înlocuirea capitalului fix uzat, fie pentru modernizarea sau extinderea activităţii;
• pentru achiziţionarea de imputuri, plata serviciilor, a forţei de muncă etc.;
• pentru situaţii neprevăzute (ani cu recolte slabe, calamităţi naturale etc.).

În acest moment, pentru agricultură, oferta de credite aparţine băncilor comerciale sau altor instituţii specializate cu putere diferită de acoperire a cererii (în volum, în timp) şi care reprezintă următoarele caracteristici:

• practicarea unor dobânzi înalte şi variabile;
• informaţie incompletă şi risc de eşec al producţiei;
• piaţă segmentată şi o raţionalizare a creditului.

Capitalul financiar pentru agricultură este necesar pentru orice acţiune şi anume, atât pentru investiţii, cât şi pentru exploatare. În agricultură fluxurile financiare trebuie să derive din specificitatea fluxurilor tehnologice ale căror principale trăsături sunt discontinuitatea şi durata lor foarte lungă.

În aceste condiţii, agricultura este dependentă de o anumită piaţă financiară şi anume de piaţa de credit.

Dacă politicul s-ar fi ocupat de înfiinţarea unei pieţe de credit special pentru agricultură, aşa cum are Franţa, nu cred că eram în situaţia în care suntem astăzi, procesul de absorbţie a fondurilor europene fiind numai de 13%, din cauza lipsei cofinanţării.

Consider că nu este încă târziu pentru a proceda la înfiinţarea unei instituţii bancare, specializate în creditarea agriculturii. Astfel, Guvernul ar putea renunţa la acţiunile pompieristice de cofinanţare a investiţiilor din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR).

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Prudenţa PDL-istă"

Cu toate că proiectul de buget pentru anul 2012 trebuia depus în Parlament până la data de 15 octombrie 2011, acest document întârzie să apară.

Premierul Boc ne-a explicat, plin de importanţă, că proiectul de buget este finalizat, dar că va fi înaintat Parlamentului după ce Comisia Europeană va anunţa prognoza de creştere economică şi după ce va fi stabilit nivelul deficitului bugetar pentru anul viitor, în urma negocierilor cu FMI şi CE.

Atât Emil Boc, cât şi stăpânul său, Traian Băsescu, ne-au mai spus o poveste despre prudenţa care trebuie să fie cuvântul de bază pentru cheltuirea banului public în anul 2012.

Între două pahare de vin ciocnite cu acoliţii de la putere, cu ocazia zilei sale de naştere, Băsescu a amintit adunăturii de portocalii că prudenţa este esenţială şi că, pentru nişte voturi, nu trebuie să batjocorească efortul uriaş pe care l-au depus românii în 2010 şi 2011.

Despre ce prudenţă vorbesc aceste personaje care şi-au împărţit banii publici după bunul plac, între ei şi gaşca lor, aşa cum ne-au obişnuit?

De ce nu au curajul să vorbească despre imprudenţa cu care, de când s-au cocoţat la putere, au aruncat banii în proiecte inutile, ca celebrele terenuri de fotbal în pantă şi bazine care au fost închise pentru că nu aveau adresabilitate?

De ce nu spun nimic despre situaţia jalnică în care au ajuns spitalele din această ţară, cele pe care (încă) nu le-au închis?

Poate că marele nostru premier Boc are vreo idee năstruşnică şi îi învaţă pe cei de la Institutul de Boli Cardiovasculare "C.C. Iliescu" din Bucureşti cum să împartă "cu prudenţă" cei 87 de lei pe care îi au în buget pentru luna decembrie.

De ce nu au curaj să ne povestească câte ceva despre sumele astronomice cheltuite pentru câţiva km de aşa-zisă autostradă, care măsoară mai puţin decât măsoară panglicile pe care le taie Boc la fiecare inaugurare penibilă?

Cu siguranţă că cetăţeanul de rând va fi foarte prudent atunci când va trebui să cheltuiască fiecare leuţ din bugetul propriu. Dar asta nu este o noutate; românul a tot exersat acest tip de prudenţă încă din 2009, încât a ajuns să îşi lase pe lista de priorităţi numai strictul necesar, atât cât să îşi asigure supravieţuirea.

Din păcate, Băsescu şi slugile lui credincioase de la putere nu au reuşit să fie un exemplu de prudenţă şi eficienţă în cheltuirea banilor publici, dar au reuşit să aducă înşelăciunea şi furtul la un asemenea nivel, încât cu greu mai poţi avea încredere în orice declaraţie a lor, oricât de "nevinovată" ar părea.

Nu cred că îşi imaginează cineva că proiectul de buget pe anul 2012 va fi foarte transparent şi va cuprinde un capitol în care va fi prevăzut câţi bani îşi propune PDL să fure, cu gândul la alegerile de anul viitor. Nici vorbă. Ei vor fi iar acei "băieţi deştepţi" şi vor transforma aceste sume pentru partid în "investiţii prudente", dar absolut necesare pentru creşterea economică şi bunăstarea "poporului suveran".

Toate guvernele care au fost incapabile să ia măsuri de creştere economică, de creştere a avuţiei naţionale şi a bunăstării cetăţenilor au apelat la FMI. Nu au făcut lucrul acesta pentru că nu aveau şi alte opţiuni, ci pentru că guvernanţii au fost lipsiţi de viziune, au fost incapabili să recunoască şi să înţeleagă un plan de măsuri care, într-adevăr, să scoată ţara din criză.

Proiectul de buget pe care Guvernul FMI - Băsescu îl va depune la Parlament se va înscrie, cu siguranţă, în aceeaşi notă electorală în care au fost făcute toate bugetele portocalii.

Nu este prima dată şi, din păcate, nu va fi nici ultima dată în care PDL va pune mai presus de orice interesul de partid. Vor face orice este posibil pentru ca cea mai mare parte a banilor să ajungă, într-un fel sau altul, în puşculiţa lor. Faptul că au ajuns să controleze toate pârghiile de putere din această ţară şi că au control absolut asupra banilor publici îi face să viseze că vor fi veşnici la guvernare şi că îşi pot permite să calce în picioare pe cei care nu joacă după cum le cântă afonii puterii de azi.

Aşteptăm cu interes momentul în care proiectul de buget pentru anul 2012 va fi depus la Parlament.

Deputaţii şi senatorii liberali nu vor vota acest proiect dacă nu va cuprinde măsurile pe care PNL le consideră prioritare pentru ieşirea din criză şi pentru dezvoltarea economică a ţării, măsuri care au fost comunicate în mai multe ocazii şi din care amintesc doar de reducerea TVA şi de reducerea contribuţiilor la asigurările sociale.

Voi urmări cu mare atenţie toate demersurile puterii legate de bugetul pentru 2012, un buget care va fi alcătuit pentru un an electoral foarte greu pentru PDL. Numai un naiv ar putea să creadă că banii vor fi împărţiţi pe criterii obiective, că cei care nu fac parte din camarila portocalie vor avea vreun cuvânt de spus în momentul în care proiectul de lege va fi dezbătut.

Nu vor accepta nicio altă idee care nu le aparţine, oricât de bună ar fi ea, pentru că aşa fac incompetenţii şi autosuficienţii. În mintea lor de pigmei politici nu sunt capabili să înţeleagă că există oameni care sunt cu adevărat specialişti în domeniul economic şi în cel financiar, ale căror idei avizate ar putea ajuta la alcătuirea unui buget realist, "corect cu viitorul", aşa cum îi place lui Boc să declare.

Ne-au anunţat deja, pe mai multe voci, că în 2012 salariile şi pensiile nu vor scădea şi au avut curajul să vorbească şi despre măriri, cu toate că ar fi fost mai corect să vorbească despre înapoierea banilor pe care i-au furat din buzunarele atâtor români.

Au început deja să vorbească multe, de parcă vorbele lor ar însemna ceva în care poţi să mai crezi...

Domnul Marian Ghiveciu:

"Se apropie dezastrul în sectorul de îmbunătăţiri funciare"

Înţeleg că suntem în perioada de criză, înţeleg că unele sectoare din economie trebuie restructurate şi aduse pe calea cea bună, dar nu înţeleg de ce Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la iniţierea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, nu a consultat părţile implicate în activitatea de îmbunătăţiri funciare, şi anume: reprezentanţii Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), producătorii agricoli, beneficiarii activităţilor de îmbunătăţiri funciare, asociaţiile profesionale ale specialiştilor în domeniu, mediul academic şi sindicate pentru a cunoaşte adevăratele aspecte din domeniu.

Actul normativ sus menţionat reglementează reducerea personalului din domeniu de la 5.100 la 1.500 salariaţi. Întreb autoritatea care răspunde de domeniul îmbunătăţirilor funciare cum pot 1.500 de salariaţi să asigure exploatarea, întreţinerea şi funcţionarea a peste 3.500 staţii de pompare pentru irigaţii şi desecare, 2.270 km de diguri la Dunăre şi pe râurile interioare, 114 baraje şi a 184 cantoane de apărare, 3.086.000 suprafaţă desecată şi a 834.000 ha suprafaţă apărată împotriva inundaţiilor, 1.500.000 ha suprafaţă de utilitate publică amenajată pentru irigaţii şi 2.224.469 ha suprafaţă amenajată cu lucrări de combatere a eroziunii solului.

Consider că aplicarea noilor prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 va avea un puternic impact negativ, prin:

• afectarea siguranţei alimentare datorată secetei sau a excesului de umiditate;
• afectarea siguranţei naţionale prin ruperea digurilor, a barajelor, a alunecărilor de teren şi inundaţiilor;
• apariţia conflictelor internaţionale din imposibilitatea respectării acordurilor încheiate cu ţările pentru zonele de frontieră;
• pierderea fondurilor europene din proiecte transfrontaliere în derulare.

În afară de cele prezentate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 va avea un impact negativ asupra mediului, asupra salariaţilor (social).

În sfârşit, autoritatea care a emis ordonanţa sus menţionată nu a respectat prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale referitoare la stabilirea cadrului de informare şi consultare a salariaţilor (Directiva 2002/14/CE), Legea nr.467/2006, Legea nr. 67/2006, Codul muncii, Legea dialogului social, contractele colective de muncă în vigoare).

Pentru a elimina aspectele negative semnalate, actuala coaliţie aflată la guvernare trebuie să participe efectiv, în Parlament, la îndreptarea erorilor din actul normativ, altfel, vor fi părtaşe la dezastrul din sectorul de îmbunătăţiri funciare.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Au trecut deja multe zile de când a avut loc incidentul/ oroarea! de pe Stadionul "Ilie Oană" din Ploieşti, însă frecvenţa cu care oraşul meu este adus în atenţia opiniei publice drept exemplu al exacerbării violenţei în lumea sportului este în creştere, evenimentul devenind parcă un grad de comparaţie, un fel de superlativ absolut al "aşa nu se face".

Au vorbit despre el jurnalişti sportivi, reprezentanţi ai poliţiei şi jandarmeriei, ai firmelor de pază, oameni politici şi cetăţeni de pe stradă, medici, psihologi, sociologi, voci autorizate şi voci consacrate... ca simple voci în talk-shouri.

Duminică, a vorbit despre Ploieştiul meu - din perspectiva evenimentului de pe "Ilie Oană" - inclusiv Ion Ţiriac, un om care nu prea se joacă de-a cuvintele şi căruia, şi de această dată, i-am dat dreptate: nu poate fi numit fan un individ care intră, neinvitat, fără drept şi cu rea-intenţie în "casa" sportivului, care este terenul! Fan este bunicul care stă lângă nepot în tribună, care poartă fular în culorile clubului şi aplaudă sportivii preferaţi când performează!

Ca cetăţean al municipiului Ploieşti şi fost viceprimar al acestui oraş pe care îl iubesc, le solicit tuturor ploieştenilor de bună-credinţă să facem front comun pentru reabilitarea numelui oraşului în care trăim!

Nu vreau ca, şi peste ani, Ploieştiul să fie... Heyselul României, ci unul dintre oraşele cu cele mai frumoase, mai sigure şi mai civilizate stadioane!

Domnul Mircea Grosaru:

"Ziua Armatei italiene şi ostaşii români"

În acest an, ziua de 4 noiembrie a fost sărbătorită de autorităţile italiene prezente în România într-un mod inedit, prin faptul că alături de depunerile oficiale de coroane, 13 ostaşi italieni căzuţi în luptă la Galaţi în primul război mondial au fost înmormântaţi alături de ceilalţi circa 1.800 de soldaţi italieni din Cimitirul Ghencea.

Ceremonia a fost una simplă dar plină de semnificaţii atât pentru cetăţenii români, cât şi pentru cei italieni prezenţi la ceremonie.

Ca în fiecare an, Asociaţia Italienilor din România - RO.AS.IT. a fost prezentă la ceremonie, împreună cu o parte din membrii săi şi cu conducerea asociaţiei care, pe lângă gestul simbolic de depunere a coroanei a arătat încă odată atât respectul pentru ostaşii căzuţi în luptă, cât şi pentru autorităţile italiene.

Desigur că nu a lipsit nici răspunsul autorităţilor prezente, în sensul deplasării la Cimitirul ostaşilor români din acelaşi cimitir Ghencea pentru a aduce şi ei la rândul lor un omagiu ostaşilor români care au luptat împreună cu cei italieni în primul război mondial.

A fost scrisă o nouă pagină de istorie, care va fi cu siguranţă evocată în viitorul relaţiilor dintre România şi Italia.

Chiar dacă misiunile diplomatice în ţara noastră încep, iar apoi se termină, de fiecare dată sunt evocate momentele tradiţionale ale legăturilor dintre cele două ţări, şi acest lucru nu se uită niciodată.

Alături de toate celelalte amănunte protocolare nu putem să nu sesizăm că într-o Europă din ce în ce mai complicată, atât România, cât şi Italia au nevoie de susţinere şi sprijin reciproc la orice nivel.

Frăţia dintre cele două ţări, devenită proverbială, se manifestă în orice clipă şi în orice zi, atunci când se găsesc pretexte de a evoca aceste lucruri, şi nu va înceta a continua, pentru că viaţa de zi cu zi ne arată realitatea.

În încheierea acestei declaraţii aş dori să transmit un salut de prietenie şi succes în activitate şi cariera pe care i-o prevăd de mare viitor, celui care şi-a încheiat misiunea într-o manieră exemplară în România, Pierluigi D’Elia, cel care cu siguranţă îşi va aduce aminte cu plăcere de ţara noastră chiar şi de la Tripoli.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Românii vor şti să aleagă bine!"

Statisticile oficiale făcute publice în ultimele zile au scos la iveală faptul că "reforma" promovată de actuala putere prin intermediul noului Cod al muncii este doar apă de ploaie. Numărul salariaţilor din economie este în continuare mult sub cel din anul 2008, astfel că în august 2011 se înregistrau cu 630 de mii de locuri de muncă mai puţine faţă de momentul în care domnul Emil Boc s-a mutat cu serviciul de la primăria Cluj-Napoca la reşedinţa oficială a premierilor României.

Scăderea ratei de ocupare a forţei de muncă (raportul dintre numărul total al persoanelor apte de muncă şi cel al angajaţilor care lucrează legal) denotă faptul că, în realitate, actuala guvernare este incapabilă să scoată ţara din criză. Investiţiile anunţate de domnul Boc nu au creat locuri de muncă, prevederile noului cod al muncii au scos la iveală doar o parte dintre angajaţii din economia subterană. România s-a îndatorat până peste cap, fără ca împrumuturile să ajute cu ceva economia.

Guvernanţii spun că România are printre cele mai mici rate ale şomajului, dar se feresc să spună că şi nivelul de trai al românilor este mult sub media europeană. Zilnic ni se spune că nu vom avea soarta Greciei, dar un şomer din Grecia trăieşte mult mai bine decât angajaţii din sistemul public din România. Ne bucurăm că au scăzut preţurile legumelor, pe fondul unui an agricol bun, dar ne pregătim de o iarnă în care preţurile energiei electrice, gazelor şi alimentelor de bază ne vor arde la buzunare. Mass-media a început să prezinte ştiri despre români care rabdă frig, fiind prea săraci ca să dea drumul la încălzire. E vorba despre oameni reali, care au o viaţă ireală în România domnilor Băsescu şi Boc, oameni care chiar au crezut că cei doi lideri politici îi vor ajuta să trăiască bine.

În trei ani s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă şi, mai grav, numărul acestora va creşte nu doar din cauza dictatului FMI, ci pentru că investitorii pleacă, fără ca locul lor să fie luat de ceva sau cineva. În loc să se ocupe de redresarea economiei şi de ordinea din ţară, guvernaţii de azi se jeluiesc pe la toate televiziunile şi hulesc guvernarea liberală. O guvernare care a creat locuri de muncă aducătoare de plusvaloare, bunăstare şi civilizaţie, lucruri considerate "populiste şi demagogice" de reprezentanţii PD.

Îi asigur pe domnii de la PD că liberalii sunt pregătiţi ca, împreună cu colegii din PSD, să readucă românilor bunăstarea şi speranţa. România de azi, datoare vândută, prinsă între interesele clientelei politice a guvernanţilor şi facturile tot mai mari, nu se mai lasă înşelată de vocile blonde şi suave, specialiste în tricotat şi dat cu mopul. Va alege bine, de data asta!

Doamna Mariana Câmpeanu:

În condiţiile în care Guvernul Boc a ales de-a lungul mandatului său să ignore vocea opoziţiei şi a partenerilor sociali, USL a ales să aibă un dialog direct cu reprezentanţii organismelor internaţionale - FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană - pentru a-şi prezenta punctele de vedere. Acest lucru s-a întâmplat în data de 4 noiembrie a.c, când USL şi-a exprimat poziţia în ceea ce priveşte situaţia în care ţara noastră se află în acest moment, dezastrul economic şi social pe care Guvernul Boc l-a instaurat, ratând toate obiectivele fixate de la începutul mandatului.

Am avut astfel posibilitatea să aducem la cunoştinţă reprezentanţilor celor trei organisme internaţionale, mai ales în contextul apropierii venirii bugetului de stat pe anul 2012 în Parlamentul României, faptul că susţinerea noastră vis-ŕ-vis de acest act normativ extrem de important va fi posibilă doar în condiţiile în care măsuri pentru relansarea economică precum reducerea contribuţiilor la asigurările sociale, reducerea TVA, introducerea unei scheme speciale de TVA pentru agricultură, respectarea legii actuale în ceea ce priveşte indexarea pensiilor, menţinerea cotei de cofinanţare de la buget pentru proiectele derulate cu fonduri europene, dar şi măsuri care ar aduce venituri suplimentare la buget, precum reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, blocarea cheltuielilor de partid, obligarea primului-ministru de a nu mai folosi fondul de rezervă al guvernului decât pentru situaţii de urgenţă, menţinerea actualei legislaţii referitoare la contribuţia la pilonul 2 de pensii, stimularea de atragere de fonduri europene care să completeze fondurile interne şi care să ajungă în economie pentru crearea de noi locuri de muncă vor fi adoptate de actualul guvern.

În condiţiile în care din declaraţiile de până acum ale reprezentanţilor guvernului Boc se desprinde clar faptul că bugetul nu oferă perspective pentru viitor, ci doar o continuare a măsurilor de austeritate, nu şi o perspectivă de relansare economică, sperăm ca întâlnirea cu reprezentanţii organismelor internaţionale să fie de bun augur şi să convingă factorii de decizie de necesitatea adoptării unor măsuri de relansare economică, atât de necesare pentru redresarea României.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Importanţa promovării practicii judecătoreşti unitare în sistemul juridic românesc"

Dreptul fundamental la justiţie presupune în mod nemijlocit respectarea unor garanţii procedurale definitorii pentru efectivitatea şi puterea normativă a liberului acces la o justiţie independentă şi imparţială.

Constituţia României statuează la art.124 alin.(2) faptul că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", iar în deplină conformitate cu arhitectura sistemelor judiciare din statele membre ale Uniunii Europene, art.126 alin.(3) din Constituţia României prevede faptul că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale."

Este adevărat că o jurisprudenţă incoerentă, fluctuantă şi neunitară este inevitabilă într-un sistem judiciar românesc cu aproape 250 de instanţe judecătoreşti, care în cazuri similare pronunţă soluţii total contradictorii, dar ca parte a reformei în justiţie, trebuie susţinută pe deplin unificarea jurisprudenţei instanţelor şi parchetelor din România.

Pentru a spori sentimentul de încredere în eficienţa actului de justiţie, trebuie implementată o metodologie unitară pentru soluţionarea cauzelor, prin modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judecătorească, dar şi introducerea unor noi mecanisme procedurale pentru susţinerea unei interpretări şi aplicări unitare a legii la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a instanţelor inferioare.

De asemenea, specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată, dar şi reevaluarea rolului precedentului judiciar printr-o jurisprudenţă stabilă şi constantă, sunt linii directoare fundamentale pentru reforma din sistemul judiciar românesc, mai ales pentru percepţia înfăptuirii justiţiei de către justiţiabil.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, în mod regretabil şi inexplicabil, Senatul României a respins, în data de 31 octombrie, "Proiectul de lege privind promovarea practicii unitare", proiect de act normativ bazat pe concluziile grupului de lucru constituit la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul proiectului Phare "Unificarea jurisprudenţei instanţelor şi parchetelor din România".

Problemele sistemului judiciar din perspectiva practicii unitare nu au fost remediate, aşa cum s-a susţinut prin prevederile Legii nr.202/2010, dar nici prin noile coduri de procedură; astfel că se impune cu celeritate modificarea Legii nr.304/2004, în sensul promovării unei jurisprudenţe unitare, în sprijinul viziunii şi avertismentelor Consiliului Superior al Magistraturii, spre binele justiţiabilului de bună-credinţă, pe deplin îndreptăţit la exercitarea dreptului fundamental la justiţie.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Violenţa, incompatibililă cu sportul"

Violenţa pe stadioane nu este specifică numai României, din păcate ea este vizibilă şi pe marile arene sportive, din Mexic şi până în Asia.

Ultimele evenimente au demonstrat că legile nu sunt suficiente şi trebuie modificate pentru a le da putere şi chiar a demonstra că o competiţie sportivă trebuie să fie fair-play, şi nu una violentă.

Violenţa în sportul românesc este o problemă gravă, profundă şi cronică. Agresivitatea din arenele sportive nu apare din neant.

Există o stare de agresivitate verbala şi fizică care a scăpat de cele mai multe ori nesancţionată de către autorităţi. Injuriile scandate de galerii, bătăile dintre grupările adverse nu au fost tratate cu seriozitate de poliţia şi jandarmeria română, considerându-le normale în sport. În ultimii ani violenţa în sport a luat amploare. deşi presa a atenţionat în numeroase rânduri acest aspect, nu există la nivelul populaţiei o sensibilizare deosebită cu privire la prezenţa şi nocivitatea acestui fenomen.

Măsurile de prevenire pot fi diverse: educative şi sociale, ameliorarea relaţiilor dintre cluburi şi suporturi, până la o legislaţie adecvată.

Din aceste motive, dar şi din alte considerente, trebuie modificată Legea nr.4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive.

Domnul Miron Ignat:

"Dublă lansare de carte"

Pe data de 24 octombrie 2011 a avut loc la Clubul Parlamentarilor Români lansarea cărţilor "Scriitori ruşi. Eseuri biografice"- volumul III şi "Imagini de pe strada Kanta".

La acest evenimentul au participat scriitori, profesori, colegi deputaţi, reprezentanţi ai ambasadelor Rusiei, Ucrainei, Armeniei, Azerbaidjanului, Lituaniei, reprezentanţi ai firmelor cu capital rusesc din România şi ai Şcolii Ruse de pe lângă Ambasada Federaţiei Ruse, studenţi, iubitori ai limbii şi culturii ruse.

Angara Nyiri, autoarea lucrării "Scriitori ruşi. Eseuri biografice" a prezentat în lucrarea sa date biografice şi bibliografice ale scriitorilor ruşi. Lucrarea se află la cel de al treilea volum, care a adunat laolaltă informaţii mai puţin cunoscute despre scriitorii ruşi.

Nichita Danilov este autorul volumului de poezii "Imagini de pe strada Kanta". Operele sale literare au fost traduse şi publicate în diferite reviste de gen din Anglia, SUA, Cehia, Slovacia, Franţa, Spania etc.

Pe parcursul serii, invitaţii au avut parte de scurte momente artistice oferite de ansamblul "Ciubcik" al Comunităţii Ruşilor Lipoveni din Bucureşti.

Acest eveniment denotă dorinţa de a ne promova imaginea reală, de a ne raporta la valorile esenţiale, de a susţine şi de a promova cultura rusă.

Domnul Ioan Munteanu:

"Protecţia socială a copiilor care au părinţii plecaţi în străinătate"

Statisticile de ultimă oră scot în evidenţă cifre impresionante în ceea ce priveşte situaţia familiilor afectate de fenomenul migraţiei românilor spre alte ţări din Europa.

Astfel, numărul total al copiilor ai căror părinţi au fost împinşi de sărăcie să-şi câştige existenţa pe alte meleaguri este de 85576, dintre care 25048 sunt înregistraţi ca fiind lipsiţi de ambii părinţi. Cei mai mulţi dintre ei au fost lăsaţi în grija bunicilor, a altor rude sau la alte familii, fără ca autorităţile să fi fost sesizate în legătură cu situaţia lor.

Efectele migraţiei nu pot fi apreciate momentan pentru că ele se vor măsura în efecte de lungă durată. Chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp pot fi luate în calcul unele beneficii financiare, cei plecaţi să facă bani pentru a-şi ajuta copiii şi pe ceilalţi membri ai familiei vor plăti, pe plan personal, mult mai mult decât modestele sume pe care le-au dobândit cu atâta trudă şi umilinţă.

"Aş da toţi banii de pe lume ca să mai dau timpul înapoi şi să mai cresc alături de părinţii mei"- îşi exprima dorinţa unul dintre miile de copii-orfani cu părinţi în viaţă; "Eu şi părinţii mei suntem nişte străini, oricât am încerca să ne apropiem, nu reuşim...". Este cea mai dură judecată pe care copiii fără părinţi au putut-o formula şi căreia nimeni nu ar şti să-i dea un răspuns de bun-simţ. Ce cuvinte să găseşti pentru a explica, pe înţelesul sufletului lor, cumplitul sentiment de abandon pe care-l trăiesc în fiecare zi?

Imensa suferinţă a acestor copii care au fost privaţi de primul mediu educaţional, cel al familiei cu ambii părinţi alături de ei, se va răsfrânge asupra a tot ceea ce va însemna dezvoltarea lor ulterioară. Nu puţine sunt cazurile de tulburări psiho-afective, de deviaţii de comportament, de abandon şcolar, de izolare faţă de grupul de prieteni, de nesupunere, de alegere a unor anturaje periculoase, mergând până la delincvenţa juvenilă sau la racolarea de minore de către reţelele de proxeneţi. Cazul fetiţei care a murit de dorul mamei, refuzând să mai mănânce, spune foarte multe despre dramele nerostite care se nasc în sufletul unui copil care nu mai întrevede speranţa revenirii la familia normală de altădată...

Trebuie avută în vedere şi situaţia, absolut de neconceput, în care mama îşi uită promisiunea de a se întoarce acasă şi îşi reface viaţa alături de altcineva, acolo, pe alte meleaguri. Oare nu este prea mare acest preţ pe care oamenii au trebuit să-l plătească pentru a scăpa de sărăcia din propria lor ţară? Aceşti părinţi, care şi-au lăsat pruncii de izbelişte, care au pierdut cele mai frumoase momente din devenirea copiilor lor, sunt în cea mai dramatică postură din câte se pot imagina...

Plecând de la cele semnalate, consider că noi, societatea civilă, autorităţile locale, şcoala, serviciile de asistenţă socială, forumul legislativ al României trebuie să ne asumăm răspunderea faţă de aceşti copii lăsaţi în voia sorţii. Pentru că deja există un proiect de lege care vizează situaţia lor, am rugămintea să ne ocupăm, în regim de urgenţă, de această situaţie care generează atâta suferinţă. Este de datoria noastră să găsim cele mai bune soluţii pentru a diminua efectele acestui fenomen asupra celor care nu au nici cea mai mică vină pentru dezastrul în care trăiesc.

Domnul Ioan Munteanu:

"Stoparea violenţei de pe stadioane"

Imaginile surprinse la meciul Petrolul - Steaua au făcut deja înconjurul lumii, punând, din nou, România într-o lumină nefavorabilă. Gestul incalificabil al unui spectator care s-a năpustit pe teren şi a lovit un jucător cu un obiect contondent a fost blamat de către toţi cei prezenţi, dar şi de opinia publică din ţară şi din străinătate. Reacţia colegilor de echipă ai fotbalistului lovit apare ca una legitimă, doi dintre ei trântindu-l la pământ şi lovindu-l cu picioarele. Arbitrul a decis eliminarea celor doi stelişti şi continuarea meciului, dar peste câteva minute a explodat o petardă pe teren, iar portarul a suferit arsuri pe spate şi pe gât, situaţie în care s-a decis întreruperea meciului.

Ca urmare a acestor acte huliganice, agresorul a fost reţinut de către procurori, el fiind învinuit de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, precum şi de port ilegal de armă în incinta unei arene sportive. Indiferent, însă, de măsurile ce se vor lua în urma acestei întâmplări reprobabile rămâne un sportiv care va lipsi de pe teren 45 de zile pentru îngrijiri medicale, dar, mai ales, rămân imaginile de groază, care n-au nimic în comun cu ideea de competiţie corectă şi cu fair-play-ul care ar trebui să caracterizeze orice manifestare sportivă.

Reacţiile iubitorilor de fotbal nu au întârziat să apară. Suporterii cer judecarea acestor fapte reprobabile în regim de urgenţă şi sancţionarea severă a faptelor, nu cu amendă, ci cu închisoare. "Dacă ar condamna cu închisoare vreo 20-30 de astfel de huligani după fiecare meci în care s-au comis asemenea fapte - spunea un suporter de bun-simţ - s-ar diminua considerabil numărul acestor infracţiuni". Deşi s-a vorbit despre violenţa de pe stadioane, niciodată deciziile luate nu au fost pe măsura gravităţii respectivelor infracţiuni, deci nu au avut efectul scontat. De ce acel individ care a provocat incidentul de la Ploieşti a fost lăsat să intre la meci, cu toate că avea interdicţie, în urma unor manifestări de violenţă anterioare? De ce o persoană de pe stradă care încalcă legea se alege cu dosar penal şi cu închisoare, iar asemenea indivizi violenţi scapă doar cu arest preventiv şi cu o amendă simbolică?

Este absolut necesar ca să fie cât mai bine pusă la punct organizarea fiecărui eveniment sportiv, cu implicarea totală a conducerilor cluburilor participante, dar şi a forţelor de ordine, respectiv: jandarmerie, poliţie, firme de pază private. Cei care se fac vinovaţi de manifestări violente ar trebui să nu mai aibă niciodată acces pe stadioane! Vinovate sunt şi conducerile cluburilor care transportă la meciurile din deplasare tot felul de aşa-zişi microbişti, care ajunşi în mulţime nu se feresc să stârnească scandaluri şi confuzie. Pentru ca efectul sancţiunilor să fie cel aşteptat, pe stadioanele pe care se întâmplă astfel de fapte ar trebui interzise meciurile pentru 2-3 ani, atunci dorinţa de spectacol adevărat ar fi una reală.

Aceste câteva gânduri ale unui suporter normal ar putea constitui includerea unor prevederi ferme într-o lege absolut necesară pentru stoparea violenţelor care se înregistrează în viaţa sportivă.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Boc recunoaşte că România este guvernată de FMI"

După cum ştiţi, Legea finanţelor publice prevede ca termen limită pentru trimiterea bugetului la Parlament data de 15 octombrie, un termen legal încălcat de guvern şi în acest an. Scuza lui Emil Boc pentru încălcarea acestui termen a fost lipsa indicatorilor macroeconomici, pe care, spune el, îi aşteaptă de la Comisia Europeană, şi discutarea lor cu experţii Fondului Monetar Internaţional.

Boc a uitat probabil că indicatorii macroeconomici pe care îi aşteaptă sunt prevăzuţi, de fapt, în Strategia fiscal - bugetară pe 2012 - 2014, document elaborat chiar de guvernul condus de domnia sa. Deci, principalii indicatori macroeconomici, adică cel de creştere economică şi cel de deficit bugetar, există, chiar dacă nu sunt reali, dar asta nu a împiedicat guvernul să încalce termenele legale şi Constituţia ţării. Încercând să justifice întârzierea depunerii la Parlament a proiectului de buget pentru anul 2012, Emil Boc ne-a informat că aşteaptă prognoza de toamnă a Comisiei Europene cu privire la indicatorii macroeconomici. Nici prin cap nu i-a trecut să recunoască greşelile pe care le-a făcut guvernul său în stabilire indicatorilor de creştere economică şi de deficit bugetar pentru 2012.

De fapt, întârzierea voită a depunerii în Parlament a proiectului de buget arată faptul că acest guvern nu are capacitatea de a elabora bugetul pentru anul 2012, contrazicându-se pe el însuşi şi dând dovadă de incoerenţă. Boc aşteaptă indicaţiile experţilor FMI, în loc să îşi recunoască incompetenţa.

Suntem martorii celor mai dezastruoase politici fiscale şi economice pe care le ia un Guvern din 1989 încoace. Nu pot să nu mă întreb de ce nu cerem direct Comisiei Europene şi Fondului Monetar Internaţional să elaboreze proiectul de buget al României, pentru că guvernul PDL şi-a dovedit deja incapacitatea de a conduce, de a face prognoze şi de a aplica măsuri economice.

Aşteptăm cu interes să discutăm în Parlament legea bugetului pe 2012, lege care ar trebui să conţină viziunea de ansamblu şi detaliată a economiei şi societăţii româneşti, pentru a vedea dacă românii vor trebui să suporte alte curbe de sacrificiu, noi tăieri de pensii sau de salarii, noi taxe sau alte măsuri, marca "Boc", adoptate în numele mult invocatei crize economice.

Domnul Viorel Palaşcă:

"În România lui Băsescu şi Boc, interlopii «fac legea»"

Despre criza financiară mondială care a cuprins şi România s-a discutat intens şi încă se mai discută. Din păcate, răspunsul anticriză al Guvernului PDL nu a fost eficient şi nu a dus la contracararea efectelor multiple ale acestui fenomen. Din 2009 încoace, Guvernul PDL, în variantele sale diferite conduse de acelaşi om, îşi dovedeşte incompetenţa în fiecare zi de guvernare, fiind incapabil să adopte măsuri reale de stimulare economică pentru susţinerea locurilor de muncă şi a investiţiilor. Acest Guvern, în complicitate cu FMI, preferă, şi respectă cu stricteţe, o singură strategie păguboasă de ajustare continuă a cheltuielilor şi de tăiere a veniturilor de orice fel: pensii, salarii, indemnizaţi, ajutoare pentru cei mai defavorizaţi. Cât despre îmbunătăţirea colectării, combaterea evaziunii fiscale şi creşterea veniturilor bugetare, nicio vorbă, niciun rând, niciun progres.

Singura performanţă notabilă, dacă se poate numi aşa, a Guvernului PDL a fost transferarea cu vârf şi îndesat a propriei incompetenţe din actul de guvernare în spinarea cetăţenilor români, pentru care speranţa în ziua de mâine şi într-o viaţă mai bună a devenit un obiectiv greu de realizat.

La fel de grav ca adâncirea crizei economice, la care Guvernul PDL a contribuit decisiv, este crearea unei alte crize, marca aceluiaşi Guvern: criza de autoritate a instituţiilor statului. Siguranţa şi ordinea publică nu se mai regăsesc în viaţa cotidiană a cetăţenilor români.

Este suficient să privim în ograda Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru a observa haosul guvernamental ale cărui efecte, din păcate negative, se răsfrâng la nivelul societăţii noastre. Prin multiplele disponibilizări făcute fără cap în rândul structurilor interne, prin închiderea a mii de posturi de poliţie, prin tăierea de salarii ale angajaţilor din sistem şi batjocorirea demnităţii şi a statutului acestora, Guvernul PDL nu a făcut decât să încurajeze proliferarea fenomenului infracţional în România.

Asistăm în fiecare zi la lupte între diverse clanuri interlope, la reglări de conturi, la violenţe nemaiîntâlnite în spaţiul public românesc, iar răspunsul Guvernului este zero. Nicio măsură de sancţionare, din contră, nu de puţine ori, aceste fenomene reprobabile au avut loc cu complicitatea şefilor din sistem (a se vedea cazul Şoric de la Neamţ), numiţi în funcţii doar în baza carnetului de partid portocaliu. Şi nu e de mirare că acolo unde domnesc dezordinea, violenţa, disoluţia autorităţii statului apare şi înfloreşte corupţia patronată de sistemul clientelar PDL. Un stat slab, cuprins de o corupţie la scară, la toate nivelurile, aceasta este contribuţia Guvernului PDL la România zilelor noastre, acesta este rezultatul a trei ani de guvernare portocalie, acesta este răspunsul la o criză în care ne adâncim, fără perspective de redresare, şi care amanetează viitorul copiilor noştri.

Iar soluţia nu este doamna Udrea, aşa cum ne pregăteşte PDL, nici zece şedinţe foto în diferite ipostaze ale ministrului de la dezvoltare, ci doar o altă guvernare, mai responsabilă, mai eficientă, susţinută de o forţă politică puternică a USL, care să aibă susţinerea românilor, dar şi curajul de a adopta măsuri economice de stimulare a mediului de afaceri şi de eradicare a corupţiei din România.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Sistemul politic şi îngrijorările românilor"

Stimaţi colegi, filozoful Karl Popper spunea într-una dintre scrierile sale că pentru a constata progresul unei entităţi sociale se pot compara problemele pe care aceasta este nevoită să le rezolve la momentele analizate.

Societatea românească nu face excepţie, iar una dintre întrebările cele mai importante pe care politicieni şi analişti şi le pun deopotrivă în timpuri de criză este în ce măsură criza economică facilitează reformele structurale. Studiile care au analizat dinamica unor economii în ultimele decenii arată că nu există o legătură destul de solidă între reforme şi crizele economice. Mai degrabă crizele politice sunt cele care modifică structural, prin decizii mai curajoase, anumite stări de lucruri.

Dar crizele politice sunt cauzate de cele mai multe ori de dinamica sistemului politic, şi nu de evoluţii sociale sau economice, la care politicienii nu găsesc răspunsuri sau au răspunsuri diferite.

Sistemul politic românesc pare de multă vreme blocat. Un sistem politic blocat este unul care nu evoluează şi care foloseşte o bună parte a resurselor doar pentru propria întreţinere. Lipsa de evoluţie face imposibilă dezbaterea problemelor noi care apar, temele populare sau populiste fiind reluate la nesfârşit. Lupta politică este una de uzură şi, uneori, competiţia internă din partide determină în mai mare măsură temele de dezbatere decât probleme de urgenţă socială sau agendă publică.

Un sistem blocat nu reuşeşte să asigure o dinamică socială şi nici imaginea evoluţiei sistemului de care se pot lega diferite speranţe ale populaţiei. Afirmaţia este susţinută şi de un îngrijorător 80% din populaţie, care consideră că principala problemă este clasa politică. Un sistem politic blocat îi obligă pe cei din politică să caute mai degrabă să penetreze sistemul prin şmecherii, metafore mirobolante şi retorică.

Printre cele mai mari îngrijorări ale românilor, în momentul de faţă, sunt nivelul corupţiei, salariile, sistemul de sănătate şi adâncirea clivajelor sociale. Aceste îngrijorări sunt urmate de cele privind sistemul de pensii, şomajul, poluarea sau starea mediului înconjurător.

Politica nu-i ajută pe oameni nici măcar să-şi creeze mici rezerve de optimism. Puţine dintre aceste teme le găsim în zona discursurilor sau în cadrul iniţiativelor legislative.

Vă invit să redevenim pragmatici, să încercăm să acordăm agenda noastră cu cea a cetăţenilor pe care îi reprezentăm, să preluăm problemele societăţii şi să încercăm să găsim cele mai bune soluţii.

Domnul Adrian Rădulescu:

"Problema câinilor vagabonzi se tergiversează"

În declaraţia politică de astăzi vreau să mă refer la o problemă destul de des ridicată în marile oraşe şi nu numai. Este vorba despre soarta câinilor fără stăpân, patrupede care au ajuns să se înmulţească astfel încât periclitează uneori viaţa unor copii şi adulţi.

Aşa se face că în ultima vreme, problema câinilor fără stăpân a fost foarte intens dezbătută nu numai în rândul factorilor de decizie, ci şi în întreaga societate românească.

Nu vă mai aduc la cunoştinţă că în plenul Camerei Deputaţilor această problemă a câinilor vagabonzi a fost dezbătută luni la rând, iar votul final asupra unei legi care să reglementeze această situaţie neplăcută a României s-a amânat de atâtea ori.

S-au încercat diverse rezolvări, dar s-au dovedit fără succes. Câinii sterilizaţi şi cu microcip repuşi în libertate continuă să fie o ameninţare asupra populaţiei.

Există alarmant de multe cazuri de persoane muşcate de câini. şi în prea multe situaţii, atacurile au fost fatale.

În cazul fericit în care persoana supravieţuieşte atacului este obligatoriu vaccinul antirabic. Acest vaccin se găseşte doar în secţiile de specialitate din spitalele judeţene. Astfel, persoana muşcată trebuie să străbată în unele cazuri distanţe de câţiva zeci de kilometri pentru a primi ajutorul de care are nevoie.

Vă spun cu toată sinceritatea că majoritatea cetăţenilor acestei ţări este de acord cu varianta propusă de majoritatea parlamentară pentru a scăpa de acest flagel al câinilor fără stăpân, prin adoptarea unui program de eutanasiere a lor. Desigur, opoziţia încearcă să stopeze acest demers al nostru, propunând alte variante populiste, care să-i ajute în câştigarea voturilor la alegerile care se apropie.

Eu, ca cetăţean ales al acestei ţări, susţin şi sunt total de acord ca această problemă a câinilor fără stăpân să fie rezolvată cât mai urgent printr-un act legislativ, iar în calitate de parlamentar, voi vota, cum am mai spus, varianta legislativă propusă de actuala putere.

Majoritatea dintre dumneavoastră a vizitat ţări din întreaga lume. Cu ocazia acestor vizite aţi constatat mai ales că în ţările occidentale nu există câini vagabonzi pe străzi, oamenii putându-se plimba în voie, fără a le fi pusă în pericol viaţa.

Această lege vrea sa responsabilizeze cetăţenii să ia o decizie în legătură cu această problemă gravă cu care ne confruntăm toţi.

Stimaţi opozanţi ai acestei legi, dovediţi că vă pasă într-adevăr, după exprimarea votului pozitiv: adoptaţi măcar un câine comunitar. Astfel veţi da un exemplu şi vă veţi recâştiga voturile electoratului pierdute în urma deciziei dumneavoastră!

Noi tindem să ajungem o ţară civilizată, iar pentru a îndeplini acest deziderat trebuie să luăm măsuri ferme şi eficiente pentru a stopa odată pentru totdeauna acest flagel.

Domnul Marius Rogin:

"Palestina în UNESCO: educaţie, cultură şi dezbinare"

Palestina a devenit cel de-al 195-lea membru al UNESCO, organismul subordonat Naţiunilor Unite şi responsabil pentru educaţie, ştiinţă şi cultură. Decizia a fost luată în urma unui vot ce a consemnat opoziţia a 14 state, între care Statele Unite, Germania şi România, şi abţinerea altor 52.

Dincolo de momentul cu semnificaţii mai degrabă simbolice pentru comunitatea arabă din teritoriile controlate de Israel, rezultatul votului de luni, din plenul organizaţiei cu sediul la Paris, a stârnit o veritabilă furtună diplomatică, în special în Occident.

Aşa cum era de aşteptat, autorităţile statului evreu nu s-au declarat prea fericite la aflarea veştii. Dimpotrivă, purtătorul de cuvânt al Ministerului israelian de Externe, Yigal Palmor, a vorbit despre consternare şi despre un autogol al palestinienilor, în defavoarea procesului de pace. Despre o veste proastă pentru Israel a vorbit şi şefa opoziţiei, Tzipi Livni; aceasta a criticat, însă, Guvernul Netanyahu pentru absenţa iniţiativelor constructive în negocierile cu tabăra arabă şi a avertizat că o revizuire a colaborării statului evreu cu UNESCO ar duce la o izolare sinucigaşă.

Revizuirea relaţiei cu organismul ONU, anunţată de diplomaţia israeliană, vine în paralel cu blocarea finanţărilor Statelor Unite către UNESCO, ceea ce înseamnă 70 de milioane de dolari, echivalentul a aproximativ 22% din bugetul programelor de educaţie şi dezvoltare culturală. Canada, la rândul ei, a transmis că "nu este fericită" cu cele petrecute în capitala franceză şi că urmează să îşi reanalizeze relaţia cu UNESCO.

În teritoriile palestiniene, vestea sosită de la Paris a fost percepută ca un pas important în calea recunoaşterii internaţionale ca stat. Oficialii palestinieni au declarat că se aşteaptă, cu această ocazie, la o încetare a distrugerii mărturiilor palestiniene din Ierusalim, fapt care, acuză arabii, este o mişcare menită să creeze o istorie exclusiv evreiască a Oraşului Sfânt. Chiar şi gruparea integristă Hamas a salutat votul din plenul UNESCO.

Din punctul de vedere al filosofului şi consilierului politic palestinian George Giacaman, decizia de la Paris nu va elibera Palestina dar o aşează pe hartă şi, mai ales, generează clivaje între europeni şi Statele Unite. Un clivaj care nu se manifestă doar transatlantic, ci şi în interiorul Uniunii Europene: 11 state, în frunte cu Franţa, au susţinut admiterea Palestinei, alte 11 (între care Marea Britanie şi Italia) s-au abţinut, în vreme ce Germania, România, Olanda, Cehia şi Lituania au votat împotrivă.

Cabinetul de criză al Israelului, în formulă restrânsă la opt miniştri ce se reunesc periodic în momente speciale, va discuta o reacţie la admiterea Palestinei în UNESCO. Sunt de aşteptat sancţiuni la adresa conducerii teritoriilor palestiniene; nu este exclusă nici o accelerare a construcţiilor în coloniile israeliene din zonele arabe.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"10 milioane de euro pentru modernizarea tehnologiei folosite în procesarea seminţelor oleaginoase - un prim pas"

În ultimii ani am putut observa un interes crescând şi o reorientare a statelor spre resursele regenerabile, pe de o parte ca urmare a crizelor în domeniul energiei - fie fluctuaţii semnificative la preţul petrolului sau criza gazelor din Rusia -, iar pe de altă parte, datorită angajamentelor politice ale unor state, în principal membre ale Uniunii Europene, de a reduce emisiile de gaze cu efecte de seră. Ceea ce a condus în principal la dezvoltarea industriei biocombustibililor a fost promovarea de către UE a unui cadru legislativ favorabil, transpus de fiecare stat membru prin reduceri de taxe şi rate obligatorii de amestec al biodieselului în benzină şi motorină. La nivelul anului 2020, obiectivul minim obligatoriu, conform legislaţiei Uniunii Europene, este de 10% pondere biocombustibili în consumul de benzină şi motorină utilizate în transport, însemnând 600.000 de tone biocombustibili anual.

Subiectul biocombustibililor revine în atenţia mass-media româneşti ca urmare a întâlnirii ce a avut loc vineri, 21 octombrie a.c., între primul-ministru, Emil Boc, şi delegaţia grupului "Sofiproteol" (unul dintre cei mai mari producători de biodiesel din Franţa, companie cu peste 6.000 de angajaţi şi afaceri de 5,5 miliarde de euro). În cadrul acestei întâlniri s-au purtat discuţii despre proiectele de investiţii ale grupului în România, în următorii ani, perspectivele de dezvoltare a sectorului biodiesel şi aspecte cu privire la Politica Agricolă Comună după 2013.

Faptul că reprezentanţii grupului francez şi-au exprimat disponibilitatea de a investi anul acesta 10 milioane de euro pentru modernizarea tehnologică a celor două fabrici de procesare a seminţelor oleaginoase din Slobozia şi din Urziceni reprezintă un semnal încurajator mai ales din punct de vedere economic - dezvoltarea industriei biocarburanţilor şi crearea de noi locuri de muncă -, dar şi de perspectivă în ceea ce presupune respectarea angajamentelor în faţa UE, privind obiectivul 2020 în consumul de biocombustibil. De cealaltă parte, după adoptarea Directivei privind utilizarea energiei regenerabile, în aprilie 2009, Politica Agricolă Comună a devenit o parte integrantă a politicii energetice şi de mediu a Uniunii Europene. Astfel, promovarea producţiei interne de biocombustibili are un rol fundamental. De la structura clasică a PAC, constând în subvenţii pentru produse agricole, cu scopul de a asigura în mod artificial un avantaj competitiv şi o plasă de siguranţă fermierilor europeni, s-a ajuns la utilizarea instrumentelor de intervenţie pentru sprijinirea politicii de mediu, pentru subvenţionarea producţiei de biocombustibili.

Astfel, discuţiile purtate de Guvernul român cu reprezentanţii grupului francez trebuie privite ca o asumare a potenţialului pe care ţara noastră îl are în producţia de biocombustibil, dar, în acelaşi timp, pun pe tapet o serie de probleme care trebuie rezolvate în vederea unei eficienţe la nivelul producţiei naţionale de energie "verde".

În 2008, România ocupa locul 18 în Europa în ceea ce priveşte producţia de biodiesel, în timp ce locurile fruntaşe erau adjudecate de Germania şi Franţa; astăzi, în 2011, situaţia nu e cu mult schimbată. Deşi vorbim de un potenţial mare în ceea ce priveşte producţia de biodiesel, realitatea ne aduce în prim-plan o serie de probleme cu care ne confruntăm în acest domeniu al bioenergiei. Aceste probleme le întâlnim de la producţie şi până la distribuţia biodieselului pe piaţa românească. Mai precis, procesul de obţinere de autorizaţii de producţie este unul foarte greoi şi există numeroase lipsuri în ceea ce priveşte subvenţionarea biocombustibilului şi promovarea lui. În plus, companiile petroliere locale se aprovizionează cu biodiesel în cea mai mare parte din import. Acest lucru se întâmplă din cauză că industria locală e precară, iar capacităţile de producţie sunt mai mult pe hârtie.

O altă problemă, este dată de faptul că ţara noastră nu dispune de un sistem de irigaţii bine pus la punct, care să acopere suprafeţe mari de teren cultivat cu seminţe oleaginoase, fapt care determină dependenţa într-o proporţie mult prea mare de condiţiile naturale de vreme. Chiar de curând, la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, ţara noastră s-a confruntat cu secetă, iar rezerva de apă din sol la 7 octombrie a.c., conform informaţiilor transmise de Administraţia Naţională de Meteorologie, înregistra cote extrem de scăzute. Toate acestea fac ca producţia să fie una redusă, raportată la terenul cultivat.

Biocombustibilii reprezintă viitorul, o industrie în plină creştere. După cum am spus în repetate rânduri pe parcursul acestei declaraţii, România are potenţial în furnizarea de materie primă pentru biocarburanţi, atât pentru biodiesel, cât şi pentru bioetanol, astfel încât să fie atinse ţintele stabilite la nivel european, dar mai ales să avem o industrie a biocombustibililor funcţională şi rentabilă. De exemplu, putem furniza aproape 550.000 de tone de materie primă pe an pentru biodiesel, respectiv ulei vegetal (floarea-soarelui, soia, rapiţă), ceea ce permite realizarea unui nivel similar de producţie de biodiesel.

Nu este suficient însă să ai potenţial, de vreme ce nu ştii să-l valorifici. De aceea, este de datoria Guvernului să încurajeze industria românească de biocombustibili, prin oferirea de condiţii favorabile pentru investiţii, şi să adopte măsuri de sprijinire şi protejare a producătorilor interni care să conducă la diminuarea importurilor.

De asemenea, este importantă întocmirea de rapoarte semestriale privind producţia de energie din surse regenerabile şi desfacerea ei pe piaţa internă sau la export.

În final, sunt convins că, în timp, toate aceste eforturi vor contribui negreşit la creşterea industriei de biodiesel din România la cote comparabile cu industriile altor state europene care ocupă locuri fruntaşe în producţia de combustibili bio.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Un semnal de alarmă pentru procesul de restructurare a sectorului energetic românesc"

România deţine resursele şi are capacitatea pentru a deveni unul dintre stâlpii politicii energetice europene în viitorul apropiat. Pe de o parte, dimensiunea pieţei şi politica fiscală fac sectorul energetic românesc atractiv pentru investitorii străini, pe de altă parte, lipsa de transparenţă şi de eficienţă în producţie îl fac vulnerabil în faţa altor jucători de pe piaţă.

Liberalizarea pieţei de energie şi investiţiile străine prin privatizarea unor pachete deţinute de companiile de stat sunt singurele căi prin care sectorul energetic românesc poate fi revigorat, retehnologizat şi rentabilizat. De aceste investiţii străine avem mare nevoie, în prezent, atât pentru dezvoltarea capacităţii de producţie - prin crearea de noi unităţi de generare a energiei - şi creşterea eficienţei în producţie, cât şi pentru conformarea noilor companii la standardele de mediu ale UE. Vorbim de un necesar de investiţii în domeniul energiei care se ridică la zeci de miliarde de euro, pe care România nu le poate obţine decât prin încurajarea parteneriatelor statului cu investitori regionali privaţi din sectorul energiei.

Aşa cum a declarat şi Jeffrey Franks zilele trecute, "investiţiile vor veni în România numai atunci când preţurile la energie vor fi cele corecte, când competiţia va fi onestă şi când climatul de afaceri va deveni favorabil", cu alte cuvinte, numai atunci când vom putea vorbi de o producţie de electricitate restructurată şi eficientă în România şi când vom avea contracte bilaterale transparente care să susţină producţia în acest sector.

Planul de reorganizare a producătorilor de stat de electricitate în două companii energetice noi, Oltenia şi Hunedoara, are ca termen de finalizare convenit cu instituţiile financiare sfârşitul lunii iunie 2012. Scrisoarea de intenţie convenită de Guvern cu FMI la finalul misiunii de evaluare din iulie-august, aprobată de Executiv la jumătatea lunii septembrie, prevede că până la sfârşitul acestui an va fi înfiinţatănouacompanie energetică prin fuziunea Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia (SNLO) cu termocentralele Craiova, Turceni şi Rovinari şi că această companie va fi privatizată până la sfârşitul lunii iunie 2012. Procedura de privatizare va fi lansată şi în cazul celei de-a doua companii, Complexul energetic Hunedoara, care va rezulta din fuziunea minelor viabile ale Companiei Naţionale a Huilei cu termocentralele Paroşeni şi Mintia, termenul stabilit pentru finalizarea privatizării fiind şi în acest caz sfârşitul lunii iunie 2012.

Cu toate acestea, avem deja la ora actuală o întârziere în calendarul procesului de privatizare, aspect semnalat şi de reprezentanţii FMI în vizita din România desfăşurată săptămâna trecută. Aceeaşi întârziere o avem şi în ceea ce priveşte managementul privat în companiile de stat, termenul-limită prevăzut pentru unele companii fiind sfârşitul acestui an.

Să nu uităm că România poate deveni, în următorii ani, un exportator de energie şi un jucător-cheie în regiune în domeniul furnizării de electricitate. Însă pentru aceasta este necesară restructurarea producţiei în sectorul energetic şi transparentizarea politicilor energetice, inclusiv prin depolitizarea conducerii acestor societăţi şi atragerea unui management performant.

Reforma în sectorul energetic este un proces greoi, cu mize mari, nimeni cu contestă acest lucru. Cu toate acestea, nu ne mai putem permitem întârzieri. Guvernul trebuie, de acum, să meargă în linie dreaptă şi să-şi continue angajamentele pe linia privatizării şi a îmbunătăţirii capacităţii manageriale în acest sector-cheie. Odată constatată încetinirea procesului de reformă, trebuie luate măsuri rapide pentru redresarea situaţiei: rediscutarea termenelor-limită, restabilirea direcţiilor de acţiune prioritare, luarea în considerare a noilor indicatori macroeconomici şi a poziţiei României la nivelul Uniunii Europene etc. Nu mai este suficient angajamentul şi dorinţa de a progresa în această direcţie, ci este nevoie de acţiune şi de rezultate în programul de reforme structurale.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Apel la responsabilitatea USL pentru deblocarea Legii-cadru a asistenţei sociale"

Timp de 20 de ani în România s-au alocat sume din ce în ce mai mari pentru asistenţa socială, dar nivelul calitativ al serviciilor oferite a scăzut invers proporţional cu sumele cheltuite. În momentul de faţă, am ajuns în punctul în care nu ne mai permitem un astfel de sistem şi nu îl mai putem tolera. Cu toate acestea, datorită intereselor politice ascunse ale opoziţiei, de mai bine de 5 luni România este privată de un sistem echitabil şi eficient al asistenţei sociale de care astăzi are mare nevoie.

Începând cu luna mai a acestui an, de când această lege a intrat în Parlament, parlamentarii PSD au boicotat sistematic cursul adoptării acesteia, neprezentându-se la vot, provocând suspendarea şedinţelor şi, implicit, amânarea votului pentru acest proiect. Toate acestea se întâmplă în condiţiile în care peste 40 din cele 60 de amendamente ale opoziţiei au fost votate şi în condiţiile în care proiectul a obţinut aviz favorabil din partea Comisiei pentru muncă din cadrul Senatului. Aşadar, ce dovedeşte acest lucru mai mult decât boicot, iresponsabilitate şi nepăsare?

Drept rezultat al muncii depuse de USL, de către aceia care fără ruşine se intitulează "reprezentanţi ai românilor în Parlament", România ajunge să fie plasată pe lista ţărilor necredibile, care nu îşi respectă angajamentul faţă de partenerii şi creditorii internaţionali: FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană. ţara noastră şi-a asumat adoptarea legii până în septembrie a.c., acum însă riscăm ca ea să nu poată intra în vigoare nici la începutul anului următor. În plus, această tergiversare va crea dificultăţi pentru votarea bugetului pentru anul 2012.

prin blocarea Legii-cadru a asistenţei sociale, USL acordă credit sistemului actual, un sistem viciat în care mulţi oameni dintre cei care au nevoie stringentă de sprijin nu sunt suficient ajutaţi, în timp ce oameni cu case şi maşini de lux beneficiază de ajutoare sociale nemeritate. Aceasta să fie România bunului-simţ pe care o vrea USL, cum suna sloganul domnului Antonescu în campania pentru alegerile prezidenţiale?! Eu unul sunt ferm convins că nu. Verificările recente au adus la lumină multe cazuri de fraudare a sistemului de asistenţă socială. Odată cu adoptarea noii legi, acest fenomen va fi stopat. Noile prevederi impun introducerea testării veniturilor şi dezvoltarea unui sistem de detectare a cazurilor de fraudă prin verificări încrucişate. Totodată, pentru o continuă monitorizare a situaţiei reale, se va implementa un sistem informatic integrat care va asigura verificarea datelor înscrise în cerere, precum şi a altor informaţii referitoare la solicitant şi situaţia socio-economică a acestuia.

Prevederile noii legi-cadru vin, totodată, să înlăture dependenţa creată în sistemul asistenţei sociale de până acum. Oamenii apţi pentru muncă vor fi stimulaţi şi ajutaţi să se reintegreze pe piaţa muncii, să nu mai trăiască din puţinul de la stat. Astfel, angajatorii care vor încadra în muncă persoane cărora li se acordă asistenţă socială vor putea beneficia de facilităţi fiscale sau de altă natură. De asemenea, perioada de acordare a ajutorului de asistenţă socială va putea fi prelungită cu maximum 3 luni din luna încadrării în muncă.

actualele condiţii economice ne-au arătat clar că nu mai putem face risipă. Este timpul să renunţăm la un sistem greoi, ineficient, în care cheltuim 19 miliarde de lei, fără să avem certitudinea că toţi cetăţenii care beneficiază de aceşti bani au cu adevărat nevoie de ei. Pentru că argumentele raţionale sunt cele care susţin adoptarea noii Legi-cadru a asistenţei sociale, fac apel la dumneavoastră, membri ai opoziţiei, şi vă invit să renunţaţi la orgoliile politicianiste şi să acţionaţi responsabil, pentru deblocarea acestei legi.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Modernizarea politicilor UE în domeniul achiziţiilor publice - un îndemn la simplificarea şi eficientizarea procesului de achiziţie publică la nivel naţional"

Parlamentul European a adoptat săptămâna trecută, în cadrul şedinţei plenare de la Strasbourg, Raportul referitor la modernizarea politicii UE în domeniul achiziţiilor publice. Importanţa acestui raport este dată de faptul că urmărirea liniilor de acţiune trasate de Parlamentul European va sta la temelia viitorului achiziţiilor publice. La nivelul construcţiei europene, achiziţiile publice reprezintă un segment strategic al pieţei unice europene şi, de asemenea, un element-cheie pentru îndeplinirea obiectivelor de creştere economică fixate de UE.

Consider importantă concentrarea atenţiei noastre asupra acestui subiect, deoarece achiziţiile publice în România s-au dovedit a fi un domeniu anevoios care ne-a creat multe piedici în absorbţia fondurilor europene. Cadrul legislativ european, reprezentat de directivele UE ce trebuie transpuse în legislaţia naţională, influenţează în mod direct funcţionarea sistemului naţional de achiziţii publice. Conform constatărilor raportului, revizuirea directivelor UE privind achiziţiile publice în 2004 a avut un rol benefic, conducând la o dezvoltare suplimentară şi utilă a pieţei unice pentru achiziţiile publice la nivel european. Cu toate acestea, la nivelul statelor membre au apărut anumite deficienţe ulterior transpunerii Directivelor 2004/17 şi 2004/18 în legislaţiile naţionale. Aşadar, deşi există o procedură foarte bine detaliată, transpusă în practică, aceasta se dovedeşte a fi o procedură complexă, dar greoaie. De aceea, este necesară o revizuire a acesteia. În acest sens, au fost formulate câteva aspecte esenţiale ale acestui raport, pe care aş vrea să le punctez.

Una din liniile de acţiune trasate de Parlamentul European este simplificarea normelor şi promovarea unor proceduri mai flexibile în domeniul achiziţiilor publice.

Având în vedere că politica în domeniul achiziţiilor publice trebuie să asigure în primul rând utilizarea eficientă a fondurilor publice de către statele membre şi să obţină rezultate optime cu achiziţiile publice, raportul solicită explicit elaborarea unor proceduri mai clare, transparente şi flexibile.

O bună măsură în ce priveşte flexibilitatea, pe care acest raport o recomandă, este aplicarea unor versiuni accelerate ale procedurilor de atribuire, în special în cazul proiectelor publice majore, autorităţile locale şi regionale fiind încurajate să aplice aceste proceduri pentru a nu periclita soarta proiectelor. Cred că această măsură va fi de real ajutor şi pentru sistemul românesc al achiziţiilor publice, în condiţiile în care, în momentul de faţă, timpul necesar finalizării procesului de achiziţie publică, precum şi unele acţiuni în justiţie, sub forma unor proceduri de apel îndelungate, blochează de multe ori proiectele cu finanţare europeană. Aplicarea unor versiuni accelerate ale procedurilor de atribuire propusă de Parlamentul European este o soluţie viabilă pentru stoparea acestor blocaje.

O altă linie de acţiune trasată de acest raport este îmbunătăţirea accesului pentru IMM-uri la achiziţiile publice. Raportul subliniază că un bun acces al IMM-urilor la achiziţiile publice, ca motor al economiei europene, este esenţial în vederea ocupării forţei de muncă, dar şi pentru garantarea dezvoltării durabile, a inovării şi a creşterii economice. Aşa cum am susţinut şi în intervenţiile anterioare, sectorul IMM se înscrie printre preocupările guvernării actualei coaliţii conduse de PDL. În general, IMM-urile nu dispun de capacităţi administrative specializate semnificative şi, de aceea, este necesară reducerea la minimum a cerinţelor administrative impuse acestora sau a criteriilor de selecţie privind situaţia financiară în cadrul procesului de achiziţie publică. Totodată, raportul subliniază că autorităţile contractante ar trebui să utilizeze în mai mare măsură posibilitatea de a distribui contractele de achiziţii publice pe loturi, ceea ce ar oferi IMM-urilor mai multe şanse de a participa la achiziţiile publice în termeni calitativi şi cantitativi, crescând în acest fel şi concurenţa.

acestea sunt doar câteva dintre măsurile prevăzute în Raportul privind modernizarea politicilor UE în domeniul achiziţiilor publice, adoptat de Parlamentul European. Consider că aceste măsuri ce privesc sistemul de achiziţii publice trebuie susţinute ferm de reprezentanţii României în instituţiile europene abilitate să elaboreze acte legislative. În acelaşi timp, consider că transpunerea acestor măsuri în legislaţia naţională, trebuie să constituie încă de pe acum o componentă a activităţii noastre legislative.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Disponibilizările de după recesiune - efectele acestora şi necesitatea unei susţineri din partea statului"

Doi ani de recesiune au zguduit economia românească, o economie care deşi începe să dea semne de revigorare şi reintrare pe plus a suferit profund mai ales în ceea ce priveşte piaţa muncii. Astfel, cu toate că cifrele actuale marchează semnul redresării economice, situaţia rămâne una delicată, iar acordurile pe care le avem cu FMI sau Uniunea Europeană ne impun noi diponibilizări de personal din administraţia statului şi din cadrul companiilor naţionale.

Judeţul Prahova ocupă locul 8 în topul disponibilizărilor în aceşti doi ani. În primele nouă luni ale lui 2011 au fost înregistrate, deja, 2000 de concedieri, numărul şomerilor apropiindu-se de un total de 17.000. În plus, pentru lunile septembrie şi octombrie, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Şomaj Prahova a anunţat disponibilizarea a 800 de salariaţi din industria de maşini şi utilaje, precum şi din cea alimentară. La toate acestea se mai adaugă disponibilizările masive făcute de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

La nivelul întregii ţări numărul persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă este remarcabil. Prin programul de ocupare al ANOFM şi-au găsit un loc de muncă, anul trecut, aproximativ 370.000 de persoane, dintr-un total de 725.000 de şomeri, şi în condiţiile în care 1.093.999 de români au beneficiat de asistenţă privind înregistrarea în evidenţă ca persoane în căutare de loc de muncă, în vederea asigurării protecţiei sociale privind acordarea indemnizaţiei de şomaj sau cuprinderea în măsuri active. Tot în 2010, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de 63,3%, la o distanţă de 6,7 puncte procentuale faţă de ţinta naţională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.

Aceste date oficiale demonstrează nevoia ca autorităţile locale şi centrale să elaboreze şi să dezvolte noi programe solide în vederea sprijinirii persoanelor şomere, dincolo de eforturile depuse de AJOFM-uri. Măsurile care se cer implementate trebuie, negreşit, să prevadă acordarea de servicii gratuite de informare şi consiliere profesională a persoanelor care şi-au pierdut locul de muncă, prin acordarea de consiliere în carieră, informaţii privind piaţa muncii, precum şi evaluarea şi autoevaluarea personalităţii, în vederea reorientării profesionale. Mulţi dintre aceia care nu au un loc de muncă la momentul actual sunt persoane care necesită consultanţă şi în ceea ce priveşte metodele şi tehnicile de căutare a unui job, precum şi dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine. Totodată, România are nevoie de programe de reconversie profesională adaptate la noile cerinţe, cât şi dezvoltarea unor programe de asistenţă în vederea iniţierii unei afaceri într-un anumit domeniu, în condiţiile economice actuale. Numai astfel, şomerii de astăzi pot fi reintegraţi în câmpul muncii, într-o perioadă cât mai scurtă de timp şi fără prea multe efecte negative asupra moralului şi asupra psihicului lor.

În plus, dincolo de măsurile active de stimulare a angajării demarate de Guvern, precum sprijinul pentru crearea de noi locuri de muncă în cadrul IMM-urilor şi pentru începerea unei afaceri, Cabinetul Boc trebuie să facă din România un punct de interes pe harta investitorilor străini prin iniţiative care să întâmpine nevoile giganţilor economici de o manieră rentabilă pentru ţară şi pentru cetăţenii români şi să susţină, în paralel, proiecte de anvergură, investiţii în infrastructură, spre exemplu, proiecte care să permită ocuparea la un nivel cât mai extins.

Domnul Ioan Stan:

Au dumnealor, bătrânii neamului meu sucevean, un fel de a te pune la cale, pentru a face ce-ţi cer Domniile lor, care nu îngăduie abatere de la spusa înşelător domoală cu care îţi întipăresc în suflet şi în minte ceea ce vor să fie auzit prin glasul tău. Nici a te face că nu înţelegi nu-ţi lasă loc, fiind adevăraţi ctitori de vorbă meşteşugită, dar limpede ca lacrima de rouă.

Aşa mi-au făcut şi mie când m-au găsit vrednic să le port cuvântul până la dumneavoastră. M-au şcolit pe îndelete, m-au întrebat din când în când câte ceva spre a se linişti că nu se ostenesc degeaba şi că m-am învrednicit a le ţine minte spusele şi m-au juruit că întocmai precum le-a fost vrerea şi cuvântul le voi fi sol.

Nu smintesc deci nimic din cele ce mi-au încredinţat şi vă cer îngăduinţa să le aştern la voia Domniilor voastre.

Iată deci cuvântul celor născuţi mai demult şi încă trăitori pe meleag sucevean, aflaţi la vârsta la care, după o viaţă de muncă, li s-ar fi cuvenit, cu prisosinţă şi mulţumiri, pacea şi liniştea unui timp fără griji.

"Suntem bucuroşi şi liniştiţi la spusele domnului Preşedinte că nimic rău nu ni se va întâmpla în anul ce vine, fiind noi toţi, foştii slujbaşi, de ni se mai zice şi asistaţi social, vorbă pentru care mulţumim cu smerenie şi le dorim asemenea, fiind deci, noi toţi, închingaţi zdravăn în centurile de siguranţă de care părinteşte s-a îngrijit a ni le pune însuşi preşedintele ţării. Bine că ne-a spus Domnia sa că e vorba de centuri de siguranţă, pentru că la grumazul nostru le simţim ca nişte laţuri gata-gata să ne lase fără suflare. Acum ştim că sunt menite a ne feri de furtuna următorilor ani de criză, aia despre care ştim tot de la domnul Preşedinte, săracul, încă din anul 2008, că nu vine la noi, şi ne străduim să respirăm prin pori spre a nu plezni, Doamne fereşte, bunătate de legători.

Zice tot Domnia sa, Preşedintele, că tot ce trebuia să avem în 2008 avem acum, aşa că tare ne mai bucurăm şi de asta şi-i mulţumim şi, după cuviinţă, iar îi dorim asemenea, căci cu adevărat în 2008 nu aveam nici pensii impozitate şi ciuntite, nici copii şomeri şi nici nepoţi rămaşi să înveţe la umbra gardului, şcolile cele multe şi netrebuincioase fiind închise spre a nu mai naşte inexactitudini.

Mai suntem liniştiţi că centurile astea puse de domnul Preşedinte ne-au scăpat şi de grija mersului la doctori, acestora arătându-li-se drumul. Drumul pribegiei!

Ne pare numai rău că s-a văzut silit să-şi caute de sănătatea zdruncinată de grija noastră prin cele străinătăţuri, dacă la noi, cu aceeaşi străduinţă cu care s-au desfiinţat şcolile, s-au închis şi spitalele.

Aşa că suntem tot mai bucuroşi şi mai liniştiţi în scurta aşteptare ce ne-a mai rămas până la liniştea de pe urmă.

Până atunci mai avem a-i mulţumi Domniei sale, domnului Preşedinte, pentru asigurarea că în anul ce va să vină, în derapajele în care România nu va intra, aşa cum nici în criză n-a intrat, nu se vor reduce cheltuielile cu pensiile şi salariile. Adevărat este că nu vor creşte. Dar înţelegem că nu se poate. Destul că au crescut şi vor mai creşte cu hotărâre cheltuielile cu traiul. Nu pot creşte toate odată şi noi pricepem asta şi înţelegem mai bine ca niciodată de ce a socotit domnul întâiul ministru câţi vom trece hotarul după iarna asta, spre a mai uşura grijile domnului Preşedinte.

Deci cu dreptate ni se pare a-i mulţumi şi domniei sale ca bun şi silitor ucenic al înaintegrijitorului de neam şi ţară şi, tot aşa, a-i dori asemenea.

O nedumerire am avea totuşi, în umilinţa noastră.

De ce un marinar, cum se sumeţeşte a se declara Preşedintele, se bizuie în paza poporului său pe legătorile astea, când până şi noi, asistaţii, am aflat că pe corăbii nu cu legătoarea de siguranţă îşi păzesc dumnealor pielea la vreme de cumpănă, ci cu nişte covrigi cu gaura mai mare, de le zice colaci, şi care au aşa putere de ţin omul căzut în apă să nu se ducă la fund.

Numai că stând noi strâmb şi judecând drept, după vorba cea veche, singuri ne dumirim că din colacii cu pricina au mai scăpat cu viaţă oameni, pe când din nişte legători cu pricepere strânse, ca cele de care am făcut vorbire, cine să mai scape?

Deci să te duci mata, domnule deputat, acolo unde te-am trimis noi când te-am votat şi întocmai precum ţi-am spus noi să le spui şi dumnealor, celor care au avut cândva, iar cei mai bogaţi mai au încă, părinţi".

Ceea ce, cu închinare de suflet, am făcut.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

În 2010, guvernul Boc, format din PDL, UDMR şi UNPR, şi-a asumat răspunderea pe Legea pensiilor. În cuprinsul acestei legi, articolul 102 are următorul cuprins: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei. (2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent."

Acelaşi guvern PDL, UDMR şi UNPR a anunţat recent că pensiile nu vor fi nici măcar indexate în bugetul pe anul 2012, încălcând astfel o lege pentru care şi-a asumat răspunderea.

Consider acest lucru inacceptabil din perspectiva statului de drept. Dacă guvernul nu respectă propria lege, putem aştepta de la cetăţeni respectarea legilor? Şi dacă preşedintele ţării ameninţă judecătorii să nu dea decizii care să implice costuri pentru guvern, cetăţenii nu ar putea şi ei face la fel, de exemplu să nu îşi plătească taxele sau să nu se supună deciziilor judecătoreşti?

Guvernul Boc este campion mondial la încălcarea legilor şi a Constituţiei, dar culmea este atinsă acum, când nu este respectată propria lege. Acest lucru duce din punct de vedere politic la pierderea încrederii cetăţenilor în sistemul democratic şi în statul de drept şi are consecinţe grave pentru democraţia din România.

Domnul Titi Holban:

"7 irosiţi pentru unul!"

S-au scurs deja 2 ani de când Traian Băsescu a obţinut cel de-al doilea mandat de preşedinte şi a rămas să exercite această funcţie la Palatul Cotroceni. Dacă socotim şi primul mandat de 5 ani, avem în total 7 ani ai preşedinţiei lui Traian Băsescu, 7 ani care s-au scurs fără folos pentru actualul preşedinte.

Să ne înţelegem, nu grija pentru preşedinte ne frământă aici. Totuşi, în cei 7 ani de mandat, preşedintele nu a înţeles nimic din regulile democraţiei româneşti, pe care le-a încălcat neîncetat şi a încercat să le schimbe după propria voinţă, în mod dictatorial şi într-un dispreţ total faţă de puterile statului, faţă de instituţii, clasă politică, cetăţeni, societate civilă.

Cel care în 2004 a jurat că va juca totul pe o singură carte - Constituţia, a ales să joace 7 ani pentru alta - Traian Băsescu! Cel care în 2004 jura să joace pentru propriul popor, a ajuns să joace, tot 7 ani, doar pentru propriul partid !

Am putea spune că ne-am obişnuit cu acest joc de-a democraţia practicat de Traian Băsescu, numai că în acest joc este implicată România, sunt la mijloc interesele românilor, drepturile şi libertăţile fundamentale, acest joc se poartă pe spinarea cetăţenilor şi amanetează viitorul copiilor noştri.

Cât despre copii, se ştie că primii 7 ani din viaţă sunt cei mai importanţi pentru educaţia acestora. Până şi un copil este capabil să înveţe în acest timp regulile esenţiale ale vieţii, ceea ce este bine şi ce este rău, cum să se comporte în societate. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre preşedintele Băsescu, care, în 7 ani de mandat, nu a învăţat nimic despre democraţie, despre societate, despre funcţionarea statului, despre puterile şi echilibrul acestora într-un stat democratic şi european, aşa cum pretindem cu toţii că este România.

Atacul fără precedent lansat de curând de Băsescu la adresa puterii judecătoreşti, la independenţa acesteia, în fapt o instigare la nerespectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti, este edificator în acest sens. El aminteşte de un alt caz, la fel de grav şi întunecat din istoria postdecembristă a României, petrecut în 1995, când un alt preşedinte îndemna magistraţii să dea dreptate chiriaşilor în litigiile cu proprietarii. Urmarea: mii de procese câştigate la CEDO, totul pe socoteala statului român, aruncat o lungă perioadă în izolare externă.

Astăzi, un alt preşedinte atacă magistraţii în numele reformei şi instigă la încălcarea legii. Din fericire, anii au trecut, suntem în Uniunea Europeană, iar puterea judecătorească dă semne, şi face foarte bine, că nu respectă "îndemnurile" prezidenţiale şi nu le aplică, pentru că efectele ar fi aceleaşi ca în 1995.

În cei 7 ani, preşedintele Băsescu a devenit o prezenţă neglijabilă în Europa şi o prezenţă inutilă pentru România. În 7 ani preşedintele a încercat, chiar a şi reuşit, mai ales din 2009 încoace, la adăpostul unui Guvern docil, să transforme România într-un stat slab, cu instituţii politizate şi neperformante în planul politicilor publice, mai ales anticriză, la temelia căruia s-a înfiripat şi înfloreşte, de 3 ani încoace, o corupţie puternică, patronată de sistemul clientelar portocaliu. Aceasta este contribuţia lui Traian Băsescu la România de astăzi.

7 ani irosiţi pentru unul! Ajunge, sunt suficienţi, e timpul să nu mai irosim niciunul pentru unul!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Unii ar trebui să se ruşineze!"

La începutul mandatului acestui guvern, una dintre priorităţile de guvernare a reprezentat-o promovarea unui atu concurenţial al ţării noastre, şi anume capacitatea de a dezvolta activităţile de turism. De asemenea, stimularea investiţiilor de profil, precum şi investiţiile efective realizate de ministerul abilitat au avut o cadenţă incontestabilă.

Pentru prima dată, după douăzeci de ani, am încercat să identificăm României un brand turistic relevant sau, altfel spus, un brand care să corespundă reprezentărilor pe care străinii le dau ţării noastre. Aşa s-a ajuns la celebra sintagmă "Romanian Garden", graţie naturii încă virgine din multe colţuri ale ţării noastre.

Reacţiile ipocrite şi nefundamentate ale gurilor rele, în faţa unei astfel de viziuni, nu au întârziat să apară. "Bani risipiţi!", spuneau unii. "Campanie fără impact!", spuneau alţii. Realitatea însă avea să le astupe gurile răuvoitoare şi avea să întărească ideea că demersurile Guvernului României şi ale Ministerului Turismului au fost de bun augur şi necesare.

Când mă refer la realitate, mă refer în primul rând la efervescenţa din ce în ce mai mare din ultimele luni, care caracterizează o lume întreagă, în jurul interesului fără precedent de a descoperi "Grădina Maicii Domnului", cu o numea regretatul Papa Ioan Paul al II-lea.

Astăzi, moştenitorul Coroanei Britanice, prinţul Charles, nu conteneşte să promoveze, ori de câte ori are ocazia, minunile pe care le descoperă în România. Ce ţară din această lume nu şi-ar dori ca poate cea mai reprezentativă figură monarhică din lume să-i promoveze brandul turistic şi minunile naturale?

Mai mult, presa americană nu conteneşte să laude, prin vocea reporterilor săi, minunile pe care le-au văzut în ţara noastră. Nu pot să nu remarc că zilele trecute înşişi reprezentaţii elveţieni aveau să declare că, pe lângă frumuseţile româneşti, Alpii elveţieni par o grădină artificială.

Eu nu pot nega evidenţa. Nu pot să nu recunosc faptul că Guvernul României a promovat o politică înţeleaptă. Ceea ce aş putea însă să fac este să avertizez Guvernul ca, în pofida unui buget estimat mai auster, să nu pericliteze această politică, ci, dimpotrivă, să o intensifice.

De asemenea, aş mai recomanda celor care iubesc România şi îşi doresc ca natura sălbatică pe care încă o mai avem să nu ajungă sub dinţii nemiloşi ai ferăstraielor, caracteristică a tuturor statelor care şi-au dorit o evoluţie economică spectaculoasă pe seama naturii.

I-aş mai invita pe cei care iubesc România să vină şi să pună umărul real la adoptarea unei legi moderne a turismului care se va practica peste ani de zile în România, pentru a asigura acestuia dezvoltarea şi, în acelaşi timp, să rămânem o ţară de invidiat în lume.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Municipiul Râmnicu Vâlcea, exemplu de succes al atragerii şi cheltuirii fondurilor europene"

Investiţiile sunt cheia modernizării României, iar acest lucru se poate face, cred eu, prin atragerea masivă a fondurilor europene, mai ales în condiţii de criză economică.

Din acest punct de vedere, al atragerii fondurilor europene, Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea poate constitui un exemplu. Râmnicu Vâlcea a fost desemnat unul dintre cei 13 poli de dezvoltare urbană a României care beneficiază de fonduri europene în valoare de 38,2 milioane de euro, în cadrul Programului Operaţional Regional, Axa Prioritară 1.

Municipiul Râmnicu Vâlcea are un Plan Integrat de Dezvoltarea Urbană care cuprinde proiecte care au ca scop modernizarea oraşului. Nouă proiecte importante pentru Râmnicu Vâlcea se află în evaluare sau în implementare la Primăria municipiului. Aceste proiecte fac parte din Programul Operativ Regional 2007-2013, fiind incluse în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru municipiul Râmnicu Vâlcea - "Pol de Dezvoltare Urbană". Pentru ele, Râmnicul beneficiază de finanţare externă în proporţie de 98% (17,65% de la bugetul de stat şi 80,35% din Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDR), cu o cofinanţare locală de numai 2%. Prin derularea acestor proiecte va creşte standardul de viaţă al locuitorilor, se va moderniza infrastructura şi se va dezvolta turismul zonal. De asemenea, creşterea siguranţei cetăţenilor şi modernizarea unităţilor de învăţământ sunt priorităţi pentru actuala administraţie locală a municipiului.

Unul dintre proiectele incluse în acest portofoliu de 9 a fost deja finalizat cu succes. Astfel, proiectul "Extindere şi modernizare sistem de supraveghere video cu dispecerat pe linia siguranţei publice şi prevenirea criminalităţii, la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea", în valoare totală de 848 de mii de euro, din care 634 de mii de euro reprezintă finanţare nerambursabilă, a însemnat instituirea unui sistem de supraveghere video cu dispecerat, care monitorizează 30 de zone- cheie. Sistemul cuprinde un număr de 80 de camere de supraveghere video, iar dispeceratul se află la sediul Poliţiei Locale.

În plus, pentru rezolvarea problemelor de trafic, municipalitatea are în vedere implementarea unui proiect important, "Pod peste râul Olăneşti în prelungire strada Carol I", în valoare totală de 3,2 milioane euro, din care 2, 5 milioane euro reprezintă finanţare nerambursabilă. Proiectul include un nou pod şi două artere de legătură cu două străzi importante care vor fi prevăzute cu iluminat public, marcaj şi semnalizare rutieră specifică. Pe aceeaşi linie, a fluidizării traficului, a fost dezvoltat şi proiectul "Artera de legătură între strada Ştirbei Vodă şi strada Morilor, inclusiv podul peste râul Olăneşti", care are o valoare totală de 1,2 milioane euro, din care 916 mii de euro reprezintă finanţare nerambursabilă. Fluidizarea traficului din zona centrală a fost motivul elaborării acestui proiect. Proiectul va contribui la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei, facilitarea accesului pietonilor şi a autovehiculelor, la reducerea poluării rezultate din emisii şi noxe, precum şi a poluării fonice. De asemenea, va creşte calitatea serviciilor publice, se vor crea condiţii optime de desfăşurare a activităţii operatorilor de transport din zonă, un acces mai rapid la serviciile medicale, de învăţământ, administrative, juridice pentru populaţia din zonă.

Acum investiţia se află la final şi va fi inaugurată.

Pe 11 noiembrie vă invit să luaţi parte la un eveniment care înseamnă finalizarea unui proiect ce va aduce beneficii municipiului Râmnicu Vâlcea, dar şi întregii zone.

Exemplul de succes al municipalităţii din Râmnicu Vâlcea poate fi urmat şi de alţii, iar pentru a continua pe aceeaşi linie, în 2012 va demara procedura de contractare a patru noi proiecte, aflate în prezent pe lista de rezervă.

În concluzie, administraţia din Râmnicu Vâlcea a înţeles foarte bine cum trebuie atrase şi cheltuite fondurile europene.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Vieţile femeilor din România, în pericol!"

Potrivit unui studiu realizat la Universitatea din Manchester, numărul tinerelor care dezvoltă cancer de col uterin a crescut cu 40 de procente, acest lucru fiind extrem de îngrijorător.

Concluzia este clară: femeile din România au nevoie absolută de programele de prevenţie, aşa cum ar fi cele pentru screeningul pentru cancerul de col uterin şi cancerul de sân. Acest fapt este confirmat de realitatea cotidiană, dar şi de statisticile oficiale care arată că aceste boli afectează o mare parte din populaţia feminină a ţării.

Femeile sunt una dintre categoriile cele mai afectate de criza economică, de multe ori acestea negăsind resursele necesare pentru investigaţii vremelnice şi ajungând astfel să se confrunte de multe ori cu situaţii medicale limită care, de altfel, printr-un program de prevenire şi sesizare din timp, ar putea avea o rezolvare fericită. Cancerul de col uterin sau cancerul de sân sunt boli care lovesc o mare parte a femeilor din România, dar de multe ori acestea fiind depistate mult prea târziu şi cu urmări tragice pentru paciente.

De altfel, chiar în campania de informare a Centrului Naţional de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin se precizează că "80% dintre femei se vor infecta cu HPV de-a lungul vieţii, iar 50% dintre acestea cu tulpini care ar putea produce cancer de col uterin." De asemenea, în România se înregistrează anual 3.000 de cazuri noi şi un total de 40.000 de femei care au diagnosticul de cancer de col uterin.

La fel de dramatică este situaţia femeilor care se află în luptă cu cancerul de sân, afecţiune care, în viziunea multora, a atins proporţiile unei epidemii. În România sunt aproximativ 6.000 de cazuri noi de cancer la sân diagnosticate în decursul unui an.

În aceste condiţii, consider că, testele de screening pentru aceste două afecţiuni sunt deosebit de importante, pentru că ele pot salva vieţile a milioane de femei. Aceste teste fac posibil ca identificarea cancerului să fie făcută înainte de apariţia simptomelor, într-un stadiu precoce. Iar când celulele tumorale sunt detectate precoce, cancerul este mai uşor de tratat.

Acesta este motivul pentru care, în calitate de parlamentar, am solicitat ministrului sănătăţii în repetate rânduri să aloce fondurile corespunzătoare pentru funcţionarea programelor de screening pentru depistarea cancerului de col uterin şi a cancerului de sân, mai ales în contextul sosirii bugetului de stat pentru anul 2012 în Parlament, la acest final de an.

De asemenea, prin prezenta declaraţie politică cer sprijinul tuturor colegilor parlamentari pentru ca aceste finanţări să fie prevăzute, salvarea vieţii femeilor din România putând schimba destinul a milioane de familii. Prezentul demers nu este condiţionat de vreo culoare politică sau de apartenenţa la vreo ideologie, ci este unul care face apel la solidaritate şi responsabilitate.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Acordul de interconectare în domeniul gazelor naturale între Bulgaria, Grecia şi România"

În numele meu şi al deputatului minorităţii bulgare din România, domnul Niculae Mircovici, vă rog să-mi permiteţi să expun câteva gânduri în legătură cu acordul de interconectare în domeniul gazelor naturale între România, Bulgaria şi Grecia. Este vorba despre conducta de gaz caspic Azerbaidjan - Georgia - România Interconnector, concurentă directă pentru proiectul Nabucco, Coridorului sudic de gaz, care leagă Europa de resursele cele mai bogate de gaze - Regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu - fiind de o importanţă deosebită pentru Uniunea Europeană.

Conducta Giurgiu - Ruse, de interconectare a reţelelor de gaze naturale dintre România şi Bulgaria, va fi gata în 2012. Pe data de 12 octombrie a.c. ministrul economiei, energiei şi turismului din Bulgaria, domnul Traicio Traikov, şi omologul său român, domnul Ion Ariton, au semnat un memorandum care dă startul acţiunii comune pentru studiul de fezabilitate al proiectului. Comisia Europeană a aprobat o cofinanţare de circa 9 milioane euro pentru acest proiect, suma urmând a fi repartizată între cele două companii, Transgaz (din România) şi Bulgartransgaz (din Bulgaria), în funcţie de valoarea investiţiei pe teritoriul fiecărei ţări. Conducta va avea o lungime totală de circa 26 km, dintre care 7,2 km sunt pe teritoriul României, 15,4 km pe teritoriul Bulgariei şi 2,4 km subtraversează Dunărea. Interconnectorul va avea o capacitate maximă de transport de 1,5 miliarde metri cubi/an şi o capacitate minimă de transport de 0,5 miliarde metri cubi/an. Valoarea totală estimată a proiectului este de 24 milioane euro (din care Transgaz - 10 milioane euro şi Bulgartransgaz - 14 milioane euro).

Conducta Turcia - Grecia - Italia (ITGI - Interconnector Turcia - Grecia - Italia) face parte şi ea din Coridorul de Sud, proiectul ITGI incluzând şi crearea unei conducte de gaz între Bulgaria şi Grecia (IGB - Interconnector Grecia - Bulgaria). Conducta va lega oraşul Komotini din Grecia de oraşul Stara Zagora. Lungimea ei va fi de 117 km, iar capacitatea de 3 miliarde de metri cubi de gaz pe an, dar este de aşteptat ca acesta să crească la 5 miliarde de metri cubi. Proiectul a intrat într-o fază decisivă la 11 august 2011, prin semnarea contractului dintre ICGB SA şi consorţiul "Penspen SRL & M Engineering SA" pentru proiectarea tehnică generală şi de evaluare a impactului asupra mediului. Prin semnarea contractului a început efectiv lucrul la conducta de interconectare. Se preconizează ca şi acest proiect de interconexiune să fie gata până la sfârşitul anului 2012.

În condiţiile crizei actuale, toate cele trei ţări - Bulgaria, Grecia şi România - se confruntă cu probleme similare sub aspectul aprovizionării cu gaz. Aceste proiecte aduc o diversificare a surselor de energie şi sunt un pas spre mai buna colaborare între cele trei guverne în spaţiul sud-est european.

În calitate de deputaţi, membri ai Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, ne exprimăm convingerea că aceste întreprinderi vor conduce la noi paşi pe calea rezolvării problemelor complexe pe care cele trei ţări le au de rezolvat.

Domnul Dan Bordeianu:

Un aspect foarte important pentru situaţia economică a României este modul în care va fi construit bugetul pe anul 2012.

Nu putem accepta premisa de la care pleacă guvernanţii în construirea acestui buget, şi anume că suntem condamnaţi la o politică lipsită de orice şansă de revigorare economică. Românii sunt condamnaţi la austeritate, în vreme ce puterea actuală nu ia nicio măsură pentru a creşte veniturile cetăţenilor, pentru a creşte economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă.

Este bine ştiut faptul că actualul Guvern nu are niciun fel de preocupare pentru reducerea uriaşei evaziuni fiscale, deşi executivul deţine harta completă a marii evaziuni fiscale şi nu face nimic pentru a o limita, pentru a o combate în mod serios.

Nu putem accepta ideea că în această ţară dificultăţile şi rigorile crizei, austeritatea şi strânsul curelei sunt numai pentru cei mici, pentru cetăţenii de rând, pentru contribuabilii care nu fac parte din marile grupuri asociate puterii.

În acest context, PNL, împreună cu partenerii săi, abordează dezbaterea privind bugetul de stat pe 2012 cu propuneri foarte clare, cu o viziune pe care este dispusă să o discute în mediul politic decizional din România.

Avem soluţii pentru relansarea creării de noi locuri de muncă şi creştere economică, pe care le vom prezenta astăzi, la întâlnirea cu reprezentanţii FMI, ai Băncii Mondiale şi ai Comisiei Europene.

Propunem, aşadar, zece măsuri în baza cărora bugetul de stat pe 2012 va avea un plus de 0,7% din PIB, undeva spre zona un miliard de euro:

1. Reducerea contribuţiilor la asigurările sociale;
2. Reducerea TVA (începerea reducerii eşalonate a TVA, pentru a se reveni spre 19%);
3. Introducerea unei scheme speciale de TVA pentru agricultură, care să determine scăderea acesteia pentru produse agricole - 9% către bugetul de stat şi 15% să se întoarcă la producător;
4. Respectarea legii actuale în ceea ce priveşte indexarea pensiilor cu rata inflaţiei + 50% din creşterea salariului mediu pe economie;
5. Menţinerea cotei de cofinanţare de la buget pentru proiectele derulate cu fonduri europene;
6. Reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri şi servicii, pentru oprirea risipei actuale;
7. Blocarea cheltuielilor de partid - suspendarea programului naţional de dezvoltare a infrastructurii şi a altor cheltuieli similare, care nu se fac decât prin clientela de partid;
8. Obligarea primului-ministru de a nu mai folosi fondul de rezervă al guvernului decât pentru situaţii de urgenţă (catastrofe naturale), în locul alocării de fonduri primarilor puterii;
9. Menţinerea actualei contribuiţii la pilonul 2 de pensii (pensiile administrate privat);
10. Stimularea de atragere de fonduri europene, care să completeze fondurile interne şi care să ajungă în economie pentru crearea de noi locuri de muncă.

Domnul Ion Călin:

"Traian Băsescu - între Constituţie, demagogie şi populism"

Săptămâna trecută s-a terminat sau trebuia să se termine recensământul populaţiei. Cum s-a desfăşurat acesta? Specific actualei guvernări: haos, confuzie, suspiciune şi, bineînţeles, incoerenţa instituţiilor. Proasta organizare, interpretarea legii după bunul-plac au fost o bătaie de joc la adresa cetăţenilor. Ceea ce trebuia să reprezinte unul dintre puţinele evenimente în care autorităţile române se coordonau cu cele din toate statele UE a devenit o chestiune care va marca gradul de încredere în instituţii.

Că la noi este cum nu este la nimeni arată şi relaţia dintre preşedinte şi puterea legislativă. Preşedintele Traian Băsescu încalcă Constituţia substituindu-se Guvernului României, amestecându-se în activitatea legislativă a Parlamentului şi hotărând ce acte normative trebuie adoptate.

Continuând procesul de denigrare a instituţiilor statului preşedintele doreşte să scoată vinovat Parlamentul pentru nerealizările în domeniul justiţiei şi al noţiunii de "asistenţă socială". Pentru preşedinte prevederile Constituţiei de separare a puterilor în stat nu contează, dumnealui îşi permite chiar să ceară parlamentului "o atenţie deosebită în adoptarea... cât mai urgent posibil" a unor acte normative.

Traian Băsescu are o abordare de opoziţie, uitând că PDL deţine poziţia dominantă chiar şi în camera superioară a parlamentului, compromisă grav, dar îi lipseşte disciplina şi poate dorinţa de a adopta legile pe care le doreşte preşedintele. Aşadar, Traian Băsescu ar trebui să fie, şi poate chiar este, dezamăgit în primul rând de putere şi abia apoi de opoziţie, de la care nu ar fi trebui să aibă nicio aşteptare, pentru că PDL nu i-a ascultat cuvântul sau nu a reuşit să-i impună voinţa. Când frâiele afacerii au scăpat, preşedintele i-a băgat chiar în şedinţă pe parlamentarii PDL-işti şi le-a ţinut morală. În locul "neutralităţii" pe care ar fi trebuit să o promoveze, Traian Băsescu a preferat implicarea aproape totală.

Şi dacă puterea legislativă îl incomodează pe preşedinte, nici relaţia cu puterea judecătorească nu este pe placul acestuia. Domnul preşedinte nu este mulţumit că instanţele de judecată se substituie şi "executivului, şi legislativului, şi justiţiei". Probabil dumnealui este nemulţumit de faptul că aceasta se opune legal anumitor acţiuni ale puterii. Uită preşedintele că într-o ţară democratică există separarea puterilor, iar dumnealui nu are dreptul, conform Constituţiei, să se amestece în treburile acestora.

Cu executivul, preşedintele are cea mai bună relaţie, poate şi pentru că în guvern sunt oameni de carton, simple marionete, personaje care nu ştiu să decidă ceva singure.

Membrii Guvernului, în frunte cu Emil Boc, sunt doar nişte simpli executori şi atât. Un exemplu concret este acum realizarea bugetului de stat pe 2012. Cu toate că trebuia să ajungă în Parlament încă din 15 octombrie, premierul a aşteptat întâi vizita şi aprobarea FMI, precum şi acordul preşedintelui, şi abia după aceea poate ajunge bugetul şi în Parlament. După numeroase întâlniri şi iar întâlniri, declaraţii şi iar declaraţii, făcute de la Cotroceni, nu de la Palatul Victoria, am aflat cât de cât ceva despre acest buget. Va fi un "buget prudent" "pentru vreme rea", un buget care să răspundă realităţilor economice, chiar dacă anul 2012 este un an electoral. Dacă prudenţa este cuvântul de ordine, pentru liniştirea populaţiei sau pentru conservarea şi mărirea numărului de voturi aceasta s-a schimbat în "indexări" majorări de pensii şi salarii în a doua jumătate a lui 2012, dacă economia permite. Şi atunci, cum rămâne cu "demagogia şi populismul", sau aceste cuvinte nu pot fi folosite decât de putere, opoziţia nu are voie?!

Dacă Andrei Şaguna a lăsat urme în istoria ţării, recunoscute chiar de preşedinte, prin faptul că "şcoala, educaţia, cultura sunt elementele de perenitate ale unui popor", Traian Băsescu nu lasă în urma dumnealui nici şcoli, nici cultură, dar mai rău este faptul că actualul recensământ a scos în evidenţă că sub conducerea lui Traian Băsescu şi a PDL, România a pierdut cea mai importantă resursă: omul.

Domnul Neculai Răţoi:

"Blejnar ia cu japca!"

Administraţia fiscală şi, în general, toate instituţiile de control au rol de japcă. Au rol de a se duce, de a controla şi a da o amendă, fără să spună dacă este ceva de îndreptat, dacă şi unde s-a greşit.

Acest tip de atitudine este unul total dăunător. Şi nu vorbesc numai de administraţia fiscală, vorbesc de toate organismele de control pe care le are ţara asta. Mesajul meu către ei este: "Schimbaţi-vă atitudinea! Fiţi proactivi şi încercaţi să îndrumaţi business-ul în România şi nu să-l distrugeţi!". Nu, citatul acesta nu aparţine, aşa cum s-ar crede, vreunui discurs al cuiva din opoziţie. Citatul aparţine chiar lui Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, printre puţinii oameni care au reuşit să pună degetul pe rană şi care să recunoască, fie şi voalat, că "imperiul lui Blejnar" este o permanentă sursă de abuzuri şi corupţie, fiind foarte politizată - adică exact ce nu s-ar aştepta de la o astfel de instituţie a statului!

Iată că şi altcineva cu o voce credibilă, din afara opoziţiei, spune că majoritatea instituţiilor de control din România sunt surse majore de corupţie. Că majoritatea instituţiilor care ar trebui să vegheze la apărarea legii şi a drepturilor cetăţeneşti sunt pline cu indivizi care cer pur şi simplu taxă de protecţie de la cei care sfidează legile. De la Garda Financiară până la Inspectoratele Teritoriale de Muncă se negociază încălcarea legii. Iată că o replică de om sătul de abuzuri, a lui Mihai Tănăsescu, readuce astfel pe tapet in extenso ideea că Blejnar ar putea fi regina din celebrul joc de şah imaginar care a debutat odată cu spectaculoasa adunare cu elicopterele vameşilor şi poliţiştilor vamali. După cum a eşuat de lamentabil operaţiunea ce s-a dovedit a fi doar un imens balon de săpun, unul din zvonurile care a justificat eşecul acesteia a fost şi cel că, de fapt, a fost doar o operaţiune de imagine, care să dea bine în faţa Europei şi că tot cu această ocazie s-au stabilit alte tarife, mai de "campanie", urmând ca sumele care să ajungă în buzunarele portocalii să fie şi mai consistente.

Întrucât este greu de crezut că în urma examenelor destul de dure în sânul corpului inspectorilor sunt numai persoane incompetente şi că e absolut normal ca un inspector bun să fie acela care, în momentul în care îţi găseşte o greşeală în activitate sau în scripte, să îţi atragă atenţia şi să îţi explice ce şi cum, ca să nu mai repeţi greşeala - căci inspectorii administraţiei fiscale nu sunt ca agenţii de circulaţie tupilaţi în tufe aşteptând cu rânjetul pe buze ca să depăşeşti o căruţă pe linia continuă - atunci rămâne o singură explicaţie pentru japca practicată de oamenii lui Blejnar, care vin călare pe tine doar ca să plece cu banii de amendă în buzunar: au fost transformaţi într-un soi de portărei în interes de partid! Niciodată nu a fost mai politizată administraţia financiară mai mult decât este acum! Niciodată abuzurile acesteia nu au fost mai mari şi mai multe ca sub regimul Băsescu!

Fiscul este văzut şi folosit ca o armă până şi împotriva adversarilor politici care, în ochii băsiştilor nu sunt, aşa cum e normal oriunde în lume, parteneri într-o activitate politică democratică, deoarece fără opoziţie nu există democraţie, ci sunt duşmani de moarte, care trebuie neapărat exterminaţi fizic, chiar, ajungându-se la perfecţionarea dictonului totalitar "cine nu e cu noi, e împotriva noastră", la varianta portocalie: cine nu e cu noi, trebuie să piară din România, de pe planetă, din sistemul solar, galaxie şi chiar din univers!

Şi cum aneantizarea opoziţiei trebuie să înceapă de undeva, prima dată sunt trimise organele de control ale statului, pentru a se păstra măcar o brumă de aparenţă de legalitate, după care presiunea organelor statului devine din ce în ce mai puternică, până când oponentul cedează şi ori se dă la o parte din calea portocalie, ori înfiinţează UNPR-ul sau Mişcarea Ploconară...

După Asociaţia Magistraţilor din România, iată că şi reprezentantul României la FMI răbufneşte. E semn bun, e semn că actuala putere începe să aibă zilele numărate...

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Bâlbâielile Guvernului Boc"

Principalul partid de la guvernare ne-a dovedit încă o dată că interesul suprem este rămânerea cu orice chip la guvernare pentru a-şi mulţumi clientela politică. Aşa se face că PDL a acceptat propunerea UDMR ca presupusa creştere a pensiilor şi salariilor bugetarilor să se devanseze din iunie în aprilie 2012. Liderul grupului minorităţilor din Parlamentul României, Varujan Pambuccian, a confirmat faptul că UDMR a propus majorarea pensiilor şi a salariilor din aprilie 2012.

Trebuie să precizez că nu textul deciziei este cel criticat în prezenta declaraţie, ci modul în care portocaliii iau decizii care afectează viaţa cetăţenilor acestei ţări. PDL a acceptat soluţia UDMR pentru că ultimul lucru pe care şi-l doreşte este ca acest partener fidel să iasă de la guvernare, altfel nu se poate explica faptul că în urmă cu două săptămâni nu concepeau respectarea legii.

Liderii PDL fac declaraţii iresponsabile, fără să se gândească la faptul că în mâinile lor stă soarta a milioane de oameni. Portocaliii nu dau dovadă de fermitate politică şi îşi schimbă declaraţiile privind viitorul bugetarilor şi al pensionarilor în fiecare zi. Nu a trecut mult timp de când liderii PDL cereau prudenţă şi anunţau îngheţarea pensiilor şi a salariilor. În urmă cu doar două săptămâni premierul acestei ţări ne spunea că nu s-a discutat despre indexarea pensiilor în 2012. Când şi-au dat seama că anul 2012 este un an electoral şi-au nuanţat declaraţiile şi s-au gândit să respecte legea pensiilor pe care singuri au trecut-o prin furt în Parlamentul României. Astfel, s-au hotărât să respecte legea începând din a doua jumătate a anului 2012. Vedem că această decizie a suferit o nouă modificare la dorinţa UDMR. Când USL a cerut respectarea legii pensiilor, comunicatorii PDL s-au grăbit să spună că este vorba de populism. PDL nu îşi poate permite în acest moment să nu facă toate capriciile UDMR-ului pentru că s-ar putea trezi prematur fără puterea şi controlul care i-ar putea ajuta să treacă pragul electoral.

Din păcate, toţi vom suferi pentru bâlbâielile acestui partid. Această schimbare zilnică a declaraţiilor ne dovedeşte iresponsabilitatea şi neprofesionalismul portocaliilor. Soarta acestei ţări este lăsată pe mâna unor oameni care-şi pun interesul propriu mai presus de orice şi îşi schimbă declaraţiile şi deciziile după cum bate vântul!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Noul val de concedieri pregătit de Guvernul Boc"

Două acorduri cu FMI de la începutul crizei şi cea de-a zecea misiune de evaluare care s-a finalizat recent au demonstrat că România s-a împrumutat degeaba: economia nu duduie, investitorii se tem de corupţie, iar peste toate, actuala putere trebuie să dea oamenii afară, pentru că locurile de muncă sunt tot mai puţine şi mai greu de găsit!

Cel mai grav este că am luat 20 de miliarde de euro de la FMI şi că banii au fost folosiţi greşit: rata inflaţiei nu s-a redus, şomajul nu a scăzut, salariile nu s-au majorat. Guvernul trebuie să răspundă pentru modul în care au fost folosiţi banii de la FMI: nu a creat locuri de muncă, iar românii au doar o singură variantă: să meargă peste hotare pentru o slujbă.

Potrivit datelor statistice, faţă de debutul crizei, numărul de salariaţi a scăzut, în prezent fiind înregistraţi doar puţin peste 4 milioane de români care lucrează, un minim istoric, care nu s-a mai întâlnit în ultimii 50 de ani.

În urmă cu câteva luni, premierul Emil Boc se bătea cu pumnul în piept la toate televiziunile că noul Cod al muncii va aduce noi joburi, va opri munca la negru şi va revitaliza piaţa muncii. Mult zgomot pentru nimic! Câteva amenzi de imagine şi încă o minciună marca PDL!

Mai mult decât oricând avem nevoie de locuri de muncă. Banii de la FMI ar fi trebuit orientaţi strict pentru investiţii şi pentru a creşte posibilităţile de pe piaţa muncii.

FMI ne-a indicat de unde să tăiem, unde să punem, pe cine să dăm afară şi cum să reducem cheltuielile. Şeful FMI este cel care guvernează România! Din păcate, tot ce a reuşit să facă până acum a fost să spulbere piaţa muncii şi să ne pună pe cap datorii greu de imaginat. Românii sunt printre cei mai îndatoraţi din lume, arată un studiu al prestigioasei companii de consultanţă The Gartman Letter. Suntem pe locul doi în lume după Grecia, în ceea ce priveşte datoria către FMI. Câţi bani v-au revenit din datoria făcută în numele dumneavoastră la FMI? Dar din datoria publică? Dar din fondurile UE?

Ei bine, chiar dacă nu sunt locuri de muncă, nu a crescut nivelul de trai şi nu trăiţi mai bine, datoriile va trebui să le plătiţi! Datoriile ţării noastre s-au triplat în ultimii ani, fiecare român salariat fiind nevoit să dea din propriul buzunar undeva la 5.500 de euro pentru a scăpa România de colaps.

Situaţia din Grecia naşte tot mai multe întrebări privind soarta statului român, preşedintele Traian Băsescu spune că în 2012 există un risc major să revină recesiunea, iar FMI bate cu pumnul în masă să facem noi concedieri! Şi atunci, la ce ne-au servit toate împrumuturile de la FMI, dacă am ajuns tot pe marginea prăpastiei? Cu siguranţă, guvernul Boc şi puterea portocalie vor trebui să plătească, să spună public unde sunt banii împrumutaţi şi să răspundă pentru chinul adus fiecărui român!

Domnul Florin Iordache:

"Raportul Curţii de Conturi despre managementul CNAS trebuie să devină public!"

Despre controlul Curţii de Conturi la Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate se ştia de ceva vreme. Mai nou, au apărut "pe surse" date care ne conduc la concluzia că în respectiva instituţie este vorba despre un management dezastruos: 800 de milioane de lei (aproape 200 de milioane euro) bani necolectaţi şi 500 de milioane de lei cheltuiţi pentru creditele de angajament şi neînregistraţi, contracte de achiziţie fără respectarea procedurilor şi lipsă de comunicare cu autorităţile care strâng taxele. Acestea sunt numai câteva date extrase dintr-un pachet mult mai substanţial.

Aşadar, haos la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate (FNUAS)!

Normal şi corect ar fi fost ca după apariţia - fie şi "pe surse"-, a acestor informaţii, factorii cu atribuţii să ne spună dacă ele corespund sau nu realităţii. Or, dat fiind faptul că o asemenea acţiune nu a avut loc, putem să luăm în calcul datele respective. Chiar şi sub beneficiu de inventar...

Mai presus de discuţiile de natură tehnică despre celeritatea cu care datele din Raportul Curţii de Conturi vor deveni publice, există problema respectului instituţiilor statului faţă de milioanele de cetăţeni care plătesc în mod corect pentru a-şi avea asigurată sănătatea. Ei au dreptul să ştie care este situaţia la FNUAS şi trebuie să primească informaţii clare şi corecte.

Sincer să fiu, nu mă mir că, până acum, nici preşedintele Traian Băsescu şi nici primul său ministru nu au găsit de cuviinţă să se pronunţe asupra acestui subiect de maxim interes public. De aceea, consider că Parlamentul, prin comisiile sale de specialitate, trebuie să demareze neîntârziat procedurile pentru discutarea respectivului document, stabilind totodată măsurile care se impun, aşa încât activitatea CNAS să se desfăşoare în mod corect şi transparent.

Domnul Filip Georgescu:

Cu două decenii în urmă, eram 23 de milioane de suflete pe pământul de la Dunăre, mare şi Carpaţi, România plasându-se pe locul al şaptelea între ţările Uniunii Europene, din punct de vedere al numărului de locuitori. Astăzi, am rămas cu puţin peste 20 de milioane. Ţara se goleşte de la an la an, iar fenomenul depopulării îşi are multiple cauze.

Un prim factor în această privinţă este cel demografic. Şi în acest an, sporul populaţiei a fost unul negativ, înscriindu-se pe linia descendentă intervenită după 1990. în luna mai a acestui an, numărul naşterilor a fost depăşit de cel al deceselor cu 5.578 de persoane. La rândul său, numărul căsătoriilor a fost cu 2.127 mai mic decât cel înregistrat în mai 2010, iar prin hotărâri judecătoreşti definitive, numărul divorţurilor a fost mai mare cu 626.

Stephen W. Mosher, preşedintele Institutului pentru Cercetarea Populaţiei din SUA, spunea pe bună dreptate: "Când o societate îşi pierde voinţa de a se reproduce, îşi pierde vitalitatea". O cauză care determină în mod constant scăderea populaţiei o constituie mortalitatea, atât de ridicată în ţara noastră. în 2009, în România au decedat 257.200 de persoane, iar anul trecut 259.700. Mortalitatea generală a crescut la 12,1 decese la mia de locuitori, faţă de 10, cât reprezintă media europeană. în mediul rural, acest indicator ajunge, la noi, la 14,7 la mia de locuitori.

într-un recent raport Eurostat se menţionează că România este ţara cu cea mai ridicată rată a decesului în rândul copiilor sub cinci ani: 10,1 la mia de nou-născuţi, de două ori mai mare decât în celelalte ţări comunitare. Ţara noastră se plasează pe ultimul loc în UE şi în ce priveşte speranţa de viaţă: 77,4 ani femeile şi 69,8 ani bărbaţii. Suedezii trăiesc în medie cu 10 ani mai mult decât românii. Mortalitatea atât de ridicată care se înregistrează astăzi în România constituie rezultatul cel mai concludent al aşa-zisei reforme în domeniul sănătăţii.

Dar oare la ce ne puteam aştepta când au fost închise şi comasate peste o sută de spitale, când au fost desfiinţate peste 5.000 de paturi de spital, când medicamentele compensate se dau cu linguriţa (bolnavii de cancer primesc algocalmin în loc de morfină), când la o mie de locuitori au mai rămas doi medici, adică jumătate din media europeană? Din păcate, subfinanţarea sănătăţii creşte de la o lună la alta, ca urmare a măsurilor draconice adoptate de actuala Putere.

Scăderea populaţiei este determinată în cea mai mare măsură de sărăcia nemaiîntâlnită cu care se confruntă românii, de trei ani încoace. Salariile şi pensiile sunt la noi de 7-8 ori mai mici decât în ţările vest-europene, dar guvernanţii le-au ciopârţit drastic, preconizând un nou asalt asupra lor; preţurile cresc în mod aberant, şomajul se apropie de un milion de oameni, iar condiţiile de hrană, de locuit şi de ocrotire a sănătăţii sunt sub orice critică. În aceste condiţii, când dictatura îi împiedică să-şi spună păsurile, românii îşi iau lumea-n cap. Circa 10.000 de medici au plecat până acum în alte ţări, în care lucrează pe salarii de 3.000-4.000 de euro, iar alţi 16.000 au întreprins demersurile necesare pentru a profesa în străinătate. Nu mai puţin de 20.000 de cadre didactice au ieşit din învăţământ, mulţi dintre ei angajându-se peste hotare, în diverse munci, cu mult mai bine plătite decât profesorii în România. Au plecat, de asemenea, zeci de mii de muncitori constructori, electronişti, programatori, ingineri, cercetători şi alţi specialişti.

Dar cel mai surprinzător lucru îl constituie exodul ţăranilor spre ţările Uniunii Europene. Ţăranul român, care în decursul istoriei s-a bătut pe viaţă şi pe moarte pentru fiecare palmă de pământ, îşi lasă acum fără nicio remuşcare părinţii, casa, ţarina şi ţara, în căutarea unui trai mai bun. Circa 700.000 de ţărani lucrează pe ogoarele Spaniei, alte sute de mii în Italia, Franţa, Germania, Austria. O asemenea emigrare în masă a ţăranilor nu s-a mai pomenit de la sfârşitul primului război mondial, când zeci de mii de ardeleni, maramureşeni şi bănăţeni au trecut Oceanul şi s-au stabilit în Statele Unite ale Americii.

Criza mondială a însemnat pentru noi nu doar o lovitură mortală sub raport economic, ci şi social. Românii de atunci, ca şi cei de astăzi, îşi părăsesc in corpore ţara, refugiindu-se din calea crizei, pe drumul fără de întoarcere al bejeniei.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Demagogia în România"

Din păcate, cele mai multe subiecte cu care vin în atenţia dumneavoastră nu sunt deloc plăcute, dar mai ales sunt nocive pentru cetăţeni. Suntem intoxicaţi prin toate formele posibile de către actuala putere, care nu face nimic altceva decât să se agaţe cu disperare de ultimele pârghii de acţiune pe care le mai au.

Un celebru citat spunea "dezbină şi cucereşte" şi am senzaţia că acesta este luat ad litteram mai ales de domnul preşedinte Traian Băsescu şi, pe cale de consecinţă, de toţi subalternii săi.

Faptul că o bună parte din deciziile economice ale ţării sunt luate de experţii FMI, nu mai surprinde pe nimeni, în definitiv doar, suportăm consecinţele nesăbuinţei actualilor noştri conducători, dar ceea ce mă surprinde în continuare este tupeul de care nu se dezic aceşti "dumnezei" ai destinului românesc (sau mai bine spus "demoni"!).

Nu bine s-a întâlnit preşedintele nostru cu delegaţia FMI (că doar el era în măsură să participe la întâlnire, din moment ce premierul este de carton) că a şi ieşit public să mai taie din crâmpeiele de optimism râmase românilor, spunându-le că nu e loc de optimism şi demagogie pentru anul care bate la uşă. Cu alte cuvinte, să nu ne aşteptăm la creşteri salariale, de personal şi aşa mai departe.

Şi atunci? Cum se vor arăta fenomenalele lor rezultate dacă cetăţenii continuă să o ducă din rău în mai rău... Sau poate nu vor mai fi cetăţeni în 2012!

Un alt lucru care m-a surprins a fost atitudinea doamnei ministru Elena Udrea, care, într-un moment de spovedanie în faţa Partidului Trădătorilor (PT=UNPR), le-a declarat că printre dorinţele PDL şi unul din punctele de pe agenda electorală a anului viitor este "ca în jumătatea a doua a anului viitor să dăm oamenilor înapoi din ceea ce le-am luat". Această confesiune să o iau ca pe o spovedanie sau ca pe o demagogie?

Cu alte cuvinte, în România haosul este la el acasă, incertitudinea la fel, iar, în aceste condiţii, găsesc din ce în ce mai plauzibilă întrebarea "Să vină oare în 2012 sfârşitul?"

Domnul Vasile Popeangă:

"Democraţie de speluncă"

Din "meciul" dintre preşedinte şi magistraţi ajunge la populaţie un semnal pentru care eticheta de "îngrijorător" este necuprinzătoare, cuvântul "devastator" fiind mult mai aproape de realitate. Deoarece preşedintele a făcut enorma greşeală într-o ţară democratică - pentru care nu doar se dau demisii, ci se poate lăsa chiar cu război civil - de a îndemna justiţia să ţină cont nu de legi şi de reguli, ci de cât de plin este buzunarul acuzatului! Cu alte cuvinte, dacă buzunarul este autodeclarat a fi gol, atunci se poate echivala acest lucru cu acela că fapta nu există, iar făptaşul nu poate fi tras la răspundere!

Din păcate, în cazul guvernului, s-a dovedit că nu este sărac, ci doar se preface că este sărac, pentru a scăpa mai uşor basma curată, furând de la săraci ca să dea la bogaţii din clica proprie! Căci nu s-au găsit câteva milioane de euro pentru a menţine sistemul sanitar pe linia de plutire, însă acele milioane s-au împărţit pentru a face două-trei ştranduri. Bineînţeles, sub pompoasa denumire de "investiţii", fapt ce dovedeşte că acest guvern este atât de habarnist, încât nici măcar nu ştie că o cheltuială neeconomicoasă (risipă cu ambele mâini, adică) niciodată nu poate fi o investiţie!

încă de pe vremea liceului, la primele noţiuni de economie, orice elev învaţă că investiţia reprezintă o plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obţinerii de profituri. Care este profitul scos dintr-un patinoar sau dintr-un ştrand care, după tăierea panglicii, este imediat închis, autointitulaţi dibaci portocalii? Ia zii, Nuţa Priceputa, care este profitul ţării scos dintr-un teren de fotbal amenajat într-un sat în care mai sunt doar vreo 10 pensionari? Sau dintr-un teren de fotbal în pantă? Şi atunci, despre ce investiţii sau pricepere managerială a miniştrilor vorbim? Deci, se dovedeşte că pentru prostii se găsesc toţi banii din lume, doar pentru ceva util, în folosul cetăţeanului contribuabil, nu se poate nimic - nu-s bani!

Iată că vrăjelile pe care le spunea preşedintele ca să culpabilizeze unul dintre puţinele bastioane ale democraţiei nu stau în picioare! în plus, rolul justiţiei nu este să determine de unde să se facă rost de bani pentru îndreptarea unei situaţii, ci să arate că acela care a creat această situaţie e doar un papagal amărât care habar n-are de capul lui şi face toate prostiile posibile din lume în speranţa că vine preşedintele să-i ia apărarea şi să nu fie tras la răspundere! Rolul justiţiei e să arate vinovatul şi să participe la îndreptarea greşelii! Unde a mai auzit Traian Băsescu, în lumea asta, un preşedinte sau alt conducător de stat democratic zicând: "Daţi-le-n acolo de hotărâri ale justiţiei, de separări ale puterilor în stat: doar eu şi guvernul ştim ce e just în ţara asta, aşa că doar noi hotărâm, justiţia poate sta pe tuşă şi să ia notiţe de la măreaţa noastră înţelepciune olimpiană"? în ce ţară din Uniunea Europeană a mai auzit Traian Băsescu de vreun conducător de stat care trasează sarcini justiţiei ca să nu şi facă treaba şi să favorizeze incompetenţa puterii?

în vreme ce, din 2009 şi până în prezent, nu poate nimeni să enunţe măcar un singur lucru pozitiv făcut de către actuala putere (demonstraţii făcute chiar din sânul actualei coaliţii, de către oameni care încă nu şi-au pierdut simţul realităţii), iată că vine "responsabilul" epigon prezidenţial Traian Băsescu să ceară justiţiei să renunţe benevol la rolul şi funcţiile sale în statul român şi să intre în cârdăşia portocalie, ca să salveze tenderul unui executiv care se plimbă pe marginea genocidului! Deci, Băsescu crede că vinovatul nu e cel care greşeşte, ci acel care arată cine a greşit! Nu e vinovat cine încalcă legile, ci acel ce depistează asta, şi îl arată cu degetul pe făptaş şi mai şi cere revenirea la normalitate!

Iată un motiv mai mult decât suficient să cerem demisia lui Traian Băsescu şi a cabinetului Boc, măcar pentru imixtiunea în treburile altei puteri în stat - puterea judecătorească, fapt de neconceput într-o democraţie, fie ea şi originală, sau, ca să se înţeleagă chiar şi la Cotroceni, democraţie de speluncă...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Judecătorii îi trag una după ceafă lui Traian Băsescu"

Comisia Europeană transmite preşedintelui Traian Băsescu, de ziua lui, că... minte! Bruxelles-ul nu a condiţionat niciodată finanţarea unui proiect de faptul că unele proceduri de achiziţie sunt contestate în justiţie sau de faptul că rezultatul final este decis de către instanţele de judecată, aşa cum afirmase Traian Băsescu, pentru intimidarea celor care mai au curaj încă să mai vorbească şi să împartă dreptatea în această ţară de la care Dumnezeu şi-a întors faţa de când a urcat actuala putere portocalie la cârma destinelor. În compensare, tot de ziua lui, Băsescu a aflat chiar de la magistraţi că trăim într-un stat poliţienesc şi că a fost declarat chiar de către judecători ca fiind un dictator care se consideră singurul mai presus de lege. Aşa ţi se întâmplă când acuzi magistraţii că din cauza lor se duce ţara de râpă, în loc să deschizi ochii larg să vezi adevăraţii vinovaţi, pentru că asta ar însemna să te arăţi singur cu degetul!

În sfârşit, după o lungă perioadă în care magistraţii s-au lăsat călcaţi în picioare de către actuala putere cu speranţa clasică a românului de rând că, dacă vor tăcea, o să treacă furtuna şi o să fie iarăşi bine, Asociaţia Magistraţilor din România s-a săturat să tot fie ciuca bătăilor prezidenţiale şi a dat o replică pe măsura atacului lui Băsescu, trăgându-i locatarului inutil de la Cotroceni o scatoalcă după ceafă de o să-1 doară locul cu pricina de câte ori o să plouă, amintindu-i astfel de ce şi de unde i se trage. Pentru că Traian Băsescu face parte din categoria celor care nu ţin minte decât momentele în care au capul spart şi pe cei care au reuşit această performanţă. Iată că a prins şi vremurile când o altă putere a statului, în care Băsescu tot încearcă să se imixtioneze încă de la începutul primului său mandat, să îi dea o ripostă care, în mod normal, ar putea opri din înaintare până şi o avalanşă din Alpi.

Traian Băsescu se face a nu pricepe că, atacând justiţia, atacă, de fapt, fundamentul statului de drept, readucând România la nivelul statului sclavagist, în care legea era făcută de către stăpânul de sclavi atotputernic, în funcţie de cum se trezea de bine dispus dimineaţa sau cât de bine mânca la masa de prânz. Cu astfel de exemplu chiar la vârf, să nu ne mai mirăm atunci de proliferarea unor cazuri precum acel al prefectului de Teleorman, care a şi fost filmat comportându-se într-o clădire publică mai rău decât în stâna familiei, insultând ziarişti, ameninţând jandarmi şi toate astea din nişte hachiţe că i s-a feştelit imaginea, chiar cu largul său concurs! Iar unui asemenea individ abuziv nu i s-a clintit nici măcar un fir de păr, întrucât a urmat linia directoare trasată de însuşi preşedintele ţării, aceea de a băga frica în toţi cei care ar putea să te arate lumii cum eşti în realitate!

Iată că acum magistraţii sunt cei care se revoltă, nemaisuportând pe gât cizma matrozului rătăcit pe la Cotroceni dintr-o ironie a istoriei. Culmea este că tot ei sunt cei chemaţi să aducă lumină şi în cazul Flota, şi în cazul spălărilor de bani din afacerile imobiliare ale lui Traian Băsescu - sursa ulterioarelor "vânzări anterioare" niciodată explicate, în ciuda promisiunilor atât ale lui Traian Băsescu, cât şi ale Ioanei Băsescu. Unii ar spune că, lămurit fiind de faptul că mai degrabă mai devreme decât mai târziu, Băsescu va fi iarăşi faţă-n faţă cu magistraţii (dar într-o altă postură!) şi se grăbeşte să-i timoreze preventiv pentru a exista justificarea publică în caz că dosarele sale se vor termina aşa cum este de aşteptat, adică mai mult decât negativ pentru încă locatarul de la Cotroceni.

Însă acum, simţind până şi magistraţii că puterea actuală e pe drojdie, au considerat că o zvâcnire suficient de puternică ar putea fi eliberatoare. Din păcate, un bulldog de talia lui Băsescu, atunci când simte zbaterile victimei, mai abitir îşi încleştează fălcile, singura variantă de a scăpa de abuzurile sale fiind doar o unire a ceea ce a mai rămas din forţele apărătoare ale democraţiei din această ţară pentru a înlătura acest ultim bastion al dictaturii din Europa. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Cornel Itu:

"De la o democraţie firavă la o dictatură crâncenă"

Au trecut aproape 22 de ani de când ne străduim să implementăm şi să realizăm în practică conceptul de democraţie.

Democraţia este o formă de organizare şi conducere politică a societăţii prin consultarea cetăţenilor, ţinând cont de voinţa acestora, de interesele şi aspiraţiile de progres ale ţării.

Este guvernarea de către popor, puterea supremă revenind poporului şi fiind exercitată direct de el sau de către reprezentanţii aleşi conform unui sistem electoral liber.

Pornind de la aceste principii de-a lungul vremii s-a cristalizat un ansamblu de legi clare aplicate în organizarea şi desfăşurarea vieţii sociale din societatea modernă, de neconceput în afara unor alegeri libere, la toate nivelurile structurilor existente.

Alegerea preşedintelui, a membrilor parlamentului, a preşedinţilor de consilii judeţene, a primarilor este un proces complex, are la bază o luptă de idei şi programe prin care se cern cei mai buni, cei care reprezintă cu adevărat expresia voinţei majoritare a populaţiei.

Reducerea procesului electoral la un singur tur de scrutin, pe toate palierele de organizare politică duce în prealabil la sărăcie de idei şi iniţiative şi apoi evident la dictatură. Pe această cale, Parlamentul devine un fel de Mare Adunare Naţională condusă de preşedintele suprem, consiliile judeţene şi primăriile ajung pe mâna unor mici dictatori în cârdăşie cu baronii locali, distrugându-se, dacă ne referim la ţara noastră, firavii muguri de democraţie în care poporul şi-a pus atâta speranţă.

În ţările cu o democraţie consolidată se aplică cu succes alegerile pe programe, pe concurenţă între candidaţi, sistem pe care l-am agreat, l-am adoptat şi noi. Sistemul sigur că nu-i perfect, dar poate fi şi trebuie îmbunătăţit, nu prin schimbarea sa, ci prin schimbarea celor aleşi.

Exprimându-mă fără ocolişuri, alegerea organelor de conducere fie la nivel central, fie la nivel local, duce inevitabil la impunerea voinţei personale, la reîntoarcerea în trecutul nu prea îndepărtat.

În consecinţă, motivul invocat cu privire la costurile alegerilor este unul fals. Costurile alegerilor electorale se compensează din buna funcţionare a societăţii, consecinţa unor alegeri corecte şi democratice, realizate de popor în folosul său.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Folosirea banului public"

În această ţară s-a tăiat tot ce putea fi tăiat, s-au retras toate avantajele binemeritate şi ajutoarele pentru români. Încontinuu se vorbeşte de sacrificii, de disponibilizări şi de conştientizarea perioadei prin care trecem. Toate acestea sunt doar vorbe aruncate în vânt, mesaje de influenţare a populaţiei, trucuri ieftine de psihologie inversă şi, de ce să nu recunoaştem, prostirea pe faţă a unui întreg popor ajuns la limita de subzistenţă.

Puterea şi-a făcut un obicei din a prezenta opoziţia drept oaia neagră a vieţii politice româneşti, cea care obstrucţionează şi sabotează aleasa şi măreaţa activitate a Guvernului şi a armatei de profitori.

De ce nu recunosc că folosesc banul public după bunul plac şi pentru atingerea obiectivelor lor politice? De ce se hotărăşte brusc, în ajunul votării unei moţiuni de cenzură, capitale pentru stat, să se ofere pomeni, să se cumpere voturi şi să se şantajeze? Sunt întrebări pentru care Boc şi compania nu au niciun răspuns în afara veşnicelor mesaje populiste.

Dacă v-a dispărut şi ultima urmă a bunului-simţ şi a grijii faţă de această ţară, puteţi măcar să vă mai disciplinaţi "aghiotanţii", cei care vă dau de gol, declarând cu seninătatea tipică lipsei oricărei activităţi intelectuale, că banii pe care tocmai i-aţi oferit sunt plata unui comportament supus în Parlament.

Ca de obicei, veţi arunca acum vina pe opoziţia mereu "vinovată" pentru greşelile dumneavoastră, demonstrând cum banii s-au oferit administraţiilor PSD, într-un acces de solidaritate şi de profesionalism. Dacă aţi dorit să vă perfecţionaţi în ceva, a fost în manipularea opiniei publice. Însă şi aici rateurile sunt din ce în ce mai dese şi mai flagrante, din nefericire pentru dumneavoastră şi din fericire pentru români.

Un lucru rămâne însă cert. În timp ce românii suferă de foame, boli şi lipsuri, milioane de euro se aruncă dintr-un moft şi din dorinţa malignă de păstrare cu orice preţ a puterii, profitând de faptul că viaţa politică românească a fost năpădită de executanţi, de marionete fără coloană vertebrală, fără idealuri şi fără conştiinţă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"În ce condiţii se deţine puterea!"

În mod tragic, în România, puterea este strict asociată cu banii. În acest fel, a deţine putere politică fără bani a devenit de-a dreptul desuet şi pentru mulţi dintre oamenii politici este de neconceput. Legătura intrinsecă dintre bani şi puterea politică este pentru actuala putere o condiţie sine qua non.

Banul public a devenit moneda de schimb cea mai sigură a acestei puteri care dovedeşte "metode nelimitate" în a spolia statul şi de ultima sa resursă. Cu banul public se cumpără voturi, favoruri, se fac averi şi se cultivă puterea politică.

În condiţiile în care aceşti aşa-zişi politicieni nu deţin alte atuuri pentru a câştiga şi perpetua puterea, singura lor valoare a devenit banul pe care îl iau prin orice mijloace de la stat.

Statul cu instituţiile sale s-a transformat în "puşculiţa" mai marilor zilei care folosesc şi ultimul bănuţ în scopuri personale. Modul în care banul public s-a transformat în mecanism de obţinere şi menţinere a puterii denotă primitivismul celor care au pretenţia să fie numiţi oameni de stat, arhaici şi sălbatici periculoşi, care consideră România propria moşie, pe cetăţenii săi nişte sclavi ce trebuie să îi întreţină, iar banul public buzunarul propriu menit să servească cele mai josnice planuri.

În aceste condiţii, vă mai miraţi de lipsa oricărei dovezi de respect? Vă mai miraţi de ce se întâmplă la vamă sau în oricare instituţie a ţării? Vă mai miraţi că poporul este exploatat şi i se cer sacrificii peste sacrificii, atât timp cât această putere nu ştie altceva decât să se consolideze cât mai bine într-un regim ce a depăşit de mult limitele dictaturii?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Şansa de a trăi"

Nu ne putem ura sănătate între noi. Poate pentru că atunci când rostim aceste cuvinte, mintea ne este asasinată de faptul că România continuă să aibă cel mai mare procent al mortalităţii infantile de pe continent. Peste 2.250 de copii cu vârsta mai mică de un an au murit anul trecut. "Recordul" trecerilor în nefiinţă al celor care au văzut lumea şi părinţii doar cu un singur bilet este confirmat şi de raportul periodic privind implementarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului care a fost trimis la Geneva, de aici, de la noi.

În dimineţile României mele am aflat că decesele în spitale şi maternităţi deţin supremaţia, cu menţiunea că numărul lor este în continuă creştere. Pentru că avem dreptul de a ne naşte şi o mie de obligaţii de a muri. În mizeria unui salon de spital, în aşteptarea ambulanţei, sub ochii celor dragi, în faţa celor care stau cu braţele cruciş. Să mai spun că lecţia morţii nevinovate o simt şi acei copii seropozitivi care din vina unor nesăbuiţi au fost contaminaţi cu sânge infectat la începutul anilor '90. De aceea, din nou, suntem primii între ţările europene ca număr de copii cu HIV-SIDA.

O altă statistică arată că 5.000 de copii cu boli cardiace mor în fiecare an în România, pentru că nu sunt diagnosticaţi la timp. Şi aici urcăm pe treapta cea mai înaltă, fiindcă am ales să ciuruim un sac al sănătăţii, în loc să specializăm oameni cu potenţial. Pentru că, întrebaţi fiind de şansele bolnavilor de cancer captivi "în inima landului păgubaş", angajaţii Ministerului Sănătăţii au expediat trei rânduri de cifre triste. Pentru că, pentru ei, la asta se reduce amar sau nu, traiul unui român. Pentru că, în viziunea lor, chetele sociale care ajută la "expulzarea fericită" a celor cu cancer în lumea altor posibilităţi nu sunt o dovadă a neputinţei lor. Sunt campanii sociale ce reprezintă o practică utilizată în toate ţările. Semnat, Serviciul de presă.

Să ne împăcăm deci cu faptul că tumorile reprezintă a doua cauză de deces în rândul românilor, peste 40.000 de persoane căzând victime. Dar nu contează suficient, sloganul României bolnave ţine cu dinţii de voia şi paza lui Dumnezeu. Cu părerea de rău şi neşansa de a nu rămâne sănătoşi în ţara în care alţii aleg pentru tine să te stingi mai repede, avem dreptul de a ne naşte, avem dreptul de a trăi, dar nu de a trăi mult în România dimineţilor triste, căreia i s-a terminat perfuzia sau transfuzia.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Subvenţiile la căldură"

Anunţul revoltător referitor la limitarea subvenţiilor la căldură confirmă faptul că, printr-o altă întâmplare nefericită, ţara nu este guvernată de personajul supranumit Bokemon, ci de Jeffrey Franks, băiatul cu pantofi găuriţi. În calitate de deputat al României, condamn această practică antisocială, întrucât ea lasă populaţia fără un sprijin important, făcând astfel ca gradul de suportabilitate a noilor tarife ce vor fi aplicate să fie unul extrem de redus. Consecinţele regulilor impuse de şeful misiunii FMI, însuşi atins de criză, care fac trimitere directă la eliminarea ajutoarelor de stat, vin să crească presiunea asupra cetăţenilor, care, potrivit statisticilor, au deja restanţe însemnate către asociaţiile de proprietari, dată fiind aplicarea reducerilor salariale.

În mod cert nu susţin această iniţiativă, oricât de convingător ar fi prezentată, gândindu-mă câţi români vor fi siliţi să-şi reducă raţia de hrană pentru a nu îndura frigul în propriile imobile ori câţi vor fi nevoiţi să se debranşeze pentru a nu fi cocoşaţi de preţul agentului termic, un preţ ce te îndeamnă să faci focul ca în mijlocul unei tabere. Pe de altă parte, găsesc profund discriminatorie intenţia Guvernului care susţine că prestează peste "un popor de asistaţi", dar potrivit căreia subvenţiile ar urma să nu se mai acorde celor "bogaţi".

Ei bine, în fiecare dimineaţă, fiecare contribuabil se trezeşte bucuros că este condus de un aparat profund guvernat de respectul pentru legile ţării şi drepturile ce i se cuvin. În fiecare dimineaţă, nici un român nu se supară, pentru că se trezeşte înstărit, indiferent la câte cheltuieli l-ar supune puterea. În fiecare dimineaţă, vlăstarele societăţii poartă discuţii despre conturile bancare, alimentate de părinţi milionari, nefiind nici pe departe robii unei patrii nefericite.

Dar ce poate fi mai satisfăcător pentru cei care nu ştiu să numere până într-acolo unde ajunge cifra oamenilor sărăciţi, decât să anunţe întâi limitarea unui sprijin financiar, în ciuda faptului că sunt incapabili să determine sintagma "persoane cu venituri ridicate"? Sau ce poate fi mai important decât ca într-o perioadă în care românul adoarme cu deziluzia şi se trezeşte cu lehamitea, Boc să fie mai preocupat de funcţiile din partid decât necesităţile naţiunii.

Sper să aibă un deznodământ această poveste, pentru oamenii care în toţi aceşti ani au întregit rândurile nu unui popor de asistaţi, ci unui popor sedus, maltratat şi apoi abandonat de nişte întreţinuţi din banul public.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Lipsa valorilor morale"

Realitatea tristă care ne înconjoară nu este susţinută doar de un peisaj economic apocaliptic, ci şi de lipsa valorilor morale, sociale şi etice care în această ţară sunt omorâte şi îngropate. Luând în calcul unele excepţii şi cetăţenii care trudesc pentru a supravieţui în vremea "regimului portocaliu" sau regulilor sfidătoare ale "talibanilor", am alcătuit un top al joburilor şi "ocupaţiilor" care nu numai că asigură un trai decent în România, ci care reprezintă şi o trambulină spre statutul de vedetă autohtonă cu mai multă sau mai puţină notorietate.

Pe scurt, ca să dai lovitura şi să ajungi la vaca de muls trebuie să faci parte din PDL, să ai putere şi influenţă, şi mai ales să fii lipsit de inhibiţii. Dacă încă nu ai găsit calea prin care să devii milionar, ştirile din ultimele săptămâni te pot ajuta. Dacă nici o astfel de ocupaţie nu te avantajează, atunci trebuie să fii un manelist evazionist, care are un profit fantastic mai ales în campaniile electorale.

Potrivit unor estimări, cântăreţii de la petreceri pot câştiga şi 10.000 de euro într-o singură noapte. Dezamăgitor sau nu, în frumoasa noastră ţărişoară, o nouă ocupaţie bulversează buzunarele. În funcţie de "dotare", asistentele TV sunt remunerate satisfăcător cu până la 4.000 de euro pe lună, în ciuda faptului că nu trebuie să gândească, ci doar să defileze provocator. Culmea este că la fel de bine sau poate mult mai bine o duc şi traficanţii de persoane sau proprietarii magazinelor de etnobotanice. Spre exemplu, potrivit Europol, o reţea de traficanţi români a câştigat într-un an, fără a avea probleme cu autorităţile, circa 12 milioane de lire sterline din traficul cu minori.

Acestea nu sunt nişte modele de urmat, sunt dovezile clare ale unor carenţe în educaţie şi pregătire profesională. Este tragic că, în România, "să trăieşti bine" este doar dacă eşti politician corupt, manelist, prostituată, infractor periculos sau şpăgar. Cu un gust amar spun că acestea sunt doar unele dintre consecinţele unei guvernări cariate şi influenţa nefastă a PDL care s-a limitat la a promova în societatea actuală o grămadă de oameni care nu cunosc sensul cuvintelor integritate, corectitudine sau responsabilitate, ci doar noţiunea unui show denaturat, dar bine plătit.