Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

În a doua parte, şedinţa a fost condusă de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Marian Sârbu:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Începem şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Pentru început dau cuvântul domnului deputat Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al PDL. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică de astăzi are ca subiect modul în care primarul localităţii Teişani, din judeţul Prahova, îi tratează pe cetăţenii din localitate.

Localitatea Teişani este situată în apropierea oraşului Vălenii de Munte, în Colegiul uninominal nr.5, Valea Teleajenului, localitate ce se mândreşte cu pitorescul zonelor colinare şi cu peisaje de neuitat.

Dacă la capitolul cadru natural localitatea are cu ce se mândri, nu acelaşi lucru se poate spune despre modul în care este administrată această localitate.

Chiar dacă se află în apropierea oraşului Vălenii de Munte şi are deschidere la DN1 A, localitatea Teişani a rămas în urmă din punct de vedere al infrastructurii, iar acest lucru este rezultatul modului defectuos în care este administrată comuna.

Nu pot să cred că în opt ani un primar nu poate să dea o altă faţă localităţii, dacă este preocupat constant de dezvoltarea acesteia. Dacă nu este preocupat de acest lucru, cum este şi cazul primarului comunei Teişani, domnul Stanciu Gheorghe, atunci, inevitabil întâlneşti străzi neasfaltate, sediu al primăriei care mai are puţin şi se dărâmă pe cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite, cămin cultural înstrăinat unor interese private, apă nepotabilă şi exemplele pot continua.

Nu mai vorbesc de lipsa totală de transparenţă a administraţiei, de atitudinea de cele mai multe ori sfidătoare faţă de cetăţean.

Nu înţeleg de ce o persoană care ajunge în funcţia de primar uită atât de repede că este aleasă de cetăţeni şi că nu deţine o funcţie moştenită de la cineva.

Ca primar, trebuie să serveşti permanent interesul cetăţeanului, nu să te pui deasupra interesului cetăţeanului.

Constat că această atitudine de încălcare a drepturilor cetăţeanului, de încercare de intimidare a oamenilor, reprezintă o caracteristică a tuturor aleşilor locali ai USL din zona Văii Teleajenului.

Desigur, acest comportament nu poate fi tolerat la nesfârşit, cum nu poate fi tolerată nici indiferenţa autorităţilor locale atunci când vine vorba de nerespectarea unor angajamente contractuale de către operatorii de servicii publice.

De exemplu, nu pot să înţeleg - cum de altfel nu înţeleg nici cetăţenii din comuna Teişani - de ce a trebuit ca sistemul de distribuţie a apei din această localitate să fie cedat Hidro Prahova, serviciu care, spuneam şi cu altă ocazie, sfidează cetăţeanul. Cum nu înţeleg de ce această societate nu este amendată de primărie pentru că furnizează apă nepotabilă populaţiei. Probabil că atunci când ai o indemnizaţie lunară de aproape 3.000 de lei ca primar nu-ţi mai pasă de problemele din localitate sau poate te gândeşti că vin din nou alegerile şi îi amăgeşti din nou pe oameni cu vorbe frumoase şi cu sacoşe viu colorate.

Sunt convins că vorbele frumoase, spuse numai în preajma campaniei electorale, sau sacoşele viu colorate nu vor şterge din mintea fiecărui cetăţean nedreptăţile de care s-a lovit în relaţia cu administraţia locală.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Nemaifiind alţi vorbitori, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi.

Vă doresc o zi bună!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Medierea obligatorie, şansa sistemului juridic din România"

Din ce în ce mai mulţi români apelează la mediere. Este un fapt şi o premisă mai mult decât încurajatoare pentru degrevarea instanţelor de judecată. Însă nu putem aştepta sistemul juridic să se însănătoşească doar prin prisma faptului că justiţiabilii se reprofilează pe metodele alternative de soluţionare a conflictelor. Trebuie să-l ajutăm şi să-l susţinem prin acţiuni concrete, prin modificări legislative necesare, asupra cărora am insistat atât în Parlament, cât şi în cadrul deselor întâlniri cu mediatorii, pe întreg parcursul anului trecut.

Aşadar, pledez pentru introducerea medierii obligatorii în anumite litigii şi modificarea legislaţiei în acest sens, însă pentru acest lucru este nevoie de un larg consens şi de susţinere din partea întregii sfere politice.

Am convingerea că acceptarea procedurii medierii şi înţelegerea acesteia, ca soluţie absolut viabilă pentru degrevarea instanţelor din România, se va produce de la sine, în condiţiile în care termenele în dosare se dau şi la distanţă de un an sau peste un an.

Ce vreau să se înţeleagă este faptul că medierea funcţionează deja în România, are rezultate, şi nu puţine. Întrebaţi mediatorii pe care îi cunoaşteţi, consultaţi rapoartele asociaţiilor mediatorilor din România şi veţi descoperi mii de cauze care au beneficiat de avantajul soluţionării alternative a conflictelor.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Medierea are nevoie de reală susţinere din partea Ministerului Justiţiei"

Sunt state precum Italia, Grecia, Belgia şi SUA care au introdus de multă vreme programe-pilot care prevăd obligativitatea medierii în anumite cauze care pot fi soluţionate fără să mai încarce instanţele.

Amintesc faptul că proiectul de lege privind obligativitatea medierii se află încă la Comisia pentru drepturile omului din Senat, unde senatorii nu au dat încă aviz şi au cerut Consiliului de Mediere mai multe date. Am solicitat, aşadar, mediatorilor cu care am avut întâlniri în ultima perioadă, să anunţe Consiliul de Mediere nu numai cu privire la medierile reuşite, dar şi cu privire la şedinţele de informare pe care le-au făcut. Pentru că una e să spun la Comisia juridică faptul că au fost 10.000 de medieri reuşite şi alta să spunem 1.500, câte sunt acum înregistrate.

În ceea ce priveşte Ministerul Justiţiei, sunt dezamăgită de poziţia ministrului Cătălin Predoiu. Ministerul Justiţiei a dat aviz negativ pe iniţiativa medierii obligatorii, în condiţiile în care înainte de a introduce proiectul de modificare a legii i-am cerut ministrului părerea şi şi-a manifestat deschiderea. Au fost întrebate curţile de apel cum văd punerea în practică a proiectului de lege, majoritatea preşedinţilor de apel au răspuns favorabil medierii, însă avizul a fost unul negativ, pe motiv că nu este momentul să bulversăm şi mai mult sistemul de justiţie din România, mai ales că acum sunt foarte multe modificări legislative. Aşadar, aştept susţinere autentică din partea ministerului pentru un proiect atât de util sistemului.

Dacă mai este nevoie de un argument în plus, cei peste 3.000 de mediatori autorizaţi în acest moment în România ar putea prelua din instanţe peste 1.200.000 de dosare din cele aproape 4 milioane de cauze aflate pe rolul instanţelor.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Strategia Naţională Anticorupţie - un simplu document de intenţie"

Guvernul a adoptat recent, prin hotărâre de guvern, Strategia Naţională Anticorupţie (SNA), un demers bine-venit şi cerut de multă vreme de partenerii europeni. Din nefericire, această strategie riscă să rămână doar un document de intenţie atâta vreme cât ministerele şi autorităţile publice trebuie să lupte cu acest fenomen cu aceeaşi schemă de personal şi în lipsa unui buget dedicat.

Desigur, ideile nu sunt noi, au tot fost discutate, fie în Parlament, fie în dialogul cu societatea civilă, motiv pentru care PNL agreează strategia adoptată de Guvern, dar atrage atenţia asupra faptului că măsurile expuse nu sunt dublate şi de finanţarea necesară pentru punerea lor în practică.

Reamintesc Guvernului şi coaliţiei de guvernare faptul că PNL a cerut în repetate rânduri, în Parlament, cu precădere la dezbaterea Legii bugetului de stat, suplimentarea fondurilor Ministerului Justiţiei şi a tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniul luptei împotriva corupţiei, dar toate amendamentele opoziţiei, pe acest subiect, au fost respinse. Mai mult decât atât, PNL a susţinut, până la momentul revizuirii Constituţiei, toate demersurile societăţii civile privind accelerarea procedurii de ridicare a imunităţii senatorilor şi deputaţilor pentru faptele de drept comun.

Intrând pe fond, la o lectură sumară a SNA, este de observat că Guvernul a "uitat" să bugeteze, pentru suplimentarea schemelor de personal, trei actori importanţi ai luptei împotriva corupţiei - Autoritatea Electorală Permanentă, Consiliul Concurenţei şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Deşi suntem în an electoral, Guvernul recunoaşte în nota de fundamentare a SNA că fondurile de aproape 350.000 de lei, necesare suplimentării personalului AEP, nu erau prevăzute în proiectul bugetului pe anul 2012. În cazul AEP, Strategia "urmăreşte şi creşterea capacităţii administrative de control a Autorităţii Electorale Permanente, prin asigurarea resurselor necesare, precum şi organizarea periodică de către Autoritatea Electorală Permanentă a unor sesiuni de formare pentru reprezentanţii partidelor politice". Ca atare a fost propusă majorarea schemei de personal a AEP cu 11 posturi, dintre care 8 la nivelul filialelor regionale şi trei la nivel central, dar acestea nu pot fi ocupate în lipsa suplimentării bugetului.

SNA prevede suplimentări bugetare şi la Consiliul Concurenţei, care ar avea nevoie de încă 1,1 milioane de lei pentru cheltuieli de personal, pentru alte zece posturi. "Consiliul Concurenţei, în cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie, necesită personal specializat având o înaltă calificare profesională, întrucât activitatea de identificare şi instrumentare a înţelegerilor anticoncurenţiale, precum şi de combaterea concurenţei neloiale este una complexă, iar la nivelul Consiliului Concurenţei se înregistrează, în prezent, un deficit de personal pentru realizarea sarcinilor asumate în cadrul SNA", se arată în nota de fundamentare. Astfel, strategia aprobată de Guvern prevede că "pentru atingerea obiectivelor specifice prevăzute (...) se apreciază ca absolut necesară suplimentarea numărului de posturi pentru personalul cu atribuţii de verificare ex-ante şi ex-post a procedurilor de achiziţie publică cu 14 posturi de consilier superior".

Or, numai pentru cheltuielile de personal la ANRMAP este nevoie de o suplimentare bugetară cu 835.536 lei. La aceştia se adaugă 107.000 de lei pentru bunuri şi servicii, în vederea achiziţionării unor servicii de pregătire. Aceste servicii costă 3.500 de euro de persoană, în condiţiile în care şapte angajaţi trebuie să intre în acest training.

Este evidentă, aşadar, lipsa de corelaţie între ceea ce scriem frumos pe hârtie şi ceea ce avem în realitate, mai ales în domenii ca justiţia, unde lucrurile nerezolvate au efecte pe termen lung (vezi recomandarea Germaniei de menţinere a MCV).

În încheiere, solicit Cabinetului Ungureanu şi ministrului de resort Cătălin Predoiu să respecte principiul transparenţei decizionale şi, pentru a obţine sprijinul opoziţiei pe astfel de măsuri cu mare impact asupra opiniei publice, să organizeze din timp dezbateri publice, înainte de adoptarea strategiilor în şedinţa de guvern.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Planuri dejucate"

Vorbesc de cazul deputatului Boldea. Camera Deputaţilor a avut de dat votul pe solicitarea de ridicare a imunităţii acestui deputat, pentru a putea fi percheziţionat şi reţinut. Cazul s-a complicat foarte mult între timp, însă nu asupra acestuia vreau să insist, ci asupra modului de a lucra în Camera Deputaţilor, mai exact în plenul acesteia.

Şi aduc în discuţie procedurile, nu vinovăţia sau nevinovăţia pe care o va stabili instanţa de judecată. Pentru un caz atât de mediatizat, cu infracţiuni grave identificate de procurori, mă aşteptam ca puterea, în special PDL, să-şi mobilizeze deputaţii pentru a avea cvorum de şedinţă şi a da un vot valabil.

Însă surpriza a constat tocmai în faptul că puterea, în ciuda zgomotoaselor declaraţii despre corectitudinea partidelor şi a raportării la cazurile interne de corupţie, nu a avut interes să-şi adune parlamentarii.

La cât de prost este percepută justiţia din România şi ţinând cont de importanţa viitorului raport pe justiţie şi de legătura dintre MCV şi Schengen, am decis să-i ajutăm să facă cvorum.

Eu şi alţi parlamentari ai USL am fost în sală şi am votat, toţi cu bilele la vedere, pentru a evita declaraţiile perverse ulterioare, cum că noi am fi votat împotrivă.

Insist, aşadar, asupra aspectului deloc neglijabil că noi, parlamentarii "chiulangii", conform definiţiilor PDL, noi, "greviştii de lux", am ajutat justiţia să funcţioneze şi am deblocat mecanismul de verificare a unui om aflat sub protecţia imunităţii, dar şi a partidelor pentru care, de altfel, eradicarea corupţiei este capitol fundamental de campanie electorală. Păcat că rămâne numai acolo, în broşurile împărţite alegătorilor.

Domnul Marin Almăjanu:

"USL îşi demonstrează soliditatea şi unitatea"

În ciuda presiunilor din ce în ce mai apăsătoare asupra aleşilor locali ai USL, dar şi a atacurilor furibunde, înteţite înzecit, în ultima perioadă, asupra liderilor şi asupra partidelor componente ale USL, PNL şi-a văzut de treabă şi a definitivat la termenul stabilit procedura internă de desemnare a candidaţilor pentru alegerile locale.

Acest proces deosebit de dificil prin care două partide foarte mari şi unul ceva mai mic au trebuit să armonizeze în timp util, la nivel de judeţe, candidaturile aleşilor locali ai celor trei partide, atât pentru municipiile reşedinţă de judeţ şi consiliile judeţene, cât şi pentru toate celelalte localităţi, s-a încheiat cu bine, USL demonstrând astfel că este prima uniune de partide care a putut duce la bun sfârşit o negociere de asemenea dimensiuni.

Pe data de 7 aprilie a.c., partidele ce compun USL, PNL, PSD şi PC vor organiza congrese extraordinare prin care vor decide că nu vor avea niciun fel de colaborare politică cu preşedintele Traian Băsescu şi PDL.

Preşedintele Partidului Naţional Liberal, domnul Crin Antonescu, a declarat, recent, că pe 7 aprilie, la congresele partidelor componente ale USL, vor fi adoptate documente politice prin care formaţiunile politice ale Uniunii se angajează să nu colaboreze cu PDL: "Noi vom adopta la cele trei congrese documente politice în care o să fie prevăzut foarte clar că ne angajăm foarte clar să nu colaborăm în sensul de a fi la guvernare împreună, nu de a nu discuta, în sensul acesta, pentru că şi acum discutăm, dar vorbim de guvernare cu PDL. Aceste documente, pentru că vor fi adoptate de congrese, vor avea aceeaşi forţă ca şi cea statutară, dar nu le introducem în statut pentru că în statut nu există, un statut este conceput pentru a stabili forme de organizare, şi nu chestiuni strategice sau opţiuni de colaborare politică, el stabileşte chestiuni care ţin de doctrină, mod de funcţionare, deci nu există niciun fel de divergenţă între noi. Suntem foarte fermi, nu vom colabora cu PDL".

De asemenea, în congresele celor trei formaţiuni se va decide să mergem împreună la alegerile locale, alegerile generale, la guvernarea de după noiembrie 2012, la alegerile prezidenţiale, când vor avea loc acestea, cel mai târziu în 2014.

Prin încheierea negocierilor pentru desemnarea candidaţilor la alegerile locale şi prin organizarea unui eveniment ca cel ce va avea loc în 7 aprilie, de asemenea dimensiuni fără precedent, până în prezent, în ultimii 22 de ani, USL îşi demonstrează unitatea şi soliditatea, dar şi hotărârea de a învinge definitiv o putere care a falimentat şi îndatorat excesiv România, prin minciună nesfârşită şi prin populism permanent, şi a redus speranţa românilor că în propria lor ţară se poate trăi decent.

USL este gata să pornească lupta cu marea putere portocalie, care a reuşit, în mai bine de trei ani de guvernare diletantă şi extrem de coruptă, să pună economia pe butuci şi să sărăcească până la epuizare un întreg popor.

România trebuie să redevină a românilor!

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului"

Săptămâna aceasta se marchează Ziua Internaţională a persoanelor cu autism, prilej cu care aş dori să atrag atenţia asupra lipsei de atenţie acordată de către Guvernul PDL acestor persoane. Problematica autismului în România este una destul de sensibilă, însă numărul persoanelor cu autism este în creştere.

Oamenii trebuie să conştientizeze problematica autismului, deoarece se înregistrează un număr tot mai mare de copii diagnosticaţi cu autism. De la 1 din 2.500 de copii până în anul 2003, la 1 din 91 de copii în zilele noastre.

Deşi criza economică a dus la creşterea numărului de persoane aflate în stare de nevoie şi vulnerabilitate, măsurile guvernamentale iniţiate în domeniul asistenţei sociale au vizat cu precădere reducerea cheltuielilor din acest domeniu.

Spre exemplu, Centrul de zi "Micul Prinţ", frecventat actualmente de 86 de copii autişti, este unul dintre centrele vizate de noul Proiect de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii şi fundaţii, aflat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Muncii.

În condiţiile în care proiectul actului normativ va deveni lege, centrul nu va mai primi niciun sfanţ ca subvenţie din bugetul de stat şi drept urmare se va afla în imposibilitatea de a desfăşura în continuare activităţile de recuperare a micuţilor afectaţi de autism.

Angajaţii centrului au declarat că trăiesc din subvenţia acordată de stat şi că până acum primeau 30% din suma necesară funcţionării centrului de la bugetul de stat, 30% de la un finanţator privat şi restul din fonduri proprii, donaţii şi sponsorizări. "De la bugetul local nu am mai primit bani din 2007, pentru că nu au avut bani, situaţie în care se află şi alte administraţii locale din întreaga ţară.

Dacă noua lege se va pune în aplicare, ca urmare a prevederilor ei, noi vom fi excluşi din start de la finanţare şi drept urmare nu vom mai putea funcţiona", a declarat Gabriela Dima, asistent social în cadrul Asociaţiei "Speranţa Andradei" - Centrul de zi "Micul Prinţ".

După cum ştiţi, Centrul "Micul Prinţ" este cel mai mare centru din ţară - ca număr de copii, personal, servicii oferite, dotare, dar şi realizări - destinat recuperării copiilor cu autism.

Ca urmare a serviciilor oferite, în anul 2010 s-a reuşit integrarea în învăţământ pentru 15 copii, din care 9 în învăţământul de masă, iar anul acesta opt copii recuperaţi au început şcoala, din care patru în învăţământul de masă. În prezent, specialiştii centrului lucrează cu 86 de copii atât din Vrancea, cât şi din Buzău, Tulcea, Galaţi, Botoşani, Prahova şi Piatra-Neamţ.

În situaţia în care acest centru va fi desfiinţat, şansele de recuperare a tuturor acestor micuţi vor fi zero, iar aceşti copii vor pierde şansa lor la o viaţă normală.

Nu am vrut să fac declaraţii sau acuze, ci doar v-am prezentat acest exemplu care în opinia mea face cât o mie de cuvinte.

Domnul Teodor Atanasiu:

"USL a intervenit prompt ca Parlamentul să nu blocheze justiţia, deşi puterea portocalie avea alte planuri..."

Deşi noi, parlamentarii USL, ne aflăm în protest încă de la începutul acestei sesiuni parlamentare, săptămâna trecută, în cadrul şedinţei de plen a Camerei Deputaţilor, în care partidele aflate la putere trebuiau să voteze pentru încuviinţarea percheziţiei domiciliare, reţinerii şi arestării preventive a deputatului PDL Mihai Boldea, dar chiuleau pe rupte, am decis, pe loc, să întrerupem protestul nostru, pentru a lăsa justiţia să-şi facă imediat datoria.

Bineînţeles, PD şi aliaţii săi, partide de traiseişti şi şantajişti, ne vorbesc non-stop, de dimineaţa până seara, despre valoroasele şi nemaiîntâlnitele calităţi care le justifică rămânerea la guvernare împotriva voinţei poporului român.

Nu auzim altceva, în prime-time, decât laude gogonate de sine: cât de buni, corecţi, eficienţi şi perfecţi sunt ei, deşi aproape săptămânal mai apare la lumina zilei şi, evident, a cercetării DNA, câte un caz de corupt sau deja penal, de PD-ist aflat în funcţii importante: în administraţie, Guvern sau chiar membru al Parlamentului.

Cazul Boldea este unul jenant, ruşinos şi mai mult decât penibil pentru marele şi curatul partid de buzunar al domnului Băsescu. Potrivit DIICOT, Mihai Boldea face parte dintr-un grup infracţional organizat, constituit din 22 de persoane, alături de un avocat din Baroul Galaţi şi un fost arbitru de la Curtea de Arbitraj Galaţi, care se ocupa cu înşelăciuni în domeniul imobiliar.

Şi cu toate acestea, în loc să se mobilizeze de urgenţă şi în mod exemplar pentru a ajuta justiţia să-şi facă cât mai repede datoria, parlamentarii coaliţiei aflate la guvernare au chiulit în masă, încercând să obstrucţioneze, în mod vădit, cererile urgente ale justiţiei.

În plină iarnă, când toată România zăcea blocată, la propriu, sub munţi de nămeţi, iar românii au rămas zile întregi fără apă, alimente şi curent electric prin trenuri, maşini sau chiar în casele lor, PD-işii se mobilizau ca la starea de război, iar parlamentarii coaliţiei erau aduşi la Parlament cu "viteza luminii portocalii" - avioane speciale, elicoptere etc. - pentru învestirea Guvernului Ungureanu.

La şedinţa în care s-a dezbătut problema deputatului Boldea, aceştia abia dacă au reuşit să-şi strângă forţat şi dezlânat rândurile, şi tot nu adunau numărul necesar cvorumului.

În aceste condiţii, liderii USL au decis pe loc să contribuie, prin parlamentarii săi, la întrunirea imediată a cvorumului, când au constatat că în sala de plen erau prezenţi doar 161 de reprezentanţi ai puterii, în condiţiile în care ar fi trebuit să fie minimum 164.

Apoi s-a văzut că dorinţa PD-istă era cu totul alta, după ce 10 parlamentari ai USL s-au alăturat, votând la vedere, pentru a înlătura orice fel de suspiciuni ulterioare, totuşi, votul s-a prezentat astfel: 147 de deputaţi au votat pentru încuviinţarea percheziţiilor, 17 au votat împotrivă şi 4 voturi au fost anulate.

Când a venit momentul ca Parlamentul României să dea undă verde pentru cercetarea, percheziţionarea şi arestarea unui parlamentar al puterii, o pată imensă pe obrazul instituţiei - şi plantat în Parlament de PD -, cinstita putere a dat bir cu fugiţii şi ne-a lăsat pe noi, cei din USL, să le demontăm laşitatea.

Ba, mai mult decât atât, prezumţia de nevinovăţie a parlamentarului PD-isto-independent, Boldea, e perimată, având în vedere faptul că acesta era deja, de ceva vreme, fugit prin ţările calde.

Deci demersul nostru, al USL, este pe deplin justificat, iar puterea portocalie demonstrează, încă o dată, că îşi apără corupţii şi ilegalii cu cât mai multe subterfugii posibile şi cu toate armele fariseismului din dotare.

Domnul Octavian Bot:

"Prostia, faţă în faţă cu imunitatea"

Cazul deputatului Mihail Boldea ridică serioase semne de întrebare cu privire la competenţa şi profesionalismul unor instituţii fundamentale ale statului de drept.

Mulţi dintre cei chemaţi sau nechemaţi să comenteze cazul deputatului PDL s-au acoperit de ridicol. Văzându-i şi auzindu-i, mi-a venit în minte piesa lui Teodor Mazilu, "Proştii sub clar de lună". Pentru orice om cu scaun la cap, este limpede că Boldea nu a plecat din ţară pentru că avea imunitate parlamentară.

Mulţi s-au repezit să spună că prevederea din Constituţie, conform căreia deputaţii şi senatorii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, trebuie eliminată. Dacă nu ar exista o astfel de prevedere, am asista la o serie de abuzuri, deputaţii şi senatorii din opoziţie ar fi mereu "vânaţi" şi şicanaţi. În orice ţară democratică există o asemenea măsură. Este o măsură menită să preîntâmpine unele abuzuri.

Deputaţii şi senatorii, însă, pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate.

Nimeni şi nimic nu-i oprea pe procurori să-l urmărească şi să-l trimită în judecată pe Boldea.

Prima măsură care trebuia luată era interdicţia de a părăsi ţara. Nu era nevoie de nicio aprobare.

Explicaţia procurorului general al României este stupefiantă prin prostia sa. Laura Codruţa Kovesi ne spunea că nu putea fi luată măsura interdicţiei pentru că s-a cerut încuviinţarea Camerei Deputaţilor şi astfel s-ar fi încălcat Codul de procedură penală, pentru că s-ar fi luat două măsuri în acelaşi timp.

Procurorul general este într-o gravă eroare care o acoperă de ridicol. Cererea adresată Camerei Deputaţilor nu înseamnă măsură luată. Pentru o asemenea aberaţie, procurorul general trebuie să-şi dea demisia.

Nici Monica Macovei nu este mai prejos, tunând şi fulgerând împotriva imunităţii parlamentare.

Cel care-i întrece pe toţi în prostie este purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu-Cotoi, care a găsit opoziţia vinovată, deoarece nu vrea să modifice Constituţia. "Cotoismele" deputatului frizează penibilul.

Din panoplia celor care s-au făcut de râs nu putea lipsi Traian Băsescu.

Domnul preşedinte şi-a găsit de lucru, căutându-l pe Boldea prin Africa. Nu e treaba preşedintelui să localizeze şi să urmărească infractorii. Treaba lui este să existe instituţii care să funcţioneze normal, legal şi profesionist. Traian Băsescu, dacă nu ştie să facă ceea ce-i cere funcţia, încearcă să facă pe detectivul.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Scoaterea României din criză - apreciată de străini şi criticată de PSD şi PNL"

Chiar în această săptămână am primit o recunoaştere a eforturilor pe care atât noi, în calitate de cetăţeni ai acestei ţări, nu doar de parlamentari, cât şi Guvernul le-am făcut pentru ca România să poată ieşi din criza în care acum tind să se scufunde state cu un viitor ce nu de mult părea sigur. Iar recunoaşterea este cu atât mai importantă cu cât vine din partea unui politician renumit pe plan internaţional, politician pe care chiar apartenenţa sa la naţiunea britanică îl determină să fie mult mai reticent atunci când vine vorba de laude.

Aflat în România, fostul premier britanic, Tony Blair, a afirmat la începutul acestei săptămâni că este foarte optimist în legătură cu viitorul ţării noastre, viitor comun cu cel al ţărilor europene, care trebuie să rămână unite în faţa marilor provocări internaţionale. Totodată, demnitarul englez a recunoscut că România a făcut progrese imense în ultimii 20 de ani şi că potenţialul ţării noastre este unul imens. Mai mult decât atât, el ne-a sfătuit să avem răbdare şi a demonstrat că aceasta este o condiţie de bază pentru marile realizări, vorbind despre experienţa sa personală. Din acest motiv, Tony Blair l-a sfătuit pe premierul român Mihai-Răzvan Ungureanu să se concentreze doar pe câteva obiective pe care le consideră importante, pentru a le putea realiza, în condiţiile presiunii cotidianului. Totodată, el a mărturisit că abia în al doilea mandat al său în fruntea Guvernului de la Londra a putut să realizeze cele mai importante reforme, de exemplu în sănătate şi educaţie.

Ţinând cont de sfaturile şi îndemnurile date de un politician a cărui obiectivitate şi realism nu le poate contesta nimeni, trebuie să înţelegem şi noi, cu toţii, indiferent de partidul din care facem parte, că trebuie să avem răbdare. Am trecut prin vremuri grele şi le-am făcut faţă. E drept că au existat sacrificii, dar vor exista reparaţii acum, când suntem pe calea cea bună.

Însă ceea ce a înfăptuit Guvernul Boc şi ceea ce continuă acum Guvernul Ungureanu a însemnat, practic, salvarea din prăpastie, prăpastie de care acum se apropie vertiginos ţări care nici nu se gândeau că ar putea întâmpina asemenea greutăţi. Grecia este de mai bine de un an pe muchie de cuţit, fiind la un pas de a nu mai putea finanţa funcţionarea ţării. Practic, politica statului elen de a îngheţa plăţile către terţi în ultimii ani, în contextul dificultăţilor financiare severe cauzate de criza datoriilor, a condus la creşterea restanţelor la 6,6 miliarde de euro, sumă echivalentă cu 3% din produsul intern brut al Greciei. La fel de grav, acum şi Spania se află într-o situaţie asemănătoare. Noul premier, Mariano Rajoy, se confruntă cu cea mai dificilă săptămână de la învestirea în urmă cu trei luni, întrucât trebuie să anunţe vineri reduceri de cheltuieli de până la 40 de miliarde de euro pentru a respecta ţinta de deficit bugetar pentru acest an. Mai mult, acestei veşti cumplite i se adaugă încă una: cea a închiderii a 27 de companii administrate de stat, în cadrul unui program de scădere a cheltuielilor publice.

Stimaţi colegi din opoziţie, acestea sunt doar câteva exemple, însă ele ar putea continua. De aceea, înainte de a persista în a aduce critici la toate nivelurile, începând din comunele şi oraşele în care aţi fost aleşi şi până la posturile de televiziune centrale, referitoare la politica economică gândită şi aplicată de miniştrii PDL, ar trebui să vă gândiţi că măsurile pe care le-am luat au scos ţara din prăpastie. A fost şi este încă greu, dar vom trece şi peste asta, pentru că nu ne ameninţă recesiunea, aşa cum se întâmplă în alte state.

Există posibilitatea de a li se da angajaţilor înapoi ceea ce li s-a luat şi acest lucru nu trebuie privit aşa cum faceţi dumneavoastră, acuzându-ne de un fel de mită electorală, ci trebuie să realizăm cu toţii că este vorba doar de un act de dreptate pus în practică atunci când se poate. Iar momentul acesta se apropie, fiindcă România a intrat pe un drum stabil, care duce către o creştere economică sigură.

Din păcate, dumneavoastră, stimaţi colegi social-democraţi şi liberali, fie nu vedeţi ceea ce văd străinii, fie nu doriţi să vedeţi, iar acest lucru ajunge să fie un lucru înfricoşător pentru naţia noastră. Am ajuns să fim apreciaţi de străini şi criticaţi tocmai de cei care în loc să pună umărul la ajutorarea ieşirii din criză nu au făcut nimic altceva decât să stârnească oamenii împotriva oamenilor şi să denigreze orice încercare de progres. Din acest motiv, v-aş aminti că dacă această ţară încă funcţionează, şi funcţionează bine, aşa cum a remarcat şi fostul premier Tony Blair, acest lucru ni se datorează nouă, celor care am condus România prin criză fără a o îngropa, şi poporului român, care a suportat cu înţelegere şi stoicism greutăţile care abia acum încep pentru alte naţiuni, dar încep cu consecinţe şi suferinţe mult mai mari şi mai grave.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Trebuie să modificăm Legea electorală şi să revenim la liste până la viitoarele alegeri parlamentare"

Prezenta declaraţie politică este un alt apel către colegii parlamentari, mai ales către cei din opoziţie, în vederea mobilizării şi prezentării la lucrările Parlamentului pentru a modifica de urgenţă Legea electorală astfel încât aceasta să-i responsabilizeze pe aleşii poporului. Se impune o serie de modificări prin care în lege să fie precizate în mod clar care sunt condiţiile de realizare a unei campanii electorale pentru a evita problema mitei electorale, cât şi în vederea revenirii la modalitatea de alegere a parlamentarilor pe liste.

Din punctul meu de vedere, efectele negative ale votului uninominal s-au făcut simţite foarte pronunţat în această legislatură, şi asta pentru că legea în forma actuală a permis ca în Parlamentul României să acceadă oameni de toate felurile, printre care şi oameni iresponsabili sau de o moralitate îndoielnică, care au pus Parlamentul României în situaţii nemaiîntâlnite până acum. Acest fapt a fost posibil pentru că votul uninominal a scos în faţă oameni cu posibilităţi financiare considerabile, care au putut să-şi facă campanie împărţind cadouri cu nemiluita.

Legea electorală trebuie să responsabilizeze clasa politică şi parlamentarii români.

Închei prin a întări mesajul meu către colegii parlamentari, acela de a face tot ce depinde de noi astfel încât în cel mai scurt timp posibil să modificăm Legea electorală, să nu mai tergiversăm şi să bâjbâim atât pe subiectul acesta, pentru că românii au nevoie de oameni responsabili să-i reprezinte.

Noua Lege electorală, din punctul meu de vedere, trebuie să clarifice ce este permis şi ce nu este permis să facem în campania electorală, ce înseamnă şi ce nu înseamnă mită electorală şi, mai ales, să prevadă sancţiuni drastice pentru toate abaterile de la lege. Propun şi voi susţine reintroducerea votului pe liste, pentru că votul pe popularitate a adus în Parlament tot felul de specimene care ne-au creat probleme şi nouă, în calitate de colegi, dar care au adus mari deservicii şi oamenilor care i-au votat.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Statul va crea un fond pentru agricultorii care accesează fonduri europene"

Prioritatea absolută pe care trebuie să o aibă România în perspectiva anului 2012 este absorbţia fondurilor europene. În condiţiile în care vom asista cel mai probabil la un al doilea val al crizei economice, cu o reducere semnificativă a exportului, creşterea economică nu poate veni decât din atragerea a cât mai mulţi bani europeni. Obiectivul pe care Guvernul şi l-a asumat este acel ca în 2012 să absorbim fonduri europene de 6 miliarde de euro - o ţintă foarte îndrăzneaţă, dar, cred eu, tangibilă.

Pe de altă parte, e important şi unde vin aceste fonduri. Anul trecut economia României a crescut cu 2,5%, aproape dublu faţă de prognoza de la începutul lui 2011. Acest lucru s-a datorat în cea mai mare parte unui bun an agricol. S-a dovedit cât se poate de clar că potenţialul agriculturii româneşti este foarte mare. Aşa cum spunea un coleg parlamentar: peste 10-15 ani, bogaţii ţării vor fi cei care au investit în pământuri şi culturi agricole.

Prin urmare, dacă am combina cele două principii prezentate, e clar că trebuie să ne concentrăm foarte mult pe absorbţia fondurilor europene destinate agriculturii. Ar fi calea cea mai simplă pentru o creştere economică sustenabilă şi beneficiile pentru populaţie s-ar putea înmulţi semnificativ.

Ei bine, vreau să transmit prin această declaraţie politică un semnal pozitiv: Guvernul a luat decizia de a se face un fond special pentru finanţarea proiectelor cu fonduri europene. Prin acest fond vor fi ajutaţi beneficiarii de fonduri europene, agricultorii putând să cofinanţeze mai uşor proiectele trimise către Bruxelles. Valoarea totală fondului de creditare a beneficiarilor Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) este de 70 de milioane de euro şi, în măsura în care el se va dovedi un succes, poate fi suplimentat chiar de anul acesta. Având în vedere problemele cu care se confruntau agricultorii, care de multe ori nu au bani pentru cofinanţări, Executivul Ungureanu a considerat oportună o astfel de soluţie.

Din punct de vedere tehnic, banii vor putea fi accesaţi direct de către bănci, pe baza unor convenţii încheiate cu Ministerul Agriculturii, apoi băncile selectate vor acorda împrumuturi agricultorilor din fond. În ceea ce priveşte termenele de rambursare, acestea vor fi negociate direct între agricultori şi instituţia financiară. Ca să nu creadă cineva că beneficiul va fi exclusiv al băncilor, punctez de la început că fiecare va trebui să plătească anual Ministerului Agriculturii o dobândă cel puţin egală cu randamentul la titluri de stat emise pe o perioadă de cel puţin zece ani. Deci în această întreagă poveste statul nu pierde absolut nimic, dar reuşeşte să-i ajute pe agricultori şi fermieri.

Eu cred că următoarea criză, după al doilea val al crizei economice, va fi una alimentară. România trebuie să se pregătească încă de pe acum şi va avea toate pârghiile pentru a face, la acel moment, un salt în calitatea vieţii locuitorilor săi, pentru că, sper eu, vom avea un avantaj competitiv, având o agricultură mult mai bine dezvoltată. În 3-5 ani, sper ca în România să nu se mai vorbească despre agricultură de subzistenţă, ci în una care să producă profituri. Mai avem 3 ani la dispoziţie să absorbim 8 miliarde de euro din fonduri europene, care pot schimba cu totul faţa satului românesc. De altfel, ţinta pentru 2012 este de a atrage 2,5 miliarde de euro, iar eu cred că este posibil să facem asta, pentru că PNDR avea la începutul lunii martie un grad de contractare de peste 40%, iar proiectele se desfăşoară pe perioade mult mai scurte de timp.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Economia are nevoie acum de un impuls"

Nu poate nimeni să mai conteste sau să critice măsurile pe care Guvernul condus de Emil Boc le-a luat în anii 2010-2011, în scopul stabilizării finanţelor publice şi sustenabilizării cheltuielilor bugetare. Cine se mai poate îndoi de aceste informaţii ar trebui să privească foarte atent măsurile luate de celelalte state membre ale Uniunii Europene, anul trecut şi anul acesta, concretizate în: ample reforme ale sistemului public de pensii, majoritatea acestora cuprinzând creşterea vârstei de pensionare; creşterea fiscalităţii indirecte; restructurări în domeniul angajaţilor din sectorul public; reajustarea şi reanalizarea oportunităţii unor cheltuieli de asistenţă socială, dar şi altele.

Suferinţa provocată de aceste măsuri dure luate de Guvernul Emil Boc nu a mai lăsat loc şi de o interpretare obiectivă a necesităţii acestora. Abia acum, când greul aproape că s-a îndepărtat, românii încep să înţeleagă sensul şi stringenţa acestor măsuri.

Astăzi, putem constata cu toţii că cele mai importante echilibre economice s-au stabilizat: deficitul bugetar se va încadra cel mai probabil în ţinta de 1,9% din PIB, deficitul de cont curent, ajutat de corecţia valutară, a scăzut semnificativ la un nivel sustenabil, şomajul, chiar dacă relativ ridicat, tinde să scadă.

Cu toate acestea, chiar dacă evoluţiile sunt bune, economia României reclamă un impuls puternic care să o reîmpingă decisiv pe panta creşterii economice, cu rate de creştere substanţiale, şi nu de sub un punct procentual. Aş mai adăuga faptul că nu numai economia, dar şi românii au nevoie de un semn că sacrificiile făcute nu au fost în zadar şi că reluarea creşterii se va vedea în standardul lor de viaţă, într-un mod durabil.

Soluţii există, însă ele trebuie calibrate în limita resurselor bugetare aflate la dispoziţia Guvernului.

Mai mult, aş spune că nu ne mai putem limita la adoptarea unei singure politici economice, ci avem nevoie de un mix de politici, care ar putea cuprinde: stimuli fiscali, prin crearea unui calendar de reducere progresivă a cotelor CAS; stimuli pentru consum, prin creşterea graduală a salariilor, numai în concordanţă cu resursele bugetare şi cu sporul de productivitate; stimuli pentru IMM-uri, în special pentru crearea de noi locuri de muncă.

Toate aceste politici pot conduce la o sarcină bugetară suplimentară, în primă instanţă, compensată ulterior de efectele favorabile pe care aceste măsuri le vor aduce.

Domnul Costică Macaleţi:

"Luna pădurii"

"Luna pădurii" este unul dintre cele mai importante evenimente silvice şi ecologice, reprezentând o modalitate de sensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile încă din anul 1872, când a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecinţă firească a accentuării despăduririlor. În România, prima dată a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al cultelor şi instrucţiei publice, sub denumirea "Sărbătoarea sădirii arborelui".

Prin Declaraţia de la Paris, ocazionată de cel de-al X-lea Congres ForestierMondial din 1991, s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor, deosebit de important în demersul specialiştilor din diverse domenii (silvicultori, ecologi, sociologi, economişti etc.), de acontracara efectele negative ale presiunii antropice asupra pădurilor. Acest concept de dezvoltare durabilă a pădurilor urmăreşte, în principal, găsirea unor metode corecte de gestionare a pădurilor şi evitarea interdicţiilor radicale care nu ar conduce decât la accentuarea presiunilor populaţiilor umane asupra pădurilor. Aceasta se concretizează printr-o activitate de exploatare forestieră realizată astfel încât tăierea arborilor să se facă planificat, în relaţie directă cu măsurile de refacere a pădurii şi a funcţiunilor sale.

În România, majoritatea ecosistemelor naturale sunt specifice pădurilor, caracterizate printr-o marediversitatefaunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi pedologie. Pădurea reprezintă baza economică a producţiei de lemn şi alte produse specifice forestiere, dar la fel de importante sunt şi funcţiile speciale de protecţie a mediului prin protecţia solului împotriva eroziunii, a alunecărilor de teren şi deşertificării, îmbunătăţirea bilanţului hidric şi asigurarea purităţii apelor, ameliorarea factorilor climatici dăunători.

La noi, fondul forestier cuprinde o serie de arii protejate forestiere, reprezentative din punct de vedere al biodiversităţii, aici fiind prezente numeroase tipuri de habitate de pădure, de silvostepă şi stepă, habitate protejatela nivel european care adăpostesc specii lemnoase cu o valoare ecologică excepţională. Suntem, de asemenea, membri ai Reţelei Ecologice Europeane "Natura 2000", care are ca scop principal acela de a opri declinul diversităţii biologice prin conservarea pe termen lung a celor mai valoroase şi periclitate specii habitate de interes european.

Salut sărbătorirea "Lunii pădurii" şi fac un apel la cetăţeni şi la autorităţi să depună eforturi în conservarea şi îmbunătăţirea plămânului verde al planetei, care este pădurea.

Domnul Daniel Buda:

"Opoziţia a intrat în campania atacurilor electorale"

Febra campaniei electorale pentru alegerile locale se pare că deja i-a acaparat pe colegii noştri din actuala opoziţie şi au trecut la ceea ce ei cunosc cel mai bine, şi anume la acuzaţii şi atacuri politicianiste. Sigur, nu exclud faptul că toate aceste acuzaţii vin pe fondul tensiunilor interne, al disperării şi, fără discuţie, al recentului anunţ venit din partea preşedintelui PSD, Victor Ponta, care a recunoscut public la un post de televiziune faptul că "Uniunea Social Liberală nu va câştiga alegerile locale din iunie". Pe de altă parte, frustrarea colegilor din PNL este cu atât mai mare, acum, în prag de alegeri locale, cu cât, se pare că abia acum au înţeles compromisul făcut prin aderarea la construcţia politică Alianţa Socialistă. Dacă este să mă raportez numai la judeţul Cluj, este evident faptul că liderii PNL Cluj nu au reuşit să îşi impună numărul dorit de candidaţi, cedând fără nici cel mai mic regret în faţa PSD, practic, s-au lăsat, fără să conştientizeze, absorbiţi pur şi simplu în această construcţie contra naturii politice.

În acest context nu este de mirare faptul că reprezentanţii din teritoriu au trecut rapid la acuzaţii de genul acelora că partidul de guvernământ ar face presiuni asupra primarilor USL, însă în concret nu sunt decât tertipuri care să le justifice lipsa de activitate şi implicare reală în identificarea de soluţii la problemele cetăţenilor care i-au trimis în Parlamentul României să îi reprezinte. De câteva săptămâni bune de când parlamentarii USL se bucură în continuare de toate privilegiile statului de parlamentar fără a-şi îndeplini sarcinile pentru care au fost aleşi, au la dispoziţie tot timpul necesar pentru documentare şi analize, însă, din păcate, toate acestea pe banii contribuabililor.

În calitatea mea de preşedinte al uneia dintre cele mai importante filiale ale PDL, nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea faţă de incapacitatea colegilor mei din USL de la nivel local de a se implica realmente în rezolvarea problemelor comunităţilor locale, preferând, în schimb, practicarea aceluiaşi tip de manifestare politică după modelul şefilor lor de partid de la Bucureşti, respectiv acuzaţii nefondate. Astfel, tema privind migraţia aleşilor locali a fost preluată de unul dintre viceliderii din judeţul pe care şi eu îl reprezint sub aspect politic. Personal i-am înţeles frustrarea colegului din opoziţie, pe care îl cunosc suficient de bine încât să pot să îmi explic comportamentul acestuia, însă un aspect peste care nu pot să trec cu vederea este faptul că acum, pe sfârşit de mandat, s-au trezit din amorţeală şi şi-au amintit că au un anumit număr de aleşi locali la nivelul judeţului Cluj, pentru care ar fi trebuit să se bată în forul legislativ pentru a le oferi un sprijin real în problemele lor punctuale. Dar au preferat, în schimb, să cheltuiască banii publici având activitate în platourile TV.

În egală măsură le înţeleg preocuparea de a-şi pregăti terenul şi argumentele pentru prima înfrângere pe care USL o va suferi, cea din alegerile locale, având în vedere faptul că toate sondajele arată trendul descendent pe care a intrat Alianţa Socialistă. Pe de altă parte, faptul că PNL, un partid care îşi consolidase poziţia de partid de dreapta, a trecut fără nici cea mai mică remuşcare sub umbrela unei alianţe cu ideologie complet opusă, poate fi iarăşi un argument al acestor răbufniri. Este limpede că PNL a fost absorbit de PSD, adică, pe scurt, liderii PSD au obţinut ceea ce şi-au propus, respectiv distrugerea identităţii liberale.

Sigur, trebuie să menţionez faptul că nu sunt de acord cu această migraţie, indiferent despre ce este vorba, fie că vorbim de aleşi locali, deputaţi şi senatori şi nu o dată am avut mai multe discuţii referitoare la cât este de morală/imorală. Dar mă întreb: oare faptul că liderii PNL şi-au vândut ideologia şi doctrina unui partid de stânga şi practic i-au forţat pe aleşii locali să accepte o altă ideologie politică nu poate fi considerată o migraţie?

Însă, lăsând la o parte aceste acuzaţii ale colegilor noştri din actuala opoziţiei, îi asigur de faptul că Partidul Democrat Liberal este preocupat, în acest moment, de respectarea angajamentelor în faţa partenerilor europeni şi internaţionali, de asigurarea unui nivel de trai decent cetăţenilor pe care îi reprezintă şi mai puţin de a face presiuni la adresa aleşilor locali să îşi părăsească partidul sub sigla căruia au candidat.

De asemenea, în continuare, îmi exprim dezamăgirea faţă de colegii din USL care nu au capacitatea de a înţelege că au fost aleşi de un număr considerabil de cetăţeni pentru a-i reprezenta în Parlamentul României, singurul loc unde pot să îşi exprime punctele de vedere, însă am ferma convingere că toată această lipsă de respect faţă de cei care i-au votat va fi taxată.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Premierul Ungureanu continuă investiţiile marca PD: costisitoare, păguboase şi folositoare doar PD-iştilor"

Deşi, după instalarea sa la guvernare, impusă în stil cotrocenist, domnul Ungureanu susţinea că va lua, imediat, măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor aberante, practicate anterior de către toate guvernele domnului Boc şi chiar o persifla uşor pe doamna Udrea, declarând că: "Nu am o mare apetenţă pentru piscine construite peste tot, nu suntem o ţară de înotători", zilele trecute, acelaşi premier Ungureanu a semnat alocarea a 8 milioane de euro pentru o bază sportivă multifuncţională în Poiana Braşov!

Această sumă destul de mare, cu care s-ar fi putut debloca multe alte probleme, ajunse în situaţii-limită, din domenii cu adevărat de interes imediat pentru cetăţenii braşoveni, cum ar fi protecţia copilului şi a persoanelor cu dizabilităţi, spitalele braşovene aflate în impas, medicamentele pentru tratarea bolilor grave şi altele, banii respectivi sunt alocaţi pentru un obiectiv neprioritar, dar care va fi, bineînţeles, exploatat electoral de PDL.

Cu alte cuvinte, ceea ce a spus domnul Ungureanu că va face în regim de urgenţă nu se potriveşte, în fapt, cu ceea ce semnează şi alocă dumnealui pentru cheltuire, în judeţul Braşov.

Dacă România se află de atât de multă vreme în criză şi toate austerităţile posibile sunt suportate, din ce în ce mai dificil, de către aproape toate categoriile sociale, iar statul român a ajuns la faza aberantă şi antidemocratică în care condiţionează plata drepturilor mamelor şi ale copiilor de plata la timp a impozitelor, mă întreb de unde tot sunt disponibili atâţia bani publici, fără număr, pentru aceste proiecte pompoase, care au doar rol de căpuşare şi îngrăşare a puşculiţei portocalii?!

Spitalul de Oncologie din Braşov se confruntă cu o situaţie critică. Clădirea a fost retrocedată Casei Asigurărilor de Sănătate, iar medicii pleacă pe capete la o clinică privată. Dar cui îi pasă?

Institutul de Politici Publice a făcut, recent, o analiză prin care se arată că în anii 2009 şi 2010 aproximativ 20 de miliarde de euro au fost cheltuiţi, de către guvernele Boc, pentru achiziţii publice! Este vorba de aproape 2/3 din bugetul României. Această analiză ne arată foarte clar unde sunt banii românilor şi de ce România se află într-un colaps fără precedent, în foarte multe domenii vitale, cum sunt sănătatea, educaţia sau administraţia.

Cum justificaţi, domnilor PD-işti, toată această imensă risipă, care i-a adus pe români în pragul disperării? Le spuneţi cinic: aici sunt banii dumneavoastră?!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Marşul pentru viaţă - proclamarea dreptului la viaţă"

Pledez cu fermitate şi consecvenţă pentru inviolabilitatea dreptului la viaţă.

Dincolo de justificări dogmatice ale drepturilor omului, trebuie să recunoaştem autoritatea deplină a principiului demnităţii umane, ca unică justificare pentru garantarea şi protejarea efectivă a drepturilor omului în România de astăzi.

De aceea, demersul public al societăţii civile româneşti, prin organizarea "Marşului pentru viaţă" la nivel naţional, în mai multe oraşe din ţară, reprezintă un semnal direct de reîntoarcere la adevăratele fundamente ale drepturilor omului, la valorile unei societăţi care condamnă public avortul şi susţine constant drepturile copiilor nenăscuţi, care au dreptul să primească viaţă în mijlocul unor familii puternice.

Conform datelor de la ultimul recensământ, în ultimele două decenii, România a pierdut, numeric, patru milioane de locuitori, iar populaţia a îmbătrânit vizibil. Aproximativ 8 milioane de copii, doar conform statisticilor oficiale, au căzut victime avorturilor din anul 1990 până astăzi.

Aceste statistici nu pot exprima deplin pierderile incomensurabile, atât în ceea ce priveşte ţesătura morală a poporului român, care se declară creştin, dar şi în pragmatismul vieţii cotidiene, de la piaţa forţei de muncă şi bugetele de pensii sau asigurări de sănătate şi până la echilibrul macroeconomic al statului român.

Scăderea natalităţii, identificată ca factorul principal al crizei demografice cu care se confruntă ţara noastră, va continua să cauzeze adâncirea dezechilibrului economico-social, dacă nu vor fi concepute pachete legislative care să favorizeze creşterea natalităţii, scăderea avorturilor, informarea şi consilierea prealabilă a femeilor însărcinate, recunoaşterea familiei ca fiind structura esenţială într-un stat care se ghidează după valori şi principii adevărate.

În acest context, pledez pentru înfiinţarea unor cabinete specializate în consilierea femeilor însărcinate, astfel încât responsabilitatea şi luciditatea deciziei de a suprima viaţa unei fiinţe să poată fi cântărită prin filtrul conştiinţei fiecărei mame.

Pentru funcţionarea efectivă a acestor cabinete specializate este nevoie de adoptarea proiectului legislativ care propune expres înfiinţarea acestor cabinete, şi mai mult, argumentează în sprijinul necesităţii funcţionării lor într-un sistem instituţionalizat, care să asigure deplina confidenţialitate femeilor însărcinate.

Garantarea şi protejarea dreptului la viaţă, condamnarea avorturilor nu este doar o problemă abstractă, etică sau ideologică, prea departe de vâltoarea cotidiană a României de astăzi, ci dimpotrivă, reprezintă o problemă care marchează prezentul şi viitorul societăţii româneşti, în plan moral, cultural, social şi economic.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Strategia Naţională Anticorupţie 2012 -2015 - consolidarea statului de drept"

Adoptarea de către Guvernul României, a Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015 reprezintă un demers autentic şi necesar în lupta cu flagelul corupţiei care a cuprins societatea românească.

Stabilitatea cadrului legislativ, cooperarea instituţională în combaterea corupţiei, la toate nivelele vieţii publice româneşti, flexibilitatea procedurilor judiciare, dar şi temeinicia probelor acuzării vor contribui la o luptă reală împotriva fenomenului de corupţie.

Mai mult, dincolo de sancţionarea faptelor de corupţie, documentul programatic adoptat de Guvernul României şi inclus în Strategia Naţională Anticorupţie 2012-2015, propune concentrarea liniilor de forţă pe prevenire şi educare, de influenţare a mentalităţii cetăţenilor români, pentru a respinge cu vehemenţă orice formă de corupţie, la orice nivel.

Trebuie subliniat faptul că strategia elaborată de Guvernul României asigură implementarea recomandărilor formulate de Comisia Europeană, în sensul elaborării şi implementării unui cadru comprehensiv şi multidisciplinar, care să vizeze toate puterile statului, deci atât executivul, cât şi legislativul şi puterea judecătorească, în acord cu implicarea autorităţilor publice locale, a mediului de afaceri şi a societăţii civile.

Aşadar, lupta împotriva corupţiei trebuie să continue, pentru consolidarea statului de drept, a instituţiilor fundamentale care fac parte din corpusul genuin al democraţiei, pentru garantarea şi protejarea efectivă a drepturilor omului într-un stat democratic, dar această luptă trebuie să vizeze, în mod pragmatic, bugetarea adecvată a tuturor instituţiilor cu atribuţii directe în domeniul luptei împotriva corupţiei, pentru că, altminteri, strategia va rămâne un noian de intenţii instituţionale, dar fără relevanţă în starea de fapt.

Corupţia nu face parte din fibra morală a poporului român, cum încearcă unii să insinueze, astfel că trebuie să luptăm împreună, cu onestitate, curaj şi consecvenţă împotriva acestui flagel, care erodează însăşi esenţa democraţiei româneşti... Indivizi şi instituţii pot conduce, prin acţiunile lor, la consolidarea statului de drept.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Jocurile preşedintelui"

Din când în când, atunci când îi convine, Traian Băsescu intră în pielea preşedintelui-jucător, uitând că rolul pe care i l-a rezervat Constituţia României este doar cel de arbitru.

Joaca lui a însemnat, de cele mai multe ori, intervenţia în probleme care nu aveau nicio legătură cu misiunea prezidenţială, unul din locurile sale preferate de joacă fiind Palatul Victoria.

Imaginându-se preşedintele-prim-ministru, a visat că luptă şi iese învingător în bătălia cu recesiunea, a visat că a pus criza pe fugă şi că a rezolvat toate problemele nerezolvate de numeroasele guverne portocalii Boc-MRU.

Dintr-o altă postură a sa, cea de preşedinte-justiţiar, Traian Băsescu a mimat lupta cu marea corupţie. Din păcate, săracul războinic nu a reuşit să câştige niciuna dintre bătăliile pe care le-a iniţiat. Nu pentru că nu ar fi putut să câştige, ci pentru că nu au fost bătălii adevărate. Au fost doar lupte imaginare, în care armele au fost doar declaraţiile pompoase despre "ce o să fac şi cum o să fac"; am asistat la câteva episoade de justiţie televizată, la telenovele cu acari-păun, cu NUP-uri şi final aşteptat.

Cum să îşi dorească preşedintele să câştige bătălia împotriva băieţilor deştepţi când băieţii sunt ai găştii de la putere?

Cum să acţioneze Traian Băsescu împotriva furtului şi a hoţilor, când în Parlament hoţia dovedită ocupă scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor?

Cum să lupte acest preşedinte împotriva corupţiei dacă el se află în vârful piramidei celor corupţi, dacă el nu a lămurit nici până în prezent situaţia controversată a averii şi proprietăţilor sale imobiliare?

Ce ar putea să mai facă, la ce jocuri de imagine să mai recurgă, pentru a putea dezlipi de pe faţa sa şi a PDL-iştilor eticheta de corupţi şi incapabili?

La ce rol s-a gândit acum domnul preşedinte? La cel de detectiv, pe care nu l-a mai exersat de când căuta ziariştii răpiţi în Irak.

Având în vedere că a rezolvat toate celelalte probleme aferente funcţiei prezidenţiale, Traian Băsescu s-a hotărât să se implice personal în cazul deputatului Boldea, dat în urmărire internaţională ca şef al unui grup infracţional.

Nu ştim în ce calitate va face asta, dar ne-a anunţat că îl va căuta chiar şi în găurile de şarpe din Kenya sau din Congo şi îl va aduce în ţară pe urmărit.

Nu ştie cât va dura, dar ne asigură el, preşedintele, că se fac toate eforturile politice şi că s-au declanşat toate procedurile în acest sens.

Să îl credem, să nu-l credem?

Cel mai bine ar fi să ne aşezăm comod în fotolii şi să aşteptăm începerea noului serial electoral "Boldea şi asociaţii", din ciclul "marii fugari din România". Un gen de serial difuzat cu precădere în campanii electorale.

În mod normal, pentru respectarea istoriei, nu ar trebui să lipsească secvenţele filmate în Galaţi, în campania electorală din 2009, când Băsescu, lăuda neobosit PDL-ul local din care făcea parte şi proaspătul fugar. Nu ar trebui uitaţi anii în care personajul a fost vicelider al deputaţilor PDL-işti şi nici perioada în care a aparţinut grupului de traseişti trădători de la UNPR.

Conştienţi de gravitatea acuzaţiilor, atât PDL cât şi UNPR s-au grăbit să se distanţeze de personajul Boldea. Din declaraţiile lor caraghioase ai putea crede că nici nu l-au văzut, nici nu au vorbit cu el, aproape că nici nu l-au cunoscut. Îşi imaginează aceste caricaturi ale politicii că le mai poate crede cineva minciunile?

Este prea târziu pentru o delimitare a portocaliilor de Boldea, după atâţia ani de complicitate în care au ştiut ce se întâmplă, în care, poate, unii i-au fost parteneri sau doar au închis ochii la matrapazlâcurile pe care acesta le-a făcut, simţindu-se protejat de apartenenţa la grupul de la putere.

Cum să ne explicăm altfel lipsa parlamentarilor puterii de la şedinţa în care trebuia să se voteze ridicarea imunităţii deputatului Boldea şi să se aprobe reţinerea şi arestarea acestuia? Dacă USL nu întrerupea pentru câteva minute protestul parlamentar şi nu vota în favoarea solicitării, toate acţiunile ulterioare nu ar fi fost posibile.

Aproape la fel ca în cazul Omar Hayssam, când să aibă şi preşedintele-detectiv ocazia să prindă un infractor, acesta scapă ca un adevărat magician şi ajunge într-o ţară caldă. Instituţiile statului, care ar fi trebuit să împiedice plecarea lui Boldea, au fost, ca şi noi ceilalţi, simpli spectatori. SRI a ştiut, dar nu a putut, procurorii ar fi putut, dar erau prea obosiţi.

O ştire de ultim moment ne informează că Boldea s-a predat în Kenya. Îi spusese el lui Băsescu să nu se obosească să îl caute că vine singur.

În acest caz, primul detectiv al ţării nu a avut mult de muncă. Acum trebuie doar să aşteptăm întoarcerea în ţară a acuzatului. Nu ştim cum va decurge aceasta, dar ştim cu siguranţă că nu vom asista, la fel ca în alte cazuri, la scena îmbrăţişărilor prezidenţiale de la aeroport!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Reforma bugetară trebuie coborâtă şi la nivel local!"

Asistăm cu toţii la presiunile puternice sub care stă reformarea bugetelor naţionale de la nivelul întregii Uniuni Europene, inclusiv bugetul de stat al României. Limitarea puternică a deficitelor şi emisiunilor de bonduri în sarcina datoriei externe, ajustarea severă a decalajelor dintre veniturile sigure şi cheltuielile structurale, reformarea şi eficientizarea utilizării resurselor publice interne sunt liniile de bază ale acţiunii curente ale tuturor statelor.

Din fericire pentru Europa şi pentru cetăţenii săi, liderii statelor care o compun au înţeles că aceste reforme nu mai lasă loc nici de interpretare şi nici de vreo amânare. În această logică, majoritatea guvernelor au impus reforme structurale radicale, unele dureroase în domeniul fiscal, în domeniul sistemelor publice de pensii sau salarizare, în domeniul comercial sau al investiţiilor publice.

Mărturisesc că, în ciuda faptului că în spaţiul Uniunii Europene vor avea loc în acest an mai multe momente electorale, eu sunt optimist şi cred că statele vor reintroduce în "matcă" comportamentele şi echilibrele fiscal-bugetare, cerute atât de pieţele internaţionale, cât şi de către obiectivele dezvoltării sustenabile pe termen lung.

Cu toate acestea, nu cred că paşii importanţi făcuţi de Europa ar trebui să se oprească aici. Acea uniune fiscală, dorită de federalişti, ar trebui să prindă contur în viitorul apropiat, iar creşterea potenţei financiare a bugetului comunitar, prin creşterea contribuţiilor naţionale, să poată contribui la diminuarea decalajelor de dezvoltare dintre statele membre. Chiar dacă au trecut patru ani de la integrarea noastră, încă ocupăm un loc fruntaş în Uniune, având în continuare şase dintre cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene.

Acest lucru porneşte atât de la dezvoltarea inconsistentă a afacerilor private locale, în diferitele zone sau unităţi administrativ teritoriale, cât şi de la dimensiunea obscură a bugetelor locale, care stau la dispoziţia autorităţilor publice.

Nu este pentru nimeni o mare necunoscută faptul că de mulţi ani, zeci, poate chiar sute de primării din România abia dacă reuşesc să-şi asigure plata facturilor curente din resursele financiare, locale, obţinute din taxele locale, la care se adaugă sumele modeste provenite din cotele defalcate pe principalele impozite directe sau indirecte.

Spre aceste zone, atât efortul guvernamental, cât şi cel european trebuie să se concentreze prioritar. Nu mai putem admite că Uniunea Europeană permite astfel de "oaze de sărăcie endemică", din care ştim cu toţii că doar prin efort propriu nu se poate ieşi. Este cel mai bun exemplu al cercului vicios al sărăciei.

Cum poate cofinanţa o autoritate publică locală, care are arierate istorice şi nu are resurse curente, fondurile europene nerambursabile? Este o întrebare la care însăşi Comisia Europeană ar trebui să încerce să răspundă în mod obiectiv.

În altă ordine de idei, există în România şi autorităţi ale administraţiei publice locale care nu pot fi considerate a duce lipsă de resurse financiare proprii. Cu toate acestea, ritmurile de dezvoltare locală nu par să reflecte bogăţia acestora.

Consider că efortul naţional de restructurare a cheltuielilor publice ar trebui să continue, însă de această dată la nivelul autorităţilor locale. Cetăţenii înşişi ar trebui să facă presiuni asupra edililor, ca resursele să fie dirijate către priorităţi de dezvoltare locale şi atragerea de investiţii şi mai puţin în fântâni cântătoare sau panseluţe.

Viitorul economiei şi dezvoltării umane româneşti depinde în mod crucial de modul în care autorităţile locale vor reuşi să fructifice avantajele competitive pe care le are ţara noastră şi să atragă către proprii cetăţeni cele mai importante avantaje: infrastructură superioară, locuri de muncă mai bine plătite, securitate individuală, curăţenie, educaţie şi servicii moderne de sănătate.

Aş fi foarte încântat dacă cei care vor candida în luna iunie, la alegerile locale, îşi vor însuşi un astfel de comportament, pus în slujba dezvoltării locale şi al cetăţenilor. Aceia ce vor dori modernizarea propriilor localităţi vor câştiga, cu siguranţă, indiferent de culoarea politică sub care vor candida, pentru că o astfel de atitudine pune cetăţeanul în prim-plan, iar interesele politice sau de grup pe plan secund.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Evaziunea fiscală - o problemă reală"

Toate statele lumii contemporane se confruntă cu evaziunea fiscală, un fenomen economico-social destul de complex, dar de importanţă maximă. Evaziunea păgubeşte anual Uniunea Europeană cu miliarde de euro, sumă cu care se puteau rezolva o serie de probleme.

Nici România nu face rabat de la acest flagel, existând pierderi semnificative la bugetul de stat, cu mari implicaţii la nivel economic şi social, iar lupta împotriva evaziunii fiscale trebuie să fie o prioritate a tuturor instituţiilor implicate, pentru că numai aşa se vor colecta mai multe resurse la bugetul de stat.

Este foarte adevărat că nu am valorificat niciodată suficient de bine această sursă de venituri, pierdută de statul român prin evaziune, iar Guvernul actual face eforturi şi sprijină prin orice fel de instrumente toate instituţiile abilitate să facă acest lucru. Mai mult, a impus instituţiilor abilitate ţinte precise de eradicare a evaziunii.

La începutul lunii martie Ministerul Administraţiei şi Internelor a dat dispoziţie ca la nivelul fiecărui judeţ să se acţioneze cât mai eficient pentru combaterea acestui flagel, iar controalele din ultimele zile au început deja să dea rezultate.

Din statisticile făcute la nivel european reiese că în 2011 România se afla pe locul al doilea în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte evaziunea fiscală, iar 42% din sumele taxabile nu sunt declarate. Pe cale de consecinţă, statul român are venituri mai mici decât alte ţări cu impozite similare, iar cauza principală o cunoaştem cu toţii, este chiar economia subterană, care este greu de cuantificat.

În contextul crizei economice, lupta împotriva evaziunii fiscale este o prioritate atât la nivel naţional cât şi european, iar România trebuie să găsească urgent strategii şi planuri de măsuri pentru intensificarea luptei, pentru că ştim foarte bine că evaziunea alimentează criza economică.

Lupta trebuie continuată, dar şi câştigată! Azi, mai mult ca oricând, România are nevoie de relansare, restructurare, modernizare, să se acţioneze nu numai împotriva efectului, ci şi a cauzei, iar cadrul legal să fie cât mai funcţional şi operaţional, pentru că legislaţia noastră chiar are destule pârghii legislative şi instrumente care să diminueze acest flagel internaţional.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Băieţii deştepţi din energie rămân pe baricade, domnule Ungureanu?"

În toamna anului trecut, şeful misiunii FMI în România, domnul Franks avertiza Guvernul Boc: "Trebuie să scăpăm definitiv de un sistem în care băieţii deştepţi din sectorul public şi sectorul privat se bucură de profituri nemeritate, în timp ce angajaţii lor şi publicul larg plătesc aceste activităţi ineficiente", adăugând că Executivul trebuie să grăbească privatizările şi introducerea managementului privat la companiile de stat.

Ce a făcut domnul Boc în acest sens? Nimic special. Problemele din sectorul energetic, de exemplu, sunt la fel de alambicate, iar contractele preferenţiale pentru clientelă şi păguboase pentru stat şi cetăţeni, rămân la fel de imbatabile!

La începutul lunii februarie, cu câteva zile înainte de instalarea Guvernului Ungureanu, domnul Jeffrey Franks atenţiona, din nou, România că acele contracte bilaterale, de care beneficiază numai anumite grupuri - aşa numiţii "băieţi deştepţi" din energie - creează un cadru inechitabil: "Cetăţenii români, care sunt în ultimă instanţă proprietarii companiilor de stat, pierd 175-275 milioane euro, în fiecare an, numai la Hidroelectrica, din cauza acestor contracte".

Să mai socotim oare cât pierde în total România, dacă trecem la catastif toate celelalte companii energetice, care au astfel de contracte SF, încheiate doar pe ochii frumoşi ai băieţilor deştepţi?

Astfel de contracte directe au fost încheiate de Hidroelectrica, începând din anii 2000, iar jumătate dintre acorduri au fost prelungite până în 2018.

În toamna anului trecut, guvernul de atunci, s-a angajat în faţa FMI ca, până la 31 decembrie 2011, să trimită firmelor implicate preavize de anulare a tuturor contractelor bilaterale ale Hidroelectrica pentru care tranzacţia nu a fost încheiată prin intermediul bursei de energie OPCOM.

Renegocierea acestor contracte şi anularea, în limitele legii, a acordurilor care nu pot fi renegociate, au fost cerute autorităţilor române de către reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional.

Termenul stabilit de FMI a fost 15 februarie a.c., dar până la acea dată autorităţile nu au finalizat discuţiile. Drept urmare, Ministerul Economiei, acţionarul majoritar al Hidroeletrica, a transmis Ministerului Justiţiei documentele pentru analiză, în vederea anulării contractelor.

Guvernul PDL a reînnoit, în anul 2010, pentru o perioadă de încă opt ani, contractele care urmau să expire în 2012 şi care nu mai puteau fi reînnoite, conform ordinelor de ministru date în perioada 2006-2008 de către guvernul Tăriceanu. Cantităţile de energie electrică aferente acestor contracte, pe perioada celor opt ani, se ridică la sume de ordinul a 2-3 miliarde de euro. Avantajele oferite intermediarilor sunt de multe sute de milioane de euro.

Domnul Ungureanu se angajase, imediat după instalarea sa la guvernare, să rezolve rapid solicitarea FMI referitoare la băieţii deştepţi!

Dar surpriză! Termenul a trecut binişor, Ministerul Justiţiei nu are încă un răspuns final al analizei contractelor respective sau, mai bine zis, a pasat decizia la decidentul firesc, în speţă premierul în funcţie! Dar, domnul Ungureanu tace! În acelaşi timp, guvernul său vrea să impună o nouă lege a energiei! Cu alte cuvinte, ce a făcut PDL, din 2009 şi până în prezent, nu poate să desfacă domnul Ungureanu, aşa, peste noapte, ba, mai mult decât atât, dumnealui are sarcina directă nu de a scăpa de băieţii deştepţi pentru totdeauna, ci de a privatiza cum şi cui trebuie, tot ceea ce înseamnă patrimoniu energetic bun de privatizat... Adică, ceea ce trebuia de fapt rezolvat, s-a rezolvat simplu: nu se poate!

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Corupţia din PDL, propagată de şmecheria şi tupeul practicat de Traian Băsescu"

"Ne întâlnim la ţepe, în Piaţa Victoriei!" declara cu zâmbetul pe buze Traian Băsescu în toamna anului 2004. Atunci era candidatul opoziţiei, al Alianţei "Dreptate şi Adevăr", agresiv, popular. Acum, după aproape opt ani petrecuţi la pupitrul preşedinţiei, şeful statului afirmă nonşalant că "ţepele anunţate se văd astăzi în condamnările date de instanţele româneşti! Bănuiesc că nimeni nu se aştepta să punem ţepe ca pe vremea lui Vlad Ţepeş".

Dacă ar fi să mergem pe aceeaşi logică, automat ar trebui să ne gândim că din revoluţia portocalie anunţată de domnul Băsescu în campania sa electorală pentru primul mandat la Palatul Cotroceni a mai rămas acum doar... portocaliul, că la revoluţie nu trebuia să se aştepte nimeni! Dar la "Dreptate şi Adevăr" trebuia să ne aşteptăm sau nu?

Modelul de şmecherie şi tupeu practicat de şeful statului s-a propagat în toţi aceşti ani cu viteză în jos, până la ultimul PDL-ist, şi a devenit carte de vizită şi certificat de... bună purtare portocalie. Milioane de oameni trăiesc în cea mai lucie sărăcie, iar membrii partidului de guvernământ se scaldă în bani, privilegii şi avantaje de toate felurile. Batjocoritori, lipsiţi de orice urmă de omenie, dispreţuitori, mereu nesătui, mereu apucători. Aşa pot fi caracterizaţi portocalii care astăzi sunt la putere.

Profitând de faptul că au absolut totul sub control, aceştia jefuiesc sistematic tot ceea ce le cade în mână şi ajung să fie chiar ei cei care cad în plasa instanţelor judecătoreşti. O dovedesc episoadele destul de frecvente când unii reprezentanţi ai PDL sunt prinşi cu ocaua mică pe la sectorul mită, foloase necuvenite, favoritisme şi diverse furăciuni. Să fie oare vorba de inconştienţă sau vor să plece de la ospăţul puterii cu traistele pline şi buzunarele burduşite?

Iar cazuri precum Monica Iacob Ridzi, Sorin Apostu, Mircea Man, iar mai nou Mihail Boldea dovedesc încă o dată corupţia din PDL. Iar PDL se face vinovat de promovarea şi susţinerea tuturor celor menţionaţi mai sus, în condiţiile în care singurele criterii de promovare ale partidului aflat la putere sunt capacitatea de a aduce bani şi voturi la partid, indiferent de instrumentele folosite pentru asta.

Această "tactică" este recunoscută chiar de unul dintre greii PDL, în speţă Ioan Oltean, care susţine că "fiecare partid vrea oameni care să aibă şi bani, pentru a-şi susţine campania electorală, sau cu influenţe şi cu notorietate, pentru a aduce voturi. Aici apare problema. În privinţa lui Boldea, vă mărturisesc că niciodată nu mi-aş fi închipuit că omul este atât de mârşav, capabil să săvârşească fapte de genul pe care le-a făcut. Mai ales din partea unui tânăr care este de profesie avocat. Dar probabil că aceasta era de fapt structura sa, calată pe un asemenea compartiment", declara secretarul general al PDL.

Dar despre "grupul" de la Bistriţa ce ne puteţi spune oare, domnule Ioan Oltean?

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Românii sunt mulţi, dar nu şi proşti!"

Majorarea salariilor şi a pensiilor undeva în preajma alegerilor a stârnit reacţii în societatea românească. Din păcate, această decizie a stârnit o reacţie neaşteptată din partea domnului Jeffrey Franks, care a râs cu poftă şi îndelung la anunţul privind creşterea salariilor bugetarilor!

Decizia coaliţiei de la guvernare de a reîntregi (pentru că nu e vorba de o majorare, ci de corectarea unei nedreptăţi sociale!) salariilor angajaţilor din sectorul bugetar este doar o fumigenă electorală. PD se află în faţa celui mai mare dezastru electoral din istoria sa şi se străduieşte să găsească modalităţi prin care să mai salveze câte ceva. Pentru ei nu contează faptul că bugetul de stat nu cuprinde sumele necesare acestor majorări, nici că Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, consideră că în 2012 nu sunt posibile creşteri de salarii! Populismul şi demagogia au luat locul raţiunii, vorbele aruncate în vânt, promisiunile fără acoperire, minciuna şi înşelăciunea sunt ridicate la rang de politică de stat.

Din păcate pentru milioanele de oameni afectaţi de tăierile veniturilor în urmă cu doi ani, adevăratul şef al Guvernului României, domnul Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI, a considerat că vestea anunţată de coaliţie şi confirmată de însuşi preşedintele ţării este doar o glumă. Una foarte bună, dacă ne luăm după hohotele de râs pe care i le-a stârnit! Dar este o glumă care acum dă speranţe bugetarilor şi care, neîmplinită, va determina noi valuri de disperare.

Premierul şi Preşedintele României ştiu că nu pot opera creşteri de salarii în acest an, dat fiind faptul că vor fi alegeri, şi legea interzice acest lucru. Ei mint, dezinformează, nasc speranţe şi apoi le îngroapă cu dezinvoltura specifică doar copiilor care văd lumea într-un fel care nouă, celor mari ne scapă. Dar dacă cei mici au o scuză, diriguitorii ţării nu au voie, nu au dreptul să înşele oamenii, să işte aşteptări şi apoi să le ignore!

Sigur pe înţelepciunea românilor şi de faptul că nu mai sunt aşa uşor de înşelat, sunt convins că promisiunile electorale privind majorarea salariilor nu vor aduce mai multe voturi în zestrea PD. Ştiu că acest popor s-a săturat să rabde umilinţe şi jigniri şi că nu e dispus să primească acum o mită electorală care îi poate fi luată mâine ca fiind nesustenabilă.

Poporul e format din oameni mulţi, domnilor de la PD. Şi ei nu sunt proşti!

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Guvernul a aprobat, la 16 martie 2012,Proiectul de Lege privind energia electrică şi organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energetic. Rolul acestei legi ar trebui să fie extrem de important pentru ceea ce înseamnă dereglementarea pieţei energetice şi pentru buna desfăşurare a activităţilor din acest domeniu, conform cu necesităţile României şi cu prevederile cuprinse în Acordul încheiat cu FMI, CE şi BM.

După cum se ştie, USL s-a pronunţat constant pentru o politică energetică coerentă, construită pe competitivitate, sustenabilitate şi siguranţă şi, din această perspectivă, credem că proiectul Executivului are unele lacune, lăsând loc la posibile ingerinţe politice pe zona reglementărilor ce ţin de energie.

Astfel, prin Proiectul Legii energiei, numirea preşedintelui ARDE este atribuită Preşedintelui României, ca şi numirea vicepreşedintelui şi a celor cinci membri ai consiliului de reglementare. Comparativ cu situaţia din alte ţări europene, România redevine un actor cu un comportament inedit, în condiţiile în care, în perioada 2004-2007, era dată ca exemplu pentru Europa Centrală şi de Est, primul pas pentru intrarea în UE fiind reprezentat tocmai de Capitolul Energie, prin intrarea în UCTE.

O comparaţie, fără a avea pretenţia unei perspective exhaustive, ne arată că: în Belgia, reglementatorul (CREG) are în componenţă reprezentanţi ai puterilor publice (guvern federal şi guverne regionale), reprezentanţi ai sindicatelor şi micilor consumatori, reprezentanţi ai patronatelor şi ai marilor consumatori, precum şi reprezentanţii producătorilor de electricitate şi ai celor din transport-distribuţie, dar şi ai organizaţiilor de mediu; în Franţa, preşedintele CRE e numit de Preşedintele Republicii, însă comisia are în componenţă şi doi membri numiţi de preşedinţii celor două Camere (al Adunării Naţionale, respectiv al Senatului); în Danemarca Ministerul Climatului şi Energiei numeşte formal preşedintele reglementatorului (DERA) şi membrii board-ului; în Germania autoritatea se află în coordonarea Ministerului federal al Economiei şi Tehnologiei şi, din 2011, este responsabilă şi de proiectele de dezvoltare a reţelelor naţionale de energie; în Norvegia reglementarea revine unui directorat în cadrul Ministerului Petrolului şi Energiei, în Olanda autoritatea de reglementare este inclusă în rândul Autorităţilor Administrative Autonome (independente de procesul politic), preşedintele fiind numit de ministrul economiei, agriculturii şi inovaţiei; în Suedia, Inspectoratul pentru Piaţa Energetică reprezintă practic o agenţie în subordinea Ministerului Întreprinderilor, Energiei şi Comunicaţiilor, obiectivele şi bugetul fiind stabilite la nivel parlamentar şi guvernamental (directorul agenţiei fiind direct numit de guvern); în Cehia, preşedintele autorităţii e numit pentru o perioadă de şase ani de către preşedintele republicii, însă numirea vine la propunerea Guvernului.

Prin urmare, Parlamentele sunt implicate în instituţiile de reglementare, fie direct (cazul Franţei), fie indirect (prin majorităţile care susţin politicile guvernelor respective) mai mult decât în simpla audiere a unor persoane deja numite de o instituţie, după criterii care comportă, şi acestea, discuţii.

Acesta reprezintă unul dintre motivele, nu singurul, pentru care USL susţine necesitatea revederii Legii energiei, în sensul implementării unui cadru de reglementare clar şi neechivoc, rezultat în urma unei bune comunicări şi colaborări între instituţii şi autorităţi, în condiţiile în care partidele de la putere doresc în mod sincer o dezbatere publică pe această chestiune.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"2012 - reforma sistemului de sănătate din România"

Dincolo de eforturile concertate ale clasei politice întru reformarea statului român, dincolo de contextul general macroeconomic pe care România îl traversează, apreciez că nevoile reale ale oamenilor se impun a fi analizate cu concreteţe şi aplecare.

Este unanim acceptat faptul că reforma sistemului de sănătate a trenat. Fie că a fost vorba, poate, de o implicare superficială, fie că resursa financiară alocată acestui domeniu a fost mereu insuficientă, situaţia medicală a sistemului de sănătate din România continuă să constituie un punct slab în cadrul sistemului general de administraţie.

Lăsând la o parte declaraţiile politice şi măsurile incomplet finalizate până la acest moment, trebuie să avem onestitatea să recunoaştem că efectele concrete asupra vieţii omului de rând prezintă carenţe majore.

În calitate de deputat al Văii Jiului înţeleg, poate mai bine ca oricine, necesitatea unui sistem de sănătate valid, cu reacţii prompte în situaţii de urgenţă, cu dotări şi logistică adaptate situaţiilor limită.

Situaţia în care se află astăzi sistemul de sănătate din România este îngrijorătoare. Personalul medical este prost remunerat, iar calitatea serviciilor medicale este la limita acceptabilităţii!

Proiectul de Lege privind reforma în domeniul sănătăţii reprezintă un prim pas, însă acesta trebuie supus dezbaterii publice, cetăţenii români fiind aceia care trebuie să-şi dea girul, în mod direct, pe acest proiect.

Dincolo de retorica politicianistă, fac un apel spre responsabilizarea factorilor de decizie din domeniu întru conjugarea eforturilor pe acest palier. Doar în acest mod, blocajele inerente, inclusiv cele ce ţin de mentalitate, pot fi depăşite, iar viaţa oamenilor îmbunătăţită în mod real.

Nu mai este niciun secret că unii politicieni se opun oricărui proiect, oricât de mic, de reformă şi modernizare a statului. Dacă e să aruncăm o privire retrospectivă asupra acţiunilor acestora, veţi putea observa că, ori de câte ori a venit vorba de un proiect care ar fi presupus limitarea anumitor beneficii clientelare, aceştia s-au încăpăţânat să devină paznici de nădejde ai birocraţiei şi ai trecutului. Însă, oare, chiar atât de puţin valorează, pentru aceştia, viaţa unui om?

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Creditul neguvernamental inert!"

După douăzeci de ani de tranziţie şi progrese economice reale nu putem să nu constatăm că economia se află acum pe cu totul alte baze, iar perspectivele de evoluţie sunt favorabile. De asemenea, sistemul bancar, cel care în anii ‘90 a dat cele mai vii şi puternice emoţii şi şocuri economiei, s-a consolidat şi nu putem să spunem că mai există vreo diferenţă între sistemul bancar din Occident şi cel din România.

Din nefericire, însă, băncile care activează în România nu au acţionat, în ultimii ani, de o manieră care să aducă reale contribuţii sectorului privat şi susţinerii acestuia. Băncile din România s-au "hrănit" puternic din creditul guvernamental, profitând de existenţa deficitelor bugetare mari, care necesitau o finanţare pe măsură.

Altfel spus, atâta vreme cât Guvernul se împrumuta şi se împrumută mult şi la rate mari ale dobânzii, clienţii mici nici că nu există pentru sectorul bancar. Eforturile Băncii Naţionale a României de a reduce dobânda de referinţă de la peste 10% în 2008, la mai puţin de 6% în prezent, nu s-au repercutat în ratele dobânzilor la creditare. Nici reducerea rezervelor minime obligatorii, în lei sau valută, nu a avut efectele dorite în piaţa creditului.

Chiar şi în luna care a trecut creditul neguvernamental a înregistrat o contracţie, care chiar dacă este modestă, reflectă o stare de lucruri. Cunoaştem cu toţii puterea pe care o are pârghia creditului neguvernamental asupra reluării creşterii economice. Cred, cu toată puterea, că prin diminuarea constantă a deficitului bugetar, reflectată într-o nevoie de finanţare mai mică din partea sectorului guvernamental, băncile îşi vor îndrepta atenţia şi asupra creditorilor mici, privaţi, care au nevoie de finanţare pentru dezvoltarea afacerilor, retehnologizare şi chiar pentru consum.

Cred că băncile comerciale s-au bazat mult prea mult pe domeniul creditului guvernamental şi au uitat cu totul de creditul privat. Or, chiar şi creditul guvernamental şi sănătatea unei economii depind în mod crucial de sănătatea şi creşterea sectorului privat. Aşadar, recomand băncilor din România să încerce să-şi recâştige încrederea clienţilor privaţi, antreprenori sau consumatori, pentru că epoca creditului guvernamental uriaş este pe cale să se încheie. Avem nevoie de bănci sănătoase, profitabile, dar care să-şi îndeplinească şi într-un mod onest şi eficient rolul pe care îl au în cadrul economiei naţionale.

Domnul Ioan Balan:

"Nu s-a învăţat nimic din lecţia bacalaureatului trecut?!"

Poate mulţi au uitat deja, însă nu şi eu, emoţiile vii stârnite în întreaga ţară de eşecul masiv al absolvenţilor de liceu la aşa-zisul "test al vieţii", la bacalaureatul de anul trecut. Ceea ce poate că m-a mirat la acel moment a fost de fapt normalitatea reflectată în faptul că majoritatea părinţilor şi absolvenţilor nu au găsit vreun vinovat instituţional sau vreun alt ţap ispăşitor.

Mai mult ca niciodată, a existat un consens fără echivoc în societatea românească asupra faptului că minciuna în care au fost împinşi copiii vreme de douăzeci de ani a produs acest eşec. Atunci când minciuna a fost stopată, adevărul dureros a ieşit la suprafaţă.

Nu cred că este cineva care s-ar fi bucurat că acest adevăr a fost scump plătit cu destinele unor tineri şi tinere care au trebuit să o ia de la capăt. Din fericire, mulţi elevi au profitat de a doua şansă şi au promovat bacalaureatul în sesiunea din toamna anului trecut, însă destul de mulţi se pregătesc pentru o nouă şansă anul acesta.

Când am spus, la începutul acestei declaraţii politice, că mulţi au uitat bacalaureatul din 2011, m-am referit la acţiunile la care m-aş fi aşteptat din partea tuturor actorilor implicaţi, şi care nu au avut însă loc în anul care tocmai s-a scurs.

A nu se înţelege că mi-am îndreptat atenţia exclusiv asupra Ministerului Educaţiei, ci mesajul meu este îndreptat şi către profesori, părinţi, elevi şi chiar către mass-media. Fiecare dintre aceşti actori pot contribui în mod decisiv la performanţele elevilor, nu numai la viitorul examen de bacalaureat, ci chiar pentru tot restul vieţii.

Intervenţia mea de astăzi se doreşte a fi o avertizare timpurie asupra rezultatelor care se prefigurează la viitorul examen de bacalaureat, prin prisma testărilor/simulărilor deja efectuate în câteva dintre judeţele ţării.

Rezultatele acestor pretestări îmi dau puternice emoţii, având în vedere că, de pildă, în judeţul Iaşi au obţinut notă de trecere doar 27% dintre elevii testaţi, existând licee unde nici unul dintre elevi nu a obţinut nota minimă de promovare. Aşadar, istoria pare să se repete într-un destin implacabil, iar noi, toţi, ne dovedim insuficient de doritori să o stopăm.

Profesorii afirmă că elevii sunt lipsiţi de interes. Autorităţile că profesorii nu se dedică suficient. Părinţii, pe de altă parte, caută să compenseze lipsa de implicare a copiilor prin cursuri în particular. Cu toţii par neinspiraţi la probleme care nu mai ţin nici de legislaţie şi nici de management, ci de atragerea copiilor către învăţătură.

Apatia elevilor, care provine, potrivit unora dintre aceştia, din lipsa de perspective în ocupare a unui loc de muncă bine plătit, ar trebui să pună pe gânduri toate autorităţile din România şi să sensibilizeze inclusiv mediul privat, prin implicarea acestuia şi susţinerea unui sistem educaţional care face eforturi să se reformeze, ca să performeze.

Nu cred că măsurile de reinstaurare a corectitudinii procesului de examinare la bacalaureat au rezolvat problema! Nu cred nici că o rată de absolvire a acestuia de 100%, ca în anii trecuţi, ar trebui să ne extazieze.

Cred cu putere că sistemul educaţional va fi realmente performant atunci când tinerii absolvenţi care vor depăşi "testul vieţii" se vor dovedi extrem de bine pregătiţi pentru cererile de pe piaţa forţei de muncă şi suficient de capabili să creeze şi să inoveze în beneficiul nostru, al tuturora. Numai atunci putem avea motive reale de satisfacţie.

Domnul Ioan Holdiş:

"Absorbţia fondurilor europene va avea o contribuţie importantă la creşterea economică a României în 2012"

Absorbţia fondurilor europene reprezintă una dintre priorităţile de grad zero ale Guvernului României în acest an. Alocarea fondurilor de la Uniunea Europeană trebuie valorificată optim, acestea reprezentând o resursă cheie pentru dezvoltarea pe termen scurt, mediu şi lung a economiei şi societăţii româneşti, mai ales că aceste fonduri au caracter nerambursabil, iar România nu îşi permite să irosească această oportunitate uriaşă.

Atingerea obiectivului propus prin Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013, şi anume absorbţia a cel puţin 90% din fondurile alocate României, necesită eforturi semnificative din punct de vedere al resurselor umane, dar şi financiare.

Bilanţul anului 2008 ne arăta o situaţie dramatică, din punct de vedere al implementării Programelor Operaţionale, fapt ce a dus la impunerea în anul 2009 a unui set de măsuri de urgenţă care aveau ca rol esenţial monitorizarea absorbţiei fondurilor comunitare printr-un Comitet Interministerial coordonat de primul-ministru, aceste măsuri conducând la o accelerare vizibilă a atragerii de fonduri europene nerambursabile în anul 2009 şi în anii următori.

Îmbunătăţirea şi simplificarea ghidurilor pentru solicitanţi, precum: reducerea cerinţelor privind documentaţia, îmbunătăţirea legislaţiei cu privire la achiziţiile publice, flexibilitatea criteriilor de acces la finanţare etc. au condus la o absorbţie de fonduri mai mare şi la un progres vizibil, înregistrat de la an la an.

Ţinta pentru anul 2012 este de 6 miliarde de euro, fiind o prioritate absolută; absorbţia completă a fondurilor alocate ar însemna o creştere medie de 4,4% a economiei în perioada 2012-2020. Dacă absorbţia va ajunge la un grad de 100%, aşa cum ne-am propus, estimăm un impact net asupra veniturilor bugetare totale de 1,2 miliarde de euro pe an, iar la o rată de absorbţie de 60%, impactul estimat este de 0,8 miliarde de euro pe an.

Impactul pe care îl au fondurile structurale şi de coeziune se reflectă în dinamica PIB-ului, şi anume creşterea investiţiilor cu un procent înseamnă o majorare a produsului intern brut cu 0,29 procente, iar o creştere cu 1% al PIB înseamnă venituri bugetare mai mari cu 0,82 procente.

Nevoile majore de dezvoltare ale României şi contextul economic actual, fac imperativă realizarea unui grad cât mai înalt de absorbţie a fondurilor nerambursabile, precum şi o utilizare eficientă a acestora, generatoare de impact semnificativ la nivel naţional, regional şi local.

Absorbţia fondurilor europene este vitală pentru noi, fiind măsura care poate aduce venituri suplimentare şi substanţiale la bugetul de stat, venituri ce ne vor ajuta la creşterea economică a ţării.

O absorbţie cât mai mare a fondurilor europene va duce la investiţii publice şi private mai mari, creşterea locurilor de muncă; astfel vom rezolva şi problema numărului mare de şomeri şi totodată stimularea consumului în rândul populaţiei, se vor reduce semnificativ decalajale de dezvoltare, va creşte PIB pe cap de locuitor etc., deci, la o creştere economică medie de 4,4% în perioada 2014-2020 vom face un salt în economia ţării.

România îşi continuă drumul ei de creştere economică, cu o viteză mai mare sau mai mică, dar sigură, iar unul din factorii care fac acest lucru posibil este atragerea de fonduri europene.

Domnul Ioan Munteanu:

"Proteste împotriva energiei nucleare"

Accidentul nuclear care s-a produs la centrala Fukushima ca urmare a cutremurului devastator, dar şi a puternicului tsunami intervenit la scurt timp a creat o psihoză de mari proporţii la nivel planetar. Astfel, la împlinirea unui an de la tragicul eveniment din Japonia, sute de mii de persoane au ieşit în stradă pentru a se opune folosirii energiei nucleare în ţările lor.

Germanii au fost cei dintâi care au strigat "Fukushima ne avertizează: trebuie închise centralele, acum!", cei care au organizat ample mişcări de protest, urmate la scurt timp şi de alte state europene. În apropierea reactoarelor din nordul ţării, peste 24.000 de oameni au format un lanţ uman, cu torţe aprinse în mâini, pe o distanţă de 80 de kilometri. Acţiuni asemănătoare au fost organizate în întreaga ţară, ca semn al hotărârii de a renunţa progresiv la energia nucleară.

În Franţa, ţara care depinde cel mai mult din lume de energia nucleară (în proporţie de 75%), aproximativ 60.000 de persoane au format acelaşi lanţ uman care simbolizează refuzul de a folosi în viitor energia atomică. Impresionant a fost lanţul uman format de către manifestanţii veniţi din Franţa, Germania, Belgia şi Elveţia de-a lungul văii Ronului, regiunea cea mai nuclearizată din Europa (14 reactoare aflate în funcţiune). Autorităţile elveţiene au promis manifestanţilor că nu vor mai prelungi perioada de exploatate a două dintre centralele din vestul ţării, după expirarea termenului stabilit iniţial.

În Spania, protestatarii au cerut închiderea centralei de la Garona, cea mai veche din ţară, a cărei prelungire pentru alţi 5 ani tocmai fusese semnată de către guvern.

Cu toate că Australia nu este putere nucleară, ea reprezintă cel de-al treilea producător de uraniu din lume şi principalul furnizor de materie primă pentru centralele nucleare din Japonia, inclusiv a celei de la Fukushima. În semn de solidaritate cu greu încercatul popor japonez, aproximativ 500 de oameni s-au reunit la Melbourne pentru a comemora tragica întâmplare din martie 2011.

Manifestanţii au umplut şi străzile din Taipei (Taiwan), cerând închiderea "cât mai curând posibil" a trei centrale nucleare aflate pe această insulă afectată de puternice cutremure.

Cei mai îndreptăţiţi să ceară închiderea centralelor nucleare sunt japonezii, care la mai bine de un an de la declanşarea dezastrului, nu deţin încă controlul asupra situaţiei. Cu toate că sute de angajaţi ai companiei naţionale de energie încearcă să remedieze defecţiunile, apa radioactivă de la Fukushima a ajuns în sol, dar şi în apele Oceanului Pacific, situaţie în care China şi Coreea de Sud cer măsuri ferme de limitare a consecinţelor catastrofei.

Grav este faptul că materiale puternic radioactive împrăştiate de către valurile uriaşe de după cutremur şi purtate de către curenţii din ocean vor ajunge în următorii trei ani pe coastele de vest ale Statelor Unite ale Americii, după ce vor fi afectat arhipelagul Hawai şi alte state de pe traseu.

Cele două dezastre umanitare de proporţii - de la Cernobîl şi de la Fukushima - demonstrează că efectele unor astfel de accidente sunt de lungă durată şi au repercusiuni extrem de grave asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător. Închiderea centralelor care prezintă risc de contaminare a zonei, interzicerea construirii altora noi, investiţii consistente în găsirea de energii regenerabile: eoliană, solară, hidro şi geotermală - iată principalele soluţii, dintr-o primă etapă, care se impun de urgenţă în acest domeniu.

Domnul Ion Dumitru:

"Nu este de ajuns o lege a cooperaţiei agricole ca scopul ei să fie atins"

Legea cooperaţiei agricole nr.566/2006 a reglementat cadrul legal al organizării şi funcţionării cooperaţiei agricole în agricultură. Deşi au trecut aproape 7 ani de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, actul normativ nu a produs efectul scontat, din motive diferite.

Maniera grotească şi brutală în care, după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a căutat să se implanteze cooperaţia în agricultura românească, încălcându-se în mod flagrant unul din principiile fundamentale ale ideii cooperatiste, şi anume principiul convingerii şi al liberei decizii, a reuşit să ducă la compromiterea ideii însăşi de asociere, de cooperare, pentru care suferim şi astăzi.

Una din erorile de bază care s-au făcut prin procesul de cooperativizare a agriculturii a fost extragerea funcţiei sociale a proprietăţii agrare, în dauna funcţiei individuale sau, mai bine-zis, prin anularea funcţiei individuale. Corelată cu încălcarea principiului liberului consimţământ, a dus la pierderea factorului cointeresare, care este motorul oricărei activităţi economice.

Reluarea vechilor idei cooperatiste se situează astăzi în contextul instabilităţii şi prejudecăţilor. Ele vor avea şanse de succes în practică numai odată cu recâştigarea echilibrului social, economic şi politic, pornindu-se de la noile realităţi, de la erorile trecutului, de la baza materială existentă şi mai ales de la experienţa mişcării cooperatiste internaţionale.

Noua proprietate ţărănească este chemată, acum, să contribuie substanţial la economia României. Putem spune că viitorul ţării depinde de viteza şi capacitatea de redresare a economiei micii proprietăţi agrare.

Astăzi se resimte din nou ecoul cuvintelor pronunţate de profesorul Gheorghe Ionescu-Şişeşti când a argumentat necesitatea adoptării legii din 1931 privitoare la asociaţiile agricole: "Dacă proprietatea ţărănească nu va fi în stare să hrănească oraşele, să dea un prisos însemnat de produse agricole pentru export, atunci România va fi nevoită să se întoarcă la forme de viaţă socială cu totul primitive".

Nu cred că aceste cuvinte mai au nevoie de comentarii.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Bolnavii din România sunt în pericol, din lipsă de fonduri pentru tratamente!"

Din păcate, în ultima perioadă România este pe ultimul loc în clasamentul european al sistemelor de sănătate, în special în ceea ce priveşte sumele pe care le alocă statul pentru fiecare locuitor în parte.

Dacă în Europa, ţările alocă în medie 1.800 de euro pe cap de locuitor, în România se alocă doar 600 de euro, adică de trei ori mai puţin.

În aceste condiţii de subfinanţare, sistemul sanitar nu va putea supravieţui. Din păcate, aşa-zisa reformă făcută de către Guvernul PDL nu a dat rezultate, ci doar nemulţumiri în rândul medicilor, şi a lansat un protest masiv în stradă a unui număr impresionant de români.

Chiar reprezentanţii FMI spuneau acum ceva vreme: "Sistemul sanitar românesc este bolnav, risipeşte bani de la buget şi nu asigură asistenţa celor săraci".

Proasta gestionare a acestui sistem ne-a adus în situaţii limită. De exemplu, la nivelul judeţului Bihor, sunt spitale în care banii pentru tratarea bolnavilor sunt insuficienţi, ajungând doar până în luna iunie a acestui an.

Grav este că un număr din ce în ce mai mare de doctori alege să plece în străinătate, rămânând întrebarea: cu cine se va face asistenţă medicală în România şi ce se va întâmpla cu pacienţii?

Alături de colegii mei din PNL am atras atenţia şi am încercat să corectăm prin amendamente aduse la Legea bugetului de stat pentru anul în curs, faptul că sistemul de sănătate este subfinanţat.

Atrag din nou atenţia Guvernului Ungureanu asupra pericolului pe care îl reprezintă subfinanţarea sistemului sanitar, existând riscul ca bolnavii din spitale să nu poată fi trataţi şi îi solicit public ca la prima rectificare bugetară să aloce fondurile necesare pentru ca medicii să-şi poată desfăşura activitatea, iar bolnavii să fie trataţi cât mai bine.

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernarea 2009-2012, incompetenţă şi tupeu"

Din ce în ce mai mulţi români consideră că cei care ne conduc folosesc criza economică drept pretext pentru a-şi ascunde nepriceperea şi că situaţia dificilă în care se află atât ei, cât şi ţara este cauzată de incompetenţa guvernanţilor instalaţi la putere la sfârşitul anului 2008, mult mai mult decât de criza economică.

Criza economică declanşată în anul 2008 a dus în primul rând la scăderea fondurilor pentru investiţii. O guvernare responsabilă s-ar fi axat pe absorbţia fondurilor europene, a căror valoare depăşeşte 30 de miliarde de euro şi pe care ar fi trebuit să le folosim în intervalul 2007-2013. Ar fi fost impulsul pentru repornirea economiei, realizarea de investiţii şi modernizarea României.

Din păcate nu s-a întâmplat aşa. Guvernanţii, neştiind cum să gestioneze lucrurile, au ales calea uşoară pentru ei: au împrumutat zeci de miliarde de euro de la instituţiile financiare, concomitent cu luarea unor măsuri dureroase de tăiere a veniturilor populaţiei.

Rezultatele acestei politici sunt dezastruoase pentru ţară şi oameni. Sunt evidente lipsa investiţiilor care să repornească economia, risipa inutilă a banilor împrumutaţi, scăderea aproape la jumătate a puterii de cumpărare a românilor, toate acestea în timp ce datoria României s-a dublat în câţiva ani.

În timp ce românii abia au bani pentru a supravieţui, guvernanţii portocalii se îmbogăţesc pe zi ce trece şi vor să îşi întindă şi mai mult mâna peste toată ţara. În fiecare zi, mass-media dezvăluie câte un nou PDL-ist acuzat de corupţie, de luare de mită sau de sifonare a banului public.

Timp de patru ani ne-au furat şi ne-au batjocorit iar acum, înainte de alegeri, PDL-iştii şi colegii lor au tupeul să vină să ceară votul românilor, spunându-ne că o să ne mărească salariile pe care ni le-au tăiat.

Probabil că această guvernare 2009-2012 va rămâne în istoria noastră ca fiind guvernarea incompetenţei şi tupeului.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Motive pentru revitalizarea SNIF - SA"

Toate studiile efectuate în România conduc la importanţa SNIF în activitatea de îmbunătăţiri funciare, cu impact asupra producţiei agricole, infrastructurii secundare a mediului şi sănătăţii populaţiei.

SNIF a fost înfiinţată prin Ordinul Regal 383/12.12.1910 ca serviciu de îmbunătăţiri funciare având misiunea de a studia, proiecta, executa, întreţine lucrări de îndiguire, desecare, irigaţii în Lunca Dunării şi zona râurilor interioare. Serviciile de Îmbunătăţiri Funciare au fost susţinute de statul român prin legi ca:

- 1924 - Legea apelor;

- 1929 - Legea pentru administrarea generală a statului;

- 1932 - Legea pentru a înlesni Asociaţiilor de amelioraţiuni din regiunea inundabilă a Dunării, contractarea de împrumuturi în scopul de a efectua lucrări de ameliorarea funciară;

- 1934 - Legea pentru funcţionarea şi administrarea sindicatelor hidraulice din Transilvania şi Banat supuse prevederilor Tratatului de pace de la Trianon/04.06.1920.

SNIF este o companie deţinută de statul român, având ca obiect de activitate prestarea de servicii de întreţinere, reparare, exploatare, lucrări de irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului, îndiguiri, baraje şi altele asemenea, inclusiv apărarea împotriva inundaţiilor, gheţurilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice aflate în administrarea ANIF.

Reorganizarea SNIF ar putea produce o restructurare financiară. Aşa cum sunt puse în evidenţă de rezultatele recensământului agricol şi ale anchetei structurale în agricultură, principalele probleme ale agriculturii sunt:

- existenţa unui sector foarte mare al agriculturii de subzistenţă, fără personalitate juridică, cu o dotare insuficientă cu echipamente şi utilaje agricole, în care se obţin randamente scăzute şi o utilizare incompletă a forţei de muncă.

Această situaţie este completată de câteva exploataţii agricole mari, cu personalitate juridică, pe baza concesionării şi arendării terenurilor, sector relativ bine dotat tehnic, care obţine producţii bune, dar care nu utilizează pe deplin potenţialul agricol exploatat. În procesul de privatizare, SNIF poate să constituie operatori de producţie şi servicii de exploataţie agricolă cu personalitate juridică, urmând exemplul din Insula Mare a Brăilei. Această dezvoltare agricolă la nivel naţional poate fi făcută printr-o împărţire în opt regiuni macroeconomice, cele opt regiuni macroeconomice sunt unităţi organizaţionale alcătuite fiecare, în medie, din 4-6 judeţe. Toate regiunile prezintă principalele forme de relief: câmpie, deal, munte, conform studiilor pedologice. Această formă de restructurare a sectorului, în contextul de ţară aderată la UE, creează premisele organizatorice şi competitivitatea produselor româneşti. Trebuie ţinut cont că în România terenurile au un potenţial productiv, dar sunt defavorizate de condiţii naturale specifice ca: zone puternic afectate de eroziune prin apă, zone cu ariditate extremă, zone cu exces de umiditate, zone cu soluri sărăturate. Precizez că acestea au importante componente de biodiversitate, cu potenţial agroturistic ridicat.

SNIF deţine infrastructura necesară, având o reţea interconectată largă, pentru implementarea "sistemelor de comandă automată pentru procese tehnologice", practicate la scară mondială în complexele de utilizare a apei din bazinele hidrografice, ex.: China, Franţa, Elveţia, Austria, SUA-California, Italia.

Astfel se rezolvă problematica apei, în sistem automat, în canale deschise, cu funcţionare mixtă, cu implicaţii asupra sistemelor de irigaţii, desecări-drenaje, aducţiuni, evacuări.

SNIF este o companie care poate asigura mentenanţa amenajărilor hidrotehnice complexe de pe Dunăre şi a coridoarelor navale paneuropene pentru dezvoltarea teritorială europeană.

Schimbările climatice, coroborate cu poziţia geografică a României, impun o strategie politică-economică-tehnică unde prezenţa SNIF este necesară.

În conformitate cu prevederile ONU, o treime din populaţia globului va suferi de foame şi de lipsa apei, cauzate de lipsa infrastructurii şi a unui management adecvat al planificării.

SNIF, datorită expertizei în mentenanţă, coroborat cu infrastructura deţinută, poate participa activ la îndepărtarea efectelor calamităţilor frecvente în ultima perioadă, combătând seceta excesivă, inundaţiile locale/generale, datorate schimbărilor climatice.

Situaţia actuală a SNIF se datorează şi pătrunderii pe piaţa de mentenanţă a îmbunătăţirilor funciare a unor firme care au căpuşat SNIF - SA şi care au primit lucrări de la ANIF (pe bani publici) dar care nu se regăsesc pe teren.

Domnul Mihai Lupu:

"USL cere modificarea de urgenţă a Legii electorale pentru evitarea ajungerii la cazuri grave, de genul Boldea"

Săptămâna trecută, în momentul în care puterea trebuia să se mobilizeze în mod exemplar pentru a da o dovadă fermă că nu obstrucţionează justiţia şi că-i permite acesteia să-şi facă imediat treaba în ceea ce priveşte cazul Boldea, parlamentarii coaliţiei guvernamentale au dispărut din Parlament!

Astfel că, votul pentru încuviinţarea percheziţiei domiciliare, reţinerii şi arestării preventive a deputatului PDL Mihai Boldea a putut fi dat numai cu ajutorul USL, care şi-a întrerupt protestul început la 1 februarie a.c. pentru a completa cvorumul necesar în acest sens!

USL a decis pe loc acest lucru, deoarece a fost vorba de o cerere a Parchetului de a percheziţiona şi aresta un deputat. Dacă votul nu s-ar fi dat atunci, riscam, din nou, periclitarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare a Justiţiei! Or, România nu-şi mai poate permite niciun fel de bile negre în acest sens, având în vedere că are deja destule alocate de către UE, din cauza corupţiei!

De aceea, Uniunea Social-Liberală solicită puterii formarea unui grup de lucru putere-opoziţie pentru a putea fi elaborată, cât mai rapid, o nouă lege electorală, prin care să se evite ca în Parlament să mai intre alţi Boldea.

Acest grup de lucru ar urma să fie asemănător celui din 2007-2008 şi să aibă rolul de a stabili modul în care se desemnează candidaţii pentru Senat şi Camera Deputaţilor, numărul membrilor Parlamentului şi "responsabilitatea parlamentară în situaţii de genul celei a lui Boldea".

Trebuie pus punct, odată pentru totdeauna, traseismului politic şi acestui mod defectuos de a reprezenta Parlamentul României!

Deşi, încă din iunie 2011, liderii USL au depus o propunere legislativă prin care se propunea un scrutin majoritar uninominal într-un singur tur, reducerea numărului de parlamentari şi pierderea mandatului de către parlamentarii care părăsesc formaţiunea politică ce i-au propus în alegeri, PDL nu a luat în considerare niciun moment această iniţiativă, ba, mai mult decât atât, chiar a uitat-o în sertarele doamnei Anastase, ca şi când nu s-ar modifica nimic important prin acest lucru, deci nu merită luată în seamă o astfel de propunere!

PDL şi aliaţii săi guvernamentali trebuie să lase electoratul să decidă de către cine vrea să fie reprezentat în Parlament şi chiar au acum şansa să demonstreze, fără echivoc, că nu se tem de un vot uninominal pur, de reducerea numărului parlamentarilor sau de sancţionarea traseiştilor! Şi asta, chiar dacă PD-iştii îşi susţin, de peste trei ani, guvernele prin voturile unui partid inventat de domnul Băsescu şi format exclusiv din traseişti!

Domnul Mircia Giurgiu:

"Alegeri mai corecte. Se poate?"

Elevii claselor a XII-a care au participat la examenul de bacalaureat, fără a concura cu nimeni pentru vreun loc, au fost supravegheaţi video, organizatorii examenului considerând că intimitatea lor nu este încălcată.

Datorită suspiciunilor care se ridică la fiecare proces de votare, instalarea acestor camere de supraveghere video ar mai diminua problema reprezentată de furtul voturilor sau votul multiplu. Dacă aceste camere de supraveghere video ar fi fost instalate la Paris, în toate secţiile de votare, nu ar mai fi exitat suspiciuni cu privire la numărul persoanelor care şi-au exprimat opţiunea pentru un candidat sau altul.

Din toate aceste considerente, dar şi din alte motive, legate de securitatea procesului de votare, legislaţia trebuie amendată, în sensul instalării de camere video în secţiile de votare.

Domnul Petru Călian:

"Legislaţia - pe viaţă şi pe moarte"

Tragedia din comuna suceveană Dărmăneşti, unde un copil a murit după ce a fost muşcat de un câine, şi incidentul de acum câteva luni din judeţul Timiş, când un băieţel, tot de 6 ani, a fost sfâşiat de o haită de câini, mă fac să revin la ideea adoptării şi aplicării legii de gestionare a câinilor fără stăpân. Dacă în toamna anului trecut PDL a strâns semnături pentru susţinerea legii iniţiate în acest domeniu, cred că în momentul de faţă, dacă s-ar organiza un referendum la nivel naţional, peste 80% dintre cetăţeni ar fi de acord cu implementarea unui program drastic de eliminare a acestor pericole. Fiecare dintre noi putem să fim atacaţi de câini fără stăpân sau, mai rău, copiii noştri pot fi mutilaţi de aceste animale.

E de menţionat că aproximativ două milioane de câini fără stăpân există la ora actuală în România.

Camera Deputaţilor a adoptat, în octombrie, pe articole, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, în forma Comisiei pentru administraţie, care prevede că eutanasierea câinilor va fi decisă de administraţia locală, după consultarea cetăţenilor din localitate. Situaţia câinilor fără stăpân este importantă la nivelul fiecărei comunităţi, iar decizia privind soarta acestora trebuie să o ia fiecare în parte. Dacă asociaţiile de protecţie a animalelor vin cu o altă soluţie, problema poate fi uşor rezolvată, însă propunerea lor s-a rezumat la a nu recurge la metoda eutanasierii şi nu au venit cu un program viabil pentru înlăturarea acestui fenomen.

Legea nu dictează nici adoptarea, nici eutanasierea, ci doar stabileşte ca fiind obligatorie consultarea cetăţenilor, de către autorităţile locale, cu privire la rezolvarea problemei câinilor vagabonzi.

Curtea Constituţională a decis că legea câinilor comunitari este neconstituţională. Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale două dintre articolele legii - exact acele articole care se referă la procedurile de eutanasiere. Cele două articole au fost retrimise Camerei Deputaţilor, pentru a fi reanalizate şi reformulate, după care va urma un nou vot asupra acestora în Parlamentul României. După decizia Curţii Constituţionale, singurele situaţii în care se acceptă eutanasierea rămân cele stabilite de medici - în cazul animalelor care suferă de boli incurabile.

Câinii vor fi ţinuţi în adăposturile înfiinţate de consilii timp de 30 de zile, cu excepţia celor revendicaţi de proprietari. În situaţia în care după expirarea termenului de cazare câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi, aceştia pot fi returnaţi în teritoriu.

Deci am revenit de unde am plecat, avem o lege neconstituţională, care respectă drepturile animalelor în defavoarea drepturilor omului şi mă întreb cine este responsabil moral pentru moartea băieţelului de 6 ani?

Domnul Valentin Rusu:

"Reactivarea dezbaterilor publice asupra natalităţii"

Datele provizorii asupra recensământului populaţiei realizat în anul 2011 au îngrijorat practic fiecare cetăţean al României, în principal prin reducerea substanţială a populaţiei ţării noastre, în numai zece ani, cu peste 2,5 milioane de cetăţeni.

Foarte mulţi specialişti au pus această dinamică a populaţiei pe seama fluxului migratoriu masiv, mai ales după eliminarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români. Este drept că încă din anul 1990, în ciuda restricţiilor de circulaţie, românii au început să migreze către occident, însă dinamica negativă a populaţiei României nu poate să se bazeze doar pe argumentele migraţioniste.

Aş putea spune, după o mai largă analiză a datelor demografice, că România de după anul 1990 a împrumutat mai multe dintre "bolile" occidentului, prin modificări substanţiale în valorile tradiţionale, vizibile mai ales asupra familiei.

Familia nu mai reprezintă astăzi nicidecum acea "celulă" a societăţii, în care copii se năşteau şi creşteau. Din ce în ce mai frecvent vorbim despre uniuni consensuale sau despre concubinaje, despre familii monoparentale şi din ce în ce mai rar despre familii biparentale.

Mai mult, astăzi, familia tipică e reprezentată de un părinte şi excepţional de doi părinţi şi cel mult un copil, faţă de familiile româneşti tradiţionale, care, chiar cu dificultăţi materiale, creşteau mai mulţi copii.

Chiar dacă mulţi vor considera oportun să spună cu uşurinţă că scăderea populaţiei nu reprezintă o caracteristică numai a României, ci a tuturor statelor dezvoltate, eu îmi permit să spun că problema demografică trebuie să ne preocupe într-un mod cu totul deosebit.

În primul rând, scăderea populaţiei din România înseamnă scăderea populaţiei tinere, pe segmentele 0-15 ani şi 15-35 de ani. Nu putem să ignorăm faptul că datorită acestui aspect, coroborat cu procentul din ce în ce mai mare de români care ajung la vârsta de pensionare, sustenabilitatea finanţelor publice, mai ales pe componenta fondului de pensii, este pusă sub un mare semn de întrebare. Dacă astăzi efortul bugetar cu plata pensiilor este situat la circa 9% din produsul intern brut, cu un deficit de peste 2% din PIB, estimările FMI, ale Comisiei Europene şi Băncii Mondiale ne spun că în mai puţin de două decenii România va trebui să cheltuiască cu pensiile peste 15% din PIB. Aceasta, în condiţiile adoptării de către coaliţia de guvernare, în urmă cu mai bine un an, a unei noi legi, moderne, a sistemului de pensii publice. Altfel, sistemul de pensii promovat în perioada 2000-2008 ar fi intrat în colaps în mai puţin de doi ani.

Mai mult, scăderea populaţiei tinere are implicaţii masive nu numai asupra sistemului fiscal-bugetar, ci şi asupra sistemului de învăţământ, asupra sistemului de sănătate şi chiar asupra consumului intern. Sunt zeci de localităţi astăzi în România în care preoţii nu au mai oficiat un botez de mult timp. Sunt zeci sau chiar sute de sate şi comune în care nu mai sunt copii. Anual se închid zeci de şcoli şi grădiniţe din lipsa populaţiei şcolare.

Cred că nu mai putem amâna, sub nici un pretext, chiar şi în contextul economic actual incert, declanşarea unei ample dezbateri despre cum, când şi prin ce metodă, ţara noastră poate să restabilizeze echilibrele demografice.

O viitoare politică pronatalistă nu se poate baza, în nici un caz, pe elemente de constrângere, ca în perioada comunistă, ci pe verigi stimulative pentru tinerii care doresc să întemeieze o familie.

Mai mult, degradarea familiei tradiţionale, a cărei nostalgie ne încearcă, ar putea fi împiedicată prin relansarea natalităţii. Un copil va uni tinerii în familii şi nu-i va despărţi. Scopul noii politici este acela ca sporul natural demografic să revină cel puţin la nivelul începutului anilor ‘90.

Există soluţii şi există şi modele. Putem cerceta progresele pe care le-a făcut Franţa sau Germania, la fel de puternic lovite de criza demografică şi chiar mai devreme decât noi.

Cu siguranţă putem spune că actualul trend demografic trebuie stopat, că politicile sociale trebuie orientate spre viitor, iar rivalităţile politice existente între partidele politice nu trebuie să împiedice un demers în interesul naţiunii noastre.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România"

Săptămâna trecută, am revenit în capitala Republicii Moldova după aproape patru ani, de data aceasta ca membru în delegaţia Comisiei de învăţământ, cercetare, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor şi membru în Comisia comună interparlamentară pentru integrare între Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova.

Programul întâlnirilor a fost foarte bogat, permiţându-mi continuarea unor dialoguri începute cu mulţi ani în urmă, pe linie universitară, şi deschizând oportunităţi de colaborare între cele două state în domeniile educaţiei, culturii, cercetării, al activităţii parlamentare.

Am avut întâlniri în care dialogul nu a rămas la suprafaţa unei vizite protocolare, dimpotrivă, ca între fraţi, ne-am spus şi bune şi mai puţin bune, încercând concret să ne implicăm în dezvoltarea acestor relaţii de prietenie deja existente, pe baza unor nevoi reciproce aflate într-o dinamică accelerată de evenimentele politice. Am simţit în toate convorbirile şi discuţiile purtate cu oficiali din Parlamentul Republicii Moldova, cu colegii din şcoli, universităţi, cu conducerea Academiei de Ştiinţe, cu membrii Colegiului rectorilor, cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei, cu oameni de cultură şi artă o dorinţă sinceră, manifestată direct şi tranşant, de colaborare instituţională de o parte şi de alta a Prutului.

Întreg programul vizitei a fost orchestrat de echipa profesionistă a Ambasadei României la Chişinău, în frunte cu Excelenţa Sa domnul Ambasador Marius Lazurca, prezent la majoritatea momentelor (de altfel, programul iniţial a fost îmbogăţit pe parcursul vizitei, la cererea noastră sau la iniţiativa gazdelor, ceea ce a validat încă o dată nevoia de dialog, importanţa contactelor avute şi deschiderea totală spre colaborare). Le mulţumesc şi pe această cale organizatorilor pentru implicare.

Ne-am întors la Bucureşti cu un draft de Acord de colaborare între comisiile parlamentare pentru educaţie şi cultură, realizat la iniţiativa noastră dar cu puternica susţinere a preşedintelui Comisiei pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, domnul Chiril Lucinschi şi a doamnei Corina Fusu, vicepreşedintele acestei comisii, în speranţa că forma definitivă va fi semnată cât de curând.

Momentele de forţă ale vizitei noastre au fost participarea la şedinţa plenară a Parlamentului Republicii Moldova din data de 15 martie, când s-a votat Proiectul de Lege nr.289 ce prevede transmiterea în folosinţă prin concesiune către Institutul Cultural Român "Mihai Eminescu" a imobilului fost sediu al Zemstvei Guberniale Basarabene din Chişinău în vederea realizării unui proiect-model de restaurare în scopul promovării activităţilor culturale de interes bilateral, precum şi stabilirii în acest context a sediului Institutului Cultural Român de la Chişinău, avându-l ca director pe domnul Petre Guran, şi participarea "în direct" la bucuria fraţilor moldoveni prilejuită de alegerea unui nou preşedinte, în persoana lui Nicolae Timofti, semnal al încheierii unei crize instituţionale care a stopat multe dintre proiectele unei ţări aflate în drum spre Europa.

Printre problemele dezbătute pe parcursul a trei zile de întrevederi, le reţin pe următoarele, ca fiind de o importanţă specială (extrase din proiectul de acord): sprijinirea efortului Republicii Moldova de adoptare a acquis-ului comunitar în domeniul educaţiei, ştiinţei şi cercetării; împărtăşirea experienţei României în domeniul armonizării legislative; promovarea, prin consultări, a unor iniţiative legislative în Parlamentele României şi Republicii Moldova în vederea îmbunătăţirii cooperării bilaterale; stimularea cooperării între Ministerele Educaţiei din România şi Republica Moldova, inclusiv în domeniul curricular, cu o focalizare specifică asupra domeniilor literaturii şi istoriei; iniţierea formării unor colective mixte de cercetători din Republica Moldova şi România şi crearea cadrului de reglementare necesar finanţării acestora (acces la granturile CNCSIS); investigarea şi eliminarea restricţiilor din actele legislative care generează obstacole în realizarea schimbului de elevi şi studenţi; operarea de modificări în legislaţia naţională pentru finalizarea procedurilor de recunoaştere reciprocă a actelor de studii universitare; delegarea, prin adoptarea de acte legislative, structurilor guvernamentale a drepturilor de extindere a numărului de burse pentru studiile de masterat şi doctorat; operarea de modificări la actele legislative întru asigurarea accesului la fondurile culturale din România şi, respectiv, în parteneriat la fondurile europene, UNESCO şi altele; favorizarea, prin ajustarea cadrului normativ, a schimbului de specialişti în domeniul restaurării monumentelor istorice, a prospecţiunilor arheologice; acordarea susţinerii legislative pentru procesul de pregătire a specialiştilor (partea moldavă) în domeniile cinematografiei, conservării şi reabilitării patrimoniului cultural; realizarea transmiterii reciproce de informaţii şi documente privind politicile de tineret şi acordarea suportului legislativ necesar; operarea de modificări, după caz, în actele legislative care reglementează schimbul de sportivi între Republica Moldova şi România; acordarea de către comisiile Parlamentului României a asistenţei legislative cu scopul elaborării şi implementării legislaţiei antidoping.

Astăzi este o zi deosebită în istoria noastră: se împlinesc 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă. Constatăm că după vremuri grele, sărbătorim această zi într-un context cu totul special: Republica Moldova are Preşedinte, ce va deschide un capitol nou în istoria ţării prin viziunea sa proeuropeană: România şi Republica Moldova sunt mai aproape ca niciodată, ţara noastră oferind necondiţionat sprijinul în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

La mulţi ani, Basarabia! La mulţi ani, România!

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Combaterea corupţiei - o problemă prioritară"

Chiar dacă Comisia Europeană, într-un raport publicat luna trecută, a sesizat progresele României în domeniul justiţiei şi în lupta anticorupţie, ţara noastră nu trebuie să se oprească aici, ci trebuie să continue lupta şi să vină cu rezultate cât mai convingătoare, lupta anticorupţie fiind şi în centrul dezbaterii privind aderarea noastră la spaţiul Schengen.

Problema corupţiei a îngreunat progresul de dezvoltare economică şi politică a României, iar lupta anticorupţie trebuie să fie una dintre preocupările primordiale ale clasei politice, dar şi ale întregii societăţi româneşti.

Trebuie adus în atenţie faptul că săptămâna trecută Guvernul României a aprobat în şedinţa de Guvern Strategia Naţională Anticorupţie 2012-2015, un proiect extrem de important care prevede simplificarea procedurilor de ridicare a imunităţii parlamentare, dar şi de prevenire a faptelor de corupţie, prevenire care este mult mai eficientă decât combaterea acestora.

Această strategie asigură implementarea recomandărilor făcute de Comisia Europeană, dar reprezintă, nu în ultimul rând, o componentă centrală în programul de guvernare care vizează lupta împotriva corupţiei la orice nivel.

Premierul va propune, de asemenea, Parlamentului României să-şi asume Strategia Naţională Anticorupţie pentru următorii ani, iar în acest sens, sper ca opoziţia să fie responsabilă, să dea dovadă de seriozitate şi să se întoarcă în Parlament, pentru că acest demers trebuie continuat. Nu trebuie să împiedicăm lupta anticorupţie pentru că ea agravează criza clasei politice, care şi-a pierdut din credibilitate.

Ţinând cont că Strategia Naţională Anticorupţie mai cuprinde şi modificări privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, sper, stimaţi colegi din opoziţie, să vă întoarceţi în bănci şi să daţi curs invitaţiei noastre de a face ceva extrem de important şi necesar pentru societatea românească şi pentru imaginea noastră în afara graniţelor.

Domnul Vasile Mocanu:

"Ieşenii, din nou nemulţumiţi de E.ON"

Am mai abordat de câteva ori acest subiect, cel al nemulţumirilor ieşenilor faţă de compania E.ON- gaz, dar problemele întâmpinate de populaţie nu numai că nu s-au rezolvat, ci chiar s-au înmulţit. Dacă înainte am vorbit de cozile infernale de la ghişeele companiei, de data aceasta este vorba de sumele uriaşe de plată înscrise pe ultimele facturi.

Recent, mai mulţi ieşeni au trăit un veritabil şoc când au văzut cât trebuie să plătească pentru gazul consumat în ultimele luni. În cele mai multe dintre cazuri, facturile s-au ridicat la mai multe milioane de lei, foarte des suma depăşind veniturile familiei. Unii dintre ieşeni susţin că facturile au început să vină tot mai mari, mai ales după ce contoarele le-au fost schimbate, în urmă cu câteva luni, de către reprezentaţii companiei. Mai ales că unele contoare au înregistrat, după circa două luni, un consum de aproape 1.000 de metri cubi, pentru un apartament de două camere. Cam mult, nu-i aşa, chiar şi în cazul unei ierni atât de grele precum cea prin care tocmai am trecut?!

Mulţi ieşeni se gândesc cu groază la cât vor plăti furnizorilor de servicii, după liberalizarea pieţei energiei, dacă acum facturile sunt atât de mari şi, uneori, imposibil de achitat într-o singură tranşă!

Într-o perioadă în care criza şi guvernul PDL au redus drastic veniturile românilor, orice bănuţ contează. Dar şi modul în care anumite companii încearcă să profite de pe urma oamenilor de statutul de monopol!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"PSD cere stoparea imediată a PNDI"

În orice ţară democratică, rolul guvernării este de a asigura dezvoltarea statului şi a societăţii pe baze sănătoase şi durabile. Aceasta presupune fundamentarea deciziilor pe politici publice, întocmirea, monitorizarea şi implementarea unor planuri naţionale care să vizeze identificarea nevoilor reale ale societăţii şi a pârghiilor de satisfacere a acestora - toate având ca destinatar final cetăţeanul.

Ce se întâmplă astăzi în România contravine, însă, tuturor principiilor de bună guvernare. Un exemplu elocvent în acest sens este aşa-numitul Program Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, despre care am mai vorbit şi despre care, sunt convins, vom mai avea ocazia să vorbim.

PNDI a fost lansat de Guvern prin OUG nr.105, în noiembrie 2010. Scopul Programului era dezvoltarea într-un mod accelerat a sistemului de infrastructură din România. Nimeni nu contestă faptul că infrastructura României are nevoie de investiţii şi dezvoltare, în special în mediul rural. Dar trebuie subliniat faptul că, la momentul lansării PNDI, erau deja în derulare alte programe, instituite prin OG nr.7/2006 şi Măsura 3.2.2., care aveau acelaşi obiectiv - modernizarea satului românesc.

În baza Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, instituit prin Ordonanţa Guvernului nr.7/2006, avem proiecte de alimentare cu apă şi canalizare şi de asfaltare începute în 400 de localităţi, proiecte nefinalizate până la această oră. Nu s-au mai acordat fonduri. Peste un milion de cetăţeni din aceste localităţi stau şi aşteaptă bani pentru terminarea proiectelor. S-au colmatat puţurile, se alege praful de banii investiţi până acum, dar guvernanţilor nu le pasă.

Pe Măsura 3.2.2. "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale", avem peste 800 de proiecte eligibile şi nefinanţabile. Desigur, cele mai multe dintre acestea se regăsesc la primăriile PSD şi PNL. Oamenii au muncit, şi-au pus speranţele în aceste proiecte, dar fondurile erau cu "destinaţie", culoarea politică fiind un criteriu de bază în distribuirea banilor.

Aşadar, funcţionau în paralel mai multe programe care, independent unul de celălalt, propuneau aceleaşi obiective de investiţii, ceea ce demonstrează clar că nu există nici un studiu de impact care să stabilească oportunitatea programelor de politici publice, nu există nici o strategie sau analiză de etapă necesară implementării lor corespunzătoare şi nici un raport post-implementare.

Aşa cum vă spuneam, în noiembrie 2010 a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105 care reglementa PNDI, iar în februarie 2011 a fost adoptată Legea nr. 15 pentru aprobarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105. E inutil să mai spun că toate amendamentele PDL au fost adoptate, iar cele ale PSD au fost respinse. Dar este important să spun că parlamentarii PDL au avut grijă să modifice destinaţia banilor. Astfel, "modernizarea satului românesc" s-a transformat "modernizarea localităţilor", moment în care municipii precum Arad, Cluj şi Suceava au putut să concureze pentru banii puşi la bătaie de doamna Udrea cu nişte comune de câteva sute de locuitori.

În noiembrie 2011 a fost instituită o comisie tehnico-economică la Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Turismului, în fruntea căreia s-a aşezat doamna Udrea. Această comisie avea responsabilitatea de a selecta şi a de prioritiza proiectele depuse de autorităţile locale.

Aproape 60% din totalul lucrărilor au fost realizate în localităţi conduse de primari PDL, chiar dacă, la nivelul întregii ţării, PDL are mai puţin de o treime din primării. Există cifre clare pe proiecte, pe localităţi, pe judeţe, nu fac nicio afirmaţie care nu poate fi probată cu cifre.

Cele mai mari sume au ajuns în judeţele conduse de preşedinţi de consilii judeţene înregimentaţi la PDL: Suceava (360.456.451 RON), Bistriţa-Năsăud (311.280.645 RON).

Cele mai mici sume au ajuns în judeţe cu preşedinţi de CJ de la PSD şi PNL, precum Brăila (178.675.000 RON) şi Călăraşi (193.862.903 RON).

Cele mai multe lucrări le găsim în judeţe conduse de PDL: Alba şi Arad. Cele mai scumpe lucrări - în Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Cluj, Covasna. La acest capitol apare întrebarea: cât costă un kilometru de asfalt în România? În baza prevederilor legale în materie, prin care se stabilesc standardele de cost pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice, am calculat costul mediu al unui kilometru de drum reabilitat/modernizat, iar rezultatul este următorul: 890.000 RON (fără TVA) pentru un kilometru de drum comunal şi 1.500.000 RON (fără TVA) pentru un kilometru de drum judeţean. Precizez că am avut în vedere cazul extrem în care se aplică toate majorările, la nivelul maxim, prevăzute de lege pentru condiţii deosebite.

Atunci cum se explică diferenţele uriaşe de preţ? În Bistriţa-Năsăud, un kilometru de drum costă aproape 2,5 milioane RON. În Covasna, Botoşani şi Caraş-Severin - în jur de 1,8 milioane RON. Mult mai puţin costă în Argeş, Dolj, Gorj, Giurgiu, Ialomiţa, Olt, Vâlcea - sub un milion RON.

Revenind la modul de selectare a lucrărilor, în Bihor, Timiş, Bacău şi Brăila, localităţile conduse de primari PDL au primit cele mai multe lucrări, deşi atât PSD cât şi PNL au un număr semnificativ de primari în toate aceste judeţe.

Este firesc să ne întrebăm cum se explică faptul că în 6 judeţe - Bacău, Bihor, Brăila, Galaţi, Timiş şi Teleorman - nu au fost realizate lucrări de reabilitare drumuri în niciuna din localităţile conduse de primari PSD. Iar acest lucru s-a întâmplat, deşi judeţele respective au primit fonduri consistente prin PNDI, numai că toţi banii au ajuns la PDL.

Am cerut în repetate rânduri oprirea acestui program clientelar, care se adresează primăriilor PDL, preşedinţilor de Consilii PDL şi clientelei politice de partid.

Reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale şi ai Comisiei Europene au cerut şi ei oprirea PNDI, pentru că acest program nu face altceva decât să toace banii din bugetul statului, fără niciun control şi fără niciun rezultat.

Ce au făcut guvernanţii? Au introdus un amendament la Legea nr. 15/2011 prin care se prevede că "prin legile bugetare pot fi devansate creditele de angajament şi creditele bugetare destinate PNDI". Şi astfel au apărut 50 milioane de lei în bugetul PNDI pe anul 2012, deşi, conform OUG nr.105, fondurile urmau să fie alocate abia în 2013.

Marii constructori, prieteni ai PDL, îşi freacă mâinile mulţumiţi, acceptând chiar să contracteze credite din care să-şi acopere investiţiile iniţiale, urmând să-şi primească banii în 2013, de la Guvern, care Guvern o fi el atunci.

PNDI, un program de 21 de miliarde de RON, a fost exact instrumentul de care aveau nevoie actualii guvernanţi pentru a-şi umple puşculiţa înainte de campanie.

PNDI încalcă toate practicile fiscale europene, încalcă Strategia fiscal bugetară 2011-2013 trimisă la CE şi la FMI, agravează deficitul bugetar pe termen lung şi creează o îndatorare a statului care nu se vede în bugetul de stat.

Cerem din nou prim-ministrului stoparea imediată a PNDI în toată România, pentru că nu este un program pentru cetăţeni, ci pentru PDL şi clientela politică a celor aflaţi astăzi la guvernare.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"A venit momentul ca Ştiinţa să renască"

Nu ştiu exact ce factori fotbalistici, politici, mitici s-au suprapus atât de nefericit pentru a ne îngropa Universitatea Craiova, însă ştiu că a venit vremea să spunem toţi cei care am tremurat măcar o dată la unison cu stadionul "Ion Oblemenco", toţi cei care ne ajustam ritmul cardiac la fiecare pasă a echipei, că Ştiinţa trebuie să renască! Ne vrem echipa înapoi!

Să repetăm cu toţii aceste cuvinte ca pe un refren al galeriei cântat în acelaşi timp de zecile de mii de oameni prezenţi pe "Oblemenco", făcându-i pe adversari să înghită în sec şi zguduindu-le genunchii, până când culorile alb şi albastru vor reîmpânzi oraşul în zi de etapă a Ligii I.

Pentru că această echipă nu este de fapt o echipă. Este o stare de spirit a Craiovei şi a Olteniei, este o moştenire lăsată din generaţie în generaţie, este o legendă a fotbalului românesc şi, mai întâi de toate, este iubirea noastră alb-albastră fără de care suntem trişti, aproape lăsaţi fără identitate, fără freamăt colectiv.

Am văzut zilele trecute cum vocile din ce în ce mai puternice ale celor cărora le e dor de Universitatea încep să se audă, drept pentru care consider că a venit momentul ca toţi cei care tânjesc după zilele de meci, zilele noastre de sărbătoare, după pielea de găină din timpul meciurilor şi freamătul asurzitor al tribunelor care se transformau mereu în cel de-al 12-lea jucător, să ne alăturăm acestor voci şi să ne cerem echipa înapoi.

Protestul sutelor de suporteri din faţa Guvernului trebuie să dea tonul acestei revendicări. Mă solidarizez cu mesajul lor de susţinere a revenirii Universităţii Craiova în prim-planul fotbalului românesc. Întotdeauna am fost împotriva violenţei de orice tip, indiferent de autorul ei, şi am fost un susţinător al libertăţii de exprimare şi al libertăţii de întrunire, aşa cum sunt ele garantate de Constituţia României.

Situaţia actuală este de neînţeles. Cât de mare este Universitatea Craiova şi cât de mult înseamnă ea pentru olteni, pe de o parte, şi cât de mici sunt chichiţele formale care ne-au făcut gigantul să dispară fără ca nimeni să înţeleagă nimic, pe de altă parte. Mă întreb uneori ce fel de interese obscure, inclusiv politice, au putut să ne întoarcă astfel lumea cu susul în jos şi nu mă pot gândi la niciun scenariu logic.

Singurele răspunsuri posibile ţin de lipsă de bun simţ faţă de o întreagă comunitate, de desconsiderarea istoriei şi de răutate şi rea-voinţă în formele lor pure. Această situaţie inacceptabilă trebuie să înceteze. A venit momentul ca Ştiinţa să renască!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ion Mitican - cetăţean de onoare al Iaşiului"

Solicit administraţiei locale acordarea titlului de cetăţean de onoare domnului Ion Mitican. Totodată doresc ca una din străzile din Iaşi să poarte numele de Ion Mitican.

Am aflat cu mâhnire, ca şi mulţi alţi ieşeni, de trecerea în nefiinţă a ilustrului Ion Mitican. Poate nu sunt eu cel mai potrivit să evoc personalitatea lui Ion Mitican, dar acest om care a iubit enorm Iaşiul m-a făcut să cunosc prin scrierile sale toate cotloanele Iaşiului şi nenumărate întâmplări istorice marcante sau picanterii din viaţa personajelor oraşului nostru de altădată.

Sper că se va găsi cât de curând un urmaş al lui Ion Mitican, care să fie la fel de pasionat în a cercetaistoria oraşului, cu acelaşi talent în a o relata şi care să îmbine harul de povestitor cu tenacitatea cercetătorului de arhive.

Prin încercarea sa de a reînnoi mereu pecetea timpului asupra oraşului Iaşi, a rămas şi el o filă din lunga poveste cu iz de legendă a oraşului.

Pentru a ne aminti de personalitatea sa şi pentru a-i mulţumi pentru ceea ce ne-a transmis de-a lungul vieţii, propun ca municipalitatea să îi acorde post mortem titlul de cetăţean de onoare al Iaşiului. O merită pe deplin şi noi avem datoria să omagiem astfel de oameni care îşi dedică viaţa comunităţii.

Propun, de asemenea, ca o stradă din Iaşi să-i poarte numele, poate chiar una dintre străzile pe care el umbla cel mai des şipe care le îndrăgea atât de mult.

Este timpul ca oraşul pe care l-a iubit atât de mult să-i întoarcă favoarea şi să-l consemneze în cartea de onoare.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Revizuirea Constituţiei şi referendum în 10 iunie - fariseism şi demagogie marca PDL"

Recent, pe agenda de lucru a Comisiei juridice din Camera Deputaţilor a reapărut proiectul de lege elaborat în laboratoarele Cotroceniului, privind revizuirea Constituţiei României. Totodată, fostul premier şi actualul preşedinte PDL, domnul Emil Boc, anunţa că referendumul privind validarea hotărârii Parlamentului României va avea loc pe 10 iunie, coincidenţă sau nu, odată cu alegerile locale.

Se cunosc foarte bine prevederile legale în materie de revizuire a Constituţiei care prevăd în mod expres cvorumul necesar pentru adoptarea proiectului de lege sus-menţionat, 2/3, respectiv 3/4 din numărul parlamentarilor, ceea ce este important în actuala legislatură.

Se cunoaşte foarte bine poziţia PSD, respectiv a USL, privind acest proiect de o importanţă deosebită, aceea că doar viitorul Parlament va revizui Constituţia, deoarece actualul Parlament nu are legitimitate pentru a se pronunţa asupra legii fundamentale.

Se trâmbiţează că este necesară punerea în practică a "voinţei populare" consemnată prin acel simulacru de referendum organizat concomitent cu alegerile prezidenţiale din 2009, aceasta fiind încă una din minciunile specifice actualei puteri. Ştim că acel referendum a fost o mascaradă, o temă falsă, fără dezbatere publică, privind Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300. Se ştie că reducerea numărului de parlamentari nu se face prin Constituţie, ci prin lege, proiect de lege pe care USL l-a depus în Parlament.

Nici colegii de guvernare ai PDL, UDMR şi Grupul minorităţilor, nu doresc reducerea numărului de parlamentari şi sistem unicameral, atunci cum să ai cvorumul necesar să adopţi în Parlament acest proiect de lege şi să ajungi la referendum tocmai în 10 iunie!?

Ideea acestui referendum a încolţit în minţile bolnave ale guvernanţilor, considerând că referendumul organizat concomitent cu alegerile prezidenţiale din 2009 a fost un succes pentru ei şi românii s-au lăsat păcăliţi pe fondul unei acţiuni de denigrare a Parlamentului, fără precedent.

Îi asigurăm pe aceşti sforari că, de data aceasta, românii nu mai sunt dispuşi să se lase păcăliţi, de aici derivă şi disperarea PDL, încercând prin orice fel de mijloace, care mai de care mai murdare, să oprească căderea iminentă de la putere şi trimiterea lor acolo unde le este locul - la lada de gunoi a istoriei!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

"Activităţi cu caracter politic desfăşurate ilegal în instituţii publice"

În data 23.03.2012 la şcoala din Valea Seacă, Judeţul Bacău, toţi elevii au fost trimişi acasă înaintea terminării programului, pe motiv că cei de la PDL trebuiau să-şi desfăşoare şedinţa de partid, în contextul începerii campaniei electorale. Deputatul Mihai Banu şi consilierul judeţean Mihăilă Petrică au fost prezenţi la şcoala din Valea Seacă, şedinţa desfăşurându-se pe parcursul a 50 minute. Elevii trebuiau să-şi desfăşoare programul, conform orarului, până la orele 17,00.

Având în vedere faptul că Legea nr. 14/2003 a partidelor politice art. 4 alin. (3) stipulează că "desfăşurarea de activităţi politice la nivelul agenţilor economici sau al instituţiilor publice este permisă, cu acordul acestora, numai în campania electorală", şi ţinând cont de faptul că la această dată nu suntem în perioada de campanie electorală, consider că acest demers al Partidului Democrat Liberal constituie o încălcare evidentă a legii. Imixtiunea politică şi mascat electorală în activitatea educaţională este pe cât de ilegală, pe atât de imorală, căci poate influenţa direct sau indirect orientarea firească şi necesară a educaţiei copiilor noştri.

Menţionez că mă voi adresa Guvernului României şi Ministerului Educaţiei pentru a mi se comunica măsurile ce vor fi luate pentru ca astfel de încălcări ale legii să nu se mai întâmple.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Cum să-i furi pe consumatori şi să distrugi un sistem energetic, fără ca cineva să răspundă"

Sistemul energetic românesc a reprezentat o miză pentru toate guvernele şi cercurile de afaceri, interne şi internaţionale, motiv pentru care a fost supus unor agresiuni venite din partea "băieţilor deştepţi" şi a autorităţilor, având drept scop jefuirea lui şi a consumatorilor de energie electrică, prin toate metodele posibile.

Începând cu anul 1990, sistemul energetic a funcţionat într-o organizare integrată pe verticală, ca un singur agent economic, Regia Naţională de Electricitate - RENEL, puternic reglementat, garantând tuturor categoriilor de consumatori accesul la serviciul public de electricitate.

Între anii 1996-2000, regimul Constantinescu şi "vârfurile de lance", Traian Băsescu, ministru al transporturilor şi negociator-şef al României cu Banca Mondială, şi Radu Berceanu, ministrul industriilor şi comerţului, au gândit împreună cu organismele europene şi internaţionale aşa-zisa "reformă" a sistemului energetic naţional, care avea la bază ideea de concurenţă pe piaţa de energie electrică.

Prin reformele din domeniul energiei se urmărea, pe lângă liberalizarea totală a pieţei, şi "mari beneficii" pentru consumatorii de energie electrică care, chipurile, în condiţii de concurenţă, ar fi avut acces la energie electrică din ce în ce mai ieftină.

În aceste condiţii, în 1998, a început procesul de destructurare a RENEL, prin Hotărârea de Guvern nr.365/1998, şi de introducere a competiţiei pe piaţa de energie, producând în acelaşi timp mari pagube, în egală măsură, consumatorilor şi sectorului energetic.

Îmi amintesc faptul că, la un moment dat, în prima parte a mandatului ministrului industriilor şi comerţului, Radu Berceanu, se punea problema creşterii preţului mediu al MWh de la 38$ la 50$ şi întreaga mass-media, sindicatele, patronatele şi alte structuri asociative protestau vehement, inclusiv în stradă, împotriva acestei majorări, cerând demisia guvernului de atunci.

Dacă în acea perioadă, 1996-2000, ar fi fost stabilit un preţ mediu pe MWh de aproximativ 50$, RENEL ar fi avut o rată de profit de peste 10%, în condiţiile în care se asigurau resursele necesare pentru întreţinerea şi dezvoltarea sectorului.

După aşa-zisa "liberalizare" a pieţei de energie, în 2000, Radu Berceanu, ministrul industriilor şi comerţului, a încheiat primele contracte cu "băieţii deştepţi", deschizând astfel drumul "privatizării profitului" producătorilor de energie electrică, la început al Hidroelectrica, după care au urmat termocentralele Turceni, Rovinari şi Societatea Nuclearelectrica.

Foarte multă lume se întreabă astăzi de ce a fost privatizată distribuţia de energie electrică, activitate cu caracter de monopol natural, şi nu a fost privatizată producţia de energie electrică.

Răspunsul este cât se poate de simplu, şi anume că după "privatizarea profitului" producătorilor de energie electrică, începând cu anul 2000 şi până în 2014, respectiv 2018, nimeni nu a mai fost interesat să participe la privatizarea centralelor electrice, motivat de faptul că banii veneau mult mai repede şi mai uşor din contractele încheiate cu "băieţii deştepţi".

În anul 1999 preţul mediu pe MWh era de aproximativ 38 $, iar în anul 2000 ajunsese la 40$, pentru ca în perioada 2001-2004 preţul mediu să se situeze în jurul a 55$ pe MWh.

Adevărata explozie a preţului mediu pe MWh s-a produs începând cu 2005, când a ajuns la 70 euro, pentru ca în 2012 preţul mediu pe MWh să ajungă la 85 euro, în condiţiile în care întregul sistem energetic a fost şi este pe pierderi, iar motivaţia autorităţilor în legătură cu această stare de fapt este că preţurile nu au acoperit costurile de producţie, transport şi distribuţie a energiei electrice.

După cum se observă, preţul pe MWh a crescut de la 38$ în 1998 la 85 euro în 2012, direct proporţional cu nivelul jafului realizat de către "băieţii deştepţi".

Pe lângă furturile din sistemul energetic şi preţurile foarte mari plătite de consumatori, ca urmare a aşa-zisei "liberalizări" a pieţei, ne aflăm şi în situaţia în care statul nu se mai implică în reglementarea şi asigurarea unui serviciu public de calitate în domeniul energiei.

Dacă situaţia din sectorul energetic românesc nu se schimbă rapid şi radical, consumatorii de energie electrică, de toate tipurile, vor ajunge precum chinezii care, în urmă cu 40 de ani, plimbau becul dintr-o cameră în alta, datorită preţurilor foarte mari şi a unei puteri de cumpărare scăzute.

Într-un document viitor voi prezenta o opinie legată de măsurile care ar trebui luate pentru ca, în România, activităţile în domeniul energiei electrice să se desfăşoare având ca bază libera concurenţă, accesul nediscriminatoriu la energie electrică şi la serviciile publice de transport şi distribuţie (cu caracter de monopol natural), care să ducă la preţuri accesibile pentru toate categoriile de clienţi, inclusiv pentru cei vulnerabili, precum şi la întărirea rolului autorităţilor statului în exercitarea funcţiilor de reglementare şi control pentru toţi operatorii din sistem.

Domnul Eugen Bejinariu:

Încercăm să surprindem în titlul declaraţiei politice de astăzi triste realităţi cu grave urmări în viaţa poporului român: "Priorităţi, confuzii şi derute pe piaţa informaţiilor publice".

În comunităţile locale ajung astăzi lesne informaţiile din viaţa politică a ţării, atât prin mulţimea mijloacelor de comunicare: posturile de radio şi televiziune şi ziarele centrale şi locale, cât şi prin viu grai. Pe baza acestor informaţii oamenii îşi întemeiază păreri, opinii şi convingeri şi în spiritul acestora gândesc şi acţionează în viaţa de zi cu zi, dar mai ales în zilele decisive politic: ziua votului de la alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale.

Realităţile economice şi sociale din judeţul Suceava, ca şi cele din toată ţara demonstrează incompetenţa şi incoerenţa guvernării PDL-UDMR-UNPR, la care se adaugă lipsa viziunii şi apartenenţei la interesele cetăţeanului român, cu prezenţa aproape generalizată a corupţiei în toate formele şi de toate gradele. Singurul mecanism social care este în funcţiune astăzi constă în mânuirea sau manevrarea informaţiei ceea ce noi numim manipulare politică. Mutarea atenţiei formaţiunilor politice, a oamenilor politici, a cetăţenilor în general de la realităţile defăimătoare pentru putere se face astăzi cu mare abilitate de către oameni specializaţi şi devotaţi PDL-ului, Preşedintelui României şi Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu.

Când Guvernul Emil Boc şi-a pierdut total încrederea în faţa poporului român, măsura a venit prin numirea unui nou guvern, Guvernul Mihai-Răzvan Ungureanu, calificat cu "mândrie patriotică" drept "cel mai tânăr guvern".

Când unele posturi de televiziune şi o parte a presei au început să dezvăluie marile afaceri de miliarde de euro cu energia şi gazele, s-a adus în prim-planul informaţiei publice presupusa propunere de a-l desemna ca prim-ministru pe preşedintele PSD, copreşedintele USL, domnul Victor Ponta.

Când afacerile cu imobiliarele de la Timişoara şi Galaţi şi arestările oamenilor deputatului PDL, Mihail Boldea, coordonatorul unui grup infracţional organizat, nu se mai opresc, pe piaţa informaţiilor publice sunt lansate alte veşti manipulatoare. Una din aceste veşti priveşte modificarea Constituţiei, deşi toată lumea ştie că în preajma şi în campaniile electorale astfel de demersuri nu sunt constituţionale şi că în Parlament ar trebui să voteze pentru 2/3 din totalul parlamentarilor.

Este mai mult decât îngrijorător faptul că astăzi aproape toate posturile de televiziune şi, de la o vreme, de radio sunt subordonate până la umilinţă coaliţiei de la guvernare. La aceste mijloace de comunicare sunt mereu repetate câteva sloganuri, pe modelul picăturii chinezeşti: guvernarea Coaliţiei PDL-UDMR este una bună şi în folosul românilor; măsurile luate de Guvernul Emil Boc au fost dure, dar necesare şi au salvat ţara de la derapaje; toată clasa politică şi toţi politicienii sunt la fel etc.

Ceea ce face Uniunea Social-Liberală acum, în protestul parlamentar, ceea ce intenţionează să decidă la Congresele PSD, PNL şi PC din aprilie şi ceea ce fac organizaţiile teritoriale, toate pregătesc alegerile locale din 10 iunie şi pe cele parlamentare din noiembrie.

Preluarea puterii de USL va însemna readucerea în România a comunicării publice normale, a demnităţii şi, treptat, a prosperităţii.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Imagine pe spatele delicvenţilor"

Vin în atenţia dumneavoastră cu semnalarea unui fapt care observ că a devenit tradiţie în anii electorali, arestări spectaculoase şi exces de zel în vederea creşterii imaginii electorale. Este foarte interesant cum în fiecare an electoral am avut parte de câte un caz spectaculos: Nicolae Popa, Mihai Necolaiciuc şi lista poate continua.

Cazul colegului nostru Mihail Boldea nu ar fi trebuit să constituie vreo surpriză, cum, de altfel, este interesant de aflat cum se face că scandalul a izbucnit abia acum, în condiţiile în care dosarul este instrumentat încă din anul 2007!

Pe cine a supărat atât de tare Mihail Boldea că a intervenit justiţia? Dosarul cred că nu ar fi văzut lumina publică dacă Mihail Boldea rămânea obedient...

Şi cine are de câştigat din acest scandal? Mereu cel care face din aceste dosare o luptă personală: Traian Băsescu. Ca de fiecare dată, preşedintele s-a arătat extrem de preocupat de aceste dosare, dar de fiecare dată doar la nivel declarativ. În alte cuvinte, acest dosar este bine-venit în speranţa recuperării unor procente electorale. Consider că va fi nevoie de mult mai multe dosare pentru a recupera ceea ce a fost deja pierdut.

Şi dacă se tot laudă preşedintele nostru la toate posturile televizate că el va părăsi lumea politică în ziua în care va pleca de la Cotroceni, eu îl sfătuiesc ca măcar pe ultima sută de metri a mandatului său să se preocupe de prerogativele sale şi să lase pe cei îndreptăţiţi să se ocupe de restul problemelor.

În definitiv, cred că jocurile ieftine nu mai pot păcăli poporul român, iar presiunea alegerilor ne va mai oferi surprize în peisajul politic. Aşadar, rămâneţi prin preajmă...

Domnul Ion Călin:

"Umilirea refuzului"

Preşedintele Traian Băsescu, printre multe alte preocupări, în ultima săptămână, mai are una, inverviuri la televiziuni, chiar duminica seara, ca pe vreme când era primar general la capitală.

Schimbând ca de obicei agenda publică, preşedintele aduce în interviuri teme mai puţin interesante pentru cetăţeni, dar acoperitoare pentru problemele economice ale acestora. Pentru acoperirea problemelor Guvernului, pentru acoperirea nefuncţionalităţii Parlamentului, Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să amintească discuţiile cu liderii opoziţiei când se pregătea schimbarea Guvernului.

Chiar dacă a trecut aproximativ o lună de la acest eveniment, preşedintele a crezut că acum a venit momentul pentru a face publice aceste discuţii şi ca întotdeauna când nu e mulţumit de modul în care i-au fost preluate mesajele după primul interviu, a venit şi la al doilea pentru a înţelege toţi cetăţenii ce trebuie, nu ce vor.

Şi ce au aflat cetăţenii români? Că, într-o lună, preşedintele a trecut de la declaraţiile nu tocmai prietenoase la adresa lui Victor Ponta, la propunerea pentru funcţia de premier.

După ce îl umileşti cu fiecare ocazie pe liderul PSD, jurându-te că în timpul mandatului tău nu ai să-l numeşti niciodată în funcţia de premier, dintr-o dată vine invitaţia bruscă de a conduce Guvernul.

Astfel, dacă atunci la învestirea Guvernului Ungureanu spunea că "numele viitorului prim-ministru fusese de multă vreme discutat şi cunoscut atât de mine, cât şi de fostul prim-ministru al Guvernului României, Emil Boc", iar în ziua consultărilor cu partidele politice, preşedintele Traian Băsescu nu a suflat o vorbă despre propunerea adresată liderilor USL de a-şi asuma guvernarea cu un cabinet Ponta, acum dintr-o dată preşedintele doreşte ca ţara să fie guvernată de un guvern condus de preşedintele PSD.

Ca de obicei, preşedintele Traian Băsescu a dovedit că este un actor desăvârşit şi probabil că refuzul lui Victor Ponta l-a luat prin surprindere şi atunci a pus în aplicare planul B, cu Mihai-Răzvan Ungureanu premier independent, susţinut de aceeaşi coaliţie. Oare chiar îl acceptau preşedintele şi PDL-ul pe Victor Ponta sau a fost doar un joc de imagine a preşedintelui? Cum ar fi reacţionat membrii PDL la numirea lui Ponta ca premier? Poate că în fiecare seară ar fi susţinut ce dreptate avea preşedintele când l-a numit pe acesta un simplu copilot. Cred că prin aceasta preşedintele nu a dorit decât să manipuleze, ca de obicei, opinia publică, neavând nicio secundă dorinţa de a-l numi pe Victor Ponta premier.

Chiar dacă întâlnirile de la Cotroceni sunt oficiale, propunerea preşedintelui tot în băşcălie a fost făcută, pentru că Băsescu trăieşte din minciuna în politică, nu are nicio clipă responsabilitatea şi seriozitatea funcţiei. Numirea premierului României nu se tratează în glumă, ci în mod serios, cu respectarea Constituţiei şi a procedurilor oficiale.

Tot în interviurile cu pricina, preşedintele s-a răzgândit din nou, spunând că după terminarea mandatului nu se mai retrage din viaţa publică, ci doreşte să înfiinţeze o şcoală unde "politicienii să înveţe puţină politică". Ce fel de politică să mai înveţe de la Traian Băsescu? Cea mai bună dovadă că deja pe mulţi i-a şcolit la şcoala Băsescu, este faptul că după declaraţia făcută de preşedinte, mulţi dintre colaboratorii dumnealui au şi "percutat" urgent, afirmând că ştiau despre această intenţie, uitând epitetele pe care i le puseseră lui Ponta şi declaraţiile făcute anterior.

Oare nu sunt destui politicieni în PDL şcoliţi la şcoala lui Băsescu? Această şcoală nu a reuşit să producă decât o serie de oameni neomenoşi, profitori, necinstiţi, tot ce este mai rău în firea omenească. Chiar mai este nevoie şi de una specială? Cei din PDL au făcut din politică doar un mecanism de îmbogăţire, răzbunare şi manipulare.

S-a dovedit încă o dată, dacă mai era necesar, că preşedintele nu s-a putut detaşa de obsesiile sale privind opoziţia democratică pe care a continuat să o atace. Probabil nu poate să accepte că noi, opoziţia, suntem în ascensiune şi mai mult ca sigur, cu toată opoziţia dumnealui, în urma unui vot popular, va trebui să-l desemneze pe Victor Ponta premier al unui guvern USL, majoritar, pentru că România are nevoie de o schimbare şi nu mai poate fi lăsată să depindă de voinţa arbitrară a unui singur om, fie el şi preşedintele ţării.

Domnul Adrian Rădulescu:

Astăzi doresc să aduc în discuţie un subiect de mare actualitate care a fost neglijat în ultima vreme, şi anume învăţământul agricol din România care trece printr-o perioadă grea, majoritatea liceelor fiind în prag de desfiinţare.

Educaţia are un rol important în economia unui stat, de calitatea căreia depinde bunăstarea viitoare a unei naţiuni, atât din punct de vedere economic, cât şi politic şi social.

Învăţământul trebuie să schimbe gândirea şi comportamentul tinerilor, formând viitori profesionişti, acum când sunt atâtea oportunităţi de finanţare.

Pentru o cât mai bună calitate a învăţământului agricol, trebuie să luăm în calcul şi modelele europene, liceele noastre să menţină o legătură permanentă cu liceele din celelalte state europene, să ofere posibilitatea elevilor de a accesa informaţii de actualitate.

Desfiinţarea şcolilor profesionale agricole a dus la o lipsă acută de fermieri cu pregătire adecvată.

După cum ştiţi, agricultura României a beneficiat de o reţea de licee agricole. Practic, nu exista judeţ în care să nu fie 2-3 şcoli de profil agricol, în care se pregăteau viitoare cadre cu studii medii, de la mecanizator, zootehnist, horticultor până la agricultorul de cultură mare.

Trebuie să recunoaştem cu toţii că, cu toate modificările aduse legii învăţământului, cel agricol a rămas sluga săracă a învăţământului românesc. Nici în universităţile cu profil agricol din ţară situaţia nu este prea bună. Cu programa universitară aproape complet schimbată, asemenea universităţi pregătesc specialişti care numai profil agricol nu prea au. Cei mai mulţi absolvenţi de profil agricol nu lucrează în domeniu şi sunt rare cazurile când medicii veterinari sau inginerii agronomi se încumetă să îşi facă ferme.

Sigur că vă pot da exemple concrete care să susţină această afirmaţie: la Cooperativa Muntenia, din cei 100 de fermieri, numai 20 sunt absolvenţi ai unei facultăţi de profil, ceilalţi sunt pregătiţi în diferite meserii ce nu au legătură cu agricultura.

Trebuie să recunoaştem că la ora actuală, în rândul tinerilor, nu există o atractivitate pentru agricultură. Poate este o mentalitate moştenită, dar, după părerea mea, este depăşită. Un fermier care are un tractor sau o combină achiziţionată la preţul de 200.000-300.000 euro a câştigat această sumă colosală din agricultură. Daţi-mi un exemplu de funcţionar public care poate câştiga o asemenea sumă.

Iată de ce trebuie să punem cu toţii umărul pentru revigorarea învăţământului agricol românesc! Ne trebuie cadre bine pregătite, care să ţină pasul cu tehnologiile actuale şi utilajele performante folosite în acest domeniu!