Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,53.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Dumitru Pardău şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa!

Ţara merge bine, duduie! Aţi observat şi dumneavoastră.

Îl salutăm pe domnul Tinel. Bună dimineaţa! Aţi venit din partea guvernării, nu? Sau sunteţi opoziţia guvernării? Ca să înţelegem. Că domnul Oajdea aseară nu mai ştiam cine e la televizor, el era cu ieşenii. M-am gândit că e domnul Simirad.

Din partea Grupului democrat-liberal, domnul Tinel Gheorghe.

Aveţi cuvântul domnul Tinel Gheorghe. Cât vreţi dumneavoastră, că dacă nu e domnul Stanciu de la noi.

A! Domnul Mocanu va fi în locul domnului Stanciu astăzi.

Domnul Tinel Gheorghe:

Domnule preşedinte de şedinţă, mulţumesc.

Mulţumesc colegilor care într-un număr atât de mare asigură astăzi prezenţa în sală.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Dacă cineva este înhăitat cu clanurile de interlopi din municipiul Urziceni, atunci acel cineva este primarul Sava Constantin".

Titlul acestei declaraţii reprezintă de fapt punctul meu de vedere politic cu privire la amploarea pe care a luat-o fenomenul în municipiul Urziceni şi susţinerea politică şi administrativă de care se bucură clanul Mămăligă, din partea primarului Sava Constantin.

Recunosc că atunci când am fost întrebat de reporterul PRO TV, în data de 03.11.2011, în calitate de deputat de Urziceni, cu privire la arestarea unui poliţist (ofiţer superior) şi a încă 10 interlopi, argumentele mele au fost mult explicate şi explicitate, făcând o radiografie a sprijinului acordat de primarul Sava Constantin, fie în ridicarea unor construcţii definitive pe domeniul public, fără ca beneficiarul construcţiei să deţină documente care să ateste că poate executa astfel de lucrări pe un teren din domeniul public, fie în ceea ce priveşte organizarea şi adjudecarea unor licitaţii, după părerea mea cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, fie în ceea ce priveşte respectarea prevederilor Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale (refuzul de a valida în şedinţele consiliului local excluderea unor membri PDL care au demisionat din partid), fie în ceea ce priveşte folosirea bazei sportive şi încasarea banilor de către subordonaţii domniei sale, fără nicio jenă sau teamă că vor răspunde în faţa legii.

Ei bine, după declaraţia mea din 03.11.2011 şi difuzată de ştirile PRO TV la o oră de maximă audienţă (19:00), multă lume din Urziceni m-a întrebat dacă am auzit că primarul, vezi, Doamne, s-a simţit jignit, lezându-i onoarea, demnitatea şi reputaţia şi m-a dat în judecată. Sincer să fiu nu ştiu dacă este adevărat sau nu acest lucru, dar tot ce ştiu este că Sava Constantin nu va mai fi primarul Urziceniului din toamna lui 2012. Şi asta nu pentru că nu mai vreau eu, ci pentru ca nu-l mai vor locuitorii oraşului.

Nu eu îmi pierd timpul cu orele la restaurant "La Plopi" aproape în fiecare zi. Şi al cui este restaurantul, domnule primar? Al lui Mămăligă, vor răspunde cetăţenii oraşului.

Nu eu timorez poliţia locală când e vorba de acţiuni mai ferme pentru curmarea fenomenului infracţional îndreptate împotriva celor din clanul Mămăligă. De, nu m-au votat pe mine, ci pe dumneata! Ceea ce până la urmă nu este un lucru rău, dar asumaţi-vă, domnule primar - asta cu votul, dar şi celelalte.

Şi foarte multe lucruri pe care ţi le vor auzi urechile la proces, dacă este adevărat că m-ai dat în judecată, domnule Sava Constantin.

Nu vreau să închei fără să-l avertizez public că nu face bine "antamând" bugetul oraşului pe următorii 3 ani în anul electoral 2012, prin fel şi de fel de credite, chipurile pentru dezvoltare, chiar dacă firmele beneficiare sunt se pare şi unele ale PDL-ului.

În rest, să auzim de bine şi să ne vedem sănătoşi, vorba lui Tomazian.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din celebra localitate din estul României, lăcaş de cultură, de oameni valoroşi, din celebrul "Arde Iaş", domnul Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule Mocanu.

Vă rog frumos să vorbiţi cât vreţi dumneavoastră, pentru că astăzi avem onoarea şi bucuria ca domnul profesor Stanciu să lipsească.

Urmează din Grupul minorităţilor, domnul Buciuta, după care, tot din zona Neamţului, celebrul Ioan Munteanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Un salariu de 200 de lei".

Muncitorii de la Fortus, fostul Combinat de Utilaj Greu din Iaşi, au intrat zilele trecute în grevă. Motivul? Salariaţii au primit câte un salariu de 200 de lei. Da, aţi auzit bine: 200 de lei! Un 2 urmat de două zerouri!

Cu 20 de ani în urmă, CUG Iaşi era una dintre cele mai mari întreprinderi ale Moldovei. În deceniul nouă al secolului trecut, societatea ieşeană, care se întindea pe o suprafaţă de câteva zeci de hectare, număra 15.000 de salariaţi şi producea circa un milion de tone de oţel. Produsele sale erau exportate pe toate meridianele.

Astăzi, CUG Iaşi, rebotezat Fortus, a ajuns un teritoriu al intereselor oculte. Rechinii imobiliari îl vor demolat, pentru a pune mâna pe suprafeţele uriaşe de teren de sub halele de producţie. Cei cu scaun la cap au dorit transformarea unei părţi a societăţii în parc industrial. Iar muncitorii, acum doar câteva sute, au cerut doar să muncească şi să fie remuneraţi decent.

Şi au primit ca salariu 200 de lei!

Conducerea unităţii a dat vina pe unii clienţi din străinătate, care au întârziat să plătească ce au cumpărat. Unii directori ai combinatului au şi dat o fugă până în Olanda, ca să rezolve situaţia. Ei bine, n-au rezolvat-o! Dar bani pentru salariile uriaşe ale celor din vârful întreprinderii s-au găsit de fiecare dată. Dar nu şi pentru materia primă necesară sau pentru utilităţi.

Muncitorii se tem că asistă la ultima etapă a unui plan elaborat ce a urmărit de la început distrugerea societăţii. Neaprobarea planului de valorificare a activelor unităţii şi declaraţiile publice ale administratorilor judiciari, potrivit cărora unitatea nu o mai duce mult, au instaurat o stare de panică atât printre salariaţi, cât şi printre clienţii societăţii.

.... Locuri de muncă, muncitori, salarii decente!

Nu vă mai spun nimic aceste cuvinte, domnilor guvernanţi?

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Domnul deputat Buciuta are cuvântul.

Daţi-mi voie înainte de a lua dumneavoastră cuvântul să citesc colegii care au depus în scris.

Din partea Grupului PDL: domnul Dănuţ Liga, domnul Daniel Geantă, domnul Alecu Valeriu, domnul Constantin Severus Militaru, domnul Iacob Strugaru, domnul Răzvan Mustea-Şerban, Marius Rogin, Cornel Ghiţă, Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Rusu Valentin, Eugen Uricec, Ioan Balan, Călian Petru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

A mai depus în scris şi domnul Miron Ignat. Se pregăteşte domnul Ioan Munteanu.

Domnul Ştefan Buciuta:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea se intitulează "Simpozionul «Relaţii ucrainene, istorie şi contemporaneitate» la Satu Mare".

La propunerea Muzeului Judeţean Satu Mare ca Uniunea Ucrainenilor din România (UUR) să se alăture la acţiunea pentru organizarea celui de-al V-lea simpozion "Relaţii româno-ucrainene. Istorie şi contemporaneitate", conducerea Uniunii Ucrainenilor din România a răspuns favorabil, iar Preşedintele acestuia, deputatul Ştefan Buciuta a participat la deschiderea festivă a acestuia.

La simpozion au fost prezenţi: prefectul judeţului Satu Mare, Radu Octavin Giurcă; vicepreşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, Adrian Stef; directorul Muzeului Judeţean, Liviu Marta; ministrul-consilier al Ambasadei Ucrainei în România, Yurii Verbytskyi; prim-vicepreşedinţi ai Uniunii Ucrainenilor din România (UUR), Petreţchi Miroslav şi Macioca Mihai; secretarul general al UUR, Liuba Horvat; din partea Federaţiei Sindicatului Liber din Învăţământ, Liviu Marian Pop, precum şi organizatorii şi invitaţii.

Simpozionul "Relaţii româno-ucrainene. Istorie şi contemporaneitate", care s-a desfăşurat zilele trecute în Satu Mare, oraş multietnic din nordul României, având ca organizatori nu numai Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Consiliul judeţean Satu Mare şi Muzeul Judeţean, dar şi Uniunea Ucrainenilor din România, iar ca şi colaboratori instituţiile academice de prestigiu din Ucraina: Universitatea Naţională din Ujgorod şi Universitatea de Stat "Transcarpatia".

Printr-o astfel de organizare, simpozionul evidenţiază modelul unei colaborări fructuoase a specialiştilor din aceste două ţări, simpozionul fiind o oportunitate de cunoaştere şi aport reciproc în multiple domenii ştiinţifice.

Diversitatea subiectelor propuse se conturează într-o tematică pluridisciplinară, care prezintă istoria comună a celor două popoare de convieţuire într-o regiune multietnică; evidenţiază raporturile şi relaţiile româno-ucrainene pe parcursul istoriei, politicile actuale de colaborare dintre cele două ţări şi de integrare europeană, aspecte ale relaţiilor multietnice, păstrarea identităţii culturale, lingvistice şi confesionale; analizează structura populaţiei din Maramureş, Satu Mare şi Transcarpatia în diferite perioade ale istoriei, raporturile dintre comunităţile majoritare şi minoritare, evoluţia sistemelor şi a partidelor politice, reglementările politico-juridice ale partidelor din cele două ţări etc.

În cadrul lucrărilor simpozionului s-au prezentat următoarele teme: Minorităţile naţionale în optica Sindicatului Învăţământului din România; Modalităţi de îmbunătăţire a studierii limbii ucrainene ca limbă maternă în şcolile generale cu limbă de predare în română; Sate şi preoţi din nord-vestul României în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea; De sărbători la românii din Transcarpatia-Ucraina; Fenomenul spaţiului de frontieră în istoria relaţiilor ucraineano-române; Problema "dublei cetăţenii" în relaţiile ucraineano-române; Minoritatea ucraineană în percepţia istoriografiei române post 1989; Locuirea antică în nord-vestul României şi Ucraina Subcarpatică; Prezenţa ucrainenilor din nord-vestul României în documentele vremii; Migraţia ucrainenilor din Maramureş în zona de câmpie, reflectată în arhitectura populară; Comunitatea ucraineană din judeţul Satu Mare: aspecte economico-sociale etc.

O astfel de colaborare devenită tradiţională are o importanţă deosebită, deoarece promovează valorile specifice fiecărei comunităţi şi demonstrează faptul că relaţiile transfrontaliere reprezintă un dialog multietnic, intercultural, care se bazează pe cunoaşterea reciprocă a valorilor spirituale, materiale, istorico-culturale, pe baza unor documente şi studii ştiinţifice.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar progresist, domnul Culiţă Tărâţă a depus în scris.

Domnul Ioan Munteanu, Grupul fără apartenenţă.

Dar ce sunteţi supărat aşa de dimineaţă, domnule Munteanu?

Domnul Ioan Munteanu:

Că l-aţi dat pe Mircea Geoană afară.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

A plecat Mircea Geoană şi vine cu dumneavoastră.

Domnul Ioan Munteanu:

Da.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aoleu!

Şi la UNPR era la fel, erau speriaţi că-i dau afară.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţia mea politică se intitulează "Însămânţarea culturilor în toamna lui 2011".

Ce e drept e drept: anul agricol 2011 a fost unul foarte bun şi asta datorită condiţiilor climaterice, a priceperii celor care ştiu să lucreze pământul şi nicidecum meritelor deosebite ale guvernanţilor, aşa cum ni s-a spus în repetate rânduri. Din păcate, producţia anului 2012 stă sub semnul incertitudinii, deoarece pregătirea terenului şi însămânţările au fost mult întârziate din cauza secetei extreme şi a lipsei de apă din sol. Un singur reper al grijii pentru soarta pământului pe care o au responsabilii din Ministerul Agriculturii: în această toamnă au fost irigate doar 46.000 de hectare din întreaga suprafaţă arabilă a ţării! De ce doar atât de puţin, domnilor de la putere? Este cea mai mică suprafaţă irigată de-a lungul anilor în România.

După recoltarea culturilor de cereale din acest an, aceiaşi guvernanţi, cei care acum nu scot o vorbă despre perspectivele agricole foarte sumbre, îşi asumau merite deosebite pentru recoltele obţinute, inclusiv pentru ploile căzute la timp sau pentru condiţiile optime de temperatură!

În faţa acestei tăceri care exprimă nepriceperea, ar fi cazul să-i sprijinim cu câteva întrebări "ajutătoare":

- cum se pregăteşte pâinea anului 2012 ?

- ce facem pentru a asigura hrana oamenilor şi a animalelor?

- ce produse agricole se vor exporta în anul 2012?

- ce contribuţie va avea sectorul agricol la constituirea PIB-ului din 2012 şi 2013?

La mijloc de noiembrie încă se mai seamănă, pentru că aceasta este indicaţia preţioasă pe care a dat-o agricultorilor ministrul de resort, cel care n-a făcut nimic pentru ca suprafeţele irigate să fie mai mari ori ca energia electrică să fie mai ieftină. După ce că nu l-am auzit nici măcar o singură dată pe parcursul anului vorbind despre aspecte tehnologice ce ţin de abecedarul agriculturii (printre care şi epoca optimă de însămânţare), iată-l acum, la sfârşitul toamnei, cerându-le oamenilor să semene şi iar să semene. Şi ce dacă e târziu? Doar n-o face pe banii din propriul buzunar. În consecinţă, nu riscă nimic el!

După toate semnele, la Ministerul Agriculturii nu prea se ştie care sunt culturile înfiinţate în această toamnă şi nici în ce stadiu de dezvoltare se află ele. Pentru a veni în sprijinul domnilor specialişti, le pot oferi datele pe care ar trebui să le cunoască cât se poate de bine: la rapiţă, sunt însămânţate 340.000-350.000 hectare dintr-un total de 600.000 ha. programate. Din nefericire, doar 50.000-60.000 hectare au o vegetaţie care să asigure 1.000-1.200kg/ha, adică limita cea mai de jos a producţiei. Deoarece există certitudinea calamitării suprafeţelor însămânţate, alte cheltuieli substanţiale vor trebui făcute pentru înfiinţarea culturilor de primăvară pe aceste suprafeţe.

Până la data de 31 octombrie, grâul a fost însămânţat în procent de 50%, adică un milion de hectare din cele 2 milioane programate. Probabil astăzi suprafaţa este mult mai mare pentru că s-a însămânţat în continuare. Plantele de pe întreaga suprafaţă înfiinţată în această toamnă nu au răsărit decât într-un procent nesemnificativ.

La orz s-au semănat 130.000-140.000 de hectare dintr-un total de 205.000 ha. Ca şi la celelalte două culturi prezentate, gradul de încolţire este destul de scăzut, iar şansele de a rezista la temperaturi scăzute sunt reduse.

În condiţiile la care am făcut referire, ce speranţă mai au agricultorii? Desigur, să mai plouă, iarna să fie cât mai blândă şi să avem zăpadă, adică să aştepte din nou ajutor de la Dumnezeu, nicidecum de la lăudăroşii din minister. România are nevoie, cât mai repede cu putinţă, de politici agricole coerente, total diferite faţă de cele promovate astăzi. În absenţa lor, va fi tot mai greu să trăieşti decent în România.

Ieri, am aflat din presă că bugetul alocat pentru agricultură în anul 2012 este mai mic decât în anul 2011; mai bine zis, cel mai mic din istorie. Adică din 206,5 miliarde lei alocaţi prin buget, agriculturii îi revin 14,5 miliarde lei. Aşadar, doar 0,7%. Aş putea să spun fără rezerve că e o ruşine ceea ce se întâmplă. Se adevereşte prezicerea mea că agricultura va suferi pentru că nu are cine să se bată pentru resurse financiare, pentru politici agricole adecvate.

Miniştrii care vor să rămână pe funcţie acceptă orice sumă pentru activitatea pe care o coordonează. Păcat! Oare de ce schimbă atât de mult oamenii când ajung în poziţia de decizie, de ministru? Sacrifică totul, viaţa oamenilor. Pentru ce? Pentru ei doar. Este grav! România are nevoie de miniştrii competenţi, nu de doritori ai unor demnităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Daţi-mi voie să citesc colegii din Grupul parlamentar al PNL-PC care au depus declaraţiile în scris: domnule Longher Ghervazen, vă rog frumos. Dumneavoastră sunteţi la rând. Domnul Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Călin Potor, Bogdan-Liviu Ciucă, Cristian Buican, Dan Bordeianu, Mihăiţă Calimente, Ioan Ţintean, Horea-Dorin Uioreanu, Relu Fenechiu, Vasile Viorel Buda, Gigel Ştirbu, Bogdan Ţîmpău, Ana Lucia Varga, Mariana Câmpeanu.

Iar din partea Grupului PSD: subsemnatul, domnul Ion Călin, Ion Burnei, Georgian Pop, Ion Stan, Ana Gheorghe, Florin Iordache, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Marian Ghiveciu, Angel Tîlvăr, Ion Dumitru, Covaci Dorel, Luca Ciprian, Florin Pâslaru, Iuliu Nosa, Mircea Duşa, Vasile Gliga, doamna Manuela Mitrea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ghervazen Longher:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ziua de 11 noiembrie 1918 este o zi memorabilă, o zi înscrisă cu litere de aur în cartea de istorie a Poloniei. După 123 de ani în care Polonia, împărţită între cele 3 mari puteri - Austria, Prusia şi Rusia -, nu a existat pe harta Europei, iar odată cu încheierea Primului Război Mondial, ea şi-a redobândit mult dorita suveranitate şi independentă pentru care au luptat, cu preţul vieţii chiar, generaţii întregi de polonezi.

Nu o dată s-a spus că România şi Polonia au avut un destin comun. Edificator în acest sens este faptul că anul 1918 este un an memorabil şi pentru români, este anul în care la 1 decembrie s-a săvârşit Marea Unire, an în care Transilvania, Bucovina şi Basarabia au revenit în graniţele lor fireşti.

Ziua de 11 noiembrie este sărbătorită de cei aproximativ 22 de milioane de polonezi risipiţi pe întreaga lume. Este o zi în care se simt uniţi cu patria strămoşilor lor.

Şi polonezii din România au sărbătorit Ziua Naţională a Poloniei prin întâlniri organizate în casele polone, spectacole, conferinţe. Reprezentanţii celor 14 asociaţii ale Uniunii Polonezilor au fost invitaţi, în ziua de 10 noiembrie, la Ambasada Republicii Polonia la Bucureşti. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de domnul ambasador Marek Szczygieł, Excelenţa Sa, în scurta sa alocuţiune a subliniat importanţa şi semnificaţia sărbătorii naţionale. De asemenea, a evidenţiat faptul că anul acesta Ziua Independenţei Poloniei are loc în timpul preşedinţiei Uniunii Europene a Poloniei.

La întâlnirea de la Ambasadă a luat parte şi un grup de copiii, membri ai ansamblului folcloric Solonczanka din "Soloneţu Nou", care a prezentat un scurt program artistic de cântece patriotice şi dansuri. Prima piesă interpretată a fost Imnul Poloniei, care începe cu elocventele versuri: "Polonia încă nu a pierit / Atâta timp cât noi trăim".

În încheiere se cuvine să mulţumesc poporului român şi autorităţilor că noi, polonezii din România, putem să sărbătorim Ziua Naţională a Poloniei şi să ne simţim printre ai noştri.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.

Daţi-mi voie să declar închise declaraţiile politice.

Vreţi să fiţi dumneavoastră ultimul? N-am cum să vă refuz. E o zi mare astăzi. M-am trezit la 8,30 să ajung la 8,40 la birou. Ce nu fac eu pentru guvernarea asta?

Vă rog frumos, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Alecu:

Declaraţia politică vizează domeniul agriculturii.

Stimaţi colegi,

De mai bine de 20 de ani ne tot dorim ca agricultura românească să se dezvolte, să crească, să înflorească şi să producă suficient pentru ca mesele românilor sa fie îmbelşugate.

Tot de atâta timp fermierii români au tot investit şi au investit, cu speranţa că producţia agricolă să devină un motor de dezvoltare si pentru comunităţile rurale româneşti.

În acelaşi timp, produsele agroalimentare din import "fac legea" pe pieţele romaneşti, impunând preţuri fie de dumping, fie suprapreţuri pe produse.

În anul 2011, Dumnezeu şi-a arătat faţa şi către fermierii români. Plata la timp a subvenţiilor, precum şi precipitaţiile generoase în momentele critice ale culturilor ne-au adus producţii de care şi raportările fostului regim comunist ar fi invidioase.

Cereale din belşug şi de bună calitate, legume de tot felul, nutreţuri pentru animale, struguri dulci şi o perspectivă bună pentru vinul din anul aceasta.

Din păcate, fericirea fermierilor se transformă cu repeziciune în tristeţe. Asta pentru că în dinamica economiei agricole nu trebuie doar să produci mult şi bun, ci trebuie să mai şi valorifici în condiţii bune producţia. Cu alte cuvinte, dacă producţiile se fac în câmp, banii se fac în piaţă. Or, la acest capitol fermierii români au mai pierdut un examen, acela cu viciile pieţei locale, precum şi a puterii de negociere, care din păcate este extrem de scăzută.

Acapararea pieţelor interne de comercializare de către reţele ilicite i-a pus pe producătorii români în imposibilitatea de a-şi valorifica produsele. Cantităţi însemnate de castraveţi, gogoşari sau cartofi s-au depreciat, ajungând la gunoi, în loc să ajungă pe mesele românilor, la preturi avantajoase.

Cred că trebuie să demarăm în cel mai scurt timp un amplu program de facilitare a pătrunderii fermierilor români pe piaţa locală, dar şi pe pieţele externe. Mai trebuie să încurajăm fermierii să investească în capacităţi de stocare proprii, să alocăm sume mai mari pe acele măsuri care duc la creşterea valorii adăugate, să îmbunătăţim structura organizatorică a acestora, pentru a nu fi obligaţi să valorifice recolta odată cu strângerea acesteia, la preţuri derizorii, ci atunci când piaţa reclamă aceste produse.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc mult.

Dragi colegi,

Domnule deputat Răţoi,

Doamnelor şi domnilor,

Închidem şedinţa de astăzi de declaraţii politice din 15 noiembrie.

Vă urăm o zi frumoasă! Şi celor de la PDL le urăm o guvernare utilă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Mocanu:

"Bugetul dezamăgirilor"

Cu o întârziere de aproximativ o lună faţă de termenul legal, dar mai devreme decât de obicei, Guvernul a transmis Parlamentului Proiectul de buget pe anul 2012. Aşa cum ne-a obişnuit, Ministerul de Finanţe nu doreşte să comunice suficiente date. Tot ce-a fost în stare să facă a fost să posteze un document pe site, fără să ofere minime explicaţii despre întocmirea lui. Mai grav este faptul că informaţiile sunt incomplete, pentru că lipsesc Anexele 1-3, adică esenţa bugetului. O încercare timidă de a explica câteva situaţii din proiectul de buget face consiliera primului-ministru, Andreea Paul Vass, pe blogul personal, în două articole succesive: unul în care ne prezintă principalii indicatori ai bugetului şi altul în care ne explică de ce cresc sau scad bugetele principalelor instituţii centrale.

Citind explicaţiile doamnei consilier se impune discutarea câtorva aspecte:

- În anul electoral 2012 scade bugetul Autorităţii Electorale Permanente şi cel al Ministerului Administraţiei şi Internelor, responsabile cu organizarea alegerilor. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care nu avem nici registru electoral, nici cărţi de alegător, ambele instrumente fiind prevăzute expres de legislaţia electorală. Ca să nu mai vorbim de logistică necesară, de nevoia evidentă de a asigura o minimă pregătire membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare, precum şi de alte cheltuieli care asigură un proces electoral corect şi transparent. Dar cui îi trebuie alegeri corecte şi transparente?

- Din punct de vedere politic este o mare greşeală creşterea bugetelor Administraţiei Prezidenţiale şi ale serviciilor de informaţii. Nu pot înţelege de ce se reduc bugetele majorităţii ministerelor, ale instituţiilor implicate în alegeri în mod direct şi de ce cresc bugetele unor instituţii implicate în mod indirect în alegeri (serviciile de informaţii).

- Bugetul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale creşte în plină criză cu o sumă importantă (peste 50 de milioane, creştere de aproximativ 25%), în principal pentru a cumpăra licenţe în şcoli. Adică Guvernul României prevede bani pentru Microsoft, pentru că nu e în stare să folosească alte soluţii de rezolvare. Se gândeşte oare cineva la ce comisioane se învârt aici?

- Scad bugetele pentru Ministerul Culturii, Academia Română, pentru Radio şi Televiziunea publică. Ce să facem, este criză, putem trăi şi fără cultură în viziunea Guvernului.

- De asemenea, rămân îngheţate salariile bugetarilor, pensionarilor şi angajaţilor din companiile de stat, deşi în termeni reali ele vor scădea datorită inflaţiei atât din anul 2011, cât şi celei de anul viitor.

- Neaşteptat, scade bugetul pentru culte. Cum va înghiţi oare Biserica Ortodoxă Română situaţia aceasta? Vom vedea. Însă poate să fie doar o aparenţă, pentru că ne aşteptăm din nou anul viitor la vestitele "amendamente uninominale" pentru biserici şi mănăstiri. Iar cu această ocazie ni se reaminteşte că în anul 2011 Guvernul a alocat suplimentar, din fondul de rezervă, 35 de milioane pentru Catedrala Mântuirii Neamului.

- Şi pentru că am adus în discuţie acest subiect, oare cât va fi valoarea fondului de rezervă la anul? Cetăţenii nu au cum să ştie pentru că lipsesc anexele, după cum vă spuneam...

Singura speranţă care ne-a mai rămas este ca acest proiect de buget să fie modificat semnificativ de către Parlamentul României.

Domnul Marin Almăjanu:

"Încă un buget de coşmar!"

Bugetul anului viitor va fi cel mai sărac buget pe care îl va avea România de foarte mulţi ani. Deficitul bugetar nu va ajunge nici pentru plata costului datoriei publice.

Modul în care este construit actualul buget reflectă de fapt caracterul de tip "securist" al statului sub guvernarea Băsescu-Boc, care pune accentul pe instituţiile de forţă. Astfel, puterea a decis să reducă din fondurile destinate muncii, educaţiei, culturii, agriculturii şi să aloce mai mulţi bani Administraţiei Prezidenţiale şi serviciilor de informaţii.

Orice variantă de deficit sub 2% este nerealizabilă în 2012. Obiectivul mascat al actualului guvern este ca anul viitor să ajungă tot la un deficit de 3% sau peste, dar să utilizeze prin rectificări repetate miliarde de euro în scopuri electorale.

În anul 2012 se preconizează peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, reprezentând peste 2% din PIB. Aceasta înseamnă că, de fapt, dacă tot deficitul se duce pe datoria publică, practic, finanţarea sectorului public se va face cu un buget excedentar. Toate alocările vor fi dramatic reduse faţă de 2011.

Consolidare fiscală înseamnă normalizare şi mai bună funcţionare a statului. Un stat care nu-şi îndeplineşte responsabilităţile fundamentale este un stat care se vlăguieşte, nu care se consolidează. De aceea, ideea reducerii deficitelor pe spinarea bolnavilor cronici, prin reducerea dramatică a cheltuielilor pentru educaţie, sănătate, cultură şi cercetare, prin îngheţarea pensiilor şi reducerea veniturilor bugetarilor, nu este un pas spre stabilizare, ci este o continuare a destabilizării.

Guvernul vorbeşte în permanenţă de creşterea investiţiilor. În realitate, însă, din 2008 investiţiile scad întruna - investiţiile străine directe, aflate printre principalele motoare ale creşterii economice, au scăzut de la 9,5 miliarde euro în 2008, la sub 2 miliarde de euro în 2011. Aşa cum merg lucrurile sub actuala guvernare, este posibil ca în 2012, în privinţa investiţiilor străine directe, să vorbim deja în termeni de zecimale.

Rata investiţiilor (totalul investiţiilor în PIB) a fost de 32% în 2008 şi scade la 20% în 2011. Cheltuielile de capital scad în termeni reali în 2011, faţă de 2008, cu aproape 30%.

Faptul că în faţa acestei situaţii dramatice premierul Emil Boc şi membrii Cabinetului anunţă pentru 2013 deficit bugetar 0, iar noi ştim că numai plata dobânzilor va fi 2% din PIB, arată că avem un guvern inconştient care învaţă mai degrabă din practicile anilor ’80 ale lui Nicolae Ceauşescu, decât din manualele de democraţie.

Domnul Teodor Atanasiu:

"La piovra portocalie"

Până unde mai poate ajunge corupţia portocalie, devenită deja o imensă caracatiţă, similară celebrei la piovra italiană? Se pare că tentaculele portocalii nu mai au nicio limită, crescând în lungime cu o viteză nemaiatinsă până acum de vreun alt guvern sau partid în istoria României!

Vă întrebaţi de ce România nu a mai ieşit deloc din criză sau unde sunt banii românilor în aceste vremuri grele?

De la domnul Băsescu şi Boc nu am auzit altceva în ultimii trei ani, decât faptul că nu mai sunt bani pentru pensii, salarii, pentru educaţie, sănătate, administraţie, mame, bebeluşi, asistenţă socială etc. Dar toate aceste imense sume irosite în neant, toate acele proiecte extrem de costisitoare şi nefolositoare nimănui, plătite uneori de zeci de ori mai mult decât valoarea lor reală, valurile şocante de şpăgi şi comisioane practicate la vedere, nu înseamnă doar sifonarea aproape totală a banilor publici ridicată la politică guvernamentală?

Cât vor mai fi toleraţi în fruntea guvernului, a primăriilor sau a consiliilor judeţene cei care adună bani publici cu sacul, pentru propriile lor hămesite buzunare sau pentru puşculiţa imensă, fără fund a partidului-stat? Este oare o stare de normalitate faptul că primari ai PDL, secretari de stat sau secretari generali de ministere fac coadă la DNA ca la supermarket sau că aceştia sunt prinşi în flagrant şi arestaţi pe bandă rulantă, de parcă corupţia în masă în PDL este un lucru de cinste?!

Acest partid fără ruşine şi fără scrupule întinde îngrijorător de mult coarda ilegalităţilor, dovadă vie fiind cazurile din ce în ce mai dese de învinuiţi sau arestaţi ce provin direct din rândurile sale.

Dacă şi înlocuitorul domnului Boc la Primăria Clujului n-a mai prididit să inventeze noi forme de cadouri necuvenite, de tipul shoppingului la mall pe banii altora, a mitei de 100.000 de euro dintr-un foc, a excursiilor în ţări exotice sau a cazării la cele mai scumpe hoteluri din Bucureşti, mă întreb cum stau lucrurile în alte judeţe celebre, precum Neamţ, Suceava, Arad sau Alba, unde scandalurile de notorietate au ţinut mereu prima pagină a ziarelor fără să se cerceteze nimic?!

Probabil că şi acest scandal referitor la primarul Clujului, deosebit de intens mediatizat în aceste zile, are de fapt menirea de a ascunde alte lucrurile mai grele pentru populaţie, pe care intenţionează să le pună din nou în aplicare falimentara echipă Băsescu-Boc şi se va stinge la fel de repede, ca şi cel privind infracţiunile din Portul Constanţa, cel din vămile de pe graniţa cu Moldova sau cel cu fondurile europene, însuşite preferenţial de domnul Botiş.

Oare nu a devenit o certitudine pentru toată lumea faptul că PDL nu are şi nici nu a avut ca prioritate, vreodată, problemele românilor sau bunul mers al economiei şi al instituţiilor publice, ci numai îmbogăţirea unor marcanţi membri ai săi şi stăpânirea despotică a ţării?!

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"O politică energetică corectă - oportunitate pentru dezvoltarea României!"

În contextul puternicei crize economice pe care România o traversează, sectorul energetic poate reprezenta o resursă imensă pentru revigorarea economiei româneşti, fapt care poate duce la creşterea gradului de bunăstare şi securitate a cetăţenilor români, dar şi la consolidarea poziţiei ţării noastre în rândul statelor Uniunii Europene.

În egală măsură, un succes în implementarea unui proiect energetic viabil ar contribui la creşterea standardului de calitate şi competitivitate al economiei româneşti în comparaţie cu alte pieţe economice europene. De aceea este necesară asumarea de către toţi actorii politici a unui nou proiect economic naţional pe termen mediu şi lung, centrat pe două componente: infrastructură şi competitivitate.

Ca parlamentar al Partidului Naţional Liberal, cred că este nevoie cât mai curând de însuşirea unui acord privind noua strategie energetică, care să fie centrat pe cinci componente de principiu majore şi nenegociabile: consacrarea în domeniul energiei, a regulilor pieţei libere; creşterea eficienţei energetice; sporirea ponderii energiilor regenerabile în mixul energetic; asigurarea securităţii în aprovizionarea cu resurse energetice; menţinerea accesibilităţii consumatorilor la produsele energetice; reducerea pierderilor energetice.

În plan practic, vor trebui urmaţi câţiva paşi concreţi prin care se va urmări:

a. soluţionarea problemei arieratelor companiilor de stat din domeniul energetic (cu deosebire Compania Naţională a Huilei (CNH) şi Termoelectrica);

b. aplicarea unui program ferm de închidere treptată a capacităţilor învechite şi ineficiente;

c. îndeplinirea standardelor de mediu pentru unităţile de producere a energiei;

d. reducerea riscurilor hidrologice pentru producţia de energie electrică în Centrala nucleară de la Cernavodă;

e. înlăturarea formelor de subvenţionare mascată a sectorului energetic;

f. asigurarea unei perspective clare pentru industria cărbunelui;

g. înlocuirea actualelor CET-uri cu sisteme de cogenerare de înaltă eficienţă.

Ca parlamentar ce reprezint judeţul Hunedoara un astfel de demers are o semnificaţie mult mai complexă. Pentru noi, hunedorenii, este important să redăm judeţului nostru statutul de zonă prioritară în industria energetică, valorificând la maximum capitalul de resurse, infrastructură şi tradiţie în acest domeniu.

Astfel, unul dintre obiectivele noastre este realizarea Complexului Energetic Hunedoara. În strategia energetică promovată de către Partidul Naţional Liberal, acest obiectiv poate fi atins în trei faze. În prima fază se realizează identificarea sectorului rentabil în cadrul CNH şi reorganizarea administrativă a CNH. În faza a doua se realizează o formă de asociere între unitatea de producere a huilei rezultată din reorganizarea CNH şi termocentralele de la Mintia şi Paroşeni. În faza a treia se iniţiază o investiţie de o capacitate de 500 Mw la Paroşeni şi una de peste 600 Mw la Mintia, care va permite realizarea unui complex energetic. Grupul nou de la Paroşeni va permite reducerea cheltuielilor de transport şi asigurarea pe termen lung a viabilităţii activităţilor miniere în Valea Jiului.

Partidul Naţional Liberal şi-a asumat prin Strategia energetică promovată atingerea unui deziderat important pentru România: sporirea producţiei de energie a României cu cel puţin 15% în orizontul anilor 2020, astfel încât obiectivele privind creşterea independenţei energetice a României, a gradului de bunăstare a cetăţenilor, precum şi transformarea ţării noastre într-un partener competitiv pentru celelalte state europene să poată fi atinse.

Domnul Călin Potor:

"O nouă măsură «pozitivă» a guvernului - îngheţarea salariilor şi pensiilor"

Românii vor trebui să strângă cureaua şi anul viitor, aşa cum au fost obligaţi s-o facă şi în 2011, din cauza măsurilor de austeritate impuse de guvernul boc, cu litere mici, evident. Conştienţi că se află într-un an electoral, guvernanţii nu-şi mai permit să mai bage mâna în buzunarele românilor, iar atunci se mulţumesc să le îngheţe salariile şi pensiile, care tot un fel de furt se poate numi.

Deputaţii puterii au adoptat săptămâna trecută Ordonanţa de urgenţă nr.80/2010 care cuprinde amendamente ale Comisiei pentru buget, potrivit cărora anul viitor pensiile şi salariile vor fi îngheţate. Este cât se poate de clar că votul celor 146 de deputaţi ai puterii îi condamnă pe cetăţeni la încă un an de sărăcie şi demonstrează clar, dacă mai era nevoie, că actuala guvernare duce o politică împotriva cetăţeanului român, bazată pe minciună şi demagogie ieftină.

În acelaşi timp, coaliţia de guvernare a aruncat o fumigenă în mass-media, pe surse, anunţând că s-a decis creşterea salariilor şi indexarea pensiilor în a doua jumătate a anului 2012. Decizia coaliţiei de guvernare reprezintă un fel de anestezic pe care puterea ni-l serveşte nouă, românilor, din două în două luni.

Pentru prima jumătate a anului viitor FMI a cerut prudenţă, iar în a doua parte a lui 2012 majorările nu pot fi efectuate din cauza Legii responsabilităţii ministeriale, fapt confirmat chiar de ministrul de finanţe, gheorghe ialomiţianu, cu litere mici. Acesta a declarat luna trecută în Parlament că pensiile şi salariile nu pot fi indexate din a doua parte a anului 2012, prin rectificare, deoarece Legea responsabilităţii fiscale interzice astfel de măriri cu şase luni înainte de alegeri.

Pe de altă parte, reprezentanţii USL au discutat la întâlnirea cu Delegaţia FMI chestiunea revenirii salariilor la nivelul de dinaintea tăierilor şi a indexării pensiilor. USL susţine asumarea clară, prin proiectul de buget, a acestor măsuri nu de la mijlocul lui 2012, ci chiar de la începutul anului viitor. Sunt convins că dacă nu se angajează prin buget aceste măsuri, ele nu vor putea fi onorate, iar prin amânarea lor până în semestrul al II-lea al anului 2012, pdl încearcă să păcălească din nou populaţia.

Domnul Călin Potor:

"pdl sfidează adevăraţii revoluţionari"

O ştim cu toţii, există riscul unei noi recesiuni în Europa, cu consecinţe intempestive asupra nivelului de trai în scădere al românilor, şi cu siguranţă România nu va fi ocolită. Este la fel de adevărat că criza a obligat guvernele din toate statele importante ale lumii să iniţieze programe de austeritate care au provocat mari suferinţe populaţiei. A făcut-o până la cote necontrolate, comiţând greşeli incalificabile (vezi mărirea cotei de TVA), şi guvernul boc, cu "b" mic.

Problema pe care eu doresc să v-o prezint astăzi este atitudinea sfidătoare, lipsa de inteligenţă, de loialitate şi profesionalism cu care acest guvern îşi promovează actele normative, vădind un adevărat dispreţ faţă de spiritul legii şi faţă de categoriile sociale sau profesionale afectate. Cel mai recent exemplu este maniera scandaloasă, hoţească, incredibilă prin care a reuşit să treacă prin Camera Deputaţilor Ordonanţa de urgenţă nr.80/2010 prin care blochează sine die nu numai indexările de pensii şi salarii în anul 2012, indexări promise în faţa naţiunii cu doar câteva luni în urmă, ci anulează abuziv în totalitate, fără nici o explicaţie logică, indemnizaţiile "Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 89", acordate prin Legea nr.341/2004.

Vreau să fiu bine înţeles, şi eu ca şi toţi revoluţionarii din judeţul Alba (Alba Iulia şi Cugirul sunt "Oraşe-Martir ale Revoluţiei Române") suntem de acord că în rândul revoluţionarilor sunt mulţi impostori şi trebuie să se facă ordine în certificatele acordate. Uniunea Asociaţiilor de Revoluţionari din Alba a înmânat primului-ministru emil boc un memoriu în care cere amendarea de urgenţă a Legii nr.341/2004, astfel, încât după reanalizarea tuturor dosarelor, impostorii să fie eliminaţi nu numai din rândul luptătorilor, ci şi din rândul aşa-zişilor "răniţi" şi "decedaţi" în legătură cu evenimentele din decembrie 1989.

În memoriul respectiv s-au dat exemple concrete de miliţieni bătuţi de populaţie (17 la număr), de cetăţeni răniţi în banale accidente auto (15 la număr), de miliţieni aflaţi în autoturisme care nu au oprit la somaţia armatei şi au fost împuşcaţi, de beţivi care s-au tăiat cu cuţitele când s-au încăierat între ei. S-a dat chiar numele unui terorist ucis în timp ce încerca să fugă după ce a fost prins. Toţi aceştia au obţinut certificate medicale la timpul respectiv şi profitând de ambiguităţile Legilor nr.42/1990 şi nr.341/2004 au obţinut fraudulos titluri de revoluţionari cu rang de "rănit" sau "decedat în legătură cu evenimentele din Revoluţie". Toţi aceştia îşi vor păstra indemnizaţiile aşa-zis reparatorii, potrivit manipulării lui emil boc şi a echipei sale de pseudominiştri.

S-a creat astfel situaţia aberantă în care cei care s-au aflat de cealaltă parte a baricadei, sau au fost victimele unor accidente rutiere sau de alt fel, le vor râde în nas pe stradă celor care şi-au riscat cu adevărat viaţa în Revoluţie. Cei care au ridicat baricade în calea tancurilor şi le-au apărat cu piepturile goale, cei care au ridicat şi condus mulţimile împotriva regimului comunist, înainte de fuga dictatorului Ceauşescu, dar nu au avut "norocul" (în ghilimele) să fie împuşcaţi mortal sau răniţi, sunt consideraţi de pdl nişte impostori. În acelaşi timp, miliţienii şi securiştii bătuţi de populaţie, precum şi victimele unor accidente rutiere, fără nici o legătură cu Revoluţia, sunt eroi care merită recunoştinţa naţiei.

Halal, domnilor guvernanţi! Iată ce se întâmplă când în loc să discuţi temeinic modificarea unei legi, sfidezi Parlamentul şi introduci hoţeşte amendamente la un act normativ, fără nicio legătură cu legea respectivă, mizând pe vremelnica majoritate parlamentară.

Deputaţii coaliţiei (pdl ca urmaş al FSN se consideră de sorginte revoluţionară) s-au mobilizat exemplar pentru a vota această aberaţie impardonabilă, care nu le face deloc cinste pentru că umileşte naţiunea română. Ministrul ialomiţianu, tot cu litere mici, a strecurat pe furiş la Comisia pentru buget finanţe şi bănci nişte amendamente la OUG nr.80/2010, fără nicio legătură cu sensul acelei ordonanţe.

Întrebarea mea este: de ce s-a apelat la un gest reprobabil în loc să se amendeze Legea nr.341/2004 şi să se reanalizeze de urgenţă, în 2-3 luni, toate dosarele, aşa cum au cerut adevăraţii revoluţionari? Sau de ce nu li s-a redus un procent, şi nu în totalitate, din indemnizaţii, cum s-a procedat cu alte categorii, până la amendarea legii? Şi, mai ales, de ce i s-a luat indemnizaţia, anticonstituţional, doar unei singure categorii de revoluţionari şi nu la toţi, din moment ce există suspiciuni legate de toate dosarele?

Prin maniera heirupistă în care guvernează, guvernul boc sfidează valorile morale ale ţării noastre. Nu arunci odată cu apa murdară şi copilul din copaie. Mă întreb, oare pe cine mai au de sfidat, în România, pdl şi actualii guvernanţi? Chiar se uită că fără decembrie 1989 acest Parlament şi acest guvern nu ar fi existat?

Domnul Călin Potor:

"Cine este adevărata ţintă a scandalului de la Cluj?"

Scandalul de la Cluj, în care primarul şi unul dintre vicepreşedinţii consiliului judeţean, oameni de seamă ai pdl, au fost băgaţi după gratii, nu este altceva decât o reglare de conturi între diferitele grupări din partidul aflat la putere. Acest duel se duce, cum altfel, prin intermediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Cazul de la Cluj dezvăluie însă şi sistemul bine dezvoltat de afaceri a autorităţilor locale pe banii statului, faţă de care premierul emil boc, cu litere mici, este direct responsabil. În fapt, boc l-a propus şi l-a girat pe actualul primar al municipiului Cluj-Napoca, sorin apostu, şi l-a susţinut asiduu pe finul său, alin păunel tişe, pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj.

Având în vedere derularea ultimelor evenimente de la Cluj, în care oamenii pdl sunt duşi buluc la DNA şi se emit mandate peste mandate de arestare, nu este exclusă nicio răfuială la nivel de vârf, în care să fie vizat însuşi premierul boc, ca girant al reprezentanţilor pdl din Cluj. Evoluţia viitoare a situaţiei va arăta dacă boc va fi tras la răspundere sau nu... De asemenea, este de văzut dacă intervenţiile DNA, în aceste cazuri, vor stabili în ce măsură întreaga filială pdl de la Cluj a fost sau nu implicată în afaceri cu banii publici.

Domnul Călin Potor:

"Viitor fără perspective România are!"

Toţi indicii economici arată fără echivoc că România stă mai rău în prezent decât în urmă cu trei ani, când se presupune că s-a declanşat criza. Sub guvernul boc, cu "b" mic, deficitele bugetului de stat (nominal, real, ca procent în PIB) au fost în permanenţă mult mai mari decât în 2008. În 2008 deficitul a fost de 3,9%, în 2009 de 7,2%, în 2010 de 6,8%, iar în 2011 este estimat la 4,7%-4,8% din PIB.

În plus, o mare vulnerabilitate o reprezintă datoria publică şi costurile ei. Cheltuielile cu dobânzi au fost următoarele: în 2008 - 3,9 mld. lei; în 2009 - 6 mld. lei; în 2010 - 7,3 mld. lei; în 2011 - la nouă luni - 6,5 mld. lei, preliminat pe întregul an 8,6 mld. lei; în 2012 (estimat) - 11,4 mld. lei. Dacă guvernul va asuma pentru 2012 un deficit bugetar de sub 2% din PIB, el nu va ajunge nici pentru plata dobânzilor. Practic, în anul 2012, cu o ţară adâncită în sărăcie, România va plăti pentru datorii aproape cât tot bugetul public al sănătăţii.

În cea mai mare parte reducerea deficitului de cont curent se datorează prăbuşirii investiţiilor străine şi interne. În anul 2008 investiţiile străine în România au fost de 9,5 mld. euro, în anul 2009 s-au prăbuşit la 3,5 mld. euro, în anul 2010 au coborât din nou la 2,6 mld euro. În anul 2011 preliminatul ne duce la 1,8 mld. euro, iar Comisia Naţională de Prognoză ne spune că rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010. Potrivit INS, investiţiile au scăzut în primul semestru al acestui an, asta în condiţiile în care economia urmează să crească cu 1,5%.

Reducerea deficitului bugetar, lăudabilă ca intenţie, nu se poate face sustenabil decât pe baza creşterii economice. Pentru actualul guvern, însă, reducerea deficitului bugetar este doar un scop în sine pe care îşi propune să-l atingă exclusiv prin reduceri de cheltuieli. Nu se va reuşi astfel decât limitarea perspectivelor de creştere economică. Oferă bugetul perspective pentru viitor? Nu. Vom vorbi doar despre o continuare a măsurilor de austeritate, nu şi de o perspectivă de relansare economică, iar românii vor trăi şi mai prost anul viitor. Să nu mai vorbim că foarte mulţi dintre ei vor ieşi extrem de greu din această iarnă...

Doamna Claudia Boghicevici:

"Meseria-i brăţară de aur"

Acum că s-au liniştit apele în cazul dezastrului de la bacalaureat, putem să gândim situaţia la rece şi să propunem noi soluţii la situaţia existentă. S-a făcut o adevărată dramă la televizor pe acel subiect, subiect care nu sunt eu în măsură să-l comentez, dar ceea ce pot comenta sunt măsurile propuse ulterior.

Doamna Andronescu a venit cu o propunere pe care eu am perceput-o ca pe o glumă proastă, pe când dânsa o trata cu toată seriozitatea, şi atunci am înţeles cât de importante şi profitabile sunt universităţile.

O societate normală presupune diversitate, presupune ierarhie, presupune existenţa unui lanţ, aşa reuşeşte să se dezvolte şi să progreseze o societate. În ultimii ani s-a demonitizat foarte mult accesul şi importanţa urmării unei facultăţi. A devenit în concepţia publică ca fiind obligatoriu să urmezi o facultate, bineînţeles că şi universităţile s-au arătat foarte deschise pentru apetitul acesta superficial de a urma o şcoală universitară.

Astfel ne-am trezit cu o grămadă de absolvenţi pe piaţa muncii, o piaţă incapabilă să absoarbă aceşti şomeri cu diplomă, care au urmat o facultate doar de dragul de a avea studii superioare.

Cred că a sosit momentul să renunţăm la ipocrizie şi să recunoaştem că societatea românească are nevoie şi de oameni fără studii superioare, are nevoie şi de meşteşugari, meseriaşi în toate acele domenii practice care încet-încet încep să dispară... (pantofari, coafori, frizeri, tăbăcari, croitori, mecanici, ceasornicari, bijutieri etc.)

Legea meşteşugarilor vine în sprijinul acestor meseriaşi care au nevoie de susţinere şi de o organizare, astfel încât această pătură a societăţii să fie reanimată, să se înmulţească şi să aducă acea plusvaloare de care este atât de multă nevoie.

Acest proiect de lege îşi propune să organizeze toţi meşteşugarii, să le faciliteze accesul la târguri şi expoziţii, să-i încurajeze să transmită mai departe secretele meseriei, şi promovează cultura şi tradiţia românească, asigurând astfel conservarea şi perpetuarea moştenirii naţionale.

Cred cu tărie în această lege şi mai cred că avem nevoie de meşteşugari pentru a fi întregi, aşa cum până la urmă cu toţii avem locul nostru sub soare. A venit vremea ca şi pentru această categorie socială să răsară falnic soarele.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Cine se sperie de independenţa procurorilor?"

Nu aş putea spune că urmăresc cu prea mare satisfacţie faptul că agenda zilnică a procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie este extrem de încărcată. Mi-aş dori ca România să fie o ţară în care slujbaşii legii să nu aibă o sarcină prea mare şi prea multe speţe de anchetat. Aceasta ar presupune o ţară fără corupţie şi fără fapte ilegale săvârşite de cetăţenii ei.

Din nefericire, acest pământ făgăduit nu se află nicăieri pe harta lumii, ci doar într-o lume idealistă. Nici America, nici Germania şi nici altă democraţie consolidată nu a reuşit să înlăture flagelul corupţiei, cu atât mai mult o ţară care abia s-a născut în lumea statului de drept şi pentru care instituţiile nou create au nevoie de sprijin şi credibilitate mai mult decât de orice.

Nu putem să negăm că, în ciuda clauzei de salvgardare cuprinsă în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, eforturile cele mai mari în sensul înlăturării acestui stigmat au fost făcute de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Că ne place sau nu, Domniile Lor încearcă să restabilească în România respectul pentru lege şi pentru câştigurile licite.

În ciuda tuturor vocilor rele, că cineva anume ar controla activitatea acestor slujbaşi ai legii, constatăm fără vreun dubiu că Domniile Lor nu au vreo piedică în a cerceta faptele potenţial ilicite ale oricui cetăţean român, indiferent dacă este sau nu un apropiat al puterii politice sau al opoziţiei.

Este tragic faptul că munca acestor oameni este purtată cu rea-voinţă pe drumul discreditării. Singurul fapt care ar trebui să ne nemulţumească este faptul că munca Domniilor Lor ajunge în faţa unor instanţe care nu întotdeauna fac util acest efort.

Problema centrală a discursului celor care se tem de profesionalismul şi imparţialitatea procurorilor români, este legată de temerea ca nu cumva aceştia să îşi facă real datoria. Şi atunci, cel mai la îndemână este să discreditezi prin calomnii activitatea unor slujbaşi ai legii.

Martoră acestei atitudini ostile faţă de activitatea procurorilor români este "liniştea asurzitoare" din perioada guvernării Năstase sau Tăriceanu. Erau atunci mai puţine fapte ilegale? Nu, cu siguranţă.

Iar pentru cei care cred că procurorii mai sunt subordonaţi cumva sau cuiva, îi asigur că aceştia nu mai sunt nici speriaţi, nici subordonaţi şi nici impresionaţi de persoana care săvârşeşte fapte ilegale, fiind conştienţi că fiind imparţiali sunt mai puternici şi mult mai sprijiniţi de societatea românească.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea-cadru a asistenţei sociale - o lege importantă pentru reforma sistemului de asistenţă socială"

Declaraţia de astăzi se referă la Legea-cadru a asistenţei sociale.

De 20 de ani românilor li s-a tot promis bunăstarea pe datorie, cu pensii, salarii şi ajutoare sociale plătite din bani pe care nu îi avem şi atunci îi împrumutăm. Aşa am ajuns în 2011 să avem 19,994 miliarde lei cheltuieli cu asistenţa socială, în condiţiile în care împrumutăm bani să acoperim un deficit bugetar de 4,4%.

Reforma sistemului de asistenţă socială înseamnă dreptate în sistemul de asistenţă socială, o alocare corectă, transparentă a banilor către cei care chiar au nevoie de ajutor, direcţionarea banilor către cele mai sărace categorii de persoane, dar şi eliminarea din sistemul de asistenţă socială a persoanelor care fraudează cu bună ştiinţă bugetele şi aşa insuficiente.

Prin Legea-cadru a asistenţei sociale limităm dependenţa oamenilor faţă de ajutorul statului şi îi încurajăm să fie activi în societate.

Ştim cu toţii că acum primesc ajutor de la stat multe persoane apte de muncă, dar care s-au obişnuit să trăiască din puţinul de la stat. Pe aceşti oameni îi încurajăm, prin noua lege, să intre pe piaţa muncii şi le acordăm:

- majorări ale beneficiului de asistenţă socială acordat;

- prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistenţă socială cu maximum 3 luni din luna încadrării în muncă;

- în schimb, cei care refuză un loc sau cursurile de formare/recalificare vor primi mai puţini bani din asistenţa socială sau chiar vor pierde acest ajutor;

- stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;

- angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de asistenţă socială pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale sau de altă natură.

O mare problemă era, până acum, că oameni nevoiaşi, de mult ori cu probleme medicale, erau puşi pe drumuri şi chemaţi să completeze seturi de dosare. De acum încolo, prin noua lege simplificăm toată această birocraţie care mai mult încurca decât să ajute. Vom avea o singură cerere în care vor fi cuprinse toate beneficiile de asistenţă socială de care are nevoie o familie/persoană. În plus, cetăţenii vor veni la un singur birou unde vor depune aceste cereri şi nu vor mai fi plimbaţi de la o instituţie la alta

Am avut un adevărat hăţiş în asistenţa socială, în care se pierdeau şi funcţionarii şi beneficiarii. Un hăţiş care a şi permis fraudarea sistemului, pe ideea cu cât e mai confuz, cu atât e mai uşor de păcălit sistemul.

Tocmai pentru a putea focaliza mai bine nevoile cetăţenilor şi a distribui corect şi eficient banii, vom împărţi asistenţa socială în 4 mari categorii, corelate cu practica din UE:

- măsuri pentru prevenirea sărăciei şi riscului de excluziune socială;

- asistenţă socială a familiei şi copilului;

- asistenţă socială a persoanelor cu nevoi speciale;

- alte tipuri de ajutoare şi facilităţi.

Cele patru categorii de beneficii sociale cuprind, la rândul lor, următoarele 9 tipuri de alocaţii, indemnizaţii şi facilităţi:

- venitul minim de inserţie - se instituie prin unificarea actualului venit minim garantat, a alocaţiei pentru susţinerea familiei şi a ajutorului pentru încălzirea locuinţei;

- alocaţia de stat pentru copii - se menţine din prestaţiile actuale;

- alocaţia de plasament - se menţine din prestaţiile actuale

- indemnizaţii, stimulente şi ajutoare creştere copil - se menţin din prestaţiile actuale care privesc indemnizaţia pentru creşterea copiilor şi stimulent lunar (OUG nr.111/2010) şi cele 7 tipuri de indemnizaţii şi ajutoare care se acordă persoanelor care au în îngrijire copii cu handicap între 0-7 ani, acordate în baza Legii nr.448/2006;

- indemnizaţii persoane cu nevoi speciale - se instituie alocaţia lunară pentru persoanele cu dizabilităţi, rezultată din unificarea indemnizaţiei lunare şi a bugetului complementar pentru persoanele cu handicap, prevăzute în prezent de Legea nr.448/2006; se instituie indemnizaţia de îngrijire pentru asigurarea îngrijirii personale la domiciliu a persoanelor cu nevoi speciale (preluare din sistemul actual);

- indemnizaţie lunară de hrană HIV/SIDA - se menţine din prestaţiile actuale şi se elimină alocaţia lunară de hrană pentru copiii cu handicap HIV/SIDA;

- ajutor pentru persoane refugiate - se menţine din prestaţiile actuale;

- ajutorul de urgenţă - se menţine din prestaţiile actuale şi va cuprinde inclusiv ajutoarele financiare şi cele pentru tratamente în străinătate care se elimină;

- facilităţi - se menţin din facilităţile actuale, respectiv contribuţiile de asigurări de sănătate (beneficiari de VMG şi de indemnizaţie pentru creşterea copilului), transport persoane cu dizabilităţi, subvenţionare dobânzi credite pentru persoane cu dizabilităţi etc.

Domnul Costică Macaleţi:

"14 noiembrie - Ziua Mondială a Diabetului"

Ziua Mondială a Diabetuluiare loc în fiecare an, în data de 14 noiembrie, la iniţiativaFederaţiei Internaţionale de Diabet(IDF), cu sprijinulOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Această zi este marcată la nivel internaţional de toate asociaţiile membre ale IDF, de furnizorii de servicii de sănătate, cât şi de persoanele afectate dediabet, fiind cea mai mare campanie mondială de informare asupradiabetului.

Acest eveniment are ca scop să ofere o mai bună informare persoanelor care suferă dediabet, reprezentând şi o manieră de implicare şi de informare a publicului, în general - cei care au persoane apropiate care suferă de această boală, publicul larg, profesioniştii din domeniul sănătăţii şi autorităţile publice.

Diabetul este una dintre cele mai frecvente boli cronice netransmisibile ale secolului XXI, din categoria bolilor endocrine, care afectează în prezent peste 346 de milioane de oameni din întreaga lume, potrivit ultimelor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Prin complicaţiile sale, diabetul este principala cauză a orbirii, a amputaţiilor şi a insuficienţei renale. Prevalenţa diabetului este în continuă creştere, iar OMS estimează că până în 2030 numărul deceselor cauzate de diabet se va dubla.

În România,diabetul afectează peste un milion de persoane. Aproximativ 2.800 sunt copii, iar numărul lor este în creştere, ca urmare a stilului de viaţă nesănătos.

Ziua Mondială a Bolnavilor de Diabet, marcată ieri la nivel naţional, aduce noi statistici îngrijorătoare la Botoşani. Numărul bolnavilor de diabet a depăşit deja bariera de 10.000, judeţul fiind pe un loc fruntaş pe ţară şi la această boală, după ce statisticile l-au plasat în primele poziţii şi la hepatită şi cancer. Datele statistice prezentate de Direcţia de Sănătate Publică (DSP) arată că, la finalul primei jumătăţi a acestui an, nu mai puţin de 10.861 de persoane figurau în evidenţa medicilor specialişti ca suferind de diabet zaharat, în medie, lunar înregistrându-se 90-100 de cazuri noi în fiecare lună. Dintre bolnavii cu diabet, 2.037 sunt insulino dependenţi şi alţi 8.763 sunt noninsulino dependenţi. Printre diabetici se numără şi copii, 33 având vârste între 0-14 ani. Modul de alimentaţie complet nesănătos şi stilul de viaţă din această perioadă fac ca majoritatea bolnavilor să fie din rândul populaţiei active.

Mă declar ferm în favoarea unei educaţii active de prevenire şi combatere a diabetului şi încurajez pe cei care suferă de această maladie, familiile şi prietenii lor, să continue să lupte cu boala şi urmările ei şi să fie exemplu pentru ceilalţi, pentru că ei trebuie să controleze boala şi nu să se lase controlaţi de ea.

Domnul Cristian Buican:

"Buget de stat autoritar"

Propunerea Guvernului Boc pentru Legea bugetului de stat, cea mai importantă lege a unui stat, care stabileşte priorităţile şi domeniile importante în viziunea executivului faţă de anul ce va urma, reprezintă, în termeni reali, continuarea măsurilor de austeritate, lipsa investiţiilor şi condamnarea la sărăcie a românilor. Bugetul anului 2012, în varianta propusă de executiv, este cel mai sărac buget pe care l-a avut România în ultimii 10 ani şi este construit pe o gândire profund greşită din punct de vedere economic, mai aproape de ceea ce răposatul dictator propunea când dorea cu orice preţ plata integrală şi rapidă a datoriei externe, decât de o gândire de tip democratic, bazată pe dezvoltare şi pe recuperarea decalajelor ce ne despart de ţările din vestul Uniunii Europene. Pe scurt, propunerea Guvernului pentru Legea bugetului de stat pentru anul 2012 este ipocrită şi lipsită de orice viziune economică.

Orice român cu minime cunoştinţe de economie ştie că un deficit bugetar de doar 2% din PIB este cel puţin nerealist. Asumarea unui astfel de deficit de doar 2% condamnă românii la sărăcie, în condiţiile în care, doar în ceea ce priveşte dobânzile şi împrumuturile pe care statul român le are de plătit în anul 2012, acestea sunt de 11 miliarde de lei, adică puţin peste 2% din PIB. Acest lucru însemnă că tot deficitul asumat de către actualii guvernanţi se va duce pe plata datoriei publice, iar finanţarea sectorului public se va face pe un buget excedentar, însemnând tăieri dramatice ale bugetelor ministerelor faţă de anul 2011, şi nu majorarea acestora, aşa cum încearcă să trâmbiţeze propaganda portocalie.

O altă minciună PDL-istă ce reiese din proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2012 este şi aceea a creşterii alocării bugetare pentru investiţii, principalul motor al creşterii economice şi singura şansă a României de a-şi reveni din punct de vedere financiar. Rata investiţiilor, adică totalul investiţiilor din PIB, era în anul 2008 de 32%, iar în anul 2011 de doar 20%. Mai mult decât atât, cheltuielile de capital scad, în anul 2011, faţă de anul 2008 cu 30%, iar în actualele condiţii economice vor continua să scadă şi în anul 2012. În ceea ce priveşte nivelul investiţiilor străine, lucrurile sunt şi mai grave. Dacă în anul 2008 investiţiile străine directe din România erau la un nivel de 9,5 miliarde de euro, în anul 2011 acestea au ajuns la doar 2 miliarde de euro, iar perspectivele pentru anul 2012 sunt de continuare accentuată a acestei scăderi.

În orice stat democratic în care guvernanţii sunt sănătoşi mental, nu se reduc deficitele pe seama populaţiei şi prin tăieri succesive ale veniturilor acestora. Consolidarea fiscală şi economică ar trebui să însemne o mai bună funcţionare a statului şi nu distrugerea sistemelor publice. Nu este normal şi nici sănătos din punct de vedere economic să reduci deficitele pe spatele bolnavilor, subfinanţând sistemul de sănătate, pe seama copiilor şi a profesorilor, diminuând drastic, de la an la an, bugetul educaţiei sau pe seama pensionarilor şi a bugetarilor, îngheţând pensiile şi reducând veniturile bugetarilor. Colac peste pupăză, bugetele serviciilor de informaţii vor creşte substanţial, asemenea bugetului întâiului cârmaci.

Toate aceste aspecte, nu numai că nu sunt corecte din punct de vedere economic, nu numai că nu au nicio logică şi nu numai că nu se bazează pe vreun model de gândire patentat de ţările occidentale, dar ne îndreptăţesc pe noi, reprezentanţii opoziţiei, să susţinem cu argumente din ce în ce mai numeroase că propunerea Legii bugetului de stat pe anul 2012 se aseamănă mai mult cu bugetul unui stat autoritar, decât acela al unei democraţii consolidate.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

În calitatea mea de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, de cadru didactic universitar şi de deputat responsabil, am făcut, cred eu, toate demersurile posibile pentru a atrage atenţia asupra stării jalnice în care actuala coaliţie de guvernare a adus sistemul naţional de învăţământ.

În acest sens, am atras de nenumărate ori atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă nu doar subfinanţarea constantă a acestui domeniu, dar şi pericolul reprezentat de experimentele pe care diverşi neaveniţi, aşa cum este şi actualul ministru Daniel Petru Funeriu, un exemplu de incompetenţă pentru actuala echipă guvernamentală, le aplică într-un domeniu de care depinde chiar viitorul generaţiei tinere.

Mai mult decât atât, constatând că a discuta despre problemele educaţiei naţionale cu actualul titular al portofoliului echivalează cu gestul de a căra apă cu sita, m-am adresat în scris primului ministru Emil Boc, în speranţa că, cel puţin în calitatea sa de cadru didactic, va fi mai receptiv la gravele probleme cu care se confruntă învăţământul la ora actuală.

Pentru a afla care a fost rezultatul demersurilor mele, este suficient să ne aruncăm o privire peste proiecţia bugetară aferentă anului 2012, pentru a constata cu uşurinţă că atât de mult îi interesează pe cei care, din nefericire pentru acest popor, se găsesc, încă, la timona treburilor ţării, încât educaţia naţională este pe cale de a primi un buget şi mai sfrijit, mai pricăjit decât cel din acest an! Şi asta în condiţiile în care anul 2012 ar trebui să fie, conform Legii Educaţiei pe care actualul guvern şi-a angajat răspunderea, anul în care ar trebui să fie implementate primele măsuri din noua legislaţie. Iată, aşadar, încă un exemplu de "maximă competenţă" servit poporului român de actuala putere!

Din nefericire, covârşitoarea majoritate a cetăţenilor trăitori pe aceste meleaguri vor trebui să-şi înscrie, an după an, copiii la una dintre şcolile din România, suportând consecinţa de a-i vedea instruiţi într-un sistem fatal şubrezit de crasa incompetenţă a guvernării actuale, rezultatele acestui simulacru de educaţie fiind unele uşor de anticipat!

Şi pentru ca cei care mai privesc cu scepticism repetatele mele semnale de alarmă să se convingă pe deplin de justeţea afirmaţiilor pe care le fac, i-aş invita să ia legătura cu domnul Iordache Bostan, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea. Vor avea astfel ocazia să afle că, numai în ultimele două luni, s-au înregistrat 29 de cereri de concediu fără plată din partea cadrelor didactice din acest judeţ.

Motivaţia acestor cereri? Una singură: nemaiputându-se descurca cu un salariu mizer de 700 sau 800 de lei, din care aproximativ 200 de lei se duc pe cheltuielile de navetă, aceste cadre didactice, cu a căror pregătire statul a cheltuit bani, intenţionează să emigreze pentru a-şi căuta locuri de muncă mult mai bine plătite, în orice alt domeniu de activitate!

Iată, aşadar, domnule premier Emil Boc, iată, aşadar, domnule ministru Daniel Petru Funeriu, în ce situaţie catastrofală aţi împins sistemul naţional de educaţie, ce "servicii extraordinare" i-aţi adus prin crasa dumneavoastră incompetenţă!

Din acest motiv şi din multe altele, pe care nu le mai amintesc, sper ca măcar acum, în ceasul al treisprezecelea, să înţelegeţi că de buna funcţionare a acestui sistem depinde nu doar soarta unor întregi generaţii, ci însuşi viitorul acestei ţări şi să reveniţi asupra simulacrului de buget pe care, cu cinism maxim, îl propuneţi educaţiei pentru următorul an, îmbunătăţindu-l substanţial sau (cazul cel mai fericit pentru toată lumea, inclusiv pentru domniile voastre!), să încetaţi să vă şi să ne mai chinuiţi agăţându-vă de nişte fotolii mult prea mari pentru măruntele dumneavoastră competenţe, prezentându-vă demisiile!

Domnul Daniel Buda:

"Activitatea opoziţiei, plasată între declaraţii şi realitate"

Experienţa politică, nu o dată, mi-a demonstrat că de cele mai multe ori unii dintre politicienii vremii se pretind ca având expertiză în majoritatea domeniilor de interes, îşi exprimă puncte de vedere nefundamentate şi uneori chiar halucinante, diametral opuse specializării profesionale. Sigur, sunt de acord cu faptul că este esenţial, mai cu seamă în postura de persoană publică, să fii informat, însă de aici şi până la a face evaluări exhaustive bazate pe propriile convingeri, este cu adevărat o lipsă de respect pentru cei care ţi-au acordat votul de încredere.

De curând, liderul Victor Ponta, îşi exprima susţinerea cu privire la propunerile fostului premier grec de a organiza un referendum pe tema planului de austeritate propus ca urmare a dezbaterilor liderilor europeni. Evoluţia rapidă a lucrurilor a dovedit, încă o dată, capacitatea liderului socialist de a înţelege principiile macroeconomiei sau necesitatea urgentării adoptării unor măsuri menite să împiedice consecinţe nefaste pentru perioade mai îndelungate. În egală măsură, Victor Ponta, într-un stil ironic, de altfel, incalificabil pentru unul care se pretinde a fi liderul celui mai important partid din opoziţie, tratează problemele majore ale acestui stat, vorbeşte de criză mondială la modul superficial şi reduce totul la declaraţii populiste şi demagogice.

Pe de altă parte, nu pot să accept faptul că acest lider al neosocialismului, avându-i ca mentori pe cei care au avut cea mai importantă contribuţie la dezastrul economic şi financiar al acestui stat, face acuzaţii cu privire la adoptarea deciziilor fundamentale în România, acuzând în mod iresponsabil pe cei care, în ultimii 3 ani, au făcut eforturi supreme pentru a salva România de la un dezastru economic, respectiv de a repara greşelile incomensurabile ale guvernanţilor din anii precedenţi.

Acest mod de a aborda situaţia politică şi economică, după ureche sau mai bine spus în necunoştinţă de cauză, mă determină în mod legitim să îmi ridic mari semne de întrebare cu privire la situaţia în care s-ar fi aflat astăzi România dacă aceşti pseudolideri ar fi fost la guvernare? În egală măsură mă întreb, oare România europeană de astăzi mai are nevoie de un comportament politic iresponsabil, aşa cum îl afişează liderii Uniunii Socialiste? Încă o dată, opoziţia din România, în frunte cu liderii ei, ne-au demonstrat faptul că nu pricep ceea ce înseamnă plan strategic sau aplicarea unor măsuri urgente de austeritate, atunci când situaţia economică mondială o impune.

Această abordare confirmă, de fapt, imaturitatea şi iresponsabilitatea acestui lider de partid, care se doreşte să fie premierul României. Am convingerea că în situaţia în care România nu ar fi luat aceste măsuri dure, ar fi riscat situaţii similare Greciei, Italiei sau altor state europene. Din fericire, datorită responsabilităţii guvernanţilor şi a măsurilor dure, dar atât de necesare care au fost aplicate, astăzi suntem ţara dată ca şi exemplu în ceea ce priveşte procesul de reformă economică. Acest lucru, deoarece, România are la conducerea ei în această perioadă oameni politici puternici şi curajoşi care au guvernat şi guvernează pentru şi în interesul cetăţeanului, siguranţa şi stabilitatea economică a ţării.

În schimb, pentru membrii opoziţiei, miza politică este câştigarea capitalului electoral, indiferent de mijloace. Tocmai acest mod de a face politică a contribuit la plasarea clasei politice într-un con de umbră, fiind blamată şi criticată de toate categoriile sociale. Le-aş sugera acestor politicieni să lase deoparte declaraţiile făcute de dragul şefilor de partid şi dacă tot pricep ceea ce înseamnă democraţia, consultarea poporului, referendumul şi punerea în aplicare a voinţei poporului să nu ducă problema peste graniţe şi să facă un efort să pună în practică voinţa poporului român. Cu titlu de exemplu, nu m-aş referi decât la referendumul din anul 2009 referitor la un parlament mai mic şi unicameral, referendum faţă de care, nu o dată, s-au opus cei din PSD şi PNL.

În schimb, în timp ce opoziţia se "luptă" declarativ pentru binele acestei ţări, actuala putere se poate lăuda cu rezultate concrete în procesul de reformare şi modernizare a statului român şi, sigur, cu o agendă care are ca şi priorităţi respectarea promisiunilor făcute în faţa cetăţenilor şi a partenerilor internaţionali.

Domnul Daniel Florian Geantă:

"Continuarea programului de reabilitare termică"

Guvernul Boc crede în continuare că cea mai eficientă şi economică metodă de reducere a cantităţilor de energie, a costurilor la încălzire, în fapt a facturilor plătite de cetăţeni, este aceea de continuare a programului de reabilitare termică a locuinţelor. În acest sens, au avut loc discuţii cu reprezentanţii Fondului Naţional de Garantare a Creditelor, cu scopul continuării investiţiilor.

Reabilitarea termică, dar şi reamenajarea din punct de vedere urbanistic a comunităţilor au un real succes. Pentru acest motiv, s-a propus Comisiei Europene să se redirecţioneze pentru reabilitarea termică a locuinţelor a fondurilor nefolosite din alte programe de finanţare, existând şi posibilitatea ca în perioada 2014-2020 să fie atrase fonduri europene în mod direct din bugetul Uniunii Europene pentru a fi utilizate, în acest sens, pentru a da de lucru IMM-urilor şi nu în ultimul rând pentru a reduce aproape la jumătate facturile cetăţenilor.

În sectorul 6, unde am fost ales deputat, s-a contractat, pentru continuarea acestui program, un împrumut de 70 mil. euro de la BEI, sumă ce va fi destinată reabilitării termice a peste 273 de blocuri. Până la sfârşitul anului vor fi anvelopate 120 blocuri, în condiţiile în care aproximativ 1100 blocuri necesită acest lucru, deoarece majoritatea blocurilor sunt construite înainte de anul 1989, iar risipa de căldură umflă facturile cetăţenilor.

Nu pot să închei această declaraţie fără să aduc în discuţie proiectul ştiinţifico-fantastic, iniţiat de domnul primar Sorin Oprescu, care în loc să facă eforturi să ajute populaţia bucureştenilor prin proiecte de reabilitare termică, doreşte să reabiliteze fântânile arteziene din capitală, proiect ce valorează 14 milioane de euro. Primarul în funcţie continuă să ne demonstreze cât de actual este pentru unii vechiul proverb românesc "ţara arde, babele....".

Domnul Dănuţ Liga:

"Pleacă sau nu pleacă? Daţi-mi un răspuns!"

Mare scandal şi zâzanie în PSD, scandal între conducerea partidului şi preşedintele Senatului Mircea Geoană. Se va rupe sau nu partidul? Va crea oare Mircea Geoană o altă formaţiune politică de stânga?

Operaţiunea declanşată de Victor Ponta a luat proporţii, iar Ion Iliescu şi Năstase au anunţat că nu vor mai continua demersurile de revocare a lui Geoană, fiind conştienţi că există riscul ca şefia Senatului să fie pierdută în această legislatură.

Dar Victoraş nu renunţă, declarând răspicat că Mircea Geoană nu mai are loc în partid, că va merge până la convocarea unui congres şi excluderea acestuia: "Eu transmit poziţia PSD ", căci doar el este şeful. Sau cel puţin asta vrea să arate. În schimb, noi toţi ştim cu siguranţă cine sunt şefii!

Acest scandal mediatizat excesiv în ultima săptămână nemulţumeşte mulţi lideri din teritoriu, care nu doresc degradarea imaginii partidului. Oricum se va termina, PSD-ul iese şifonat.

Oare de unde s-a născut şi acumulat atâta ură la Victor Ponta? De ce atâta răutate faţă de cei care l-au crescut şi l-au sprijinit, faţă de cei care l-au ajutat să facă o carieră în partid?

Cum se va finaliza acest scandal şi care este poziţia PSD-ului faţă de revocarea lui Mircea Geoană de la şefia Senatului, vom afla în episodul următor.

Ceea ce românii trebuie să ştie este că umbra mătuşii Tamara nu a părăsit principalul partid de opoziţie, iar până la urmă şi membrii acestuia îşi vor da seama că actualul lider nu este altceva decât actorul principal al unui teatru de păpuşi.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Cât timp îi mai minţiţi pe români, domnule preşedinte Băsescu?"

"România are resurse interne de creştere şi acestea sunt în mod deosebit în zona energiei, unde restructurările şi corectul management al companiilor din domeniul energetic ar genera premise de creştere economică consistentă şi aport de venituri şi în bugetul de stat şi către populaţie. De asemenea, sectorul de transporturi şi nu în ultimul rând, o optimizare a funcţionării sistemului de sănătate, care trebuie să continue procesele de reforme, reprezintă o altă resursă de creştere a veniturilor în bugetul de stat şi de diminuare a deficitelor", ne spunea preşedintele Băsescu, cu ceva timp în urmă.

Dar preşedintele nu ne spune şi de ce nu s-au luat, până în prezent, niciun fel de măsuri serioase, pertinente, drastice, care să fi avut rolul de a stopa evaziunea uriaşă, derulată în domeniul energiei de către, atât de simpaticii dumnealui, acei faimoşi băieţi deştepţi, invocaţi mereu în discursurile prezidenţiale?!

De ce se permite ca, în continuare, populaţia României, deşi este ultra sărăcită de politicile dureroase de austeritate, implementate de guvernele portocalii ale dezastrului fără oprire, să fie nevoită să plătească preţuri uriaşe pentru factura la gaze, energie sau energie termică, în condiţiile în care băieţii deştepţi îngroaşă, fără număr, rândurile clientelei îndatoratelor companii de stat, care le acordă acestora preţuri preferenţiale şi contracte dubioase şi frauduloase, pe termen cât mai lung?!

Dacă România are resurse, iar acestea sunt vândute străinilor la preţ derizoriu sau se permite într-un mod de neimaginat până acum câţiva ani, căpuşarea aproape în totalitate a economiei şi risipirea unor fonduri fabuloase, pe tot felul de proiecte, licitaţii sau contracte aberante, de ce ne mai întrebăm unde sunt banii din bugetul României şi de ce economia ţării se afundă din ce în ce mai tare în criză?

Preşedintele ne vorbeşte, senin, despre dezvoltarea sectorului de transporturi, dar nu se derulează nicio investiţie marcantă în domeniu, ci banii existenţi au mereu o altă destinaţie: se utilizează miliarde de euro pentru drumuri comunale, parcuri lângă păduri sau terenuri de fotbal în sate fără tineri; se practică cele mai mari preţuri din Europa, pentru construirea unui km de autostradă pe hârtie, dar, în acelaşi timp, li se scot ochii românilor pentru pensiile publice sau pentru programele de asistenţă socială!

Mă întreb, ce înţelegeţi dumneavoastră, domnule preşedinte Băsescu, prin optimizarea funcţionării sistemului de sănătate, dacă acesta este la pământ, într-un blocaj fără precedent, graţie celebrelor reforme portocalii, iar spitalele abia dacă îşi mai pot ţine câteva săptămâni deschise uşile?!

Domnul Dorel Covaci:

"Noroc că până acum am avut o toamnă lungă" spun cei sortiţi să îngheţe de frig la iarnă.

Se apropie iarna. Se elimină subvenţia la încălzire, ceea ce implică o creştere cu până la 60% a preţului facturilor, creşte preţul gazelor naturale şi se anunţă acelaşi trend şi pentru energia electrică. În jurul nostru se află oameni nevoiaşi, care suferă de frig, datorită condiţiilor impuse pentru acordarea ajutoarelor de încălzire, pe criterii extrem de limitative şi a nivelurilor de compensare derizorii.

Strategia Guvernului vizează eliminarea subvenţiilor de la bugetul de stat şi înlocuirea cu unele ajutoare şi va conduce la o majorare a preţului energiei termice furnizate populaţiei.

Factura pentru încălzire şi apă caldă ar putea creşte, mai mult sau mai puţin, în funcţie de capacitatea primăriilor de a acoperi diferenţa din surse proprii. Se va pune astfel o presiune pe autorităţile locale. Lăsarea pe spinarea acestora a obligaţiei de a rotunji nivelul cuantumurilor acordate populaţiei, sub sabia sancţiunilor, este o aberaţie, deoarece, mai peste tot, vorbim de bugete sărăcite, care abia mai suportă cheltuielile deja angajate. Autorităţile locale au de ales între a acorda doar subvenţie, subvenţie şi ajutoare de încălzire sau numai ajutoare de încălzire, pentru familiile cu venituri mai mici. Deciziile luate la nivel local vor crea decalaje incorecte şi greu de suportat pentru omul de rând.

Se întrevăd iar premise de politizare. În prag de an electoral, banii şi ajutoarele vor fi acordaţi, din nou, în funcţie de apartenenţe politice, simpatii, obligaţii de răsplătit, promisiuni smulse pentru noile voturi. Este incorect ca cetăţenii unei localităţi să fie discriminaţi astfel faţă de alţii, doar pentru că bugetul local, care ar trebui să îi sprijine, nu este portocaliu, deci nu are fonduri necesare pentru aceste compensări. Vorbim de situaţii care fac diferenţa între viaţă şi moarte, iar aceste speculaţii ale politicului sunt mai mult decât josnice, în acest context. Rămâne ca la începutul primăverii, Guvernul să îşi cuantifice impactul aplicării noii strategii, în vieţi omeneşti sacrificate.

Trăim vremuri grele, iar pentru unii dintre semenii noştri, de neîndurat. Dacă există bani pentru clientela politică şi sponsorii partidelor la guvernare, atunci cum nu există bani pentru cei care sunt condamnaţi în această iarnă să îngheţe în propriile locuinţe? Ne întrebăm cum au putut pune cei de la putere în balanţă aceste categorii de beneficiari, care nu suportă comparaţie şi cum au făcut ca balanţa să se încline în favoarea celor dintâi?

În aceste vremuri vitrege, este obligaţia noastră de a impune soluţiile cele mai bune de ajutorare a categoriei defavorizate a populaţiei de pe tot cuprinsul ţării, în mod nediscriminat, echitabil, corect şi eficient. Este o lipsă de respect pentru cei care şi-au dat votul cu gândul la mai bine, la dreptate şi adevăr, să-i aruncăm în situaţii intolerabile, prin decizii luate cu picioarele şi aplicate orbeşte, fără o asumare responsabilă a consecinţelor şi fără o evaluare a acestora pe termen lung.

Până acum, noroc că am avut o toamnă lungă!

Domnul Dorel Covaci:

"Pâine mai puţină, circ cât cuprinde"

Împăraţii romani au înţeles că pot ţine în frâu masele, oferindu-le, pe lângă mijloacele de subzistenţă - "pâinea" şi "circul", cu alte cuvinte distracţia şi relaxarea. Totul era planificat pentru a-şi păstra popularitatea, pentru a abate atenţia poporului de la problemele grave ale imperiului şi pentru a-l obişnui cu realitatea crudă de zi cu zi.

În zilele noastre, asistăm doar la spectacole de circ, pentru că, din păcate, guvernanţii nu se mai interesează de latura socială.

Prin Proiectul Legii asistenţei sociale, care se spune că va moderniza şi va eficientiza acest domeniu, de fapt se urmăreşte doar diminuarea cu o treime a fondurilor alocate prin bugetul pe 2012, pentru acest domeniu.

Asistăm astăzi la un circ generalizat, regizat cu talent şi mediatizat intens. Toată lumea se ceartă cu toată lumea. Sămânţa discordiei a dat rod bun. Producţia scandalurilor merge ca unsă şi îşi are sursa de la cetăţean la cetăţean, în Parlament, în interiorul partidelor, între partide şi aproape în toate instituţiile. Tărăboiul generalizat, aparent izbucnit în episoade spontane, în realitate este atent regizat şi planificat.

Marionetele nu se mişcă singure, fără a fi trase de sfori, de mâna mânuitorului de păpuşi, care este şi un regizor abil. Scena este impecabilă: butaforie, măşti, costume. Se joacă comedia realităţii dure a vieţii cotidiene, iarăşi şi iarăşi, fără oprire. Chiar dacă sforile se mai rup sau se mai înnoadă, regizorul se pricepe şi să improvizeze foarte bine. Păpuşile stricate sunt aruncate la gunoi, iar altele noi le iau locul, fericite că au ajuns în centrul atenţiei. În spatele draperiei de unde mânuieşte păpuşile-marionete, ascuns de ochii spectatorilor, regizorul nu se arată decât la bisuri şi îşi asumă cu o înclinare a capului propriul talent artistic, atunci când cei din sală dau semne evidente că le-a plăcut jocul.

Sunt convins că scenarii sunt încă multe, dar oare până când vor mai rezista să rămână spectatorii în sală? Teatrul şi manipulările nu pot ţine la nesfârşit loc de pâine, căldură, medicamente.

Domnilor guvernanţi, renunţaţi la acest circ penibil şi grotesc! Lăsaţi spectatorilor acestei mascarade măcar mijloacele pentru satisfacerea necesităţilor minime de subzistenţă şi speranţa unei vieţi mai bune! Demoralizarea poporului, îngenuncherea şi sărăcirea ţării, atât de evidente în zilele noastre, nu pot duce decât la situaţia în care obiectul exploatat să se scuture puternic şi agresiv de roiul de paraziţi care îl devitalizează fără milă şi să-i arunce, în cele din urmă, în locuri de unde nu mai pot face rău nimănui.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Partidul Social Democrat militează pentru un parteneriat cu mişcarea sindicală, în interesul salariaţilor din România"

În data de 21 octombrie 2011 la Palatul Parlamentului a avut loc o dezbatere între reprezentanţii federaţiilor şi confederaţiilor sindicale şi membri ai Partidului Social Democrat. Dezbaterea a fost organizată sub patronajul domnului Victor Ponta, preşedinte al PSD şi a domnului Adrian Năstase, preşedinte al Consiliului Naţional PSD şi s-a bucurat de o largă participare din partea organizaţiilor sindicale, dovedind că temele alese, "Statul social responsabil" şi "Democraţie şi libertate" reprezintă un real interes şi o preocupare pentru toţi invitaţii.

Participanţii la această dezbatere au salutat deschiderea de care a dat dovadă de fiecare dată Partidul Social Democrat în relaţia sa cu sindicatele. Această bună colaborare a culminat în această primăvară prin încheierea unui acord între USL, pe de o parte, şi principalele confederaţii sindicale şi o parte din confederaţiile patronale, pe de altă parte, prin care au fost stabilite problemele asupra cărora se va acţiona în perioada următoare.

Întâlnirea, organizată de către Consiliul Naţional al PSD, a avut rolul de a vedea preocupările salariaţilor înaintea acestui eveniment important.

Domnii Victor Ponta şi Adrian Năstase au promis, în intervenţiile lor, că vor ţine cont de observaţiile şi propunerile pe care participanţii le-au adus, mulţumind în acelaşi timp pentru criticile constructive la adresa modului în care a fost privită relaţia PSD-ului cu sindicatele.

Persoanele prezente au tras un semnal de alarmă asupra dispariţiei unor drepturi individuale şi colective, cu ocazia modificării legilor sociale, cu efecte dezastruoase asupra salariaţilor şi au solicitat în acelaşi timp sprijinul PSD-ului, ca, atunci când va ajunge la guvernare, să revină asupra eliminării acestor drepturi sociale.

Reprezentanţii PSD-ului au ţinut să precizeze că statul social nu trebuie să fie asimilat cu statul asistenţial, asigurarea unor condiţii normale de trai, dreptul la pensie şi servicii medicale de calitate nu reprezintă "asistenţă socială", ci este doar o îndatorire normală a oricărui stat modern.

Atât domnul Victor Ponta, cât şi domnul Adrian Năstase, au dat asigurări că toate aceste probleme vor fi tratate la modul cel mai serios de către USL, atât în integrarea lor în viziunea "Uniunii", cât şi odată cu formarea unui nou guvern, răspunzând astfel temerilor unor participanţi care erau sceptici privind implementarea acestor programe sociale odată ajunşi la guvernare, mai ales în actualul context economic mondial.

Parlamentarii PSD prezenţi la această reuniune au insistat asupra faptului că interesele social-democraţilor nu sunt diferite de cele ale sindicatelor, bunul mers al unei societăţi nu poate fi imaginat decât printr-un veritabil dialog social, exact ceea ce a distrus actuala guvernare prin Legea Dialogului Social, "croită" parcă după sloganul "dezbină şi stăpâneşte".

Democraţia şi libertatea au constituit, de asemenea, teme importante de dezbatere, mai ales în condiţiile în care actualul guvern face tot ce poate pentru a reduce drepturile şi libertăţile câştigate cu vărsare de sânge în 1989. Dreptul la grevă, la negociere colectivă, dreptul de a manifesta, dreptul la asistenţă socială, au fost ciopârţite grav prin iniţiative legislative adoptate prin nerespectarea celor mai elementare reguli democratice. Toţi cei prezenţi la dezbatere au subliniat faptul că, în aceste condiţii, aceste noţiuni nu rămân decât nişte cochilii goale şi şi-au exprimat dorinţa ca, odată plecat PDL-ul de la guvernare, să se intervină imediat pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Intenţia PSD de a organiza întâlniri regulate cu organizaţiile sindicale a fost salutată de către participanţi, aceştia din urmă insistând în acelaşi timp pentru o mai bună cooperare şi în afara campaniilor electorale.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"România Murată"

În ultimii trei ani de zile de la preluarea puterii de către gaşca PDL-istă, totul merge prost pentru români. Orice acţiune, măsură, este îndreptată împotriva lor cu atâta înverşunare, încât se lasă impresia că în loc să se lupte cu criza, guvernanţii se luptă cu românii, cu atâta hotărâre, de parcă acesta ar fi scopul lor suprem.

Îşi dau silinţa prin fiecare măsură pe care o iau să-i menţină pe români în sărăcie, neindexând pensii, nemărind salarii, în timp ce preţurile cresc, iar măsurile de redresare economică, investiţiile eficiente, nu cele pentru camarila portocalie, care să creeze locuri de muncă lipsesc cu desăvârşire.

Nu lipsesc însă investiţiile cu iz electoral pentru baronii PDL, care să îi facă să rămână la putere cu orice preţ, în timp ce românii se simt tot mai străini în propria lor ţară şi mai deposedaţi de dreptul de a fi român în România.

Pensionarii care au plătit taxe şi impozite o viaţă întreagă pentru a putea beneficia la bătrâneţe de o pensie cu care să îşi poată asigura un trai cât de cât decent se văd lăsaţi de izbelişte de un guvern incompetent, care invocă lipsa resurselor pentru neindexarea pensiilor, lipsă care li se datorează lor datorită nepriceperii totale în administrarea ţării.

Angajaţii din mediul privat, dar şi cei de la stat, deşi plătesc contribuţia la asigurările de sănătate, nu beneficiază de servicii medicale competitive, deoarece spitalele se închid fără nicio justificare, doar pentru că aşa a visat cineva într-o noapte şi lacheii se înghesuie să pună în aplicare aberaţia şefului.

Tinerii care termină o şcoală în România nu au nicio şansă să îşi croiască un viitor aici, deoarece guvernul şi puterea care administrează ţara de trei ani, în loc să aibă politici pentru dezvoltarea durabilă a României, se preocupă doar de dezvoltarea continuă a găştii de partid, care acaparează cu fiecare zi ce trece tot mai mult din România.

Nimeni dintre cei aflaţi la putere nu este interesat de drepturile, nevoile cetăţenilor, ci doar de păstrarea propriilor privilegii, ceea ce face ca Guvernul PDL să nu îşi îndeplinească scopul pentru care există, şi anume crearea de bunăstare pentru români. Astfel, românii care au dreptul la o viaţă decentă în România, pe care trebuie să le-o asigure guvernanţii, simt tot mai mult că ţara nu le mai aparţine, că le-a fost furată de o gaşcă de cotropitori, asupritori, care au confiscat românilor dreptul de a avea drepturi.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Obsesiile PDL-iste"

Periodic, Băsescu şi PDL-iştii lui revin la obsesiile lor: reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, comasarea alegerilor din noiembrie 2012 şi reducerea numărului de parlamentari. Subiecte care nu reprezintă priorităţi pentru majoritatea românilor, dar pe care cei de la putere le folosesc pentru a forţa mâna partenerilor de la guvernare şi pentru a-şi atinge scopurile electorale.

Din păcate, cei care ne conduc, nu au făcut o obsesie şi din găsirea unor soluţii care să îi ajute pe români să trăiască mai bine, nu doar la limita supravieţuirii. Conform agendei lor, dezbaterea bugetului pentru anul 2012 nu reprezintă o prioritate, aşa că au hotărât că poate să mai aştepte. Probabil că încă mai au de "aranjat" unele sume, să ia de la cei care nu au şi să le dea celor care au culoare portocalie şi au nevoie.

Am aflat, până în momentul de faţă, că Administraţia Prezidenţială va primi cu 1 milion de lei mai mult decât în 2011, iar bugetele Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, ca şi cel al Serviciului de Protecţie şi Pază vor creşte cu procente cuprinse între 1,6 şi 3,4%. Vor primi mai mulţi bani şi unele ministere - Ministerul Afacerilor Externe, al Apărării Naţionale şi al Mediului. Totul, în spiritul bugetului caracterizat de prudenţă, aşa cum ne-au informat marii conducători!

Explicaţiile pe care ni le-a servit consiliera blondă de la Palatul Victoria au fost exact aşa cum am prevăzut: este vorba despre investiţii. Nu a spus însă că este vorba despre investiţiile "prudente", de care băieţii deştepţi din gaşcă nu se pot lipsi.

Probabil că în educaţie şi în cultură nu este nevoie de bani pentru investiţiile de acest fel, pentru că s-au hotărât să le aloce mai puţini bani decât în 2011.

Privindu-ne conducătorii de azi, putem înţelege de ce nu au nici o obsesie în ridicarea nivelului de competenţă şi profesionalism, în nici un domeniu de activitate păstorit de ei: vor să fie toţi după chipul şi asemănarea lor, să promoveze incompetenţa, corupţia şi corupţii în toate funcţiile posibile.

Speriaţi de eticheta de incompetenţi şi corupţi, care li se potriveşte perfect şi le stă parcă lipită de frunte, mai marii PDL-işti nu ştiu ce să mai născocească pentru a scăpa de ea. Dacă în ceea ce priveşte incompetenţa nu mai au nicio şansă, s-au gândit că poate o mai scot la capăt cu stârpirea corupţiei, fiind dispuşi chiar să îşi sacrifice câţiva dintre "aleşii" portocalii.

Astfel, s-au gândit să ne ofere, periodic, câte o mostră de justiţie la televizor, să păcălească naivii care sunt dispuşi să creadă că dacă sunt reţinuţi unii care fac parte din cloaca PDL-istă înseamnă că instituţiile statului funcţionează. Nimic mai fals, în condiţiile în care nu se întâmplă mai mult de atât, totul fiind doar un spectacol televizat, prost regizat.

Pentru că sunt obsedaţi de faptul că organizarea unor alegeri corecte va însemna trecerea PDL pe linie moartă, Băsescu şi acoliţii şi-au propus să îşi asume răspunderea pe actele normative privind comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale în 2012 şi reducerea numărului de parlamentari. Tot ce urmăresc ei, de fapt, este crearea unui haos în jurul alegerilor şi bulversarea votanţilor, pentru a distrage atenţia de la furtişagurile pe care le pregătesc şi care trebuie să fie mult mai multe decât cele din 2008 şi 2009, când încă mai aveau câţiva susţinători.

Vă propun un exerciţiu de logică: în octombrie 2009, în calitatea mea de deputat, am depus o propunere legislativă prin care urmăream reducerea numărului de senatori şi deputaţi de la 471 la 316. Contrar aşteptărilor, punctul de vedere al Guvernului Boc faţă de această propunere a fost de respingere, chiar dacă guvernanţii se băteau cu pumnul în piept (de câte ori apăreau în faţa camerelor de televiziune) că trebuie să facem totul pentru reducerea cheltuielilor aferente numărului mare de parlamentari. Dacă ar fi dorit, într-adevăr, doar această reducere şi nu ar fi avut nimic de ascuns, problema ar fi fost rezolvată deja. Vi se pare logic? Când spun aceste personaje adevărul, atunci când doar declară sau atunci când votează?

În situaţia în care Guvernul, în frunte cu premierul de carton Emil Boc, va veni în faţa Parlamentului cu o angajare de răspundere "la pachet", pe comasarea alegerilor şi reducerea numărului de parlamentari, reprezentanţii USL vor iniţia moţiune de cenzură, deoarece comasarea alegerilor ar însemna încălcarea spiritului democratic şi dreptul cetăţenilor de a fi edificaţi şi de a înţelege ce votează.

Sunt sigur că Boc nu vrea să urmeze exemplul premierului italian şi să demisioneze. Nu ştiu ce îl împiedică: lipsa demnităţii sau a curajului? Dar poate că această moţiune va însemna, în sfârşit, plecarea acasă a acestei găşti de incompetenţi, condusă de incompetentul şef "Traian Boc".

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Austeritate numai pentru cine nu contează"

Aşa cum ne-am obişnuit, în ultimii trei ani, atât domnul Boc, cât şi domnul Băsescu, promit, în fiecare zi, românilor o viaţă mai bună, indică verbal, în fiecare săptămână, termene de la care vor fi respectate legile în vigoare, privind indexarea pensiilor sau recuperarea tăierilor salariale, operate în 2010, dar atunci când vine vorba de fapte, alţii sunt pe lista de priorităţi întocmită de dumnealor!

"În privinţa politicii de pensii şi salarii, v-am spus că atât se poate în România şi că creşterea economică ar permite în cursul anului 2012 să se revină la nivelul salariilor din 2010, din iunie, dar este posibil ca în materie de pensii să se poată face o majorare în raport de rata inflaţiei, plus jumătate din creşterea salariului mediu pe economie", ne spunea domnul Emil Boc, în luna mai a acestui an.

"Începând cu ianuarie 2012, vom începe majorările salariale, obiectul fiind să se recupereze pierderile salariale din 2010", declara premierul Emil Boc în august a.c. la postul de televiziune public.

După ce, cu puţin timp în urmă, întreg guvernul tuturor posibilităţilor, în frunte cu domnul Boc, susţinea vehement că de la 1 ianuarie 2012 vor fi, în sfârşit, plătite salariaţilor salariile restante, iar Legea pensiilor va fi respectată întocmai, acum, tot premierul Boc ne spune că, «Bugetul pe 2012 nu include majorări de salarii şi pensii, deoarece Guvernul nu s-a "repezit" pe un scenariu optimist, iar dacă datele economice care vor fi analizate în aprilie-mai sunt pozitive va fi decisă indexarea acestora "cu un anumit procent" prin ordonanţă de urgenţă»!

Ba mai mult decât atât, aflăm consternaţi, nu numai că nu se pune problema respectării cuvântului, nici de această dată, în ceea ce priveşte pensiile şi salariile, dar că nu reprezintă vreo prioritate pentru guvernul actual, nici în acest al treilea an de guvernare PD-istă, nici unul dintre domeniile importante, precum educaţia, sănătatea, administraţia, justiţia şi nici măcar cultura, în schimb, Preşedinţia şi serviciile vor avea alocaţi mai mulţi bani! Sumele de la buget pentru Preşedinţie, SRI, SIE, SPP vor creşte, în vreme ce pensiile vor fi îngheţate, iar bugetarii nu-şi vor recupera nici acum pierderile salariale!

Deci, totul se derulează aşa cum au stabilit: adică exact pe dos! Astfel, bugetul anului viitor va fi cel mai auster buget pe care îl va avea România de foarte mulţi ani încoace. Iar, fantezia cu deficitul bugetar de 1,8%, ne va crea o reală problemă în privinţa achitării datoriilor, deoarece nu ne vor ajunge banii nici pentru plata costului datoriei publice!

Domnul Georgian Pop: "Bugetul de stat pe anul 2012 - antisocial şi antieconomic"

Bugetul de stat pe anul 2012 este unul antisocial şi antieconomic. Proiectul a fost construit pe un deficit de 17,1 miliarde de lei, cu venituri de 95,65 miliarde de lei, în creştere cu 13,5% faţă de încasările prognozate, de 84,26 miliarde de lei şi cheltuieli totale de 112,8 miliarde de lei, similare cu nivelul din 2011. Din punctul nostru de vedere, cifrele sunt nerealiste. Încasările la bugetul de stat sunt supraevaluate, mizându-se pe 4 miliarde de euro creşterea PIB, de la 548 de miliarde de lei, la 575 de miliarde de lei şi pe încasări din TVA de 49,65 miliarde de lei, faţă de 46,8 miliarde de lei, cât au fost în acest an.

Numim acest buget unul antisocial pentru că, în continuare, va urma un an foarte greu pentru populaţie. Guvernul nu ţine seama de scăderea dramatică a nivelului de trai şi nu ia nicio măsură de creştere a veniturilor. Pensiile vor fi îngheţate anul viitor, în pofida prevederilor legislative care stipulau indexarea lor. Bugetarii nu au nici ei speranţe de creşteri salariale, nici măcar pentru a doua parte a anului viitor. Este evident că toate aceste măsuri, pe fondul scumpirilor ce se anunţă constant în ultima vreme, nu vor duce decât la o scădere şi mai accentuată a nivelului de trai. Iată de ce bugetul este unul antieconomic. Veniturile scăzute ale populaţiei vor avea un impact negativ asupra consumului intern şi, în consecinţă, şi pentru sectorul de producţie.

Domenii care ar trebui să se bucure de finanţări considerabile vor avea anul viitor bugete diminuate: bugetul educaţiei scade de la 8,9 miliarde de lei la 8,7 miliarde de lei, cel al justiţiei de la 2,2 la 2,1 miliarde de lei, cel al Ministerului Administraţiei şi Internelor de la 9,5 la 7,8 miliarde de lei, iar cel al culturii de la 795 la 600 milioane lei. Şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va avea un buget diminuat de la 15,9 mld. lei la 14,97 mld. lei, scădere cauzată de reducerea sumelor aferente contribuţiei naţionale la fondurile externe nerambursabile post-aderare (FEADR şi FEP) la nivelul de 5%, precum şi reducerea sumelor aferente împrumuturilor acordate fondurilor de garantare, în vederea garantării creditelor acordate beneficiarilor proiectelor cu finanţare din FEN. În aceste condiţii, cum am mai putea vorbi de promovarea agriculturii ca sector prioritar pentru România? În acelaşi timp, şi în plină criză, Administraţia Prezidenţială beneficiază de o creştere de la 28,8 la 29,6 milioane de lei.

Proiectul de buget de stat pe anul 2012 nu are o filozofie îmbunătăţită faţă de cel al anului 2011 sau cel din 2010. În continuare, Guvernul nu are o viziune care să pună bazele unei dezvoltări durabile şi sustenabile a României. Este un buget care nu asigură decât o modestă supravieţuire pentru o parte a populaţiei, iar pentru cealaltă parte înseamnă un trai cu multe constrângeri şi sacrificii.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Cântarea corupţiei, noul şlagăr PDL"

Este incredibil ce se întâmplă în România ultimelor zile! Inimaginabilul lucrurilor de nepermis a ajuns o banalitate la ordinea zilei, iar corupţia, practicată în masă de guvernanţii portocalii sau de către aleşii săi prin judeţe, constituie deja un motiv temeinic de încântare şi succes pentru PDL. Primari, viceprimari sau alţi aleşi ai PDL, deşi sunt cercetaţi sau chiar arestaţi direct, cel puţin sub acuzaţia de luare de mită, sunt lăudaţi pompos, la scenă deschisă, de către conducerea de partid, prin comunicate oficiale sau dezmierdări mediatice: "PDL Cluj a luat act de decizia Curţii de Apel Cluj cu privire la domnul primar al municipiului Cluj-Napoca, Sorin Apostu. De-a lungul celor peste zece ani, Sorin Apostu a fost unul dintre cei care au contribuit la consolidarea PDL Cluj şi, indiferent de ceea ce se întâmplă în aceste zile, rămân proiectele pe care Domnia Sa le-a realizat pentru municipalitatea clujeană. Din punct de vedere juridic, Domnia Sa se bucură, mai departe, de prezumţia de nevinovăţie, care este o problemă ce ţine de apanajul justiţiei. Sub aspect politic, sunt aplicabile dispoziţiile art.23, lit.c), din Statutul PDL, coroborate cu art.4, alin.3, din Codul etic, fiind suspendat de drept din calitatea de membru al PDL Cluj".

Chiar şi preşedintele ţării, domnul Băsescu, în loc să se ocupe de problemele stringente ale ţării sau să-şi afişeze, măcar de ochii lumii, supărarea că protejaţii săi se ţin numai de potlogării şi risipă fără margini pe bani publici, dumnealui ţine să ne anunţe ultimul său crez, şi anume că PDL este încă cocoţat pe cai mari, că nu contează cât de putred e interiorul preţiosului său partid, acesta va câştiga, în alegerile de anul viitor, peste 30%! "Pentru prima oară, există şi în România o susţinere de aproximativ 50% pentru o politică responsabilă, care vrea să promoveze eficienţa, nu o dependenţă inertă de statul social. Partidul de guvernământ, PDL, nu poate atinge singur pragul de 50%. De aici vine şi nevoia de noi forţe politice. PDL are numai 30%, dacă nu devine şi mai slab din cauza scandalurilor de corupţie", a declarat recent, domnul Băsescu. Deci ce ar trebui să înţelegem din aceste precizări prezidenţiale, oare? Că DNA-ul ar trebui să o lase mai moale cu arestările, ca nu cumva să dăuneze grav PD-ului în alegeri?

Minunate vremuri, nu-i aşa?! Guvernele domnului Boc, susţinute cu toată verva prezidenţială, duc ţara spre cel mai funebru drum al falimentului şi sărăciei lucii, corupţia guvernamentală şi administrativă se afişează tot mai des în rândurile PDL, iar preşedintele ne spune, senin, că acest partid trebuie să conducă ţara mai departe şi că are toate şansele să-i fie alături, în fruntea guvernului, în continuare.

Păi vi se pare un lucru normal, etic şi de lăudat, domnule preşedinte Băsescu, ca acest partid al dumneavoastră, viciat până în cele mai mărunte cotloane ale sale, să nu fie sancţionat pentru astfel de practici, profund costisitoare şi umilitor de jignitoare, pentru românii prea îndatoraţi, lăsaţi cu sutele de mii pe drumuri, muritori de foame, bolnavi, sărăciţi până la extrem şi sacrificaţi, cu cinism şi nepăsare, de toate aceste uriaşe hoţii, pe care vă faceţi că nu le vedeţi?

Vă luaţi, furios, de judecători şi de întreaga justiţie română, în fiecare zi, susţinând vehement că aceasta este coruptă sau că ia decizii fără discernământ, domnule Băsescu. Dar partidul pe care l-aţi oblojit permanent, de ani şi ani, şi care distruge tot ce atinge şi utilizează doar fărădelegi pe post de politici publice şi decizii guvernamentale, nu-l veţi pune niciodată la stâlpul infamiei?!

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Şomerii - între moarte clinică şi comă"

Şomerii, în sensul Biroului Internaţional al Muncii, sunt persoanele în vârstă de 15-74 ani care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiţii: (I) nu au un loc de muncă; (II) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni; (III) s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.

Rata şomajului în sens BIM reprezintă ponderea şomerilor BIM în populaţia activă. Nu poţi numi şomer acel individ care nu este luat în evidenţă şi nu primeşte ajutorul de şomaj. În condiţiile în care numărul de joburi vacante, posturi nou-înfiinţate etc. rămâne mic, iar numărul celor care caută loc de muncă (şomeri sau actuali angajaţi) este în creştere de la lună la lună, nu se poate vorbi despre o scădere a ratei şomajului. Să luăm în calcul şi faptul că aceste cifre reprezintă numărul celor care sunt încadraţi în şomaj şi nu al celor care au terminat această perioadă de încadrare. Asta ca o corectare care se doreşte necesară.

Prin definiţie nu ar trebui să fie adevărul ascuns, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, pentru că mai sunt şi oameni care sunt interesaţi de soarta naţiunii. România are circa 5 milioane de angajaţi, 5 milioane de pensionari, 5 milioane de copii minori (considerând că sunt la şcoală, deşi de la 16 ani sunt destui care nu o mai frecventează), este clar că 7 milioane de români nu au loc de muncă în România. Scădem încă 3 milioane care lucrează în alte ţări şi ajungem la şomajul real: 4 milioane de români.

Poate că ar trebui să ne unim eforturile şi împreună să căutăm soluţii pentru a reuşi să ajutăm la redresarea economiei, lucru ce va duce implicit la reducerea numărului de şomeri.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Educaţia, supusă din nou tăierilor bugetare"

Pentru că din punct de vedere al guvernanţilor situaţia din sistemul românesc este înfloritoare, iar preşedintele Băsescu îi ceartă pe români că sunt mult prea pesimişti, iată că în 2012 vor intra în vigoare o serie de prevederi al căror unic scop este să mai reducă cheltuielile pentru jumătate dintre ministere.

Astfel, potrivit bugetului pentru anul viitor, Ministerul Educaţiei va primi 8,7 miliarde lei, deşi legea prevede 6% din PIB, adică o sumă de trei ori mai mare. Mai mult, Guvernul nu va acorda anul viitor cupoanele sociale abia introduse cu noua lege a educaţiei, destinate familiilor cu venituri reduse care au copii preşcolari. În plus, va sista indemnizaţiile pentru revoluţionari şi va limita reducerile de tarife şi gratuităţile la transport, relevă un document guvernamental. Măsurile vor fi incluse în politica Guvernului în domeniul asistenţei sociale, cu obiectivul de redimensionare a măsurilor de protecţie socială pentru familiile cu nevoi speciale şi dinamizarea măsurilor active de "solidaritate familială".

Că şi pentru anul viitor guvernanţii plănuiesc să taie din bugetul Ministerului Educaţiei parcă nu mai reprezintă nicio surpriză. Cunoaştem cu toţii părerea şefului statului despre şcoala românească. Părerea sinceră, nu cea cosmetizată, aceea prin care am fost informaţi că şcoala scoate tâmpiţi, adică filosofi, în loc să producă tinichigii, mecanici auto şi ospătari. "Trebuie să reformăm şi educaţia, pentru că produce şomeri academicieni: prea mulţi filosofi, prea puţini ingineri, iar inginerii care sunt nu au calificările necesare", spunea Traian Băsescu într-un interviu acordat cotidianului german "Frankfurter Allgemeine Zeitung".

Nu putem să nu observăm că, în acest moment, toate valorile au fost date peste cap, pentru că, dacă am ajuns să fim modernizaţi de oameni care nu reuşesc să lege două cuvinte fără un dezacord şi care nu au nicio pregătire sau experienţă pentru ceea ce sunt puşi să facă, atunci şi rezultatele lor sunt exact acestea pe care le vedem zi de zi, la tot pasul, peste tot unde privim. Din păcate am ajuns să fim guvernaţi de tinichigii, mecanici auto şi ospătari, iar profesorii sau cadrele medicale se zbat în mizerie şi sărăcie.

Pe lângă reducerile preconizate la bugetul Ministerului Educaţiei, Guvernul va tăia pentru anul viitor din alocaţiile bugetare ale Culturii, Agriculturii, Muncii şi Justiţiei, dar şi pentru Parlament, Academia Română sau Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Altfel spus, avem deja conturată imaginea României în 2012: o ţară în care guvernanţii nu mai contenesc cu tăierile şi diminuările, în care personaje precum Boc, Igaş, Ialomiţianu sau Funeriu, susţinuţi de preşedintele Băsescu, ne promit modernizarea şi reformarea României, în timp ce mulţi dintre cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei.

Mă întreb, oare va mai rămâne ceva de tăiat după acest buget pentru anul viitor, ticluit de capetele luminate portocalii? Poate doar zilele Guvernului Boc la Palatul Victoria...

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Comasarea alegerilor - un atentat la democraţie"

Ziua de luni, 14 noiembrie 2011, poate deveni - dacă deciziile luate de coaliţia aflată la guvernare vor fi puse în practică - o zi neagră pentru democraţia din România.

A decide comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare reprezintă un atentat la democraţie. În nicio ţară din Uniunea Europeană - dar şi în ţările civilizate din afara acesteia - alegerile locale nu se desfăşoară în paralel cu alegerile parlamentare, pentru simplul motiv că există diferenţe mari între administraţia locală şi legislativul naţional.

În rândul electoratului se va instaura o stare de haos, va fi distorsionat mesajul politic, nu se va mai face - de către electorat - diferenţa între ce trebuie să ştie şi să se aştepte de la candidaţii pentru administraţia locală şi candidaţii pentru legislativ. Va fi un haos în toată regula, starea de confuzie va persista atât în perioada de campanie electorală, cât şi în ziua scrutinului, se va vota, în numeroase situaţii, mai ales în mediul rural, în necunoştinţă de cauză, se vor înregistra numeroase erori. Într-un cuvânt, alegerile vor fi viciate natural.

Liderii PDL susţin că motivul comasării alegerilor îl reprezintă economisirea a 30 de milioane de euro. Trec peste faptul că atunci când este vorba de respectarea şi întărirea principiilor democraţiei nu este bine să se recurgă la economii. Dar - şi nu sunt singurul care susţine acest lucru - s-au făcut simulări, calcule şi rezultă că prin comasarea alegerilor nu se face de fapt nicio economie. Este posibil să existe totuşi o economie: este vorba de sumele de bani şi produsele pe care PDL şi UNPR le va oferi electoratului pentru a obţine voturi. Da, aici se face o economie. PDL şi UNPR nu vor mai fi obligate să acorde atenţii (ca să fiu elegant, utilizez acest termen) în două tranşe. Totul se va rezolva într-o singură tranşă. Şi dacă ne gândim la efortul financiar depus de PDL cu ocazia parţialelor din judeţul Neamţ - atenţie, când nu era vorba de un vot care să asigure victoria în alegeri, ci de un vot de imagine pentru principalul partid de guvernământ! - atunci ne dăm seama cât ar costa PDL ţinerea alegerilor la termen.

Legat de acest subiect ar mai fi două probleme care conduc tot spre derapaje grave de la principiile democraţiei. Am înţeles că PDL intenţionează să pună în practică comasarea celor două tipuri de alegeri şi noua Lege electorală prin angajarea răspunderii Guvernului. Acest lucru este inadmisibil! Legi de o importanţă capitală pentru toţi românii şi implicit pentru viitorul României nu trebuie adoptate prin angajarea răspunderii.

Niciodată, în perioada postdecembristă, o lege electorală nu a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului. Prin ordonanţă de urgenţă, se ştie, este interzis de Constituţie. Dar ce este angajarea răspunderii Guvernului decât tot un tip - chiar mai pervers - de ordonanţă de urgenţă. Guvernanţii pot spune că angajarea răspunderii poate fi atacată prin moţiune de cenzură. Este adevărat. Dar în condiţiile în care reprezentanţii puterii aleg tactica noncombatului pentru a nu risca voturi negative în rândul propriilor parlamentari, din start o moţiune de cenzură îşi pierde sensul.

Ştiu, actualii guvernanţi vor invoca, mai mult ca sigur, criza de timp. Nimic mai fals. Nu suntem în faţa niciunei crize de timp. Legea electorală aflată în vigoare a fost lucrată în comisia special creată - de o astfel de comisie nici măcar nu am auzit pomenindu-se acum - şi dezbătută în plenul Camerei între 4 februarie şi 4 martie 2008. Deci totul într-o singură lună şi totul s-a petrecut în anul alegerilor. Iar dacă ţinem cont de faptul că în premieră s-au trasat şi colegiile uninominale - deci o muncă în plus faţă de textele clasice de lege - atunci se poate spune că acum nu există o presiune a factorului timp.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, solicit actualilor guvernanţi să renunţe la ideea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare.

Solicit ca noua lege electorală să nu fie adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, ci să se urmeze modelul de lucru din 2008.

Dacă actualii guvernanţi vor persista însă în acţiunile antidemocratice, ei vor fi răspunzători pentru consecinţele actelor pe care le vor impune.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Iarna nu-i ca vara: salariile şi pensiile îngheaţă, iar bugetul statului se comprimă..."

Premierul Emil Boc a anunţat, plin de emfază, că bugetul de stat pe anul 2012 va fi construit "în manieră responsabilă", cu un deficit de 1,9%, dar care poate să crească... Şi mai spune primul-ministru că, orice ar fi, la anul, pensiile şi salariile nu vor mai suferi reduceri, deoarece "ne-am luat măsurile de precauţie şi avem acordul cu CE şi FMI".

Ce se fereşte să spună domnul Emil Boc este faptul că România anului 2012 va avea cel mai sărac buget din ultimul deceniu. Deficitul bugetar promis de premier nu va ajunge nici măcar pentru plata costului datoriei publice realizată de actualul executiv. Practic, orice variantă de deficit sub 2% este total nerealistă, lucru pe care primul-ministru îl lasă să se subînţeleagă, pentru a-şi asigura spatele pentru atunci când va fi obligat de cifre să recunoască faptul că deficitul prognozat de "specialiştii" săi nu poate fi respectat.

Ceea ce nu ştiu încă toţi românii este faptul că anul care vine România va trebui să plătească peste 11 miliarde de lei dobânzi la datoria publică, sumă care depăşeşte 2% din PIB, adică este peste deficitul promis de Boc. În aceste condiţii, finanţarea sectorului se va face cu un buget excedentar, iar alocările bugetare către administraţiile locale, dar nu numai, vor fi reduse drastic comparativ cu anul în curs.

Coaliţia de guvernare, în frunte cu premierul Emil Boc, demonstrează lipsă totală de sinceritate atunci când vorbeşte despre creşterea investiţiilor. Din anul 2008 şi până în prezent, investiţiile străine directe au scăzut de la 9,5 miliarde de euro la mai puţin de 2 miliarde de euro, iar semnele pentru 2012 nu sunt deloc bune, existând posibilitatea scăderii şi mai drastice.

Emil Boc şi "specialiştii" cu care s-a înconjurat par să nu ştie că un stat care nu-şi îndeplineşte responsabilităţile fundamentale este un stat care nu se consolidează, ci se vlăguieşte continuu. A reduce deficitele bugetare pe seama bolnavilor cronici, a sistemului de educaţie, a culturii şi cercetării, concomitent cu creşterea bugetelor pentru serviciile speciale, este un nou pas spre destabilizare. Prin aceste practici, premierul dovedeşte faptul că nu cunoaşte regulile economiei de piaţă şi le aplică pe cele pe care le-a învăţat la orele de economie politică la care a participat înainte de decembrie 1989, din manualul intitulat "Economia politică. Politica economică a PCR."

Domnul Ioan Balan:

"Acord istoric pentru o parte a Europei"

Nu cred că mai este vreun român care să nu îşi amintească trecutul istoric tumultuos pe care l-a probat poporul român în istoria secolelor trecute. Mare parte a sorţii grele pe care au înfruntat-o străbunii noştri s-a datorat şi poziţiei geopolitice dificile în care se află ţara noastră, fiind nevoită să penduleze cu abilitate între puterile care îşi disputau supremaţia în zonă.

Astăzi datele problemei s-au schimbat radical şi nu mai putem vorbi, nici măcar în glumă, de lipsa de necesitate în a defini o poziţie politică fermă în ceea ce priveşte politica de apărare şi securitate a ţării noastre.

În anul 2004, România a devenit membru al celei mai puternice alianţe de securitate din lume, NATO, şi, în anul 2007, România şi-a împlinit visul de a se reintegra în familia căreia aparţine de drept, prin valori şi cultură, în familia europeană.

În ciuda optimismului exuberant al lui Francis Fukuyama, de la începutul anilor ´90, democraţia nu a reuşit să cucerească toate naţiunile de pe mapamond, totalitarismul şi autoritarismul continuând să fie caracteristica principală a multor state din lume. În ciuda aceluiaşi optimism, numărul şi amplitudinea ameninţărilor la securitatea statelor naţionale nu a scăzut în ultimele două decenii. Dimpotrivă, am putea spune că unele state nu au ezitat să continue cursa înarmărilor, mai ales prin construcţia de arme de distrugere în masă.

Acordul de la Washington, din septembrie 2011, a introdus România, pentru prima dată în istoria sa, într-un mediu de securitate pe care nu l-a avut niciodată.

Mă simt dator să spun, poate aşa cum nu s-a spus niciodată, că sistemul antirachetă de la Deveselu este un sistem eminamente defensiv. Pentru cei care cunosc ce înseamnă acest lucru, speculaţiile sau bârfele construite în scopul degradării succesului politic, diplomatic şi militar sunt cel puţin hilare.

Este un angajament politico-militar care defineşte pentru prima dată rolul României în această zonă şi transformă România dintr-un membru neprotejat al Alianţei Nord-Atlantice, într-un factor de stabilitate în regiunea Mării Negre.

Este un câştig al României, un câştig al tuturor şi sper ca Parlamentul României să aibă o conduită responsabilă în momentul în care Acordul dintre România şi Statele Unite ale Americii va fi ratificat.

Domnul Ioan Ţintean:

Guvernul a stabilit o listă cu 60 de proiecte prioritare, finanţate din bani europeni, în valoare de 7,3 miliarde de euro, conform unui document apărut în mass-media. Contribuţia Uniunii, prin programele operaţionale sectoriale sau prin cel regional, este de 4,7 miliarde de euro.

Cele mai multe proiecte, semnate în 2009, 2010 şi la începutul acestui an, au un stadiu de execuţie de 0-1%, iar cele mai multe termene de finalizare sunt în perioada 2012-2015. La unele proiecte, stadiul de execuţie ar urma să ajungă la un grad de finalizare de 5-10% în 2012.

În ceea ce priveşte proiectele de reabilitare şi extindere a sistemelor de apă şi apă uzată, pe judeţe, în judeţul Bistriţa-Năsăud se derulează proiecte care au în acest moment un grad de implementare de peste 1%. Valoarea totală a proiectelor este de 83,2 milioane de euro, având durata de desfăşurare 2010-2013, iar creşterea gradului de implementare în următorul an este de 5,16-30%.

În ceea ce priveşte managementul deşeurilor, valoarea totală a proiectelor derulate în judeţul Bistriţa-Năsăud este de 43,6 milioane euro, în perioada 2009-2011, iar gradul de implementare prevăzut pentru 2012 este de 56,3-100%.

Reuşita acestor proiecte şi, implicit, finalitatea lor pentru locuitorii judeţului Bistriţa-Năsăud depinde de partea de cofinanţare pe care autorităţile locale trebuie să o asigure în cazul unor proiecte. Fără un sprijin din partea Executivului, primăriile nu reuşesc, de cele mai multe ori, să asigure necesarul de fonduri pentru a implementa aceste proiecte derulate din bani europeni.

Este motivul pentru care la dezbaterea Legii bugetului de stat pentru 2012, ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, voi solicita Guvernului Boc să asigure anul viitor fondurile necesare cofinanţării pentru autorităţile locale din judeţul Bistriţa-Năsăud implicate în derularea fondurilor europene.

Domnul Ion Dumitru:

"Să revenim la valorificarea ştiinţei"

Valorificarea ştiinţei în România a suferit în perioada tranziţiei o "comprimare" atât de puternică încât cercetarea ar fi fost practic dată dispărută, dacă n-ar fi existat oameni "îndrăgostiţi" în a apăra acest valoros sector.

Mă întreb, în condiţiile menţionate, ce valoare mai are un profesor sau un savant în România ?

În timp ce România şi-a alungat şi îşi alungă valorile, America, Canada şi Australia investesc bani mulţi în importul de creiere.

"Actorii" care lucrează în economie, politică şi societăţi au nevoie astăzi de mai multe cunoştinţe decât în timpurile predigitale.

Cine apelează la ştiinţă rezolvă cele mai grele probleme. Ştiinţa aduce mari avantaje în lupta concurenţială şi stă întotdeauna în spatele eficienţei. Cine nu apelează la ştiinţă se poate considera mort în capitalism.

Dacă nu se schimbă atitudinea faţă de cercetarea românească, vom împinge ţara cu un secol în urmă, viitorul fiind imprevizibil pe termen lung.

Capitalismul modern şi-a schimbat astăzi mult structurile economiei. El se bazează pe trei piloni principali: informatizare, comunicaţii şi biotehnologii.

Cu actuala cercetare, România nici nu se poate gândi la realizări deosebite. Diferenţele de tehnologie şi de mentalitate vor face ca accesul României la nivelul ţărilor dezvoltate din Europa să capete dimensiuni mari în timp, de ordinul mai multor decenii. Nu înţeleg de ce nimeni în România nu îşi asumă responsabilitatea pentru eşecul usturător al imploziei noastre economice şi sociale, prin renunţare la cercetare, ştiinţă şi tehnologie.

Domnul Ion Stan:

"Independenţa justiţiei - ultimul fundament al statului de drept care încearcă să salveze aparenţele separaţiei puterilor - este grav ameninţată de un preşedinte dictator"

Încă de la jumătatea primului său mandat, cetăţeanul-preşedinte a făcut cu prisosinţă dovada priceperii sale de a edifica un stat poliţienesc, multilateral consolidat, în care să aibă la îndemână tot mai multe pârghii prin care justiţia să fie controlată, îngenuncheată, în care legile se fac de azi pe mâine şi se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care reformele există doar în vorbe şi prestaţii televizate.

Pe cale de consecinţă, în primăvara anului 2007, preşedintele-dictator a fost suspendat din funcţie şi s-a prezentat, într-o stare jalnică, la reşedinţa ambasadorului Statelor Unite ale Americii, pentru a se umili şi cerşi susţinere.

Apoi, s-a lansat într-o campanie de acuze grave de corupţie, calomnii şi insulte la adresa adversarilor politici, susţinute printr-o amplă agresiune propagandistică. Apoi, după revenirea în funcţie, avea să se folosească de instrumentele poliţiei politice pentru înscenări judiciare, după teza stalinistă: "Condamnă-l şi după aceea fabrică probele".

După ce şi-a însuşit întreg arsenalul dezinformării politice, la adăpostul operaţiunilor de manipulare a opiniei publice şi folosindu-se de patentele unor servicii străine pentru câştigarea prin fraudă a celui de al doilea mandat de preşedinte, impostorul a uzat de prerogativele funcţiei prezidenţiale pentru a da Curţii Constituţionale o configuraţie după chipul şi asemănarea sa, care să nu-i mai sancţioneze atentatele la fundamentele democraţiei şi ale statului de drept.

Cum însă, unele instanţe de judecată, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au înţeles că nu pot fi mai presus de Constituţie şi legi, sancţionând abuzurile statului poliţienesc împotriva drepturilor cetăţenilor, chiriaşul de la Cotroceni s-a supărat şi, depăşindu-şi prerogativele, s-a lansat în atacuri publice denigratoare la adresa justiţiei. Mai mult chiar, a chemat-o la ordine.

Participând la Reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, care a avut loc la Ministerul Justiţiei, preşedintele-dictator s-a folosit de prima sa prezenţă la acest minister, pentru a chema la ordine magistraţii, permiţându-şi să-i înfrunte ostil, ameninţător, să-i blameze şi să-i terfelească, din postura de mediator între puterile statului, care, în opinia sa, i-ar conferi dreptul de a-i stigmatiza, la stâlpul infamiei, pe oamenii legii.

Tonul şi mesajul dictatorial cu care cetăţeanul-preşedinte a intruzionat principiul independenţei justiţiei nu este atât de îngrijorător ca fapt în sine, pe cât de gravă şi iremediabilă rezultă a fi amnezia chiriaşului de la Cotroceni în ceea ce priveşte obligaţiile sale şi ale statului de a se supune legilor şi normelor constituţionale.

Preşedintele-dictator a atacat justiţia din România doar pentru că magistraţii judecă în conformitate cu legile acestui stat. Erijându-se într-un judecător suprem deasupra Constituţiei, Traian Băsescu le cere, pur şi simplu, magistraţilor să nu mai judece în spiritul legii. În acest fel, a călcat, din nou, în picioare instituţia fundamentală a statului chemată să stabilească adevărul şi să facă dreptate numai în numele legii.

Atacul fără precedent lansat la adresa puterii judecătoreşti, discreditarea sistemului judiciar de către Preşedintele României este un demers periculos şi inadmisibil. Atacurile de acest gen induc populaţiei un sentiment de neîncredere în justiţie şi prejudiciază grav percepţiile externe asupra României.

După 7 ani, dictatorul nu s-a democratizat şi nu este capabil să-şi înţeleagă obligaţia constituţională de a media între puterile statului şi de a asigura buna funcţionare a autorităţilor publice.

Recentele aserţiuni ale preşedintelui-dictator demonstrează perspectiva profund conflictuală şi evident anticonstituţională a celui care atacă violent instituţii fundamentale ale statului - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii -, jigneşte grav presa şi împarte cetăţenii români în buni şi răi, vinovaţi şi nevinovaţi, în funcţie de interesele sale conjuncturale.

Conform legii fundamentale, rolul instituţional al Preşedintelui României este acela de mediator. De 7 ani, Traian Băsescu încalcă sistematic Constituţia României. Recidiva recentă demonstrează că un asemenea rol nu i se potriveşte, că este inapt pentru mediere, pentru identificarea de soluţii, iar "înzestrările" sale dictatoriale nu sunt compatibile cu prerogativele funcţiei de preşedinte.

Ar fi inutil să-i cerem lui Traian Băsescu ceea ce nu este în stare, adică să fie un preşedinte al României supus Constituţiei şi legilor ţării, cu credinţa în valorile democraţiei şi cu teamă de Dumnezeu.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că ceea ce a făcut Traian Băsescu este complet inacceptabil într-un stat de drept, clasa politică responsabilă trebuie să declanşeze procedura de suspendare şi ulterior de demitere a sa din funcţia de preşedinte al României.

Domnul Ion Stan:

Vă adresăm prezenta scrisoare deschisă pentru a vă cere ca, în numele interesului suprem al apărării ordinii constituţionale, pentru garantarea libertăţii şi demnităţii cetăţenilor României şi apărarea securităţii naţionale împotriva inamicilor Constituţiei; pentru a împiedica reinstaurarea practicilor de poliţie politică în activitatea serviciilor de informaţii pentru securitate naţională şi a menţine România în afara bănuielilor de utilizare a serviciilor de informaţii în luptele politice interne, să nu votaţi Proiectul de iniţiativă legislativă privind modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul securităţii naţionale (Pl-x 499/2011), din următoarele motive:

1. Proiectul legislativ nu este elaborat de către Comisia comună specială a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea naţională;

2. Propunerile de lege ferenda nu au în vedere necesităţile de fond ale reformei instituţional-juridice a domeniului securităţii naţionale şi al activităţii serviciilor de informaţii, ci doar intervenţii punctuale în conţinutul a trei acte normative (Legea nr. 51/1992 privind siguranţa naţională a României; Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului), a căror necesitate nu este corect argumentată sub aspectul oportunităţii şi al legalităţii.

3. Propunerea de modificare şi completare a Legii siguranţei naţionale, prin simpla înlocuire a noţiunii de "siguranţă naţională" cu cea de "securitate naţională", ignorându-se deosebirile esenţiale de natură conceptuală dintre cei doi termeni (statuate prin documentul CSAT "Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate naţională", induce grave erori în interpretarea şi aplicarea ansamblului legislaţiei naţionale incidente, care operează cu diferenţele de substanţă dintre "securitate" şi "siguranţă". În acelaşi timp, dacă propunerea se adoptă, România ar urma să dea securităţii naţionale o altă accepţie decât cea din doctrina integrată a NATO privind securitatea.

4. În domeniul securităţii naţionale, prin propunerea ca în loc de "ameninţare la adresa securităţii naţionale" să se legifereze dualismul "risc/ameninţare la adresa securităţii naţionale", se deschide calea către grave abuzuri şi ilegalităţi la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cei doi termeni exprimă concepte diferite, între care nu se poate pune semn de egalitate, iar utilizarea lor în alternanţă induce o manipulare conceptuală de o extremă gravitate, atât în planul practic-operaţional al activităţii secrete a serviciilor de informaţii, cât şi în ceea ce priveşte posibilităţile de interpretare greşită şi aplicare abuzivă ori ilegală a dispoziţiilor relative la restrângerea drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

Doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate (document adoptat de CSAT la 23 iunie 2004) defineşte ameninţarea la adresa securităţi naţionale în termenii: "Capacităţi, strategii, intenţii, planuri ce potenţează un pericol" (...), iar factorii de risc pentru securitatea naţională drept: "situaţii, împrejurări, elemente, condiţii sau conjuncturi interne şi externe (...) care determină ori favorizează materializarea unei ameninţări la adresa securităţii naţionale (...)"

Dacă propunerea va fi adoptată, pe viitor vor fi posibile restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale nu numai în condiţiile existenţei ameninţărilor, ci şi a riscurilor. Dacă ameninţarea este relativ cuantificabilă prin intenţie, plan, capacitate de a periclita securitatea naţională, riscul este un factor care se intuieşte/deduce din contexte şi împrejurări independente de intenţia sau acţiunea umană.

Pe cale de consecinţă, prin invocarea riscului şi asocierea acestuia, ameninţării i se induce o gravă confuzie şi manipulare conceptuală, fiind posibile solicitarea şi autorizarea arbitrară a interceptărilor şi a altor acte de restrângere a libertăţilor individuale.

5. Ameninţările la adresa securităţii naţionale, de la 12 categorii prevăzute în prezent (art.3 lit.aą)", Legea nr.51/1992, ar urma să fie dezvoltate în 19 categorii, cu un total estimat de 40 de ameninţări, plus riscurile aferente.

Menţionăm că deşi s-a solicitat iniţiatorului prezentarea unui sinoptic comparativ al listei ameninţărilor reglementate de legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene, acesta nu se regăseşte în documentaţia de susţinere a propunerii de lege ferenda.

6. Sistemul actual de definire a ameninţărilor este în strictă corelare cu infracţiunile contra securităţii naţionale, care ar putea rezulta ca urmare a neînlăturării ameninţării. Pentru sistemul de reglementare nou-propus, corelarea ameninţărilor cu noua legislaţie penală lipseşte, ceea ce face noua definire a ameninţărilor nu numai criticabilă, dar şi caducă şi nelegală.

7. Propunerile de modificare şi completare a Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii sunt exclusiv din categoria celor prin care se urmăreşte:

• Sustragerea de sub controlul judecătoresc a actelor pentru care cetăţenii care se consideră nedreptăţiţi doresc să se adreseze justiţiei.

Astfel, se propune: "Documentele Serviciului Român de Informaţii, indiferent de suport, privind operaţiunile informativ-operative pentru realizarea securităţii naţionale sunt acte de comandament militar".

Ce sunt actele de "comandament militar"?

"Sunt acte de comandament militar acelea care cuprind ordine privitoare la pregătirea, instrucţia şi disciplina militară, manevre şi operaţiuni militare şi altele asemănătoare" (Secţia de contencios administrativ, Decizia nr.1141 din 21 martie 2003)

Potrivit dispoziţiilor art.2 lit.b) din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, "nu pot fi atacate în justiţie actele de comandament cu caracter militar."

Având în vedere această realitate juridică, sunt inevitabile întrebări de bun-simţ:

Ce are a face activitatea Serviciului Român de Informaţii cu ordine privitoare la pregătirea, instrucţia şi disciplina militară, manevre şi operaţiuni militare şi altele asemănătoare?!

Fiind evident că propunerea de iniţiativă legislativă aparţine autorităţii publice vizate de protecţia pe care o viitoare lege i-ar conferi-o, nu putem să nu fim nedumeriţi: ce vrea Serviciul Român de Informaţii să excludă controlului puterii judecătoreşti şi de ce doreşte suprimarea accesului la justiţie a cetăţeanului care s-ar considera lezat în garanţiile sale constituţionale, urmare a operaţiunilor informativ-operative pentru realizarea siguranţei naţionale?

Trebuie observat şi faptul că legea nu defineşte "operaţiunile informativ-operative pentru realizarea siguranţei naţionale", ceea ce, prin lipsa de predictibilitate a legii, deschide larg porţile arbitrariului, abuzului şi ilegalităţilor împotriva intereselor legitime ale contribuabilor care, în această ipoteză, de lege ferenda, îşi finanţează... insecuritatea!

• Preluarea necritică în legea de organizare şi funcţionare a SRI a dispoziţiilor Codului de procedură penală care permit generic autorităţilor de siguranţă şi ordine publică să dispună de "organe de cercetare penală specială."

O asemenea propunere este vădit neavenită, ea fiind doar de natură a redeschide susceptibilităţi în legătura cu natura şi scopul unor astfel de competenţe atribuite, pe cale de excepţie, unui serviciu de informaţii.

•Abilitarea SRI de a utiliza investigatori sub acoperire, ca activitate procedural-penală generatoare de mijloace de probă, fără a rezulta pentru ce infracţiuni anume i se dă pe cale de excepţie o astfel de competenţă, care firesc era să fie explicit prevăzută în Codul de procedură penală.

8. Comisia comună specială a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea naţională, constituită în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 31 din 29 iunie 2009, trebuia să finalizeze întreg pachetul legislativ al domeniului securităţii şi al activităţii serviciilor de informaţii. Cel puţin şase legi de bază (Legea activităţilor de informaţii pentru securitate naţională; Legea supravegherii şi controlului parlamentar asupra sectorului de securitate; Legea privind regimul interceptărilor şi al altor restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie în interesul securităţii naţionale; Statutul personalului serviciilor de informaţii pentru securitate naţională; Legea de reorganizare şi relocare a Serviciului de Protecţie şi Pază şi a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale; legile de organizare şi funcţionare ale SRI şi SIE) şi corelările cu ansamblul legislaţiei naţionale.

9. Dintr-o scăpare a expunerii de motive - pagina 5 alin. (3) -, rezultă ostentativ că proiectul este opera Serviciului Român de Informaţii, ale cărui documente interne sunt indicate drept izvor de drept.

10. Faţă de necesităţile obiective de reglementare, proiectul propus spre adoptare nu este decât expresia unor interese înguste, exterioare securităţii naţionale, prin care adevăraţii promotori ai iniţiativei urmăresc legitimarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea funcţiei publice, dorind, în acest fel, să dea forţă de lege excesului de putere.

Domnul Iuliu Nosa:

"Suntem martorii celor mai dezastruoase politici fiscale şi economice pe care le ia un Guvern din 1989 încoace"

În orice stat de drept, este normal şi benefic ca toate partidele politice din România să-şi exprime o poziţie în ceea ce priveşte alcătuirea bugetului de stat pentru că este produsul Parlamentului, deci produsul întregii societăţi. De asemenea, ar fi de aşteptat ca dincolo de nişte afirmaţii puerile precum invocarea lipsei indicatorilor macroeconomici care ar trebui să ne parvină din partea Uniunii Europene, Guvernul Boc să formuleze şi o argumentaţie economică pentru ca aceste afirmaţii să aibă valabilitate şi validare la nivel de profesionalism. Din câte cunosc, nu există deocamdată o astfel de argumentaţie din partea Guvernului care elaborează bugetul, nici măcar un minim de scuză decentă pentru încălcarea termenului legal cu o lună.

Având în vedere că USL nu va vota Legea bugetului de stat pe 2012 în condiţiile în careGuvernul Boc vrea să îngheţe pensiile şi salariile, cer, la rândul meu, executivului să nu adopte o astfel de măsură şi să respecte legea care prevede indexarea pensiilor cu rata inflaţiei. Există o lege a pensiilor pe care Guvernul trebuie să o respecte. Pensiile trebuie indexate cu rata inflaţiei, indiferent de părerile personale ale domnilor Băsescu sau Boc. Atât timp cât avem o lege, ea trebuie respectată şi aplicată.

Guvernul a ratat iar toate ţintele stabilite la începutul anului şi din păcate promisiunile făcute de guvernanţi nu au fost şi nu sunt ţinute. Este evident eşecul acestor trei ani, mai ales când în toate discuţiile dintre FMI şi Guvern nu s-a pomenit nimic crearea locurilor de muncă.

Delegaţia Fondului Monetar a adoptat o poziţie similară cu cea a USL: să acorzi măriri de pensii şi salarii în al doilea semestru al anului 2012 reprezintă o măsură interzisă prin Legea responsabilităţii fiscale. Pe scurt, încă un exemplu de minciună sfruntată în spatele căreia se ascunde o măsură pur electorală împotriva acordurilor pe care România le are cu instituţiile internaţionale, ca să obţină voturile, iar după alegeri să taie iar salariile şi pensiile.

Atâta vreme cât acest Guvern-marionetă nu este capabil să-şi respecte propria lege, elaborată, propusă şi votată chiar de către membrii săi de vază, mai este el în măsură să ne guverneze?! Şi până când?

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Cât de bogat trebuie să fii ca să îţi permiţi să te îmbolnăveşti în România?"

Aşa cum estimam în urmă cu câteva luni, înlocuirea ministrului Cseke Attila cu Ladislau Ritli nu a adus nimic în plus sistemului sanitar românesc, ci, iată, cum avem prilejul să aflăm din presă, doar familiei actualului ministru, care îşi poate vedea mai curând fiul instalat în funcţia pe care şi-o doreşte.

Fiecare părinte îşi iubeşte copilul şi încearcă, pe cât îi permit funcţia şi grosimea obrazului, să îi dirijeze (în sus!) şi să îi netezească fiului traiectoria profesională.

În fond, chiar aş putea să înţeleg o astfel de atitudine şi în cazul ministrului sănătăţii, dacă, însă, aşa cum se spune, i-ar fi lui bine dar... i-ar lăsa şi pe alţii să trăiască!

Dar în domeniul pe care îl patronează lucrurile merg din rău, în mai rău, spre dezastru.

Şi nu exagerez!

Oare ştie domnul ministru ce se întâmplă în teritoriu? În puţinele spitale care s-au salvat de la închidere?

Sunt sigură că nu, aşa că îi spun eu: aparţinătorii bolnavilor sunt puşi să cumpere branule, perfuzoare, pampers, medicamente... Aceiaşi aparţinători se simt prost să nu le ofere plicuri cu sume de bani sau atenţii medicilor şi cadrelor medii sanitare ori infirmierelor, pentru că văd cu ochii lor că au rămas foarte puţini, că toată lumea trage de ei şi pentru că ştiu că, deşi au fost umiliţi şi li s-au tăiat salariile, îşi fac, totuşi, datoria, unii chiar cu brio...

Boala a devenit, astfel, cel mai mare lux al românilor, chiar şi al acelora dintre ei care au venituri ce pot fi considerate consistente.

Mă întreb însă ce se întâmplă cu restul de 90% dintre români, cărora veniturile abia le ajung de mâncare şi întreţinere, dar care, zeci de ani, au cotizat la fondul pentru sănătate?!

Mai au ei vreo speranţă? Vreo aşteptare?

Pentru aceştia din urmă mă tem că nici speranţa că, într-o bună zi, şi domnul Ladislau Ritli se va retrage din funcţie nu mai contează.

Prăpastia a devenit mult prea adâncă!

Doamna Lucia-Ana Varga:

"România - ţara cu numărul cel mai mic de salariaţi din ultimii 50 de ani, ţara în care populaţia este în scădere"

Pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice din România a fost prezentat pentru dezbaterea publică proiectul de buget pe anul 2012. Cu toate că în ultimii trei ani s-a vorbit despre numărul de bugetari ca fiind una dintre poverile cele mai greu de dus pentru statul român, ca despre principalul motiv pentru care economia nu este performantă, în momentul de faţă proiectul de buget este lipsit de o estimare clară asupra numărului de bugetari. Acest semnal de alarmă este tras de către analiştii economici, precum şi de către cei care urmăresc viabilitatea unui astfel de proiect în economia reală.

Mai mult decât atât, statisticile oficiale arată că banii împrumutaţi de la FMI nu au reuşit să oprească dispariţia a peste 630.000 de locuri de muncă din economie, faţă de perioada de început a crizei. În acest fel, numărul salariaţilor din România înregistrează cea mai mică pondere din ultimii 50 de ani, adică doar 4,1 milioane de persoane.

În acest context, când după trei ani de măsuri haotice şi arbitrare mii de părinţi şi-au pierdut locurile de muncă, le-au fost diminuate salariile şi s-au văzut în imposibilitatea de a asigura un viitor demn copiilor lor, iată că nici în acest buget nu se arată vreun efect benefic al deciziilor Guvernului. Mai mult decât atât, nimeni nu vorbeşte în acest proiect despre cum va fi posibil să reducem munca la negru, în condiţiile în care aproape 1,7 milioane de oameni nu se află în nicio evidenţă fiscală a statului.

Astfel, nu ar trebui să ne mire rezultatele recentului recensământ care arată că populaţia României s-a diminuat dramatic, scăzând la 19,6 milioane de persoane. Iar acest fapt este cauzat de o scădere a natalităţii, "încurajată" de politica defavorabilă tinerilor părinţi, de speranţa de viaţă tot mai redusă, precum şi de decizia multora dintre conaţionalii noştri de a-şi construi viitorul în ţări mai sigure. Scăderea natalităţii ar trebui să fie una dintre îngrijorările majore ale actualului Guvern, în condiţiile în care măsurile pe care le-a luat au dus la o reticenţă tot mai mare a tinerilor în a-şi întemeia familii în România.

Domnul Mihai Lupu:

"Viziunea Uniunii Social-Liberale privind energia"

În ultima vreme, în loc să modernizeze şi să transparentizeze domeniul energetic, autorităţile din România se îndepărtează din ce în ce mai tare de principiile modelului european în acest sens.

În 2007, în timpul guvernării liberale, "Strategia energetică a României pentru 2007-2020" a stabilit direcţiile de acţiune în domeniul energetic în acord cu calitatea de membru al Uniunii Europene. Începând cu 2009, ca urmare a incompetenţei guvernării PDL, Comisia Europeană a lansat împotriva României proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pentru nerespectarea acquis-ului comunitar cu privire la piaţa internă de energie electrică şi gaze naturale şi, respectiv, nerespectarea reglementărilor celui de-al 3-lea Pachet Energetic.

Deşi cadrul legislativ aferent sectorului energetic românesc a fost permanent îmbunătăţit, pentru a ne alinia legislaţiei comunitare în domeniu, din păcate, în aplicarea legii, autorităţile de reglementare şi control (ANRE, ANRSC, ANDR etc.) produc disfuncionalităţi.

România şi-a pierdut credibilitatea în faţa investitorilor străini şi a autorităţilor UE prin neconformarea cu propria legislaţie în vigoare.

Programul energetic al USL îşi asumă rezolvarea vechilor şi gravelor probleme ale sectorului energetic românesc:

- Soluţionarea problemei arieratelor companiilor de stat din domeniul energetic (cu deosebire Compania Naţională a Huilei (CNH) şi Termoelectrica);

- Aplicarea unui program ferm de închidere treptată a capacităţilor învechite şi ineficiente;

- Îndeplinirea standardelor de mediu pentru unităţile de producere a energiei;

- Reducerea riscurilor hidrologice pentru producţia de energie electrică în Centrala Nucleară de la Cernavodă;

- Înlăturarea formelor de subvenţionare mascată a sectorului energetic;

- Asigurarea unei perspective clare pentru industria cărbunelui;

- Înlocuirea actualelor CET-uri cu sisteme de cogenerare de înaltă eficienţă;

- Reevaluarea sistemului de taxare din industria petrolului şi a gazelor naturale.

Strategia energetică a USL garantează perpetuarea, în condiţii de performanţă economică, a unor profesii tradiţionale, vitale pentru anumite regiuni.

USL invită specialiştii din domeniul energetic la un parteneriat în ce priveşte îmbunătăţirea permanentă a strategiei energetice, precum şi în alegerea celor mai adecvate măsuri de aplicare a acesteia.

Doamna Manuela Mitrea:

"Recensământul din 2011, imaginea incompetenţei Guvernului Boc"

73 de ţări ale lumii, printre care şi România, derulează la nivel naţional recensământul populaţiei şi al locuinţelor sau gospodăriilor în anul 2011.

Probabil sunt puţini cei care îşi mai amintesc recensămintele din anii 1992 şi din 2002, pentru că au fost unele normale, recenzorii au fost instruiţi din timp şi mulţumiţi de banii primiţi, reglementările au fost clare şi democratice, întrebările au fost numai cele de care are nevoie statistica, iar incidentele au fost foarte puţine.

În schimb, pe cel de anul acesta nu-l vom uita mulţi dintre noi, deoarece a început cu probleme şi s-a sfârşit cu probleme. Recenzorii au fost instruiţi în pripă, iar unii cetăţeni se plâng că nu au fost vizitaţi de niciun recenzor, informaţiile care trebuiau să clarifice anumite aspecte mai mult au derutat şi de la o zi la alta acestea erau contradictorii, întrebările au fost multe şi, dintre acestea, unele vor fi folosite electoral de către Guvern, şi nu de către statistică. Cât despre banii pe care îi vor primi recenzorii, aceştia sunt puţini.

În acest haos s-a desfăşurat şi încheiat recensământul, şi cu toate că datele finale vor fi gata abia în 2014, avem deja concluziile cele mai importante. Din păcate, acestea nu se referă la migraţie sau la compoziţia etnică şi confesională a populaţiei. N-am aflat cum sunt românii, dar guvernarea Boc a fost, încă o dată, perfect radiografiată, cu toate defectele ei: incompetenţă, aroganţă, incoerenţă, laşitate, lipsă de transparenţă. Din acest punct de vedere, Institutul Naţional de Statistică a reuşit un adevărat tur de forţă. Ne-a furnizat o explicaţie clară şi concentrată pentru dezastrul la care asistăm.

Dacă recensământul s-a desfăşurat cu deficienţe de organizare şi comunicare, era de aşteptat ca şi după trasarea liniei de final să apară confuzii. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în perioada 20 - 31 octombrie au fost recenzate, la nivel naţional, 8.387.153 locuinţe şi 19.599.506 persoane. Situaţia din judeţul Constanţa este pusă sub semnul întrebării dacă analizăm cifrele puse la dispoziţie de INS. De exemplu, deşi au fost recenzate mai multe locuinţe decât cele estimate, nu toţi constănţenii au fost vizitaţi de recenzori. Dacă în teorie toată populaţia este numărată, în practică sunt mai mulţi oameni. Astfel, sute de constănţeni se plâng că nu au apucat să răspundă întrebărilor recenzorilor şi se tem că vor fi amendaţi pentru că recenzorul nu le-a trecut pragul.

Faptul că Guvernul Boc a înţeles să ameninţe cetăţenii cu amenzi arată mentalitatea acestei puteri care nu se consideră reprezentanta poporului, ci stăpâna lui.

Doamna Manuela Mitrea:

"Profesorii, navetişti pe banii lor"

Printre multele drepturi pierdute prin abrogarea Statutului personalului didactic, se numără şi decontarea sumei pe care cadrul didactic o cheltuia pentru a face naveta de acasă până la locul de muncă. Astfel, pentru tot mai mulţi dascăli constănţeni, drumul până la şcoală a ajuns un chin, şi asta pentru că nu mai au bani pentru a face naveta.

Ziua unui profesor navetist începe dimineaţa devreme şi variază în funcţie de cât este de uşoară deplasarea sau de distanţa până la şcoală. Cât despre banii daţi pe navetă, de cele mai multe ori suma înseamnă aproape jumătate din salariul pe care cadrele didactice îl câştigă lunar.

Profesorii constănţeni sunt tot mai nemulţumiţi, deoarece, din salariile şi aşa mici pe care le primesc, trebuie să îşi mai plătească şi transportul la şcoală. În prezent, majoritatea profesorilor din mediul rural plătesc peste jumătate din salariu pe navetă, fără a mai primi aceşti bani înapoi. La nivelul judeţului Constanţa, peste 4.500 de cadre didactice care au un salariu cuprins între 450 şi 600 de lei nu beneficiază de decontarea navetei. În condiţiile în care un profesor care predă la o şcoală din mediul rural plăteşte între 200 şi 300 de lei pe transport, nu mai este de mirare că majoritatea dascălilor refuză un post de titular la sat, preferând să predea ca suplinitor, calificat sau necalificat, la oraş.

Această situaţie s-a creat atunci când ministrul educaţiei cercetării, tineretului şi sportului, domnul Daniel Petru Funeriu, a emis un ordin la început de an calendaristic 2011, prin care se arată că decontarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice ţine strict de autorităţile administraţiei publice locale. Decizia a fost însă luată fără a fi consultat în paralel şi Ministerul Finanţelor, cel care dă bani la primării, şi de aici aceste probleme: multe primării din mediul rural nu au bani pentru decontarea acestor cheltuieli.

Guvernarea PDL, condusă de "cadrul didactic universitar" Emil Boc, a condamnat la moarte prin subfinanţare învăţământul românesc, a umilit dascălii, şi-a bătut joc de educaţia copiilor noştri în numele unei aşa-zise reforme şi de aceea trebuie să plece - fie prin demisie, fie prin demitere!

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura trebuie să fie o prioritate reală"

România a fost şi va rămâne o ţară preponderent agrară. Iată câteva din argumentele care pot veni să sprijine cele afirmate de mine: abia după cel de-al Doilea Război Mondial ponderea populaţiei agricole în total populaţie ocupată în economie devine mai mică decât cea a altor categorii ocupaţionale. Populaţia rurală a fost majoritară în cea mai mare parte a istoriei României şi doar după anul 1985 a fost devansată de populaţia urbană. Revoluţia industrială a pătruns târziu în România, iar încercările de industrializare din perioada comunistă s-au dovedit a fi un eşec, prin politicile promovate mai ales în ultima perioadă de existenţă a comunismului.

Agricultura a fost şi continuă să fie ocupaţia de bază pentru români, cu toate că nici în această activitate nu au fost obţinute performanţe deosebite în trecut, indiferent de regimul politic şi sistemul economic promovat, chiar dacă pentru o perioadă am fost cunoscuţi ca "grânar al Europei".

Agricultura este aparent ramura cea mai abordabilă şi uşor de redresat, dar în esenţă este cea mai dificilă şi greu de evaluat, din cauza multitudinii de factori implicaţi în procesul de producţie.

Ca urmare a neglijării agriculturii în ultimii ani, oferta de produse agricole şi alimentare indigene a devenit o problemă gravă, care ar trebui să preocupe toţi factorii de decizie.

Agricultura nu trebuie privită ca acea ramură care salvează economia României şi prin care implicit se vor dezvolta şi celelalte ramuri.

Agricultura, în general, nu poate fi ramura prin care o naţiune se poate dezvolta, în exclusivitate, datorită caracteristicilor proprii, iar agricultura României, în special, nu poate avea forţa de relansare economică din cauza stării de sărăcie, de decapitalizare şi dezorganizare.

Agricultura trebuie menţinută la un nivel de competitivitate ridicat, pentru că are un rol strategic legat de alimentaţia umană şi asigurarea unei securităţi alimentare.

Suntem în Uniunea Europeană şi ar trebui să învăţăm cum se face agricultură performantă.

Doamna Mariana Câmpeanu:

În momentul de faţă, în România, o foarte mare parte a populaţiei din mediul rural nu produce suficient şi acest lucru se întâmplă din cauza slabei implicări a statului, care nu reuşeşte să vină cu politici care să ajute şi să implice acest segment pe termen lung în activităţi productive, în industrie sau servicii.

Studiile făcute de analiştii economici demonstrează clar că economia românească ar putea fi salvată de populaţia rurală, iar potenţialul de creştere al economiei româneşti poate fi mărit dacă va fi activată forţa de muncă din mediul rural. Ne referim la milioane de persoane care contribuie cu doar 3,5% din PIB şi a căror educaţie este precară.

Dacă alte state au ales să facă reformele necesare, Guvernul Boc nu numai că nu a încercat, dar a făcut totul pentru a aduce pe linie moartă acest segment important de populaţie. Practic, acesta a instaurat un cadru fiscal nepermisiv pentru investiţiile în zonele rurale şi oraşele foarte mici, nu a făcut nicio investiţie în infrastructură, care să permită mobilitatea, şi nu a venit cu niciun program pentru tinerii din mediul rural.

Lipsa acută a educaţiei, cel puţin a celei de calitate, are deja efecte negative, şi acestea se vor resimţi pe termen lung. Nu putem opri sau vicia demersul de învăţare şi educare fără ca repercusiunile asupra unor generaţii întregi să nu fie vizibile şi cu efecte negative asupra întregii societăţi. În momentul de faţă asistăm la o sincopă în actul educaţional, care va afecta iremediabil calitatea educaţiei pe care tinerii acestei ţări o primesc din partea statului român.

Domnilor guvernanţi, ceea ce faceţi dumneavoastră acum nu este decât o bătaie de joc la adresa românilor din mediul rural, aceştia constituind practic o resursă importantă, probabil una dintre puţinele, de a creşte PIB-ul şi a resuscita economia românească, pe care dumneavoastră o ignoraţi cu desăvârşire.

Deşi este foarte târziu, măcar acum, în ultimul ceas, poate veţi realiza impasul în care ţara noastră se află şi veţi veni cu iniţiative de sprijinire a acestei categorii, în principal pentru a fi activată forţa de muncă din mediul rural.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Construcţia proiectului de buget pe anul 2012 vizează stabilitatea macroeconomică a României"

Într-o vreme de recesiune economică pentru statele membre ale Uniunii Europene, construcţia proiectului de buget pe anul 2012 vizează stabilitatea macroeconomică a României, având ca priorităţi majore dinamizarea şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă, dar şi expansiunea spiritului antreprenorial, manifestat prin stimularea investiţiilor.

Proiectul de buget pe anul 2012 valorifică pe deplin intenţiile Guvernului României de a asigura stabilitate, predictibilitate şi siguranţa investiţiilor principalilor contributori la dezvoltarea mediului de afaceri, astfel încât cetăţenii români să fie beneficiarii privilegiaţi ai investiţiilor pe piaţa muncii din România.

Menţinerea angajamentului de a reduce deficitul bugetar la 1,9% din PIB în 2012, sub 3%, pentru a ieşi din procedura de deficit excesiv declanşată în sarcina statului român, în urma iresponsabilităţii din anul 2008, impune o construcţie bugetară prudentă, echilibrată, construită pe principiul managementului financiar solid.

Prin proiecţia bugetară, acordarea de garanţii de stat operatorilor economici pentru a flexibiliza accesul la credite bancare pentru investiţii, reprezentând 14,0 miliarde lei în anul 2012, care se va ajusta cu valoarea garanţiei care se emite pentru finanţarea proiectului Nabucco, dar şi continuarea acordării de ajutoare de stat în vederea realizării de investiţii în economie în sumă de 1,0 miliarde lei, devin măsuri sustenabile în plan economic, nu simple afirmaţii retorice.

Construcţia bugetară pe anul 2012 reiterează în mod legitim importanţa reformelor structurale, respectiv reforma în domeniul sănătăţii, aplicarea reformei sistemului de pensii, îmbunătăţirea guvernanţei corporatiste a întreprinderilor de stat, accelerarea absorbţiei fondurilor structurale, restructurarea sistemului de cheltuieli publice.

Se cuvine a fi subliniat faptul că veniturile bugetare pentru anul 2012 sunt estimate la 195,4 miliarde lei, reprezentând de 33,7% din produsul intern brut, în creştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de anul 2011, datorită creşterii economice preconizate pentru anul 2012 de 1,8%,-2,3%, precum şi din absorbţia de fonduri europene. În condiţiile promovării măsurilor de politică fiscală adoptate de Guvernul României prin amplul program de consolidare fiscală implementat în perioada 2010-2011, principalele venituri ale bugetului general consolidat îşi păstrează cadrul dobândit în anul 2011.

Construcţia proiectului de buget pe anul 2012 vizează stabilitatea macroeconomică a României, iar măsurile de austeritate impuse de Guvernul României trebuie susţinute de toţi decidenţii politici animaţi de responsabilitate şi solidaritate cu nevoile concrete de reformă ale statului român.

Domnul Marius Rogin:

"North-Stream, între active şi pasive"

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, au deschis, simbolic, robinetul noii conducte. În faţa a 420 de oaspeţi, între care premierul francez, François Fillon, şi omologul său olandez, Mark Rutte, cei doi lideri au elogiat cooperarea dintre Occident şi Moscova, precum şi nou-procurata siguranţă a aprovizionării cu gaze siberiene. Care este scopul inaugurării acestei conducte? E vorba aici de o cooperare economică? Sau mai degrabă de una politică?

Este vorba despre o conductă care traversează Marea Baltică pe o lungime de peste 1200 de kilometri, urmând să alimenteze cu gaze circa 26 de milioane de gospodării din Germania, Franţa şi Olanda. La mijloc este şi o afacere mare, o investiţie importantă, la care au pus umărul şi de pe urma căreia speră să profite din plin Gazprom, concernul rusesc de stat, precum şi firmele germane Wintershall şi EON, GDF Suez din Franţa şi concernul olandez Gasunie.

Toate ar fi bune şi frumoase, graţie noului gazoduct, Ucraina, bunăoară, nu se va mai putea interpune pe viitor în calea fluxului energetic destinat Europei Occidentale, dacă oficialii de la Kiev se vor certa din nou, ca în 2009, cu Putin şi cu autorităţile de la Moscova.

La active se constată o sporire substanţială a securităţii aprovizionării energetice occidentale, dar la pasive s-au ridicat obiecţii majore împotriva unui joint-venture, care, pe de o parte, amplifică dependenţa vestului de livrări energetice ruseşti şi deci de un potenţial nou şantaj politic al Kremlinului. Dincolo de frontierele germane şi ruseşti, conducta pare a simboliza un vechi mod al Germaniei şi Rusiei de a-şi articula politica lor de mari puteri care-şi văd de propriul interes, fără să ţină seama de parteneri şi aliaţi, înţelegându-se peste capul ţărilor mai mici situate între ele. Fostul guvern de la Varşovia, net mai ostil Berlinului decât actualul executiv polonez, a evocat chiar, la un moment dat, Pactul Ribbentrop-Molotov.

Spre deosebire de Nabucco, proiectul de gazoduct al unui viitor tot mai incert, inventat de europeni tocmai pentru a conecta bătrânul continent la Marea Caspică şi a reduce dependenţa Europei de livrările ruseşti, SouthStream, ca şi NorthStream amplifică subordonarea de Moscova.

Aceste livrări acoperă în prezent cam un sfert din necesarul energetic al Europei şi vor creşte considerabil de acum încolo. Or, e ştiut că Moscova nu s-a dat în lături în trecut de la a recurge la instrumentul presiunii economice şi comerciale în vederea obţinerii de avantaje politice.

Ambele tronsoane ale conductei traversează Marea Baltică, ocolind ţări în parte dificile, precum Polonia, Ucraina, Ţările Baltice şi Belarus, spre a furniza gaze Germaniei, Franţei şi Olandei. Conducta a costat 7,4 miliarde de euro, şi ar urma să aprovizioneze 26 de milioane de gospodării, oferindu-le 55 de miliarde de metri cub de gaze anual.

Domnul Mircea Duşa:

"O nouă furtună economică ameninţă România"

Evenimentele din ultimii trei ani, ce au avut influenţă asupra vieţii economice şi ca urmare şi asupra vieţii sociale din România, ne demonstrează cât de vulnerabile sunt anumite domenii de activitate care asigură servicii esenţiale tuturor componentelor vieţii sociale.

În ceea ce priveşte situaţia economiei actuale, România este situată pe penultima poziţie din Europa Centrală şi de Est. Indicele care evaluează situaţia economiei româneşti în prezent a scăzut cu 10,3 puncte. Din păcate, perspectivele bursei de la Bucureşti s-au înrăutăţit în octombrie, potrivit unui sondaj de studiu al Institutului de cercetare ZEW.

Din nefericire, scăderea economică din ultimii ani a pus bazele unei prăbuşiri economice fără egal, ce se va întinde cu siguranţă şi în anul 2012. Prăbuşirea sistemului financiar, blocarea investiţiilor interne, precum şi a exporturilor vor accelera scăderea economică. Un factor care nu poate fi neglijat, din păcate.

În amplificarea crizei un rol principal l-a avut şi îl are în continuare incompetenţa guvernamentală care, prin tăierea continuă şi masivă, prin creşterea impozitelor, prin sugrumarea micilor întreprinzători, a dus la o prăbuşire continuă a economiei româneşti.

Dezvoltarea pe termen lung a unui stat are menirea de a îmbina creşterea economică cu păstrarea sănătăţii natural umane, ca premisă pentru asigurarea echilibrului sistemelor ce determină însăşi existenţa societăţii. De aceea, orice modificare a uneia dintre cele două componente poate duce la schimbări sau chiar alterări ale întregului proces al dezvoltării sustenabile.

Pentru a putea depăşi furtuna economică ce traversează economia şi cu atât mai mult pentru a putea face faţă celei ce va urma, România are nevoie de viziune, de o piaţă deschisă, care să încurajeze investiţiile şi exporturile de orice fel.

Desfiinţarea unui număr tot mai mare de locuri de muncă nu poate fi considerată o măsură de revenire economică. Din contră, această măsură va accentua sărăcia, va spori numărul de îmbolnăviri şi va duce la creşterea numărului de oameni care nu vor putea avea un trai decent. Toate acestea vor influenţa negativ sistemele de securitate socială.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Autismul - o tulburare de comunicare"

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică, tulburarea "centrală" dintr-un întreg spectru de tulburări de dezvoltare, spectrul tulburărilor autiste (autism, sindrom Asperger şi tulburări prevazive de dezvoltare-nespecificate altfel) prezintă o largă varietate de manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfuncţionalităţi de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Autismul este, în primul rând, o tulburare de comunicare, de relaţionare cu cei din jur, şi nu un handicap intelectual. Este a treia tulburare în rândul celor mai comune tulburări de dezvoltare, după retardul intelectual şi paralizia cerebrală.

În România nu există nici o statistică privind numărul de persoane cu autism (copii, tineri, adulţi), însă dacă se ia în considerare faptul că, în 2003, la Congresul Internaţional Autism Europe de la Lisabona, cercetătorii (Eric Fombonne, Ami Klin) vorbeau de o prevalenţă de 10/10.000 pentru autismul clasic, 60-70/10.000 pentru toate tulburările pervazive de dezvoltare-TPD (Autism, Sindrom Asperger, Sindrom Rett, Tulburarea dezintegrativă a copilăriei şi Tulburări globale de dezvoltare - nespecificate altfel/PDD NOS), se poate spune că din cele peste 6 milioane de copii ai României, aproximativ 6000 ar avea autism clasic, iar cca. 36.000-42.000 TPD.

Considerăm că cea mai mare parte din aceşti copii sunt încă nediagnosticaţi şi nu a existat până acum nici un interes special şi eforturi conjugate ale agenţiilor/ministerelor de resort în realizarea unui plan, strategii naţionale privind identificarea, evaluarea, diagnosticarea şi intervenţia timpurie în cazul copiilor cu autism sau de creare a unui plan naţional educaţional sau de oportunităţi educaţionale care să ţină seama de caracteristicile lor specifice de învăţare, respectiv planuri de servicii adecvate tinerilor şi adulţilor cu autism, planuri care să aibă corespondent şi în realitate.

Încercând să aflăm numărul copiilor cu tulburări din spectrul autismului aflaţi în evidenţa direcţiilor judeţene de protecţie a drepturilor copiilor, Autism România a constatat că există foarte puţini astfel de copii înregistraţi la nivelul judeţelor.

În schimb, specialiştii se confruntă cu un număr foarte mare de copii de vârste mici - 2,6-3,6 ani - care vin la consultaţie pentru prima dată cu o simptomatologie de tip autist/TSA (1- 2 cazuri noi pe săptămână).

Dar, cu toată această creştere a numărului de copii diagnosticaţi cu TSA, considerăm că mulţi rămân nediagnosticaţi încă. Ceea ce îngrijorează este faptul că marea majoritate a copiilor, neavând un diagnostic sau având unul incorect, dar chiar şi dintre cei cu diagnostic corect, sunt în afara oricărei forme de terapie, educaţie sau beneficiază chiar de tratamente sau educaţie greşite.

Consecinţa acestui fapt este reducerea drastică, până la eliminare, a şanselor de dezvoltare a copilului, prin neacordarea de şanse egale la dezvoltare ulterioară, dependenţa maximă sau totală de un adult, izolarea, marginalizarea, sărăcia, disperarea familiilor persoanelor cu autism.

Autismul şi problematica persoanelor cu autism sunt puţin cunoscute în România, iar nevoile acestor persoane nu sunt satisfăcute, serviciile sunt neadecvate, situaţia lor fiind adesea dramatică. Există la această oră metode şi terapii de reabilitare care le oferă celor a căror viaţă este marcată de autism posibilitatea de a se educa şi dezvolta, dar acest lucru este posibil doar în cazul în care asistenţa oferită în cadrul comunităţii este cât mai timpurie, profesionistă şi intensivă. Lipsa, însă, a asistenţei adecvate, potrivite nevoilor lor specifice (servicii de diagnosticare, evaluare, de intervenţie timpurie, de terapie şi educaţie adecvate, servicii sociale, de angajare în muncă şi menţinere a locului de muncă, de recreere), înseamnă negarea oportunităţilor de dezvoltare a acestor persoane şi de participare în comunitate.

Potrivit documentelor internaţionale pe care şi România le-a ratificat, copiii cu nevoi speciale au drepturi egale cu toţi ceilalţi copiii: dreptul la recuperare, la şanse egale în educaţie, la servicii de sprijin adecvate, adaptate nevoilor fiecăruia, care să le asigure progresul, conform potenţialului individual, pentru că fiecare copil are potenţial de recuperare.

Cu sprijin adecvat, timpuriu şi intensiv, starea unui copil cu TSA poate fi ameliorată semnificativ. Pentru a acorda însă acest sprijin este nevoie ca un medic să identifice cât mai precoce semnele care îl pot situa în spectrul autist şi să recomande un plan de intervenţie individualizat. Considerăm că medicul de familie al fiecărui copil trebuie să fie informat în legătură cu TSA şi să fie capabil să participe, aplicând M-CHAT, la depistarea precoce a acestor tulburări, el fiind prima verigă care poate da startul la recuperarea acestor copii.

Conform noilor studii, pediatrii recomandă cu tărie screening-ul pentru autism în rândul copiilor până la 2 ani, chiar de două ori până la această vârstă, deoarece simptomele autismului se agravează cu timpul, cei afectaţi îşi pierd treptat toate abilităţile şi pot deveni violenţi şi autoagresivi şi, de cele mai multe ori, ajung să fie instituţionalizaţi.

Se recomandă efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului cu ocazia consultaţiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sănătăţii copiilor. Această politică îi ajută pe medici să identifice semnele de autism într-un stadiu timpuriu al evoluţiei, favorizând copilul să-şi atingă potenţialul său maxim.

În cazul în care se recunoaşte prezenţa unei întârzieri în dezvoltare la un copil, testările ulterioare îl pot ajuta pe psihiatru să determine dacă această problemă este legată de autism, de altă tulburare pervazivă de dezvoltare sau de o afecţiune cu simptome similare.

Suntem datori să includem în societate şi persoanele cu tulburări din spectrul autist.

Domnul Miron Ignat:

"Conferinţa internaţională consacrată istoriei şi culturii staroverilor"

În perioada 5-10 octombrie 2011, la Izmail, s-a desfăşurat cea de a VIII-a Conferinţă internaţională organizată de către Departamentul pentru Problemele Naţionalităţilor şi Religiilor Administraţiei Regionale Odesa şi de către Catedra de Arheologie şi Etnologie a Universităţii "I.I.Mecinikov" din Odesa.

Lucrările s-au desfăşurat în plen, având ca temă: "Lipovenii: istoria şi cultura ruşilor lipoveni ortodocşi de rit vechi".

La acest eveniment au participat etnici ruşi lipoveni, membrii Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, alături de personalităţi ale ştiinţei şi culturii, istorici, filologi, psihologi, etnografi din Federaţia Rusă, Ucraina, Italia, SUA, Republica Moldova, Ungaria, Polonia, Lituania.

În prima parte a lucrărilor a luat cuvântul prof. univ. dr. Feodor Chirilă, din parte Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, care a prezentat: "Unele consideraţii despre stadiul actual al cercetărilor privind istoria şi cultura ruşilor lipoveni ortodocşi de rit vechi".

La această conferinţă, participanţii au fost întâmpinaţi de ÎnaltPreasfinţitul Mitropolit Korneli, arhipastor al Mitropoliei Moscovei şi Întregii Rusii, precum şi de reprezentanţii Administraţiei regiunii Odesa şi ai oraşului Izmail.

În cadrul conferinţei au fost dezbătute comunicări din diferite domenii, cum ar fi: istorie, învăţământ, religie, lingvistică, turism, filologie etc.

După terminarea lucrărilor a avut loc vizita în localitatea Novaia Nekrasovka - localitate cu populaţie preponderent rusă staroveră.

Pe perioada în care s-a desfăşurat conferinţa, la Muzeul de Etnografie a oraşului Izmail a avut loc expoziţia consacrată vieţii materiale şi spirituale a ruşilor ortodocşi de rit vechi.

Pentru participanţi a fost o onoare să constate actualitatea cercetărilor privind istoria şi cultura ruşilor ortodocşi de rit vechi.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"Împădurirea terenurilor agricole se face pe criterii politice, nu conform necesităţilor"

Conform listei publicate privind "Proiecte aprobate în cadrul Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate", din 11.03.2011 de către Administraţia Fondului pentru Mediu, Călăraşiul nu are niciun proiect de împădurire aprobat!

Cercetând amănunţit cauza am remarcat faptul că judeţul Prahova poate fi socotit cel mai interesant caz de alocare a fondurilor. În judeţul Prahova au fost aprobate cinci (5) proiecte, toate adjudecate de primari PDL. Din punct de vedere al fondului forestier, judeţul Călăraşi are un deficit consistent, spre deosebire de judeţul Prahova, care are în schimb avantajul de a fi dat al treilea om în stat, Preşedintele Camerei Deputaţilor - Roberta Anastase. Doamna Anastase a devenit, de când ocupă această funcţie, cel mai sigur agent de împădurire al judeţului Prahova. Spre deosebire de Camera Deputaţilor, unde încurcă voturile, la fondurile de împădurire nu s-a încurcat deloc. Din totalul de 100 milioane RON, 60 de milioane au fost direcţionaţi către primari aparţinând alianţei de la guvernare PDL şi UDMR, iar alte milioane RON către zone cu influenţe tot PDL.

Coroborând datele prezentate de Institutul Naţional de Statistică, potrivit cărora fondul forestier al României, reprezentând 27,3% din teritoriul ţării, se situează sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de 36%, cu faptul că în Călăraşi se defrişează şi se deschid cariere particulare care duc la o micşorare a fondului forestier, ajung la concluzia că ar fi fost impetuos necesară o alocare de fonduri pentru împăduriri în Călăraşi. Defrişările sunt însă mult mai mari decât cele raportate, amenajările de mediu sunt abandonate de către firme cu acte în regulă despre care proprietarii de terenuri nu sunt informaţi atunci când semnează contractele de cedare temporară a proprietăţilor. Mai mult decât atât, aşa cum se cunoaşte, AFM încasează de la marii poluatori ai ţării taxe de poluare, urmând ulterior să finanţeze proiecte de mediu. Paradoxul face ca din Călăraşi să plece lunar către AFM milioane RON, din care nu se întoarce niciun leu!

Domnul Petru Călian:

"Dezbatere asupra Legii asistenţei sociale"

Am participat la o întâlnire cu reprezentaţii Asociaţiei Nevăzătorilor din Cluj (ANR), preşedintele Ion Podosu şi alţi membri ANR, discuţia principală fiind dezbaterea unor amendamente asupra proiectului Legii asistenţei sociale, proiect aflat pe rol în comisiile Camerei Deputaţilor.

ANR Filiala Judeţeană Cluj numără 2.350 de membri la nivelul judeţului Cluj, dintre aceştia fiind aproximativ 85 nevăzători încadraţi în muncă, majoritatea maseuri sau profesori. Asociaţia Nevăzătorilor din România a luat fiinţă în 6 august 1956 iar Filiala Judeţeană Cluj a fost înfiinţată la 24 ianuarie 1955.

În urma dialogului, susţin şi propun votarea amendamentelor asupra Legii asistenţei sociale, amendamente care prevăd, în principal, modificarea articolelor 80, 82, 85, astfel: la articolul 80 alin.2) se va elimina condiţia situaţiei familiale şi socio-economice, potrivit căreia statul are obligaţia de a asigura măsurile specifice de protecţie şi asistenţă socială în conformitate cu nevoile particulare ale persoanelor cu dizabilităţi, precum şi în funcţie de situaţia familială şi socio-economică a acestora. Modificarea este motivată de faptul că efectele handicapului au caracter permanent în viaţa unui om, indiferent de situaţía sa economică. Mai mult, persoana cu handicap angajată în muncă suferă o uzură mai intensă decât un om obişnuit. Costul vieţii zilnice a unei persoane cu handicap este mai mare decât a unei persoane obişnuite; la articolul 80 alin.2), care face referire la asigurarea şi facilitarea accesului la dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale, se va completa şi cu "echipamente tehnice asistive care să faciliteze viaţa de zi cu zi a persoanelor cu dizabilităţi, activităţile lor de studiu şi cele profesionale"; la articolul 82, se vor elimina alineatele (1), (2) şi (3), întrucât criteriile de încadrare în gradul de handicap nu sunt clare, sunt prea numeroase, unele fiind minore, nu vizează esenţialul. Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de afectare al structurilor şi funcţiilor organismului, se încadrează în grade de handicap; la articolul 85, se solicită respingerea alineatului (1), care prevede că autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale adecvate nevoilor speciale de îngrijire, asistare, educare şi formare, recuperare/reabilitare, inserţie/reinserţie socială ale persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu strategiile naţionale, strategiile judeţene şi planurile anuale proprii de acţiune, întrucât nu se indică sursele de finanţare, iar acolo unde autorităţile locale pot ajunge în mare dificultate, ca în cazurile în care unele primării nu au resurse nici pentru plata utilităţilor, nu se precizează completarea din fonduri centrale (bugetul statului).

O parte din amendamentele aduse de ANR au fost aprobate în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor, urmând a fi susţinute şi dezbătute în plenul Camerei Deputaţilor.

Susţin amendamentele depuse de Asociaţia Nevăzătorilor şi am speranţa că, prin adoptarea acestora, le vom face suferinţa mai uşoară.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"PSD şi USL vor relansa economia României"

Doresc să accentuez asupra amendamentelor pe care USL le va depune la bugetul de stat pe 2012, îndeosebi cele referitoare la Fondul de rezervă al guvernului. Până acum, în actuala guvernare, Fondul de rezervă al guvernului a fost folosit excesiv în scopuri politice şi electorale. Ca urmare, este nevoie de modificarea legislaţiei, astfel încât acest fond să fie folosit pe criterii şi destinaţii precise. Un al doilea amendament al USL vizează elaborarea unui proiect de modificare a Legii finanţelor publice în privinţa utilizării Fondului de rezervă. Fiind vorba despre o lege organică, această modificare ar urma să intre în vigoare din 2013.

Am mai remarcat că Guvernul nu urmăreşte adoptarea unor măsuri de relansare economică, dar, în schimb, păstrează banii pentru Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, destinat aproape exclusiv clientelei politice. Recentele discuţii dintre Guvern şi FMI nu au atins problema principală a acestei perioade - locurile de muncă. Prin măsurile preconizate pentru 2012 nu se creează nici un loc de muncă, ba din contră, vor fi noi restructurări şi în zona bugetară şi în cadrul companiilor de stat, ceea ce înseamnă creşterea şomajului.

Promisiunile făcute de putere privind indexarea pensiilor, recuperarea tăierilor salariale au fost încălcate şi vor fi în continuare încălcate. Este evident că din cauza incompetenţei şi lipsei de seriozitate a Guvernului, tot ceea ce se promite şi pentru anul viitor în buget nu va fi respectat. Guvernul actual refuză deliberat orice dialog cu opoziţia şi cu partenerii sociali. Noi am insistat, inclusiv în discuţiile purtate cu delegaţia FMI, pe soluţionarea problemei celor nouă miliarde de lei pe care Guvernul trebuie să-i restituie cetăţenilor care şi-au câştigat drepturile în instanţă. De asemenea, PSD subliniază faptul că reducerea CAS, care vine în primul rând în sprijinul mediului privat, poate fi inclusă în bugetul pe 2012, doar cu condiţia să se renunţe la PNDI şi alte investiţii politice pentru clientelă.

PSD este dispus să sprijine adoptarea bugetului doar dacă îi vor fi luate în seamă măsurile propuse. Sunt sceptic că a fi aşa. În consecinţă, trebuie să aşteptăm alegerile, pentru ca PSD şi USL să preia puterea şi să vină imediat cu măsuri de relansare economică şi de stimulare a atragerii fondurilor europene pentru crearea de noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Succesul referendumului de la Constanţa, eşecul reorganizării portocalii"

Rezultatul referendumului de la Constanţa a reflectat voinţa majorităţii cetăţenilor, ceea ce a făcut din acest demers un succes deplin pentru PSD şi pentru opoziţie, în general. 95% dintre constănţenii care s-au prezentat la urne s-au pronunţat împotriva desfiinţării judeţului Constanţa, ceea ce arată că demersurile puterii de a recurge la o nouă împărţire administrativ-teritorială a României vor fi sortite eşecului. În acest context, organizarea referedumurilor la nivelul fiecărui judeţ este absolut obligatorie pentru aprobarea oricărui proiect de reorganizare administrativ-teritorială. La Constanţa, PDL a încercat fără sorţi de izbândă să blocheze, prin mijloace administrative, un proces democratic, în stilul lor dezbinativ continuu. Prefectura judeţului Constanţa a fost principalul instrument folosit de PDL pentru a boicota referendumul. S-a încercat blocarea participării celor de la statistică la procesul electoral, iar apoi Prefectura a făcut presiuni asupra reprezentanţilor Biroului Electoral Judeţean, prin ameninţarea cu plângeri penale. Cu toate că PDL a transmis constant că referendumul nu contează şi cetăţenii nu trebuie să se prezinte la urne, oamenii s-au dovedit extrem de interesaţi de soarta judeţului lor, acest lucru fiind reliefat de prezenţa la referendum, care a fost comparabilă cu cea de la alegerile parlamentare. Mai mult, comparativ, la referendumul pentru adoptarea votului uninominal din 2007 au participat 27% dintre constănţeni. Iată că puterea portocalie nu are cum să facă prostia incomensurabilă a desfiinţării actualelor judeţe.

Le reamintesc că judeţul Alba este un brand pe care nu pot să îl şteargă cu buretele de pe harta ţării când şi cum vor ei.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Preşedintele-jucător sau preşedintele judecător?!"

Ultimele atacuri lansate de preşedintele Traian Băsescu la adresa justiţiei reprezintă cea mai gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept şi ale regimului democratic din România. Trecând peste litera Constituţiei, aşa cum ne-a tot obişnuit de-a lungul mandatului său de "jucător", preşedintele s-a erijat mai nou într-un diriginte, aşa cum s-a autoproclamat, care impune puterii judecătoreşti ce sentinţe să dea, când şi în ce context. Preşedintele României, când vorbeşte despre Justiţie, arată că temeiul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie indicarea sursei financiare.

Băsescu trece însă de la preşedinte-jucător la preşedinte judecător atunci când pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti. Şeful statului comite un abuz care poate constitui chiar temeiul declanşării procedurii de suspendare şi ulterior de demitere a preşedintelui.

PSD şi eu personal facem un apel către toţi judecătorii şi magistraţii, victime ale acestei încălcări a statului de drept, să îşi respecte condiţia de putere în stat, să îşi respecte independenţa şi să acţioneze în exerciţiul magistraturii lor, exclusiv în respectul şi în supunerea faţă de lege. Societatea românească şi statul de drept din România, atacate pe diferite flancuri de către actuala putere abuzivă şi cu tendinţe vădit dictatoriale, are în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistenţă. Este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii din sistem, învestiţi cu această magistratură, să reziste şi să îşi facă datoria în mod corect şi onest faţă de toţi cetăţenii acestei ţări oropsite.

PSD îi asigură pe toţi judecătorii şi magistraţii din România că le va apăra şi respecta independenţa.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Cine provoacă neîncredere în economia românească!"

Nu e prima mea intervenţie în plenul Parlamentului în care reclam faptul că încrederea sau neîncrederea investitorilor străini sau a pieţelor financiare internaţionale în economia României este determinată de perspectivele economice pe termen mediu şi lung pe care şi le formează investitorii, şi nu de impulsurile favorabile sau nefavorabile care se produc pe termen scurt.

În aceste condiţii, Guvernul, Parlamentul, precum şi partidele politice din România au atât datoria, cât şi responsabilitatea de a impregna continuitate reformelor demarate în ultimii doi ani în domeniul consolidării fiscal-bugetare, sistemului de salarizare sau în domeniul educaţiei.

Din nefericire, însă, o parte importantă a clasei politice româneşti, culmea, tocmai aceea care se autoproclamă "alternativa la guvernare" luptă cu toate mijloacele pentru a compromite toate eforturile făcute de români de la declanşarea crizei şi până în prezent, transmiţând către exterior informaţii care nu fac decât rău României. Gălăgia politică pe care o fac este menită să influenţeze negativ evoluţiile economice, pentru a ne "arăta dânşii" ce bine ar putea guverna România.

Aceste adevărate grupări de gherilă politică, unite sub umbrela Uniunii Socialiste de către viziunile inestimabile ale lui Ion Iliescu şi ale lui Adrian Năstase, nu se mai satură să facă rău românilor şi României.

Cum poţi avea o percepţie favorabilă asupra economiei României şi asupra stabilităţii sociale atunci când opoziţia politică promite că, în situaţia, iluzorie, în care va câştiga alegerile din anul 2012, va şterge cu buretele tot ceea ce s-a reformat până acum?

Cum poţi avea certitudinea că datoria publică a României va mai fi finanţabilă sau refinanţabilă, în condiţiile în care Uniunea Socialistă promite destabilizarea fiscală din al doilea moment în care va guverna ţara?

Cine mai poate privi serios o ţară în care absolvenţii de liceu pot urma cursurile facultăţilor fără să fi promovat în prealabil examenul de bacalaureat?

Ce bancă comercială ar dori să se mai expună pe piaţa românească, în condiţiile în care iluştrii Uniunii Socialiste propun legalizarea falimentului organizat al băncilor din România?

Din fericire pentru România, atât românii, cât şi investitorii străini au înţeles, astăzi, poate mai mult ca niciodată, că socialiştii lui Iliescu şi Năstase nu reprezintă alternativa la guvernare, ci răul cel mai mare pentru ţara noastră.

Dacă, în trecutul odios, regimul comunist îşi propusese să construiască "omul nou", astăzi, liderii Uniunii Socialiste, unii dintre ei pregătiţi politic în vechea şcoală de la Moscova, ne propun construirea "omului vechi".

Cum arată în viziunea iliesciană "omul vechi"?

"Omul vechi" este acela care ar trebui să creadă că poţi să mai păcăleşti legile economiei de piaţă vânzând iluzii economice pe care ulterior românii să le plătească cu vârf şi îndesat.

Prototipul de om, visat de tovarăşii Uniunii Socialiste, este acela al individului slab educat, sărac şi manipulabil.

Îmi pare rău că la două decenii de la Revoluţia română astfel de comportamente politice nu au dispărut. Am însă încredere totală că românii nu vor mai permite repetarea greşelilor trecutului. Românii au înţeles deja încotro trebuie să se îndrepte dezvoltarea ţării noastre şi că reformele demarate nu mai trebuie oprite, ci doar răul trebuie oprit.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Apărători ai unei cauze inexistente"

De foarte mulţi ani de zile zace în sertarele Parlamentului României o iniţiativă legislativă care doreşte să ofere administraţiilor locale şi cetăţenilor posibilitatea de a decide modalitatea prin care doresc să gestioneze problema câinilor fără stăpân.

Aproape fără excepţie, majoritatea ONG-urilor care militează pentru apărarea animalelor au creat falsa percepţie că iniţiativa legislativă legiferează automat eutanasierea animalelor străzii. Nimic mai fals! Aceste false informaţii au făcut ca în România să umble liberi pe stradă peste două milioane de câini fără stăpân. Aceste informaţii de rea-credinţă au împiedicat orice fel de decizie a administraţiilor locale.

Fiecare dintre dumneavoastră a citit, sper, propunerea legislativă. Acolo stă scris negru pe alb că animalele fără stăpân vor fi duse fie în adăposturi, fie vor fi sterilizate, fie, în situaţia în care starea de sănătate a animalului nu mai permite, să fie într-adevăr scăpat de chinuri şi să se înlăture astfel posibilitatea de a îmbolnăvi alte animale sau chiar să transmită la om peste patruzeci de potenţiale boli.

Cei care nu doresc o soluţie decentă în situaţia animalelor fără adăpost, nu doresc în realitate binele acestora şi nici binele cetăţenilor români. Câţi cunosc faptul că prin tratamentele aplicate celor muşcaţi zilnic de câinii fără stăpân se cheltuiesc milioane de lei, care ar putea fi dirijate către adăpostirea acestora sau sterilizarea lor.

Câţi cunosc faptul că o rezolvare a problemei câinilor fără stăpân ar lăsa fără finanţări de milioane de euro autoproclamatele ONG-uri de protecţie a animalelor? Câte astfel de organizaţii au făcut ceva concret pentru animalele pe care le apără? Vreau un singur exemplu.

Îmi doresc, din partea parlamentarilor români o responsabilitate reală faţă de cetăţeni şi administraţiile locale, prin votul pe care îl vom da astăzi asupra proiectului de lege.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Legea asistenţei sociale, o lege necesară"

Mă bucur să văd că în cel de-al treilea an de mandat este aproape de realizare unul dintre dezideratele cu care m-am prezentat în faţa alegătorilor în noiembrie 2008: "protecţie socială numai pentru cei aflaţi în mod real în dificultate".

Legea asistenţei sociale este una impopulară, căci reduce drastic numărul de ajutoare sociale şi stabileşte cu rigoare condiţiile de acordare a acestora. Adică face ceva de bun-simţ şi absolut necesar pentru asanarea societăţii româneşti, astfel încât puţinul pe care societatea îl pune la dispoziţie în scopul susţinerii celor aflaţi în dificultate să ajungă la destinaţie.

Nu cred că există economie din lumea aceasta care să poată pune într-o relaţie corectă contribuţia a circa 4 milioane de salariaţi şi veniturile pentru peste 8 milioane de asistaţi sociali, în diferite forme, aşa cum se întâmplă în România. Aşadar, nu vor mai exista 54 de feluri de ajutoare sociale, ci doar 9, iar un beneficiar nu va mai putea însuma mai multe tipuri de ajutoare sociale.

În condiţiile aprobării legii nu vom mai vedea "necăjiţi" care coboară din maşini luxoase în faţa primăriilor pentru a-şi încasa ajutoarele. Prevederile noului act normativ vor încuraja munca, vor fi de partea celor care trudesc pentru a-şi întreţine familiile şi, totodată, vor asigura necesarul pentru a sprijini persoanele aflate temporar sau permanent în dificultate.

Această lege nu susţine sistarea ajutoarelor sociale, însă ele ar ajunge numai la cei aflaţi cu adevărat în nevoie şi cât timp sunt în nevoie independent de voinţa lor. Beneficiarii fiind mai puţini, există chiar posibilitatea ca sumele să fie mai mari, aşa cum ar urma să se întâmple în această iarnă cu ajutoarele pentru căldură, după sistarea subvenţiei generale.

Este vorba de principii de bun-simţ, care ne spun că fiecare trebuie să muncească pentru bucata sa de pâine, care este mai mică sau mai mare, după efortul şi calităţile fiecăruia, şi că nimeni nu trebuie să mănânce din felia altuia cât timp ar fi apt să şi-o câştige pe a sa, dar îi este lene. Este vorba, până la urmă, despre reaşezarea la locul său a respectului pentru muncă.

Abuzuri au fost făcute de ambele părţi - comisii şi beneficiari -, dar depinde de organele abilitate să impună respectarea legii. Complementar, trebuie să avem în vedere şi strategii de reintegrare a persoanelor care pot să-şi asigure traiul prin propriile forţe. Lipsa atenţiei pentru acest aspect poate duce uşor la creşterea infracţionalităţii şi la creşterea gradului de insecuritate socială.

Pentru a putea rezolva problema asistenţei sociale este nevoie de un efort comun al puterii legislative şi al societăţii civile, de schimbare a mentalităţii asupra statului paternalist şi adoptarea principiilor europene ale statului social.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Moţiune de cenzură împotriva unui referendum"

Îmi aduc aminte că în urmă cu exact doi ani de zile, în urma referendumului iniţiat de către preşedintele României, populaţia ţării s-a exprimat fără echivoc în favoarea reducerii numărului parlamentarilor. Această problemă răspunde unei necesităţi interne reale de reformare a statului român, având în vedere eficienţa destul de limitată a Parlamentului, în varianta în care el a fost conceput de către prima constituţie postdecembristă.

Trebuie să admitem, de asemenea, că numai datele provizorii ale recensământului din acest an ne arată că sporul demografic negativ, la care se adaugă migraţia galopantă, au deteriorat puternic numărul şi structura populaţiei din România. Câţi parlamentari să fie aleşi la următoarele alegeri? Nu e nici greu şi nici uşor de spus. Trebuie însă să găsim varianta unei corecte şi bune reprezentări a tuturor cetăţenilor români, fie că trăiesc în România sau au ales să locuiască pentru un timp în străinătate.

În atare condiţii, nu pot să nu mă revolt atunci când văd că liderii, tineri şi neliniştiţi, ai opoziţiei parlamentare ameninţă cu toată puterea că împotriva voinţei exprimate a cetăţenilor români vor depune o moţiune de cenzură. Da! Moţiune de cenzură împotriva voinţei populaţiei. Acestea sunt metehnele cu care ne-a obişnuit o anumită parte a clasei politice şi pe care are de gând să le ducă mai departe.

Ignorarea voinţei exprimate a populaţiei şi război total împotriva oricui, indiferent dacă în joc este sau nu interesul general, este atitudinea celor pentru care numai poziţia în sondaje este importantă.

Domnul Valentin Rusu: "Concurenţa neloială macină competitivitatea economiei"

Una dintre principalele vulnerabilităţi ale unei economii în tranziţiei este reprezentată de perioada în care agenţii economici mai mici, mai vulnerabili, sunt obligaţi să facă faţă concurenţei puternice a celor puternici, consolidaţi pe pieţele internaţionale şi care în puţine situaţii "joacă" corect pe piaţă.

O astfel de situaţie nu putea să ocolească economia românească, mai ales că startul capitalului autohton, românesc, pe piaţa locală a fost unul mai lent şi mai puţin agresiv. Nici astăzi nu ne putem lăuda cu un capital autohton puternic consolidat, capabil să concureze real pe piaţa internă.

În acest context, transnaţionalele, în principal cele orientate către activităţi economice destinate consumului, au găsit în România "oaza comercială" în care pot dezvolta cele mai nefericite situaţii de concurenţă neloială.

De ani buni de zile, atât opinia publică, cât şi unii oameni de afaceri oneşti, reclamă situaţii de tipul înţelegerilor de tip cartel, consolidarea nefirească a unor corporaţii şi comportamentul acestora dintr-o poziţie dominantă sau chiar situaţii de quasi-monopol.

Nu trebuie să ai studii economice avansate ca să nu îţi pui întrebarea, cum de, în plină recesiune economică şi confruntate încă cu efectele crizei economice internaţionale, unele companii au raportat în România cele mai mari rate ale profiturilor din spaţiul european.

Invariabil, şi nu numai în spaţiul Uniunii Europene, scăderea accentuată a cererii agregate a determinat reduceri semnificative ale cifrei de afaceri ale majorităţii agenţilor economici şi, în consecinţă, o reducere a profiturilor.

În România, însă, profitabilitatea sistemului bancar, a producătorilor şi distribuitorilor de combustibili fosili, a marilor retaileri nu a fost determinată nicidecum de vreo creştere fără precedent a cererii şi nici de vreo reducere de costuri. Dimpotrivă, ratele inflaţiei din anii 2009 şi 2010 ne arată contrariul, şi anume că preţurile au crescut constant, justificat sau nejustificat, cea mai frecventă "scuză" fiind legată de evoluţia economiei internaţionale.

Această situaţie neplăcută are cele mai nedorite efecte asupra puterii de cumpărare a populaţiei, asupra standardului de viaţă la care dorim ca românii să ajungă.

În Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles, în aprilie 2005, ne-am obligat să menţinem şi să consolidăm un adevărat gardian al climatului concurenţial şi anume Consiliul Concurenţei. În ciuda acestei obligaţii asumate şi îndeplinite, instituţia amintită nu a reuşit să impregneze pieţei interne coordonatele concurenţiale dorite. Cauzele sunt multiple şi merg de la o legislaţie încă deficitară, care nu acordă puterile cuvenite acestei instituţii, şi până la cazuri de concurenţă neloială, dovedite şi sancţionate, însă respinse de instanţele judecătoreşti din România.

Consider că suntem obligaţi să sprijinim buna funcţionare a acestei instituţii, prin calitatea actelor normative pe care le va adopta Parlamentul României în viitor, acte normative care să spună clar care-i comportamentul corect pe piaţă. De asemenea, mai cred cu putere că un factor stimulativ extrem de important al concurenţei pentru piaţa internă este atragerea unui număr cât mai mare de ofertanţi pe segmentele de piaţă deficitare din punct de vedere concurenţial.

O ţară în care concurenţa nu se manifestă loial nu are cele mai bune şanse de a se dezvolta sustenabil pe viitor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Apocalipsa după Boc"

Anul 2011 nu a adus nimic bun în viaţa românilor, iar puterea anunţă acelaşi tip de politică pentru 2012. Este trist faptul că nici măcar nu ne mai miră incoerenţa şi incompetenţa actualilor guvernanţi.

Au promis bugetarilor că-şi vor recupera integral salariile tăiate. La începutul acestui an s-au dat doar câteva procente, fără a ţine cont de inflaţie, de eliminarea altor venituri, majorarea reală fiind de puţin peste 1%. Au promis pensionarilor că nu vor avea de suferit. De fapt, toate pensiile s-au micşorat, fie prin introducerea contribuţiei de asigurări de sănătate, fie prin neindexare. Au promis reducerea şomajului. Acest lucru s-a întâmplat doar în statisticile oficiale. În realitate, România are în jur de un milion de şomeri. În ultimii doi ani s-au pierdut peste 700.000 de locuri de muncă şi s-au creat zero locuri de muncă. Au promis creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene şi nu au făcut nimic. Gradul de absorbţie se învârte în jurul a 4%! Vorbim despre anul 2011, care se încheie cu un nou eşec răsunător al politicii de austeritate: rectificarea bugetară va fi una negativă. Guvernul continuă politica tăierilor, demonstrând că este incapabil să aducă mai mulţi bani la buget.

Cu toate acestea, Guvernarea Băsescu-Boc încearcă din nou să-i amăgească pe români, şi vorbesc despre recuperarea salariilor şi creşterea pensiilor, ba prin aprilie, ba prin vara anului viitor, mai aproape de alegeri, să nu uite alegătorul că Boc i-a dat, nu i-a luat. Promisiunile pentru 2012 sunt numai minciuni. Guvernul Boc a trimis deja către FMI scrisoarea de intenţie care precede bugetul de stat pe anul viitor şi care prevede foarte clar că 2012 va fi un an mai rău decât 2011: sute de mii de noi şomeri, noi venituri care se vor reduce şi, practic, mai multă suferinţă pentru fiecare dintre locuitorii ţării. Săptămâna trecută, sunt convins că vă aduceţi bine aminte, au adoptat pe ascuns o ordonanţă care prevede îngheţarea pentru anul viitor a pensiilor şi salariilor. În prima jumătate a anului, FMI a cerut prudenţă, iar în a doua parte, majorările nu pot fi făcute din cauza Legii responsabilităţii ministeriale. Din aceste motive, PSD a susţinut ca aceste majorări să fie cuprinse în Legea bugetului, pentru a exista o garanţie că se vor produce.

Pensionarii anunţă proteste ample, panicaţi de faptul că promisa indexare a pensiilor ar putea fi amânată. Profesorii ies din nou în stradă şi ameninţă cu greva, pentru că nu şi-au primit salariile din septembrie. Să nu mai vorbim despre drepturile băneşti câştigate în instanţă. Legea care permite bugetarilor recuperarea salariilor tăiate abia în anul 2016 este un nou abuz al actualei puteri şi o nouă sfidare la adresa lor.

Guvernul Boc este atât de neputincios, haotic şi dezarticulat, dar şi înfricoşat de rezultatul viitoarelor alegeri, încât a atins limita unui cinism care nu are nimic de-a face cu rolul unui guvern de a-şi proteja cetăţenii. Cei care conduc astăzi România trăiesc pe altă lume. Preşedintele Traian Băsescu a scos ţara la mezat. După ce ne-a adus în pragul dezastrului, vrea să ne vândă pe bucăţi. "Marea privatizare" a CFR Marfă, a complexurilor energetice de la Turceni şi Rovinari sau a termocentralei Craiova nu înseamnă altceva decât un tun pregătit de actuala putere, pe final de mandat. Companiile au fost aduse în pierdere de regimul Băsescu-Boc şi acum vor să le vândă pe nimic. În 2007, complexurile energetice Rovinari şi Turceni au avut profit de aproximativ 2.100 miliarde de lei vechi, în 2008 profitul s-a ridicat la 2.400 de miliarde lei pe primele 11 luni, iar în 2010 au avut, împreună, 580 de miliarde pierdere. Aşadar, este limpede de ce ne opunem acestor privatizări!

Acum PDL a găsit noi preocupări străine de problemele cetăţenilor: vrea să forţeze reorganizarea teritorială şi comasarea alegerilor, fără a ţine cont de voinţa românilor. Ţin să subliniez, încă o dată, faptul că nimeni nu poate desfiinţa judeţele fără o dezbatere publică şi fără referendum pe acest subiect. PDL nu are nicio strategie, vrea să spargă judeţele doar pentru a rămâne la putere cu orice preţ!

În privinţa comasării alegerilor, USL respinge categoric o astfel de măsură nejustificată, subiectivă şi profund antidemocratică. Mandatele aleşilor locali, care expiră în iunie 2012, nu pot fi prelungite decât dacă actuala putere dă o lovitură de stat. USL nu acceptă ideea comasării alegerilor decât în urma dizolvării Parlamentului, deci a alegerilor parlamentare anticipate.

Pe de altă parte, suntem de acord să reducem numărul de parlamentari, care să respecte principiul constituţional al proporţionalităţii. Reducerea numărului de parlamentari se poate realiza în baza proiectului de lege iniţiat de USL şi care poate fi votat printr-o procedură legislativă normală.

Dacă Guvernul îşi va angaja răspunderea pe actele normative privind comasarea alegerilor şi reducerea numărului de parlamentari, USL va iniţia moţiune de cenzură. Vorbim despre încălcări grave ale principiilor democratice, ale legilor în vigoare şi ale drepturilor cetăţenilor, despre lipsa oricărei viziuni asupra viitorului României, despre o guvernare a minciunii, hoţiei şi sfidării.

Vom folosi toate instrumentele constituţionale şi vom apela la toate instanţele statului de drept pentru a-i proteja pe români de abuzurile repetate ale PDL!

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Generaţia a III-a se calcă în picioare pentru o pâine"

Pretutindeni în lume, grija pentru ocrotirea vârstnicilor, de a le asigura o existenţă liniştită şi un trai decent a depăşit dimensiunile vieţii politice şi a intrat în conştiinţa naţională. Guvernele tuturor ţărilor dezvoltate acordă prioritate problemelor cu care se confruntă persoanele de vârsta a treia, în scopul îmbunătăţirii continue, sub toate aspectele, a condiţiilor de viaţă a acestora. Din păcate, în România, în ciuda multitudinii problemelor cu care se confruntă astăzi vârstnicii, a faptului că prin complexitatea şi gravitatea lor toate aceste probleme rămân în continuare cu statut de perenitate, forurile decizionale, în special structurile guvernamentale, manifestă o inadmisibilă şi condamnabilă indiferenţă faţă de o abordare constructivă a fenomenului de sărăcie a acestei categorii sociale. Deja avem mitinguri şi marşuri de protest, adevărate manifestări ale umilinţei, disperării şi neputinţei umane.

Ce poate fi mai trist decât să-ţi vezi părinţii, foştii dascăli, conducătorii de structuri economice sau militare, mâhniţi şi umiliţi că nimeni nu le ascultă păsurile, nevoiţi să organizeze acţiuni de protest pentru a supravieţui? Până mai ieri făuritori de bunuri materiale sau creatori de valori spirituale, pensionarii reprezintă în prezent categoria socială cea mai grav afectată, victime ale politicii pronunţate de toate structurile aflate la putere. Pentru ei, pensionarii, nu numai viaţa, dar şi moartea a devenit un lux mult prea costisitor. Pensia medie reprezintă, astăzi, doar 35% din venitul mediu salarial, adică mult mai puţin decât un minim necesar. Pensionarii, care renunţaseră de mai multă vreme la achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, şi-au diminuat treptat, până la eliminare, cheltuielile pentru nevoile spirituale, spectacole, filme, ziare şi cărţi, limitând la strictul necesar cheltuielile pentru nevoile zilnice: alimente, medicamente, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

În faţa umilinţei şi mizeriei în care îşi duc viaţa milioane de astfel de cetăţeni din România am obligaţia morală să adresez tuturor parlamentarilor rugămintea de a ne uni eforturile, gândurile şi sentimentele pentru salvarea acestui segment al populaţiei de spectrul sărăciei. Sunt necesare măsuri care să amelioreze viaţa tuturor categoriilor de pensionari, de stat sau a celor din rândurile ţărănimii, militari şi alte categorii, oameni care au crezut şi poate mai cred încă în promisiunile făcute atât în campania electorală, cât şi după fiecare schimbare de guverne.

Lipsa unei strategii economice gândită pe termen lung, bazată pe un suport tehnic real şi o analiză temeinică, a avut ca finalitate apariţia nonperformanţelor economice în toate domeniile, cu efecte negative şi asupra nivelului de trai al pensionarilor. Se pare că şi anul 2012 va fi unul fără speranţă de mai bine, aşa că bieţilor oameni nu le putem ura decât să aibă, ereditar, o longevitate a vieţii, astfel încât să prindă şi vremuri mai bune.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"A venit şi rândul judecătorilor Curţii Constituţionale"

Ştiam că pentru preşedintele Traian Băsescu legea fundamentală a ţării este foarte strâmtă şi că o încalcă frecvent. Nu este un secret pentru nimeni că principalul partid de guvernământ şi actul de guvernare sunt dirijate - chiar fără mascarea aparenţelor - de către preşedinte. Speram însă că în actul de justiţie Traian Băsescu să nu se amestece, cel puţin pe faţă. M-am înşelat. Pe 3 noiembrie a.c., Traian Băsescu a bătut cu pumnul în masă în faţa magistraţilor şi le-a dat directive clare cum să judece anumite speţe. Subiectul este deja istorie.

În nici într-un caz însă nu m-am gândit că preşedintele României va merge şi mai departe şi va da directive şi judecătorilor Curţii Constituţionale. Judecători care, chiar cu riscul intrării în coliziune cu propria jurisprudenţă, au dat decizii care în foarte mare măsură au ajutat puterea.

Cu toate acestea, pe 9 noiembrie, Traian Băsescu se prezintă în faţa judecătorilor Curţii Constituţionale şi le spune: "Parlamentul trimite pentru controlul de constituţionalitate orice tip de hotărâre, dar doar actele normative sunt de competenta Curţii, nu şi cele prin care îşi administrează ei puterea în interior". Suntem aici în faţa unei grave, foarte grave imixtiuni a lui Traian Băsescu în problemele ce ţin de Curtea Constituţională. Concret, preşedintele le-a atras atenţia - fără a avea nici cel mai mic drept măcar - judecătorilor Curţii să nu mai accepte spre dezbatere sesizările venite de la Parlament referitoare la hotărârile ce vizează regulamentele instituţiei.

Pe lângă această gravă imixtiune, Traian Băsescu a mai făcut dovada că nu cunoaşte Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Spunând că Parlamentul nu poate trimite la controlul de constituţionalitate hotărâri prin care îşi administrează puterea în interior, Traian Băsescu a ignorat art.11 alin.(1), litera c) din Legea nr.47/1992. Iată ce prevede respectivul paragraf: "c) Se pronunţă (CCR - n.a.) asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori". Regulamentele parlamentare sunt acte normative cu putere de lege şi sunt adoptate prin hotărâri ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Parlamentului, la nivel de plen comun. Este nu doar regretabil, dar şi jenant pentru un preşedinte de ţară ca să nu cunoască prevederi elementare din legislaţie.

Din de am putut decripta din declaraţiile date presei de către preşedinte - oare de ce Traian Băsescu a ţinut să discute cu judecătorii Curţii Constituţionale cu uşile închise? - mai reiese că le-a spus judecătorilor CCR că amendarea unor legi sau ordonanţe generează confuzie. Suntem aici în faţa unei duble imixtiuni a preşedintelui: în puterea legislativă şi în puterea judecătorească. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu le-a cerut judecătorilor CCR să respingă sesizarea opoziţiei care vizează ordonanţa de urgenţă care îngheaţă salariile şi pensiile în 2012.

Cum pot fi denumite astfel de acţiuni ale preşedintelui României? Început de dictatură? Nu! Începutul a fost făcut de mai mult timp.

În timp ce concepeam această declaraţie politică, Traian Băsescu (nu) m-a mai surprins cu încă o "ispravă": intenţionează să-i mai prelungească cu 6 luni activitatea şefului DNA. "Daniel Morar a avut un mandat, i-am mai dat unul, (corectă exprimarea, în spirit dictatorial - n.a.) în februarie 2012 îşi încheie mandatul. Nu avem cum să-l prelungim. Dacă discutăm tehnic, opţiunea mea este să cer Procurorului General să-i dea un interimat până în iunie. Pentru că Daniel Morar a mai avut interimat, intre primul şi până la al doilea mandat". Orice comentariu este de prisos.

Domnul Zanfir Iorguş:

"16 noiembrie - Ziua Internaţională a Toleranţei"

Din anul 1995, sărbătorim în data de 16 noiembrie Ziua Internaţională a Toleranţei, aşa cum a fost aceasta declarată de către UNESCO.

Încă de pe atunci, în Declaraţia Principiilor Toleranţei a fost recunoscută necesitatea acesteia în viaţa oamenilor pe plan social, cultural, şi nu în ultimul rând în viaţa politică.

În condiţiile globalizării, toleranţa joacă un rol fundamental în ziua de azi: oamenii trebuie să interacţioneze pentru îndeplinirea obiectivelor comune, diferenţele culturale şi de orice natură trebuie tratate deschis, astfel încât să înţelegem şi să respectăm valorile altor popoare.

Termenul de "toleranţă" a fost invocat şi susţinut de numeroase personalităţi de-a lungul timpului şi este de ajuns să întoarcem paginile în istorie pentru a vedea efectele dezastruoase pe care lipsa toleranţei le-a avut în decursul anilor: confruntări, abuzuri, instaurarea conflictelor şi chiar a războaielor.

Trebuie să avem în vedere însă a nu confunda toleranţa cu pasivitatea sau cu lipsa de interes. A fi toleranţi nu înseamnă să fim indiferenţi, să ignorăm problemele existente sau să trecem cu vederea greşelile. Toleranţa presupune încurajarea exprimării punctelor de vedere, înţelegerea faptului că o problemă poate fi privită şi tratată din unghiuri diferite şi acceptarea altor păreri asupra acesteia, găsirea celei mai bune soluţii care să fie în folosul cetăţenilor, în folosul societăţii. Acest lucru este valabil atât în relaţiile dintre indivizi, dintre instituţii, dar şi în relaţiile dintre state.

Toleranţa este inclusă în "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului" din 1948 a Organizaţiei Naţiunilor Unite, astfel că încurajarea toleranţei, a integrării cetăţenilor străini, respectarea acestora indiferent de rasă, sex, religie, naţionalitate reprezintă un element de obligativitate pentru fiecare dintre noi.

Toleranţa este în final o caracteristică a statului democratic, iar practicarea discriminării, a excluderii sau a marginalizării este singurul lucru ce nu trebuie tolerat sau încurajat.

Mă bucur să observ că oamenii au început să se implice în organizarea de evenimente, de expoziţii care promovează toleranţa, mă bucur că oamenii găsesc puterea de a menţine vii anumite valori şi cred că fiecare dintre noi ar trebui să găsească o modalitate de a-şi aduce aminte de importanţa acestora nu o dată pe an, ci în fiecare zi.

Se vorbeşte zilnic în media despre criza economică, se resimt efectele acesteia în buzunarele tuturor. Ea există şi nu putem nega acest fapt, dar pe lângă aceasta nu trebuie să ne adâncim nici în criza valorilor, a umanităţii. Chiar şi în momentele de maximă tensiune, chiar şi în momentele în care ne descurcăm foarte greu din punct de vedere financiar, nu trebuie să uităm de existenţa acestor valori pentru menţinerea sau pierderea cărora numai noi înşine suntem responsabili.

Aş vrea să închei acum cu îndemnul de a cinsti această zi, de a încuraja toleranţa şi integrarea cetăţenilor străini, de a respecta drepturile celorlalţi, de a da dovadă de umanitate, de a-i trata cu egalitate pe ceilalţi oameni, indiferent de rasă, sex sau naţionalitate şi nu în ultimul rând de a nu uita faptul că "intoleranţa este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Noapte intoxicată la Sfântul Ioan"

10 pacienţi au ajuns în stare gravă la Centrul de Toxicologie de la "Sfântul Ioan" în urma intoxicaţiilor acute exogene. Doi pacienţi au fost internaţi la ATI-Toxicologie datorită severităţii clinice şi a tipului de toxic ingerat. Un pacient de 60 de ani intoxicat cu substanţă corozivă pune în acest fel mari probleme terapeutice iar prognosticul este extrem de rezervat. Se pare că pacientul a ingerat acid azotic folosit la prelucrarea cositorului de la cazane. O altă pacientă de 75 de ani a ajuns în comă în urma intoxicaţiei cu 40 de comprimate de sedative. A beneficiat de resuscitare respiratorie şi volemică, spălături gastrice, antidotism, dar starea se menţine critică. Factorii declanşatori ai gesturilor suicidare au fost vulnerabilităţile socioeconomice şi depresia celor izolaţi de familie.

Sperăm ca în noul centru să asigurăm integrat terapia acestor pacienţi în vederea prevenţiei recidivei pentru că voluntarii CIRTITA fac cu greu faţă numărului de solicitări.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Bătrâni fără speranţă"

Un alt pacient, de 79 de ani, a fost internat la ATI-Toxicologie la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" după ce a ingerat substanţă corozivă (granule pentru desfundat chiuveta). Condiţiile socioeconomice precare şi depresia vârstnicului sunt factorii declanşatori ai gestului suicidar. Este o formă clinică severă prin complicaţiile instalate, printre care menţionăm stenoza esofagiană postcaustică, cu imposibilitatea alimentaţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fără monopol în taximetrie! Doar siguranţă"

Am depus amendamentele solicitate de taximetrişti la legea care le reglementează activitatea. Consider cererile celor care lucrează în acest domeniu justificate pentru a asigura un transport civilizat în întreaga ţară, fără a introduce criterii discriminatorii.

,La această oră, în municipiul Iaşi îşi desfăşoară activitatea 8 dispecerate de taxi, oferind atât taximetriştilor, cât şi clienţilor posibilitatea alegerii unor servicii diferenţiate prin calitate şi organizare. În cazul promulgării legii în forma actuală vor rămâne doar trei, influenţând calitatea serviciilor şi a tarifelor. Amendamentele pe care le iniţiez vizează următoarele articole:

-dispecerizarea trebuie să fie în continuare obligatorie întrucât - (la pag.5, nr.crt.9, pct.8) fără acest lucru clienţii nu vor mai putea reclama proastele servicii sau nu-şi vor putea recupera lucrurile uitate în maşini,iar o treime din taximetria românească (persoane fizice) încetează să mai funcţioneze sau vor funcţiona cu tarife mari, nefiscalizate;

-staţia radio trebuie să rămână obligatorie deoarece (pag.5, nr.crt.10, pct.9, nu mai este obligatorie staţia radio) se pot semnala poliţiei evenimente rutiere iar absenţa posibilităţii anunţării în timp real a poliţiei favorizează agresiunile îndreptate asupra clienţilor, cât şi taximetriştilor; taximetriştii au bani asupra lor din încasările curente;

-impunerea unui număr mare de autorizaţii determină monopolul operatorilor care au minim 50 de autorizaţii (puţini sau absenţi în oraşe mici) deşi dispecerizarea se încadrează în zona serviciilor, şi nicidecum a transporturilor. Să nu uităm că o treime din totalul autorizaţiilor sunt deţinute de persoane fizice şi constatăm doar discriminarea acestora (funcţionând la operatori cu maşini proprii aceştia îşi vor facilita propriile maşini). De aceea, pentru asigurarea unei concurenţe loiale ar trebui să fie minim 10-20 de autorizaţii proprii pentru operatori;

-apare un "cazier de conduită profesională". Ideea este bună, dar aplicarea de către o asociaţie privată neverificată poate duce la abuzuri şi de aceea propunem eliberarea acestuia de către administraţia locală în momentul depunerii actelor, prin verificarea bazei de date cu reclamaţiile clienţilor, cât şi a transportatorilor, dar şi a propriei baze de date, creată atât din reclamaţiile clienţilor, cât şi a transportatorilor;

-transportatorii trebuie să aibă posibilitatea deschiderii mai multor puncte de lucru ca dispecerat, pentru acoperirea mai bună a oraşelor mari;

-la pag.21, nr.crt.38, art. II falimentează practic firmele mici pentru că nu au timpul necesar să facă demersurile pentru a intra în legalitate conform noii legi şi de aceea propunem ca măsurile să intre în vigoare după şase luni de la promulgarea legii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Autoincendiere"

Un pacient de 24 de ani din Iaşi a ajuns în stare gravă la UPU de la Centrul de Traumă de la "Sfântul Ioan" în urma unei tentative de suicid prin autoincendiere. Pacientul a beneficiat imediat de resuscitare respiratorie, antalgice, protecţie termică, deşocare şi a fost dus imediat în Clinica de Arsuri. Prognosticul este rezervat prin asocierea intoxicaţiei cu fum la arsuri de grade II-III faciale, toracoabdominale şi la nivelul membrelor.

Vulnerabilitatea socioeconomică a fost factorul declanşator al gestului suicidar, pacientul fiind cu ambele gambe amputate în urma unui accident de tren din 1995.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Profilul etnobotanicului 2011"

Pe o statistică parţială constatăm modificarea profilului consumatorului de droguri de sinteză (etnobotanice) ajuns în serviciile de urgenţă în 2011 faţă de 2010.

Peste 90% din aceştia sunt bărbaţi iar cei din urban reprezintă 88,2% din pacienţi. Faţă de 2010 constatăm că ponderea bărbaţilor a crescut, dar şi faptul că fenomenul începe să se răspândească şi în rural.

Cei mai afectaţi sunt tinerii - cei până în 18 ani reprezentând 13,23% din cazuri, iar în grupa de vârsta 18-20 de ani sunt incluşi peste o treime din intoxicaţi (32,35%). Aproape 90% din cazuri au vârsta de până în 30 de ani iar peste 40 de ani nu a mai fost niciun caz de intoxicaţii cu droguri de sinteză.

Numărul elevilor consumatori de droguri de sinteză practic s-a dublat (de la 8,6% în 2010 la 17,65% în 2011) iar studenţii reprezintă o cincime din cazurile prezentate în urgenţă. În schimb, numărul salariaţilor ajunşi intoxicaţi cu droguri de sinteză a scăzut de trei ori.

Constatăm tendinţa de egalizare a consumului din timpul săptămânii (47,04%) cu cel de weekend (52,96%), precum şi a consumului din zilele săptămânii (în jurul a 10% de luni până joi). Paradoxal, numărul cel mai mic de prezentări a fost vinerea (8,82%), fapt explicat parţial prin aceea că acest consum recreaţional are loc după-amiaza iar pacienţii ajung la spital după miezul nopţii, fiind înregistraţi sâmbătă. De altfel sâmbăta şi duminica sunt zilele cu cele mai multe prezentări (câte 22,06%) iar lunea este ziua cu cele mai multe prezentări (13,23%) din intervalul luni-joi.

Numărul maxim de prezentări - aproape 40% - s-a condensat în intervalul orar 12-18, arătând de fapt consumul matinal şi instalarea dependenţelor.

Doar 10% din pacienţi consumaseră alcool, în schimb patologia asociată era prezentă în aproximativ 50% din cazuri, fiind dominată de tulburările de comportament. Se constată apariţia hepatitei toxice, precum şi a sindromului de sevraj. Numărul comorbidităţilor s-a dublat în 2011 faţă de 2010.

40% din pacienţi au fost aduşi de ambulanţă iar aproape 10% de poliţie sau jandarmi, iar peste o treime au necesitat internare. Există pacienţi cu multiple prezentări.

Concluzionând: fenomenul drogurilor de sinteză afectează din ce în ce mai mult bărbaţi tineri şi începe să se răspândească în rural. Elevii rămân categoria de vulnerabilitate maximă datorită mimetismului, anturajului sau lipsei de supraveghere. Egalizarea consumului şi orele de prezentare la spital, precum şi dublarea patologiei asociate indică instalarea dependenţelor.

Resursele mobilizate în terapia de urgenţă sunt importante, ele implicând ambulanţa, centrele de toxicologie şi tratamentul dependenţelor.

Domnul Aledin Amet:

"Kurban Bayramul, o sărbătoare religioasă importantă a lumii musulmane"

Lumea musulmană a sărbătorit, începând cu data de 6 noiembrie a.c., timp de 4 zile, Kurban Bayramul, Sărbătoarea Sacrificiului. Şi pentru comunitatea tătară, tradiţiile religioase reprezintă o dimensiune importantă a păstrării propriei identităţi. Dacă dorim să existe, în ceea ce ne priveşte, o continuitate istorică, nu trebuie să fie neglijat un aspect atât de important.

La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie s-a sărbătorit Ramazan Bayramul, celălalt eveniment religios major.

Respectul pentru oamenii în vârstă, bucuria copiilor, revederea cu rudele, cu prietenii, omagii aduse persoanelor decedate, toate aceste sentimente, toate aceste fapte definesc cele două sărbători.

Ca în fiecare an, la Sediul Central al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România s-a desfăşurat o acţiune specifică evenimentului. De asemenea, activităţi similare au avut loc şi la nivelul filialelor, ajutorarea celor nevoiaşi însemnând o datorie de suflet. Un astfel de gest ar trebui permanentizat. Din păcate, uităm, de foarte multe ori, de cei pentru care soarta a fost potrivnică.

În cele 4 zile de Kurban Bayram, copiii merg să ureze celor în vârstă sărbători tihnite, tinerii îşi vizitează rudele, doamnele pregătesc preparate specifice. Este o bucurie generală. Este perioada când credincioşii trebuie să dea dovadă, mai mult ca oricând, de înţelepciune, bunătate, de stimă faţă de ceilalţi. Spiritul acestei sărbători religioase nu trebuie să dispară.

Domnul Ion Burnei:

În ultima perioadă se discută tot mai mult de o eventuală reorganizare teritorială, avansându-se soluţia regionalizării. Nu se exclude nici varianta comasării mai multor judeţe.

Informaţiile publice sunt puţine, se ştie cu certitudine doar faptul că preşedintele României se pronunţă pentru adoptarea unei soluţii prin procedura angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului. Se mai avansează ca explicaţii şi rezolvarea problemei absorbţiei fondurilor europene sau reducerea birocraţiei. Încă o dată, coaliţia aflată la guvernare se teme de dezbaterea parlamentară. Ca şi până acum, constatăm lipsa totală de transparenţă în abordarea problemelor de interes naţional.

Opinia publică se întreabă de ce o aşa grabnică dorinţă de reorganizare teritorială? De ce să fie schimbate regulile în timpul jocului? Este vorba oare de frica preşedintelui României că 2012 poate aduce pierderea alegerilor locale şi parlamentare de partidul din care provine?

Dincolo de toate aceste semne de întrebare, reorganizarea este o problemă complexă pentru care este nevoie ca cetăţenii să fie bine informaţi, este nevoie de o dezbatere publică serioasă şi nu este exclusă utilizarea referendumului popular în adoptarea unei decizii. S-ar face aplicaţie, astfel, a articolului 2 din Constituţia României, care prevede că suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită prin organele sale reprezentative sau prin referendum.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Vine sfârşitul lumii!"

Am ratat încă un prilej de a vedea în direct şi cu ochii noştri sfârşitul lumii de pe 11.11.2011, dar, după unele semne, celebra dată a vechilor mayaşi, din decembrie 2012, începe să pară mult mai plauzibilă! Căci aşa se zice în popor, că în anul morţii cuiva se întâmplă tot felul de lucruri care în timpul vieţii nu că au fost foarte rare, ci se poate spune că erau nişte imposibilităţi.

Iată, deci, că într-un astfel de an, vedem cum din ce în ce mai mulţi PDL-işti iau drumul parchetelor ori instanţelor de judecată, parcând pentru un timp chiar şi pe "ţambalele" de la arest. Dacă am fi răutăcioşi, am zice să le ţină Dumnezeu obiceiul cel bun şi să le dea şi o finalizare în consecinţă, dar nu suntem răutăcioşi, ci doar precauţi: când corb la corb îşi scoate ochii, înseamnă că a început bătălia pe stârvuri. Şi cum singurul cadavru din zonă pare să devină economia naţională, ţinută încă pe perfuzii doar de către întreprinderile private - cât or mai putea şi ele, că au fost lăsate de izbelişte şi deja au cam început să migreze spre alte meleaguri -, parcă ne dumirim că se apropie cu paşi mari campania electorală...

Este interesant ce i-a apucat pe băsişti să dea mână liberă la arestat clujeni "de frunce" chiar ai Partidului Democrat Liberal - una din teoriile conspiraţiei spune că s-a început cu PDL-işti importanţi ca să se justifice arestările masive ce vor urma din rândul opoziţiei! -, ştiut fiind că mândra capitală a Ardealului a dat regimente de pricepuţi ce au ocupat (degeaba, din punctul de vedere al omului de rând) fotolii care mai de care mai importante din administraţia centrală sau din politica partizană. Parcă devenise Clujul izvorul dibăciei româneşti economico-politico-administrative! Şi iată că, treptat-treptat, scandalurile care îi implicau pe cei care aveau ca singură calitate semnificativă doar faptul că proveneau din inima Ardealului au devenit din ce în ce mai multe şi mai răsunătoare...

Ultimele scandaluri însă sunt lipite ca marca de scrisoare de însuşi măreţul premier PDL-ist, bineînţeles, şi el din Cluj. Căci au început să vadă cum arată arestul pe dinăuntru şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj - o persoană deloc necunoscută domnului Boc, şi primarul Clujului, omul pe care chiar premierul l-a lăsat "moştenitor" în locul său când a plecat la Bucureşti ca să fericească naţia cu deosebita sa pricepere politico-economico-administrativă...

Interesant este şi faptul că aceste înalte personalităţi sunt cercetate local de către organele de anchetă (să ne amintim şi cum vameşii, de exemplu, au fost căraţi chiar şi cu elicopterele la Bucureşti, pentru acuzaţii similare, dar sume mai mici), oferind astfel posibilitatea premierului să-şi afirme speranţa "ca domnul Apostu să îşi dovedească nevinovăţia în faţa instanţei de judecată"... Probabil că ştie Boc ce ştie despre organele statului din Cluj, când se arată aşa de încrezător, având în vedere acuzaţiile aduse celor doi înalţi PDL-işti. Încurcate sunt căile domnului... Boc prin Cluj, mai ales când acesta vorbeşte, ca un jurist de calitate ce se află, că primarul îşi va dovedi nevinovăţia. Parcă îmi pare şi rău de studenţii pe care i-a învăţat carte domnul Boc, deoarece prea seamănă izbitor cartea acestuia cu un paişpe de treflă...

De interes deosebit este însă nu neapărat faptul că din ce în ce mai mulţi PDL-işti cu funcţie încep "să dea cu subsemnatul" în faţa procurorilor şi poliţiştilor, ci motivele pentru care fac acest lucru. Căci principalele motive sunt cele de corupţie. Şi cum corupţia este una dintre principalele conducte de alimentare cu bani a Partidului Democrat Liberal, bani care se vor regăsi la anul, în cantităţi impresionante (la nivel de judeţ s-a auzit despre disponibilităţi de miliarde pentru o comună chiar mititică!) în procesul de corupere a conştiinţei alegătorilor, rezultă că aceasta a devenit politică de stat a actualei puteri. Ce s-a întâmplat în judeţul Neamţ anul acesta, la alegerile parţiale, a fost doar o repetiţie pentru anul viitor, când vor fi alegerile generale.

Culmea este că, în ciuda cantităţilor uriaşe de bani destinaţi corupţiei conştiinţelor aduse în sapă de lemn de acelaşi guvern ce se vrea eternizat în Palatul Victoria, conducerea portocalie a ajuns la concluzia că, la câte prostii a făcut actualul executiv, tot nu sunt destui bani pentru mita electorală, atâta vreme cât se doreşte comasarea alegerilor locale cu cele generale! Asta arată că le-a pătruns frica-n oase şi se ştie că, atunci când eşti îngrozit de frică, faci greşeli din ce în ce mai mari, care, inevitabil, te scot din joc. Iar asta, pentru băsism, va însemna, într-adevăr, sfârşitul lumii...

Domnul Neculai Răţoi:

"Băsescu a pus mâna pe paloş. Să vedem cum se taie singur cu el..."

Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu, susţinută sâmbătă, 22 octombrie, la Aeroportul Internaţional Henri Coandă, înaintea plecării la lucrările Consiliului European de toamnă de la Bruxelles, s-a dorit a fi una de o gravitate ieşită din comun, gravitate dată de temele ce urmau a fi discutate între vârfurile politice europene.

Da, ar fi putut să fie nişte probleme grave, cu care ţara noastră se confruntă în această perioadă şi ar fi fost bine ca acestea să fie discutate, dar s-a rezumat, în realitate, la Bruxelles, doar să mârâie ceva despre atitudinea Olandei, de n-au înţeles nici măcar reprezentanţii Ţărilor de Jos ce-a zis reprezentantul duplicitarismului românesc! În vreme ce, pe aeroport, când încă n-apucase să-şi ia viteză din ţară, Traian Băsescu se răţoia în faţa camerelor de luat vederi ca la nişte slugi invizibile, la Bruxelles doar premierul Olandei ce i-a mai dat bună ziua, fiind un băiet bine crescut, ceilalţi uitând că este şi el prin preajmă...

"România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona euro", enunţa, apăsat, Băsescu pe aeroportul Henri Coandă, continuând mai apoi discursul despre "un mecanism care ne-ar asigura tuturor respectarea unor reguli interne, o transparenţă a acţiunii legate de buget, de cheltuirea bugetului, de nivelul de taxe şi aşa mai departe", despre faptul că "împrumuturile guvernamentale cât şi împrumuturile zonei private au ajuns la un nivel deja inacceptabil."

Dacă vreţi să ştiţi, domnule Băsescu, ce este într-adevăr inacceptabil, este să vorbeşti despre indeciziile liderilor europeni, când tu te suceşti de la o zi la alta, când azi zici una şi nu e valabilă nici 24 de ore, iar ciracii tăi îţi ţin hangul! Sau să vorbeşti despre respectarea regulilor interne şi transparenţă bugetară, când tu însuţi calci în picioare nu doar reguli, ci însăşi Constituţia şi legile acestei ţări, fiind un exemplu urmat de din ce în ce mai mulţi dintre cei pe care-i ţii în braţe, la loc de cinste, împotriva voinţei poporului român, care nu vă mai creditează nici măcar cu un număr cu două cifre în sondaje! Şi nici până acum n-am înţeles de ce, oficial, se preferă varianta împrumuturilor masive de pe orice pieţe, în loc să se pună mintea la contribuţie ca să se atragă bani din alte părţi. Sau tocmai treaba asta, cu mintea, o fi vreo problemă...

Oricum: ce face actuala putere prin metoda lesnicioasă dar înrobitoare a împrumuturilor şi mai ales ce se întâmplă cu banii după ce intră pe mâinile actualilor guvernanţi, cu mare lejeritate poate fi încadrat până şi de către un procuror sau judecător stagiar la "subminarea economiei naţionale." În ţara asta, în timpul mandatului lui Băsescu, s-au ruinat definitiv investiţii vechi de miliarde de lei noi, care ar fi putut să pornească motorul cel gripat al economiei. Bine că au fost mai de folos ţării terenurile de fotbal în pantă şi patinoarele, telegondolele care duc de niciunde spre nicăieri, sălile de sport şi bazinele de înot închise imediat după inaugurare...

Şi a mai făcut greşeala preşedintele Băsescu să vorbească despre ce este imoral în acţiunile liderilor ţărilor bogate din UE. Venind dinspre cel care ne dă cu tifla din viloiul din Mihăileanu, dinspre cel care a dijmuit din greu veniturile oamenilor aflaţi în neputinţă de a se apăra, până unii chiar au fost împinşi spre sinucidere, dinspre cel care a reuşit să determine situaţii ca acelea când au murit oameni în pragul spitalelor desfiinţate, dinspre cel pentru care legile nu sunt decât nişte amărâte de hârtii taman bune de răsucit după cum îi servesc intereselor lui, şi doar a pronunţa cuvântul imoral este un lucru mai mult decât imoral!

"Va trebui să discutăm despre simplificarea normelor legate de achiziţiile publice", mai zicea Băsescu, într-un soi de intervenţie cum a făcut şi în cazul de la Roşia Montană, crezând că tupeul va paraliza, după modelul "obraznicul mănâncă praznicul", minţile firoscoase şi elegante ale europenilor. Corect! De ce să ne mai întrebe cineva cum am dat noi purcoaie de bani lui Icsuneanu sau Ygrecărescu? De ce să se mai piardă timpul cu controalele, după aia? Cât mai simplu: se iau banii de la gura oamenilor, prin taxe, impozite, accize şi toate dările imaginabile şi neimaginabile din lume (că pe noi, guvernanţii, nu ne duce capu' să atragem fonduri europene sau să lucrăm în sistem de parteneriat stat-privat, sau oricare altă variantă de atragere de capital străin sau intern, privat), se dau peşin cui trebuie, parandărătu' merge mai iute, iar lucrările pot să şi staţioneze niţel, că nu-i bai: vine inflaţia şi renegociem preţu' lucrării! Iar alţi bani, iar altă distracţie, iar alt parandărăt - păi cum să nu tot vrei mecanisme simplificate?

E clar: Băsescu s-a comutat pe poziţia "alegeri"! Cum nu mai merge cu minerii, mogulii, marea, sarea şi celelalte răsuflături anterioare, acum a luat modelul lui Ceauşescu, căutându-şi duşmani externi şi puternici! Numai că tehnica e riscantă, întrucât relaţia de cauzalitate arată că aceeaşi cauză are acelaşi efect, iar la Târgovişte nu mai sunt militarii de-atunci...

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Îngheţarea pensiilor şi salariilor"

Vin în faţa dumneavoastră nu cu vreun gând de scandal politic, nici să promovez pe cei care nu au nevoie de publicitate politică. Vin în faţa dumneavoastră să vă rog să faceţi un act de exerciţiu democratic şi să vă gândiţi fiecare dintre dumneavoastră la rolul şi misiunea pe care o aveţi în această instituţie.

Oare momentele şi promisiunile din campania electorală a fiecăruia dintre dumneavoastră au fost doar un vis? Aţi uitat că aţi promis oamenilor o viaţă mai bună? Sărăcirea populaţiei şi aducerea ei în pragul subzistenţei nu cred că era visul lor de o viaţă mai bună!

Din păcate, Parlamentul, în esenţa sa, a devenit o glumă amară pentru cei pe care teoretic îi reprezintă. Ne lăudăm cu democraţia ca fiind regimul providenţial care creează cadrul ideal de convieţuire şi dezvoltare a unei societăţi. Frumoasă utopie, nu?

Vin momente ca zilele pe care le trăim, când începem tot mai des să ne întrebăm de ce a fost nevoie de Revoluţie; de ce a fost nevoie să moară oameni; de ce au fost atâtea familii distruse de lagăre şi închisori? Sau mai bine spus, pentru ce?

De ce? Degeaba. Pentru ce? Pentru a vedea cum e să te reîntorci de unde ai plecat. Unul din marile paradoxuri ale poporului român este faptul că mereu privim cu un ochi spre trecut, de aici şi lentoarea avansării, şi cu toate că avem experienţa trecutului, nu am învăţat şi nu am schimbat nimic. E dureros să auzi acum oameni care spun că era mai bine pe vremea comunismului!

Am ajuns o instituţie de peste 300 de oameni să plecăm capul în faţa unui singur chip şi, prin extensie, o ţară întreagă se înclină în faţa unei singure voci. Restul nu contează...

Atenţia opiniei publice a fost încă o dată distrasă de la genocidul votului din Parlament, deoarece, nu-i aşa, un scandal politic va ţine de foame oamenilor în aşteptarea unei viaţi mai bune! Sper să nu fie perpetuă această aşteptare...

Până unde puteţi merge cu tortura oamenilor? Cât de mare este păcatul celor nevoiţi să trăiască sub această putere nemilos de surdă la strigătul cetăţenilor săi?

Istoria ne descrie ca pe un popor cu demnitate, unitate, curaj şi mai ales frică de Dumnezeu. De ce ţinem morţiş să sfidăm istoria? În care colţ ne-am ascuns demnitatea? Şi curajul cine ni l-a furat? Dar credinţa... Pentru stropul acela de credinţă cu care putem muta munţi, e nevoie în primul rând de voinţă. Noi trebuie doar să ne schimbăm destinul, nu să mutăm munţii. Avem această obligaţie pentru copiii noştri pe care nu-i putem condamna la o astfel e moştenire. Oare ce trebuie să se mai întâmple până să se verse paharul?

Să nu uităm că trăim totuşi vremuri istorice, ţări prospere care se prăbuşesc, lideri mondiali care dispar, mandate de premier ce păreau interminabile terminate brusc prin uşa din dos. Şi valul prăbuşirilor se apropie către România...

Domnul Florin Iordache:

"Vizită de lucru la Curtea Constituţională"

Miercuri, 9 noiembrie, Traian Băsescu, preşedintele României, a efectuat o vizită de lucru la Curtea Constituţională. Este cea de-a treia vizită pe care Traian Băsescu o face la această instituţie de la preluarea actualului mandat, în decembrie 2009.

Potrivit declaraţiilor înaltului oaspete, vizita a avut loc ca răspuns la invitaţia care i-a fost adresată de către preşedintele Curţii Constituţionale şi a avut caracterul unei întâlniri între instituţii. Cu acest prilej s-a discutat despre necesitatea îmbunătăţirii calităţii actelor normative, astfel încât se nu se mai creeze confuzii în instanţă sau contradicţii în legi existente.

Vă miră, stimaţi prieteni, acest anunţ scris în limba de lemn a propagandei din vremuri trecute? Ei bine, am recurs intenţionat la această redactare tocmai pentru că noua descindere a preşedintelui-jucător la Curtea Constituţională, care se înscrie în şirul insistentelor sale demersuri pentru subordonarea politică a actului de justiţie, aduce, în mod ruşinos, aminte de practicile totalitare ale partidului unic.

Şi cum până la această oră nici Administraţia Prezidenţială şi nici Curtea Constituţională nu au emis comunicate de presă care să informeze opinia publică asupra scopului şi concluziilor vizitei, îmi permit să formulez o întrebare: este o simplă coincidenţă împrejurarea că noua descindere prezidenţială are loc la doar o zi după ce deputaţii USL au anunţat că vor ataca la Curtea Constituţională legea adoptată în Camera Deputaţilor prin care salariile din sectorul public şi pensiile au fost îngheţate pe anul 2012 la nivelul lunii decembrie 2011?

Asta cu atât mai mult cu cât, din declaraţiile preşedintelui, am înţeles că Domnia Sa doreşte ca, pe viitor, Parlamentul să nu mai trimită Curţii Constituţionale decât anumite acte normative. Înseamnă atunci că anumite acte normative nu mai pot fi atacate la Curtea Constituţională?

Respectând limbajul lui Traian Băsescu, sunt, la rândul meu, convins că răspunsurile la aceste întrebări sunt necesare "astfel încât să nu creeze confuzii şi contradicţii."

Domnul Florin Iordache:

"Bugetul pe 2012: bugetul genocidului"

Premierul Emil Boc ne-a dat de ştire vineri seară: "Nu vom aborda bugetul din 2012 în termeni electorali. Nu ne repezim la majorări de salarii şi pensii." Fire miloasă, după cum îl ştim, el a admis că, totuşi, în a doua parte a anului viitor, vor putea fi adoptate creşteri de salarii şi de pensii "dar în limite raţionale şi decente."

Îţi trebuie mult curaj (ca să nu spun altfel!) să foloseşti cuvintele "raţional" şi "decent", atâta vreme cât Guvernul pe care te faci că îl conduci, a tăiat şi taie fără nici-o raţiune şi cu sfruntată neruşinare din veniturile, şi aşa mai mult decât modeste, ale marii majorităţi a românilor! Dar dacă nu se vor "repezi la majorări de salarii şi de pensii", guvernanţii s-au şi repezit să taie din bugetele alocate agriculturii, educaţiei, culturii şi justiţiei. Tăind, de asemenea, cupoanele sociale pentru preşcolari şi limitând reducerile şi gratuităţile la transport. "S-au repezit", în schimb, să crească bugetele Preşedinţiei, ale serviciilor secrete, ale Curţii Constituţionale şi ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cum s-ar zice: "pentru unii mumă, pentru alţii ciumă."

Sunt toate acestea doar nişte "simple coincidenţe"? Nicidecum! Sunt dovezi clare că, pregătindu-ne acest buget al genocidului, puterea nici măcar nu se mai deranjează să îndulcească traiul românilor, de ale căror voturi va avea nevoie la alegerile din 2012. Însuşi faptul că printre beneficiarii blagosloveşteniei bugetar-guvernamentale se numără tocmai! - Curtea Constituţională demonstrează (dacă mai era nevoie?) că adevăratul, singurul crez al actualilor guvernanţi este şi rămâne dictonul lui Stalin: "nu contează cine votează, contează cine numără voturile!"

Domnul Vasile Popeangă:

"Iar tăiem, tăiem, tăiem, să vedem ce minte-avem!"

Informaţiile despre proiectul bugetului pentru anul 2012 care au reuşit să răzbată dinspre puterea portocalie, pe diverse surse aproape oficiale, au reuşit ce n-a reuşit Băsescu: să împartă opoziţia în câteva grupări mai hotărâte ca oricând în tăria opiniilor lor.

Una dintre grupări deja crede cu tărie că, atunci când Dumnezeu vrea să dea pierzaniei pe cineva, mai întâi îi ia minţile. Şi dă ca exemplu creşterea de buget cu încă un milion a Administraţiei prezidenţiale, în vreme ce Ministerul Culturii mai slăbeşte cu vreo 30%. Dacă stai să te gândeşti, e normal pe undeva: când "baza fundamentului" Palatului Cotroceni au devenit manelele, ce nevoie mai e de altă cultură? În plus: ce se întâmplă că, indiferent ce ar fi, inclusiv mama crizei, Administraţia prezidenţială cunoaşte o creştere a bugetului în fiecare an, precum Făt-Frumos din poveste? Dacă nu e an electoral, bugetul la dispoziţia lui Băsescu creşte. Dacă e an electoral, dar care nu implică direct preşedinţia, iarăşi creşte bugetul Cotrocenilor! Probabil mai sunt zvastici de pus pe fundul căluţilor roz... Sau să înţelegem că, la anul, or să fie iarăşi pe la Cotroceni conclavurile violet şi e nevoie de bani pentru sărăţele şi sucuri, să nu i se usuce gâtul vreunui confrate de-al nepoatei mamei Omida sau de-al lui Aliodor Manolea? Ori în 2012 măreţele creiere din umbră ale Cotrocenilor şi-au propus s-o aducă pe însăşi celebra Djuna Şalikaşvili şi nu pot s-o primească fără o măslină, o scobitoare, ceva acolo...!

E bine, în schimb, că anul acesta, deşi la dispoziţia pixului lui Boc au stat peste un miliard de euro pentru "jumulit" primarii opoziţiei şi "uns" primarii proprii, ca să nu dispară cumva-n ceaţă, nu s-au găsit nişte bani pentru a asigura liniştea unui spital superspecializat, cum este Institutul de Boli Cardiovasculare "C. C. Iliescu", cel care asigură trei sferturi din urgenţele cardiace naţionale şi care operează cel puţin 1000 de români suferinzi pe lună, spitalul suplimentând lunar, câte unui regiment de bolnavi, perioada de contribuţie cu ani şi ani la bugetul statului şi de ştampilat la vreme de alegeri! În loc să fie recunoscător acestui celebru spital că îi ţine contribuabilii vii, Guvernul Boc parcă ar fi hotărât, chiar cu preţul vieţii românilor, să nu aducă bani la buget! Îşi omoară contribuabilii prin dezastrul de la sănătate, nu strânge taxele şi impozitele decât într-un procent mărunt, încurajează evaziunea fiscală şi tot aşa...

O altă grupare importantă a opoziţiei, divizată de proiectul de buget pe anul viitor al actualei puteri este cea care a devenit adepta teoriei conspiraţiei, văzând că strigătul de luptă al sectelor portocalii a devenit "Totul pentru furt, totul pentru victorie!". După experienţa de la alegerile trecute, când un anume prinţ al marmurei, ulterior devenit prinţ şi al bordurilor Capitalei, încerca la drum de seară să-1 încredinţeze pe un coleg de-al nostru de suferinţă că, dacă dă ceva de băut, îi spune el, chiar dacă era doar la jumătatea numărătorii paralele, care o să fie scorul, cu precizie de ţâşpe zecimale, văzându-se creşterile din anul viitor pentru instituţii de forţă ale statului - SRI, SIE şi Ministerul Afacerilor Externe (alias "1.000.000 de voturi furate pentru PDL din diaspora"), Ministerul Public (ca să lucreze cu celeritate dosarele "care trebuie"), Agenţia Naţională de Integritate (ca să furnizeze de zor dosare Parchetului din care să rezulte iarăşi şi iarăşi că numitul Mircea Diaconu iar e director de teatru simultan cu senator şi că şi-a numit regizor nevasta, chiar dacă acesteia i-a scăzut salariul), Curtea Constituţională (supranumită în popor "5 la 4"), înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii (asta e: nu merge cu biciul, încercăm cu zăhărelul!), Ministerul Comunicaţiilor (ca să se mişte informaţiile repede şi în afara STS-ului), Ministerul Finanţelor (ca să fie amabil cu sponsorii de partid) -, prima şi cea mai puternică impresie este că toate instrumentele statului care pot fura voturile românilor, le pot deturna ori pot ajuta în acest sens, sunt încurajate financiar să o facă, sub diverse justificări şi într-un an de mare austeritate.

Cum instituţiile specializate în activităţi în beznă nu sunt amatoare de multă democraţie, pentru că democraţia înseamnă lumină şi transparenţă - deci, democraţia le-ncurcă jucăriile -, acestea au tendinţa să ia partea celor care au şi ei "fotofobie", este deci uşor de presupus că un spor la bugete le va stimula să lucreze şi mai vârtos pentru menţinerea situaţiei actuale, întrucât le este mai mult decât favorabilă. Când se încurajează nu lupta cu spionii, că aia-i grea şi periculoasă, ci trasul cu urechea la telefoanele ziariştilor sau politicienilor, pe salarii din ce în ce mai mari, poţi să nu strigi "Trăiască naşu'!?" Chiar dacă aceste măriri sunt făcute în detrimentul activităţii educaţiei şi culturii, muncii, agriculturii sau nucleului intelectualităţii româneşti - Academia Română. Ce mai contează?

Cine trebuie, are salariile suficient de mari şi destui bani şi pentru sănătatea lor, să şi-o îngrijească în străinătate, pentru educaţia copiilor, pentru concediile pe plaje exotice, pentru vile înconjurate de garduri de trei metri care adăpostesc şi nişte maşini deloc ieftine... Pe zi ce trece, asistăm la materializarea romanelor lui Orwell în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ce nu desluşim încă e doar dacă prima dată prinde viaţă romanul "Ferma animalelor" şi apoi peste acesta se suprapune romanul "1984" sau invers...

Domnul Ion Călin:

"PDL - un partid fals şi izolat"

Săptămâna trecută a avut loc încheierea vizitei delegaţiei FMI. În timpul vizitei şi după terminarea acesteia au urmat numeroase declaraţii contradictorii privind mărirea pensiilor şi salariilor: ba în a doua jumătate a anului viitor, dacă creşterea economică va permite, ba de la 1 ianuarie 2012. Însă în plenul Camerei Deputaţilor, reprezentanţii puterii au votat ca salariile din sectorul public şi pensiile să fie îngheţate pentru anul 2012 la nivelul lunii decembrie 2011, potrivit Ordonanţei nr. 80/2010.

Deci, unii reprezentanţi ai puterii mint cetăţenii ţării privind aceste creşterii, iar deputaţii PDL votează amendamente care să nu modifice pensiile şi salariile şi, ca atare, românii să trăiască tot mai prost. Deci, încă o dată puterea a încercat să mai înşele cetăţenii amăgindu-i cu creşteri care nu vor avea loc niciodată.

Ceea ce s-a întâmplat în Camera Deputaţilor arată cât de cinică, de mincinoasă, de perversă şi de antiromânească este actuala putere. Populaţia este înşelată de Guvern prin vorbe, în timp ce acţiunile politice ale puterii sunt contrare promisiunilor făcute. Promisiunile făcute de PDL pentru 2012 sunt doar minciuni. În prima jumătate a anului, FMI a cerut prudenţă, iar în a doua parte, majorările nu pot fi efectuate din cauza Legii responsabilităţii ministeriale.

Cum mai pot crede cetăţenii în acest Guvern, care nu are nici ştiinţa, nici voinţa să facă ceva in direcţia asta?

Când tu, guvern, doreşti să iei măsuri de austeritate şi faci tăieri în toate sectoarele şi la toate categoriile sociale, mai puţin însă la "investiţiile" prin PNDI, prin care primarilor PDL li s-a promis asfaltarea de drumuri comunale pentru recâştigarea alegerilor, cum poate să te mai creadă populaţia?

A fost nevoie de intervenţia şefului delegaţiei FMI pentru ca suma să scadă la doar 240 de milioane de euro, tot acesta a amintit şi de "băieţii deştepţii" din energie cărora Guvernul PDL le-a prelungit contractele şi despre o serie de privatizări pe care Guvernul şi le-a asumat.

Cum mai pot avea încredere cetăţenii în acest partid, când unii reprezentanţi una declară şi alţii alta votează. De fapt, în România, cetăţenii sunt puşi mereu în situaţia de a auzi anumite lucruri şi de a fi puse în practică altele.

Evenimentele din ultimele zile ne arată că sistemul ticăloşit pe care preşedintele Băsescu îl reclama în campania electorală la adresa PSD, s-a mutat în PDL. Poate tocmai de aceea unii membri ai acestui partid nu mai cred în şansele partidului lor de a câştiga alegerile parlamentare de anul viitor.

Şi chiar recunosc că PDL-ul este mai "izolat decât era PRM-ul pe vremuri..." De fapt, acest partid a devenit o sectă care este izolată în faţa crizei şi a populaţiei. Guvernarea PDL-istă şi-a numit oameni în toate funcţiile publice cu ajutorul cărora foloseşte banul public în propriul interes, iar populaţia a lăsat-o într-o sărăcie cumplită.

Că PDL-ul este izolat nu ar fi o problemă, însă grav este că acest partid a izolat şi România în plan extern, premierul nu are niciun cuvânt de spus în această privinţă, ministrul de externe nici nu există în politica externă, preşedintele este singurul care încearcă să se facă cunoscut în acest domeniu. România a devenit o voce aproape inexistentă în Uniunea Europeană, iar relaţiile cu celelalte ţări aproape că nu există.

PDL a devenit un partid care a demonstrat că nu are capacitate de a dialoga nici în ţară, unde a întrerupt orice dialog cu sindicatele, dar mai ales cu populaţia. Dar sigur nu se vor da în lături de la nimic şi vor trece peste tot numai pentru a rămâne la putere.

Prin atitudinea sa antidemocratică, prin măsurile aberante pe care le-a luat în plan economic şi social, PDL a devenit un partid singuratic care trăieşte şi guvernează o ţară ale cărei realităţi nu le cunoaşte sau poate crede că le cunoaşte. Cei din PDL sunt departe de problemele şi nevoile curente ale poporului.

Chiar dacă preşedintele crede că românii nu sunt deosebit de răbdători, totuşi populaţia nu s-a manifestat ca-n Grecia, dar nu cred că este bine să le întindeţi răbdarea la maxim, că nu ştiţi de unde se aprinde scânteia. Poporul a criticat măsurile guvernului, este adevărat că le acceptă foarte greu, poate le înţelege, când vede cu ce se confruntă şi celelalte ţări, ce nu înţelege este cum se îmbogăţesc numai cei de la putere şi cum se fac investiţii numai de către clientela politică, care nu au nici un efect în rezolvarea crizei. Cum pentru cei de la putere nu este criză, iar cei mulţi sărăcesc pe zi ce trece.

Domnul Gheorghe Ana:

"România 2020"

În urmă cu ceva timp am participat la o dezbatere pe tema "Implicaţiile Strategiei Europa 2020 pentru dezvoltarea locală durabilă" organizată de Institutul de Politici Publice în colaborare cu Ministerul Afacerilor Europene.

Strategia Europa 2020 se doreşte a fi atât o evoluţie pentru ieşirea din actuala criză, dar şi o nouă viziune care să conducă la creşterea ocupării, a productivităţii şi a coeziunii economice, sociale şi teritoriale în Europa secolului XXI.

România, ca stat membru al UE, încearcă să-şi stabilească ţintele strategiei proprii de dezvoltare urmând realizarea aceloraşi obiective ca şi UE, dar la dimensiunile şi condiţiile interne.

Sunt, de urmărit în mod expres din cele cinci obiective două, şi anume:

Energia şi schimbări climatice (20/20/20) cu cele trei componente, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final şi creşterea eficienţei energetice;

Promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei.

Ambele obiective au valoarea de pornire zero şi trebuie să ajungem până în anul 2020 la 20% pentru primul obiectiv, iar pentru al doilea să reducem cu 500.000 numărul de persoane aflate în risc de sărăcie şi incluziune socială dintr-un total pe care guvernul nu l-a precizat exact niciodată şi nici nu cred că îl cunoaşte!

Instrumentul pragmatic prin care România implementează Strategia Europa 2020 este Programul naţional de reformă 2011-2013, adoptat în şedinţa de Guvern din 29.04.2011 şi transmis la Comisia Europeană.

Deşi la întocmirea PNR au avut loc consultări bilaterale cu Comisia Europeană, s-au organizat trei mese rotunde destinate priorităţilor din strategie, cred că nu s-a realizat lucrul cel mai important, şi anume: "un consens" politic pentru implementarea Planului Naţional de Reformă.

Lipsa "consensului politic" va face aproape imposibilă atingerea ţintelor din strategie. De fapt, astăzi, România, cetăţenii ei, plătesc tributul neînţelegerilor politice, al lipsei de consens în dezvoltarea locală durabilă.

Cei 3,7% atraşi de România din fondurile europene reprezintă incapacitatea autorităţilor centrale, dar şi lipsa de dialog şi consens privind viziunea şi obiectivele pe care le avem în acest proces de strategie a Europei 2020.

Bugetul UE pe perioada 2014-2020 va avea la bază Strategia Europa 2020, principalul instrument de creştere a competitivităţii economice. Ministerul Afacerilor Europene a prezentat Guvernului Boc 100 proiecte de investiţii. Guvernul Boc a fost de acord şi a acceptat adoptarea sau prezentarea unei liste cu o sută de proiecte majore, prioritare pentru România.

O idee foarte bună, dar care scade în importanţă dacă această listă nu este acceptată de întreaga clasă politică. Este foarte important acest lucru pentru a se elimina arbitrariul şi clientelismul politic. Este foarte important pentru a nu fi uitată prin sertarele viitoarelor guverne. Este foarte important pentru toţi românii care trebuie să cunoască şi să spere la un viitor mai bun.

S-au scris mii de proiecte locale, regionale, naţionale care zac de ani de zile prin sertarele unor funcţionari care ascultă numai de ordin politic. România 2020 nu poate fi creată la un ordin politic. România 2020 trebuie să fie România consensului naţional. România 2020 trebuie să fie România românilor.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Bugetul pe 2012 - echilibrat, prudent, încurajează crearea de noi locuri de muncă"

Perioada următoare va fi cu siguranţă marcată de discuţiile privind bugetul pe 2012. Nu cred să fi existat vreun alt moment în ultimii 10 ani în care această lege atât de importantă să atragă în jurul său atâta atenţie. Motivul principal este acela că 2012 va fi un an foarte important, în care România trebuie să arate încotro vrea să meargă. Fie continuă pe drumul reformelor şi al investiţiilor, consolidându-şi astfel creşterea economică din 2011. Fie se întoarce la practici specifice anilor electorali, generând dezechilibre şi mai mari cu efecte negative semnificative în viitor.

Propunerea de buget cu care Cabinetul Boc va veni în faţa Parlamentului pentru un vot de susţinere este rezultatul unei munci analitice şi sintetice foarte serioase. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării - toate cifrele prezente în proiectul de buget au primit deopotrivă girul Fondului Monetar Internaţional, dar şi al Comisiei Europene. Avem nevoie de o execuţie bugetară cel puţin la fel de bună ca în 2011 pentru a rezista valului al doilea al crizei economice care vine dinspre zona euro.

Elementul cel mai important este că ne propunem o creştere economică mai mare decât anul acesta: vrem să obţinem un plus la PIB între 1,8% şi 2,3%. Ceea ce înseamnă că anul viitor poate fi mai bun decât anul acesta. Creşterea economică s-ar traduce printr-o creştere a veniturilor bugetare de 13,5%. Asta pe fondul aproape al unei stagnări a cheltuielilor bugetare. Faptul că în 2012 dorim venituri mai mari şi cheltuieli limitate arată că măsurile de reechilibrare bugetară luate în a doua jumătate a anului 2010 au dat roade.

Problema deficitului bugetar a fost poate cea mai dezbătută în ultima perioadă la nivelul mass-mediei româneşti. Asumarea unei ţinte mai mici (1,9%) arată faptul că Guvernul Boc este responsabil. România nu are o problemă în a se împrumuta acum - de altfel, avem una dintre cele mai mici datorii publice din Europa. Important este însă la ce costuri ne împrumutăm, care sunt dobânzile pe care le plătim pentru a acoperi deficitul bugetar. Decizia de a limita deficitul bugetar în an electoral este unică în istoria de după 1990 a ţării. E o dovadă că nu sacrificăm viitorul pentru a mai obţine câteva voturi. Aduc aminte tuturor că în anul celei mai mari creşteri economice (2008), România a avut un deficit bugetar uriaş (5,2% din PIB), generat de măririle iresponsabile de pensii şi salarii. An de an, trebuie să acoperim deficitul bugetului asigurărilor sociale. Spre exemplu, în 2012, trebuie să mutăm 13,8 miliarde de lei pentru a acoperi plata pensiilor. E vorba de mai bine de 3 miliarde de euro care ar fi putut merge spre investiţii, spre locuri de muncă, spre dezvoltarea infrastructurii sau spre cofinanţarea proiectelor europene, iată un motiv pentru care pornim anul viitor de la premisa prudentă că nu se vor mări pensiile şi salariile. E pentru prima dată când o majoritate politică vine în faţa electoratului şi spune că va mări nivelul salarizării bugetarilor sau al pensiilor doar dacă economia merge bine. Până acum, mereu s-a vândut vrabia din mână pe cioara de pe gard.

Există însă veşti bune, chiar foarte bune - în 2012 vor fi mai mulţi bani pentru investiţii. Vrem să creăm 100.000 de noi locuri de muncă. E o sumă ambiţioasă, dar corectă, având în vedere că România are una dintre cele mai mici rate ale şomajului la nivelul UE. Nu puţini dintre aceşti 100.000 de români care-şi vor găsi noi locuri de muncă, o vor face pe fonduri europene. Pentru 2012, rata cofinanţărilor creşte cu 50%, atingând suma de 12 miliarde de lei.

Vom atrage mai mulţi bani europeni - de altfel, de aici ar trebui să acoperim acea gaură generată de deficitul bugetar mai mic asumat.

Bugetul pentru anul viitor nu este unul de austeritate. România, spre deosebire de multe alte ţări ale Uniunii Europene care nu au acţionat la timp, nu trebuie să ia noi măsuri de ajustare bugetară. La noi, nu se vor mai tăia pensii, salarii sau alte prestaţii sociale. Prudenţa rezidă din această îngheţare temporară a lefurilor bugetare şi a indexării pensiilor. Dacă se va dovedi că lucrurile merg bine, nimic nu ne va împiedica să mărim pensiile şi salariile. Cred că este mai corect faţă de români să ştie situaţia reală şi să nu se mai afle în postura de acum câţiva ani de a creşte iresponsabil pensii şi salarii, pentru ca în anii viitori să fie nevoie de ajustări în minus. Nu dăm creşteri în 2012 pentru a obţine voturi, ca să avem de unde tăia în anii viitori. A venit timpul ca românii să aleagă guvernanţi responsabili, în detrimentul populiştilor care au o singură doctrină: promisiunile deşarte.

Domnul Dan Bordeianu:

Săptămâna trecută am avut iarăşi o dovadă a dictaturii care încet-încet se aşterne peste România. Atacul preşedintelui Traian Băsescu la adresa justiţiei reprezintă cea mai gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept şi ale regimului democratic din România.

Trecând peste litera Constituţiei, aşa cum ne-a tot obişnuit de-a lungul mandatului său, preşedintele s-a erijat într-un diriginte, aşa cum s-a autoproclamat, care impune puterii judecătoreşti ce sentinţe trebuie să dea, când şi în ce context. Preşedintele României, când vorbeşte despre justiţie, arată că temeiul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie indicarea sursei financiare. Traian Băsescu pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătoreşti.

Abuzul preşedintelui Băsescu reprezintă un temei de declanşare a procedurii de suspendare şi ulterior demitere a preşedintelui, iar Partidul Naţional Liberal va fi parte a iniţierii acestei proceduri, imediat ce va avea şansa politică să fie transpusă în realitate.

Personal fac un apel către toţi judecătorii şi magistraţii, victimele acestei încălcări a statului de drept, să-şi respecte condiţia de putere în stat, să-şi respecte condiţia de independenţă şi să acţioneze, în exerciţiul magistraturii lor, exclusiv în respectul şi în supunerea faţă de lege.

Societatea românească şi statul de drept din România, care sunt atacate pe diferite flancuri de către o putere abuzivă cu tendinţe vădit dictatoriale, are în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistenţă şi este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii învestiţi cu această magistratură să reziste şi să-şi facă datoria corect.

De aceea, cei care cu onoare îşi desfăşoară activitatea în acest ultim bastion al Statului de drept, trebuie să fie ajutaţi pentru a mai rezista în faţa tăvălugului prăvălit asupra lor de dictatura băsistă.

PNL şi partenerii săi sunt alături de magistraţi şi lupta lor pentru apărarea valorile democratice.

Domnul Mihăiţă Calimente:

În ultimele zile, reprezentanţii PDL, prinşi cu ocaua mică încearcă iarăşi să ne vândă pielea ursului din pădure.

Primarul Clujului, arestat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, încearcă să fie scos şi arătat opiniei publice de PDL ca fiind un exemplu al corectitudinii funcţionării statului de drept în România, în condiţiile în care este arestat un important primar al partidului de guvernământ.

În realitate, scandalul de la Cluj reprezintă o reglare de conturi între diferitele grupări din PDL, care se desfăşoară prin intermediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cazul de la Cluj dezvăluie un sistem bine dezvoltat de afaceri pe banii statului, faţă de care premierul Emil Boc este direct responsabil ca lider politic care l-a propus pe actualul primar al municipiului, Sorin Apostu, şi l-a susţinut asiduu pe finul său, Alin Păunei Tişe, pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean.

Consider că răspunsul DNA în acest caz trebuie să vizeze în ce măsură toată filiala PDL Cluj este implicată în afaceri cu banii publici.

Este clar că, în acest moment, ne punem problema dacă nu cumva toată acţiunea de la Cluj este un factor de presiune al lui Traian Băsescu asupra PD-ului, în condiţiile în care într-un interviu publicat joi pe site-ul Frankfurter Allgemeine Zeitung, Traian Băsescu a şi afirmat despre PD că devine slab din cauza scandalurilor de corupţie şi din această cauză este nevoie de forţe politice noi.

Din păcate, cam asta este România actuală, condusă de grupări mafiote constituite sub denumirea PDL şi o armată de strânsură cu un puternic iz de batalion disciplinar - UNPR.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Comisarul european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş, a fost din nou prezent în România, în perioada 13-17 octombrie, în prima dintr-o serie de vizite în statele membre ale Uniunii Europene, după lansarea pachetului legislativ de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC).

Evident că înaltul oficial european s-a întâlnit cu demnitarii români de prim rang, dar nu asta face obiectul declaraţiei mele de astăzi, ci tocmai noua politică agricolă la nivel comunitar.

Punctele-cheie ale reformei, care se va aplica din 2014, sunt: Ajutor de criză: Comisia Europeană propune "plase de siguranţă" în caz de crize şi dezastre naturale şi noi sisteme de asigurări. Eliminarea unor intermediari: Bruxelles-ul doreşte să reducă drastic circuitele între producători şi consumatori. Ajutor pentru tinerii fermieri: pentru a încuraja tinerii să vină în agricultură, Comisia Europeană propune un ajutor de instalare pentru fermierii care nu au împlinit 40 de ani. Locuri de muncă la sate: vor fi sprijinite proiectele de microîntreprinderi, cu finanţare până la cinci ani, până la 70.000 de euro. Ajutor pentru zonele fragile: pentru a evita deşertificarea, vor fi sprijiniţi fermierii din zone dezavantajate din punct de vedere natural. Cercetare şi inovare agronomică: acest sector va avea un buget dublu. Protejarea ecosistemelor: 30 de procente din plăţile directe ar urma să fie acordate pentru practici ecologice.

Dacian Cioloş a arătat că propunerile sale pentru revizuirea politicii agricole a Uniunii Europene din 2014 reprezintă o reformă profundă, în pofida numeroaselor apeluri de a reduce substanţial cheltuielile agricole ale blocului comunitar. Comisarul român a precizat că noile reguli ar trebui să se concentreze, în primul rând, pe o mai bună direcţionare a plăţilor către fermieri.

Noua PAC pare să aducă beneficii pentru România, în primul rând la nivelul alocării bugetare. În 2014, România va primi cu 34 la sută mai multe fonduri pentru agricultură decât în 2013. Dacă în ultimul an în care se aplică actuala PAC - 2013 - România va primi plăţi directe în valoare de 1,09 miliarde euro, în 2014 - primul an al noii PAC - va primi 1,47 miliarde euro. Fondurile alocate ţării noastre vor creşte treptat, astfel încât, în 2019, la finalul implementării noii PAC, vom ajunge să primim 1,94 miliarde euro, potrivit estimărilor Comisiei Europene. Cifrele acestea, propuse de Comisie, vor fi desigur ajustate în Parlamentul European şi prin negocierile cu statele membre care trebuie să aprobe reforma PAC.

Despre cum se vor da subvenţiile pentru ferme şi nemulţumirile unor state membre vizând noua politică agricolă, săptămâna viitoare, cu permisiunea dumneavoastră, într-o altă declaraţie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Depăşirea limitei"

Cuţitul sărăciei continuă să taie adânc în nivelul de trai al populaţiei! Din multe puncte de vedere s-a depăşit orice limită a suportabilului. Am rămas fără nimic. Un nimic generalizat - subvenţiile sunt doar vise, creditele cu dobândă preferenţială - o adevărata utopie, iar la un trai mai bun foarte puţini dintre noi mai speră.

Guvernarea actuală este ineficientă. Cetăţenii nu mai au încredere în politicieni. Ei au perceput corect că fondurile şi contractele publice sunt alocate clientelar, că birocraţia devine excesivă, că în cheltuirea banilor publici se face risipă. Românii nu mai sunt orbi, surzi şi muţi. De câţiva ani ei sunt simpli cobai într-un experiment legislativ şi într-o democraţie nefuncţională care nu mai este nici reprezentativă, nici participativă. Sistemul de învăţământ, sistemul de sănătate, cultura sunt neglijate, uitate. Democraţia capitalistă a degenerat într-o anarhie de tip mafiot, unde valorile şi somităţile au fost înlocuite de mediocritate, vulgaritate şi nonvaloare.

Revoltele au început. Românii şi-au dat seama în sfârşit că soarta lor nu interesează pe nimeni. Patronatele şi sindicatele nu reuşesc să negocieze cu guvernul nici măsurile de austeritate, nici măsurile de relansare economică.

Dialogul social între guvern, patronate şi sindicate este blocat, iar graba cu care se aruncă pe piaţă legi făcute pe genunchi arată lipsa de direcţie şi de strategie a decidenţilor şi legiuitorilor. Guvernanţii noştri nu au timp de aşa ceva când problemele lor sunt prioritare - conturi, afaceri, vacanţe.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri aberante împotriva românilor"

Guvernul pare nu doar indiferent, dar prin măsurile aberante pe care le ia, accentuează sărăcia populaţiei.

Preţurile au crescut şi vor mai creşte. Taxele şi impozitele vor fi tot mai mari. Peste toate acestea vine o reducere a salariilor nu cu 25%. Reducerea reală, resimţită în buzunarele oamenilor este de 50-60%.

În jur nu vedem decât sărăcia omului de rând, ajuns în pragul disperării, domenii de interes vital subfinanţate, deficit de personal în unele instituţii de interes public şi o infrastructură rutieră şi feroviară la pământ.

O constatare reală a celor care ajung în spitalele româneşti şi sunt nevoiţi să-şi achiziţioneze singuri medicamentele, standul pentru perfurzii sau banalul leucoplast, ori sunt plimbaţi de la o unitate medicală la alta din lipsa de aparatură sau de personal, a celor care-şi trimit copiii spre a fi educaţi în şcoli insalubre şi, nu de puţine ori, de către profesori suplinitori.

Străzile pline de gropi sau întârzierile înregistrate pe Căile Ferate Române vorbesc despre acuta lipsă de investiţii în infrastructură, îndreptăţindu-ne să afirmăm că nici aici nu se duc banii noştri, ai contribuabililor.

Concretizăm aportul fiecăruia dintre noi la bugetul de stat în "ceva" util nouă şi aflăm că priorităţile pe timp de criză sunt bordurile, indicatoarele 3 D, fântânile cântătoare, brandurile de ţară sau serbările câmpeneşti, investiţii care bagă la terapie intensivă sistemul sanitar de stat şi lasă repetent sistemul de învăţământ.

Guvernanţii trebuie să-şi revizuiască unele noţiuni fundamentale, precum "prioritate" sau "interes naţional" prezente frecvent în discursuri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul Boc şi mediul de afaceri"

Actualii guvernanţi au devenit groparul mediului de afaceri, un cioclu a cărui imagine ne oripilează. Ca şi în acest an şi anul viitor vom gusta din veninul măsurilor de austeritate impuse. Ei îşi etalează programele, uitând însă, în urma eşecurilor, să-şi asume şi responsabilităţile. Drept urmare, vom culege roadele acestei guvernări.

Se vorbeşte foarte mult despre gravele probleme din sectorul bugetar şi foarte puţin despre sectorul privat al economiei, unde problemele sunt poate mai grave decât cele din sectorul bugetar, pentru că sectorul privat alimentează bugetul, şi nu invers - scăderi de salarii, disponibilizări, încetări sau blocări de activitate.

Mediul de afaceri trebuie să se dezvolte continuu pe principii de competitivitate şi spirit antreprenorial, pentru a face faţă concurenţei pe piaţa unică europeană şi în exteriorul Uniunii Europene. Dar economia României este bolnavă, iar mediul de afaceri, singurul capabil să susţină PIB-ul naţional, este violent zdruncinat de contextul general al crizei mondiale.

Istoria ne-a arătat că sistemul capitalist dus la extrem, fără nicio abilitate în gestionare, poate fi catastrofal şi, implicit, cu multe victime. Acum mai avem un singur as, cel al fondurilor europene, cu bani mulţi, accesarea lor fiind o soluţie viabilă pentru ieşirea din criză.

România merită un guvern mai bun care să elaboreze şi să susţină proiecte pertinente, care vor acorda şansa unică de revigorare economică.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri neconstituţionale"

Majorarea salariilor ascunde două minciuni. Unu: nu este vorba despre majorări de salarii, ci despre eventuale reduceri ale tăierilor. Folosirea termenului de majorare este o încercare ieftină a puterii de a manipula şi doi: procentul de reducere a tăierilor se aplică asupra salariului redus, nu asupra salariului din iunie 2011. Cu alte cuvinte, în termeni reali, este mai puţin decât spune Guvernul.

Se elimină foarte multe sporuri şi, cel mai probabil, cel de-al treisprezecelea salariu, atunci rezultă că toate categoriile de bugetari din România vor avea veniturile diminuate prin proiectul propus de Guvern.

Ideea amânării aplicării grilei de salarizare este o şmecherie, o păcăleală menită să închidă gura sindicatelor şi opoziţiei. Guvernul speră că oamenii nu vor mai protesta cu gândul că grila de salarizare se va aplica din 2012. Este inacceptabil faptul că în stabilirea grilei de salarizare se pleacă de la nivelul salariilor tăiate cu 25%. O astfel de măsură poate fi şi neconstituţională, pentru că Guvernul şi-a luat angajamentul că aceste reduceri de salarii sunt temporare.

Premierul Boc a refuzat să mărească salariile în mod diferenţiat: 25% pentru cei cu salarii mici, şi 14-15% sau chiar mai puţin pentru cei cu salarii mari, invocând o serie de principii constituţionale. În realitate, nu doreşte să facă acest lucru. Are la îndemână sistemul impozitării diferenţiate, care îi permite să realizeze o ierarhie justă şi echitabilă a salariilor bugetarilor. Practic, refuză să împartă costurile economice şi sociale ale crizei în mod echitabil.

Ca de atâtea ori până acum, Băsescu şi Guvernul său se dovedesc a fi nişte mincinoşi. Au promis că salariile şi pensiile nu vor fi diminuate, dar au tăiat în cele din urmă salariile. Au promis că diminuarea salariilor este temporară, până la finalul lui 2011, şi se dovedeşte acum dorinţa lor de a permanentiza aceste reduceri.

Tot greul este lăsat în continuare pe spatele oamenilor simpli, al celor săraci, în timp ce clientela politică prosperă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvern iresponsabil"

România se află de mult în derapaj. Măsurile luate de Guvernul Boc, de la începutul anului, au lansat economia românească pe linie total greşită. Doar cu împrumuturi şi cu măsuri de austeritate riscul evidenţiat de preşedinte nu poate fi evitat.

Şi în anul 2012 România va fi sub zodia măsurilor de austeritate. Prin urmare, vom continua să fim în criză. Nici acum, după doi ani de eşecuri, acest guvern nu înţelege că măsurile de austeritate nu aduc decât austeritate.

Acest guvern i-a condamnat pe români la sărăcie. El refuză să ia măsuri pentru stimularea economiei şi pentru crearea de locuri de muncă. Concedierile înseamnă şomaj, iar şomaj înseamnă reducerea consumului. Efectul: producţia scade, încasările la buget scad, iar România continuă să se afle în recesiune.

Prin măsurile adoptate, guvernul încurajează şi chiar contribuie decisiv la "ieşirile din sistem". Această abordare este de un cinism fără margini. Practic, Guvernul Boc aşteaptă moartea a cât mai multor români pentru a face economie la buget. Aceasta este o politica de genocid social, opera unui guvern iresponsabil şi incapabil.

Dacă în acest moment România se află în pragul unui dezastru major, acest lucru este din cauza guvernării Băsescu-Boc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"Logica partizană a comasării alegerilor în 2012"

În ţările Uniunii Europene regula este aceea de a diferenţa alegerile locale de cele naţionale, subiectele şi responsabilităţile implicate de cele două tipuri de alegeri fiind, evident, diferite. Argumentele invocate în sprijinul comasării sunt relative: economisirea unor resurse - nu s-a făcut nici un calcul prealabil, cifrele avansate şi preluate de media reprezentând estimări subiective ale unor politicieni; blocajul administraţiei în perioada campaniilor electorale reprezintă o altă explicaţie oferită - şi aceasta având la bază argumente politice şi nu o analiză obiectivă, cu privire la funcţionarea administraţiilor locale în perioada campaniilor electorale precedente. Argumentul "economiei" nu funcţionează: democraţia costă, pentru că alegerile libere, cu tot ceea ce înseamnă acestea, presupun costuri. Argumentul "blocajului administrativ" funcţionează parţial, doar acolo unde administraţiile au fost excesiv politizate, funcţionarii administrativi devenind în primul rând funcţionari politici - însă, la acest punct, Guvernul şi coaliţia de la putere au propria lor responsabilitate.

Dintre argumentele în defavoarea comasării putem enumera: lipsa unor studii de impact prealabile; limitarea competiţiei electorale; dificultatea votanţilor în a gestiona un număr mai mare de buletine de vot; confuzia între tipurile de mesaje ale candidaţilor (la nivel local alegerile se vor transforma în proporţie de 80-90% în "alegeri locale"); politizarea votului în dezavantajul prezentării proiectelor locale ale candidaţilor; transferarea votului local spre candidaţii parlamentari, funcţie de anumite interese pe termen scurt (între care repartizarea subsidiilor şi negocierea unor poziţii vor reprezenta puncte de interes). Şi lista sintetică cu acest tip de considerente poate continua, indicând fragilitatea argumentelor celor care s-au pronunţat necondiţionat pentru susţinerea comasării alegerilor.

Nu în ultimul rând, această idee a comasării reflectă criza raportului partidelor de la putere cu electoratul şi cu societatea civilă, o sleire a legăturilor lor cu grupurile sociale specifice, pe baza cărora şi-au construit identitatea electorală, dar şi o slăbire a legitimităţii şi a capacităţii lor de mobilizare.