Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Georgian Pop şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Marian Sârbu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 29.XI.

Pentru început, din partea Grupului PDL, domnul deputat Nicolae Bud.

Aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "De ziua noastră naţională".

Rămân printre românii care, de ziua naţională, ţin să se îmbrace de sărbătoare şi să iasă în lume pentru a se împărtăşi alături de apropiaţi din miresmele acestei date de calendar.

Îi ţin loc, în sufletul meu, în acelaşi răsad unde stau alte zile scrise cu literă sfinţită şi durabilă: naşterea părinţilor, a soţiei şi a copiilor, cele trecute cu roşu în calendarul ortodox, descoperit pe peretele odăii în care aveam să văd lumina venită asupra mea din ceruri.

Văd în ziua naţională şansa de a ne privi în ochi unii pe alţii, îndemn la mai bună înţelegere şi de primenire a speranţelor în mai bine.

Cred că această zi ne poate ţine aproape, cât să ne dăm seama că nu putem unii fără alţii.

Mă simt îndemnat să consider ziua de 1 Decembrie drept pragul de sus al vârstei începute cu exact un an mai devreme, dar şi pragul de la care se izvodeşte anul nou.

Îndemnaţi, aşadar, să măsurăm toate câte ne-au ieşit, să facem ca cele rele să se spele, iar celelalte, cele bune, să se adune, ca necesară omologare a optimismului şi mersului în direcţia cea bună.

Pentru mine, maramureşanul coborât încoace, de la Iza şi Mara, de sub Oaş şi Gutâi, şi Ţibleş, 1 Decembrie însemnează, de la naşterea mea, ziua sfântă de calendar de la care Ardealul s-a văzut adunat între graniţele României Mari. Este întocmai unei file de epopee din care ne privesc înlăcrimaţi Mihai Viteazul, corifeii Şcolii Ardelene, Horea, Avram Iancu, paşoptiştii, memorandiştii.

Este ziua în care îi rechemam aproape din voinţa de a şti cât le preţuim durerile, încercările, aşteptările.

Ziua naţională a României se serbează în ziua Marii Uniri de la Alba-Iulia, care sigila întru istorie paşii de dinainte ce aduseseră aproape Basarabia şi Bucovina.

De aceea, nu am niciun motiv să inventez motive pentru a-i contesta potrivirea extremă în a sluji gândul luminat al celor care au ales-o şi statuat-o în calendar şi în inimile a milioane şi milioane de români.

Văd că unii o pot. Văd că unii o fac. Pot înţelege imboldul la alternative, dar asta nu însemnează că mă poate cineva convinge de utilitatea şi seriozitatea acelor poziţii voit contestatare şi dominatoare. Mai ales că unele argumente aruncate în conversaţii sunt de tot hazul, invocându-se, între altele, factorii istorici de substanţă, cum ar fi buletinul meteo.

N-am înţelegere, dacă este să fiu sincer, nici în trubadurii neobosiţi care-şi îngroaşă glasul pentru a fi mai convingători când se răstesc la imnul nostru naţional. Nu cred că ar fi o ecuaţie fără ieşire dacă în context adecvat şi la momentul potrivit se angajează un proces clarificator cu adoptarea unei decizii în acest sens.

Le-aş aminti celor porniţi pe această cale că în atenţie este nu un cântec de muzică uşoară, propus să fie cântat în deschiderea nu ştiu cărei manifestări sportive, ci de chiar imnul naţional, devenit simbol şi exprimând deziderate de o înălţime anume.

Rămân mirat cum oameni cu carte, e drept, cu gusturi subţiri, consideră că au în faţă un subiect abordabil într-un talk-show de toată ziua ori într-un colţ de gazetă cu tiraj îndoielnic. Ştiu, au mai fost tentative de contestare şi în cazul stemei şi al drapelului. Acum n-avem loc de imn şi de ziua naţională!

Nimic nu e bătut în cuie, lucru bine ştiut şi acceptat în orice democraţie, dar nici nu însemnează că orice posesor de cleşte poate exersa în nume propriu în speranţa grăbirii demolărilor la care aspiră.

Este mâine o zi de calendar specială pentru ortodoxie: Sfântul Apostol Andrei. Fie-mi îngăduit să le adresez felicitări şi urări de bine tuturor colegilor şi colegelor care-şi doinesc existenţa sub acest hram.

Este poimâine ziua noastră naţională.

Îndrept gândul meu de bine către milioanele de români de aproape şi de pretutindeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Când se deschide Spitalul de oncologie?".

Şcoala de medicină a Iaşiului este recunoscută peste tot. Avem printre cei mai buni medici din ţară, deţinem printre cele mai bune spitale din România. Avem însă şi foarte multe, dar şi justificate aşteptări din partea guvernanţilor.

La recenta vizită făcută la Iaşi a ministrul sănătăţii, Ladislau Ritli, a promis că Spitalul de Oncologie din oraş vai fi deschis pe data de 1 decembrie, adică, nu mâine, ci poimâine. Dar totul a rămas doar o promisiune neonorată.

Culmea este că principala problemă care stă în calea inaugurării la termen a Spitalului de Oncologie este reprezentată de lipsa de personal. Da, aţi auzit bine, lipsa de personal! Posturile nu au fost deblocate încă, iar pentru această unitate medicală ar fi nevoie de aproximativ 200 de posturi noi.

Potrivit medicului Vasile Cepoi, şeful Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, circa 160 de cadre medicale vor fi transferate la Spitalul de Oncologie de la alte unităţi spitaliceşti din municipiu, dar măcar 40 de posturi vor fi locuri noi de muncă. În pofida demersurilor făcute de şeful Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, guvernanţii nu au deblocat încă posturile necesare. Aşadar, inaugurarea cică s-ar amâna până la primăvară. Dar vorbim tot de promisiunea guvernanţilor de azi.

Luaţi de valul concedierilor colective şi al reducerilor de personal, guvernanţii par a pune frână chiar şi atunci când trebuie să apese pe acceleraţie. Să sperăm că, până s-o trezi din letargie actuala putere, să mai existe totuşi medici în România!

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

De la PNL dacă doreşte cineva? Nu doreşte.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR? Nu este nimeni.

La minorităţile naţionale? Nu este nimeni.

Grupul parlamentar progresist? Nu.

Grupul parlamentar fără apartenenţă, parlamentari, deputaţi fără apartenenţă la un grup parlamentar? Nu este nimeni.

Revenim la Grupul parlamentar al PDL. Nu mai doreşte nimeni să intervină.

De la PSD, domnul deputat Anghel Stanciu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Ieri, 28 noiembrie 2012, a sosit sau a fost depus la Parlamentul României bugetul de stat. Este drept, cu oarecare întârziere în raport cu prevederile legii. Dar cine mai ţine seama astăzi de legi?

Premierul Emil Boc, pe toate canalele mas-media, a anunţat triumfător: un buget prudent, un buget fără populisme, un buget axat pe investiţii. Un buget prudent, structurat, în concepţia domniei sale, pe un deficit bugetar de numai 1,9%. Aceasta, în condiţiile în care Fondul Monetar Internaţional şi, respectiv, în Uniunea Europeană, se acceptă un deficit de 3%.

Diferenţa de 1,1% la mâna Guvernului Boc să fie cheia alegerilor viitoare? Nu ştim. Rămâne deci o rezervă de peste 1%, pe care, în raport de ceea ce se întâmplă în Europa, o putem folosi - susţine premierul Emil Boc.

Un buget fără populisme, idee concretizată în îngheţarea pensiilor şi a salariilor, chiar împotriva prevederilor legale; un buget axat pe investiţii, care să asigure locuri de muncă, şi nu axat pe consum, afirmă cu mândrie nedisimulată premierul.

Iată, distinşi deputaţi, trei idei ce demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că drumul spre rai este, nu de puţine ori, pavat cu bune intenţii. Căci un deficit de numai 1,9%, faţă de 3% posibil, condamnă, după părerea noastră, România nu numai la stagnare economică, dar la efectivă prăbuşire şi nicidecum să nu ne aşteptăm la o creştere.

Prudenţa este necesară, dar prudenţa excesivă, dincolo de înlesnirile Fondului Monetar Internaţional, adică 3%, faţă de 1,9%, nu este drumul spre bunăstare, ci este calea spre iad, şi nicidecum spre rai.

Lipsa aşa-zisului populism, prin îngheţarea pensiilor şi a salariilor, poate fi bomboana pe colivă a economiei româneşti. Căci fără putere de cumpărare, fără consum, mecanismul economic se gripează, dacă nu chiar moare. Aceasta spre a nu vorbi de nevoile stringente ale pensionarilor: medicamente, hrană, căldură.

Abandonarea în fapt a peste 4 milioane de pensionari în braţele iadului nepopulist este efectiv criminală, aruncând România spre vremurile de tristă amintire ale lui Lăcustă Vodă, spre a nu aminti, totuşi, şi de Decembrie '89.

Investiţiile par a fi pilonul descoperit târziu, foarte târziu, de guvernarea Boc. Autostrăzi, şosele, drumuri, alimentări cu apă, săli de sport, patinoare, parcuri etc., etc. vor brăzda raiul românesc.

Iată, se pare, soluţia magică de a scoate România din recesiune economică: peste 4 miliarde de euro către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. O fi bine, o fi rău, nu pot să mă pronunţ, stimaţi colegi, 100%. Aceasta, pentru un motiv foarte simplu. Colegul nostru, dascălul Emil Boc, premier, în pofida formaţiunii sale umaniste şi a profesiei de dascăl, se pare că vede evoluţia progresului şi dezvoltării societăţii româneşti numai în tone-kilometru.

Dânsul uită de oameni. Premierul uită sau se face că uită că adevărata investiţie - cea durabilă, cea dătătoare de progres, de reuşită - este investiţia în om, în educaţie şi în instrucţie, ca adevărată prioritate naţională.

Trebuie să înţelegem, o dată pentru totdeauna, atât Guvernul Boc, PDL, cât şi guvernele care vor veni, acum, în al douăzeci şi patrulea ceas, când bugetul este pus pe masa Parlamentului, că investiţia în oameni, în instrucţie şi educaţie este esenţială pentru o ţară care se vrea europeană.

O ţară ce nu-şi creşte, instruieşte şi educă copiii, stăpânii de mâine ai României, nu va avea viitor, autocondamnându-se în mod conştient la subdezvoltare.

Un buget alocat educaţiei de sub 3% din pib, demn de anii '90, în anul 2012, este un îndemn sau o încurajare pentru tineri în a accepta ideea că a fi prost, vulgar, incult sau mitocan este noua modă europeană, adică să fii cool într-o ţară europeană, abandonată, în fapt, de propriii guvernanţi.

Acum, aici, domnilor parlamentari, de la înalta tribună a Parlamentului României, lansez o provocare Guvernului Boc: investiţi în oameni, domnule Boc, şi acceptaţi un deficit de 3%, cât înlesneşte Fondul Monetar Internaţional, diferenţa de 1,8% alocaţi-o educaţiei şi viitorul va aparţine României şi poate şi un pic de glorie pentru dumneavoastră.

Suportul legal pentru aceasta este art.8 din Legea educaţiei naţionale, citez: "Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual de la bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv." - prevederile aplicabile de la 1 ianuarie 2012, cum se stipulează la art. 361 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale.

Aceasta, în condiţiile în care preşedintele Traian Băsescu, iniţiatorului Pactului pentru educaţie, confirma, sub propria semnătură, citez: "Asigurarea, în perioada 2008-2012, a minimum 6% din pib pentru educaţie. Garantăm familiilor, elevilor, profesorilor că regulile sistemului de educaţie nu se vor schimba în funcţie de anotimp şi că acesta va fi finanţat constant, în funcţie de obiective clare, şi anume transparent."

Aţi girat, domnule prim-ministru, prin semnătura pusă pe Pactul pentru educaţie, la fel ca toţi liderii de partid, şi prin asumarea Legii educaţiei, acest 6% din pib. Acum aplicaţi 1,1% din pib, din marja de prudenţă pe care o veţi lua-o, până la 3%, acceptat de FMI, investiţi-o în şcoala românească. Modificaţi bugetul de stat pe anul 2012, spre a asigura viitorul României.

Altfel, va rezulta clar că prostia şi ignoranţa ne vor condamna pe noi şi tineretul României la muncă necalificată grea, incomodă, plictisitoare şi, de fapt, la involuţie socială, plasându-ne la periferia Uniunii Europene.

Şi pentru asta nimeni nu vă va ierta nici pe dumneavoastră, nici Guvernul pe care-l conduceţi.

Să vă dea Dumnezeu, în ultimul ceas, mintea românului cea de pe urmă!

Vă mulţumesc pentru atenţie, distinşi colegi.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă doreşte cineva să intervină. De la PNL.

Domnul deputat Mircea Irimescu.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică este intitulată "Eroi ai unirii Bucovinei".

Să ne aducem aminte şi să ne plecăm frunţile şi în acest an în memoria celor care au făcut ca Bucovina, provincie de coroană a monarhiei Austro-Ungare, dar cuib din care s-a dezvoltat statul medieval Moldova, să revină la România.

Evenimentele din lunile octombrie şi noiembrie 1918 au obligat comunitatea românească din Bucovina la acţiuni coerente, bine chibzuite, eficiente şi oportune. Cum cea mai mare parte a intelectualităţii noastre era fie pe fronturi îndepărtate, fie refugiată în ţară sau în Basarabia, cei rămaşi în Cernăuţi, puţini, au fost obligaţi să se mobilizeze exemplar. În acele momente s-a ridicat profesorul universitar, membru al Academiei Române, Sextil Puşcariu, care a avut prestaţia unui om politic de mare calibru. Nu a greşit nicio apreciere referitoare la momentele dramatice ce se derulau, nu a precupeţit niciun efort, a făcut uz de toate resursele ce-i stăteau la îndemână, inclusiv prestigiul personal. Lângă el s-au aliniat toţi cei care au suferit pentru destinul românesc al Bucovinei şi au crezut în viitorul unei vechii populaţii istorice ce a aparţinut din totdeauna acestui neam.

Au fost apoi câţiva oameni politici de carieră excepţionali. În afara liderului Iancu Flondor, despre ale cărui incontestabile merite s-a tot vorbit, au fost şi alţi deputaţi români în Parlamentul de la Viena şi în Dieta de la Cernăuţi, care s-au ridicat la înălţimea timpurilor. În primul rând, trebuie subliniat rolul lui Gheorghe Grigorovici, deputat social-democrat în Camera legislativă din capitala imperiului. A evoluat cu precizie situaţia creată la sfârşitul Primului Război Mondial în Austro-Ungaria şi a intuit perfect o evoluţie istorică care multora le părea tulbure. Decis, integru şi profesionist, şi-a adus o contribuţie decisivă în derularea evenimentelor de la Cernăuţi. El şi colegul său, deputatul Gheorghe Sârbu, sunt cei care au convocat Adunarea Naţională cu rol constituant din 27 octombrie 1918.

Este necesar a fi reliefat rolul societăţii civile provenite din rândurile comunităţi româneşti din Bucovina. Din zecile de organizaţii neguvernamentale ce funcţionau în oraşele şi satele bucovinene până la război, rămăseseră puţine în funcţiune. Între ele, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, înfiinţată la 1862, cea mai importantă, care adus greul luptei naţionale în mai bine de jumătate de veac în care Bucovina a funcţionat ca ducat autonom al coroanei habsburgice. Preşedintele acestei societăţi, respectatul părinte Dionisie Bejan, a condus şi girat din această calitate adunările naţionale, decisive, din acea perioadă ale comunităţii româneşti. Sediul Consiliului Naţional Român a fost stabilit în Palatul Naţional, sediul privat al organizaţiei, iar tipografia acesteia a tipărit importantul ziar "Glasul Bucovinei", al cărui redactor şi editor era chiar Dionisie Bejan. Şi mobilizarea maselor s-a făcut tot prin organizaţii ale societăţii civile.

Nu-i putem uita pe cei ce şi-au riscat viaţa în activitatea lor de curieri şi reprezentanţi diplomatici pe lângă Guvernul român sau pe lângă Partidul Naţional Român din Transilvania. Cu documente cusute în gulere şi şosete sau memorate, au riscat totul la trecerea frontierelor încă controlate de forţe ostile, în regim marţial. Claudiu Usatiuc, Vasile Bodnărescu sau Octavian Gheorghian se numără printre aceşti oameni.

Nu în ultimul rând este necesar să arătăm rolul jucat de oamenii politici ce se aflau atunci în fruntea statului român sau se simţeau responsabili faţă de acesta. Regele Ferdinand, primii-miniştri Marghiloman şi Coandă, ministrul de externe Arion, generalii Văitoianu, Cristescu şi Zadik, au rămas în istorie pentru modul în care au gestionat problemele ce condiţionau Unirea de la Cernăuţi. Şi nu putem trece peste rolul marelui om politic Ion I. C. Brătianu, pentru că el este cel care a negociat cu puterile aliate tratatul ce privea şi viitorul Bucovinei şi a îndrumat din umbră, prin localnicii cu care avea legături, paşii ce aveau să facă posibilă recunoaşterea internaţională a unirii. Şi nu-i putem ignora pe cei ce au dus dificilele tratative de pace de la Paris, încheiate cu legitimarea internaţională a Unirii de la 28 noiembrie 1918.

Meritul istoric al acestor bărbaţi şi al mii şi mii de anonimi ce au ascultat atunci glasul neamului nostru a fost realizarea unei reveniri la patrie în condiţii absolut paşnice. În faţa unor asemenea fapte excepţionale, ne închinăm cu recunoştinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea UDMR, doamna deputat Petö Csilla-Mária.

Doamna Petö Csilla-Mária:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Campania de informare «Europa, casa noastră» la final - peste 50.000 de elevi şi profesori înscrişi".

Campania de informare şi comunicare pe teme europene, derulată în şcoli şi licee de Reprezentanţa Comisiei Europene, s-a încheiat. "Europa, casa noastră" este o campanie de informare şi comunicare anuală, menită să transpună priorităţile de comunicare ale Comisiei Europene în mediul şcolar. Campania a fost derulată de Chelgate - firmă britanică de relaţii publice - în numele Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Lansată la finalul lunii februarie 2011, campania a avut, în şapte luni de derulare, rezultate spectaculoase: au fost organizate 88 de vizite în toate cele 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti, 1.761 de şcoli şi aproximativ 50.000 de elevi şi profesori s-au înscris în campanie şi au fost încărcate 355 de rapoarte cu acţiuni pe teme europene derulate de cadrele didactice şi elevi. În judeţul Bihor au aplicat 53 de şcoli, dintre care 33 sunt din municipiul Oradea.

Campania a avut ca scop informarea elevilor şi profesorilor cu privire la proiectul de integrare europeană - istoria, prezentul şi viitorul acestuia -, priorităţile de comunicare ale Comisiei Europene, dar şi furnizarea de informaţii care îi privesc direct - posibilitatea de a studia şi de a lucra în statele membre, implicarea în activităţi de voluntariat, schimburi între tineri, participarea la internship-uri. Campania a fost deschisă tuturor şcolilor - primare şi gimnaziale -, precum şi liceelor din România.

Acţiunile campaniei au fost: Campania de informare "Europa, casa noastră" a avut două componente organizatorice importante: organizarea de vizite în şcoli şi licee şi Concursul Lider European.

Vizitele în şcoli şi licee din întreaga ţară - s-au organizat două categorii de vizite în şcoli: prima categorie - vizitele directe organizate de Chelgate, iar a doua categorie - vizitele derulate la iniţiativa şcolilor, cu asistenţă logistică de la Chelgate.

În campanie au fost implicate, în calitate de invitaţi speciali, personalităţi ca Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, ambasadorii Spaniei şi Ungariei în România şi alte personalităţi ale vieţii publice. Pe lângă aceştia, s-au implicat în campanie, tot în calitate de invitaţi speciali, şi experţi care lucrează pentru Comisia Europeană în Bruxelles şi care s-au întors cu plăcere în şcolile şi liceele unde au studiat pentru a le vorbi elevilor despre Uniunea Europeană.

Elevii au primit informaţii despre Uniune prin intermediul comunicatorilor: moderatorii desemnaţi de Reprezentanţa Comisiei Europene în România şi invitaţii speciali - personalităţi publice, autorităţi locale, primari, parlamentari europeni, politicieni, scriitori, profesori, precum şi personalităţi locale propuse de şcoli. Oaspeţii au vizitat şcolile şi au interacţionat cu elevii timp de două ore în cadrul unei dezbateri/prelegeri/seminar, în funcţie de forma de învăţământ.

Concursul Lider European este un concurs de dezbateri, care şi-a propus să-i ajute pe elevii din ciclul liceal să-şi însuşească noţiuni de leadership, oratorie, subiecte europene. Grupul de comunicatori a fost format din traineri din cadrul echipei consultantului, specialişti în oratorie, ziarişti din presa centrală şi locală, specialişti din cadrul centrelor Europe Direct. Au avut loc prezentări de leadership şi public speaking în liceele din întreaga ţară, urmând ca apoi să se organizeze concursuri de dezbateri la nivel local, naţional şi regional. În cadrul acestei competiţii, elevii au învăţat să facă prezentări publice, au aflat ce înseamnă să fi un bun lider şi, mai ales, au învăţat să-şi argumenteze părerile cu argumente solide.

La finalul campaniei au fost desemnate şi cele mai reuşite 25 de proiecte în cadrul cărora cadrele didactice au implementat împreună cu elevii diferite acţiuni pe teme europene sau voluntariat.

Profesorii coordonatori ai acestor acţiuni vor efectua o vizită de studii la Comisia Europeană şi Parlamentul European, drept răsplată pentru eforturile depuse.

Campania de informare şi comunicare pe teme europene "Europa, casa noastră" se va derula şi în anul 2012, când va avea o componentă practică mult mai puternică pentru cadrele didactice şi elevi.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Aveţi cuvântul.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi şi colege care aţi mai rămas,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Familia - instituţie fundamentală a societăţii".

Societatea tradiţională impune individului, ca o cale de integrare în comunitate, dar şi de împlinire individuală, întemeierea unei familii.

Din cauza crizei morale şi materiale de astăzi, modelul familiei tradiţionale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Mulţi copii se nasc în afara căsătoriilor, pentru că tinerii preferă să trăiască împreună fără binecuvântarea sau unire sfântă în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii prin Taina Cununiei, fără a-şi asuma toate responsabilităţile vieţii prin rugăciune şi prin fapte bune.

Modelul familiei tradiţionale este adoptat sau respins, în funcţie de propria experienţă de formare, dar şi de spiritul epocii. Ca instituţie, familia conferă stabilitate unei societăţi, de aceea este protejată prin legi scrise şi nescrise.

Biserica acordă şi ea o atenţie şi o importanţă deosebită familiei. Biserica consfinţeşte momentele importante pentru evoluţia unei familii prin botez şi cununie, două dintre cele şapte Sfinte Taine.

În această lume plină de greutăţi, familia este cea care prin înţelegere, încredere, respect şi iubire reciprocă reuşeşte să le depăşească, ea fiind totodată unul dintre lucrurile de pe această lume pentru care viaţa capătă un sens, un lucru pentru care merită să mori şi să trăieşti în acelaşi timp, ceva plin de mister, ceva ce întruchipează binele şi, de asemenea, modul şi locul în care copiii regăsesc atât stăpânirea de sine, cât şi încrederea şi respectul în propria persoană.

Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului, având influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor, influenţând dezvoltarea fizică, intelectuală, morală şi estetică a acestora.

Cu toate acestea, din nefericire pentru societatea noastră românească, lucrurile nu merg tocmai bine.

În ultima vreme, România se confruntă şi cu fenomenul emigraţiei. Plecarea unuia dintre soţi în străinătate, pe o perioadă mai lungă în căutarea unui loc de muncă, a condus adesea la destrămarea multor familii sau la infidelitate conjugală.

Scoşi din mediul firesc al familiei, copiii pot avea probleme de ordin afectiv sau pot suferi derapaje sociale, precum săvârşirea unor infracţiuni, deprinderea unor vicii sau patimi, comportamente dăunătoare atât lor cât şi societăţii în care trăiesc.

Constatăm de asemenea cu tristeţe că numărul divorţurilor este în creştere, iar soţii care slăbesc comunicarea lor conjugală, adeseori sărăcesc sufleteşte, în timp ce copiii din familiile dezbinate trăiesc drama singurătăţii şi lipsa afecţiunii ambilor părinţi.

Recensământul din anul acesta scoate în evidenţă şi mai mult modul în care degradarea vieţii familiale a dus la scăderea numărului populaţiei, putem spune, chiar într-un ritm dramatic.

Fără a continua cu argumente pro familie sau a scoate în evidenţă urmările degradării vieţii familiale, mai adaug faptul că biserica trage şi ea un semnal de alarmă asupra acestui fenomen.

Una din Pastoralele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române scoate în evidenţă tocmai aspecte legate de acest nucleu social elementar şi foarte important - FAMILIA.

Bineînţeles, stimaţi colegi şi colege, aspectele legate de familie pot fi mult dezbătute, dar un lucru mai trebuie amintit. Este vorba de un aspect dăunător şi nociv în societate, legat de familie: acela al violenţei împotriva femeilor.

Combaterea acestui tip de violenţă se află, de altfel, în centrul valorilor ocrotite de Consiliul Europei, ceea ce impune ca şi societatea românească, prin instituţiile ei, să facă mai mult. Este dovedit că instrumentele juridice nu sunt suficiente, cultura trebuie şi ea să aibă o contribuţie sporită. Aleşii poporului, la orice nivel, trebuie să facă mai mult în acest sens.

Şi în luna noiembrie a acestui an a fost sărbătorită pe 25 noiembrie "Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor".

Violenţa nu trebuie considerată o problemă personală şi privată. Este o problemă politică. Parlamentului îi revine sarcina să adopte o lege care să protejeze în mod real, nu fictiv, victimele. Voi fi iniţiatorul sau susţinătorul unei asemenea legi, lege promovată de o serie de ONG-uri cu preocupări în acest sens.

Stimaţi colegi şi colege membri ai Parlamentului,

Fiecare dintre noi trebuie să avem o permanentă preocupare faţă de familia noastră şi faţă de viitorul familiei creştine şi al neamului românesc, prin redescoperirea şi trăirea valorilor creştine în casele noastre.

Să ne bucurăm totdeauna că zămislirea pruncilor este un dar Dumnezeiesc, o binecuvântare pentru familie şi popor şi îi sfătuim şi sprijinim pe tinerii căsătoriţi să fie roditori de copii, să-i crească şi să-i educe.

mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD are cuvântul domnul deputat Adrian Solomon.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi voi da citire unei declaraţii intitulate astfel: "Declaraţia politică sau gâlceava lui Dan Marian cu bunul-simţ sau giudeţul prostului cu el însuşi".

Deşi pare complicat acest titlu, trebuie să afirm din start că nu e decât o parafrază a celebrei lucrări filozofice scrise de Dimitrie Cantemir la sfârşitul secolului al XVII-lea, mai exact în 1698.

De ce Cantemir? Pentru că atât celebrul domn moldovean, cât şi mai puţin celebrul nostru deputat Dan Marian sunt legaţi de oraşul Huşi. Mai mult, Cantemir a scris şi "Istoria hieroglifică", acolo unde găsim asemănările perfecte între deputatul nostru şi boierii intriganţi şi trădători de ieri.

Dan Marian este un om al zilelor noastre cu bune, dar mai ales cu rele. A intrat vijelios în politică, pe la finalul anilor 90, trăgând cu pistolul într-un restaurant din Huşi. Apoi, având experienţa crescătorilor de capre de la Râşeşti, localitate de frontieră din judeţul Vaslui, a făcut eforturi vizibile să urce în ierarhia politică a PNL Vaslui.

Singurul rol care i s-a potrivit a fost acela de cotei al lui Ion Vrânceanu, fost preşedinte al PNL Vaslui. De la cotei evoluează destul de uşor către personaje mai mari şi importante. Astfel, devine jiganie, coşcodan, pagagie, cucuzon şi pardoş.

Credeţi-mă că toate sunt personaje din "Istoria hieroglifică" şi întruchipează tot ce e mai de condamnat în viaţa politică: trădarea, intriga, hoţia, necinstea, lipsa de cultură şi de sinceritate.

După ce a reuşit să facă facultatea la Casa de cultură din Huşi, intelectualul nostru a ajuns deputat în 2004. N-a trecut mult şi în vara anului 2005 a fost acuzat că l-a sechestrat pe prefectul de Vaslui, Toderică, în sediul PNL din Bârlad. Şi, mai grav, că a perceput o taxă de 120 de mii de euro de la un vameş pentru a-l numi în funcţia de şef la Vama Albiţa.

Fiind pe cai mari, deputatul nostru se transformă în hameleon şi-l sacrifică pe mentorul său, luându-i locul la şefia PNL Vaslui. Din această funcţie a început să sechestreze, să ameninţe primarii prin judeţ, pentru ca doar anumite firme să poată câştiga licitaţii şi dacă tot era loc, doar firma fratelui său să fie. Apoi, fiind jupân peste judeţ şi fondurile guvernamentale, ce veneau către primării, a început să-şi diversifice domeniile de acţiune, anumite surse vorbind de contrabandă cu haine de firmă din China şi, evident, cu ţigări şi alcool. Sursele vorbesc de anchete şi dosare blocate pe la IGPR, iar dacă ne aude cineva, poate le deblochează.

Era o vreme când veneau în prag de Crăciun, prin hotărâri de Guvern, bani către primării. Acei bani, dacă nu erau cheltuiţi, de la 1 ianuarie erau luaţi înapoi. Sunt zeci de primari care semnau situaţii de lucrări fictive şi anumite firme încasau banii care mergeau, din câte se pare, 50 la sută către o firmă de proiectare deţinută de Dan Marian şi un prieten.

După cum ştiţi, pofta bine mâncând, iar dacă toate erau posibile, atunci trebuiau atacate şi afacerile cu terenuri, aşa că prietenul lui Dan Marian a fost promovat şef la DADR Vaslui şi apoi şef la ADS din 2007. Finalul: prietenul lui Dan Marian, Daniel Drăgan, stă în puşcărie, iar Dan Marian e liber. De ce oare?

Intrarea în Opoziţie a PNL i-a produs insomnii deputatului nostru şi pentru a nu da samă pentru toate măgăriile pe care le-a făcut, a negociat cu PDL şi iată-l de 3 ani preşedinte PDL Vaslui şi la fel de activ în sfera infracţională.

Priviţi-l pe Dan Marian, săptămâna trecută, cu acest trecut şi prezent, calomniindu-mă pe mine, într-un exces de mitomanie, preluând informaţii false dintr-un ziar şi prezentându-le drept fapte reale. Dan Marian ca o fiinţă raţională sau, cum spunea Cantemir, "ca un dobitoc sămăluitor" ar trebui să-şi ceară scuze, nu mie, ci dumneavoastră, cei care ascultându-l marţea trecută, aţi fost minţiţi şi dezinformaţi.

În concluzie, să-ţi fie ruşine, nu Dinu Patriciu, ci Emil Boc, pentru că ai transferat astfel de infractori politici în partidul, pe care-l considerai imaculat.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva să intervină? Din partea Grupului parlamentar al PDL?

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Clement Negruţ, sunt deputat al Partidului Democrat Liberal.

Am o declaraţie politică intitulată: "Simplitatea opoziţiei".

Luni am asistat la o mostră de neputinţă politică, generată de o moţiune simplă pe Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, sigur o noţiune consacrată în limbajul parlamentar şi în normele parlamentare, dar cuvântul simplu spune totul despre acest demers al alianţei PSD-PNL, denumita generic Uniunea Social Liberală.

Dacă această moţiune dovedeşte simplitatea şi neputinţa acestei alianţe, vedem şi o uşoară nuanţă de miştocăreală, fie-mi iertat cuvântul, ceea ce de fapt îi caracterizează pe cei doi lideri USL Antonescu şi Ponta, cărora le place să fie miştocari de fiecare dată când se manifestă public. Iată cum s-au gândit minţile luminate din PNL şi PSD să numească acest demers al opoziţiei: "Panglicile doamnei ministru Anca Boagiu". Sigur, pentru un alegător pe care atât PNL-ul cât şi PSD-ul doresc să-l convingă să-i voteze, nu este un titlu care să-l facă să se gândească la autostrăzi, drumuri naţionale, căi ferate, avioane sau aeroporturi ori alte probleme cu care se ocupă acest minister, pentru cei doi miştocari, Ponta şi Antonescu, sigur a fost un titlu pe placul lor.

Trecând peste redactarea şi fundamentarea diletantă a acestei moţiuni, vreau să vă spun că atât de mult credeau în această moţiune parlamentarii PNL şi PSD că în sală nu erau nici mai mult nici mai puţin decât 46 de parlamentari ai celor două partide.

Iată cât de mult preţ pun cei care au trâmbiţat această moţiune pe acest demers, prezenţa lor într-un număr atât de "mare" spune totul.

Sigur, este evident faptul că cele două teme aruncate pe piaţă de USL, moţiunea simplă şi suspendarea preşedintelui României, au avut rolul de a acoperi marele scandal din sânul acestei alianţe, cel legat de iminenta excludere a fostului lider al PSD, fostul candidat la preşedinţie, Mircea Geoană.

În capitolul V al moţiunii se critică în termeni duri faptul că se finanţează cu sume prea mari, în opinia celor de le PNL şi PSD, două tronsoane de cale ferată care tranzitează judeţul Alba, unde am fost ales deputat. Este vorba de tronsoanele Simeria - Coşlariu şi Coşlariu - Sighişoara care fac parte din proiectul de reabilitare a liniei de cale ferată Braşov- Simeria, parte componentă a coridorului IV paneuropean pentru circulaţia trenurilor cu 160 km/h.

Acest proiect face parte din Planul Operaţional Sectorial de Transport - Axa prioritară 2, finanţat prin Fondul de Dezvoltare Regională. Valoarea propusă pentru aceste 2 tronsoane este de 3.388.090 mii lei pentru Coşlariu - Simeria, 4.787.997 mii lei pentru Coşlariu - Sighişoara.

Vorbim aici de modernizarea gărilor şi a haltelor de pe aceste trasee, modernizarea liniilor de cale ferată şi a liniilor electrice, consolidarea terasamentelor, dotarea cu echipamente performante.

Ce vreau să remarc este faptul că parlamentarii PSD şi PNL din judeţul Alba: Teodor Atanasiu, Călin Potor, Radu Coclici, prin faptul că au semnat această moţiune, au încercat să discrediteze şi să blocheze aceste investiţii de care judeţul nostru are nevoie, mai mult decât atât, un capitol distinct din moţiune face referire doar la judeţul Alba.

Lucrul care mă uimeşte este legat de faptul că parlamentarii de Alba ai USL-ului, viitori candidaţi în alegerile din 2012 pentru preşedinţia consiliului judeţean şi a primăriei municipiului Alba Iulia, au acceptat să semneze un document în care localităţile prin care trec aceste tronsoane de cale ferată, Alba Iulia - Bărăbanţ, Şibot, Sântimbru, Coşlariu, ca să amintesc cele trecute în moţiune, sunt localităţi nedemne de investiţii de milioane de euro.

Vreau să le spun că Bărăbanţul nu este localitate, ci cartier al municipiului Alba Iulia, acest lucru cel puţin viitorul candidat la primăria Alba Iulia ar trebui să-l ştie.

A doua legătură cu judeţul nostru este faptul că ceea ce nu a făcut niciun ministru al transporturilor, şi mă refer aici la începerea lucrărilor la autostrada Orăştie - Sibiu, tronsonul 2 Sebeş - Miercurea Sibiului, a făcut actualul ministru Anca Boagiu, care, împreună cu primul-ministru, săptămâna trecută, a vizitat şantierul autostrăzii. Acest lucru nu a reuşit să-l facă Ludovic Orban, ministrul liberal al transporturilor, care, în perioada 2007-2009, a fost de 2 ori în judeţul Alba şi atunci eu personal, în calitate de subprefect al judeţului, i-am cerut în numele locuitorilor Sebeşului, punându-i la dispoziţie şi documentele necesare (poze, analize ale traficului, analize referitoare la poluare) care susţineau necesitatea construirii centurii ocolitoare a Sebeşului, dar în opinia PNL-ului, Sebeşul nu merita o astfel de investiţie.

Iată de ce le înţeleg frustrarea deputaţilor opoziţiei, dar nu înţeleg cum poţi să critici şi să te opui atunci când un ministru al transporturilor îşi îndreaptă atenţia asupra judeţului pe care îl reprezintă în parlament.

O ultimă legătură între moţiune şi judeţul Alba este însuşi cititorul acestei moţiuni, deputatul Relu Fenechiu, care, din câte auzeam, va fi un viitor ministru într-un guvern din umbră a USL-ului, care are şi domnia sa legătură cu judeţul Alba, dar îi acord circumstanţe atenuante când citeşte Bărăbanţul ca localitate, căci a vizitat de vreo câteva ori judeţul Alba şi o dată cu folos, când s-a şi căsătorit, însă de acum şi dânsul trebuie să ştie că prin Bărăbanţ, care este cartier al municipiului Alba Iulia, trece cel puţin un tren care merge spre munţii Apuseni.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Nemaifiind intervenţii din partea grupurilor parlamentare, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi.

Vă doresc o zi bună în continuare.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"3 decembrie - Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi"

Sărbătorirea anuală a Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi, la 3 decembrie, are ca obiectiv promovarea înţelegerii dizabilităţii şi mobilizarea pentru asigurarea unei vieţi demne din punct de vedere al drepturilor şi bunăstării persoanelor cu dizabilităţi. Regulile standard privind egalizarea şanselor persoanelor cu dizabilităţi au fost adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite în anul 1993, cu scopul de a asigura persoanelor cu dizabilităţi aceleaşi drepturi ca şi celorlalţi cetăţeni. Toţi oamenii sunt născuţi liberi şi egali în demnitate şi drepturi, de aceea persoanele cu dizabilităţi nu trebuie să fie discriminate nici pozitiv, nici negativ, ci să beneficieze de şanse egale.

Pentru a putea atinge aceleaşi condiţii de trai ca şi ceilalţi cetăţeni, persoanele cu nevoi speciale au nevoie de mai mult sprijin din partea comunităţii. Acest sprijin nu trebuie văzut niciodată ca un privilegiu, ci ca un drept al omului. Dreptul la viaţă în comunitate înseamnă dreptul de a se bucura de aceleaşi beneficii ca şi celelalte persoane din comunitate: a avea o locuinţă, o familie, timp liber, o viaţă sănătoasă, acces la educaţie şi la locuri de muncă. Din păcate, există încă multe situaţii de încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi.

În România anului 2011 statisticile recente făcute pe marginea acestui subiect sunt sumbre. Practic, drepturile fundamentale sunt încălcate nu prin modul în care sunt formulate şi stipulate în legislaţie, ci prin imposibilitatea de a avea acces real la ele. Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, doar 10% din persoanele cu deficienţe mintale reuşesc să-şi găsească un loc de muncă, în vreme ce jumătate din persoanele cu dizabilităţi fizice sau senzoriale reuşesc să se angajeze. Patronii au încă o mare reticenţă faţă de această categorie de persoane, deşi beneficiază de anumite facilităţi fiscale. Conştiinţa şi percepţia socială continuă să fie dominate de modelul medical. Convingerea larg răspândită este că persoanele cu dizabilităţi sunt persoane limitate, fără posibilităţi de a învăţa şi participa la activităţi importante. Ca atare, ele sunt considerate dependente de alţii. Alte atitudini frecvente sunt indiferenţa, dispreţul ori teama faţă de problematica dizabilităţii.Din păcate, persoanele cu dizabilităţi nu au încă o voce adecvată la nivelul proiectării politicilor sociale şi nu li se acordă încă locul cuvenit ca participanţi şi decidenţi în elaborarea strategiilor de dezvoltare ale societăţii. Fie nu sunt consultate, nu li se acceptă sau nu li se integrează punctele de vedere, fie nu sunt informate deloc.

fără a nega paşii importanţi pe care i-a făcut Parlamentul României în elaborarea şi adoptarea unei legislaţii moderne care să apere drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ca parlamentar consider că în faţa societăţii civile şi a patronatelor trebuie adoptată o strategie privind integrarea persoanelor cu dizabilităţi şi eliminarea barierelor pentru a participa deplin la fiecare aspect al vieţii politice, sociale, economice şi culturale.

Astăzi, mai mult ca oricând, să dăm dovadă înainte de orice interese politice sau de oricare altă natură de faptul că toţi dorim o societate care să includă persoanele cu dizabilităţi, în care statutul de cetăţean să devină o realitate pentru toată lumea.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Salvaţi bisericile pictate din Bucovina!"

Nu este prima dată când vă semnalez unele probleme legate de conservarea monumentelor ce fac parte din patrimoniul mondial UNESCO şi, mai ales, a celor din Nordul Moldovei.

Aflate într-o confruntare firească cu factorii naturali, aceste bijuterii patrimoniale suferă un proces continuu de degradare, ceea ce impune o atenţie sporită a autorităţilor în măsură să hotărască soarta lor.

În acest sens, salutăm semnalul de alarmă tras săptămâna trecută atât de presa locală, cât şi de cea naţională, în baza Raportului privind starea de conservare a monumentelor din judeţul Suceava înscrise în lista Patrimoniului Mondial, întocmit de Departamentul de Monitorizare a Monumentelor Istorice din cadrul Muzeului Bucovinei.

Parcurgând Raportul, am apreciat existenţa unui document la care ne putem raporta şi pe care îl putem considera un punct de plecare în continuarea demersurilor dedicate salvării unor monumente ce ar trebui cunoscute de fiecare român: Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Suceviţa şi Voroneţ.

Nu cred că cineva poate ignora potenţialul turistic al zonei şi nici eforturile depuse în ultimii ani de autorităţile locale şi judeţene, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru promovarea Bucovinei şi, implicit, a bisericilor cu pictură murală înscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Nu au fost deloc puţine resursele de care au beneficiat aceste monumente, dar e nevoie de mult mai mult: e nevoie de măsuri noi şi de intervenţii permanente, de specialişti, de departamente specializate în monitorizarea monumentelor istorice, şi aici îmi permit să dau exemplul Consiliului Judeţean Suceava care a înfiinţat această structură funcţională în cadrul Muzeului Bucovinei.

Problemele grave cu care se confruntă acum cei care au în întreţinere aceste monumente - agenţi biologici, infiltraţii, trepidaţii, potenţiale incendii - impun o viteză de reacţie mult mai mare în lupta pentru conservarea acestui patrimoniu. La propunerile specialiştilor privitoare la implementarea unor sisteme electronice centralizate de monitorizare a parametrilor de microclimat, poluare şi trepidaţii, trebuie răspuns imediat şi acţionat de urgenţă. Cum toate aceste mecanisme costă, ar fi recomandată crearea unui fond de urgenţă pentru lucrări de restaurare şi conservare, în scopul salvării monumentelor aflate în pericol.

Sunt conştientă de faptul că şi din punct de vedere legislativ se poate face mai mult. Principiul descentralizării trebuie aplicat curajos şi în cultură. Dar pentru aceasta e nevoie ca autorităţile locale să dispună de un cadru legislativ care să permită implicarea financiară. Mediul privat trebuie impulsionat să susţină cultura în schimbul unor beneficii fiscale. Aici trebuie să intervenim cu măsuri şi modificări ale legislaţiei actuale, pentru ca cei ce pot investi să fie motivaţi să se implice şi în actul cultural, a cărui vulnerabilitate devine extrem de periculoasă pentru însăşi păstrarea identităţii noastre naţionale.

Fac un apel astăzi către toate instituţiile de cultură, de la nivel naţional şi local, către toţi românii de bine să se unească pentru o cauză comună, şi anume salvarea bisericilor pictate din Bucovina.

Domnul Ioan Balan:

"Mediul online face victime în rândul tinerilor!"

Internetul, precum şi mijloacele de comunicare interpersonală pe care le facilitează acesta nu le mai poate contesta nimeni. Viteza cu care se trimit şi se primesc informaţii şi corespondenţe, facilitările pe care le pot aduce pe mai toate segmentele vieţii socioeconomice, precum şi diminuările consistente de costuri sunt incontestabile.

Cu toate acestea, marile avantaje aduse de mediul online aduc cu ele şi numeroase riscuri şi ameninţări la adresa utilizatorilor: viruşi informatici, spionajul informaţiilor personale sau corporatiste, phishingul conturilor bancare sau afaceri ilicite care se ascund în spatele unor web-uri comerciale.

Din nefericire, aceste riscuri sau ameninţări la adresa securităţii cetăţenilor nu au fost însoţite şi de o ajustare corespunzătoare a cadrului normativ şi de o supraspecializare a organelor de anchetă judiciară.

Pentru acest motiv, "hienele informatice" continuă să se mişte cu o relativă lejeritate şi au încă atuuri în a eluda legea.

Nu putem să negăm, în faţa evidenţei, că cea mai expusă categorie de vârstă în faţa vulnerabilităţilor pe care le expune mediul online o reprezintă copiii şi tinerii adolescenţi.

De foarte multe ori, în spatele site-urilor de socializare se află monştri care fac victime fără niciun fel de prejudecată.

De prea multe ori, în mediul online, copiii sunt păcăliţi fie să se întâlnească în lumea reală cu necunoscuţi periculoşi, fie să angajeze plăţi, din conturile părinţilor, către firme inexistente sau pentru produse ireale.

Prea mulţi agenţi economici permit minorilor să se lanseze şi să practice jocuri de noroc în mediul online, pentru că în mediul real acest lucru este categoric interzis.

Pentru aceste puternice vulnerabilităţi culpa trebuie împărţită în mod echilibrat între familie şi organismele de supraveghere a infracţionalităţii informatice.

Familia trebuie să se implice mult mai puternic în supravegherea acţiunilor propriilor copii. Cumpărarea unui computer şi conectarea discreţionară la internet se poate transforma dintr-o intenţie bună, educativă, la o reală ameninţare la adresa copilului.

De asemenea, organismele însărcinate cu supravegherea infracţionalităţii informatice trebuie să se dezmorţească şi să acţioneze ferm.

Acolo unde cadrul legal se demonstrează deficitar, împiedicând autorităţile să se manifeste, aştept personal propuneri pentru ameliorarea sa, cu promisiunea să mi le asum.

Domnul Daniel Buda:

"Circul de partid de la Kiseleff s-a mutat în Parlament"

Săptămâna trecută am asistat cu toţii la încă o tentativă de decredibilizare a forului legislativ, în faţa cetăţenilor şi a partenerilor internaţionali, prin circul manifestat de reprezentanţii opoziţiei în Camera superioară a Parlamentului.

Ca să nu rămână repetenţi la gesturi gratuite sau să nu rişte sancţiuni din partea şefilor de partid, Victor Ponta şi Crin Antonescu au vrut să dovedească faptul că sunt "lideri incontestabili", cu abilităţi manageriale desăvârşite şi capabili de a pune în practică cerinţele superiorilor, inclusiv de a exclude din rândurile lor pe cel pe care, acum 3 ani, îl considerau ca fiind cel mai bun diplomat al României, cel mai potrivit pentru funcţia de preşedinte al acestei ţări.

Însă, luată în pripă şi intempestiv, decizia de excludere a lui Mircea Geoană, căci despre el este vorba, trădează o mentalitate nedemnă de un politician care se visează a fi viitorul premier al României sau preşedinte al statului, nedemnă de un lider al unui partid social-democrat sau social-liberal şi, în mod cert, evidenţiază mecanismul clar de acţiune conform cerinţelor celor care, în fapt, conduc şi controlează această nouă formaţiune socialistă. În concret, liderii de facto ai opoziţiei nu au făcut decât cum le-a cerut "conducerea".

Departe de mine preocuparea cu privire la ceea ce se întâmplă în această formaţiune politică şi cu atât mai puţin implicaţiile ce vizează excluderea unor membri de partid, însă, ca parlamentar, nu pot să nu constat că tot ceea ce săptămâna trecută s-a petrecut în Camera Superioară a Parlamentului a semănat mai degrabă cu un circ decât cu o şedinţă din forul legislativ. Făcând abstracţie, de glumele şi amuzamentul cu care Crin Antonescu se raporta la această situaţie, iniţiind idei de genul că, la nevoie, pentru îndepărtarea unei persoane pot fi "chemaţi şi pompierii", în realitate toată această mascaradă contribuie la o decredibilizare a instituţiei Parlamentului în ochii cetăţenilor acestei ţării şi în egală măsură în faţa oficialilor europeni. Se pare că, după modelul patentat de colegii din PSD, Victor Ponta, elev silitor şi supus discipolilor din partid, nu se poate dezice de modul de comportament politic consolidat de-a lungul anilor de mentorul Năstase care îşi invita colegii la "numărarea ouălor". Astfel, cum socoteala de pe bulevardul Kiseleff nu se potriveşte cu cea de la Parlament, USL-iştii, sunt acum în pericol de a nu-şi putea realiza cacealmaua politică, respectiv de a deţine în continuare funcţia de preşedinte al Senatului. Aşa că, pentru a nu fi sancţionaţi, poate chiar cu propriile funcţii, cei doi lideri ai USL au luat la puricat regulamentele interne, legea fundamentală şi s-au postat în faţa camerelor de luat vederi pentru a-şi argumenta eşecul politic şi de a marşa fără temei că funcţia de preşedinte al Senatului li se cuvine.

Menţionam anterior faptul că circul este, cu siguranţă, cel mai bun cuvânt pentru a descrie ceea ce se întâmplă în aceste zile în USL, însă, din nefericire, extrapolat la nivelul forului legislativ, reprezintă încă un punct negru pe grila de credibilitate în instituţiile statului şi în clasa politică românească. Iar episodul USL de săptămâna trecută este elocvent în acest sens. Însă se pare că acest tip de comportament politic face parte din conduita firească a marilor lideri din formaţiunea socialistă, comportament care nu face cinste parlamentarilor români.

În timp ce pentru membrii USL prioritară este denigrarea imaginii Parlamentului, reprezentanţii PDL sunt preocupaţi, în continuare, de stabilitatea economică a ţării, de îndeplinirea angajamentelor asumate în faţa partenerilor internaţionali şi, sigur, de aplicarea regulilor democratice în ceea ce priveşte guvernarea ţării. Cu privire la acest ultim aspect, în conformitate cu algoritmul politic din Camera superioară, unde PDL deţine majoritatea, susţinerea unui candidat PDL la funcţia de preşedinte al Senatului este o chestiune firească, de logică politică. PDL a demonstrat că este un factor de echilibru pe eşichierul politicii româneşti, preocupat de problemele cetăţenilor, prin aplicarea unor politici publice coerente, şi nicidecum de această formă primitivă de comportament politic exemplificată de USL.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Ne pregătim zilele acestea să dezbatem bugetul pentru anul 2012. Dacă ne uităm pe documentele pe care Guvernul le-a pus la dispoziţia presei referitoare la această importantă lege, nu putem decât să constatăm cât de mult am regresat.

Suntem într-o situaţie mult mai proastă decât în urmă cu 3 ani. Subliniez de ce România stă mai rău decât acum 3 ani. Sub guvernul Boc, deficitele bugetului de stat - nominal, real, ca procent în PIB - au fost în permanenţă mult mai mari decât în 2008. În 2008, deficitul a fost de 3,9%, în 2009 de 7,2%, în 2010 de 6,8%, iar în 2011 este estimat la 4,7% - 4,8% din PIB.

O mare vulnerabilitate în plus o reprezintă datoria publică şi costurile ei. Cheltuielile cu dobânzi în 2008 - 3,9 miliarde lei; în 2009 - 6 miliarde lei; în 2010 - 7,3 miliarde lei; în 2011 - la noua luni 6,5 miliarde lei, preliminat pe întregul an 8,6 miliarde lei; în 2012 (estimat) - 11,4 miliarde lei!

Dacă Guvernul va asuma, pentru 2012, un deficit bugetar de sub 2% din PIB, el nu va ajunge nici pentru plata dobânzilor. Practic, în anul 2012, cu o ţară adâncită în sărăcie, România va plăti pentru datorii aproape cât tot bugetul public al sănătăţii.

În cea mai mare parte, reducerea deficitul de cont curent se datorează prăbuşirii investiţiilor străine şi interne. În anul 2008, investiţiile străine în România au fost de 9,5 miliarde euro. În anul 2009, s-au prăbuşit la 3,5 miliarde euro, în anul 2010 ele au coborât din nou la 2,6 miliarde euro. În anul 2011, preliminatul ne duce la 1,8 miliarde euro. Comisia Naţională de Prognoză ne spune că rata investiţiilor (totalul investiţiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% în 2008, la 26,6% în 2009 şi la doar 22% în 2010.

Potrivit INS, investiţiile au scăzut în primul semestru al acestui an, şi asta în condiţiile în care economia urmează să crească cu 1,5%!

Reducerea deficitului bugetar, care este lăudabilă ca intenţie, nu se poate face sustenabil decât pe baza creşterii economice. Pentru actualul guvern, reducerea deficitului bugetar este doar scop în sine, pe care îşi propune să-l atingă exclusiv prin reduceri de cheltuieli. În acest fel, nu se va reuşi decât limitarea perspectivelor de creştere economică.

Aşadar, cu actualul regim mergem din rău în mai rău. Să vedem însă unde ne vom opri!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"În faţa valului al doilea al crizei economice, România are nevoie de stabilitate politică"

Situaţia economiei europene se înrăutăţeşte din ce în ce mai mult. Al doilea val al crizei economice se confirmă şi nu ştim cât de puternic va lovi şi care sunt efectele sale. Chiar dacă ţara noastră nu este parte a crizei datoriilor suverane şi nu este membră a Zonei euro, ceea ce se întâmplă acum în Vestul Europei ne va afecta cu siguranţă.

În 2011, unul dintre motoarele principale ale economiei a fost reprezentat de exporturi. În condiţiile în care principalele pieţe de desfacere ale României sunt ţări din Zona euro, este foarte probabil ca exporturile să se plafoneze, dacă nu merg în sens invers. De altfel, deja în economie se resimte un nivel mai scăzut al exporturilor, mai ales pe zona industrială. În plus, multe dintre băncile româneşti sunt filiale ale unor bănci occidentale. O posibilă limitare a finanţării, aşa cum a anunţat Austria, spre exemplu, poate afecta într-o bună măsură şi ţara noastră.

Am prezentat două efecte puternic negative ale noului val de criză care ne pot afecta. De aceea avem nevoie de prudenţă bugetară. De aceea propunem deficit de 1,9% pentru anul viitor.

La fel de importantă pentru evoluţia economiei este şi stabilitatea politică. Rezultatele economice bune din 2011 reprezintă şi efectul stabilităţii politice. Atunci când nu au mai existat bătălii, când puterea a avut o majoritate consistentă în Parlament, lucrurile s-au mişcat mult mai bine. Economia s-a relansat, au venit investiţii, iar aprecierile partenerilor internaţionali - FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială sau Parlamentul European - au fost pozitive. Ţara noastră a devenit în multe publicaţii economice un "model de urmat".

Instabilitatea politică poate produce însă un downgrade al României. Am progresat pentru că actualul Executiv a fost curajos şi decis. O periclitare a liniştii politice poate afecta puternic ţara, pentru că toate agenţiile de rating şi toţi posibilii investitori se uită să vadă ce se întâmplă în ţările în care vor să investească. Schimbarea culorii politice a guvernelor sau a majorităţilor sunt semnale negative, pentru că oamenii nu ştiu la ce să se aştepte - poate vin majorări de taxe şi impozite, poate vin măsuri de austeritate ş.a.m.d.

Din această perspectivă, opoziţia reprezintă în acest moment un element major de dezordine. Destrămarea cu scandal a USL în facţiuni ameninţă această stabilitate politică. Ceea ce se întâmplă în PSD prin excluderea lui Mircea Geoană şi înlocuirea de la şefia Senatului arată că actualii lideri ai opoziţiei nu sunt în stare să-şi controleze activul de partid. Dacă ei nu pot gestiona situaţia unor nemulţumiţi, cum vor putea oare gestiona problemele cu care se confruntă România?!

Mai rău decât atât este şi tentativa de suspendare a preşedintelui. Chiar dacă ea nu are nicio şansă să se înfăptuiască, semnalul transmis este că bătălia politică din România nu mai ţine cont de interesele economice ale ţării. USL ştie că în momentul în care anunţă că preşedintele ar putea fi suspendat şi demis trage un semnal de alarmă care-i avertizează pe investitori să nu mai vină în ţara noastră. Pentru că asta îşi şi doresc: dacă economia va merge rău, nu contează din ce motive, vor spune că actuala majoritate nu şi-a făcut treaba. Nu contează că economia merge prost din cauza sabotajului lor, nu contează că românilor nu le merge bine din cauza acţiunilor lor.

USL este în acest moment o forţă politică nocivă, care nu are niciun fel de soluţie economică. Nu are cadre reprezentative, nu are lideri de forţă, nu are o viziune clară. Sunt când pe stânga, când pe dreapta. Sunt împreună doar pentru că vor să ajungă la putere. Nu îi interesează cum şi cu ce costuri. Vor încerca să provoace dezordine şi instabilitate, şi asta este ultimul lucru de care avem nevoie acum.

Fac un apel prin această declaraţie tuturor celor care sunt interesaţi de binele României: să oprim scandalurile politice, să nu transformăm anul 2012 într-o luptă politică fratricidă, pe viaţă şi pe moarte. Pentru că, dacă facem asta, oricine va câştiga va trebui să gestioneze un dezastru. În faţa, probabil, a celui mai important an pentru România de după Revoluţia din 1989, avem datoria, deopotrivă, putere şi opoziţie, să fim responsabili. Să ne gândim înainte de a vorbi ce înseamnă "x" sau "y" lucru pentru economia naţională şi pentru români.

Cred că cei care vor reuşi să dovedească responsabilitate şi stabilitate vor avea de câştigat. Eu nu cred că un discurs populist sau extremist mai poate avea succes, atunci când întreaga lume se schimbă sub presiunea anilor în care politicienii i-au învăţat pe cetăţeni că se poate trăi la infinit pe datorie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Salvarea sistemului sanitar medical"

Paradox demn de logica numirilor politice din sistemul medical românesc: avem medici şomeri, deşi numărul lor este insuficient. Bomboana de pe coliva sănătăţii a pus-o examenul de rezidenţiat, când celor ce au promovat examenul li se refuză şansa specializării în această ţară, deşi avem specialităţi deficitare, precum medicina de urgenţă, terapia intensivă, radiologia, oncologia sau medicina de familie.

În aceste condiţii, mai miră pe cineva faptul că deficitul de personal medical continuă să crească, că şansa de a avea un medic atunci când eşti bolnav este de trei ori mai mică decât în restul Europei, că există în România 100 de localităţi rurale fără medic sau că un medic tratează, în condiţii mult mai dificile, de şase ori mai mulţi pacienţi decât cel din urban?

Suprasolicitarea datorată numărului mic de medici, riscul de eroare, tăierile salariale, precum şi lipsa de perspectivă datorată blocării posturilor se alătură degradării clădirilor în care lucrează, lipsei medicaţiei şi a dotării tehnice şi constituie motivaţia plecării din România. 8331 au plecat deja, iar alţi 60% vor să îi urmeze.

Am admirat curajul rezidenţilor protestatari de la Craiova, dar mă întreb şi azi unde sunt azi ceilalţi complici din sistemul medical?

Sunt sigur că, pentru cei aleşi, noua flotilă de elicoptere SMRUD - Serviciul Mobil de Rezolvare a Urgenţelor Demnitarilor - va fi la fel de eficientă ca la Cluj.

Noi ceilalţi ştim însă că lipsa unui medic înseamnă parastas, şi nu ne poate convinge niciun pompierism paramedical că muream oricum plimbaţi între spitale.

Solicit ministrului sănătăţii, medic de profesie, să susţină suplimentarea locurilor în specialităţi deficitare pentru tinerii medici care au promovat examenul de rezidenţiat. Printr-o astfel de măsură, cu cheltuieli mai mici decât cele destinate vreunui patinoar, putem face ca paradoxurile să dispară din sistemul medical românesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Deblocarea posturilor la rezidenţiat"

voi depune un proiect legislativ ce vizează suplimentarea locurilor la rezidenţiat în specialităţile deficitare pentru tinerii medici care au promovat examenul. consider că printr-o astfel de măsură se asigură, cu cheltuieli minime, atât şansa la viaţă pentru mulţi români, cât şi împiedicarea exodului medicilor în străinătate.

Proiectul legislativ vizează suplimentarea în 2011 a numărului de locuri cu 30% la rezidenţiat pentru următoarele specialităţi deficitare, respectiv: anestezie şi terapie intensivă, farmacie clinică, medicină de urgenţă, radiologie, medicină de familie, neonatologie şi oncologie medicală.

Repartizarea locurilor pe domenii şi specialităţi se stabileşte defalcat pe centre universitare, inclusiv pentru centrele universitare cu facultăţi de medicină, medicină dentară şi farmacie, în funcţie de capacităţile de pregătire pe specialităţi ale acestora, de către Ministerul Sănătăţii şi Asociaţia Universităţilor de Medicină şi Farmacie din România, şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii. Printr-o astfel de măsură, cu cheltuieli mai mici decât cele destinate vreunui patinoar, putem face ca paradoxurile să dispară din sistemul medical românesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Taximetrist băut?"

Un taximetrist de 50 de ani a fost adus de Poliţie la Centrul de Traumă şi Toxicologie de la "Sfântul Ioan", pentru evaluare clinică şi biologică în urma unui accident rutier. Suspiciunea poliţiştilor este că taximetristul ar fi consumat alcool. În urma impactului dintre taxi şi o altă maşină, o tânără a fost accidentată şi transportată la spitalul de neurochirurgie.

După ce va fi evaluat de medicii de urgenţă, taximetristul va fi preluat de poliţişti pentru continuarea anchetei.

Solicit de urgenţă adoptarea legii Ciuhodaru ce prevede echivalarea pedepselor pentru cei care se urcă la volan băuţi şi provoacă victime cu cea pentru crimele cu premeditare. Nu este fatalitate, neprevăzut sau vreo problemă tehnică, ci este doar decizia celui care bea să folosească maşina drept armă.

Reamintesc parlamentarilor că un alt proiect legislativ pe care l-am iniţiat zace prin comisii. El prevede suspendarea carnetului de şofer până la cinci ani în cazul conducerii sub influenţa alcoolului, de până la zece ani dacă în urma acestui gest au rezultat pagube materiale şi interzicerea definitivă a dreptului de a conduce dacă au fost răniţi sau omorâţi alţi oameni.

Pentru o astfel de crimă nu există pedeapsă suficient de mare.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"1 decembrie - zi de suflet a României"

Fiecare popor are o columnă istorică în care sunt dăltuite o mulţime de date esenţiale, unele mai importante decât altele. Pe columna poporului român este înscrisă la loc de cinste data de 1 Decembrie 1918, momentul sublim al istoriei româneşti, ziua în care a apărut pe lume România Mare şi care avea să devină, începând cu anul 1990, Ziua Naţională a României. Măreţia acestei zile vine din faptul incontestabil că desăvârşirea unităţii naţionale a fost un efort istoric al întregii naţiuni române. În cuprinsul aceleiaşi luni decembrie, la o distanţă în timp de 71 de ani, avea loc revoluţia din decembrie 1989, care consfinţea victoria împotriva totalitarismului şi deschiderea României spre democraţie.

Marea Unire din 1918 a beneficiat de o conjunctură astrală pe fondul prăbuşirii Imperiului Ţarist, a dualismului austro-ungar şi a împărăţiei otomane. Prin Tratatul de la Trianon, din 20 iulie 1920, se recunoşteau graniţele de vest şi de nord ale Statului naţional unitar român, iar alte acte internaţionale validau graniţa de răsărit a României. Marea Unire reprezenta împlinirea istorică prin care se anulau toate injustiţiile suportate de poporul român vreme de secole.

Care este viitorul nostru, al românilor din România şi al celor din afara graniţelor de stat? Definirea acestui viitor se leagă, în mod paradoxal, chiar de făurirea marii Europe, formată din naţiuni surori, înfrăţite nu atât prin originea etnică, cât prin spiritul european comun. În acest context istoric, barierele geografice vor fi practic desfiinţate. Ştim cu toţii că România Mare nu a fost statul etnicilor români, ci al cetăţenilor români, stat care a acceptat şi protejat dintru început, prin garanţii constituţionale solide, drepturile minorităţilor naţionale. Idealurile Marii Uniri au lăsat urme adânci şi puternice în conştiinţa fiilor acestei naţiuni al cărei destin democratic a fost atât de brutal întrerupt de aproape o jumătate de secol de totalitarism comunist. Numai că, asemenea păsării care renaşte din propria cenuşă, tot noi, românii, am înlăturat prin Revoluţia din 22 decembrie 1989 handicapul dictaturii comuniste care ni s-a impus după cel de-al doilea război mondial şi care ne-a izolat de Europa şi de instituţiile importante.

Acum, în preajma Zilei Naţionale, urez tuturor românilor sănătate şi împlinirea aspiraţiilor de mai bine, de prosperitate, de pace şi unitate.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Evenimentele oamenilor speciali"

Vin în faţa dumneavoastră cu dorinţa de a vă aminti de celebrarea unor zile dedicate persoanelor speciale ale lumii noastre. Lunile noiembrie şi decembrie marchează la nivel internaţional celebrarea acelor persoane pe care soarta le-a încercat din greu.

Nu demult am celebrat Ziua Internaţională a drepturilor copiilor, mai exact în 20 noiembrie, o sărbătoare care am constatat cu bucurie că începe să fie conştientizată şi în România. Comisia de muncă şi protecţie socială îşi va continua activitatea în vederea creării unui cadru legal cât mai eficient pentru bunăstarea şi protejarea copilului.

Mă refer la faptul că 25 noiembrie este declarată a fi Ziua internaţională împotriva violenţei asupra femeii, iar noi, la Arad, am marcat acest eveniment printr-o acţiune de informare şi conştientizare asupra acestui fenomen atât de extins în lume. Pot să vă spun că şi în România datele sunt înfricoşătoare, dat fiind faptul că la fiecare trei secunde o femeie este agresată în România, iar noi trebuie să ne mobilizăm şi să luăm atitudine pentru a schimba aceste date.

Ultima, dar nu cea mai puţin importantă, este data de 3 decembrie, când vom celebra Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, o zi în care trebuie să încercăm să acordăm mai multă atenţie acestei categorii sociale care încă duce lupte grele nu cu propria-i boală, ci cu societatea şi integrarea în această societate închisă de cele mai multe ori la nevoile lor, dar mai ales la capacităţile lor profesionale. Stigmatul dizabilităţii le reduce şansele de incluziune pe piaţa muncii.

Prin statutul conferit de funcţia noastră, consider că noi suntem şi portavocile acestei categorii de oameni pe care ţin să-i felicit pentru încăpăţânarea de a nu se da bătuţi.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Congresul de anul viitor al PES de la Bucureşti, un eveniment pozitiv pentru PSD"

Alegerea Bucureştiului pentru Congresul Partidului Socialiştilor Europeni (PES), care va avea loc anul viitor - o premieră pentru Europa de Est - reprezintă un mesaj clar de susţinere pentru social-democraţii români, dar are şi o importantă componentă regională. Congresul PES de la Bucureşti, care va alege un nou leadership, va da semnalul privind începerea bătăliei pentru câştigarea alegerilor europene din 2014, cu un candidat de stânga comun, care să-l înlocuiască pe Jose Manuel Barroso de la preşedinţia Comisiei Europene.

Pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri, este de dorit ca greşeala făcută atunci (alegerea fascismului şi nazismului) să nu fie repetată, iar liderii progresişti din cadrul PES să se ridice la nivelul unei confruntări atât de dificile. Alegerea Bucureştiului ca loc de desfăşurare a celui mai important eveniment al stângii europene are şi o importantă componentă regională. Din păcate, cele trei mari ţări din Estul Europei - România, Ungaria şi Bulgaria - reprezintă deja un teren de încercare pentru modul în care dreapta va evolua pe tot continentul. Situaţia din cele trei ţări este uimitor de similară - lideri (Băsescu, Orban, Borisov) demagogi şi populişti, lipsiţi total de ideologie şi de scrupule democratice, gata să-şi trateze popoarele ca pe o marfă de negociat în schimbul păstrării lor la putere: alegeri fraudate fără jenă, libertatea presei călcată în picioare, democraţia parlamentară demonizată, relaţii de tip mafiot care se substituie instituţiilor statului de drept, prigonirea şi destructurarea opoziţiei politice cu metode specifice fascismului, corupţie generalizată, autoritarism pe plan intern şi servilism total pe cel extern.

Mesajul Congresului PES va fi unul de conştientizare şi combatere solidară a acestui neofascism, care se întinde în această parte a UE. evenimentul care va avea loc la Bucureşti va reprezenta şi un semn clar de încredere şi susţinere pentru PSD din partea familiei socialiste şi social-democrat europene. Pe plan intern, toţi fripturiştii care au dezertat din PSD pentru a se înfrupta din beneficiile colaboraţionismului cu Băsescu nu prididesc să se autoprezinte ca mari oameni de stânga. Congresul PES, organizat în România cu doar câteva săptămâni înainte de alegeri, este un mesaj clar de încredere că PSD, singurul partid de stânga din România, alături de partenerii din USL, va fi votat de populaţie cu speranţa acelei schimbări pe care o aşteptăm cu toţii de mult timp.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Parlamentul trebuie să elimine incompatibilităţile!"

Mai multe voci avizate din domeniu susţin în continuare introducerea incompatibilităţii între calitatea de avocat şi cea de parlamentar. Există chiar mai multe proiecte de lege în acest sens, aflate în fază de blocaj în Parlament. Consider că nu este etic şi moral ca anumiţi avocaţi care sunt şi parlamentari să aibă contracte cu statul şi să câştige bani publici. Ceea ce a scris presa despre anumite parteneriate dă apă la moară acelora care susţin că parlamentarii nu trebuie să profeseze că avocaţi.

Mă refer îndeosebi la cazurile în care anumiţi funcţionari ai statului, între care şi parlamentari, beneficiază de contracte cu statul care le aduc venituri de sute de miliarde. Recentul caz al fostului secretar general al Guvernului este o mărturie vie în acest sens. Este inadmisibil că premierul Emil Boc a mai luat-o pe Daniela Andreescu în vizita din Israel, când putea foarte bine să nu mai cheltuiască banii contribuabililor pe deplasarea ei, pentru ca să o demită la sosirea în ţară! Era flagrantă greşeala acestui important om din guvern, dar Boc a întârziat nepermis până să ia taurul de coarne.

Pentru a corecta aceste disfuncţionalităţi, aştept şi un răspuns din partea ministrului justiţiei. O curăţenie morală a societăţii româneşti este aşteptată de deja prea mult timp, iar eu personal cred că parlamentarii sunt primii chemaţi să facă lumină.

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Igaş, cel mai toxic reprezentant al antiromânescului guvern Boc"

Nu mai este nicio îndoială că Guvernul Emil Boc, al nu ştiu câtelea, este unul antinaţional, antipopular şi iresponsabil. Spun răspicat acest lucru, având în vedere că nu a acordat bani pentru populaţia din Brad, localitate unde primarul se află în greva foamei, dar mai ales pentru declaraţiile făcute pe marginea acestei situaţii de ministrul de interne, Constantin Traian Igaş.

Opinia publică şi politicienii responsabili trebuie să fie preocupaţi şi îngrijoraţi de situaţia primarului de la Brad, de situaţia locuitorilor municipiului Brad. Alocarea de fonduri după ce primarul aflat în greva foamei a ajuns în spital este ca o frecţie Diana la un picior de lemn...

Mai grave sunt însă declaraţiile absolut iresponsabile ale ministrului Igaş, care a dat dovadă de cinism şi stupiditate spunând că dacă cei din Brad vor să aibă căldură să voteze un alt primar, care musai să fie de la PDL.

Igaş este exponentul cel mai toxic al ticăloşiei actualului guvern. este inadmisibil cum este tolerat! Consider că un guvern în care unul ca Igaş, care nu a fost în stare să-şi facă şcoala la vremea ei, le transmite locuitorilor din Brad că vor îngheţa de frig sau că vor muri de foame dacă nu votează PDL, este un guvern antiromânesc. A zis-o Igaş foarte clar: românii care nu votează PDL vor muri de frig, vor muri de foame, vor rămâne pe drumuri. Pe drumuri va rămâne însă acest Igaş, care nu va mai fi angajat de nimeni după ce-l va mătura Băsescu din funcţia actuală, care-i depăşeşte cu mult capacităţile...

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Lasă-ne, Băsescule, şi du-te!"

În România, sub preşedinţia lui Traian Băsescu, s-a petrecut o gravă erodare a statului de drept şi a mecanismelor democratice, la care nu putem asista pasivi. Voinţa şi acţiunea politică s-au concentrat în mâinile unui singur om, care dictează guvernului, care a constituit majorităţi false, care nu mai acceptă nici măcar în aparenţă puterea judecătorească. În acest context, demersul de suspendare a lui Traian Băsescu nu este o chestiune de pamplezir, nici un calcul de oportunitate, de şanse sau număr de voturi, ci o datorie pe care o avem de a nu trece cu vederea încălcarea legii fundamentale şi de a face toate eforturile pentru restabilirea unei ordini fireşti într-un stat de drept. În fapt, demersul USL privind suspendarea preşedintelui încearcă să scutească România de încă un an de suferinţă.

Avem convingerea că prin acest demers suntem în asentimentul şi avem susţinerea unei majorităţi a cetăţenilor, mai importantă în acest moment decât majoritatea conjuncturală din Parlament. Urmează acum discutarea cererii de suspendare de către grupurile parlamentare ale opoziţiei, iar apoi se va iniţia procedura prevăzută de Constituţie. USL doreşte în paralel cu procedura parlamentară să provoace o largă dezbatere publică în legătură cu procedura de suspendare, pentru a constitui un larg curent public.

În accepţiunea mea personală, dar şi a USL, la modul general, în politică nu poţi sa acţionezi, nu poţi să spui şi să faci numai ce este garantat imediat de un număr de voturi. Într-un regim democratic, demersurile opoziţiei, care îşi propun să sancţioneze ori să avertizeze asupra unui derapaj al puterii sau să vină cu soluţii alternative, nu pornesc de la evaluarea şanselor. Este vorba de cu totul altceva: de principiul reprezentativităţii, al pluralismului şi mai ales de faptul că nu putem asista pasivi la distrugerea statului de drept.

Sunt limite peste care nu se poate trece pur şi simplu, sunt fapte care nu au voie să rămână nesancţionate. Băsescu trebuie să ne lase să ne ocupăm de adevărata instaurare a democraţiei în România!

Domnul Radu Eugeniu Coclici:

"Băsescu panichează inutil populaţia României!"

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a avut sâmbătă, la Bruxelles, o întrevedere cu cancelarul Austriei, Werner Faymann, cu care a discutat în principal problema prezenţei băncilor austriece în România. Victor Ponta a participat la Bruxelles la Convenţia PES şi a discutat cu acest prilej cu majoritatea liderilor de centru-stânga europeni despre congresul care va avea loc la anul, în luna septembrie, la Bucureşti. Un congres special, în care se va alege un nou preşedinte, un nou secretar general şi care va marca practic începutul campaniei PES pentru alegerile din 2014 la Parlamentul European şi Comisia Europeană.

În acest cadru, Victor Ponta a avut întrevederea cu liderul Partidului Social Democrat din Austria, care este şi cancelarul Austriei. S-a abordat şi problema expunerii băncilor austriece şi a companiilor austriece în România. Liderul PSD a primit un răspuns prudent, nici optimist, nici pesimist, în sensul în care în acest moment Austria încearcă să-şi păstreze ratingul de ţară, care este maxim, 3 A, şi pentru aceasta trebuie să-şi regleze problema expunerii în ţările din Europa de Est. O primă problemă în acest moment este Ungaria şi prezenţa băncilor austriece din Ungaria, dar România şi Bulgaria reprezintă aceeaşi preocupare pentru austrieci. Liderul social-democrat a primit asigurări că ceea ce ţine de guvernul austriac în această problemă - prezenţa băncilor austriece - să nu afecteze investiţiile făcute în România.

Iată cum preşedintele Traian Băsescu, în calitatea lui de preşedinte-jucător, s-a băgat din nou unde nu-i fierbe oala şi a încercat să panicheze populaţia cu vestea retragerii băncilor austriece de pe piaţa românească. Ca aproape întotdeauna, Băsescu îşi depăşeşte atribuţiile. Mă bucur că preşedintele Ponta a lămurit această problemă, iar românii pot sta liniştiţi, măcar din prisma banilor şi creditelor lor...

Domnul Cornel Pieptea:

Reprezentanţii opoziţiei au evidenţiat în nenumărate rânduri existenţa unor investiţii fără noimă derulate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Am arătat sumele mari alocate prin buget acestui minister şi utilizate pentru a satisface administraţia şi clientela portocalie. În cazul multora dintre aceste investiţii, există puternice semne de întrebare referitoare la utilitatea derulării lor.

Iată că zilele trecute chiar doamna ministru Elena Udrea spune ca ministerul său derulează investiţii "de-a dreptul trăsnite". Mai mult, doamna ministru dă exemple de astfel de investiţii şi vorbeşte despre investiţii "gen sălile de sport din mediul rural, acolo unde nu sunt suficienţi copii, tineri să le folosească, bazine de înot acolo unde nu era canalizare, patinoare acolo unde nu era clima potrivită, cam acestea sunt investiţiile care s-au regăsit între programele ministerului în trecut".

Când am urmărit această declaraţie a ministrului dezvoltării regionale, am crezut că vorbeşte cineva din opoziţie. M-am uitat mai atent şi m-am convins că este vorba chiar despre doamna ministru Udrea.

Păi cine a aprobat aceste investiţii trăsnite? Nu chiar doamna Udrea?!

Declaraţia vine acum, când Elena Udrea conduce acestminister(la început doar al Turismului) de 3 ani, adică exact din momentul în care criza economică lovea prima oară lumea. Domnia sa a preluat şi ministerul dezvoltării din 2009, adică exact din momentul în care criza făcea ravagii în SUA şi Europa.

Investiţiile trăsnite au ieşit la iveală, cele mai multe dintre ele, de-a lungul anului 2010. Asta în timp ce salariile, pensiile şi alocaţiile au fost tăiate.

Aşa înţelege un ministru "responsabil" să dea socoteală în legătură cu modul în care a fost gestionat banul public, vine şi recunoaşte fără nicio problemă că a făcut nişte investiţii proaste şi fără nicio utilitate pentru oameni.

Eu cred că această simplă recunoaştere a greşelii trebuie dublată şi de o răspundere juridică pentru modul în care în aceşti ani s-au cheltuit banii la Ministerul Dezvoltării.

Domnul Vasile Berci:

"Apogeul «sistemului ticăloşit»"

Caracteristică pentru actuala putere este diferenţa uriaşă dintre discursul politic şi acţiunea politică. Discursul este de extracţie pur demagogică, iar acţiunea politică îmbracă forma diversiunii, tupeului şi nesimţirii agresive.

Ei vorbesc despre modernizarea statului, de o bună guvernare, dar în exercitarea guvernării constatăm expansiunea corupţiei şi abuzurilor fără precedent. Degradarea şi decredibilizarea statului şi a instituţiilor sale sunt lucruri mai mult decât evidente. Cetăţeanul de rând constată cu uşurinţă că direcţia este greşită, că statul român şi societatea sunt în plină derivă şi involuţie.

Aruncă cu aplomb vorbe despre reforme în educaţie, cercetare, asistenţă socială şi sănătate. Se declară democraţi şi morali, susţin că sunt adversarii politicilor populiste, artizanii revizuirii Constituţiei, ai reorganizării administrativ-teritoriale şi ai unor legi electorale europene etc.

Acesta este discursul.

Care sunt faptele? Să ne oprim doar asupra câtorva, dar nu înainte de a preciza că puterea respinge dialogul politic, negocierea şi compromisul cu opoziţia. Se cred probabil deţinătorii adevărului absolut, ba poate chiar infailibili.

Proiectul de buget pe 2012 denotă dispreţul guvernanţilor pentru români. Fondurile pentru educaţie, justiţie, cercetare şi agricultură au fost reduse, în timp ce bugetele serviciilor secrete şi ale Cotroceniului au fost mărite considerabil.

Cum este posibilă reforma sistemului educaţiei, remodelat după chipul şi asemănarea ministrului Funeriu, cu alocarea bugetară de 2% din PIB? Aşijderea cercetarea, care nu mai intră demult în aria de interes a actualilor guvernanţi.

Subfinanţarea acută va genera situaţii de blocaj al instanţelor de judecată, iar modificarea Legilor nr.303/2004 şi nr.317/2004, ca prerogative excesive pentru Inspecţia Judiciară, va face din independenta justiţie o simplă ficţiune. Alternativa pentru magistraţi este una singură: să judece conform "indicaţiilor preţioase" ale întâistătătorului vremelnic de la Cotroceni, Traian Băsescu.

În legătură cu agricultura, lucrurile sunt extrem de clare. Indiferent că anul agricol este bun sau rău, producătorii rămân la fel de săraci. Milioane de hectare rămase pârloagă, lipsa irigaţiilor, fărâmiţarea terenurilor, lipsa depozitelor şi inexistenţa unor politici coerente de susţinere a micilor producători condamnă agricultura la stagnare şi regres în condiţii de secetă. Constant rămâne doar discursul puterii despre potenţialul agricol al ţării.

Cât despre investiţii, rămâne ce s-a practicat în anii anteriori ai Guvernului Emil Boc, adică parcuri în păduri, săli de sport cu lacătul pe uşă, telegondole care nu duc nicăieri etc. Importante sunt licitaţiile trucate, cu destinaţie, alocările discreţionare din rezerva bugetară a Guvernului pentru primarii PDL, cu comisioane astronomice pentru clientela politică şi alegerile din 2012.

Morala şi bunul-simţ în politică sunt o altă găselniţă a actualei puteri. Asta în dispreţul unei situaţii economice şi sociale tot mai alarmante. Este suficient să ilustrăm modul în care s-a născut UNPR-ul generalului Oprea, adică prin şantaj pe bază de dosare, contracte cu statul şi cumpărarea de primari cu bani publici din rezerva bugetară. Se potriveşte bine în acest caz sintagma băsesciană "soluţia imorală". Nesimţirea merge atât de departe încât la "reevaluare" oameni de teapa lui Gabriel Oprea şi Micky Şpagă devin mai curaţi, mai uscaţi, ba chiar "modele" pentru politicienii puterii.

Pentru ca valenţele democratice ale actualei puteri să fie bine percepute, se ascultă telefoanele şi se induce starea de frică în rândul populaţiei, iar hărţuirea adversarilor şi a cetăţenilor vocali este definitorie pentru democraţia de tip "ciocul mic".

Guvernanţii au un unic interes, o prioritate absolută: rămânerea cu orice preţ la putere după alegerile din 2012. Votul prin corespondenţă, alegerea primarilor dintr-un singur tur, comasarea alegerilor, controlul politic al instituţiilor statului şi pregătirea unei fraude electorale de proporţii sunt argumentele unei obsesii maladive a puterii. Un adevărat delir al puterii. Aceasta este miza, cât despre oameni şi ţară, Dumnezeu cu mila! Sau, de ce nu, într-un singur registru cinic, românii vor fi minţiţi frumos, în timp ce portocaliii bine fixaţi în şaua pusă pe naţiune vor pretinde să-i şi aplaudăm!

Curat sistem ticăloşit, domnule Băsescu!

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Migraţia capitalurilor?!"

Săptămâna care a trecut a fost marcată de o puternică emoţie determinată de probabilitatea ca anumite bănci, cu capital străin să îşi facă bagajele şi, după "reţeta Nokia", să plece acolo unde randamentele sunt cele mai ridicate.

Emoţia este în mare parte justificată, dacă luăm în calcul importanţa sistemului bancar comercial pentru orice economie bazată pe regulile pieţei. Întrebarea legitimă pe care mi-aş pune-o în legătură cu o astfel de temere ar fi: "unde ar migra băncile şi unde ar obţine randamente mai mari şi mai sigure decât în sud-estul Europei?"

În contextul în care în majoritatea statelor europene stau sub presiunea necesităţii de lichidităţi imediate, pentru asigurarea finanţării deficitelor bugetare interne, este adevărat că strategiile statelor membre sunt în sensul de a limita supraexpunerea propriilor bănci pe alte pieţe decât pe cele proprii.

Este, de asemenea, adevărat că proverbul "nu pleacă niciun câine din faţa măcelăriei" se verifică şi în cazul sistemului băncilor străine, care, în anii de criză 2009-2011, au raportat în Estul Europei cea mai puternică creştere şi cele mai mari profituri.

Luând în considerare aceste aspecte sunt convins de faptul că nici una dintre sucursalele băncilor străine nu vor părăsi România, cel puţin atâta vreme cât aceste condiţii favorabile se menţin.

Este însă de aşteptat ca aceleaşi bănci să nu mai beneficieze de lichiditate din partea băncilor "mamă", ceea ce nu va echivala cu retragerea lor de pe piaţa românească.

Am convingerea că băncile din România vor redescoperi clienţii de mici dimensiuni, cărora să le ofere dobânzi superioare ratei inflaţiei, vor apela la finanţare pe orizontală, dar şi la finanţare externă, pentru a-şi prezerva o piaţă pe care nu au visat-o. Cred că această criză, dincolo de efectele ei negative, creează premisele unei reajustări a relaţiei cu clienţii şi o reevaluare a propriei sustenabilităţi, bazate pe clienţii reali.

Domnul Mihai Lupu:

"Curg fără oprire «veştile bune» ale preşedintelui-premier, domnul Traian Băsescu..."

De când se află preferaţii săi la guvernare, domnul preşedinte Băsescu le-a dăruit zilnic românilor numai şi numai "veşti minunate", care au avut un singur efect: adâncirea, cu o viteză fără precedent, a României într-o sărăcie lucie, cu alte cuvinte, o scădere drastică, bruscă a nivelul de trai, care avusese, anterior, timp de 10 ani neîntrerupt, doar un curs ascendent.

Deoarece în anul 2009, primul an în care criza s-a instalat în voie, "cu arme şi bagaje" în România, atât domnul preşedinte Băsescu, cât şi "guvernanţii săi magnifici", nu vedeau decât partea plină a paharului şi nu conteneau cu declaraţiile laudative la adresa realizărilor lor guvernamentale, care, susţineau dumnealor la unison, ar fi ferit cu brio România de efectele negative ale crizei, în 2010, problemele grave, tăierile de tot felul şi sărăcia, au venit ca un tăvălug peste poporul român.

De ce a fost România atât de afectată de criză, blocaje şi efecte negative în lanţ, extrem de dure? Este foarte simplu: deoarece nici domnul Băsescu - care avea alte treburi, să fie reales pentru un nou mandat -, nici domnul Boc şi ale sale guverne nu aveau timp de pierdut, în acea perioadă, cu reducerea cheltuielilor publice sau cu căutarea şi implementarea celei mai bune strategii anticriză, neluând în calcul nici măcar o singură măsură cu adevărat viabilă, care să preîntâmpine dezastrul ulterior.

Astfel, în locul unor soluţii de stimulare energică a economiei şi de lansare a unui pachet de facilităţi tentante, care să aibă rolul de atragere consistentă a investiţiilor externe, pentru a putea crea cât mai multe locuri de muncă, sau de stopare imediată a risipei destinate clientelei de partid, echipa Băsescu-Boc a ales alte decizii: cele de instalare a unei crunte austerităţi, care au fost luate intempestiv, dumnealor considerând că toate sacrificiile crizei trebuie aruncate în spatele românilor, deşi vina tergiversărilor le aparţine în întregime conducătorilor.

Şi uite aşa, de atunci şi până în prezent, "veştile prezidenţiale bune" au curs fără întrerupere: după tăierea salariilor, impozitarea pensiilor în 2010 şi apoi creşterea taxelor, a urmat o concediere în masă a salariaţilor din sistemul public, un şomaj ridicat şi o inflaţie tot mai apăsătoare.

Apoi, au continuat cu închiderea spitalelor şi a şcolilor, alungarea medicilor, asistentelor şi a profesorilor din sistemele de sănătate şi educaţie şi aruncarea acestora într-un haos profund.

Lucrurile au mers pe acelaşi făgaş şi în 2011, sub aceleaşi nefaste auspicii, prin lăsarea în blocaj a creditării, prin subminarea excesivă a consumului şi, în consecinţă, înţelenirea cumplită a economiei. Iar zilele trecute, preşedintele Băsescu a spart topul "veştilor bune" cu anunţul că urmează, în 2012, concedierea a încă 300.000 de salariaţi bugetari.

Trendul guvernanţilor domnului Băsescu nu s-a abătut cu niciun milimetru de la singurele lor soluţii imaginate şi aplicate vreodată, via laboratoarele experimentale ale Palatelor Cotroceni şi Victoria: tăieri de venituri, concedieri masive, îngheţări de salarii şi pensii şi multe, foarte multe minciuni! În fiecare lună, din 2010 şi până acum, românilor nu le-a fost dat să audă altceva decât promisiuni fără acoperire: dacă nu luna viitoare, poate în trimestrul următor vor avea parte de respectarea cuvântului dat în privinţa termenelor reale de plată a drepturilor lor.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Infracţionalitatea mică sufocă siguranţa cetăţeanului"

Am fost votat de către cetăţenii unui colegiu din municipiul Bucureşti, însă activităţile pe care le întreprind nu se rezumă, aşa cum unii parlamentari au înţeles, numai la acest colegiu. Trăiesc în Capitala ţării şi, spre deosebire de mulţi alţi oameni politici, merg pe stradă ca orice cetăţean, observ de unul singur problemele care afectează oraşul, mă întâlnesc cu oamenii şi le ascult doleanţele.

Dacă în urmă cu mai mulţi ani principalele probleme care frământau locuitorii oraşului lui Bucur erau legate de curăţenia oraşului, de comerţul ambulant sau în dughene improvizate şi neigienice, de lipsa locuinţelor sau de ambuteiajele fără sfârşit, astăzi, cine ascultă vocea cetăţeanului ar putea constata că agenda publică a acestuia a suferit modificări semnificative.

Comerţul cu amănuntul se desfăşoară în cu totul alte condiţii decât în anul 1999, graţie măsurilor luate la începutul anilor 2000. Firmele de salubritate care asigură curăţenia spaţiilor publice prestează servicii, pe baze concurenţiale, din ce în ce mai bune.

Boom-ul imobiliar de dinaintea crizei economice a rezolvat în mare măsură şi problema deficitului de locuinţe, iar finalizarea pasajului Basarab a decongestionat o mare parte a traficului rutier.

Cu toate acestea, problemele pe care le reclamă vocea cetăţeanului rămân în continuare multiple, iar administraţiile de sector trebuie să fie mult mai conectate la dorinţele cetăţenilor.

Din tot acest ansamblu de probleme, cea mai arzătoare este în prezent creşterea infracţionalităţii mici. Reţele infracţionale care-şi arogă dreptul de proprietate asupra parcărilor publice, creând temerea pentru proprietarii de autovehicule că dacă nu "cotizează" vor suferi pagube semnificative. Furturile din buzunare, în pieţele agro-alimentare sau în mijloacele de transport în comun, din locuinţe sau spaţii comerciale s-au intensificat. De asemenea, reţele de exploatare a "spălătorilor de parbrize" sau a cerşetorilor de la semafoare acţionează nestingherite, ca într-o capitală fără administraţie locală şi în ciuda existenţei poliţiei locale şi a altor structuri ale apărării, ordinii şi siguranţei publice.

Cred că fiecare actor politic de decizie ar trebui să se aplece mai mult asupra problemelor pe care le reclamă comunităţile locale, să ia decizii şi să acţioneze real şi eficient pentru rezolvarea acestora.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Eşecul major al unui preşedinte, jucător al destinului unui popor"

Candidatul la preşedinţie în campania electorală din 2004, domnul Traian Băsescu, le promitea solemn românilor că va stârpi corupţia şi că acest deziderat va fi principalul său obiectiv prezidenţial.

Dumnealui ne vorbea atunci, cu o vehemenţă marcantă, strângătoare masivă de voturi, despre corupţia gravă a clasei politice, despre cea a demnitarilor timpurilor respective şi susţinea, extrem de vocal, cu mâna pe inimă, că va acţiona temeinic în mandatul său, pentru ca toate actele de corupţie să fie anchetate şi condamnate.

La acea vreme, promisiunea solemnă a unei bătălii dure cu corupţia, dar şi invocatele "ţepe din Piaţa Victoriei" pentru corupţii clasei politice au convins întru totul poporul român, care i-a pus pe tavă domnului Băsescu o imensă încredere, aproape oarbă, am putea spune.

Şi ce a făcut dumnealui, timp de şapte ani, cu acest capital uriaş de încredere care i s-a oferit în dar? Sintagma "Sistemul ticăloşit" a fost invocată ulterior, în majoritatea discursurilor prezidenţiale, de către domnul Băsescu, acesta uitând frecvent faptul că dumnealui se află în fruntea sistemului fără să facă nimic concret sau că jurămintele sale anterioare, privind eradicarea corupţiei sau respectarea întocmai a legii fundamentale a ţării, au rămas, în toţi aceşti şapte ani furtunoşi, de când dumnealui ocupă prima funcţie în stat, doar vorbe goale sau abuzive arme de putere.

Acum, când corupţia guvernamentală s-a transformat într-o imensă caracatiţă portocalie, ale cărei tentacule impresionante au reuşit să stăpânească fiecare bănuţ public, adunat cu greu în vistieria statului, domnul Băsescu - deşi nu ia nicio măsură şi nici nu se dezice de corupţii săi preferaţi, miniştri, secretari de stat, primari, prefecţi, consilieri, directori etc., din ce în ce mai mulţi proveniţi din acelaşi drag partid al său, PDL -, ne declară că a fost învins: "(...) iar povestea «băieţilor deştepţi» este una căreia, ca şef de stat, nu am reuşit să-i pun capăt".

Dar domnul preşedinte se referă aici doar la acei "băieţi deştepţi" din energie, uitându-i complet pe toţi ceilalţi, care au acaparat ţara, şi neaducându-şi niciun moment aminte că dumnealui i-a sprijinit şi pe aceştia, de-a lungul mandatelor sale, vezi cazul ALRO...

Ba mai mult decât atât, domnul preşedinte Băsescu ne dă deja, de prea multă vreme, impresia clară că ori nu vede, n-aude, nu înţelege ce se petrece în jurul său ori este de acord cu clonarea "băieţilor deştepţi portocalii", în toate domeniile posibile.

În acest an, 2011, aproape că nu a putut trece o săptămână fără ca un caz de corupţie zdrobitor, desprins numai din rândurile PDL, să nu iasă la iveală, ori cu ajutorul presei, ori cu cel al începerii unor anchete sau chiar arestări directe.

Nu pot să nu vă întreb, domnule preşedinte, cum aţi putut lupta atât de înverşunat cu fostul premier Tăriceanu, căruia nu aveaţi ce-i reproşa şi ale cărui rezultate guvernamentale au adus un plus de valoare semnificativ economiei româneşti, prin atragerea unor investiţii masive în România şi printr-o consolidare şi dezvoltare accelerată a multor domenii, care reuşesc să susţină şi acum economia, în această perioadă grea, de criză nesfârşită, iar acum, când vă loviţi la tot pasul de masa crescândă de corupţi pdl-işti, care taie şi spânzură tot ce le iese în cale prin sistemul public, nu mai faceţi absolut nicio mişcare, ba chiar vă declaraţi învins tocmai de către cei pe care i-aţi apărat şi cocoloşit permanent?!

Ce să înţelegem din atitudinea dumneavoastră, domnule Băsescu? Că vă recunoaşteţi înfrângerea abia acum în faţa "băieţilor deştepţi", după ce i-aţi tolerat nepermis de mult, doar pentru a nu fi identificat direct ca părtaş al acestei caracatiţe?

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"La mulţi ani tuturor românilor de Ziua Naţională!"

Întâi decembrie este Ziua Naţională a României, potrivit Constituţiei din 1991, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15/28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama următoarele:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fideicomisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

La 1 decembrie, cea mai importantă dată pentru români, ţara întreagă sărbătoreşte prin ceremonii şi evenimente marcante ceea ce reprezintă cea mai semnificativă parte a istoriei poporului român. Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru făurirea statului naţional unitar.

La mulţi ani tuturor românilor de Ziua Naţională!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Guvernul Boc încalcă din nou Legea educaţiei naţionale"

Proiectul de buget pentru anul 2012, aprobat recent de guvernul Boc, încalcă din nou Legea educaţiei naţionale, fapt ce nemulţumeşte profund tot sistemul educaţional, atât pe elevi şi studenţi, cât şi pe profesori.

Potrivit documentului propus de guvern, fondurile alocate educaţiei nu respectă nici de această dată procentul de 6% din PIB, prevăzut de Legea educaţiei în vigoare.

Guvernul Boc înţelege să sprijine educaţia în România prin perpetuarea unei subfinanţări cronice a sistemului. Astfel, în 2012, pentru învăţământ se alocă doar 2,8% din PIB.

Drept urmare, o primă reacţie în acest sens o are Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, care a început organizarea unor proteste faţă de modul în care este tratată educaţia de către guvernarea actuală, dar şi sindicatele din învăţământ, care răspund cu pichete şi ameninţă la rândul lor cu proteste, considerând că dascălii sunt din nou nedreptăţiţi de alocarea precară, stabilită de către guvernul Boc.

Pe bună dreptate, dascălii consideră că "6% din PIB pentru educaţie nu este un moft, ci o reală necesitate, pentru că dezvoltarea învăţământului înseamnă dezvoltare economică, unităţile şcolare vor fi mai bine dotate, o pregătire mai bună a elevilor înseamnă viitori angajaţi calificaţi, elevii vor putea beneficia de pregătire practică în ateliere şcolare sau laboratoare la standardele UE, poate fi implementat programul "şcoala după şcoală", solicitat de părinţi, şi motivarea personalului angajat contribuie la creşterea calităţii actului educaţional".

De asemenea, şi studenţii îşi exprimă nemulţumirea şi critică vehement nepăsarea flagrantă a guvernului Boc faţă de educaţia din România. Potrivit unui comunicat al ANOSR, procentul scăzut din PIB alocat educaţiei reflectă modul superficial în care guvernanţii actuali investesc în viitorul acestei ţări.

Guvernul Boc ne demonstrează foarte clar că are cu totul alte priorităţi în 2012. Altfel, cum poate explica românilor faptul că sumele de la buget pentru SRI, SIE, SPP vor creşte, în vreme ce educaţia şi sănătatea vor fi subfinanţate, pensiile vor fi îngheţate, iar bugetarii nu-şi vor recupera nici atunci pierderile salariale?!

În orice ţară democratică normală, finanţarea corespunzătoare a educaţiei ar trebui să reprezinte o prioritate naţională, având în vedere că orice investiţie în acest domeniu extrem de important înseamnă, de fapt, o investiţie strategică în viitorul unei naţii.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Amendamentele USL la buget, beţe-n roate pentru economia ţării!"

În aceste zile, ne pregătim cu toţii să aducem îmbunătăţiri bugetului de stat care ne va ajuta ca în anul viitor să ţinem ţara pe calea cea dreaptă. Fiecare dintre noi vrea să atragă în judeţul în care a fost ales cât mai mulţi bani şi, cu siguranţă, puţini dintre noi au interesul de a destabiliza un domeniu sau altul. Nu trebuie însă să uităm că venim după doi ani grei, în care nu doar ţara noastră s-a confruntat cu probleme economice, ci întreaga lume.

Din păcate, văd că deja sunt unii colegi, cei de la PSD şi de la PNL, care nu vor să ţină cont de realităţile economice ale momentului, ci vor să transforme acest proiect de buget într-o rampă de lansare în viitoarea campanie electorală. De aceea, mă miră să remarc cum colegii USL deja pregătesc amendamente care au un caracter strict populist şi care sunt prezentate doar de dragul de a spune că fac ceva pentru popor. PSD şi PNL au anunţat deja că vor prezenta zece puncte de reformă propuse pentru relansarea economică şi financiară ca amendamente la Legea bugetului de stat pentru 2012, cărora li se vor mai adăuga încă două. Dar să vedem ce doresc colegii noştri: ei nu propun amendamente care să ducă la economii, ci dimpotrivă, vor mai mulţi bani pentru proiecte care deja sunt prevăzute pentru finanţare în bugetul aprobat de Guvern.

Şi pot să prezint şi exemple în acest sens: sunt colegi care vor mai mulţi bani pentru construirea de locuinţe sociale şi blocuri ANL. Demersul lor este clar unul menit a demonstra că ei sunt în slujba poporului, că vor case pentru cât mai mulţi oameni. Şi noi vrem, dar nu ne lăudăm cu asta, şi drept dovadă stă bugetul Ministerului Dezvoltării, care are deja prevăzute sumele necesare acestui scop. Practic, pentru realizarea de locuinţe sociale, de exemplu, în 2012 se vor aloca 35 de milioane de lei, faţă de 30 de milioane de lei, câţi au fost în 2011, şi 27 de milioane de lei în 2010. Tot pentru noi locuinţe, dar destinate celor care vor fi evacuaţi din casele retrocedate, se vor cheltui 50 de milioane de lei, cu 10 milioane de lei mai mult decât în 2011 şi cu 14 milioane în plus faţă de 2010. Aşadar, de ce vă plângeţi, domnilor din USL, că Guvernul nu vă dă bani ca să ajutaţi populaţia din acest punct de vedere? Oare nu faceţi doar declaraţii ca să vă audă populaţia? Reclamaţi că Guvernul nu alocă fonduri pentru reabilitarea drumurilor, dar numai la Ministerul Dezvoltării suma prevăzută în acest scop va fi în 2012 de 450 de milioane de lei, dublă faţă de 2010. Iar acestea nu sunt decât câteva exemple.

Este drept că au mai scăzut sumele pe care le primeau primăriile pentru a acoperi unele costuri, dar nu trebuie uitat că aceleaşi primării pe care acum, stimaţi colegi din USL, le apăraţi cu atâta tărie au destule venituri proprii din impozite şi nenumărate taxe locale. Este momentul ca şi autorităţile locale să se înveţe să economisească, nu să risipească bani pentru investiţii inutile precum palmieri sau tot felul de ceasuri extravagante prin oraşe, ca după aceea să ceară bani de la Guvern, bani care ar putea şi ar trebui alocaţi în domeniile care au cu adevărat nevoie. Şi nu trebuie uitat că aceleaşi primării au posibilitatea de a absorbi fondurile europene prin programele operaţionale regionale, în condiţiile în care gradul de atragere a finanţărilor nu depăşeşte, în medie, 40%, deşi banii stau la dispoziţia autorităţilor locale de mai bine de doi ani.

Acestea au fost doar câteva exemple, pentru că mi-ar trebui multe ore ca să vă arătăm dumneavoastră, colegilor din PSD şi PNL, că cereţi ceea ce vi s-a dat deja. Acest lucru înseamnă că fie nici măcar n-aţi citit proiectul de buget, fie îl cunoaşteţi, dar prezentaţi amendamente doar pentru a vă putea lăuda după aceea şi a vă aroga merite care nu vi se cuvin.

De altfel, dacă ar fi să ne luăm după dumneavoastră şi după tot ceea ce solicitaţi absolut neîntemeiat, am duce ţara într-o criză din care nimeni n-ar mai putea-o scoate mulţi ani. Să ne amintim doar de celebrul program de guvernare al PSD, elaborat în octombrie 2010, plan care cuprindea 100 de măsuri care de care mai aberante sau mai ilegale. Promiteaţi atunci pensii şi salarii mărite peste noapte, de parcă nu trăim într-o Europă în care toată lumea nu ştia cum să aplice măsuri de austeritate ca ţările să nu intre în faliment, aşa cum este Grecia acum. Vorbeaţi de anularea legii pensiilor, deşi asta înseamnă revenirea la o nedreptate făcută oamenilor care au muncit la fel, dar care ar fi beneficiat de venituri total inegale. Mai aminteaţi atunci de impozit progresiv pe venituri, deşi istoria economică a ţării ne-a arătat deja că asta duce la evaziune fiscală de proporţii. De asemenea, nu trebuie să uităm că promiteaţi şi anularea obligativităţii plăţii contribuţiilor sociale pentru persoane angajate cu drepturi de autor, deşi ştiaţi foarte bine că acest lucru ar încuraja munca la negru şi lăsarea acelor salariaţi fără drept de pensie sau asistenţă medicală gratuită.

Acum suntem lămuriţi ce doriţi: nimic altceva decât să pozaţi în oameni aflaţi în slujba poporului. De aceea ne şi ameninţaţi că veţi bloca activitatea comisiilor reunite de buget-finanţe de la Parlament în cazul în care nu vă vor fi acceptate amendamentele. Dacă o veţi face, veţi întârzia aprobarea Legii bugetului, iar acest lucru va avea consecinţe deosebit de grave, pentru că se vor bloca multe plăţi, iar oamenii vor rămâne fără bani. Însă cred că nu aţi da înapoi, sub masca populismului, de la a vă pune în practică ameninţarea. Dar atunci când spitalele şi şcolile vor rămâne fără finanţare la început de an, când se vor bloca proiectele pe care le cofinanţăm şi când nu vor mai fi plătite salariile unora dintre bugetari, vina vă va aparţine şi nu vom ezita nici noi să arătăm adevărul. Pentru că, deşi suntem dispuşi să acceptăm propunerile dumneavoastră logice, care ar avea consecinţe bune pentru ţară, nu vom ceda presiunilor doar pentru că doriţi să vă arătaţi, doar teoretic, în slujba poporului. Noi vrem să lucrăm practic şi cinstit, pentru că doar aşa ţara va merge pe calea cea bună.

Domnul Călin Potor:

"Privatizarea eşuată a pdl!"

În goana lor nebună de a aduce bani la buget, cu sau fără investitori strategici, cei din guvernul pdl nu au realizat un eşec esenţial: acela că singura privatizare care nu i-a ieşit niciunui guvern de 20 de ani încoace a fost privatizarea partidului care ajunge la guvernare, iar pentru USL acesta va fi un obiectiv al guvernării şi reformării statului.

Pentru PNL şi USL, reformarea statului înseamnă să încetăm să transformăm partidul care vine la guvernare în partid-stat. Astăzi acest proces primează. Am făcut mai bine sau mai rău, diferite guverne au făcut atâtea privatizări în România. O singură privatizare eşuează de 20 de ani, şi anume privatizarea partidului care guvernează. Partidul care ajunge la guvernare trebuie să rămână privat, folosind responsabilităţile şi gestiunile de stat.

Din păcate, partidul care guvernează astăzi în România consideră bugetul public buget de partid, consideră mijloacele şi instituţiile statului instituţii de partid, iar acest lucru va înceta când va fi instalat la Palatul Victoria un guvern USL. Preşedintele ţării vorbeşte-n vânt despre reformarea statului. Asumăm şi noi acest proiect, dar la modul concret, cu proiecte şi soluţii.

Diferenţa dintre noi şi actualul guvern este că pentru noi reducerea costurilor statului va însemna reducerea costurilor birocraţiei, reducerea costurilor care alimentează clientela politică, şi nu împuţinarea numărului de medici, de profesori sau de poliţişti. Pentru noi reforma înseamnă trecerea de la un stat care costă prea mult şi este prea slab la un stat care să fie eficient.

Domnul Călin Potor:

"Puterea discreţionară nu ia în seamă opoziţia constructivă!"

Deşi PNL şi USL au întins o mână prietenească, sunt sceptic în ceea ce priveşte rezultatele discuţiilor pe care le vom purta cu UDMR şi parlamentarii grupului minorităţilor, pe marginea amendamentelor aduse de PNL proiectului de buget pe 2012. Vom avea o discuţie amiabilă cu UDMR-ul şi cu grupul minorităţilor, dar în legătură cu discuţia asta sunt destul de sceptic, pentru că e o coaliţie de guvernare, ei împart un buget. Acolo, la masa coaliţiei de guvernare, nu se discută despre CAS, se discută despre cât îşi trage fiecare bani pe ministerele lui. Nu am speranţe foarte mari că vor fi acceptate amendamentele noastre la proiectul de buget.

În cadrul dezbaterilor proiectului de buget în Parlament, PNL va explica actualei puteri de ce în timpul guvernării liberale taxa pe valoarea adăugată putea fi diferenţiată. Rămâne să avem o dezbatere în Parlament, când o să explicăm de ce după noi se putea reduce şi trebuia neapărat redus CAS-ul, se puteau face proiecte de lege, cum de altfel noi am iniţiat şi au fost respinse, cu TVA-ul diferenţiat, cel puţin cu schema aceea pe agricultură şi produse agricole.

Domnul Călin Potor:

"Un nou an de chin pentru români"

Preşedintele viitor suspendat traian băsescu, cu litere mici, evident, ne-a anunţat că 300.000 de bugetari vor fi concediaţi până la sfârşitul anului 2012. Ne punem, în consecinţă, întrebarea cum se va produce ieşirea din criză atât timp cât singura abordare este legată de câţi oameni mai concediem şi de unde mai tăiem posturi? Am asistat până acum la asemenea politici sub incompetenta guvernare portocalie, iar rezultatul a fost austeritatea continuă şi sărăcirea populaţiei, până la disperare. Sacrificiul făcut de români, de care tot aminteşte emil boc, a fost inutil!

Personal consider că avem nevoie de măsuri care să stimuleze economia, să încurajeze iniţiativa privată, să se facă lucruri care să ajute oamenii să iasă din colaps. Avem nevoie de investiţii în domenii care generează relansarea economică, deoarece, potrivit Eurostat, România se află printre ţările cu cele mai puţine iniţiative economice. Rezultatul celor trei ani de mandat al guvernării pdl a fost distrugerea tuturor sistemelor sociale - educaţie, sănătate, asistenţă socială, apărare, administraţie şi ordine publică. băsescu şi boc au dus în mod evident o politică deliberată de distrugere a sistemelor sociale din România.

Actuala putere nu vorbeşte niciodată despre oameni, doar despre cifre neînţelese, pentru justificarea măsurilor de austeritate. Abordarea de tip contabil, aceeaşi ca şi în cazul tăierilor şi concedierilor nediferenţiate, de-a valma, are efecte dezastruoase la nivelul societăţii româneşti. Mai mult, guvernul a refuzat orice dialog cu opoziţia şi cu partenerii sociali, mişcarea sindicală fiind redusă la tăcere. Legile importante pentru viitorul românilor au fost adoptate exclusiv prin asumări de răspundere, Parlamentul fiind transformat într-un decor sumbru, fără rost.

Domnul Călin Potor:

"Guvernarea distrugerii şi a dezastrului naţional"

Deşi nu intra în atribuţiile sale de şef de stat, traian băsescu, în dubla sa calitate de preşedinte şi premier, a anunţat cu nonşalanţă că procesul de reducere a numărului de salariaţi bugetari va continua, România urmând să-şi fixeze acest număr la 1,1 milioane, coborând de la 1,4 milioane până la sfârşitul anului 2012. Astfel, 300.000 de oameni vor rămâne din nou pe drumuri, fără mijloace de subzistenţă şi fără perspective de reconversie, sărăcia mutându-se spre centrul societăţii.

Este trist şi dezamăgitor că puterea jalnică de acum ţine cont doar de echilibrul bugetar în luarea măsurilor şi ia în calcul doar câţi bani vin la buget, prin reducerea posturilor din sistemul bugetar. Aşa crede băsescu, boc şi ai lor că pot rezolva problemele României. Preocuparea unui guvern responsabil ar trebui să fie creşterea economiei şi a veniturilor la buget, nu ce mai e de tăiat şi amputat.

Rezultatul politicii lui băsescu şi boc de a tăia continuu a condus la un dezastru instituţional, la o degradare continuă a instituţiilor statului şi la distrugerea speranţei în viitor. În urma reducerilor de personal, decise în ultimii doi ani de guvernarea pdl, instituţiile statului funcţionează la limita de avarie, iar atunci este o utopie să ceri performanţe...

Am ajuns în situaţia paradoxală ca în România de azi, într-un stat european, să nu mai vorbim deloc despre prosperitate şi viitor, discutăm doar despre sărăcie. Totul se rezumă la gestionarea sărăciei, la austeritate şi împrumuturi costisitoare, în plan economic, nesfârşite abuzuri şi aservirea statului către propria clientelă, în plan politic. Acesta este rezultatul guvernării pdl-iste.

O naţiune care nu se raportează decât la propria-i sărăcie nu are şanse de viitor. România se află astăzi în stare de blocaj general, economic, social şi politic. Sub guvernarea pdl, românii nu au văzut decât reduceri de salarii, de pensii, neîndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului, fără ca toate aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieţii lor. Românii sunt condamnaţi la austeritate, în vreme ce puterea actuală nu ia nicio măsură pentru a creşte veniturile cetăţenilor, pentru a creşte economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă.

Consider că avem nevoie de un stat suplu atunci când vine vorba de administraţie, de reducerea birocraţiei, dar în acelaşi timp avem nevoie de un stat care să asigure prestaţii sociale corecte şi care să-şi respecte contractul social cu cetăţeanul. Avem nevoie de un stat care să-şi îndeplinească funcţiile esenţiale şi de sisteme publice eficiente şi funcţionale, pentru că noi plătim taxe şi impozite.

Susţin, alături de colegii din PNL, stoparea risipei banului public şi reducerea cheltuielilor de la contractele cu clientela politică şi din zonele de administraţie populate cu pd-işti. Cazul secretarului general al guvernului, daniela andreescu, cu litere mici, este edificator pentru tipul de politică dusă de pdl. Un partid corupt, care nu va rămâne nici măcar în ciornele istoricilor vremii...

Domnul Gheorghe Dragomir:

"1 decembrie 1918, ceasul de aur al neamului românesc"

În fiecare an, de 1 decembrie, cetăţenii români sărbătoresc ziua în care a fost realizată Marea Unire din 1918. 1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după înlăturarea regimului comunist.

Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România.

Actul Unirii a fost citit de Vasile Goldiş la Alba Iulia: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre."

De asemenea, rezoluţia, deosebit de democratică, susţinea, pe lângă unirea deplină şi pe veci cu ţara-mamă, o largă reformă agrară, drepturi sociale extinse şi protecţie pentru muncitori, drepturi egale şi deschidere faţă de minorităţile naţionale, dar şi menţinerea unei forme de autonomie administrativă pentru provinciile care, prin reprezentanţii lor legitimi, îşi aleseseră viitorul în cadrul adunării de la Alba Iulia.

Privind înapoi, putem spune astăzi că 1 decembrie 1918 a însemnat realizarea deplină a visului de unitate naţională a tuturor românilor, vis care a răsărit încă din negurosul secol al XVIII-lea şi care a reprezentat motorul vieţii a succesive generaţii de patrioţi români.

Patriotismul autentic, spiritul de sacrificiu şi demnitatea absolută de care a dat dovadă generaţia Marii Uniri trebuie să ne fie mereu probă vie a faptului că o zi naţională şi idealul unui popor nu se mărginesc la vorbe goale, la sindrofii ieftine şi automatisme care se declanşează la ore fixe. Patriotismul înseamnă mai presus de orice legitimitate, demnitate, responsabilitate, lucrul bine făcut, indiferent ce înseamnă el, dar şi respect pentru cei care au fost.

Una peste alta, trebuie să nu uităm faptul că 1 decembrie 1918 a fost, înainte de toate, "ceasul de aur" al unui neam întreg.

Domnul Marin Almăjanu:

"Preşedintele Băsescu anunţă ce ne aşteaptă în 2012: încă 300.000 de oameni vor rămâne pe drumuri!"

Deşi nu intră în atribuţiile sale de şef de stat, domnul Băsescu, din nou în dubla lui calitate oficială, de preşedinte, şi cea însuşită neoficial, de premier, a anunţat zilele trecute, cu tot cinismul din dotare, că procesul de reducere în masă a numărului de salariaţi bugetari va continua, România urmând să-şi fixeze acest număr la 1,1 milioane, coborând de la 1,4 milioane până la sfârşitul anului 2012. Astfel, 300.000 de oameni vor rămâne dintr-o dată din nou pe drumuri, fără nicio altă alternativă viabilă. Prin acest demers, echipa Băsescu-Boc dă un nou imbold sărăciei, care are toate şansele de extindere cu repeziciune şi în 2012.

Iar proiectul guvernului Boc pentru bugetul pe 2012 nu aduce nimic bun pentru cetăţeni, ci acesta ţine cont doar de echilibrul bugetar, pe hârtie, în luarea măsurilor, şi ia în calcul doar câţi bani vin la buget prin reducerea posturilor din sistemul bugetar.

Puterea actuală dovedeşte, încă o dată, fără echivoc, că nu-i pasă de consecinţele deciziilor sale proaste! În mod normal, prioritatea unui guvern responsabil ar trebui să fie cu totul alta, şi anume cum poate contribui mai bine şi mai eficient la creşterea economiei şi a veniturilor la buget, şi nu doar aceea de a găsi tot ce mai este de tăiat.

Rezultatul politicilor greşite, practicate non-stop de domnii Băsescu şi Boc, de a tăia continuu este transpus deja într-un dezastru instituţional, o degradare continuă a instituţiilor statului. În urma reducerilor de personal decise în ultimii doi ani de către guvernarea PDL, instituţiile statului funcţionează la limita de avarie.

Am ajuns în situaţia paradoxală ca în România de azi, într-un stat european, să nu mai discutăm deloc despre prosperitate şi viitor, vorbim numai despre sărăcie. Totul se rezumă la gestionarea sărăciei, la austeritate şi împrumuturi costisitoare, în plan economic, şi nesfârşite abuzuri şi aservirea statului către propria clientelă, în plan politic. Acesta este unicul rezultat al guvernării PDL: o naţiune care nu se raportează decât la propria-i sărăcie, lipsită total de şanse de viitor! România se află astăzi în stare de blocaj total: economic, social, politic şi instituţional.

Sub guvernarea PDL, românii nu au avut parte decât de reduceri de salarii, de pensii, dar şi de neîndeplinirea responsabilităţilor fundamentale ale statului, fără ca toate aceste sacrificii să se vadă în cea mai mică ameliorare a vieţii lor.

Puterea portocalie a reuşit performanţa de a condamna la austeritate românii şi nu ia nici măcar în al treisprezecelea ceas nicio măsură pentru a creşte veniturile cetăţenilor, pentru a creşte economia, pentru a spori numărul de noi locuri de muncă.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Nepotismul, corupţia şi legea lui «fac ce vreau» pe banii contribuabililor, principalele ingrediente ale guvernărilor PDL-iste"

De trei ani încoace am auzit fără întrerupere, de dimineaţă şi până seara aceleaşi răsuflate sloganuri cosmetizate excesiv sub masca fariseismului şi a celei mai infame demagogii: "PDL este cel mai curajos partid", "PDL face reformă", "PDL modernizează România", "PDL a scos ţara din criză", "PDL a salvat economia" etc.

Dar ce este real din toate aceste afirmaţii neconfirmate în rezultate, domnilor guvernanţi? Cum le răspundeţi românilor la întrebarea firească: de ce toleraţi atât de multă corupţie în rândurile dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc?

Oare curajul nemaiîntâlnit al pdl-iştilor din multele cabinete Boc, constă numai în doza de tupeu nemărginit al unora dintre ei, cu care şi-au accesorizat opulent fărădelegile clamate drept binefaceri guvernamentale pentru popor?! Sau numiţi curaj, scrupulosul mod prin care direcţionaţi banii publici, exclusiv în puşculiţa de partid, de parcă i-aţi scoate din contul dumneavoastră personal, domnule prim-ministru?!

În ce constă celebra reformă portocalie, domnilor Boc şi Băsescu, pe care aţi instituit-o cu forţa, peste voinţa românilor şi în defavoarea lor totală? Cumva în sărăcirea intensivă a salariaţilor şi a pensionarilor sau în substituirea stimulării mediului privat, cu falimentarea accelerată a acestuia?!

De ce aţi exemplificat până la epuizare corupţii guvernelor precedente, domnule preşedinte Băsescu, şi v-aţi grăbit să-i suspendaţi pe unii foşti miniştri, a căror vină nu a fost dovedită niciodată, iar acum când prin guvernele protejate de dumneavoastră cu străşnicie se perindă personaje incalificabile, precum Ridzi, Videanu, Berceanu, Botiş, Blejnar, Andreescu şi alte faimoase nume..., aţi devenit dintr-o dată paralel cu prerogativele dumneavoastră şi cu înverşunata dumneavoastră luptă anticorupţie?

Sau nu vă sunt suficiente exemplele şi vreţi să continuăm lista şi cu alţii: penalii recuperaţi de invenţia dumneavoastră ilegală, UNPR, începând cu- aţi uitat prea repede ceea ce susţineaţi anterior... -, "şeful mafiei personale" al unui fost prim-ministru şi terminând cu "valoroşii" primari Solomon, Gutău, Falcă sau cu băieţii deştepţi din energie, din cauza cărora se va plăti mai scump energia electrică în această iarnă! Dar să nu-i uităm şi pe băieţii de la Cluj (Apostu şi Bica) sau mafia din vămi, cea a pădurilor sau mafia licitaţiilor truncate, pentru care trebuie să răspundem în faţa CE, care ne-a atras atenţia în mod ultimativ, în acest sens.

Vi se pare puţin lucru, domnilor Boc şi Băsescu, faptul că în minunata dumneavoastră grădină, pe care aţi catalogat-o frecvent drept perfectă, se petrec fără nicio jenă astfel de lucruri incredibile, precum deturnarea fondurilor europene direct în buzunarele unui ministru şi al soţiei din dotare, tocarea prioritară a banilor publici pe mii de proiecte penibile sau utilizarea spaţiilor RAPPS de soţi, fiice şi afini care nu sunt rude cu şefa - că aşa citeşte doamna Andreescu în dicţionarele dumneaei -, dar s-au plantat acolo ca pe propria moşie?!

Nu aveţi unde să mai ascundeţi toate aceste greşeli incomensurabile, domnule Băsescu. Sunt grave, sunt intolerabile într-un stat de drept, sunt etichete de nedezlipit de pe mandatele dumneavoastră prezidenţiale! Dacă nu mai vreţi să vedeţi ce se întâmplă în partidul dumneavoastră, în propriul dumneavoastră guvern, daţi-vă demisia, domnule preşedinte Băsescu! Aşteptarea suspendării dumneavoastră îi costă prea mult pe români.

Păi dacă au ieşit la suprafaţă scandalurile acestea incredibile, pe care noi le bănuim ca fiind, de fapt, doar nişte banale răfuieli politice intestine..., care o fi oare realitatea?! Doar gândul şi ne înspăimântă...

Domnul Dorel Covaci:

"1 Decembrie - Ziua Naţională a României"

În ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, tricolorul flutură pe toate continentele, unde bate o inimă de român.

Sărbătoarea noastră de la 1 Decembrie 1918 celebrează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul istoric al creării României Mari.

Citându-l pe istoricul Florin Constantiniu: "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit ... O necesitate istorică (naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional) s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă, ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional."

Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Regatul României, în anul 1918, nu s-a coborât asupra neamului românesc ca un dar venit din partea marilor puteri ale lumii, nici ca un succes accidental, răsărit din greşelile duşmanilor de veacuri. Stăpânirile străine asupritoare care au pustiit, au sacrificat şi au uzurpat, ar fi trebuit să cedeze şi să se retragă îndată ce dreptul tuturor popoarelor de a-şi croi soarta după buna lor pricepere, a izbutit să se impună ca putere hotărâtoare în noua orânduire europeană.

Adunarea naţională a tuturor românilor, întrunită la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, a decretat "Unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România".

Bătrânul Gheorghe Pop de Băseşti, Badea Gheorghe, la vârsta de 83 de ani, deşi destul de grav bolnav, în urma mizeriilor şi torturilor îndurate, a avut fericirea să prezideze Marea Adunare de la Alba Iulia, rostind la începutul ei memorabilele cuvinte: "Acum, Doamne, slobozeşte pe robul, căci văzură ochii mei mântuirea neamului românesc!"

Dintre toate manifestările suveranităţii naţionale, un crez şi un imn care pleca de pe buzele tuturor românilor asupriţi de stăpânirile nedrepte, cea mai măreaţă a fost, fără îndoială, Adunarea de la Alba Iulia. S-a distins nu numai prin covârşitoarea mulţime care a luat parte, dar şi prin însufleţire şi entuziasm, prin demnitatea cetăţenească a celor ce aduceau acum României întregite o parte preţioasă a vechii Dacii de acum 2.000 de ani, pământul şi poporul care printr-un destin vitreg a fost ţinut timp îndelungat sub talpa cârmuirilor străine şi împiedicat a-şi urma cursul firesc al dezvoltării, la sânul patriei mamă.

Unirea românilor trebuie înţeleasă ca un deznodământ firesc al unor pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor a izbutit să-şi apere cu uimitoare perseverenţă "sărăcia şi nevoile şi neamul" (M. Eminescu - "Scrisoarea a III-a"), rămânând, împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc.

Statul român întregit trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având fundamente adânci şi solide în esenţa poporului român, în legăturile lui sufleteşti consolidate prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea aşezămintelor străbunilor, în geografia pământului strămoşesc şi, mai presus de toate, în puterea conştiinţei naţionale, cea care întregeşte şi întăreşte toate celelalte temeiuri.

trăirile, simţirile şi faptele străbunilor noştri, cutezanţa lor, credinţa nestrămutată, dăruirea, unitatea, dragostea de ţară şi popor, spiritul de sacrificiu, grija pentru urmaşi şi respectul pentru înaintaşi trebuie să fie modele de urmat pentru noi toţi! Aşa cum ei ne-au demonstrat, putem schimba soarta României în bine numai dacă suntem uniţi din adâncul sufletului, dacă putem să ne privim ca fraţi, fără ură, ranchiună, egoism şi meschinărie, şi să acţionăm în consecinţă.

"Era un popor brav, acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată", spunea Mihai Eminescu.

Să ne mândrim că suntem români, că avem o ţară binecuvântată cu bogăţii şi frumuseţi nemaiîntâlnite, o adevărată gură de Rai, aşa cum ne aminteşte capodopera absolută a folclorului românesc, Mioriţa.

La mulţi ani, România! La mulţi, popor român!

Domnul Dan Bordeianu:

Am aşteptat toţi bugetul pentru anul 2012, pentru că el urma să ofere perspectiva Guvernului asupra viitorului acestei ţări. Sau cel puţin aşa ar trebui să se întâmple.

Din păcate, însă, documentul propus de guvern nu are această calitate, ci reprezintă doar o continuare a măsurilor de austeritate, nu şi o perspectivă de relansare economică.

Guvernul nu urmăreşte adoptarea unor măsuri de relansare economică, în schimb păstrează banii pentru Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, care este de fapt destinat clientelei politice.

Prin măsurile preconizate în 2012 nu se creează niciun loc de muncă, ba, dimpotrivă vor fi restructurări şi în zona bugetară şi în cadrul companiilor de stat, ceea ce înseamnă un şomaj mai mare.

Toate promisiunile pe care puterea le-a făcut - privind indexarea pensiilor, recuperarea tăierilor salariale - au fost încălcate şi vor fi în continuare încălcate. De aceea este foarte posibil ca, din cauza incompetenţei şi lipsei de seriozitate a guvernului, tot ceea ce se promite şi pentru anul viitor în buget să nu fie respectat.

În cadrul întâlnirii cu Delegaţia FMI, de la începutul lunii noiembrie, colegii mei din USL au insistat pe chestiunea revenirii salariilor la nivelul de dinainte de tăieri şi a indexării pensiilor.

Cred că este nevoie de o asumare clară, prin proiectul de buget, a acestor măsuri, nu de la mijlocul lui 2012, ci de la începutul anului viitor. Dacă nu se angajează prin buget aceste măsuri, ele nu vor putea fi onorate. Prin amânarea lor până în semestrul al II-lea al anului 2012, PDL încearcă să păcălească din nou populaţia.

Din păcate, Guvernul actual a refuzat orice dialog cu opoziţia şi cu partenerii sociali. Aşa înţeleg actualii guvernanţi să stabilească principiile de bază care vor influenţa direct evoluţia economică a României, în 2012 şi nu numai...

Domnul Ion Dumitru:

"Aplicarea corectă, fără interpretări, a legilor fondului funciar"

Pădurile grănicereşti, comunele politice şi comunele urbariale ale satelor cu aşezăminte, denumite şi urbe, au dobândit averi înainte de apariţia Legii nr.5/1950, care a înfiinţat comunele.

Comunele grănicereşti, politice şi urbariale au fost împroprietărite în perioada lui Iosif al II-lea şi a Mariei Tereza, precum şi prin Legea de reformă agrară din 1921 şi Reforma lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova. Deci aceste imobile sunt ale proprietarilor de drept folosite în comun de către aceştia, ca păduri şi păşuni săteşti. Pădurile au fost înscrise pe numele satelor în cărţile funciare şi registre de publicitate imobiliară. Aceste imobile fac obiectul proprietăţii private a sătenilor şi în niciun caz nu fac şi nu au făcut niciodată obiectul proprietăţii publice a primăriilor şi a consiliilor locale, orăşeneşti şi municipale, şi nici nu au fost înscrise în vreun document funciar pe numele acestora.

Aceste sate cu denumirea de comună grănicerească, politică sau urbarială au avut fiecare limitele lor de hotar şi bună vecinătate în grăniţuirea cu satele învecinate şi nu pot fi confundate cu grăniţuirea comunelor înfiinţate prin Legea nr. 5/1950.

În Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, iniţiatorii nu au definit clar pădurile comunale, ca proprietăţi săteşti, şi acestea au fost atribuite unităţilor administrativ-teritoriale. Aceste păduri comunale nu au aparţinut niciodată unităţilor administrativ-teritoriale, întrucât nu existau la Reforma agrară.

Consider că unele instituţii ale statului au greşit în ultimii şase ani, făcând o interpretare greşită gramaticală a noţiunii de "comună", fără să verifice cine este în fapt proprietarul de drept care a achitat preţul acestor proprietăţi: ţăranul român.

De asemenea, consider că se impune ca dreptul de proprietate să se întoarcă către adevăraţii proprietari, ţăranii români, indiferent de caz, pentru ca România să nu ajungă să fie sancţionată de CEDO.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

De fiecare dată când face declaraţii, Emil Boc creează senzaţia că vorbeşte un roboţel; îl întorci cu cheia şi îi porneşte banda: vechea moştenire, salarii nesimţite, prea mulţi bugetari, pensionari, cadouri otrăvite, criză, prudenţă, populism... Rosteşte cuvintele apăsat şi atât de serios, încât ai putea crede că este chiar îngrijorat pentru situaţia jalnică în care a adus ţara.

De fiecare dată când face câte o declaraţie penibilă, când crezi şi speri că mai mult de atât nu se poate, apare Boc şi te contrazice. Nu ştiu cum reuşeşte, dar demonstrează permanent că nu îşi poate depăşi condiţia de servant al preşedintelui, lipsa de profesionalism şi verticalitate determinându-l să accepte cu uşurinţă rolul de premier-marionetă, care se mişcă după cum îl mânuieşte păpuşarul şef de la Cotroceni. Atât înţelege Boc printr-o relaţie corectă şi bună dintre premier şi preşedintele unei ţări: slugărnicia cu orice preţ.

Într-o apariţie recentă la tv, Boc a dat dovada maximă a faptului că nu se poate împăca cu ideea că oamenii au trăit bine până în 2009, iar gândirea de partid şi incompetenţa puterii portocalii i-a adus în pragul disperării. Disperarea a atins cote atât de înalte, încât există români care au ajuns să considere eutanasierea singura soluţie.

Roboţelul Boc ne-a asigurat că guvernanţii au făcut tot ce au putut în condiţiile de criză. Într-adevăr, au făcut atât cât i-a dus capul şi cât le-a permis puşculiţa de partid, dar acum ne anunţă că au luat taurul de coarne şi nu îi vor aduce din nou în sărăcie pe români. Aşa ne-a spus premierul ţării. Problema mare este că acelaşi premier a declarat că "2012 va consolida ce am făcut în 2011".

Ce a făcut în 2011 gaşca de la putere? Nimic semnificativ pentru ţară, tot ce se putea pentru partid. În consecinţă, nimicul pentru ţară va fi consolidat, binele pentru partidul-stat va fi şi mai mare.

Nu este o simplă declaraţie, sunt fapte demonstrate. Trebuie doar să ne gândim puţin la problema băieţilor deştepţi din energie, a baronilor asfaltului, la corupţia de la Boc de acasă, din Cluj, a nenumăratelor licitaţii cu dedicaţie şi a banilor aruncaţi în investiţii inutile, la matrapazlâcurile petrecute la secretariatul general al guvernului, chiar sub nasul lui Boc... Faptele vorbesc de la sine!

După 3 ani de conducere portocalie, Boc a ţinut să ne informeze că"au guvernat cu ochii la stabilitatea acestei ţări, nu la sondaje".

Cu siguranţă că nu s-au uitat la sondaje dintr-un motiv foarte simplu: ei nu se mai gândesc cum să câştige alegerile, ci cum să le fure cu succes. În sensul acesta, nimic nu este mai important decât banii pentru campania electorală, bani obţinuţi pe orice căi.

Ce a însemnat pentru ei faptul că au lăsat pe drumuri 192.000 de persoane din sectorul bugetar? Au făcut din asta un motiv de laudă.

Care a fost răspunsul lor legat de protecţia socială? Sunt prea mulţi asistaţi.

Cum au rezolvat problema corupţieidin partid? Cu câteva scene de telenovelă poliţistă.

Ce vom face în următoarea perioadă? Vom asculta banda înregistrată a roboţelului Boc, care ne va spune povestea bugetului pe 2012.

Aşteptăm cu interes dezbaterea din Parlament a Legii bugetului pentru anul viitor pentru că premierul-marionetă ne-a asigurat două lucruri: nu va permite nicio evoluţie populistă şi electorală a bugetului şi va face tot ce va ţine de el pentru a ţine România pe linia de plutire. Cu preţul demisiei!

Ne dorim să îl credem în ceea ce priveşte demisia, numai că ar fi interesant să ne spună roboţelul Boc ce vom face dacă ne va da încă o mostră a incompetenţei caracteristice şi nu îşi va îndeplini nici un obiectiv, aşa cum a făcut din prima zi de guvernare. Demisia lui nu va fi suficientă României pentru a se menţine pe linia de plutire şi va fi nevoie de foarte multe veste de salvare. Cu siguranţă, nu vom mai avea nevoie de veste de salvare de culoare portocalie.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Atenţie la defecţiunile iniţiativelor legislative"

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, a Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de plată şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, a fost adoptată de Senat, în şedinţa din 31 octombrie 2011, în mod tacit.

Proiectul de lege sus menţionat are ca scop legiferarea obligaţiei producătorilor de produse alimentare furnizate către retaileri de a emite documente de însoţire în care să fie specificat costul de producţie al acestora, conform evidenţelor contabile, precum şi a obligaţiei retailerilor de a aduce la cunoştinţă consumatorilor costul de producţie al produsului. Consider că legiferarea sus menţionată, adică propunerea legislativă iniţiată de PDL, este una abuzivă şi nu are un fundament ancorat în sistemul legislativ românesc sau european, fiind în dezavantajul consumatorilor, al producătorilor autohtoni şi al operatorilor economici şi nu poate da naştere decât la confuzii şi la dezechilibre ale mediului economic concurenţial specific unei pieţe libere necontrolate.

Obligativitatea afişării costului de producţie pe documentele ce însoţesc produsele comercializate încalcă principiile concurenţiale. Divulgarea unor informaţii confidenţiale către public, precum costul de producţie, are efect anticoncurenţial, conform prevederilor Legii nr. 21/1996 - Legea concurenţei. Cum costul de producţie reprezintă un element esenţial în gândirea strategiilor comerciale, răspândirea unei astfel de informaţii pe piaţă ar conduce inevitabil la comportamente abuzive sau neconcurenţiale fără precedent.

Această propunere legislativă descurajează concurenţa loială, cinstită în dezvoltare ştiinţifică şi tehnologică şi contravine principiilor constituţionale.

Protecţia concurenţei loiale este un principiu constituţional (art.135 alin.(2) lit.a) din Constituţia României), iar protecţia secretului comercial reprezintă un aspect al concurenţei loiale.

Această propunere legislativă va descuraja producătorii şi comercianţii, reducându-se astfel concurenţa pe piaţă, în detrimentul consumului. De asemenea, reînvie mercurialul, încercând să controleze piaţa prin metode proprii consumurilor planificate, când preţurile erau impuse, iar consecinţa era descurajarea producţiei şi a comerţului. Mai mult decât atât, consumatorul final va resimţi costuri mai mari ale produselor, asaltat fiind de multitudinea de informaţii pe care trebuie să le parcurgă la raft în luarea deciziei de cumpărare.

În lipsa de idei, principalul partid de la guvernare iniţiază propuneri legislative care sunt în contradicţie cu legislaţia europeană şi care pot "ucide" mediul economic specific unei economii de piaţă.

Domnul Mircia Giurgiu:

"clasa premergătoare - la şcoală sau la grădiniţă"

Introducerea clasei premergătoare în învăţământul primar creează dezechilibre în sistemul educaţional, în sensul că nu există cadre didactice suficiente pentru a ocupa toate posturile, în condiţiile în care angajările sunt blocate.

Mai mult, nu există spaţiile aferente desfăşurării activităţilor didactice dacă se introduce clasa premergătoare în învăţământul primar românesc şi nici dotările specifice cerinţelor nivelului vârstei copiilor care ar trebui să urmeze cursurile clasei premergătoare.

Măsura introducerii clasei pregătitoare în învăţământul primar, începând cu anul şcolar 2012-2013, nu este una dintre cele mai bune, având în vedere faptul că nu există metodologia implementării legislative a acestui act normativ.

Din aceste considerente, Legea nr.1/2011 privind educaţia naţională ar trebui modificată, în sensul abrogării prevederii referitoare la obligativitatea clasei premergătoare din anul şcolar 2012-2013.

Domnul Miron Ignat:

"Zilele Culturii Ruse"

În perioada 18-20 noiembrie a.c. în Suceava, s-au desfăşurat manifestările cuprinse în cadrul proiectului "Zilele Culturii Ruse". Proiectul a fost realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României.

În acest an "Zilele Culturii Ruse" au fost dedicate sărbătoririi a "300 de ani de la naşterea literatului şi omului de ştiinţă rus, Mihail Lomonosov", fondator al primei universităţi din Federaţia Rusă, Moscova, şi "170 de ani de la moartea poetului Mihail Lermontov".

Obiectivul principal al acestui proiect a fost de a promova şi fructifica valorile culturale şi tradiţionale ale ruşilor lipoveni din România, a specificului şi a bogăţiilor zonelor ţării unde locuiesc.

În cadrul proiectului s-au organizat mese rotunde cu dezbateri pe tema: "300 de ani de la naşterea poetului Mihail Lomonosov" şi "170 de ani de la moartea poetului Mihail Lemontov", care a oferit etnicilor ruşi lipoveni posibilitatea de a-şi promova bogăţia spirituală şi de a remarca valoarea deosebită a culturii şi civilizaţiei ruse.

La această manifestare culturală au fost prezenţi profesori universitari, cadre didactice, profesori de limbă şi literatură rusă din Federaţia Rusă, pasionaţi ai culturii şi literaturii ruse.

Participanţii au avut ocazia de a lua parte şi la expoziţia de obiecte meşteşugăreşti, realizate de către meşteri populari ruşi lipoveni.

În cadrul acestei acţiuni, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România a lansat primul număr al revistei ştiinţifice - "Slavina Studia" (Studii Slave). Revista a fost elaborată cu scopul de a prezenta rezultatele cercetărilor făcute în domeniul limbilor, culturii, datinilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi folclorului etnicilor slavi. Primul număr al revistei conţine texte ale comunicărilor susţinute la "Zilele Culturii Ruse" desfăşurate în noiembrie 2010, la Iaşi.

Cultura rusă simbolizează originalitate, complexitate, expresivitate şi transmite tuturor cititorilor valorile estetice, morale, spirituale, bogăţiile creativităţii populare. Marii poeţi şi scriitori ruşi reprezintă o sursă vie de cunoaştere şi inspiraţie pentru cititori, păstrând în operele sale vocea conştiinţei şi sufletul poporului.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Guvernul Boc, Guvernul providenţial"

Vin astăzi în atenţia dumneavoastră pentru a trage încă un semnal de alarmă (le-am pierdut numărul) cu privire la acţiunile şi declaraţiile pe care domnul prim-ministru Emil Boc continuă să le facă cu cea mai mare seninătate.

ascultam cu un zâmbet amar, deunăzi, într-o emisiune de televiziune cum marele om de stat se chinuia să convingă nişte realizatori necumpăraţi, cum că al său mandat (interminabil) a fost providenţial pentru români şi România. Pledează în victima unor măsuri ce vor aduce laptele şi mierea la robinetele românilor. Pe lângă faptul că nu a fost capabil să aducă niciun argument coerent şi plauzibil pentru a reitera cele declarate, domnul prim-ministru nici nu a avut puterea să convingă privitorii că la un termen dat această ţară va fi deja în acea situaţie paradisiacă.

Sunt convins că domnia sa nu ţine cu dinţii de funcţie aşa cum se laudă la televizor, iar motivele pentru care până la ora actuală acest simbolic prim-ministru nu şi-a dat demisia nu ţin de dânsul, ci de foruri mai înalte...

Mi se pare scandalos pentru un guvern care se laudă cu cele mai bune decizii pentru viitorul României, decizii care ignoră total prezentul, să fie mereu în atenţia presei cu cele mai mari scandaluri de corupţie din istoria postdecembristă a României.

Iar dacă atât se doreşte domnul Boc a se sacrifica, după ce preşedintele a anunţat public faptul că premierul cunoştea de şase luni situaţia de la Cluj, indubitabil trebuia să-şi prezinte demisia. Dar asta presupune demnitate, nu sacrificiu...

Cazul Andreescu a fost o altă pată de ruşine pe obrazul unui Guvern care nu cunoaşte din păcate ruşinea!

Este foarte bine, domnilor guvernanţi, că vă gândiţi la viitor, eu vă anunţ că noi ne gândim la prezent, prezent cu care vom schimba viitorul decis de aceşti mari iubitori de patrie şi popor.

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Doamna Oana Manolescu:

"cele mai frumoase zile"

Sfârşitul toamnei. Începutul iernii. De 99 de ani la sfârşitul toamnei şi de 93 de ani la începutul iernii în acest an - 2011- la doar trei zile distanţă, două popoare înrudite îşi sărbătoresc cea mai frumoasă zi - Ziua Naţională. În ordine cronologică, 1912, 28 Noiembrie, albanezii; 1918, 1 Decembrie, românii. Iar la 29 noiembrie 1944 capitala Tirana s-a autoeliberat de sub ocupaţia militară germană. Cea mai frumoasă zi poate fi în viaţă una singură, sau pot fi mai multe, sau toate ale unei vieţi de om. Dar comună poporului, unică pentru fiecare ţară şi repetabilă, căci anual se sărbătoreşte, este ceea ce numim Ziua Patriei, Ziua Naţională. Cea mai frumoasă zi! Ea indică cel mai important şi fericit eveniment istoric pe care l-au trăit înaintaşii care l-au făurit şi pe care-l aniversăm în comun fiecare dintre noi, cei aparţinând prin cetăţenie unui popor.

Aşa cum am arătat mai sus, doar 3 zile despart cele două zile naţionale, a Republicii Albania şi a României. Pentru albanezii din România, cele două atât de apropiate sărbători se unesc într-un buchet al cărui parfum dublează bucuria: declararea independenţei şi formarea statului naţional albanez; pentru România - Marea ei Unire şi formarea României Mari prin unirea cu Transilvania. Adunarea Naţională de la 1 Decembrie 1918 a recunoscut deplina egalitate în drepturi a tuturor naţionalităţilor ce locuiau pe teritoriul României, rezoluţie votată în unanimitate de Marele Sfat Naţional.

Şi nu se poate uita nici mâna întinsă dintotdeauna dinspre Carpaţi spre ţinuturile albaneze, pod solid, înfrumuseţat în timp, dintre România şi Albania, căci istoricii consideră că cele două popoare sunt înrudite prin fondul istoric comun traco-ilir. Şi nu se uită că, de-a lungul vremilor s-a dorit, s-a muncit, s-a luptat şi viaţa s-a dăruit de mii şi mii de patrioţi pentru unitatea şi independenţa atât a patriei române, cât şi a patriei albaneze.

Asociaţia Liga Albanezilor din România, organizaţie parlamentară reprezentativă a minorităţii albaneze, sărbătoreşte prin activităţi culturale şi acţiuni sociale şi umanitare atât ziua naţională a patriei de origine, cât şi ziua naţională a ţării care i-a primit pe albanezi de-a lungul sutelor de ani, totdeauna cu căldură frăţească, şi căreia i-au fost şi îi sunt mereu loiali şi în care s-au integrat în mod firesc.

Urăm Republicii Albania, urăm României şi prieteniei de veacuri a celor două popoare surori, la mulţi ani!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"cinismul bizar al Uniunii Social-Liberale"

Conflictul dintre fostul preşedinte al PSD, domnul Mircea Geoană, şi Partidul Social Democrat a dezvăluit, încă o dată, cinismul bizar al liderilor Uniunii Social-Liberale faţă de proprii parlamentari şi faţă de instituţiile fundamentale ale statului român, eludând orice formă de respect şi bună-cuviinţă în politica românească.

Este inexplicabil cum domnul Mircea Geoană este astăzi trădat, ostracizat, insultat şi acuzat chiar de membrii Partidului Social Democrat care l-au susţinut ca unic candidat împotriva preşedintelui Traian Băsescu la preşedinţia României. La acel moment, senatorul Geoană era "omul care sfinţeşte locul", iar astăzi este declarat persona non grata pentru Partidul Social Democrat şi USL.

Mă întreb, şi probabil se întreabă şi milioanele de români, cum de Mircea Geoană era bun în anul 2009 să fie preşedintele României, dar acum nu mai e bun să fie nici un simplu membru de partid al PSD?

Faţă de această stare de fapt, este de prisos a demonstra fariseismul, lipsa de scrupule, dar mai ales lipsa de sinceritate a USL, care perseverează în a impune un simulacru de democraţie în propria formaţiune politică. Mai mult, înlăturarea intempestivă de la conducerea Senatului României, ulterior excluderii din partid, dezvăluie lipsa de respect şi decenţă politică nu doar faţă de oameni, dar şi faţă de instituţiile statului român, de Parlamentul României, ca for legislativ al ţării.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, asemenea incidente din interiorul USL ne conferă dreptul de a susţine faptul că principala preocupare a opoziţiei este de a semăna cu un patos demn de o cauză mai bună doar zgomot, intrigi, ură şi descurajare în viaţa publică românească.

Liderii USL nu par deloc preocupaţi de evoluţia reformei statului în diverse domenii ale societăţii româneşti, refuză dialogul decent asupra modificării unor legi cu efecte majore în sfera publică românească, dimpotrivă, manifestă o determinare puternică în a arunca anatema pe oricine nu seamănă cu chipul grotesc al Uniunii Social-Liberale - o monstruoasă coaliţie care suferă de narcisism patologic.

Lipsa solidarităţii, a bunei-credinţe, a alterităţii, a respectului faţă de oameni, valori şi instituţii, nu fac decât să pervertească politica românească, iar prin practicile lor machiavelice, liderii Uniunii Social-Liberale devin tot mai insensibili la nevoile reale şi stringente ale României, sfidând cu un cinism bizar principiul binelui comun.

Românii au nevoie de echilibru pe scena politică, pentru ca legile să se nască din idei şi viziuni concrete asupra evoluţiei statului de drept, şi nu din vâltoarea intrigilor de partid.

Doamna Manuela Mitrea:

"1 Decembrie, ziua fiecărui român"

"Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre."

Aşa începe Rezoluţia citită de Vasile Goldiş pentru cei 100.000 de români prezenţi la Alba Iulia, veniţi de pe teritoriul întregii Dacii, dar şi pentru toată comunitatea internaţională. Era momentul culminant al luptei de sute de ani şi milioane de jertfe ale românilor pentru împlinirea idealului de a se regăsi în interiorul aceluiaşi stat naţional.

În aceste veacuri de luptă, n-a rămas familie de români care să nu plătească tributul de jertfă pentru atingerea visului de aur.

Astăzi, pe 1 Decembrie, precum înaintaşii noştri de la Adunarea Naţională, noi, reprezentanţii poporului român din Parlament, cu smerenie trebuie să ne închinăm "înaintea memoriei acelor bravi români care şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române."

Avem datoria să lăsăm moştenire copiilor noştri ţara întregită pe care-am primit-o de la înaintaşii noştri de la 1918. Aceasta trebuie să fie misiunea noastră. Nici strămoşii şi nici urmaşii nu ne vor ierta dacă nu vom reuşi.

1 Decembrie este ziua fiecărui român, oriunde s-ar afla, "La mulţi ani, români!", "La mulţi ani, România!".

Domnul Ioan Munteanu:

"schimbare de lider la nivel mondial"

Este neîndoielnic faptul că pe scena mondială s-a produs deja o schimbare de lider, aşa cum reiese din estimările experţilor, dar şi din datele oferite de realitate. După 110 ani de supremaţie în planul producţiei de bunuri, începând cu anii 1990 China a recuperat decalajul faţă de Statele Unite datorită creşterii economice rapide, investiţiilor considerabile făcute de către investitorii străini, dar şi costurilor reduse ale forţei de muncă. Astfel, la sfârşitul anului 2010 China a reuşit să obţină 19,8% din producţia mondială de bunuri, faţă de 19,4% în cazul SUA.

În ultimul deceniu, China a fost preocupată de creşterea economică, în timp ce Statele Unite ale Americii s-au concentrat pe combaterea terorismului internaţional, dar şi pe războaiele purtate în Irak şi Afganistan. Pe măsură ce se impune tot mai mult ca lider mondial, China este şi mai implicată în problemele internaţionale, în timp ce SUA este preocupată de menţinerea rolului său de superputere a lumii. America recunoaşte noul statut al Chinei, este de acord cu ambiţiile sale şi consideră că nu e cazul să se ajungă la relaţii bazate pe rivalitate. Chiar dacă cele două mari puteri acţionează doar pentru a-şi asigura propria poziţie şi propria securitate, fiecare dintre ele îşi doreşte o lume stabilă, fără arme nucleare şi fără conflicte devastatoare. China a promis mereu că va asigura pacea, încercând să rezolve diferendele legate de frontierele cu vecinii şi implicându-se în activitatea organizaţiilor internaţionale de menţinere a păcii. O dovadă în acest sens o reprezintă atitudinea de acuzare a Coreei de Nord în cazul bombardamentului unei insule aparţinând Coreei de Sud.

Ambele ţări beneficiază de pe urma globalizării şi a deschiderii pieţelor, dominând, practic, comerţul mondial, putând cumpăra materii prime şi exporta mărfurile în orice zonă a lumii. Spre deosebire de marile puteri europene din secolul al XIX-lea, China nu urmăreşte să-şi creeze colonii şi nici nu se ocupă cu exportul de ideologie, ca în cazul fostei Uniuni Sovietice. Esenţială pentru menţinerea stabilităţii în lume este convingerea acestor ţări că starea de pace ori de război depinde de superputerile momentului.

Dincolo de aceste consideraţii, cele două mari puteri nu stau chiar atât de liniştite, suspectându-se reciproc şi fiind convinse că un eventual război ar genera pierderi considerabile pentru ambele părţi. China se teme că Statele Unite nu se vor împăca uşor cu locul secund şi că vor încerca să-i blocheze ascensiunea, prin orice fel de mijloace. La rândul său, America este îngrijorată de naţionalismul chinez tot mai vizibil pe măsură ce se alimentează din redescoperirea puterii sale economice şi militare. Pericolul constă în diferenţa care există între concepţiile social-economice şi politice ale celor două ţări, situaţie care ar putea conduce şi la divergenţe de ordin militar. Simţindu-se ameninţată de puterea navală americană, China îşi modernizează rachetele, submarinele, radarele, capacităţile cibernetice şi armamentele antisatelit şi este atentă la orice mişcare a celuilalt.

Deşi acumularea militară nu presupune neapărat confruntări, China şi America trebuie să acţioneze de comun acord pentru ca eventualele neînţelegeri să nu scape de sub control. Cele două ţări au nevoie de reguli şi norme precise care să conducă la sporirea încrederii reciproce şi la securitatea mondială.

China şi Statele Unite au avantajul că au fost martore la marile dezastre provocate de confruntările dintre superputerile lumii din secolul trecut. Lecţia istoriei ar trebui să fie suficientă pentru ca tragediile trecutului să nu se mai repete.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"1 decembrie - Ziua tuturor românilor"

anul1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentrufăurirea statului naţional unitar.La1 decembrie1918, Adunarea Naţională de laAlba Iulia, constituită din 1.228 delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurileMureş, Tisa şi Dunăre) cu România.

Actul Unirii a fost citit de Vasile Goldiş la Alba Iulia:"Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918,decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre."

Ziua de 1 decembrie 1918marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27 martie1918) şi Bucovina (15/28 noiembrie1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urmaPrimului Război Mondialşi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Experienţa istorică a relevat cu tărie faptul că unitatea politică era singura cale de rezistenţă în faţa presiunilor concentrice covârşitoare ale marilor puteri vecine, că doar ea putea asigura supravieţuirea fiinţei etnice româneşti şi evoluţia nestingherită pe coordonatele progresului.

Academicianul Florin Constantiniu, în a sa "Istorie sinceră a poporului român" spune pe drept cuvânt că: "nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional".

Dragi colegi, ne revine sarcina de a avea grijă de viitorul României, cel puţin ca aducere aminte faţă de sacrificiile înaintaşilor noştri, cărora le datoram cel mai scump lucru din viaţa unui neam: libertatea naţională.

"La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!"

Domnul Marius Rogin:

"Frontul antisirian de la Liga arabă se clatină"

În timp ce Liga Arabă dezbate adoptarea sancţiunilor comerciale, financiare şi de transport împotriva Siriei, regimul lui Bashar al-Assad continuă să folosească violenţa ca mijloc unic de menţinere la putere. Faptul că Irakul nu pare dispus să sprijine sancţiunile, îi conferă liderului sirian spaţiu de manevră.

Liga Arabă discută despre amploarea şi intensitatea sancţiunilor antisiriene, dar un membru important, Irakul, a anunţat că nu sprijină blocada economică impusă regimului Assad. Bagdadul este pus într-o situaţie imposibilă, după cum a explicat ministrul de externe Hoshiar Sebari: din cauza refugiaţilor irakieni din Siria (numărul acestora este estimat la un milion) şi a relaţiilor comerciale strânse cu ţara vecină.

Preşedintele Irakului, Jalal Talabani, adaugă: "Bagdadul se teme că Siria ar putea încăpea pe mâinile extremiştilor islamişti după o eventuală înlăturare a lui Assad. Viitorii lideri ar putea fi antidemocraţie şi anti-Irak".

Reacţia conducerii irakiene arată că aceasta se teme de fapt de răzbunarea promisă de Assad celor care se alătură inamicilor săi arabi. În Irak, ameninţările sunt luate în serios, având în vedere instabilitatea din acest stat, unde 250 de persoane sunt ucise în fiecare lună.

Libanul se opune la rândul său impunerii de sancţiuni economice împotriva Siriei. Ţara a fost ocupată aproape trei decenii de armata siriană şi are în prezent un guvern condus de Hezbollah, un aliat al Damascului.

Liderul sirian Assad a ignorat ultimatumul impus de Liga Arabă, ceea ce deschide acum calea de negocieri privind aplicarea sancţiunilor. Vizate sunt suspendarea traficului aerian spre şi dinspre Siria, a tranzacţiilor internaţionale efectuate de banca centrală siriană, îngheţarea unor conturi bancare, impunerea de interdicţii de călătorie pentru responsabilii sirieni. Liga Arabă îi ceruse lui Assad să pună capăt până sâmbătă reprimării violente a protestelor, să-i elibereze pe demonstranţii arestaţi şi să permită intrarea în ţară a observatorilor.

Totuşi, frontul antisirian de la Liga Arabă se clatină. Influenţa lui Assad se face încă simţită peste graniţele ţării sale: "Orice acţiune împotriva Damascului va primi un răspuns în Irak şi în alte ţări."

O ameninţare luată ca atare la Bagdad şi Beirut.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Coeziunea economică şi socială trebuie prioritizată!"

Nu este străin pentru nimeni faptul că actuala criză economică a încetinit atât ritmul de creştere al economiilor membre ale Uniunii Europene, cât şi obiectivele de atenuare a gradelor diferite de dezvoltare dintre diferitele regiuni ale Uniunii, în special ale noilor state membre.

Chiar dacă mulţi oameni politici neagă, aceeaşi care în anul 2008 ne promiteau că nici o criză nu o să ne atingă, nici România nu face excepţie de la trendul european.

Ultimele estimări ale produsului intern brut pe locuitor, realizate de către Institutul Naţional pentru Statistică, ne arată că discrepanţele mari de dezvoltare se menţin în continuare în România. Dacă în zonele marilor metropole - Bucureşti, Braşov, Timişoara sau Piteşti, produsul intern brut pe locuitor ajunge şi la 70% din media europeană, în zone largi din Moldova, Oltenia sau Transilvania acest indicator nu depăşeşte niciun modest 15-20% din media UE27.

Discrepanţele de dezvoltare şi de creştere între diversele regiuni ale României au determinat şi continuă să determine fenomene socio-economice indezirabile în regiunile cu o dezvoltare mai redusă.

Depopularea acestor regiuni este de departe cea mai mare provocare la care autorităţile trebuie să răspundă. În mare majoritate tinerii sunt cei care lasă locurile natale pentru a-şi găsi un loc de muncă sau un minim de suport pentru existenţă sau pentru a construi planuri de viitor.

De asemenea, utilizarea neraţională a resurselor din regiunile cu un grad de dezvoltare mai scăzut se prefigurează ca o altă ameninţare la dezvoltarea sustenabilă din aceste arealuri. Defrişări masive, poluare discreţionară sau exploatarea necontrolată a altor resurse ale solului şi subsolului subminează capacitatea de dezvoltare ulterioară.

Există măsuri ce pot atenua acest trend negativ prin care zonele sărace au tendinţa de a deveni şi mai sărace. Exploatarea la maximum a alocărilor bugetare venite din partea Uniunii Europene tocmai pe această componentă trebuie să fie prioritară.

Putem constata că în ultimii doi ani această filozofie a călăuzit gândirea Guvernului României şi a ministerului de resort. De asemenea, trebuie continuat pe componenta stimulării investiţiilor străine directe, care corespund criteriilor ecologice cele mai ridicate şi care pot crea motorul dezvoltării economice şi sociale din aceste zone.

Creşterea şi stimularea antreprenoriatului autohton, microîntreprinderilor destinate prelucrării, măcar primare, a producţiei agroalimentare, trebuie să beneficieze de suportul financiar corespunzător.

Politica demarată de curând de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii de a interconecta strategic toate colţurile ţării noastre trebuie sprijinită, iar proiectele demarate trebuie să ajungă la final.

Toate aceste măsuri sunt menite a crea premisele unei dezvoltări armonioase a întregii ţări, nu numai a unor părţi din aceasta, pentru că toţi românii sunt îndreptăţiţi să trăiască mai bine.

Domnul Valentin Rusu:

"Ziua românilor de pretutindeni"

În urmă cu mai bine de patru secole, poate cel mai îndrăzneţ voievod al Ţării Româneşti, care a înfruntat oştirile turceşti şi occidentale deopotrivă, avea să afirme: "Asta-i pohta ce-am pohtit" referindu-se la realizarea visului istoric al unei naţiuni, acela de a fi împreună, şi nu despărţiţi de frontiere vremelnice.

A mai fost nevoie de peste trei secole de înfruntări şi sacrificii dureroase pentru ca poporul român să se poată bucura de un teritoriu unificat în care trăiau şi trăiesc fraţi de sânge, despărţiţi arbitrar de interesele forţelor occidentale sau orientale.

Imediat după ce România a recâştigat dreptul de a se bucura de cel mai de preţ lucru, de libertate, românii au decis să cinstească ca sărbătoare naţională ziua de 1 decembrie, zi în care Adunarea Naţională de la Alba Iulia consfinţea unirea definitivă a Banatului şi Transilvaniei cu România.

Călcând pe urmele lui Mihai Viteazul în aceeaşi cetate istorică avea să se consfinţească ruperea frontierelor dintre români, dintre fraţi şi surori, dintre părinţi şi copii.

În aceeaşi cetate, Alba Iulia, se recunoşteau de facto şi de drept jertfele a sute de mii de români, a sute de mii de copii ai neamului nostru, care şi-au dorit libertatea şi unitatea.

Cred că nu trebuie să treacă vreun an în care să nu cinstim cum se cuvine această renaştere a României pe care predecesorii noştri ne-au lăsat-o moştenire şi pentru destinul căreia suntem responsabili fiecare dintre noi.

Este de datoria noastră să respectăm sângele vărsat pentru această cauză şi să explicăm copiilor noştri că România de care se bucură astăzi este rodul muncii şi jertfelor înaintaşilor noştri.

În plus, mai cred că nu este doar ziua românilor care trăiesc astăzi în România, ci este ziua românilor de pretutindeni, indiferent unde s-ar afla ei în această zi, din America şi până în Europa.

Îmi doresc să văd cinstită această zi şi în marile metropole occidentale, acolo unde sute de mii de români au ales să muncească şi să trăiască.

Mai vreau ca statul român să nu uite nici un moment de românii care în urma celui de-al doilea război mondial au rămas în afara frontierelor României Mari.

Îmi mai doresc să văd renăscând în mentalitatea colectivă a românilor mândria de a fi român, mândria faţă de faptele de vitejie pe care le-au realizat înaintaşii noştri, mândria faţă de istoria românilor.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"Dreptul fundamental la asistenţă socială"

Prin articolele 47, 49 şi 50, Constituţia României prevede explicit dreptul la beneficii sociale. În articolul 34, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede şi ea dreptul la asistenţă socială, definind cadrul politicii sociale europeane. În afară de acestea, România şi-a asumat un număr de alte documente europene care conţin prevederi clare şi explicite cu privire la asistenţa socială, ca modalitate de exprimare a solidarităţii şi de reducere a sărăciei şi excluziunii sociale, în temeiul unui principiu însuşit la nivelul Uniunii Europene - şi anume că statul are o responsabilitate directă în combaterea sărăciei, responsabilitate pe care şi-o exercită fie direct şi uniform, fie respectând principiul subsidiarităţii. Cu toate acestea, în discursul public promovat în special de adepţii neoconservatorismului de "împrumut" de la noi, termenii de asistenţă socială / asistat social au primit conotaţii negative şi profund ne-europene, inducându-se ideea că beneficiarii asistenţei sociale reprezintă un capitol de cheltuieli cvasi-inutile, un gen de "pomană" acordată fie din motive electorale de guvernările precedente, fie din bunăvoinţa guvernanţilor actuali, lucru care reprezintă, în primul rând, un atac la demnitatea beneficiarilor asistenţei sociale. Cifrele vehiculate - adeseori exagerate, alteori de-a dreptul aberante - au introdus şi mai multă confuzie: uneori sunt 13 milioane de asistaţi, alteori 11 sau 8, în funcţie de contextul dezbaterii. Pe fond, acest tip de discurs a fost conceput ca o argumentaţie în sprijinul proiectului legii asistenţei sociale, pe care Executivul şi-l doreşte asumat într-un termen cât mai scurt, fără o evaluare prealabilă a impactului la nivelul societăţii româneşti. Principalul scop ale acestui proiect nu este reprezentat atât de necesitatea reducerii costurilor de administrare (care oricum erau de 1,29% din totalul cheltuielilor, comparativ cu media europeană de 3%) sau de încurajarea beneficiarilor de a intra pe piaţa muncii - scopul este reducerea cheltuielilor sociale cu 0,8% din PIB până în 2013, în condiţiile în care aceste cheltuieli sunt şi aşa aproape la jumătatea mediei din Uniunea Europeană (2,8%, faţă de 5,4%). De menţionat că restrângerea prestaţilor sociale vine după ce Guvernul a redus anterior cu 15% valoarea respectivelor ajutoare, fapt care a agravat şi mai mult adâncirea sărăciei, practic printr-o decizie politică de realocare a resurselor. Sub aspectul formalizării unor modificări de ordin tehnic relativ corecte şi bune - cuprinse în proiectul legii asistenţei sociale - opţiunea politică de raportare la problematica socială şi resursele alocate pentru aceasta sunt inacceptabile. Spre exemplu, se reduce numărul alocaţiilor şi ajutoarelor specifice destinate diferitelor tipuri de probleme sociale şi se plafonează absolut arbitrar suma pe care o familie o poate accesa prin programele de asistenţă socială. Plafonul nu se raportează la niciun indicator social recunoscut de sărăcie, beneficiarilor impunându-li-se practic să fie şi să rămână săraci, printr-o astfel de viziune guvernanţii părăsind definitiv cadrele politicii sociale practicate la nivelul Uniunii Europene.

De aceea, se poate spune că modificările aduse în sistemul asistenţei sociale nu-l va ameliora, ci va îndepărta şi mai mult perspectiva incluziunii sociale, adâncind rata sărăciei şi refuzând drepturi fundamentale cetăţenilor români.

Domnul Cristian Buican:

"Holocaustul bugetarilor are culoare portocalie"

Chiar dacă de mai bine de o săptămână interesul opiniei publice este îndreptat către situaţia de la Senat, iar dezbaterile importante sunt lăsate pe plan secund, noile ordine venite de la Cotroceni au început să îşi facă efectul, majoritatea miniştrilor cabinetului Boc începând deja să îşi facă planurile, pentru ca, în anul 2012, să fie disponibilizat un nou val de 120.000 de bugetari. Aflaţi în penibila situaţie de a-i cânta în strună locatarului de la Cotroceni, mai mulţi miniştri şi reprezentanţi de seamă ai PDL au confirmat disponibilizarea în 2012 a 120.000 de bugetari, ceea ce reprezintă o adevărată bombă atomică atât pentru angajaţii statului, cât şi pentru economia românească.

După ce a distrus toate sistemele publice şi a discreditat majoritatea instituţiilor româneşti, cu excepţia serviciilor de informaţii fidele mult iubitului conducător, actuala putere are o nouă idee fixă: să reducă numărul bugetarilor până la nivelul anului 2003. Lăsând la o parte penibilul situaţiei de a recunoaşte că numărul bugetarilor din timpul guvernării Năstase era cel corect, vuvuzelele portocalii nu pot înţelege că din anul 2003 şi până astăzi România a intrat în Uniunea Europeană şi a trebuit să îndeplinească o serie de cerinţe şi să înfiinţeze o serie de instituţii vitale şi obligatorii. Acolo se află, stimaţi colegi, aşa zisul "excedent" al numărului de bugetari. Lăsând însă deoparte explicaţiile raţionale, anunţul disponibilizării a încă 120.000 de bugetari este şocant şi nedrept. Nu numai că nimeni nu s-a sinchisit să explice de ce ar fi nevoie de noi reduceri în rândul bugetarilor, însă acest executiv a demonstrat, în ultimii 3 ani de zile de când se află la conducerea României, că nu poate oferi acestor oameni care rămân fără slujbe alternative viabile pentru a se întreţine, pentru a se angaja şi pentru a participa activ la relansarea economiei româneşti.

Cel mai grav lucru al acestui nou val de disponibilizări din anul 2012, pe care executivul Boc îl pregăteşte, este legat de drama pe care fiecare dintre aceşti oameni o va trăi. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că salariile bugetarilor au fost tăiate şi sunt nedrept de mici, însă chiar şi aşa, majoritatea au înţeles că lipsa unui loc de muncă este şi mai apăsătoare, în condiţiile în care ai credite la bănci, copii de crescut sau părinţi bolnavi, ce au nevoie de ajutor pentru a reuşi să trăiască.

Dacă la acest lucru adăugăm şi nedreapta decizie a Curţii Constituţionale de ieri, prin care se amână, pe termen nedefinit, plata drepturilor salariale câştigate de bugetari în instanţă, putem vedea că peisajul conturat este unul macabru pentru bugetari, indiferent în ce domeniu de activitate lucrează. Cel mai deranjant lucru este acela că, tot printr-o decizie a Curţii Constituţionale, membrii acesteia şi-au protejat propriile salarii de reducerea cu 25%, ceea ce face din reprezentanţii acestei instituţii un fel de semi-zei ce nu au bunul-simţ de a avea acelaşi tratament ca toţi angajaţii statului.

Din punct de vedere economic, cei 120.000 de bugetari disponibilizaţi se vor adăuga listei şi aşa lungi a şomerilor şi a celor alţi 100.000 de angajaţi ai firmelor private ce au dat faliment în anul 2011 în România. Acest tablou sumbru este rezultatul unor politici publice făcute după ureche şi implementate în interes de partid, a lipsei de coerenţă a măsurilor de relansare economică şi a unei incompetenţe generalizate la nivel guvernamental. Aceasta este România din timpul lăcustelor portocalii, o ţară în care până şi speranţa a încetat să mai existe.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"UNPR reinventează pionierii şi UTC-iştii"

Pe 1 decembrie, de Ziua Naţională a României, primarul sectorului 2 din Bucureşti, fruntaşul UNPR Neculai Onţanu reinventează ceva despre care am crezut că vom vorbi doar la timpul trecut. Timp de câteva minute, între 13.40 - 13.47 prin faţa oficialilor de la respectiva primărie şi a invitaţilor primarului va avea loc defilarea detaşamentului de elevi care sunt poliţişti locali voluntari şi a elevilor de la liceele şi colegiile sectorului 2.

Practic ne aflăm în faţa unei întoarceri în timp. De 1 Mai - până prin 1980, şi de 23 august - până în 1989, în timpul regimului comunist elevii erau aduşi cu forţa să defileze în faţa conducătorilor de partid şi de stat (în Bucureşti) şi în faţa conducătorilor locali ai PCR în oraşele din provincie.

De la 1 decembrie 1990 - prima dată de când Ziua Naţională a României se sărbătoreşte în prima zi a lunii decembrie - şi până în prezent, la manifestările oficiale organizate la Alba Iulia sau Bucureşti, dar şi la cele din capitalele de judeţ, niciodată elevii nu au fost scoşi la o defilare sau pentru alte acţiuni de către autorităţi.

Acest lucru se va întâmpla peste numai două zile în sectorul 2 al capitalei României.

Nu mă poate convinge nimeni că elevii care vor defila prin faţa primarului sectorului 2 vor participa la manifestare din proprie iniţiativă. La fel, nu mă poate convinge nimeni de faptul că toate cadrele didactice sunt de acord cu participarea elevilor la defilare.

Nu doar aducerea forţată - sau prin apelarea la diverse promisiuni mai mult sau mai puţin mincinoase - a elevilor la defilare reprezintă un act grav din partea organizatorilor. Extrem de grav este şi faptul că elevii sunt implicaţi într-o manifestare care de fapt are mai mult o conotaţie pur electorală. Or, se ştie, legislaţia în vigoare nu permite acest lucru. Se pare însă că pentru generalul (fără stagiu militar, cum susţin gurile rele) Onţanu şi pentru colegii săi din UNPR (nu exclud ca şi fruntaşi ai PDL să se numere printre invitaţi) legea nu valorează mare lucru. Pentru toţi politicienii care se vor afla la"tribuna oficială", contează doar ca la televiziunile de ştiri şi la cele favorabile puterii să se vadă că sunt iubiţi şi adulaţi şi de votanţii de mâine şi poimâine.

Deşi programul manifestărilor organizate de Neculai Onţanu este cunoscut de câteva zile - a fost mediatizat pe cel puţin două televiziuni de ştiri - nimeni de la Inspectoratul Şcolar Municipal Bucureşti, nimeni din Ministerul Educaţiei nu a luat vreo atitudine faţă de aducerea elevilor la această manifestare. De ministrul Daniel Funeriu nici măcar nu mai are rost să vorbesc, pentru că sunt convins că şi el şi-ar dori ca elevii de astăzi să poarte cravate, nu roşii, ci portocalii, şi să proslăvească regimul.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Armata sponsorizează manifestările electorale ale unui primar apropiat de UNPR"

Toată lumea ştie ce eforturi face armata pentru ca parada militară din Bucureşti, de 1 decembrie să fie la înălţimea unei Zilei Naţionale. Toată lumea admiră pe 1 decembrie pasul cadenţat al unităţilor trupelor terestre, logistica trupelor motorizate şi zborul avioanelor de luptă pe deasupra Arcului de Triumf.

Din păcate, în aceeaşi zi, armata, mai precis conducătorii ei mai fac şi eforturi de altă natură. Electorală. Concret, şefii armatei - şi sunt convins că ordinul vine chiar de la ministrul Gabriel Oprea - sponsorizează masiv omenirea electoratului primarului - pentru moment doar simpatizant UNPR - din sectorul 2 al Capitalei, Neculai Onţanu.

Nu este pentru prima oară când armata îl sprijină pe Neculai Onţanu în acţiunile sale cu iz electoral. Dar de această dată, "oferta" întrece orice măsură a bunului-simţ chiar şi pentru perioade normale, darămite pentru una de criză.

16.000 de porţii "ostăşeşti" de fasole cu costiţă afumată şi tot atâtea căni cu vin fiert sau ţuică, 21 de corturi de campanie, aceasta este contribuţia la vedere a armatei pentru ambiţiile electorale ale celui care anul viitor va candida sub culorile partidului actualului ministru al apărării.

Se impune de la bun început întrebarea: chiar are armata un buget excedentar care să-i permită "să sponsorizeze" acţiunile primarului Neculai Onţanu? 16.000 de porţii, fie eleşi"ostăşeşti", tot costă ceva. Ca să nu mai punem la socoteală carburanţii necesari transportului celor 21 de corturi, al bucătăriilor de campanie, costul celor 16.000 de tacâmuri de unică folosinţă etc.

Ştiu, mi s-ar putea replica următorul aspect: şi la Alba Iulia armata contribuie - nu ştiu dacă şi în acest an - de 1 Decembrie la manifestările organizate acolo cu produse similare. Este adevărat, numai că la Alba Iulia nu este vorba de "omenirea" potenţialilor alegători ai unui partid sau a unui primar. La Alba Iulia vin cetăţeni din tot Ardealul, de toate culorile politice sau apolitici. Deci este o deosebire uriaşă faţă de manifestările din sectorul 2 din Capitală.

Dacă armata ar fi venit cu porţii "ostăşeşti" în zona Arcului de Triumf, adică în zona în care se desfăşoară principala şi oficiala manifestare de 1 decembrie, dacă ar fi "sponsorizat" toţi primarii de sector din Bucureşti, atunci nu ar fi existat suspiciuni de partizanat politic. (Personal, ţinând cont de perioada de criză, nu aş fi fost de acord nici cu aceste două variante de implicare a armatei). Dar când "colaborarea" armatei se limitează doar la nivelul unei singure primării, şi exact cea condusă de unul dintre adjuncţii politici (neoficial în acest moment) ai ministrului Gabriel Oprea, atunci caracterul electoral este vizibil şi de pe planeta Marte. Şi, după câte se ştie, armata nu are voie să se implice în jocurile politice şi electorale. Dar pentru ministrul Gabriel Oprea şi primarul Neculai Onţanu aceste lucruri nu mai contează de multă vreme.

Prin instalarea unui cort şi a unei bucătării de campanie la şcoala nr.40 din cartierul Periş, avem o dublă şi ilegală implicare politică. Nu doar a armatei, ci şi a elevilor.

Doamna Lucia-Ana Varga:

În ultimii trei ani de guvernare ai Cabinetului Boc pensiile cetăţenilor români au fost victimele atacurilor virulente din partea puterii portocalii. Au fost catalogate drept pensii nesimţite, s-a clamat dreptatea socială prin tăierea pensiilor speciale, s-a vorbit şi s-au redus veniturile a milioane de pensionari.

Cu toate acestea, prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 se observă o creştere a cheltuielilor cu pensiile speciale. Acest fapt a fost arătat şi de analiza Consiliului Fiscal care a atenţionat că aceste pensii au crescut, în medie, cu 30%, de la 1.755 de lei la 2.289 de lei/lună, efortul suplimentar fiind de 1 miliard de lei. Creşterea este înregistrată în special la pensiile cadrelor din MAI, MapN şi a celor din serviciile speciale, adică aproximativ 160.000 de pensii. Deşi Guvernul şi-a asumat reducerea pensiilor speciale, creşterea prevăzută în actualul buget nu este justificată de absolut nici un demers al Guvernului, deşi Executivul condus de către Emil Boc şi-a asumat reducerea acestora.

Lipsa de comunicare a oficialilor de la Palatul Victoria pe acest subiect este cu atât mai dureroasă cu cât pensiile cetăţenilor de rând, adică a celor care nu fac parte din structuri speciale, înregistrează o diminuare a puterii de cumpărare. Aceasta pentru că Guvernul nu îşi respectă propria lege şi refuză să crească pensiile românilor de rând cu rata inflaţiei, aşa cum era prevăzut de actul normativ adoptat în 16 decembrie 2010. Astfel, mii de familii de pensionari, adică bunicii şi părinţii noştri nu îşi vor putea asigura un trai decent după o viaţă de muncă. După ce timp de 20 de ani aceştia au reprezentat generaţiile de sacrificiu ale României, tot ei vor trebui să treacă în fiecare zi peste marea încercare de a trăi cu venituri reduse.

Acesta este motivul pentru care voi susţine, alături de colegii mei parlamentari din grupurile PNL şi PSD, ca anul următor valoarea punctului de pensie să se majoreze cu 100% din rata inflaţiei, la care să se adauge 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat pe anul precedent, aşa cum prevede Legea pensiilor.

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Bugetul de stat pe 2012, un moment de cumpănă pentru România"

Măsurând rezultatele activităţii economice ne putem forma o imagine de ansamblu privind locul pe care îl ocupă economia unei ţări, şi acest lucru poate mai inhibă din entuziasmul Guvernului PDL atunci când prezintă, într-o manieră eronată, rezultate mincinoase care să indice faptul că în România criza a trecut. Personal mi-aş dori ca acest lucru să fie adevărat, România să fi depăşit perioada sa grea, însă, în acelaşi timp, consider că cetăţenii au dreptul la o informare corectă.

Creşterea economică, respectiv PIB-ul pe locuitor, reprezintă fără îndoială unul din cei mai importanţi indicatori macroeconomici care se utilizează în analizele economice privind eficienţa economică, construcţia bugetului de stat, comparaţia cu alte ţări, precum şi în stabilirea obiectivelor de viitor ale dezvoltării economico-sociale a unei ţări.

Diminuarea PIB-ului, şi mai ales a PIB-ului pe locuitor, reflectă slăbirea potenţialului economic al ţării, precum şi reducerea substanţială a cererii pe piaţa internă. Aceste fenomene conduc, la rândul lor, la dezechilibrul balanţei comerciale şi de plăţi externe, la desfiinţarea unui număr însemnat de locuri de muncă, la creşterea şomajului şi în ultimă instanţă la extinderea şi accentuarea sărăciei, precum şi a excluderii sociale, lucruri ce se întâmplă în acest moment în România.

În politica lor economică, guvernele caută, în condiţiile cuceririlor tehnologice contemporane, ale concurenţei şi ale proceselor de globalizare, să găsească căi adecvate pentru creşterea economică şi apropierea de nivelurile performante în acest domeniu pe plan mondial, lucruri care nu se întâmplă în România în acest moment.

Rezultatele deciziilor luate pe genunchi şi în baza unor rapoarte vechi se văd astăzi în stradă, spitale sau şcoli. Dacă ar fi fost făcută pertinent o analiză, nu s-ar fi ajuns în punctul în care guvernul Boc să fie atât de hulit, lipsit de credibilitate şi ţinut artificial în viaţă, lucru care sper să nu se întâmple şi cu o mare parte din români după votarea bugetului, cu două luni întârziere faţă de data prevăzută în mod legal.

La final, solicit actualei guvernări să-şi ţină promisiunile electorale, să nu îngheţe pensiile şi salariile, şi mai ales să respecte legea care prevede indexarea pensiilor cu rata inflaţiei. Există o lege a pensiilor pe care PDL trebuie să o respecte, mai ales în acest moment crucial pentru soarta noastră, a tuturor, indiferent de părerile personale ale domnilor Băsescu sau Boc.

Domnul Florin Iordache:

"Nu «erori de percepţie», ci erori de guvernare"

Prinşi în iureşul evenimentelor interne, care se succed într-un ritm ameţitor, ne scapă din vedere o ştire cu un dureros impact asupra multor conaţionali aflaţi la muncă în afara graniţelor ţării. Guvernul englez a anunţat prelungirea restricţiilor pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari până la 31 decembrie 2013. Decizie care se adaugă unei decizii similare luate de autorităţile olandeze mai zilele trecute. Este interesant de observat că argumentându-şi decizia, autorităţile engleze au menţionat dorinţa de se asigura că "migraţia aduce beneficii Regatului Unit şi nu are un impact negativ asupra pieţei britanice a muncii".

Fireşte, toată lumea ştie că libera circulaţie pe piaţa muncii este un drept fundamental al oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aşa după cum la fel de bine este ştiut şi faptul că legislaţia comunitară permite restricţionarea dreptului la libera circulaţie pentru cetăţenii unui stat membru nou intrat în UE pe o perioadă bine determinată. Iar în ceea ce priveşte menţiunea oficialilor britanici cu privire la dorinţa de a se asigura că migraţia forţei de muncă, inclusiv a celei din România, "nu are un impact negativ asupra pieţei britanice a muncii", nu putem decât să le salutăm grija pentru protejarea intereselor şi drepturilor conaţionalilor lor.

Întrebarea este: ce fac sau ce au de gând să facă autorităţile României în această situaţie? Din declaraţiile ministrului de externe, Teodor Baconschi, date la scurtă vreme după ce Olanda a decis să prelungească restricţiile pentru cetăţenii români, am înţeles că Domnia Sa şi-a propus să colaboreze cu partea olandeză pentru a corecta percepţia eronată despre români. Mă rog, fie şi aşa decât... nimic! Şi cum, până la ora când scriu aceste rânduri, nu cunosc o declaraţie a titularului diplomaţiei bucureştene referitoare la decizia autorităţilor de la Londra, nu îmi rămâne decât să sper că, şi de această dată, domnia sa se va implica personal ca să corecteze "percepţia greşită" care ar fi condus la această decizie păgubitoare.

Iar, dacă pe planul acţiunilor externe suntem ca şi lămuriţi, haideţi să vedem ce îşi propun să facă guvernanţii României pentru a se asigura că forţa de muncă, plecată afară şi rămasă acolo, fără posibilităţi de angajare, poate să aducă beneficii aici, la noi acasă. Fiindcă în marea, zdrobitoarea lor majoritate, oamenii aceştia nu au luat drumurile străinătăţii doar din dorinţa de a vedea cum le-ar sta muncind în Spania, în Italia, în Olanda sau pe alte meleaguri. Nu, ei au ales să plece tocmai pentru că la noi acasă nu au găsit locuri de muncă, o muncă cinstită, în condiţii civilizate, o muncă menită să le asigure, pentru ei şi pentru familiile lor, un trai decent şi siguranţa zilei de mâine. Inclusiv pensii binemeritate, pentru o bătrâneţe lipsită de griji.

Or, tocmai aici actuala putere nu a avut alte soluţii decât şomaj, salarii umilitoare şi pensii de mizerie. Nu a avut, dar mai ales dovedeşte zi de zi că nu vrea şi nici nu poate să aibă o ofertă viabilă, realistă şi cinstită, începând cu relansarea sectoarelor vitale ale economiei naţionale şi continuând cu o legislaţie modernă europeană a muncii, a salarizării şi a pensiilor.

Hai să admitem că în afară, de bine, de rău, s-ar mai putea corija cât de cât erorile de percepţie asupra românilor şi a priceperii lor de a munci. Ce facem, însă, aici, la noi acasă, unde nu mai este vorba despre "erori de percepţie" ale altora, ci de-a dreptul de erori de guvernare cu efecte dezastruoase pentru viaţa şi sănătatea a milioane şi milioane de români?

Domnul Florin Iordache:

"Demagogie de trei parale"

Preşedintele Traian Băsescu a dat un nou recital de demagogie populistă. în filipica rostită la conferinţa The Economist, el "şi-a arătat muşchii" în faţa marilor bancheri europeni, pe care i-a acuzat că au obţinut "profituri uriaşe" în România, avertizându-i, totodată, că în cazul în care ar intenţiona să nu mai finanţeze ţara noastră în această perioadă de criză, aceştia dau dovadă de lipsă de fairplay. Nu a fost iertată nici Uniunea Europeană, care a fost şi ea avertizată că statele "venite mai târziu" în familia comunităţii europene (printre care şi România) nu trebuie să plătească pentru "lăcomia bancherilor".

La prima vedere, această nouă ieşire la rampă a lui Traian Băsescu ar putea trece drept un act de mare curaj, fiindcă nu-i de ici, de acolo să te iei la trântă tocmai cu marii bancheri ai continentului. După cum nici nu e la îndemâna oricui să ridice degetul arătător către comunitatea europeană! Făcând astea numai şi numai spre a-ţi proteja ţărişoara şi pe locuitorii săi.

Dacă însă vom trece peste emoţia primei lecturi a textului magistralei expuneri prezidenţiale, vom constata - pentru a câta oară? - că discursul prezidenţial ascunde câteva daruri otrăvite. Astfel, tot Traian Băsescu a anunţat că a decis, fireşte, cu de la sine putere, că până la sfârşitul lui 2012 numărul salariaţilor să ajungă la 1,1 milioane. Cei disponibilizaţi îngroşând masa şomerilor lipsiţi de şansa de a-şi găsi un loc de muncă şi de a-şi asigura, pentru ei şi pentru familiile lor, un trai decent. Inclusiv banii necesari pentru a-şi achita ratele la bănci. Cât despre posibilitatea efectivă ca în anul ce se apropie, salariaţii care vor mai rămâne, să beneficieze de creşteri salariale, bineînţeles că Traian Băsescu nu a scos o vorbă.

Al doilea dar otrăvit pe care preşedintele-jucător l-a oferit supuşilor săi se numeşte Legea sănătăţii. Lege pe care o vrea "adoptată prin aprobare în parlament sau prin asumare" în prima parte a anului viitor. Or, după cum au demonstrat oameni cu vastă experienţă în domeniul manageriatului sistemului de sănătate, acest act normativ prezintă câteva tare grave. În primul rând, se vor reduce serviciile medicale de bază cu circa 40%, iar accesul la medicamente compensate se va diminua cu circa 70-80%. Totodată, prin schimbarea sistemului de compensare se vor introduce "noi biruri" pentru clienţi, dar şi pentru producătorii şi distribuitorii de medicamente. Cât priveşte basmul despre "dezbaterea publică" a aceşti veritabile legi a genocidului medical - să fim serioşi! Fireşte că în dezbatere se vor face numeroase observaţii şi propuneri, dar la fel de sigur este şi faptul că, potrivit năravului actualilor cârmuitori, ele vor fi aruncate la coş.

Referitor la săgeţile otrăvite pe care şi de această dată Traian Băsescu le-a aruncat spre puterea judecătorească, ele nici măcar nu au adus ceva nou în repertoriu, aşa încât nu cred că merită altceva decât reafirmarea fermei delimitări faţă de asemenea practici şi mentalităţi profund nedemocratice de decredibilizare a statului de drept şi a instituţiilor sale.

De aceea, trecând, la rândul meu, peste şocul emoţional pe care mi l-ar fi putut stârni răţoielile prezidenţiale la adresa bancherilor Europei, închei aceste notaţii cu zicala "Fereşte-te de Traian Băsescu atunci când face daruri! Sau mai ales atunci când se face că face daruri!"

Domnul Laurenţiu Nistor:

"De la versul devenit proverb la cumpărarea alegătorilor pe faţă"

Se spune că atunci când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia minţile. Iată că actuala putere se află în această postură, dovezile în acest sens înghesuindu-se cu o frecvenţă îngrijorătoare. Igaş, tizul drag al preşedintelui Băsescu, deosebitul şef al administraţiei româneşti, unii zic că şi al Ministerului de Interne, în măreaţa sa filotimie, a "cadonat masa" primăriei din Brad cu un milion de lei, bani taman suficienţi cât să ajungă vreo două săptămâni, dar n-a uitat să-şi tragă iarăşi şuturi de unul singur, că altfel nu se simte bine!

Primul şut şi l-a tras în direcţia culturii generale. Deşi e de mirare că, terminând bacul la o vârstă la care alţii au terminat demult şi armata, şi facultatea, şi mai sunt şi înscrişi de câţiva ani la doctorat (deci ar fi normal ori să aibă mai proaspete în minte nişte noţiuni ori să ne întrebăm cum a reuşit să treacă examenele...), "dibaciul" ministru al internelor şi administraţiei, sau invers, că-i par a fi totuna, reuşeşte să nu facă diferenţa între un proverb şi un vers al lui Topârceanu, introducând astfel, fără să-şi dea seama, "Balada unui greier mic" în rândul înţelepciunii populare multimilenare. Asta e, pe unii decât să-i pui să înveţe carte, mai bine-i fugăreşti câteva ture de stadion cu raniţa cu nisip ud în spate, că se vor simţi mai bine...

Rămâne astfel în continuare întrebarea cum a reuşit să treacă examenul de limbă română la bacalaureat, întrucât este probă obligatorie. Având în vedere însă că ignoranţa e o caracteristică a puterii portocalii, întrebarea este mai mult retorică, ştiută dragostea faţă de metoda struţului când e vorba să răspundă un băsist la ceva care nu-i convine... Având în vedere şi reticenţa cu care însuşi superspecialistul de la educaţie nu se-nghesuie să-şi rezolve situaţia actelor de studii, oricât de tare-l încurcă ştiinţa legii fundamentale pe marele constituţionalist în viaţă, ce ocupă formal şi degeaba funcţia de premier al României, se poate trage uşor concluzia că studiile, cu predilecţie cele de specialitate, nu sunt punctele forte ale actualei puteri, mai ales ale exponenţilor săi marcanţi.

Al doilea şut pe care l-a tras "înţeleptul" ministru al administraţiei, şi cică şi al Internelor, atât propriului organism, cât şi întregului corp politic de care aparţine, a fost îndemnul oficial, cu subiect şi predicat, către locuitorii din Brad, să voteze un băsist la anul, dacă vor să aibă şi primăria lor bani, măcar pentru încălzirea de fiecare iarnă. Iată, astfel, recunoaşterea oficială, prin însăşi vocea ministrului administraţiei, a faptului că banii se dau preferenţial primarilor portocalii, ca şi a faptului că se racolează contra cost primarii celorlalte formaţiuni politice.

Iată că se recunoaşte, prin însăşi vocea înaltei autorităţi a ministrului de interne, că mintea actualei puteri stă doar la alegerile care vin şi la perpetuarea sa la guvernare, de parcă această naţiune ar fi blestemată să fie condusă doar de autoincapabilii portocalii!

Iată că se recunoaşte astfel oficial, prin gura ministrului administraţiei, că banii luaţi de la fiecare contribuabil din această tară sunt împărţiţi discreţionar, nu în funcţie de contribuţia fiecărei zone, localităţi sau contribuabil, nu în funcţie de necesităţile obiective, nu în funcţie de proiectele aflate în derulare sau pe cale de a fi începute, ci în funcţie de cum doreşte cel aflat temporar într-o poziţie administrativă ce necesită mari calităţi din partea sa, dar pe care portocaliul membru de partid le suplineşte numai prin apartenenţa sa la băsism! Iar ce e mai înfricoşător este faptul că ocupanţii înaltelor demnităţi în statul român chiar au impresia că îşi merită funcţiile pe care le deţin şi că se simt îndreptăţiţi să îşi prelungească mandatele, cu tot dezastrul naţional şi genocidul pe care l-a adus actuala putere pe capul românilor! Căci beţia puterii şi lăcomia nu au limite! Asta nu mai este politică, e maidan şi patologie!

Nu contează că n-ai pregătirea necesară pentru o funcţie, contează doar să fii pus acolo, chiar dacă asta îţi va reliefa incompetenţa crasă şi iresponsabilitatea vecină cu nebunia! Inşi care sunt doar cărători de diplomă - şi aia obţinută ca vai de lume de multe ori, prin cine ştie ce cotloane... - sunt puşi special ca să încurce treaba adevăraţilor profesionişti, să saboteze economia naţională şi să deschidă drumul mafiilor care nu se dau jos din pat dacă nu le iese un comision de 10%, de minim 100.000 de euro, bani jefuiţi de la gura copiilor şi bătrânilor neamului, de la bugetul bolnavilor incurabil ori chiar de la încălzirea oamenilor din Brad, pentru care actuala putere a făcut totul ca să fie cât mai puţini, cât mai bolnavi, cât mai săraci, cât mai neşcolarizaţi.

Iar ce se întâmplă la Brad, se întâmplă în toată ţara! Toată ţara arată mai rău decât după un război: românii care au mai rămas în ţară sunt mai puţini cu câteva milioane, depopulare pe care nici măcar suma conflictelor armate ale secolului XX nu le-a adus acestor meleaguri! Scara valorilor omeneşti a fost răsturnată şi impusă de către actuala putere ca fiind cea necesară pentru a-şi perpetua nevolnicia!

Iată doar câteva motive pentru care opoziţia are obligaţia sacră să înlăture de pe capul românilor guvernarea băsistă, făcând astfel şi un act sanitar de cuprindere naţională, cât încă mai există un pic de vlagă în românul de rând...

Domnul Vasile Popeangă:

"Neputincioşii"

Inclusiv la ultimele alegeri, fie ele pentru primari, parlamentari ori preşedinte, PDL-iştii s-au lăudat - ca şi acum, de altfel... - că vor şi pot să facă lucruri măreţe pentru cetăţenii României, orice numai să dea alegătorii cu ştampila pe pătrăţica lor.

Câteva milioane de cetăţeni şi câteva calculatoare s-au lăsat înşelate de sacoşele date pe furiş, după principiul: "Iei plasa? Ai luat plasă!..." ori de promisiunile sforăitoare ale Videanului, Berceanului şi celorlalţi gurişti care promiteau, într-un singur mandat doar, sute de kilometri de autostradă virgulă opt, dublări de salarii şi pensii virgulă trei..., dacă te uitai în gura lor, mai aveau un pic şi promiteau vindecarea cancerului, a SIDA, ori zborul pe Marte şi colonizarea Planetei Roşii!

Laptele şi mierea izvorau în valuri din programul de guvernare PDL-ist, iar cuvântul criză nu era trecut nici măcar în erată, ca să nu mai menţionăm vehemenţa cu care era combătută noţiunea de criză pe toate micile ecrane! Băsescu însuşi, apoliticul preşedinte-jucător-judecător, zicea că nu există criza, ci e doar neştiinţă a prioritizării urgenţelor şi necesităţilor societăţii şi economiei româneşti!

Şi venit-a momentul în care cetăţeanul de rând să stea faţă-n faţă cu opţiunea pe care a făcut-o, măcar teoretic - pentru binele său, al familiei sale, al neamurilor, vecinilor şi prietenilor săi! Şi ce-a văzut? Că a adus la putere nişte neputincioşi! Dacă înainte de campaniile electorale şi mai ales în timpul acestora PDL-iştii se dădeau victime, ca să stârnească simpatia populaţiei, deci, implicit, să atragă voturile celor care mai voiau să se lase prostiţi, venirea la putere a băsiştilor a demonstrat cu deasupra de măsură faptul că au fost aleşi nişte neputincioşi ca să conducă România!

Căci, imediat ce au ajuns la guvernare, motto-ul noii puteri a fost "Nu putem!". Şi nu s-a putut că s-a zis că nu sunt bani. Nu s-a putut că s-a zis că nu ne lasă FMI-ul, băncile, UE-ul, americanii, ruşii, marţienii şi oricine altcineva. Nu s-a putut pentru că era şi "greaua moştenire" - o creştere economică semnificativă, nişte exporturi anuale pe care nici măcar prin însumare, de când sunt la putere, nu le vor atinge cei din actuala putere, nişte salarii şi pensii relativ decente, un sistem de sănătate care dădea semne serioase de însănătoşire, un învăţământ care începea să performeze şi rezultatele internaţionale stau mărturie în acest sens...

Ce s-a întâmplat după venirea la putere a băsiştilor? Păi... Prima dată, instantaneu, s-au prins şi ei că intrasem în criză. Şi le-a plăcut! Mană cerească, acoperitoare de furturi şi incompetenţe, o justificare absolută pe care PDL-iştii nici în visele lor cele mai frumoase nu o speraseră! Şi, de atunci, acest cuvânt a fost nelipsit din aproape fiecare frază "editată perfect" (cum ar spune mama "succesurilor"...) de către Boc ori acoliţii săi.

Imediat după aceea, guvernarea portocalie a trecut la consolidarea puterii. Şi cum neputinţa era-n floare, s-a umblat la viclenie şi lăcomie şi repede s-a creat majoritatea parlamentară necesară virusării societăţii româneşti cu virusul băsismului. Şantajul ori cumpărarea conştiinţelor au fost folosite din plin. Sau, cum ar zice orice portocaliu în tranziţie spre verde, convingerea că băsismul e cea mai bună doctrină politică a deturnat subit politicieni care erau, de generaţii, de stânga sau libaţii de-o viaţă...

Apoi s-a ajuns la concluzia că nu sunt destui bani de furat! Deh, găşti mari, multe şi în creştere numerică exponenţială! Şi-atunci - gândul Satanei: hai să furăm din buzunarele oamenilor de rând, că nu pot riposta: să facă ciocu' mic, că noi suntem la putere! Astfel, neputincioşi în a face bani prin alte moduri, mai inteligente, mai eficiente, în ciuda tuturor sfaturilor competente în acest sens venite din toate părţile, guvernanţii - cu tatăl lor doctrinar, Băsescu, în frunte - au decis ei, în ciuda oricăror legi economice, că o anumită parte a forţei de muncă româneşti valorează subit cu cel puţin 25% mai puţin, deşi nu se schimbase niciunul dintre criteriile economice obiective de salarizare - nici cantitatea, nici calitatea şi nici importanţa muncii prestate nu cunoscuseră o depreciere cu minim un sfert din valoarea sa, ca să determine o scădere atât de dramatică a salariilor bugetarilor! Ce se schimbase, totuşi?

Venise la putere o guvernare neputincioasă! O guvernare preocupată de doar două lucruri: jaf şi eternizare la cârma ţării! Mafiotizarea portocalie a cuprins, după regulile oricărui virus, toate organismele de autoprotecţie ale statului, începând chiar cu parchetele şi Curtea Constituţională, care, cu excepţia momentelor când trebuie să dezbată ceva care să o afecteze direct - a se vedea salariile şi pensiile membrilor Curţii! -, în rest este de partea puterii, constant, cu 5 la 4.

Neputinţa cârmuiturilor de acum a fost multiplicată cum e mai distructiv: de lăcomie fără saţiu, de rea intenţie, de incompetenţă, de indiferenţă şi de alte tare care nu sunt trecute în nicio fişă a postului a vreunui guvernant, ba dimpotrivă! însă nimic din toate astea nu-i împiedică, din cauza unui egocentrism şi a unui tupeu împins până la limita oricărei închipuiri, deja ajunsă la nivel patologic, să creadă că iresponsabilitatea lor este o mare responsabilitate, incompetenţa lor este o mare dibăcie, lăcomia lor şi jafurile făcute sunt creştere economică şi ieşire din criză, închiderea spitalelor şi şcolilor sunt înspre binele sănătăţii şi educaţiei cetăţenilor României etc.

Iar acum se simt îndreptăţiţi ca, pentru că au adus oamenii în pragul sinuciderii, să ceară să fie realeşi pentru neputinţa lor! Se simt îndreptăţiţi ca, pentru faptul că au omorât sute de mii de firme, să fie realeşi pentru neputinţa lor! Se simt îndreptăţiţi ca, pentru faptul că au adus economia în pragul falimentului, să ceară să fie realeşi! Se simt îndreptăţiţi ca, pentru faptul că au schimbat ordinea normală a valorilor omeneşti universal acceptate din România, făcând din rău - bine, iar binele făcându-l rău, nonvaloarea devenind valoare şi invers, să ceară să fie realeşi! Pentru că visul oricărui băsist este derivat din însuşi Eminescu: "La tupeu-ţi mare, mare viitor"...

Iată de ce noi, opoziţia democratică unită, trebuie să ne facem o datorie de onoare faţă de acest popor din a înlătura această putere arhicoruptă şi hiperabuzivă şi de a readuce normalitatea şi valorile umane universal recunoscute la cârma acestei ţări, pentru ca patria noastră să mai aibă măcar speranţa vreunui viitor...

Domnul Neculai Răţoi:

"Ţara tuturor imposibilităţilor"

Multă vreme după revoluţia din 1989, evoluţia societăţii româneşti, atât în sens rău, cât şi în sens bun, a determinat pe cetăţeanul de rând să considere că nu America este "ţara tuturor posibilităţilor", ci că România a preluat ştafeta. Însă de când la putere se află actuala guvernare, modificările profunde şi în toate sensurile rele, dar denumite cu multă emfază ca fiind "reforme", au făcut pe acelaşi român de rând să concluzioneze că România s-a transformat, doar în câţiva ani, în ţara tuturor imposibilităţilor!

Căci în România este imposibil să duci o viaţă normală. însuşi guvernul şi preşedintele ţării îndeamnă la emigrare! Însuşi preşedintele şi guvernul sabotează bunul mers al unei vieţi normale, prin încălcări imposibil de imaginat ale legilor, începând cu Constituţia şi terminând cu legi pe care chiar actuala putere le-a trecut fraudulos prin Parlament, iar acum consideră, culmea, că e imposibil să aplice propriile legi!

Pentru românul de rând este imposibil să aibă un serviciu normal. Oriunde ar lucra, trebuie să se bage statul, devenit antisocial prin voia lui Băsescu, să îi îngreuneze condiţiile ori să îi dijmuiască cu nesimţire bănuţii câştigaţi cu sudoarea frunţii. Iar când nu îi bagă mâna în portofel în ziua de salariu, este imposibil să nu-i crească vreo taxă, o acciză, un impozit, o gigacalorie, un kilowatt, apa, gazul, ceva acolo...

Pentru românul de rând este imposibil ca talentul nativ să-i fie recunoscut la adevărata valoare şi să fie valorificat corespunzător. O fetiţă de 14 ani, rămasă în ţară, deşi este un talent recunoscut prin peste 50 de premii naţionale, abia reuşeşte să aibă, măcar de sărbători, o bucăţică de carne pe masă. O altă fetiţă româncă de 14 ani, ajunsă în Italia, face furori în muzică, în vreme ce, în patria-mamă, guvernul fiind ocupat cu distrugerea ţării, nu are printre priorităţi promovarea talentelor! Costel Busuioc a trebuit să se consacre în Spania ca să fie recunoscut, cu chiu, cu vai, ca valoare la el acasă! La fel ca artiştii păţesc gimnaştii, pictorii şi oricare alţi posesori de talente native, altele decât cele ale minciunii şi hoţiei. Pentru ei, România este ţara tuturor imposibilităţilor...

Pentru contribuabilul român de rând este imposibil să beneficieze de un sistem de sănătate normal, unde, contra contribuţiei pe care statul i-o scoate lunar din buzunar, timp de-o viaţă, să poată fi diagnosticat şi tratat cât mai eficient, aproape de casă, cu cele mai bune tratamente ale secolului XXI şi de către un personal calificat corespunzător.

În ţara tuturor imposibilităţilor este imposibil ca guvernul să nu taie salariile fără să crească bugetele serviciilor speciale. Este imposibil să nu se jumulească pensiile, fie ele de limită de vârstă sau de invaliditate, fără să nu crească, la schimb, bugetele aflate la dispoziţia lui Băsescu sau lui Boc. Este imposibil să nu se taie din bugetul de la muncă şi să nu se compenseze prin creşterea bugetelor miniştrilor UDMR-rişti, că doar d-aia susţin actualul cabinet... Este imposibil ca în locul unui obiectiv economic de stat falimentat intenţionat, să nu apară doi noi vânzători de fier vechi. Este imposibil ca, la apariţia unei noi taxe sau mărirea unui impozit ori a unei accize, să nu apară încă un asfaltator ori o nouă gaşcă ai cărei membri să nu se dea jos din pat dacă nu primesc 10% din ghişeftul tău, iar partea lor să fie şi peste suta de mii de euro, că altfel tuşesc şi-i doare la pateu! Este imposibil să nu facă Boc vreo boacănă, dar să se laude că este efectul unei responsabilităţi deosebite şi al unei chibzuinţe bătrâneşti, de te şi miri de unde mai sare alzheimeru' pe om! Este imposibil ca vreo metodă prin care se jefuieşte bugetul statului sau se mai face o porcărie la adresa omului de rând să nu fie declarată mare reformă şi modernizare, fără de care trăitul bine promis de Băsescu nu se poate! După cum este la fel de imposibil ca binele să nu fie prezentat ca un mare rău, iar răul ca un mare bine...

Singurul lucru posibil în România este doar ca, după toate dezastrele pe care le lasă în urmă, puterea actuală să ceară celor pe care i-a nenorocit - crezând că toată ţara suferă de sindromul Stockholm... - dreptul să mai stea la guvernare măcar încă patru ani. Rămâne doar speranţa ca şi acest lucru să fie, practic, imposibil, numai aşa putând ca şi în România normalitatea să devină posibilă...

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Protecţia ecosistemelor din România şi reconstrucţia ecologică!"

Schimbările climatice reprezintă una dintre preocupările esenţiale ale societăţii zilelor noastre (inundaţii, incendii, cutremure, inundarea zonelor amenajate sub nivelul mării etc.). Există o mare posibilitate ca schimbările climatice să devină ireversibile în condiţiile creşterii temperaturii pământului cu 2-3°C.

Fenomenele meteorologice extreme pot duce la înregistrarea unor declinuri economice, datorate pagubelor de natură materială şi psihică a numeroase comunităţi.

În România mişcarea ecologistă este încă în faza incipientă. Cu toate că există o platformă politică specifică, aceasta are o aderenţă redusă în rândul societăţii.

România are mari probleme de mediu, poluarea fiind un factor nociv pentru aer şi ape. Despăduririle majore din ultimii 20 de ani, dar şi dezafectările unor obiective industriale făcute fără ecologizare au provocat pagube substanţiale mediului ambiant.

Trebuie să preluăm temele ecologiste de stânga şi să creăm un cadru propice în care le putem aplica. Toate eforturile noastre pentru un mediu mai curat sunt necesare.

PSD trebuie să dezvolte o ofertă politică ambiţioasă în privinţa energiei regenerabile (aproximativ 33% din energia electrică ar trebui să aibă provenienţă din resursele regenerabile). Decalajul inovator tehnologic al României faţă de alte state membre ale UE este resimţit şi în acest domeniu. Uniunea Europeană a început să dezvolte şi să promoveze încă din anii 90 energie regenerabilă, pentru a înlocui combustibilii fosili.

Probabil că mulţi dintre noi se întreabă ce ar trebui să facem concret în acest demers ecologic. Soluţiile sunt numeroase: utilizarea biomasei (lemn), a deşeurilor biodegradabile şi a biogazului de către centralele electrice; folosirea boilerelor ce funcţionează pe bază de lemn în clădiri (ce înlocuiesc încălzirea din clădiri bazată pe electricitate sau combustibili); extragerea căldurii din sol prin sursele geotermale sau energie solară; generarea de energie eoliană prin turbinele eoliene; reducerea emisiilor de C02, ca urmare a creşterii carburanţilor regenerabili.

România trebuie să se ralieze Strategiei Energetice Europene prin asigurarea creşterii ponderii energiei alternative în producţia de energie. Acţiunea coordonată la nivel european în privinţa energiei nu este o noutate, UE având un cadru unic de reglementare a politicilor energetice. Acest tip de administrare a energiei va asigura resurse energetice competitive, durabile şi mai ales sigure pentru mediu, urmărind reducerea emisiilor de CO₂. Direcţiile prin care UE doreşte să-şi atingă obiectivele energetice şi de mediu propuse sunt: eficientizarea şi diversificarea pieţelor energetice; politică ambiţioasă în privinţa energiei regenerabile; economisirea energiei (nivel industrial şi rezidenţial); cooperare europeană şi internaţională.

Această raliere trebuie acompaniată cu protecţia ecosistemelor din România şi reconstrucţia ecologică, acolo unde este necesară. Protejarea tezaurului natural (floră, faună) din Deltă, Dunăre, parcuri naţionale şi Marea Neagră, îngrijirea ariilor şi siturilor protejate de lege sunt prioritare pentru România (1.121 arii naturale protejate, din care 27 sunt parcuri naţionale şi naturale; 3 rezervaţii ale biosferei incluse în patrimoniul UNESCO - Delta Dunării, Retezat şi Pietrosul Rodnei.

Problema deşeurilor, prevenirea generării, reciclarea şi valorificarea acestora trebuie rezolvată. Colectarea selectivă, folosirea deşeurilor ca materie primă în construcţie, valorificarea lor prin metoda tehnică şi depozitarea controlată sunt soluţii eficiente pentru moment.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Situaţia dezastruoasă din România"

Pentru orice român de bună-credinţă este revoltător ceea ce se întâmplă în sistemul de pensii: o generaţie activă nu mai poate susţine o generaţie născută într-o perioadă cu mare deficit demografic, incluzând aici şi anii războiului (părinţi, bunici şi rude). Acei care au contribuit ani la rând la fondul de asigurări. Unde sunt banii lor? Nu se ştie!

Cauza principală a situaţiei dezastruoase în care se află sistemul de pensii derivă din incompetenţa guvernării, ruinarea economiei naţionale care nu poate absorbi decât o mică parte din oferta de forţă de muncă, emigraţia masivă în căutarea unui loc de muncă pe alte meleaguri, în lumea largă, precum şi dispreţul cu care sunt tratate resursele de forţă de muncă.

Privind aceste aspecte generatoare de instabilitate în sistemul de pensii, rezultă că singura corecţie aplicabilă pentru regenerarea acestuia, totodată pentru salvarea acestei naţiuni de la dezastru, este revitalizarea economiei naţionale, a industriei româneşti, care sub îndrumarea "portocalie" s-a prăbuşit, dispărând astfel sute de mii sau chiar milioane de locuri de muncă. Iar mulţi dintre disponibilizaţi (şi nu din vina lor) au devenit pensionari.

Acest deziderat nu poate fi realizat decât pe baza îndeplinirii a două condiţii esenţiale, capabile de a crea o egalitate de şanse, limitată doar de capacităţile native şi de cele dobândite prin educaţie ale indivizilor: lichidarea corupţiei şi eliminarea privilegiilor, care în "epoca portocalie" au căpătat dimensiuni incomensurabile.

O altă cauză este emigrarea câtorva milioane de români. Şi iarăşi nu este vina lor. E vina sistemului că nu a ştiut (n-a vrut, n-a fost interesat) să le ofere acestora locuri de muncă aici, în România.

După economie vine sănătatea şi învăţământul, componente de bază ale biologicului românesc asupra cărora atentează PDL-iştii.

Întregul sistem de sănătate este în derivă. De la un cap la altul. De la stâlpii acestuia, medicii de familie (care suportă reglementari din ce în ce mai aberante) şi până la sistemul preferenţial de compensare a medicamentelor.

Să nu uităm că acest hulit învăţământ românesc, supus unei sistematice distrugeri funeriote a dat şi dă olimpici internaţionali şi reuşeşte să atragă an de an universităţi de renume din Europa să-şi racoleze de aici studenţii de vârf. Pentru ce trebuie distrus?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Demersuri electorale disperate"

Dacă cineva ar mai avea dubii asupra faptului că PDL a început campania electorală cu un an înainte, mesajele transmise de guvernanţi în ultimele zile constituie proba clară că au început campania. O scurtă trecere în revistă a situaţiei reale va demonstra cu argumentul faptelor că semnalele noastre, ale opoziţiei unite sub emblema USL, au acoperire.

Cât cinism poate să conţină această strategie de imagine PDL-istă! Totul în timp ce în ziua următoare guvernul aprobă aruncarea în şomaj a peste 1.300 de oameni printr-o hotărâre care vizează "eficientizarea activităţii unor operatori economici care se află sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, respectiv: SC Termoelectrica Bucureşti, cu filialele societăţii comerciale, CN a Huilei Petroşani, SC Electrocentrale Deva". Aceiaşi guvernanţi estimează că impactul bugetar total este la aproximativ de 25 milioane de lei. Cine va suporta? Cei ce rămân la muncă!

În ceea ce priveşte reorientarea celor rămaşi pe drumuri, ne gândim cu teamă că dacă exemplul Spaniei, care închide piaţa muncii pentru cetăţenii români, va fi urmat şi de alţii, România va avea mari probleme tocmai cu aceia care până acum se descurcau lucrând în străinătate.

O alta promisiune... aprobată de Guvern: proiectul de sprijin pentru pensionari prin introducerea "coşului de solidaritate" prevede acordarea lunar, contra cost, dar la "preţul cel mai scăzut posibil", a unui pachet conţinând alimente de bază, precum făină, zahăr, ulei, mălai şi orez. Fără metodologie, fără norme de aplicare, documentul aprobat precizează că "Din punct de vedere economic, programul nu implică un efort bugetar, nu se acordă subvenţii sau sprijin financiar şi nu are impact negativ asupra încasărilor de TVA. Este doar un efort suplimentar de organizare ce poate fi realizat de către instituţiile administraţiei publice locale şi centrale". Petarde, petarde... şi atât!

Grija pentru concetăţeni este numai o "gogoaşă portocalie" - atâta timp cât proiectele finanţate din bani europeni vizează investiţii de genul: cinematograf 3D sau centre spa în mediul rural, într-o ţară în care unul din doi locuitori nu au acces la apă curentă şi canalizare, unde de două decenii nu s-a mai construit un spital, ba mai mult, s-au desfiinţat şi cele existente.

Cred că nimeni nu mai poate lua în serios faptul că reducerea drastică a cheltuielilor cu educaţia şi sănătatea, desfiinţarea şcolilor şi spitalelor, reducerea personalului din Ministerul de Interne, vor genera creştere economică şi mai multă bunăstare în viitor. Prin aceste fumigene, guvernul portocaliu demonstrează că este unul cinic şi chiar dispreţuitor faţă de români.

Cele mai multe dintre întreprinderile româneşti sunt afectate de reducerea dramatică a puterii de cumpărare, de creşterea taxelor şi impozitelor, de corupţia guvernamentală, de reducerea investiţiilor publice. Acestei părţi a economiei, cea care ar trebui să contribuie la creşterea economică, fără de care obiectivele asumate de guvern nu pot fi atinse, nu i se adresează nicio măsură de stimulare.

Dacă la toate acestea se adaugă şi eşecul de a vinde pe bursă o parte a acţiunilor deţinute de stat la Petrom, tabloul proastei guvernări a actualei puteri este complet.

Demersurile electorale disperate nu vor mai reuşi să păcălească pe nimeni!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Acordarea subvenţiilor"

Guvernul pune greutatea subvenţiilor la căldură pe umerii autorităţilor locale - evident, autorităţile locale nu îşi vor mai permite să dea subvenţia, dacă banii de la Guvern vor fi tăiaţi.

"Este doar o încercare a Guvernului de a se spăla pe mâini şi de a da vina pe primari. Evident, pe primarii din opoziţie, pentru că PDL îşi va ajuta primarii să poată da o mare parte din subvenţie. PSD consideră că primăriile ar trebui să fie ajutate, nu responsabilizate pentru ceea ce se întâmplă. În timp ce peste tot în lume se discută despre creşterea responsabilităţii sociale a celor cu adevărat bogaţi, în România, Boc şi Băsescu doresc să se pună tot greul tot pe umărul oamenilor care trăiesc de pe o zi pe alta, tot din cauza lor.", a declarat domnul Remus Lăpuşan, preşedinte PSD Cluj.

Din informaţiile pe care le avem, bani pentru acordarea subvenţiilor sau pentru eficientizarea CET-urilor sunt, dar nu sunt gestionaţi corect, fiind direcţionaţi spre buzunarele clientelei politice. Marile companii energetice, care au datorii uriaşe la buget, se află sub controlul clientelei PDL. De aici se sifonează bani publici. în acest fel populaţia este furată. Iar pentru acest furt tot oamenii plătesc prin tăierea subvenţiei la căldură. Spre exemplu, Metrorex cumpără energie de la o firmă de apartament cu 3 angajaţi, la un preţ dublu faţă de cel de pe piaţa liberă. în timp ce Hidroelectrica vinde către alte instituţii ale statului cu 112 lei un megawatt, iar pe piaţa liberă preţul este de 156 de lei, Metrorex plăteşte către firma lui Cutişteanu 303 lei pentru un megawatt. Iată unde se duc banii publici pe care guvernul se plânge că nu îi are.

"Dacă furtul de la Metrorex şi contractele cu «băieţii deştepţi din energie» ar fi rezolvate, Guvernul ar avea bani pentru programe de protecţie socială, iar CET-urile ar putea fi eficientizate."

Mecanismul actual este acela că subvenţia dată de guvern acoperă peste jumătate din subvenţia dată populaţiei, dar cei 60% de la guvern dispar. Rămâne în responsabilitatea primăriilor să acopere cu restul de 40% subvenţia pentru o parte dintre cetăţeni.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Subvenţia la căldură"

Hotărârea Guvernului de a elimina subvenţia la căldură şi de a acorda ajutoare în funcţie de venituri va afecta peste un milion de familii, peste 5 milioane de cetăţeni vor suferi de frig şi vor rămâne fără apă caldă la iarnă.

atragem atenţia că România nu iese din criză şi că populaţia nu va supravieţui dacă, pe de o parte, Guvernul taie salariile, iar, pe de altă parte, acelaşi Guvern creşte toate preţurile. De asemenea, am atras atenţia că tăierea subvenţiilor la căldură va lăsa în frig peste un milion de familii.

Dintr-o aşa-zisă "intenţie de economisire" a guvernului pentru a atinge ţintele FMI, ne vom trezi cu efecte neaşteptate care conduc la o împovărare insuportabilă a administraţiilor locale şi, implicit, a populaţiei, în condiţiile în care nu vor mai putea să plătească factura la întreţinere. Va fi transferat golul de astăzi într-un risc de neplată a sute şi sute de mii de oameni.

Guvernarea PDL nu are în vedere şi o strategie de investiţii pentru reabilitarea şi modernizarea sistemelor energetice şi a celor de încălzire. Nu poţi să pretinzi să arunci povara numai pe spatele cetăţenilor şi al comunităţilor locale, când tu nu ai un plan de investiţii concret.

Din calculele făcute de experţii Senatului, se elimină subvenţiile pentru 1.070.000 de familii. Astăzi primesc această subvenţie 1,4 milioane familii. Prin propunerea Guvernului vor primi ajutoare doar 330.000 de familii cu o motivare neargumentată temeinic privind ridicarea plafonului pentru cei vulnerabili.

Nici cei cu venituri mai mici de 786 lei nu răsuflă uşuraţi. Dacă ai un venit de 700 de lei şi îţi permiţi luxul de a avea o drujbă, nu primeşti nimic.

În medie, creşterea facturii este de 60%, în condiţiile în care veniturile au scăzut dramatic. În alte cazuri, factura chiar se dublează, cu acceptul Guvernului Boc.

O soluţie pentru a rezolva problema costurilor pentru populaţie este micşorarea TVA-ului pentru combustibilul utilizat la producerea căldurii, de la 24% la 5%.

Un alt exemplu de risipă a banului public în favoarea clientelei: Metrorex cumpără energie de la o firmă de apartament, cu 3 angajaţi, la un preţ dublu faţă de cel de pe piaţa liberă (303 lei pe MW, faţă de 156 pe piaţă).

A tăia subvenţii fără măsuri complementare înseamnă a pune o povară pe administraţiile locale. Fără subvenţii, costul căldurii va creşte, iar populaţia se va debranşa rămânând în frig şi fără apă caldă în această iarnă.

Emil Boc, Sebastian Lăzăroiu cel demis, Traian Igaş şi Gheorghe Ialomiţianu, cei care au semnat Ordonanţa de urgenţă nr. 70 din 31 august 2011 privind eliminarea compensărilor de la bugetul de stat pentru încălzire, sunt principalii vinovaţi pentru dezastrul ce va urma în această iarnă pentru consumatorii casnici.

Îi cer primului-ministru Emil Boc să anuleze Ordonanţa de urgenţă nr. 70/31.08.2011.

Domnul Ion Stan:

"Prefectul de Dâmboviţa, Iancu Caracotă, retrocedează ilegal 863 ha pădure urmaşilor boierilor Văcăreşti"

Zăvoaiele din lunca râului Dâmboviţa, pornind de la Raciu şi ajungând la Moara Nouă, au intrat în proprietatea urmaşilor boierilor Văcăreşti. Şerban Alexandru Mânu, strănepotul generalului Gheorghe Mânu - fost primar al Bucureştiului în perioada 1873-1877, a revendicat şi obţinut toate proprietăţile din Dâmboviţa ale Zoei Caribol, sora Elenei Văcărescu, deşi prin testamentul său aceasta dispune că numai uzufructul pentru 50 ha teren arabil şi 50 ha pădure să revină moştenitorilor săi, iar restul proprietăţilor să revină Academiei Române.

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 863 de hectare de pădure s-a făcut sub presiunea pusă de prefectul de Dâmboviţa, Iancu Caracotă, asupra Direcţiei Silvice Târgovişte şi asupra Comisiei judeţene de aplicare a legii fondului funciar care, iniţial, respinsese amendamentul, iar ulterior, la ameninţările prefectului, a validat cererea înaintată de Şerban Alexandru Mânu pentru autorul Zoe Caribol. Ocolul Silvic Târgovişte a precizat că s-a realizat şi punerea în posesie, în regim de urgenţă, la ordinul portocaliu primit din Prefectura Dâmboviţa. Zăvoaiele din lunca râului Dâmboviţa, pornind de la Raciu şi ajungând la Moara Nouă, nu mai sunt ale statului. De asemenea, pădurile Iuda Mică şi Brăteasca au fost date familiei Manu.

Ne punem întrebarea care sunt motivele care i-au determinat pe prefectul Iancu Caracotă şi pe cei din Comisia judeţeană de fond funciar de au închis ochii şi n-au vrut să citească paragraful II punctul C din testamentul Elenei Văcărescu care precizează: "Las Academiei Române proprietatea asupra parcului, capelei, conacului şi clădirilor anexe cu instalaţiunile lor, cum şi proprietatea suprafeţei tuturor terenurilor arabile, grădinăriilor, pădurilor şi zăvoaielor toate făcând parte din moşia Văcăreşti, judeţul Dâmboviţa, excluzând din acestea 50 ha pământ arabil şi 50 ha pădure. Uzufructul pe viaţă al acestor bunuri îl are sora mea Elencuţa...".

Ce interese de afaceri şi acte de corupţie se ascund în spatele acestei retrocedări frauduloase? Ce ne pot spune Emil Boc şi Traian Băsescu despre retrocedarea ilegală făcută la presiunea prefectului de Dâmboviţa? Cine mai apără statul în faţa abuzurilor portocalii?!

Sesizăm pe această cale Corpul de control al Primului Ministru, Parchetul General şi Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a descâlci iţele acestei escrocherii cu averea statului şi pentru a sancţiona drastic pe cei vinovaţi, restituind statului, respectiv Academiei Române, proprietăţile ce-i revin de drept.

Domnul Ion Stan:

"Consilierii preşedintelui Traian Băsescu pregătesc privatizarea sistemului de sănătate din România sub deviza «Să muriţi bine!»"

Cei mai importanţi oameni din sistemul sanitar, Lucian Duţă, preşedintele CNAS, şi Ladislau Ritli, ministrul sănătăţii, au vorbit la Forumul Român de Sănătate, organizat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Mediafax, despre noua lege privind reforma din sistemul sanitar.

Cristian Vlădescu, preşedintele Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar şi unul dintre iniţiatorii Proiectului de Lege privind reforma sănătăţii, a prezentat modul în care sistemul va putea funcţiona dacă proiectul va fi adoptat în varianta propusă de consilierii preşedintelui Traian Băsescu.

Intenţia acestui proiect de lege este de a înlocui casele publice de asigurări de sănătate cu cele private. Vor putea exista maximum 20 de case de asigurări private, numărul acestora fiind stabilit prin lege. Cu toate acestea, o casă de asigurări trebuie să aibă minimum un milion de asiguraţi pentru a putea funcţiona, de aceea numărul se plafonează.

Fiecare pacient îşi va alege casa de sănătate privată, care nu îl va putea refuza. Dacă nu sunt mulţumiţi, pacienţii vor putea schimba casa abia după un an. Casele de asigurări de sănătate private care vor putea veni cu oferte, vor primi bani de la stat în funcţie de numărul pacienţilor pe care îi au, un model similar funcţionând în prezent în cazul medicilor de familie. Casele de sănătate vor putea să-şi aleagă furnizorii, adică spitalele şi medicii cu care lucrează. Un spital va putea încheia contracte cu mai multe case de sănătate.

În acest fel consilierii lui Traian Băsescu spun că va începe concurenţa între casele de asigurări de sănătate private pentru pacienţi, dar şi între furnizori pentru a atrage banii disponibili. Bătălia se va da pe cei 5 miliarde euro, bani care se cheltuiesc anual în sănătate din fonduri publice, din care 4 miliarde de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi un miliard de la Ministerul Sănătăţii, la care se mai adaugă 300-500 milioane de euro plăţi informale făcute direct de către pacienţi şi circa 500 milioane de euro din piaţa serviciilor medicale private. În prezent doar 10 milioane de euro reprezintă valoarea pieţei asigurărilor private de sănătate, restul fiind abonamente şi plăţi directe la clinicile şi spitalele private.

Fiecare pacient va aduce casei private cu care are contract maximum 300 de euro, bani care vor fi livraţi de către stat în contul contribuţiilor obligatorii. Prin acestea statul garantează un pachet de servicii de bază care va fi acelaşi în cazul tuturor caselor private. Dacă o persoană doreşte să se asigure şi pentru alte servicii în afara celor din pachetul de bază, va trebui să încheie asigurări voluntare.

Casele de asigurări private de sănătate vor fi interesate în primul rând să-şi ţină clienţii în viaţă, precizează consilierii lui Traian Băsescu. Casele de asigurări private vor alege furnizorii cu care vor să încheie contracte, începând de la medicul de familie şi terminând cu spitalele.

Ne punem întrebarea firească dacă într-o perioadă de criză care zguduie din temelie ţări puternice din Europa, România îşi poate permite să abandoneze sistemul asigurărilor de sănătate public în mâna unor companii private. Banii contribuabililor vor fi gestionaţi nu de stat, care, potrivit Constituţiei, ar trebui să garanteze dreptul la asistenţă medicală şi sănătate, ci de nişte firme aduse sigur după culoarea portocalie atât de dragă lui Traian Băsescu şi Emil Boc.

Ce interese de afaceri se ascund în această operaţiune de privatizare a asigurărilor de sănătate şi care este clica mafiotă a PDL care doreşte să pună mâna pe cele 6 miliarde de euro gestionate în prezent de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Atenţie, stimaţi cetăţeni ai României portocalii şi stimaţi parlamentari de la toate partidele, la actul normativ ce va crea haos în România şi va pune la zid pe românul sărac, care nu poate aduce casei private de asigurări de sănătate cei 300 de euro prevăzuţi de lege şi care nu-şi poate permite nici luxul să încheie acele asigurări voluntare pentru un pachet mai mare de servicii medicale decât cele prevăzute în pachetul de bază.

Se dovedeşte o dată în plus că deviza folosită de PDL în campania electorală din 2004 şi 2009 "Să trăiţi bine!" s-a schimbat în certitudinea dată de reforma lui Băsescu-Boc în sănătate "Să muriţi bine!".

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Cod portocaliu de sărăcie"

Din nefericire, deşi guvernarea portocalie promitea că în 2012 economia va fi stabilă, iar preţurile nu o vor lua din nou razna, anul viitor nu se arată deloc generos pentru bieţii români, care vor fi nevoiţi să facă faţă unui nou val de scumpiri. Lupta pentru supravieţuire va fi şi mai cruntă, căci guvernanţii, care par să fi încheiat pe genunchi un pact pentru exterminarea acestui popor, au spus răspicat că salariile şi pensiile vor fi îngheţate în anul ce urmează.

Celor de la putere, încremeniţi parcă în timp şi rupţi de realităţile dure ale momentului, nici că le pasă că românii vor cumpăra din 2012 alimente la preţuri mult mai mari, vor plăti bani buni în plus pentru gaze şi energie electrică, dar şi pentru combustibili. Mai exact, cu toţii va trebui să scoatem din buzunar, deşi e aproape gol, cu 5-7% mai mult pentru alimente, în timp ce accizele pentru motorină vor creşte cu mai bine de patru procente, iar gazele naturale cu zece. Desigur, aşa cum era de aşteptat, scumpirea exagerată a combustibililor va arunca în aer preţurile la ţigări, alcool şi cafea. De altfel, Banca Centrală Europeană a stabilit cursul la care va fi calculată acciza din prima zi a anului viitor: peste 4,30 lei pentru un euro, cu 0,8 la sută mai mare faţă de anul precedent.

Cea mai sumbră dintre prognoze este legată de faptul ca produsele petroliere să ajungă, din 2012, la preţul de 7 lei pe litru. Sănătatea se scumpeşte şi ea, bine de tot! Din prima zi a lui 2012, pacienţii care nu au poliţă de asigurare vor fi obligaţi să achite o taxă de 20 de lei pentru fiecare consultaţie medicală. Şi dacă vă imaginaţi cumva că cei care ne conduc, spre dezastru, din câte se vede, au pus stop listei scumpirii, vă înşelaţi amarnic. Ca şi cum povara nu ar fi atârnat şi aşa greu pe umerii noştri, de anul viitor, poliţele RCA şi CASCO vor fi şi mai scumpe. Dacă până acum şoferii scoteau din buzunar 472 lei pentru o asigurare RCA, de la anul vor trebui să plătească nu mai puţin de cinci sute de lei.

Nu există urmă de îndoială că pentru sărăcia lucie în care se zbat, în prezent, majoritatea cetăţenilor acestei ţări, de vină este "orânduirea orange", care a reuşit să îngenuncheze un întreg popor. În ultimii ani, de vreo trei mai exact, datoria publică a ţării aproape s-a dublat. Dacă la finele lui 2008 România avea o datorie de 100 de miliarde lei, la jumătatea anului în curs, ea a ajuns la 200, ceea ce înseamnă că fiecare român are o datorie de 2.400 de euro care va trebui plătită în următorii ani, iar potrivit economiştilor, datoriile la bănci ale populaţiei şi firmelor au crescut de peste 3,5 ori de la începutul crizei.

Acesta este tabloul grotesc al unei naţii care a ajuns la capătul răbdării şi care asistă neputincioasă la distrugerea ei de către "tartorii portocalii".