Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declar deschisă şedinţa noastră de astăzi, 26 iunie 2012, ora 8,30, prima parte a şedinţei dedicată declaraţiilor politice.

Începem cu colegul nostru deputat de Prahova, Mihai Cristian Apostolache.

Vă rog.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

În data de 20 martie am venit în faţa dumneavoastră şi v-am prezentat situaţia incredibilă care se petrecea în localitatea prahoveană Drajna, acolo unde primarul de atunci, Gavrilă Mihai, acest Mubarak de Drajna, se lupta cu toată lumea. Tot atunci spuneam că victoria cetăţenilor împotriva acestui Mubarak de Drajna este aproape. Şi iată că n-am greşit. Chiar dacă fostul primar, Gavrilă Mihai, reprezentant de frunte al USL-ului de pe Valea Teleajenului, câştigase iniţial o bătălie împotriva locuitorilor din Drajna, oamenii de aici au câştigat pe 10 iunie războiul.

Pe 10 iunie, prin votul lor, cetăţenii din Drajna l-au învins pe dictatorul Gavrilă. După ce ani de zile a ţinut localitatea sub teroare şi s-a războit pe rând cu crescătorii de animale, cu profesorii, cu copiii de la şcoala din satul Ogretin, chiar şi cu morţii, Mubarak de Drajna a primit o lovitură năpraznică. Oamenii din Drajna au votat pentru libertate, pentru democraţie, pentru normalitate. Au votat pentru unitatea comunităţii locale, nu pentru dezbinarea ei.

Spuneam că democraţia se menţine şi se consolidează prin vot, iar oamenii din Drajna au înţeles acest lucru şi pentru asta ţin să le mulţumesc, cum ţin să le mulţumesc şi pentru că acest vot a fost acordat unei doamne înzestrată cu multiple calităţi printre care aş enumera corectitudinea, profesionalismul, eleganţa.

Chiar dacă există momentan o majoritate ostilă primarului în consiliul local, am convingerea că în timp interesul localităţii va fi pus pe primul plan şi fiecare dintre cei aleşi va înţelege că trebuie să sprijine dezvoltarea localităţii, şi nu să-şi consume energia în dispute politicianiste.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule Apostolache.

Îl invit în continuare la cuvânt pe colegul nostru de la Iaşi, Vasile Mocanu.

Vă rog.

Domnul Vasile Mocanu:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Din nou despre aeroportul din Iaşi".

Pe 10 iunie, românii au votat schimbarea, dar nu doar schimbarea unor oameni care nu au făcut aproape nimic pentru comunităţile lor, ci şi, mai ales, schimbarea modului de a face politică.

USL trebuie să însemne altceva decât PDL! Avem nevoie de soluţii la problemele comunităţilor locale, şi nu de cât mai multe probleme!

În acest moment, există foarte multe speranţe într-o viaţă mai bună. La Iaşi, o viaţă mai bună înseamnă îndeosebi scoaterea oraşului din izolarea la care a fost condamnat de către guvernanţi în ultimii ani. Mă refer atât la o izolarea economică, cât şi la una ce ţine mai ales de o infrastructură extrem de înapoiată.

De mulţi ani, autorităţile judeţene promit un aeroport internaţional modern la Iaşi. O astfel de investiţie, nu foarte ieftină, ar avea însă justificare. Zeci de mii de ieşeni din judeţ muncesc în străinătate. Dar pentru a pleca la muncă, iau avionul de la Bacău sau de la Suceava.

În ultimii ani, nici conducerea portocalie a judeţului, dar nici guvernele PDL nu au făcut ceva pentru ca proiectul de modernizare a aeroportului să prindă viaţă. Permanentele scandaluri în care s-a complăcut vechea conducerea a Consiliului judeţean a lăsat ieşenilor un gust amar.

Aeroportul Iaşi poate avea peste un milion de pasageri anul, devenind unul dintre cele mai importante din ţară. Dar pentru împlinirea acestui deziderat este nevoie de o colaborare eficientă între noile autorităţi judeţene şi Executiv.

Pe 10 iunie, ieşenii au votat schimbarea şi există foarte multe aşteptări din partea oamenilor. Să nu-i dezamăgim încă o dată pe ieşeni! Şi cu ajutorul Guvernului, Iaşiul trebuie să investească într-un aeroport internaţional modern.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Înainte de a invita colegii noştri, şi-l rog să se pregătească pe colegul de la PDL, Dan-Radu Zătreanu, vreau să vă spun că au depus declaraţii scrise, de la Grupul PSD: domnul Valeriu Ştefan Zgonea, domnul Florin Iordache, trei, de la Grupul PNL: Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Mihai-Aurel Donţu, Mihai Lupu, Octavian Bot, Horea-Dorin Uioreanu, Viorel Buda şi Ionuţ-Marian Stroe.

Îl invit în continuare pe colegul nostru Dan-Radu Zătreanu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernul Ponta, o formă fără fond!"

Mă întorc din nou la înţelepciunea clasicilor noştri şi invoc teoria formelor fără fond. Pentru că aceasta se potriveşte de minune atunci când pomeneşti de "Micul Titulescu", cum a fost alintat Victor Ponta, doar pentru asemănarea fizică dintre el şi marele diplomat român. Aceasta arată, evident, superficialitatea cu care etichetăm un om. Căci Victor Ponta nu are nimic în comun cu diplomaţia, iar aceasta a dovedit-o în nenumărate rânduri, mai ales acum, după ce s-a instalat în fruntea "Guvernului său anunţat în 30 de secunde".

De fapt, forma fără fond este întreg Cabinetul Ponta, care a reuşit performanţa să schimbe nu mai puţin de 4 miniştri într-o lună de guvernare! "Am verificat toate numele şi nu sunt probleme!", a scris Ponta pe pagina sa de Facebook, înainte de votul de învestitură din Parlament. Vorbă goală, căci nu a durat mult şi Corina Dumitrescu, Victor Alistar, Ioan Mang şi, mai nou, Mircea Diaconu au părăsit Guvernul Ponta, fiind dovediţi incompatibili, imorali sau acuzaţi de fapte aflate în afara legii.

De fapt, ştim cu toţii, însuşi premierul va trebui să dea socoteală de autenticitatea scrierilor sale academice, dar nu acesta este subiectul la care vreau să mă refer.

Indignarea mea este dată de faptul că deşi pe vremea când se aflau în opoziţie liderii USL acuzau guvernul de nesocotirea Parlamentului, iată că acum, în numai o lună de guvernare, au emis 8 ordonanţe de urgenţă! Pentru comparaţie, să amintim că premierul Ungureanu şi Cabinetul său nu au emis decât o singură ordonanţă de urgenţă şi au fost acuzaţi că ocolesc Parlamentul! Or, ce dovadă mai clară de ingerinţă în treburile legislativului este acest abuz de ordonanţe de urgenţă, cu un parlament în care ai dovedit că deţii majoritatea şi, ca atare, nu ai avea probleme în adoptarea unor legi?

Ceea ce este însă şi mai îngrijorător este conţinutul acestor ordonanţe de urgenţă. Ne-am fi aşteptat ca, după cum a promis, Guvernul Ponta să adopte "de urgenţă" măsurile pentru redresarea economiei şi pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei pe care a amăgit-o în campania electorală cu măsuri populiste. Or, ce vedem? Doar măsuri revanşarde, doar hotărâri menite să alimenteze o viscerală sete de răzbunare pentru cei opt ani de opoziţie.

Acum, PSD este la putere, prin complicitatea, împotriva firii, a PNL-ului. Iar primul lor gând este să revină la vechile practici, la guvernarea prin ordonanţe de urgenţă, la controlul asupra justiţiei şi la psd-izarea tuturor structurilor statului, evident, cu grija disimulată pentru partenerul său vremelnic.

Ce ne arată această primă lună de guvernare USL? Că ipocrizia a fost ridicată la rang de politică de stat de Cabinetul Ponta, un cabinet incapabil să-şi gestioneze propriile probleme de resurse umane, dar care a promis unei populaţii apăsate de povara crizei economice un trai mai bun, pe care, iată, nu este capabil să-l ofere!

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit în continuare la cuvânt pe colegul nostru deputat de Galaţi, Florin Pâslaru.

Au depus declaraţii scrise, de la Grupul PDL: Claudia Boghicevici, Silviu Prigoană; de la Grupul PSD: Gheorghe Ciocan, Dorel Covaci; şi de la Grupul UDMR: Farkas Anna-Lili.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Educaţia naţională".

Conform legii, educaţia este prioritatea naţionala a fiecărei guvernări pentru că nivelul educaţiei ne defineşte pe noi, românii, ca popor. În prezent, în România sistemul educaţional devine tot mai precar, vina principală a funcţionării defectuoase se regăseşte în gestionarea proastă, lăsată de către guvernarea portocalie.

Un om cult şi educat se bazează mai întâi pe valorile morale şi principiile care-i sunt insuflate de familie. Însă, cu părere de rău am constatat că astăzi, aceste principii şi valori nu mai există. Dacă mergem pe stradă întâlnim la tot pasul proasta creştere, limbaj vulgar şi tot felul de copii care aduc injurii persoanelor în vârstă şi nu numai. Datorită scăderii nivelului sistemului educaţional, viitorul şi şansele noastre de redresare ca ţară se pierd.

Guvernul USL îşi manifestă disponibilitatea ca în viitor, politica guvernamentală în domeniul educaţiei naţionale să fie abordată cu mai multă atenţie şi responsabilitate. Nu vom permite să ne plece studenţii valoroşi, aşa cum se întâmpla sub tutela fostei guvernări a PDL. Vom construi o societatea bazată pe oameni bine pregătiţi.

Cu siguranţă, viitorul ministru al educaţiei va avea o sarcină grea. sunt multe lucruri de schimbat în acest minister, cum ar fi: eliminarea politicii din şcolile româneşti, sancţionarea profesorilor care obligă studenţii de la clasă să facă meditaţii contra cost, reînfiinţarea şcolilor de meserii, dotarea unităţilor de învăţământ şi multe, multe altele.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Ţin să precizez că domnul deputat de Galaţi, Florin Pâslaru, a depus 5 declaraţii politice în scris la staff.

Îl invit în continuare la cuvânt pe colegul nostru de la Grupul PDL, Iosif Blaga.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Puterea şi măsurile ei".

Sunt de aceeaşi părere cu a celor mai mulţi dintre noi, şi anume că unele lucruri nu se pot schimba peste noapte. Nimeni nu poate face miracole, doar Tatăl din cer.

Din păcate, pe el ne bazăm tot mai puţin sau destul de superficial. Să dea Dumnezeu să ne schimbăm! Acest popor poate şi trebuie să o facă.

Totuşi, spun totuşi fiindcă există şi un dar, care înseamnă că sunt lucruri care ar fi trebuit să se întâmple, sau aşa cred eu, unele acum, iar altele mai demult

Nu vă relatez prea multe, timpul fiind limitat, şi am speranţa că dacă spun mai puţine lucruri, declaraţia aceasta poate are ecoul necesar şi acolo unde ar trebui, nu numai în rândul mass-mediei, căreia îi mulţumesc pe această cale.

Îi mulţumesc fiindcă este printre puţinii care se apleacă asupra declaraţiilor politicienilor din Parlament.

Deci, un prim aspect este cel legat de critica severă şi vehementă, la data respectivă, a opoziţiei de atunci la adresa măsurilor de austeritate luate de vechiul guvern.

Nu le discut acum, spun doar că speram să nu fie de lungă durată şi să nu ajungă - cum zice românul - "până la os."

Ce doresc însă să reliefez este că atunci opoziţia afirma că sunt şi alte măsuri care se pot lua pentru stabilizarea vieţii economice şi sociale.

Acum, mă întreb, de ce noul guvern nu anulează în totalitate măsurile luate de guvernul Boc şi să pună în loc varianta pe care atunci o avea "în mănuşă."

Poate o aveau în opoziţie şi nu o mai au la guvernare, sau poate, cine ştie. Oricum este clar că totul este posibil când eşti în opoziţie, şi nu la putere.

Un ultim aspect mai pragmatic, uşor de rezolvat, care ar indica şi o anumită tendinţă, voinţă şi că îţi pasă. Este vorba de aspectul vămilor noastre, cele europene. Aspectul este clar legat de imaginea pe care ne-o creăm în lume.

Cred că Ministerul Transporturilor şi cel de Finanţe pot face mai mult, bineînţeles cu mai mult interes, dacă ar exista, din partea multora chemaţi şi responsabili să facă ceva. Din nefericire, nu se face nimic, nu cred că actualei puteri i-ar lua mult timp pentru remedierea acestor lucruri. Sunt lucruri simple: iluminat, drapele arborate, infrastructură, aparatură de verificare cu radiaţii etc.

Chiar este de neînţeles cum bulgarii reuşesc să întreţină mai bine decât noi podul de la Giurgiu-Ruse, cu numai 2 euro taxa de pod, iar noi, românii, cu 6 euro taxă de pod, nu reuşim. Ba, din contră, gropi, buruiană, grinzile cu zăbrele ale podului nevopsite etc.

Ce imagine ne creăm nouă, ca români, şi ţărişoarei noastre reduse ca dimensiuni.

Poate noul guvern va reuşi să facă ceva măcar în acest al doilea caz, dacă în primul mai gândeşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

De la Grupul PDL au mai depus declaraţii scrise: doamna deputat Cristina Dobre, Petru Călian, Cătălin Buhăianu-Obuf.

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul deputat PDL, Mircea Lubanovici.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Lubanovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea de astăzi vizează una dintre priorităţile mele ca parlamentar: problema insuficienţei secţiilor de votare din colegiile aflate în Circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, având în vedere apropierea alegerilor parlamentare - pentru care există interesul legitim al tuturor cetăţenilor români din diaspora de a-şi trimite aleşii în Parlamentul de la Bucureşti, pentru a le reprezenta şi apăra interesele.

Este de notorietate că prin art.36, Constituţia României garantează dreptul de vot tuturor cetăţenilor, indiferent de reşedinţă sau domiciliu. Din acest motiv, statul român are obligaţia să creeze toate condiţiile pentru ca cetăţenii români care au domiciliul sau reşedinţa în afara ţării să-şi poate exercita acest drept constituţional. Din nefericire, legea actuală este foarte vagă în ceea ce priveşte numărul de secţii de vot înfiinţate pentru cetăţenii români din afara graniţelor ţării, spre deosebire de secţiile de vot organizate pe teritoriul României, care sunt explicit repartizate pentru un număr de 1.000-2.000 de locuitori.

Prin lipsa menţionării exprese în lege a obligativităţii înfiinţării secţiilor de vot peste hotare, proporţional cu numărul de cetăţeni români stabiliţi într-o anumită localitate, se îngrădeşte, practic, dreptul de vot pentru foarte mulţi cetăţeni români. Această lacună legislativă generează, uneori, situaţii când pentru a-şi exercita dreptul de vot, cetăţenii români sunt obligaţi să se deplaseze sute de kilometri, până la secţiile de votare înfiinţate pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Spre exemplu, în Regatul Spaniei, unde oficial sunt rezidenţi peste 900.000 de cetăţeni români, Ministerul Afacerilor Externe a organizat la ultimele alegeri din 2009, doar 38 de secţii de votare, ceea ce înseamnă câte o secţie de votare pentru 23.684 de persoane, adică de aproximativ 24 de ori mai puţin decât secţiile de votare înfiinţate pentru cetăţenii români cu domiciliul în România.

De aceea, am conceput şi depus o propunere legislativă ce urmăreşte înlăturarea acestei lacune legislative şi modifică alin.(8) al art.18 din Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în sensul organizării, în mod obligatoriu, a minimum unei secţii de votare sau mai multe în toate localităţile unde există peste 2.000 de cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa peste hotare, în afara celor organizate pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

Am ferma convingere ca toţi concetăţenii noştri din diaspora trebuie să fie trataţi ca şi românii din ţară, în privinţa accesului neîngrădit la vot din motive tehnice, ori de imperfecţiuni legislative şi organizatorice care ţin de statul român, de aceea, lansez un apel către toţi colegii deputaţi şi senatori să sprijine adoptarea acestei iniţiative legislative personale.

Va mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Florin Iordache:

Şi noi vă mulţumim.

În continuare, colegii care nu vor să prezinte declaraţiile la microfon, îi rog să depună la secretariatul tehnic declaraţiile politice.

Acestea fiind spuse, declar închisă prima parte a şedinţei noastre.

Vă mulţumesc.

Vă aştept la ora 10, la şedinţa de plen.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Marin Almăjanu:

"Lui Traian Băsescu îi este frică de suspendare"

Zilele trecute, odată cu nominalizarea senatorului liberal, domnul Puiu Haşotti, pentru portofoliul de ministru al culturii, vacantat în urma demisiei domnului Mircea Diaconu, preşedintele Băsescu a încercat din nou să umilească PNL şi implicit Guvernul USL, cerându-i în premieră, în cei 8 ani de mandate prezidenţiale ale sale, domnului Haşotti o declaraţie pe proprie răspundere, în care să menţioneze că nu şi-a plagiat lucrarea de doctorat.

Dar liderii USL nu s-au lăsat păcăliţi de acest nou gest de intimidare al domnului Băsescu şi au reacţionat ferm, arătându-i explicit preşedintelui că prin acest demers ilegal încalcă din nou în mod flagrant Constituţia, menţionându-i şi faptul că tergiversarea numirii domnului Haşotti, pe motivul mai sus invocat, reprezintă un motiv temeinic de suspendare a sa din funcţia de preşedinte al ţării.

La auzul acestei veşti periculoase pentru scaunul său, domnul Băsescu a făcut un pas înapoi, de teama declanşării procedurilor de suspendare.

USL nu va mai tolera acest comportament discreţionar al preşedintelui şi va avea o conduită constantă în a-l obliga pe Traian Băsescu să reintre în "haina" croită de Constituţie, în cadrul legal pentru funcţia cea mai înaltă a statului.

Solicitarea lui Traian Băsescu, prin care condiţiona învestirea ministrului culturii Puiu Haşotti, era un abuz şi o formă de împiedicare a bunei funcţionări a Guvernului.

Îi cerem domnului Băsescu să înceteze imediat campania furibundă de defăimare şi discreditare a Guvernului legitim al României.

Liderii PDL încearcă să amestece un demers firesc de respectare a relaţiilor instituţionale dintre Preşedinţie şi Guvern cu competiţia prezidenţială, ceea ce este o încercare clasică de distorsionare şi deturnare a subiectului.

Aici nu vorbim despre vreo competiţie pentru Preşedinţia României, ci despre faptul că avem un preşedinte care nu poate acţiona după bunul plac, nu poate inventa atribuţii şi prevederi constituţionale şi nu se poate sustrage de la respectarea cadrului legal. Noi, cei din USL, nu suntem dispuşi să mai cedăm şi să trecem cu vederea aceste derapaje permanente ale lui Traian Băsescu.

Domnul Ioan Balan:

"Plagiat de la un capăt la celălalt"

Astăzi cred că fiecare român poate conştientiza pe deplin de unde izvorăşte atâta ură şi dispreţ din partea Uniunii Socialiste faţă de soarta învăţământului românesc, faţă de calitatea şi performanţa educaţiei româneşti. Este simplu! În numai o lună şi jumătate de la învestitură, socialiştii sunt la al patrulea nume de ministru al educaţiei, care nici acesta nu este foarte sigur, pentru că o instanţă l-a declarat incompatibil.

Fiecare dintre cei cărora Uniunea Socialistă le-a acordat soarta educaţiei româneşti în mâini şi decizie a prezentat dubii serioase legate de calitatea morală, profesională sau de incompatibilitatea cu o funcţie atât de importantă.

Toate acestea nu sunt deloc fără logică. Domnul prim-ministru şi-a dorit la acest minister un om slab, şantajabil, care să înlocuiască cu rapiditate toate structurile de etică din învăţământul superior, cu scopul ascunderii "sub preş" a unui masterat inexistent, trecut până la un moment dat în CV, sau au unei teze de doctorat reprodusă în integralitate din opera unui profesor de drept, cel mai probabil subordonat politic în acea perioadă.

Plagiatul reprezintă, fără echivoc, cea mai agravantă formă de furt, iar liderii Uniunii Socialiste par că au utilizat plagiatul nu numai în pseudolucrările ştiinţifice, ci şi în direcţiile de politică economică şi socială pe care doresc să le implementeze.

Dacă este să analizăm activitatea guvernului Ponta, vom constata fără surprindere că prim-ministrul plagiază modul de lucru al fostelor guvernări psd-iste, în care deviza era nicio şedinţă de guvern fără ordonanţe de urgenţă. A uitat Victor Ponta când critica guvernarea prin ordonanţe?

Ponta îi plagiază şi pe foştii liberali, mai ales când vine vorba despre contractele energetice dintre companiile statului român şi diferiţi contractanţi. Dacă atunci când se aflau în opoziţie se băteau cu pumnii în piept că ei vor rezilia contractele cu "băieţii deştepţi", promovate de Vosganian, astăzi ei ne spun că vor schimba doar "băieţii deştepţi" ai liberalilor cu cei ai psd-ului, contractele urmând să se deruleze nestingherit în defavoarea statului român şi al cetăţenilor săi.

Ponta a plagiat şi continuă să plagieze politicile privind reîntregirea salariilor personalului bugetar, deşi acest plagiat este doar pe jumătate. Plagiază privatizările necesare din economia românească, pe care până deunăzi le contesta cu fervenţă. Plagiază discursuri demagogice ale lui Vanghelie sau Iliescu, cu scopul de a arăta poporului român că este diferit de predecesorii săi.

Este greu de crezut că orice factor extern, fie că e vorba despre oficiali, fie că este vorba despre investitori străini, mai poate privi cu minimă credibilitate guvernul României. Acest lucru îl va simţi Victor Ponta pe propria piele dacă va merge la Consiliul European din 28 iunie. Va fi izolat de toţi.

Domnul Octavian Bot:

"Joaca de-a preşedintele"

Românii s-au obişnuit deja cu glumele lui Traian Băsescu, de care acesta râde încă înainte de a le spune. Când râzi aşa fără niciun motiv, românii au o vorbă, ceva cu "târgul".

În ultimul timp, Traian Băsescu inovează pe seama Constituţiei, într-un mod care aruncă în derizoriu rolul preşedintelui. Pretinde că numai el poate reprezenta România la Consiliul European, ameninţându-l pe Victor Ponta, fără să aibă niciun argument constituţional. Îi cere lui Puiu Haşotti să declare că nu a plagiat, pentru a-l numi ministru, cu toate că nu scrie aşa ceva în Constituţie.

Tot fără argumente constituţionale, Traian Băsescu insistă să păstreze în subordinea sa Institutul Cultural Român.

Toate aceste interpretări originale ale lui Traian Băsescu sunt rezultatul citirii unor texte scrise în limba română, limbă în care este scrisă Constituţia României.

Ţinând cont de "isprăvile" lui Traian Băsescu, şi gândind în stilul său, solicit Administraţiei prezidenţiale să prezinte câteva declaraţii pe proprie răspundere ale lui Traian Băsescu.

Prima ar fi dacă a copiat la tezele de limba română în liceu, văzând dificultăţile pe care le are în a înţelege un text scris în această limbă.

O altă declaraţie ar trebui să lămurească dacă atunci când s-a înscris la şcoala de marină militară, era apt din punct de vedere medical. Au fost discuţii pe această temă, nelămurite până acum.

În fine, să declare că ştie că "Domnişoara Pogany" este o sculptură a lui Brâncuşi, şi nu o curtezană bună de adus la Cotroceni, motiv pentru care s-ar putea să insiste în păstrarea Institutului Cultural Român.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Suporterii fostei puteri văd politizare acolo unde ea nu este"

Am rămas total neplăcut surprins când, săptămâna trecută, un grup de câteva zeci de intelectuali, nu am stat să număr câţi dintre suporterii fanatici ai fostei puteri portocalii au organizat un miting de protest împotriva "politizării" Institutului Cultural Român, prin trecerea acestuia din subordinea Preşedintelui României în subordinea Senatului.

Nu pot înţelege de ce a te afla în subordinea Senatului (sau a Parlamentului) înseamnă politizare şi în subordinea preşedintelui, nu. Din contră, Senatul (Parlamentul) reprezintă nu una, ci trei sau chiar patru zone politice, unele aflate în tabere adverse, care încearcă să se anihileze (politic) reciproc, deci nu poate fi vorba de o singură direcţie politică. În schimb, când vorbim de preşedintele României, indiferent cine este acesta, el provine dintr-o singură zonă politică, de care nu se dezice, chiar dacă scriptic nu mai are carnetul de membru de partid la purtător. Deci Senatul (Parlamentul) nu poate politiza mai mult decât preşedintele.

Alta este însă realitatea protestului: domnii de la ICR nu sunt doar suporteri ai fostei puteri portocalii, şi atunci protestul are un sens, ci încearcă să evite pe cât posibil controlul parlamentar. Care control, de regulă, vizează cheltuirea banului public al instituţiilor din subordine, instituţii care au buget votat de acelaşi parlament. Asta încearcă să evite şefii ICR şi suporterii lor. Echipa condusă de cuplul Patapievici - Mihăieş, nu a dat niciodată socoteală pentru modul în care au cheltuit banul public, pentru că preşedinţia nu are atribuţii de verificare în acest sens. Nu avansez în niciun caz ipoteza unor nereguli financiare, dar regula verificării trebuie să cuprindă şi ICR.

Privit dintr-un alt unghi de vedere, chiar cei care pronunţă cel mai tare cuvântul "politizare" au practicat-o cu vârf şi îndesat în ultimii ani, şi nu doar prin ode închinate favoritului sau favoriţilor lor, ci, şi aruncând cu noroi în fosta opoziţie pe care, printre înjurături, au etichetat-o ca fiind incapabilă să conducă ţara, şi asta cu mult timp înainte de schimbarea de regim. Adică s-a mers pe deplin pe "prezumţia de vinovăţie".

Acum, dacă au ştiut dinainte că guvernul USL este incapabil, de ce domnii Patapievici şi Mihăieş nu pleacă, pentru că în posturile foarte bine remunerate, cei doi reprezintă o mică parte a puterii. Dacă domniile lor desconsideră actuala guvernare, atunci ei trebuie să fie cei care să plece, pentru că, nu-i aşa, nu se pot coborî la nivelul echipei de la Palatul Victoria.

Tot "politizare" s-a auzit din plin din piepturile suporterilor portocalii, înlocuirea domnului Tismăneanu de la IICCMER. Trec peste faptul că domnul Tismăneanu chiar a făcut politică în postul pe care l-a deţinut. Dar în niciun caz nu se poate spune despre cel care l-a urmat în funcţie, veteranul liberal Dinu Zamfirescu, că ar fi fost, în ultimii 10 ani, în primele linii ale echipei politice a PNL. Din contră, activitatea politică a domnului Zamfirescu a vizat aproape exclusiv parte de istorie a partidului. A revoca din fruntea unui institut subordonat guvernului, un politruc care a atacat în permanenţă echipa actuală de la Palatul Victoria şi care stă la Bucureşti între două avioane transatlantice, şi chiar numirea unui membru de partid, dar fără vreun rol de combatant pe frontul politic, în niciun caz nu mi se pare că se numeşte politizare.

Când un alt liberal, tot "necombatant", dar dedicat 100% muncii de dezvăluire a ororilor regimului comunist, despre Marius Oprea este vorba, a fost înlocuit cu suporterul fanatic al domnului Băsescu, mă refer la recent revocatul domn Tismăneanu, cei care strigă acum politizare, au tăcut. De ce oare?

Constat cu regret că Avocatul Poporului a dat curs unor impulsuri subiective şi a sesizat Curtea Constituţională în ceea ce priveşte OUG prin care ICR trece în subordinea Senatului. Nu sunt jurist, dar şi un elev de clasa a X-a îşi poate da seama că nu este nimic neconstituţional în respectiva ordonanţă. Au fost însă alte ordonanţe ale guvernului Boc, grevate de elemente de neconstituţionalitate, dar, deşi sesizat, Avocatul Poporului nu a făcut pasul spre Curtea Constituţională. Se impune încă un "de ce oare?"

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Apel la raţiune pentru educaţia din România"

Astăzi vreau să fac un apel la decenţă şi la raţiune într-unul dintre momentele cu adevărat delicate pentru învăţământul românesc.

Ne aflăm în plină sesiune de bacalaureat 2012 şi observăm că din toată tevatura şi tot scandalul pe care USL l-a stârnit anul trecut nu a fost decât un mare populism şi demagogism de mahala. Să nu uităm cum Ecaterina Andronescu ataca din toate părţile modul în care ministrul Daniel Funeriu şi coaliţia de la guvernare au decis că examenul de maturitate trebuie să fie corect şi cinstit. Cei din USL au strigat la televiziunile aservite cum că elevii români sunt năpăstuiţi şi timoraţi de corectitudinea impusă de un examen serios. Ba, chiar, doamna Andronescu a încercat să bage pe sub masă un proiect de lege prin care elevii să poată deveni studenţi fără bacalaureat.

Acum, liderii din guvernul provizoriu USL au decis că sistemele de supraveghere la bacalaureat sunt necesare. Ba, mai mult, ministrul interimar (al câtelea?!) al educaţiei, Liviu Pop, a ameninţat directori de centre de examinare cu demiterea dacă lipseşte vreo cameră de supraveghere. Să fie aceasta o modalitate ascunsă de a ameninţa cu demiterea directori de şcoli incomozi?

Mai mult, am auzit în ultimele săptămâni critici, ce-i drept anemice, la adresa clasificării universităţilor din România. Acelaşi ministru interimar, Pop, vrea să pună o piedică uneia dintre cele mai radicale măsuri de însănătoşire a mediului universitar din România, care a fost pusă în practică în ultimii 22 de ani!

fac apel la dumneavoastră să nu faceţi compromisuri politice în ceea ce priveşte nevoia sistemului de educaţie din România, pentru că trebuie să se însănătoşească! Avem nevoie de tineri bine pregătiţi, de studenţi capabili să facă faţă provocărilor actuale din lume, de profesori capabili să creeze cetăţeni normali, de profesori universitari care să scoată specialişti, nu doar şomeri cu diplome!

Fac apel la toţi colegii mei parlamentari, indiferent dacă au plecat din PDL sau sunt în PSD ori PNL, să judece cu mintea limpede nevoile de educaţie ale acestei ţări! Nu tot ce a fost este rău şi tot ce vor face alţii la guvernare este potrivit. Trebuie totul judecat şi cântărit aşa cum trebuie!

Ultimul lucru de care are nevoie acum educaţia în România este de a se întoarce la clientelism, nepotism şi zeci de mii de absolvenţi care nu ştiu să compună o frază.

Domnul Petru Călian:

"Scrisoare către primul-ministru"

În calitate de parlamentar şi membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, am solicitat primului-ministru să aloce de urgenţă banii necesari pentru toate bisericile în care se execută lucrări de renovare sau alte lucrări necesare pentru buna funcţionare a acestor instituţii.

Activitatea Guvernului şi a Parlamentului trebuie definită prin consecvenţă şi stabilitate, chiar şi atunci când componenţa lor se modifică. Având în vedere caracterul apolitic al bisericilor şi lăsând la o parte anumite orgolii, invit membrii Guvernului la o porţie de "raţiune" atunci când vor fi puşi în situaţia de a alege între continuarea proiectelor pentru dezvoltarea societăţii sau stoparea lor prin nealocarea banilor necesari. Mai mult de atât, măsurile luate în pripă nu asigură o continuitate în activitatea guvernamentală, fiind în contradicţie cu viziunea politică pluralistă, reprezentativă şi democratică promovată până acum de partidele aflate la putere.

Cunoscând faptul că domnul Ponta este un bun creştin, am ferma convingere că va lua act de această solicitare, urmând să fie alocate de îndată sumele necesare, conform documentaţiilor tehnice depuse de majoritatea parohiilor din ţară.

Biserica este instituţia care se bucură de cea mai mare încredere din partea cetăţenilor, oferind stabilitate şi armonie spirituală. Consider important acest aspect şi am speranţa că nu va fi perturbată buna funcţionare a acestei instituţii prin nealocarea fondurilor necesare.

Am încredere că îmbunătăţirea cooperării şi comunicării între Guvern, Parlament şi beneficiari constituie temelia dezvoltării sustenabile a societăţii româneşti.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Producţia de energie electrică, un posibil motor al creşterii economice în următorii ani"

România se află în faţa unei mari oportunităţi economice: folosirea resurselor sale energetice ca generator de creştere economică.

În această cheie putem analiza intrarea în insolvenţă a companiei Hidroelectrica. Acţiunea, care are drept scop aducerea pe linia de plutire a companiei, trebuie să fie şi momentul când decidenţii politici încep să acorde mai multă atenţie strategiei energetice a ţării. Astfel, creşterea productivităţii Hidroelectrica nu poate fi decât un prim pas. Compania trebuie să redevină profitabilă, dar acţiunile Guvernului României nu trebuie să se oprească aici, trebuie să se continue pe linia eliminării contractelor bilaterale în energie, trebuie ca jocurile făcute de "băieţii deştepţi" din energie să se oprească.

România are un potenţial enorm în exploatarea resurselor sale energetice, lucru care, în acest climat economic dificil, poate reprezenta un adevărat motor de creştere economică. Cu o reţea energetică bine pusă la punct şi cu o gestionare eficientă a resurselor energetice, nu în foarte mult timp, acest sector poate aduce o creştere economică de 3-5%.

În ultimii ani s-a investit mult prea puţin în dezvoltarea unei reţele energetice într-adevăr performante. Trebuie spus că, într-un mod dăunător interesului naţional, sectorul energetic şi-a dovedit utilitatea doar pentru unii. Poate că intrarea în insolvenţă a Hidroelectricii oferă un nou început. Cred că e timpul ca România să devină o putere energetică în regiune. Potenţialul există. Este nevoie doar de voinţă politică care pare a se fi orientat, în sfârşit, în direcţia cea bună, cea a interesului public.

Astfel, putem spera ca ţara noastră să se transforme din importator de energie în exportator. Trebuie doar să vrem acest lucru.

Un alt aspect ce trebuie abordat este cel al energiei nucleare. Realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă ar fi un act serios în consolidarea independenţei energetice a României. Nu trebuie omis că dezvoltarea sectorului energetic şi aducerea sa la un nivel satisfăcător nu poate fi decât benefică pentru piaţa muncii. Dezvoltarea reţelei energetice înseamnă nu doar energie mai ieftină şi o producţie mai mare, dar şi oferirea de noi locuri de muncă, readucerea în prim-plan a unor meserii specifice industriei energetice ce au fost ignorate şi uitate în ultimul timp.

Un ultim aspect pe care vreau să-l amintesc aici este cel al energiei regenerabile. Lumea trece printr-o schimbare profundă, iar piaţa energetică din anii viitori va fi diferită de cea de astăzi. România are un potenţial enorm în a înregistra un avans considerabil în acest sector înaintea altor ţări. Este timpul să trecem peste scepticismul cu care energia eoliană şi cea solară au fost privite de decidenţii politici. Aceste surse de energie nu ţin de domeniul SF-ului, ele sunt uşor de exploatat, sunt regenerabile şi extrem de profitabile. Mai mult, România poate deveni un producător de etanol, care poate reprezenta şi avântul de care fermierii şi agricultura românească au atât de mare nevoie.

Posibilităţile ca ţara noastră să devină o putere energetică regională sunt numeroase, dar, din păcate, insuficient fructificate. Sunt convins, însă, că actualul Guvern se va orienta mai convingător asupra acestei zone economice. Ea poate aduce un plus semnificativ economiei naţionale. Sunt absolut convins că independenţa energetică a unei ţări poate deveni în viitor criteriul principal pentru a ajunge la bunăstare. Iată de ce am încredere în strategia Cabinetului Ponta. Mă bucur să văd că premierul a luat taurul de coarne şi acţionează pentru repunerea domeniului pe baze noi, profitabile şi avantajoase pentru statul român şi cetăţenii săi.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"193 de ani de la naşterea marelui om Nicolae Bălcescu"

Astăzi doresc să aduc un omagiu celui care a fost Nicolae Bălcescu, om politic, conducător al Revoluţiei Române de la 1848 din Muntenia, istoric şi prozator, vorbind de la tribuna parlamentului şi evocându-i amintirea într-o succintă prezentare a vieţii sale.

În data de 29 iunie sărbătorim 193 de ani de la naşterea marelui om care a marcat istoria unei generaţii de luptători pentru independenţa şi suveranitatea naţională. Născut la Bucureşti în 1819, a urmat studiile liceale la Colegiul "Sf. Sava". În iulie 1838 s-a înrolat în miliţia naţională cu gradul de iuncher. A aderat la mişcarea naţională condusă de Ioan Câmpineanu şi a fost membru al societăţii secrete conduse în 1840 de Dimitrie Filipescu. În aprilie 1842 a fondat, alături de Cristian Tell, Ion Ghica şi C.A. Rosetti, societatea secretă "Frăţia". Istoric recunoscut, Nicolae Bălcescu a publicat, în 1844, la Iaşi, studiul "Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum", în care susţinea ideea refacerii armatei naţionale pe baze populare.

În 1845, împreună cu August Treboniu Laurian, a editat revista "Magazin istoric pentru Dacia". În 1846 pleacă în Franţa, la studii, unde creează şi îndrumă filiala pariziană a "Frăţiei", "Asociaţia studenţilor români". Revenit în ţară, în 1848, participă la consfătuirile "Frăţiei", care aveau menirea de a pregăti politic şi strategic declanşarea Revoluţiei Române în Muntenia. De asemenea, s-a implicat direct în redactarea programului revoluţionar "Proclamaţia de la Izlaz" şi a făcut parte din guvernul revoluţionar provizoriu.

După înfrângerea revoluţiei din Muntenia, a depus eforturi susţinute pentru împăcarea dintre revoluţionarii români conduşi de Avram Iancu şi cei maghiari ai lui Lajos Kossuth, semnând în iulie 1849, "Proiectul de pacificaţie".

Obligat să se exileze în străinătate, a iniţiat, în ianuarie 1850, Comitetul revoluţionar de la Londra, condus de Giuseppe Mazzini. În noiembrie 1850 a publicat, în revista "România viitoare", studiul "Mersul revoluţiei la români", în care susţinea ideea unităţii naţionale a românilor. Ultima sa carte este "Românii supt Mihai Voievod Viteazul", lucrare de referinţă pentru istoria noastră naţională. S-a stins din viaţă la Palermo, în Italia, la 29 noiembrie 1852. Va rămâne veşnic în amintirea noastră ca un deschizător de drumuri, istoric şi mare patriot, pentru care unitatea naţională a poporului român a însemnat mai mult decât viaţa sa.

Ca în toată ţara românească, şi noi, sătmărenii, îl cinstim pe marele conducător al Revoluţiei de la 1848, avem şcoli cu numele său, străzi, organizaţii, iar la statuia lui Nicolae Bălcescu se adună an de an şcolari care ţin orele de istorie în aer liber.

Într-o lume în care viteza informaţiilor se derulează într-un mod haotic, în care nu reuşim să asimilăm o informaţie, pentru ca ulterior timpul să o detroneze cu alta, într-o lume mai grăbită şi mai superficială, este bine să ne oprim pe băncuţa de lângă statuia marelui om Nicolae Bălcescu, să "respirăm" istorie şi să ne aducem aminte de valorile ţării noastre.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lege privind respectarea simbolurilor naţionale"

Cercondamnarea la închisoare a celor ce insultă şi profanează simbolurile şi însemnele naţionale. consider că recentele atitudini jignitoare la adresa României nu vor înceta atât timp cât nu există o legislaţie fermă în acest domeniu, de aceea solicit adoptarea de urgenţă a acestui proiect legislativ.

Nu este prima dată când suntem trataţi ca infractori sau cerşetori, şi nu numai în străinătate. Istoria ne este spânzurată chiar la noi acasă, simbolurile naţionale sunt înlocuite de pe clădirile instituţiilor publice, iar dacă protestăm suntem acuzaţi de toate intenţiile rele din această lume, cele mai blânde incluzând naţionalismul sau discriminarea.

A fi cetăţean al acestei ţări presupune şi a arăta respect pentru însemnele şi simbolurile statului român. Situaţiile în care nu se întâmplă astfel sunt inadmisibile, numai că în acest moment nu există vreo pedeapsă pentru cei care expun dispreţului public, insultă, înlătură sau distrug aceste însemne şi simboluri.

Acest proiect legislativ vizează respectarea demnităţii naţionale şi condamnă la închisoare pe cei care profanează simbolurile şi istoria României.

Astfel, propunem ca orice manifestare prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României să se pedepsească cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Totodată, propunem aceeaşi pedeapsă cu închisoare pentru fapta de a insulta în public, distruge sau înlătura stema ţării, sigiliul statului sau o emblemă, drapel, stindard, steag, insignă, imn, sau alt însemn sau simbol al statului.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Norvegia a eliminat restricţiile impuse pe piaţa muncii cetăţenilor români"

Doresc să salut decizia Norvegiei de eliminare a restricţiilor privind accesul pe piaţa norvegiană a muncii pentru cetăţenii români, începând cu data de 15 iunie 2012.

Mă bucură deschiderea autorităţilor norvegiene faţă de forţa de muncă românească. Românii se ridică, în primul rând, ca pregătire la nivelul muncitorilor din celelalte ţări europene şi restricţionarea pieţei muncii în unele ţări membre poate fi catalogată drept discreţionară. La un grad de pregătire egal, la un nivel al ţărilor egal, trebuie să avem şi drepturi egale.

Decizia Norvegiei de a da undă verde muncitorilor români pe piaţa de muncă norvegiană este un semn al egalităţii absolute faţă de toţi cetăţenii Uniunii Europene, în fiecare dintre ţările membre ale Uniunii.

În perioada în care am deţinut funcţia de ministru al muncii, familiei şi protecţiei sociale, am elaborat, împreună cu specialiştii Ministerului Muncii, strategia pentru eliminarea restricţiilor pe piaţa muncii din statele membre UE pentru muncitorii români.

Liberalizarea totală a pieţei norvegiene, a muncii pentru cetăţenii români constituie un factor favorizant în consolidarea relaţiilor economice româno-norvegiene şi un element de susţinere a comunităţii româneşti din Regatul Norvegiei, dar şi un exemplu important pentru celelalte ţări membre care încă păstrează restricţii pentru muncitorii români.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Declaraţia mea politică se referă la reglementările privind obligaţia didactică pentru personalul de conducere din grădiniţe. Conform Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4865 din 16 august 2011, "Directorii grădiniţelor cu program normal, care au personalitate juridică şi care funcţionează cu peste 8 grupe de copii, profesori pentru învăţământul preşcolar, nu sunt degrevaţi de norma didactică şi efectuează integral activitatea didactică de instruire-educare cu grupa de copii."

Aceste măsuri luate, consider că sunt exagerate şi nu servesc la calitatea activităţilor prestate. Este imposibil ca în acelaşi timp o persoană să îndeplinească două funcţii cu atribuţii diferite. Este imposibilă o implicare maximă în activităţile respective. Educatoarea este obligată să asigure, înainte de toate, securitatea copiilor. Vârsta mică a preşcolarilor de 3-6 ani reprezintă un risc sporit în ceea ce priveşte expunerea la accidentări în sala de grupă, motiv pentru care copiii nu pot fi lăsaţi nesupravegheaţi nicio clipă, nici măcar în timpul servirii mesei sau a somnului. În programul zilnic al preşcolarilor nu exista "pauză". Educatoarea, pe lângă cele 5 ore de activitate didactică în clasă, trebuie să-şi pregătească activităţile, să întocmească proiectele tematice, să realizeze evaluările copiilor, activităţi extraşcolare şi extracurriculare, să deruleze proiectele educaţionale în parteneriat cu diferite instituţii şi specialişti, să consilieze părinţii, are activitate metodică, serbări etc.

Directorul de grădiniţă cu program prelungit are şi atribuţii aferente unui director de liceu cu cantină şi internat, evident că "la scară mai mică". Directorul de grădiniţă este obligat să verifice igiena, protecţia muncii, actele contabile, inventarul, furnizorii, sectorul alimentar, fişele de magazie, starea patrimoniului, reparaţii curente, securitatea unităţii, starea de sănătate a copiilor, activitatea cadrelor didactice, planificări, proiecte, asistenţe la clasă, serbări, excursii, şedinţe, comisii, părinţi, conflicte de muncă, reclamaţii, colaboratori, promovarea imaginii, gestionarea resurselor, căutarea permanentă de sponsori - având în vedere că alocarea bugetară este extrem de mică.

Îndeplinirea celor două sarcini presupune că în acelaşi interval de timp directorul grădiniţei îndeplineşte activitatea didactică, nu poate să îndeplinească şi activităţile de director, sau, dacă da, atunci permanent trebuie să întrerupă activitatea didactică pentru îndeplinirea atribuţiilor de director. Aceste activităţi nu pot fi îndeplinite în timp diferit. Astfel, calitatea activităţii didactice va fi prejudiciată în mod grav şi iremediabil. Pentru incompatibilitatea sistemului vor suferi copiii. De exemplu: este imposibil ca în acelaşi timp persoana respectivă să pregătească săptămâni întregi copiii pentru o serbare şi să se ocupe şi de problemele organizatorice şi administrative. Cum, când?

Principiile privind calitatea, eficienţa, echitatea, asigurării egalităţii de şanse, reglementate prin Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 2011, nu sunt şi nu pot fi respectate. Astfel, se produc efectele iremediabile asupra copiilor şi se încalcă în mod grav şi legislaţia României, întrucât aceşti copii în mod sigur nu beneficiază de o educaţie de calitate şi sunt discriminaţi faţă de copiii care sunt pregătiţi de personalul de specialitate care nu are funcţii de conducere.

Consider că aceste măsuri nu au fost suficient de bine gândite şi trebuie să fie reanalizate urgent, până când nu produc efecte ireversibile asupra copiilor.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Ministrul liberal al muncii propune revenirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% din salariu"

Ministrul liberal al muncii, doamna Mariana Câmpeanu, a declarat, zilele trecute, faptul că ministerul pe care îl conduce are în lucru o serie de amendamente la OUG nr.124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, cel mai important, vizând revenirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% din salariu, amendamente pe care intenţionează să le înainteze cât mai curând Parlamentului pentru dezbatere şi aprobare.

Amendamentul privind revenirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 85% din salariu, se referă atât la opţiunea pentru concediul de un an pentru creşterea copilului, cât şi la situaţia concediului cu durata de doi ani.

În ceea ce priveşte plafoanele indemnizaţiei pentru creşterea copilului, acestea se vor menţine la nivelul actual: plafon minimal de 600 lei, plafon de 1.200 lei pentru opţiunea concediului de un an şi de 3.400 de lei pentru concediul de doi ani.

În 2010, fostul guvern Boc n-a ţinut cont de nimic atunci când a declanşat tumultul austerităţilor impuse pe bandă rulantă şi s-a apucat de tăieri de venituri, odată cu tăierea salariilor bugetarilor, cuantumul indemnizaţiei de maternitate fiind, de asemenea, redus cu 15%, diminuare aplicată la suma rezultată din calculul a 85% din media salariilor pe ultimele 12 luni, stabilindu-se totodată ca acesta să nu depăşească valoarea de 3.400 lei.

Ulterior, în urma protestelor vehemente ale mamelor, afectate profund de această decizie arbitrară, acelaşi Guvern Boc a decis să introducă o nouă formulă de acordare a indemnizaţiei pentru copiii născuţi începând cu 1 ianuarie 2011, prin care rămânea la latitudinea părinţilor decizia de a opta între două variante, una activă şi alta pasivă pentru creşterea copilului. Astfel, conform sistemului actual în vigoare, în cazul în care părintele optează pentru un concediu pe o perioadă de un an pentru creşterea copilului, acesta primeşte o indemnizaţie lunară de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni - nu mai puţin de 600 lei şi nu mai mult de 3.400 lei - şi un stimulent de revenire pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei.

Un alt amendament pe care îl are în vedere ministrul liberal al muncii, şi care este destinat aprobării Parlamentului în următoarea perioadă, priveşte extinderea dreptului la stimulentul de reinserţie la părinţii care au optat pentru concediul de doi ani. În prezent, stimulentul este acordat numai părinţilor care au optat pentru concediul de un an şi care revin la locul de muncă până la împlinirea de către copil a acestei vârste. Odată aprobat, amendamentul va permite părinţilor care au optat pentru concediul de doi ani să beneficieze de stimulentul de reinserţie, după împlinirea de către copil a vârstei de un an.

Doamna ministru Mariana Câmpeanu a precizat că, pentru adoptarea şi introducerea în Strategia de Creştere a Natalităţii a extinderii facilităţilor acordate mamelor ce se reîntorc la locul de muncă, va avea discuţii cu patronatele şi sindicatele pe mai multe teme de interes pentru acestea. Una dintre teme se referă la introducerea unui program flexibil de lucru care să permită alăptarea copilului până la vârsta de doi ani. În prezent, această facilitate există numai pentru mamele cu copii cu vârsta până la un an.

De asemenea, considerăm că sunt de evitat acele cazuri penibile, declanşate de măsurile aberante ale fostelor guverne PDL-iste, prin care părinţilor datori la bugetele locale cu câţiva lei, li se sistau imediat plăţile indemnizaţiilor. Referitor la acest lucru, doamna ministru Câmpeanu propune unele amendamente, care prevăd ca doar părinţii care beneficiază de cel puţin şase luni de indemnizaţie sau stimulent să fie supuşi verificării.

Noi, liberalii, considerăm că tăierile de venituri de-a valma, reducerea perioadei de creştere a copilului şi toate cârpelile din domeniu, care au fost întreprinse de fostele guverne PDL-iste, nu au un impact favorabil asupra stimulării creşterii natalităţii şi nici nu aduc un ajutor substanţial, în aceste vremuri complicate de criză, părinţilor de noi născuţi. De aceea credem că se impun, cât mai curând posibil, modificările legislative menţionate mai sus.

Domnul Dorel Covaci:

"Drama lui Adrian Năstase - cel mai bun premier al României"

Drama fostului premier Adrian Năstase şi a familiei sale a atins proporţii de neimaginat. Se ştie că unei personalităţi de talia domniei sale nu i s-a putut ierta, de către unii adversari, superioritatea intelectuală şi politică pe care a dovedit-o pe întreg parcursul activităţii sale publice. Pentru a distruge omul, s-a recurs la cele mai perfide tehnici de manipulare şi diversiune, îndreptate înspre politician. A fost acuzat public de corupţie, de către indivizi şi entităţi care nu aveau probitatea morală de a o invoca, căci de imaginea lor atârnă decizii şi fapte care au încălcat flagrant normele legislative în vigoare.

Adrian Năstase a fost judecat şi condamnat de un judecător, fost procuror DNA, care a recunoscut că nu există probe pentru acuzare, dar că, totuşi, părerea sa este că are de-a face cu un vinovat. Această sentinţă a fost luată drept etalon şi asumată şi de celelalte instanţe naţionale. La nivel de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost judecat în grabă de preşedinta, fost procuror, care a ales să ignore jurisprudenţa instituţiei şi să admită probe indirecte în proces.

Adrian Năstase a fost condamnat pentru nişte presupuse tipărituri care ar fi fost plătite din taxele de participare la un simpozion. Prejudiciul adus fondurilor publice s-a dovedit a fi 0 lei.

În procesul lui Adrian Năstase au fost citaţi de către procurorii DNA peste 900 de martori, de 3 ori mai mulţi decât în cel de la Nürnberg al principalilor criminali de război ai regimului nazist, acuzatului fiindu-i acceptaţi doar 5. Adrian Năstase a fost hărţuit timp de 8 ani de zile, într-o vendettă politică isterică, aproape patologică. Evident, toate aceste date stârnesc dubii asupra sentinţei date.

Nu dorim să contestăm judecarea pe fond a cazului Năstase, nici măcar să facem referire la ceea ce înseamnă, în prezent, la modul general, justiţie în România, ci facem apel la echidistanţă, respectarea demnităţii umane, moderaţie, imparţialitate, raţiune şi bun-simţ. Înainte de a arunca cu piatra în cineva, să ne documentăm, să cântărim bine, în mod obiectiv, faptele şi apoi să ne alocăm dreptul de a emite acuze, judecăţi şi sentinţe ucigaşe.

În România avem nevoie de o justiţie care să aplice aceeaşi unitate de măsură în judecarea tuturor cazurilor. Dacă s-ar întâmpla aceasta, atunci condamnarea lui Adrian Năstase ar trebui, probabil, să implice, în paralel, pedepse maxime în cazul altor personaje politice, care s-au făcut vinovate de fapte cu adevărat reprobabile, dovedite prin probe concrete.

ceea ce mă uimeşte este dezinvoltura şi impertinenţa cu care apartenenţii obedienţi ai unui regim politic nedemocratic, odios, opresiv şi, evident, corupt se lansează cu încrâncenare în acuze şi atacuri, asemeni unor hiene cu ochii injectaţi de pofta de a-şi devora prada. Niciun om cu frică de Dumnezeu şi cu mintea întreagă nu ar trebui să ţopăie de bucurie în faţa unei asemenea tragedii, fiindcă nimeni nu poate şti cu certitudine ce îi va rezerva viitorul. Nu ştiu câţi dintre cei care ţipă acum după sânge şi se lansează în speculaţii josnice ar putea face faţă unei situaţii comparabile domnului Adrian Năstase.

În ceea ce mă priveşte, îi doresc sănătate, putere de a trece peste toate şi îi mulţumesc pentru ceea ce a făcut pentru ţara şi pentru poporul său, din postura de cel mai bun premier al României.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Conflictualul Traian Băsescu"

În fiecare funcţie publică pe care a ocupat-o, Traian Băsescu a demonstrat că este un personaj conflictual, un personaj care nu se simte bine dacă nu dă naştere unui scandal, dacă nu intră în conflict cu adversari sau chiar parteneri politici, cu oricine îndrăzneşte să nu îi împărtăşească opiniile.

Ca ministru al transporturilor nu a impresionat şi nu a reuşit să facă nimic notabil, poate doar "evaporarea" flotei. Motivul pentru care mulţi îşi amintesc de mandatul său de ministru este conflictul pentru care l-a avut cu premierul Victor Ciorbea, finalizat cu demiterea acestuia.

Ca primar general nu a reuşit să facă nimic pentru bucureşteni, pentru că era prea ocupat să poarte războaie împotriva Consiliului General.

Acestea au fost doar faze tranzitorii, caracterul conflictual al lui Traian Băsescu atingând un nivel superior odată cu instalarea pe scaunul puterii din Palatul Cotroceni şi declanşarea războiului împotriva aliatului său de până atunci, premierul Călin Popescu Tăriceanu.

Pentru că lupta cu primul-ministru de atunci era pierdută, primul căpitan al ţării şi-a găsit repede un nou adversar - Parlamentul - şi a făcut orice pentru a-i discredita rolul şi activitatea.

După alegerile din 2008, în urma cărora la Palatul Victoria a fost instalat umilul Emil Boc, iar la Camera Deputaţilor a fost înscăunată nepriceputa "Miss România", personaje care nu au cutezat să îi contrazică vrerea, a început un real conflict între preşedintele Băsescu şi poporul român.

Nu a fost uitat şi iertat nimeni, periodic aflam despre tâmpiţii pe care îi scoate şcoala românească, despre salariaţi graşi, despre medici incapabili, despre pensionari nesimţiţi sau despre "ţara de mămicuţe şi bebeluşi".

Din fericire pentru noi, toate aceste lupte ale preşedintelui au primit răspunsuri pe măsură: două moţiuni de cenzură prin care au fost înlăturaţi, pe rând, premierii-marionetă Emil Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu şi rezultatele alegerilor locale din 10 iunie.

După această înfrângere umilitoare a PDL-ului său de suflet, al cărui preşedinte nu a încetat să fie nicio clipă, Traian Băsescu a considerat că este timpul să pornească un nou conflict cu noul prim-ministru Ponta. Subiectul? Reprezentarea României la Consiliul European de la Bruxelles.

În toată această luptă, care durează de prea multe zile, preşedintele se încăpăţânează să participe la o reuniune la care sunt prezenţi premierii statelor membre UE, iar voinţa Parlamentului de a-l desemna pe premierul României drept reprezentant la Consiliul European nu a fost pe placul lui Băsescu:

"Astăzi o parte din clasa politică a dat cel mai penibil spectacol despre cunoaşterea mecanismelor Uniunii Europene, chiar în frunte cu primul-ministru, doctor în justiţie Victor Ponta", a declarat acesta.

Faptul că Parlamentul României a adoptat cu 249 de voturi pentru, 30 împotrivă şi o abţinere o declaraţie politică ce stipulează clar reprezentarea ţării la Consiliul European din 28 iunie, nu are nicio valoare pentru Traian Băsescu, pentru că el vrea cu orice preţ să meargă la Bruxelles.

Nu contează că temele de discuţie se referă strict la probleme sociale, economice şi bugetare, la lucruri care ţin strict de atribuţiile Guvernului României. Preşedintele a depus la Curtea Constituţională a României (CCR) o sesizare cu privire la acest conflict cu Guvernul şi Parlamentul, sperând că judecătorii îi vor asigura locul la masa consiliului.

Prin tot ceea ce face, Băsescu ne ajută să ne aducem aminte cât de mult îi place să invoce Constituţia atunci când îi convine şi cum reuşeşte să ocolească prevederile ei ori de câte ori îi stau în cale.

Aşteptăm cu interes hotărârea CCR, ţinând cont de faptul că preşedintele acestei instituţii s-a antepronunţat în legătură cu această problemă:

"Răspunsul se găseşte în Constituţie. Şeful statului a fost până acum, nimeni nu a contestat acest lucru, nu ştiu de unde a apărut această discuţie".

Dacă ne gândim că, pe vremea aceea, Emil Boc era un prim-ministru invizibil şi Băsescu juca toate rolurile piesei, putem înţelege atitudinea preşedintelui CCR.

Îi amintim, însă, că acea perioadă a trecut şi fiecare actor trebuie să îşi joace rolul pe care l-a primit... de preşedinte normal şi nu de preşedinte neastâmpărat.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Proiectul USL s-a dovedit câştigător şi la Mangalia"

Candidatul independent Cristian Radu, susţinut de Uniunea Social-Liberală, este noul primar al municipiului Mangalia, potrivit rezultatelor oficiale prezentate luni de Biroul Electoral Municipal Mangalia, în urma scrutinului de duminică 24 iunie a.c.

Prin alegerea lui Cristian Radu în funcţia de primar al municipiului Mangalia, am convingerea că locuitorii acestui oraş au făcut un prim pas decisiv către linişte şi normalitate. Au susţinut un profesionist, un tânăr care are numeroase proiecte pentru oraşul său natal şi pentru oamenii pe care îi iubeşte. Prin votul exprimat duminică, cetăţenii municipiului Mangalia au arătat că îşi doresc un primar responsabil, care să pună capăt unor dispute purtate de ani de zile între forţele politice locale, un om care să aducă investiţii importante pentru comunitate şi proiecte pentru dezvoltarea turismului în staţiunile municipiului Mangalia.

În schimb, candidatul PDL, Zanfir Iorguş, care a dorit să se reîntoarcă în fotoliul de primar a primit o palmă din partea alegătorilor cu drept de vot, semn că oamenii care au susţinut măsurile de austeritate ale puterii portocalii, aplicate în ultimii ani, nu mai sunt doriţi în Mangalia. De altfel, Partidul Democrat Liberal a făcut, în ultimele săptămâni, prin intermediul candidatului său la Primăria Mangalia, eforturi supranaturale în încercarea de-a dreptul disperată de a recâştiga funcţia de primar al acestei localităţi şi, nu în ultimul rând, de a împiedica dispariţia partidului de pe harta judeţului Constanţa.

Rezultatul acestui scrutin ne arată că cetăţenii din Mangalia s-au săturat de scandalurile care s-au ţinut lanţ în ultimii ani. Politicienii s-au certat, s-au împăcat, iar oamenii au murit de frig în case. Odată cu alegerea lui Cristian Radu în funcţia de primar, Mangalia a arătat că priveşte spre viitor cu optimism.

De aceea, sunt convins că noul primar al Mangaliei va reuşi să reconstruiască acest oraş istoric de la malul mării, astfel încât acesta să devină unul european, şi cred în puterea lui Cristian Radu de a redresa, moderniza şi readuce Mangalia pe drumul civilizaţiei şi prosperităţii.

Felicitări locuitorilor din Mangalia pentru alegerea făcută!

Domnul Mircia Giurgiu:

"Falimentăm şi agricultura?"

Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică (FNAE) Cluj-Napoca reprezintă grupul naţional de producători în agricultură ecologică cu un număr de 18.217 fermieri în cadrul structurilor sale. În acest context, FNAE prezintă o stare de fapt care afectează profund interesele României în sectorul de agricultură ecologică.

APIA a început din 20 iunie 2012 distribuţia în teritoriu a deciziilor de acordare a subvenţiei pentru conversia la agricultură ecologică pentru anul 2011, conform HG nr. 759/2010.

Sumele alocate pentru ferme sunt mult diminuate faţă de sumele de referinţă din acest act normativ: faţă de suma de referinţă din actul normativ (1.500 euro/fermă) pentru fermele cuprinse între 0,30 şi 5 ha s-a alocat o sumă de 219 euro/fermă, adică o diminuare de aproximativ 7 ori faţă de suma de referinţă. Faţă de suma acordată în anul 2010 (2.117 euro/fermă) pentru fermele cuprinse între 0,30 şi 5 ha, diminuarea pe anul 2011 este de aproximativ 10 ori.

Dacă se va aplica aceeaşi raţiune şi pentru agricultorii intraţi în conversie în agricultura ecologică în anul 2012, cca. 15.000, sumele aferente anului 2012 vor fi de cca. 120 euro/fermă, iar diminuarea va fi de cca. 19 ori faţă de 2010.

În contextul reformei PAC, în care măsurile de înverzire au ca element de referinţă introducerea de măsuri ecologice în ferme, credem că România riscă să transmită un semnal negativ Comisiei Europene şi statelor membre cu privire la măsurile luate pentru sprijinirea domeniului de agricultură ecologică.

Ca urmare a anunţării sumelor acordate de către APIA, a început, la nivel naţional, un fenomen de refuz masiv al fermierilor de efectuare a controlului în fermele ecologice de către operatorii de certificare (controlul trebuie finalizat până la 31 august 2012).

În această situaţie, dacă nu se iau măsuri urgente de suplimentare a plafonului aferent anului 2011, este nevoie de circa 8 milioane de euro, acţiunea de certificare în agricultura ecologică este compromisă total în următoarele săptămâni cu un efect de refuz al controlului ecologic din partea celor peste 15.000 de fermieri intraţi în sistem în anul 2012.

Credem că este nevoie urgent de afirmarea unei voinţe politice ferme pe acest subiect şi de luarea unor măsuri de dezamorsare a unui fenomen ce este pe cale a se produce.

Domnul Mihai Lupu:

"Preşedintele Băsescu inventează din nou condiţii de numire a miniştrilor"

În urma problemelor nemeritate, apărute referitor la incompatibilitatea domnului Mircea Diaconu, unul dintre cei mai onorabili oameni de pe scena politică românească, acesta şi-a dat, zilele trecute, imediat demisia din Guvernul Ponta, iar PNL a făcut o altă nominalizare, în persoana domnului senator Puiu Haşotti, liderul Grupului parlamentar al PNL din Senatul României, absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti şi doctor în istorie.

Dar numirea domnului Haşotti nu a putut decurge firesc deoarece, culmea eludării literei Constituţiei şi a încălcării flagrante a "n"-a oară a atribuţiilor sale prezidenţiale, domnul preşedinte Băsescu i-a condiţionat numirea domnului Haşotti în funcţia de ministru, de depunere a unei declaraţii pe proprie răspundere, că nu şi-a plagiat lucrarea de doctorat. Uluitor şi penibil gest din partea unui preşedinte care a acceptat, fără să clipească, miniştri în guvernele portocalii, precum domnii Igaş, Botiş, Funeriu, Udrea, Vreme, Petrescu, Boghicevici şi alţii la fel de remarcabili.

Nu există niciun fel de suspiciune de plagiat asupra tezei de doctorat a senatorului Puiu Haşotti, propus pentru portofoliul Culturii, dar domnul Băsescu ţine morţiş să jignească şi să înjosească un membru marcant al PNL şi să arunce cu noroiul presupuselor sale acuzaţii asupra nominalizărilor pe care le face PNL.

Constituţia României stipulează foarte limpede, până unde îşi poate întinde domnul Băsescu prerogativele, în ceea ce priveşte numirea miniştrilor! Astfel, în articolul 85 alin.(2) se precizează următoarele: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului".

Cu alte cuvinte, preşedintele numeşte, într-o funcţie de ministru, o persoană propusă de premier, în niciun caz pe cine are dumnealui chef. Ba, mai mult decât atât, preşedintele nu poate refuza o numire a unui ministru decât o singură dată şi acest lucru îl poate face doar argumentat solid şi legal, adică, doar dacă motivele invocate sunt cu adevărat temeinice, demonstrate clar, şi nu inventate.

Amintindu-mi acum de minciuna mapei profesionale a doamnei Norica Nicolai, de mizeriile aruncate în spatele unor foşti miniştrii liberali şi nedemonstrate juridic niciodată sau de toate invectivele revărsate, fără încetare, asupra Guvernului Ponta, chiar din primele zile după învestire, mă întreb şi-l întreb pe domnul Băsescu, dacă acest mod batjocoritor, umilitor şi anticonstituţional, practicat, exclusiv, doar cu cei care au fost nominalizaţi miniştri în guvernele pe care nu le-a oblăduit, deci pe care nu le-a putut accepta vreodată, are vreun alt fundament decât ura viscerală manifestată necontenit, timp de 8 ani, împotriva celeilalte Românii, cea pe care nu o are în buzunar preşedintele, prin desconsiderarea tuturor celor care nu sunt înregimentaţi şi legitimaţi de regimul Băsescu.

Domnul Costică Macaleţi:

"Salarii plafonate pentru bugetarii de «top»"

Declaraţia mea politică se referă la încă o măsură salutară luată de guvernarea USL, şi anume plafonarea salariilor pentru bugetarii de top.

Astfel, salariile directorilor din companiile de stat vor fi limitate la nivelul veniturilor directorului general sau al managerului. Salariile vor fi limitate inclusiv în cazul persoanelor care ocupă posturi de consilier în companiile de stat.

S-a considerat, pe drept cuvânt, că este anormal ca în companiile cu capital de stat, în afară de salariul managerului sau al directorului general care este limitat la nivelul unui secretar de stat, toate celelalte salarii de sub el să fie de zeci, sute şi foarte multe sute de milioane de lei. Se urmăreşte limitarea veniturilor celor din societăţile comerciale cu capital de stat la nivelul directorului general sau al managerului, pentru că în acest moment se ştie foarte bine ce s-a întâmplat după decizia Guvernului Boc: directorul general sau managerul are un salariu egal cu al secretarului de stat, iar toţi directorii de sub el, uneori zeci şi sute de directori, au salarii mai mari decât la cele mai mari companii multinaţionale, ceea ce este o şmecherie.

Proiectul de lege care reglementează salarizarea în companiile de stat a fost discutat în primă lectură în guvern, premierul cerând miniştrilor să îşi prezinte punctul de vedere până săptămâna aceasta.

La finalul anului trecut, executivul a decis să prelungească şi pentru acest an perioada de plafonare a indemnizaţiilor acordate directorilor generali din companiile de stat la nivelul remuneraţiei unui secretar de stat, de la 20.000-28.000 de lei la 4.800 de lei. Decizia nu a vizat, însă, şi remuneraţia angajaţilor aflaţi în organigramă sub directorii generali, astfel s-a ajuns la cazuri în care salariile acestora sunt mai mari decât cele plafonate ale directorilor generali.

USL - ne ţinem de cuvânt!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Băsescu şi Macovei - nimic sfânt, vânt şi furtună"

Fie că place sau nu duşmanilor noştri, PSD este un partid care a făcut istorie în România postdecembristă şi care are în rândurile sale oameni de o adevărată valoare. Nu am spus-o doar noi, cei din PSD, au spus-o chiar adversarii noştri politici. Cel mai cunoscut exemplu este cel al lui Traian Băsescu care a apreciat faptul că Adrian Năstase a fost cel mai bun prim-ministru al României. Năstase a dus România în NATO şi în UE şi va rămâne în istorie pentru aceste realizări, fie că acest lucru îi place sau nu lui Băsescu.

Dar PSD are şi a avut oameni de certă valoare şi în alte domenii. Este cazul profesorului Şerban Brădişteanu care, iată, astăzi este blamat pentru "vina" de a-l diagnostica pe Adrian Năstase. Cine îl blamează? Un om care şi-a făcut din ură un mod de viaţă - nimeni alta decât Monica Macovei. Macovei (PDL) minte şi manipulează ordinar în chestiunile privind cazul Adrian Năstase. Manipulează când sugerează că medicul Brădişteanu nu i-ar pune un diagnostic corect fostului prim-ministru pentru că a fost senator PSD. Cred că acest lucru trebuie condamnat de urgenţă de medicii din România. Nu este permis ca Monica Macovei să pună la îndoială probitatea profesională a unor medici care au salvat mii de vieţi. Nu este moral ca din raţiuni absolut politicianiste să ataci un medic reputat. Nu este moral dacă eşti un om politic civilizat şi european, însă Monica Macovei nu are niciuna dintre cele două calităţi, ea fiind doar o procuroare privilegiată de regimul comunist şi pusă în valoare de un fost reprezentant al României la Anvers.

Revenind la valorile din PSD, vreau să mai aduc în memoria dumneavoastră un nume. Este cel al fostului senator Adrian Păunescu. L-am adus în discuţie pentru că am recitit una dintre poeziile sale, se numeşte "Trădători de ţară", şi am regăsit în ea câteva versuri care vreau să le dedic lui Băsescu şi Macovei: "Aţi cultivat şi vântul şi furtuna/Şi n-aţi avut măcar un lucru sfînt/Ce iese după voi v-a fost totuna/Aţi ofensat şi oameni şi pământ". Le recomand celor doi să o citească în timp ce se privesc în oglindă.

Acest exerciţiu poate le aduce în memorie cei şapte ani de nenorociri pe care le-au săvârşit în numele "reformei morale". O reformă care a însemnat milioane şi milioane de euro cheltuiţi de Elena Udrea la Ministerul Dezvoltării, furtul pe faţă al votului în Parlamentul României, de către Roberta Anastase, tăierea salariilor cu 25%, impozitarea pensiilor, închiderea spitalelor şi lacăte pe şcoli reabilitate de un an de zile.

Astăzi, aceşti domni se fac că au uitat cât de mult rău au făcut Guvernele PDL Emil Boc şi Mihai-Răzvan Ungureanu, românilor, şi în loc să ducă o luptă politică bazată pe idei şi mesaje constructive, nu fac altceva decât să continue să joace murdar. Mizeria şi minciuna sunt singurele arme pe care PDL - Monica Macovei şi Traian Băsescu - ştiu să le folosească. Le folosesc cu speranţa că aşa vor uita românii de răul pe care regimul lor l-a făcut acestei ţări.

Cred că vremea acestui regim trebuie să apună cât mai repede, pentru că ţara aceasta are dreptul să trăiască şi în armonie şi înţelegere, nu doar în ură.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Domnul preşedinte Traian Băsescu"

Domnul Băsescu scoate din nou pe tapet urgia cunoscută a "singurelor soluţii" şi se repede precum o acvilă de pradă asupra celor mai loviţi oameni.

În anii ’90, Guvern condus de Theodor Stolojan, Traian Băsescu ştia că prin acea majorare descrescătoare de pensii, milioane de pensionari vor ajunge ca nişte veritabili milogi. Domnul preşedinte nu era taman un "nimeni" în acele guverne, cum nu era nici în cele conduse de fosta Convenţie Democratică, când milioane de salariaţi au fost trecuţi în şomaj, şi, respectiv, la pensie, unde evident că nu aveau o contribuţie sustenabilă prin alimentările legale la fondul de asigurări şi cel de şomaj.

Chiar şi aşa, cu şase luni în urmă, acest fond avea încă relevante disponibilităţi ca să nu fie cazul de diminuări ale pensiilor cu 15%. Dar acest fond, evident că prin trecerea forţată la pensie a milioane de salariaţi, până la urmă a intrat şi el în degringolada actuală.

Acum, într-adevăr, rămâne ca fiind "impertinentă" această afişare a domnului preşedinte, când încearcă să ne convingă că dumnealui n-are nicio vină pentru starea jalnică a României de azi.

Preşedintele şi-a săpat, cum se spune, propriul mormânt, în materie de charismă şi prestigiu politic în faţa românilor. De ce? Întrucât această "singură soluţie" este o perfidie politică care nu o dată a fost folosită şi de către marile puteri să înrobească pe alţii. Şi după războiul rece, ea a fost scoasă pe tapet, cum o face acum domnul preşedinte, când vine timpul deschiderii ochilor şi mulţi ca noi realizează că oricând "graba strică treaba".

Ce-a făcut domnul Băsescu ca noi, românii, să fim "noi înşine"? Am ajuns să importăm totul, ca şi când geografia României ar fi mutat-o cineva în Sahara, ne duce armata prin Afganistan, ne cheamă la umbra rachetelor şi avioanelor, iar pe "instructori" şi militari străini în ţară.

Căci dacă e vorba să ne îmbătăm din nou cu vreo apă chioară, gen "singura soluţie", atunci poate că ea ar fi astăzi cea mai fericită pentru ţară, ca domnul preşedinte să-şi dea demisia, precum a făcut-o cu demnitate domnul Kőhler, preşedintele Germaniei, ţinând într-un fel seamă că şi acesta este cumva de-al nostru, fiind moldovean la origine.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Industria românească"

În viziunea noului guvern USL, industria trebuie să reprezinte unul dintre segmentele importante ale accelerării dezvoltării economiei româneşti.

Una din pârghiile importante ale industriei va fi aceea de a încuraja investiţiile în industria mică şi mijlocie prin crearea de facilităţi întreprinzătorilor. De asemenea, trebuie să avem în vedere implementarea unei strategii naţionale de relansare a industriei româneşti în toate domeniile competitive atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

Ministerul economiei va trebui în viitorul apropiat să ridice nivelul exportului românesc, prin produse competitive cu piaţa externă, aducând beneficii importante la bugetul statului.

Guvernul USL trebuie să facă o analiză amplă a tuturor privatizărilor din industrie, cât şi a obiectivelor industriale ce urmează a fi privatizate.

Concluzia generală este că guvernul României va trebui să se implice în viitor, în vederea creării unei industrii competitive care să permită atât stabilizarea unui număr mare de locuri de muncă, cât şi încasări la bugetul statului.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Politica externă"

Politica externă trebuie să fie abordată de noul guvern al României într-o viziune nouă, potrivit uzanţelor diplomaţiei internaţionale. În acest sens, în diplomaţia română nu vor mai exista decât diplomaţi de carieră, fără intervenţie politică.

Unul dintre obiectivele strategice ale diplomaţiei române va fi prezentarea corectă a României, a politicii promovate de guvern, parlament şi preşedinţie.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe trebuie să aibă pe agenda de lucru: promovarea oportunităţilor pentru străini, promovarea turismului, culturii şi istoriei României.

Îmi doresc ca în centrul Ministerului Afacerilor Externe, cât şi în ambasade să fie promovaţi tineri diplomaţi care să aducă un suflu nou politicii româneşti.

Noul guvern va trebui să întărească relaţiile diplomatice cu toate ţările lumii, să restabilească, acolo unde este cazul, relaţiile tensionate, care să aducă în final la o bună colaborare în plan politic, economic şi diplomatic.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Potenţialul României"

România are un imens potenţial agricol care, la fel ca în multe alte sectoare, nu este exploatat suficient. Aşa se face că, deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, românii importă circa 50% dintre alimentele pe care le cumpără din hipermarketuri şi pieţe.

Nimic nu mai e românesc în România, iar acest lucru se datorează în mare măsură celor care au fost la guvernare de mai bine de şase ani. Mâncăm tot mai multe roşii olandeze sau usturoi chinezesc, iar carnea de porc o aducem din Germania. O mare parte a cartofilor şi a merelor de la raft, dar şi din pieţe, vin din Polonia sau chiar din Turcia, iar pepenii de Dăbuleni au fost înlocuiţi de "fraţii" lor din Egipt.

Anul trecut am importat 162.000 de tone de carne de porc, în valoare totală de 250 de milioane de euro, chiar dacă România este una dintre ţările cu cel mai mare potenţial în domeniu. Chiar şi aşa, în ultimii doi ani aproape două treimi din fermele de porci s-au închis din cauza importurilor de carne de porc ieftină din ţările vecine.

Deşi suntem cunoscuţi pentru merele de Voineşti, în primele zece luni din 2010 am importat mere, pere şi gutui în valoare de 14 milioane de euro.

Situaţia în care producătorii români de legume şi fructe trebuie să concureze pe o piaţă neloială, dominată de importuri masive de legume şi fructe nesănătoase, este tristă. Şi producătorii de vin sunt obligaţi să concureze pe o piaţă în care vinurile ieftine, importate din toată lumea, se vând sub mărci româneşti.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"26 iunie - Ziua Drapelului Naţional al României"

Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secoluluial XIX-leadrept simbol naţional, cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa.

În 1834, cândŢările Româneau început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea libertatea şi unitatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica Vodă, a obţinut de la Imperiul Otoman învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii".

Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acest moment marchează începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.

Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de26 iunie1848, când Guvernul revoluţionar a decretat caTricolorul- roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, iar orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea. Pe lângă ţara noastră mai sunt alte patru ţări europene cu steagul tripartit în mod egal şi vertical:Franţa,Italia, IrlandaşiBelgia.

Ne-am obişnuit să vedem un drapel arborat la fiecare colţ de stradă, la intrarea în instituţii sau pavoazând oraşele la sărbătorile naţionale, însă, din păcate, drapelul naţional reuşeşte rareori să mai adune românii sub idei sau proiecte naţionale. Este încă o dovadă că am uitat valorile naţionale, că ne depărtăm de cele umane şi că zeii lumii moderne câştigă un teren nemeritat.

De aceea, am dorit să marchez această zi de importanţă naţională şi să ne urez să încercăm să fim demni păstrători ai valorilor naţionale, promotori ai intereselor româneşti.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Tricolor, Transilvania, Trianon"

La 4 iunie în acest an s-au împlinit 92 de ani de la semnarea în 1920 a tratatului de la trianon, tratat semnat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în conflagraţia ce a cuprins lumea între 1914 şi 1919.

Tratatul a consfinţit, după intense negocieri şi lupte pentru respectarea condiţiilor armistiţiului de la sfârşitul războiului, frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, România şi Cehoslovacia.

A fost ultimul tratat semnat din seria tratatelor încheiate la finalul primei conflagraţii mondiale între părţile beligerante, celelalte tratate de pace fiind semnate de Puterile Aliate cu Germania, la Versailles la 28 iunie 1919, cu Austria la Saint Germain En Laye la 10 septembrie 1919, cu Bulgaria La Neuilly la 27 septembrie 1919 şi cu Turcia La Sevres la 4 iunie 1920.

În partea a doua a tratatului de la Trianon, la articolul 27, se stabilea frontiera româno-ungară, frontieră reconsfinţită şi la sfârşitul celui de-al doilea război mondial prin tratatul de pace de la paris semnat la 10 februarie 1947, astfel încât toate alegaţiile pe care le întâlnim într-o anumită parte a spectrului politic ungar mai ales, dar şi românesc din păcate, nu au niciun fundament, cele două tratate de pace la care am făcut referire fiind documente internaţionale care recunosc, în fapt, o realitate istorică: Transilvania aparţine tricolorului românesc, în ciuda tuturor încercărilor de a impune, uneori prin falsificarea principiilor democratice moderne, un alt drapel decât iubitul nostru tricolor în transilvania românească.

Vorbind de o importantă aniversare din istoria modernă a României, cred că este momentul să amintim componenţa delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris şi să le aducem, peste ani, mulţumirile noastre pentru efortul de a împlini, alături de armata română, visul tuturor românilor: acela de a trăi într-o ţară unită, demnă şi respectată de toată lumea!

Delegaţia română a fost condusă de primul ministru I.I.C.Brătianu, având următoarea componenţă: domeniul juridic - Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara, domeniul economic şi financiar - G.Caracostea, Dr.Creangă, C.Crişan, N.Flondor, Eugen Neculce, domeniul geologic - Ludovic Mrazec, geografie şi etnografie - Caius Brediceanu, Alexandru Lăpedatu, domeniul militar - colonel Toma Dumitrescu.

Tuturor, la aniversarea a 92 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, întreaga noastră recunoştinţă şi veşnică neuitare a faptei lor de bravi români!

Este momentul să reamintesc faptul că acest proces al negocierii nu a fost nici simplu, nici uşor. Dincolo de imensul efort intelectual pe care l-a presupus procesul de negociere al Tratatului de La Trianon, armata română a adus tributul de sânge al acestui neam la recunoaşterea graniţelor adevăratei Românii: "188 ofiţeri şi 11479 soldaţi, din care 69 ofiţeri şi 3601 soldaţi morţi", (Constantin Kiriţescu, "Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919", Editura Casei Şcolilor Bucureşti).

În aprilie 1919, pe când armata română ocupa un aliniament la vest de munţii Apuseni, a primit misiunea de a împinge prin forţa armelor trupele Republicii Ungare a Sfaturilor (R.U.S.!!!), instaurată la 21 martie 1919, dincolo de zona neutră stabilită de Consiliul Suprem la 26 februarie 1919. Scopul creării unei zone tampon era acela de a împiedica producerea unor ciocniri între trupele române şi cele ungare, precum şi ocrotirea populaţiei civile în faţa abuzurilor foştilor ocupanţi.

La încheierea operaţiunii trupele române s-au oprit pe linia Tisei, unde au aşteptat în zadar realizarea dezarmării armatei ungare, în conformitate cu prevederile Armistiţiului de la Belgrad, convenit la 13 noiembrie 1918.

La 20 iulie 1919, armata română este atacată furibund de trupele bolşevice ungare, care se opuneau recunoaşterii unirii de facto a Transilvaniei cu Regatul României şi împlinirea visului de veacuri al tuturor românilor.

Reacţia trupelor române a fost promptă şi plină de eroism: au respins atacul ungar şi au contraatacat victorios, trecând Tisa, iar în 3 august 1919, dată de aur a istoriei armatei române, trupele generalului erou Gheorghe Rusescu au intrat în Budapesta şi au provocat căderea guvernului bolşevic al lui Bela Kun.

Este momentul ca acestor eroi să le fie recunoscute meritele! A sosit timpul ca Arcul de Triumf din Bucureşti să poarte din nou efigia bătăliei de la Budapesta din 1919, victorie istorică a armatei române.

Toate acestea sunt realităţi istorice, fapte de eroism pe nedrept trecute în penumbră într-o perioadă în care vedem cum în sate româneşti se ridică statui ale unor criminali de război, cum însuşi Horthy Miklos are statui în Ungaria sau cum oficialii de rangul cel mai înalt ai Ungariei Europene vin în România şi atentează la memoria românilor martirizaţi la Ip, Treznea, Moisei, Sărmaşu, Nuşfalău, Cerişa, Marca, Breşcu, Mureşenii De Câmpie, Mihai Bravu, Ciumarna, Zalău, Huedin, Belin, Zabala, Halmaşd, Sântion, Cosniciu De Sus, Camăr, Aghireş, Sucutard, Ditrau, Suciu De Sus, Tărain, Prundu Bârgăului, Catina, Rachitiş, Şincai, Turda, Ozd, Gădălin, doar pentru că erau români.

Mă aşteptam, aşa cum mă aştept din 1990 încoace, ca reconcilierea maghiaro-română să însemne şi scuze prezentate de un înalt oficial ungur poporului român pentru atrocităţile fără seamăn petrecute în anii negri ai istoriei moderne pe pământul românesc al Transilvaniei, şi o coroană de flori la monumentul de la Moisei al lui Vida Geza.

Aşa cum mă aşteptam ca pe 4 iunie Guvernul României să marcheze, într-un fel sau altul, 92 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, unirea de jure a Transilvaniei cu Regatul României şi consfinţirea frontierei vestice a României moderne.

Doar aşa ne putem impune în conştiinţa lumii ca o naţie demnă, respectată şi puternică. Doar aşa ne putem educa copiii. Doar aşa ne putem respecta eroii. Doar aşa ne putem respecta guvernanţii.

Iar din iubirea de ţară, de tricolor, de Transilvania, de Muntenia, de Moldova, de Dobrogea şi Banat, nu putem să facem un plagiat!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Echitatea în statul român începe cu restituirea banilor reţinuţi ilegal pensionarilor prin CASS"

Aş dori să îmi exprim astăzi susţinerea pentru una din priorităţile asumate de noul Guvern învestit, şi anume pentru restituirea banilor reţinuţi ilegal pensionarilor prin aplicarea neconstituţională a OUG nr.107 din 2010. Este vorba de acei bani pentru plata contribuţiilor asigurărilor sociale de sănătate calculate la întreaga sumă, şi nu doar la diferenţa între valoarea pensiei şi pragul de 740 lei, cum ar fi fost legal.

Prin faptul că a fost de acord cu restituirea retroactivă a banilor reţinuţi, FMI admite implicit nedreptatea legală creată prin această măsură, care a fost de altfel parte a planului de austeritate aplicat sub monitorizarea sa. Dacă pentru o instituţie de creditare internaţională este firesc ca doar calculele pragmatice să fie cele care servesc ca argumentare pentru adoptarea unei politici financiare, pentru un stat este nefiresc ca impunerea unor măsuri dure să nu ţină cont şi de grupurile sociale asupra cărora se aplică şi a puterii acestora de a le suporta. Reţinerea CASS pentru întreaga valoare a pensiei a fost o astfel de măsură. A fost luată strict în urma unor algoritmi de atragere a cât mai mulţi bani la bugetul de stat, crescând şi mai mult clivajul social dintre pensionari şi restul populaţiei. Pe lângă acest aspect, vorbim şi de o măsură faţă de care Curtea Constituţională s-a exprimat ca fiind ilegală, în urma numeroaselor acţiuni în instanţă iniţiate de pensionari.

Din fericire, prin determinarea pe care noul executiv o arată, vom putea corecta toate aceste nedreptăţi. Cred cu tărie că, pe lângă alungarea furtului şi a corupţiei din instituţii, avem nevoie de readucerea echilibrului social în România. Unul din primii paşi către acest echilibru este, în primul rând, repunerea în drepturi a pensionarilor. Banii reţinuţi sunt un drept luat ilegal celor care se luptă cu greu să facă faţă cheltuielilor cu medicamente, hrană şi întreţinere. Acest lucru provoacă derapaje sociale, care nu trebuie lăsate să se amplifice. Ca parlamentar, sper ca odată cu depăşirea definitivă a perioadei de criză economică să pot readuce pe agenda parlamentară politici sociale în sprijinul unor categorii precum pensionarii. Acordarea celei de a 13-a pensii sau acordarea de deductibilităţi fiscale pentru stimularea economisirii în sistemul de pensii private sunt doar câteva lucruri pe care mi le-am propus odată cu intrarea mea în politică. Sunt proiecte cu care am venit în faţa alegătorilor în 2008 şi pe care datorită perioadei de austeritate am fost nevoit să le las în plan secund, însă, la care nu voi renunţa.

bunăstarea unui stat nu ţine doar de atingerea unor cifre convenabile. Bunăstarea unui stat presupune şi posibilitatea de a asigura categoriilor asistate nişte standarde de viaţă decentă. Avem de parcurs un drum lung în acest sens. Până vom ajunge la aceasta destinaţie, a bunăstării sociale, trebuie să ne asigurăm în primul rând de respectarea drepturilor deja existente. Prin urmare, restituirea banilor reţinuţi pensionarilor printr-o măsură neconstituţională este o acţiune justă în acest moment. Noul Guvern condus de domnul Ponta a demonstrat că poate găsi soluţii pentru a da înapoi aceşti bani. Astfel, a negociat cu FMI restituirea treptată a banilor, în 16 tranşe, fiind reţinuţi aceşti bani. Închei, aşadar, prin a-mi reexprima susţinerea pentru acest proiect care se va concretiza, sper, cât mai curând.

Domnul Andrei-Valentin Sava: >

"Furtul de energie electrică - un fenomen care trebuie combătut prin amenzi drastice"

Aş vrea să aduc în atenţia dumneavoastră un subiect ce ţine de siguranţa cetăţenilor. Sustragerea de energie electrică este considerată furt sub incinta Codului Penal, precum şi a Legii Energiei Electrice nr. 13/2007, iar utilizarea instalaţiilor clandestine pentru racordarea de la reţea sau pentru a evita echipamentele de măsurare este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare.

La sfârşitul lunii martie a anului curent, pedepsele aplicabile pentru infracţiunile de furt de energie electrică introduse în 2007, au fost modificate considerabil în noul proiect de lege semnat de Guvern şi înaintat Parlamentului. În forma iniţială a acestuia, lansată în dezbatere la începutul acestui an de către Ministerul Economiei, pedepsele pentru aceste infracţiuni erau menţinute la nivelul celor introduse cu cinci ani în urmă. Cu toate acestea, documentul final aprobat recent de către Guvern a redus semnificativ sancţiunile aplicabile pentru aceste fapte, la unele din ele chiar şi cu câţiva ani de închisoare.

În contextul în care, în prezent, furturile de energie au ajuns să reprezinte aproape un sfert din consumul de curent electric la nivel naţional, consider că această modificare este inoportună. Furturile de energie sunt frecvent întâlnite atât în rândul consumatorilor casnici, cât şi al agenţilor economici.

În decursul lunilor martie -aprilie au fost organizate mai multe acţiuni de amploare de depistare a furtului de energie electrică de către poliţie şi jandarmi, în colaborare cu angajaţi ai companiei Electrica. Astfel, în urma acestor acţiuni s-au întocmit 21 de dosare în judeţul Teleorman, 12 dosare în Ilfov şi 6 dosare în Mediaş.

O altă verificare de amploare s-a realizat în judeţul Timiş. Procurorii DIICOT Timiş şi poliţiştii de la Biroul de Investigaţii Criminale Timişoara au organizat o acţiune împreună cu angajaţii ENEL, la începutul lunii martie, în urma căreia au fost verificate mai multe adrese din Timişoara, Blaj, Constanţa, Arad, Bucureşti, la hoteluri, restaurante, pensiuni, diferite societăţi de producţie şi firme de transport. Potrivit declaraţiilor făcute de către purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş, Mădălina Mezdrea, persoanele suspectate în acest dosar au modificat contoarele de curent electric, astfel încât aparatele să înregistreze un consum doar de 20-40% din valoarea reală, iar prejudiciul estimat depăşeşte suma de 100.000 de euro.

Statisticile prezintă o situaţie alarmantă şi pentru nordul ţării. Potrivit declaraţiilor făcute de către Ionel Pop, inginer şef al Sucursalei de Distribuţie a Energiei Electrice Baia Mare, în anul 2011 au fost înregistrate 242 de cazuri de furt de energie electrică atât pe segmentul consumatorilor industriali, cât şi al abonaţilor casnici. Numărul cazurilor s-a dublat în comparaţie cu anul 2010, când au fost identificate 115 situaţii de acest gen.

Nimic nu este mai presus decât viaţa omenească. Regretabil este faptul că oamenii nu-şi imaginează cât de periculoasă şi gravă este situaţia atunci când ei înşişi, prin instalarea diferitor dispozitive pentru consumul fraudulos de energie electrică, provoacă deconectări care duc la rândul lor la incendii, electrocutări şi pierderi de vieţi omeneşti.

Mai sus am menţionat doar cazurile unde au fost depistate mai multe infracţiuni odată, nu şi cazurile singulare care sunt, sau nu, depistate zi de zi de instituţiile abilitate, fiind şi acestea destul de frecvente.

În acest context aş dori să reiterez faptul că furtul de energie electrică reprezintă o faptă penală care trebuie pedepsită drastic, astfel încât fenomenul să fie puternic descurajat. De aceea, personal, îmi exprim dezacordul puternic faţă de reducerea pedepsei pentru acest tip de infracţiuni. Motivul este dat atât de faptul că se săvârşeşte o infracţiune împotriva statului prin sustragerea frauduloasă a energiei electrice, cât şi de existenţa unui număr mare de cetăţeni care se lasă înşelaţi de acele persoane care montează diferite dispozitive în aparatele de măsurare şi apoi dispar, toate acestea pentru o sumă considerabilă de bani. Din păcate, consecinţele acestor intervenţii pot duce de cele mai multe ori la urmări regretabile. Conchid prin a-mi reexprima îngrijorarea că aceste fenomene ar putea să se intensifice în urma scăderii pedepselor penale pentru furtul de energie, aşa cum prevede forma finală a proiectului de lege înaintat Parlamentului.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Obezitatea reprezintă un aspect îngrijorător al stării de sănătate în românia"

Statisticile arată că în prezent obezitatea în rândul copiilor este în creştere evidentă şi îngrijorătoare. În România, obezitatea şi supraponderabilitatea afectează 44% dintre femei şi 58% dintre bărbaţi, iar rata obezităţii infantile a ajuns să se situeze între 6% şi 8%. Mass-media atrage atenţia asupra acestor fapte, notând că în România numărul copiilor obezi înscrişi în învăţământul primar s-a dublat în ultimii 8 ani, după cum reiese dintr-un raport al Institutului pentru Sănătate Publică. Evoluţia pe termen lung a excesului ponderal la copii este nefavorabilă, aceştia devenind, în proporţie de 80%, adolescenţi şi, ulterior, adulţi obezi. Din păcate, obezitatea apărută la aceste vârste nu se vindecă.

Copiii obezi sunt descrişi, în general, ca fiind apatici, tăcuţi şi timizi, uneori irascibili, iar obezităţii i se asociază deseori alte simptome, care dovedesc suferinţă psihică, cum ar fi enurezisul şi eşecul şcolar. Atunci când eficienţa intelectuală este normală sau de nivel superior, inhibiţia sau pasivitatea afectează performanţele şcolare.

Ca medic şi ca parlamentar, consider că trebuie să luăm atitudine, nu doar să luăm cunoştinţă de existenţa acestei situaţii alarmante. Cunoaştem că bolile cronice reprezintă nu numai un segment important al patologiei umane, ci şi un motiv de creştere a costurilor serviciilor medicale. Obezitatea este responsabilă de apariţia a numeroase boli cronice, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, insuficienţa cardiacă, steatoza hepatică nonalcoolică, creşterea riscului de infarct miocardic, cancer, boli respiratorii, ale sistemului osteo-articular, dar şi tulburări de fertilitate la femei şi de potenţă sexuală la bărbaţi.

Românii mănâncă prost şi mult, sărăcia şi sistemul legislativ, care permite introducerea hormonilor de creştere în alimente, sunt doar câteva explicaţii la îndemână, dar alţi factori sunt poate mult mai importanţi. Educaţia pentru sănătate şi deprinderea de comportamente de viaţă sănătoase joacă un rol major.

Acţiunile de prevenţie trebuie să înceapă de la vârste foarte fragede, când se pun bazele educaţionale în familie şi în şcoală. Sportul oferă copiilor şanse de a dobândi şi perfecţiona aptitudini, de a preveni excesul ponderal, de a relaţiona cu alţi copii şi de a lua parte la competiţii într-un mediu sigur, ceea ce îi poate pregăti emoţional şi fizic pentru provocările vieţii de adult, impunându-le o disciplină.

Din păcate, prea puţini părinţi conştientizează importanţa sportului, solicitările de scutire medicală pentru practicarea sportului sunt numeroase, iar instituţiile de învăţământ nu pot oferi toate condiţiile pentru atragerea copiilor spre activităţi sportive.

Suntem o ţară săracă, însă suferim de obezitate! Consecinţele pe termen mediu şi lung ale acestei situaţii sunt grave. Este nevoie de un efort concertat al tuturor instituţiilor statului pentru prevenirea încă din perioada maternităţii şi din copilărie a obezităţii şi a consecinţelor ei, pornind de la măsuri legislative, urmate de programe de sănătate şi învăţământ care să încurajeze un stil de viaţă sănătos, alături de o educaţie intrafamilială şi informaţii media avizate.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"În căutarea unei identităţi inexistente"

Au trecut cinci ani şi jumătate de când România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Sunt însă multe state membre cărora parcă încă nu le vine să creadă un asemenea lucru, astfel încât reuşesc, şi după cinci ani şi jumătate, să păstreze restricţii pe piaţa muncii pentru cetăţenii europeni. Pentru anumiţi cetăţeni europeni! Cu alte cuvinte, pentru români şi bulgari.

Şi cetăţenia aceasta europeană, oricât ar fi de propovăduită de la Bruxelles în jos, în realitate vine în grade. Adică, unii sunt mai cetăţeni europeni decât alţii; unii cred despre ei că se ocupă cinstit cu marochinăria şi înregistratul mărcii pentru produsele lor, în timp ce alţii se ocupă perpetuu cu activităţi de contrafacere a produselor de marochinărie; unii sunt muncitori şi cinstiţi, alţii sunt hoţi, iar fiecare categorie e legată de un anumit pământ.

În mod bizar, această a doua etichetă pare atât de lipită de fruntea românilor, încât o comisie de profesori francezi nu a considerat că ar fi vreo problemă să o transcrie în subiectele unui examen naţional atât de important precum bacalaureatul. Dincolo de toate glumele spuse în emisiuni de divertisment, dincolo de ceea ce ar putea trece ca expresie a libertăţii de exprimare a unor indivizi, după acest "exemplu" al Ministerului francez al Educaţiei, se poate spune clar că discriminarea românilor este instituţionalizată. Ea izvorăşte de la autorităţi în jos şi tocmai de aceea actele de discriminare împotriva românilor sunt generalizate şi sunt considerate legitime în subconştientul colectiv al societăţilor europene.

După cinci ani şi jumătate de apartenenţă a României la Uniunea Europeană, nouă state membre, dintre care cinci din cele şase state fondatoare ale Uniunii - Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda -, se opun încă deschiderii pieţei muncii pentru români. În acest context, de ce ar considera Ministerul francez al Educaţiei că este greşit să presupună în mod public faptul că în România există bande de falsificatori ai produselor de marochinărie? Mai apoi, de ce ar considera un actor că este greşit să întindă mâna la cerşit şi să spună că face astfel salutul român?

S-ar putea crede că am eşuat, cel puţin până acum, în a ne găsi identitatea europeană cu adevărat. În realitate însă, este imposibil să găsim ceva ce nu ne este încă oferit cu adevărat. Consider că nu numai Ministerul de Externe al României trebuie să pretindă scuze Ministerului francez al Educaţiei, ci că instituţiile Uniunii Europene ar trebui să ceară ele însele socoteală statului francez pentru discriminarea evidentă la adresa unor cetăţeni europeni. Astfel, putem considera cel puţin că ne aflăm pe drumul potrivit spre identitatea europeană.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Craiova reapare puternic pe harta mondială a industriei auto"

După patru ani de când Ford a preluat uzina de automobile de la Craiova, după mulţi paşi mai mici sau mai mari făcuţi de uzină pentru transformarea şi modernizarea mijloacelor de producţie, după sesiuni intense de pregătire a personalului, astăzi Craiova reapare puternic pe harta mondială a industriei auto: începe producţia în masă de automobile Ford B-Max.

Demersul de privatizare a uzinei Daewoo a fost un efort al Guvernului Tăriceanu şi în acest moment reprezintă de departe cea mai semnificativă desfăşurare de forţe industriale din Craiova. Nu totul este mort în Craiova, industria constructoare de maşini trăieşte şi trăieşte din ce în ce mai bine şi mai sănătos. Chiar dacă a rămas numai jumătate din acest an, Ford a anunţat că doreşte să producă 60.000 de automobile în 2012, iar pentru anul viitor, compania a anunţat că doreşte să producă 120.000 de automobile. Craiova revine puternic pe harta exporturilor.

Odată cu demararea producţiei de motoare ecoboost luna trecută, dar şi cu cea de maşini de astăzi, Ford finalizează şi investiţia de 675 de milioane de euro la care s-a angajat.

La această poveste de succes, trebuie adăugată şi prezenţa furnizorilor care s-au instalat deja în jurul uzinei de la Craiova şi care revigorează încet, dar sigur, piaţa locurilor de muncă nu doar din Dolj, ci şi din Olt. De exemplu, Yazaki a creat aproape 500 de locuri de muncă la Caracal, alţi furnizori, precum IAC Group, urmând să îşi completeze personalul cu alte câteva sute de locuri de muncă în perioada imediat următoare.

Eu mă bucur să constat că performanţele Guvernului Tăriceanu îşi produc direct efecte şi acum, după o lungă perioadă de criză. Îmi doresc, desigur, ca povestea de succes a sosirii Ford la Craiova să se dezvolte constant, devenind un pilon de bază al dezvoltării întregii regiuni.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Aştept şedinţa de guvern de la Cluj, domnule prim-ministru, pentru a demara proiectul Spitalului Regional de Urgenţă"

Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaţilor pentru ultima oară ca deputat ales în colegiul electoral uninominal nr. 5 Cluj. După opt ani în care am reprezentat interesele clujenilor în cel mai înalt for al României, mă întorc acasă pentru a conduce cel mai înalt for de conducere din judeţul meu, şi anume Consiliul Judeţean Cluj.

În cei aproape opt ani de mandat am avut ocazia şi onoarea să lucrez alături de oameni de excepţie, buni profesionişti în specialităţile lor de bază. Aceste calităţi sunt dublate de dragoste faţă de popor, de grijă faţă de cei care i-au trimis în Parlament să le apere interesele şi să le dea legi bune. Împreună cu ei, colegii mei, deputaţii, am încercat să ne ţinem de promisiunile făcute la momentul în care am cerut votul cetăţenilor din colegiile noastre, străduindu-ne să nu dezamăgim. Nu ştiu dacă am reuşit, ştiu doar că votul din 10 iunie mă obligă să-mi folosesc abilităţile dobândite în Parlament pentru mai binele clujenilor.

Nu voi vorbi despre activitatea mea ca membru al legislativului, nu vreau să mă laud cu realizările sau mă scuz pentru unele neîmpliniri. Voi spune, totuşi, că primul mandat a fost unul în care am fost mândru să spun că sunt deputat şi fiecare întâlnire cu primarii din judeţul Cluj însemna o veste bună: le puteam spune despre bani alocaţi pentru modernizarea drumurilor, a şcolilor, a căminelor culturale, sau despre noi proiecte de finanţare demarate de guvern. După 2008, nu mi-a mai fost la fel de uşor. Aveam parte doar de veşti rele: bani puţini, sau deloc pentru primarii aparţinând PNL şi PSD. Mai grav a fost faptul că investitorii aduşi în judeţ de guvernarea liberală au început să plece, şomajul a luat avânt, sărăcia se întindea peste Cluj.

A fost unul motivele care m-au determinat să intru în cursa electorală pentru conducerea Consiliului Judeţean Cluj drept candidat al USL. A fost o luptă considerată de foarte mulţi ca inegală, dar, împreună cu colegii din USL, am luptat ca o echipă bine sudată şi am reuşit să învingem. Trebuie să mulţumesc pentru sprijin premierului Victor Ponta, tuturor membrilor cabinetului şi preşedintelui PNL Crin Antonescu, întregii familii USL. Am simţit că nu sunt singur, că am alături ceva ce banii contracandidatului meu nu puteau cumpăra: dorinţa clujenilor de schimbare în administraţia locală. Cred că acesta a fost principalul meu atu.

Voi încheia mulţumind colegilor din PNL care mi-au acordat încredere şi m-au ales drept vicelider al Grupului parlamentar liberal din Camera Deputaţilor din septembrie 2005 şi până acum. Gânduri de recunoştinţă pentru colegii deputaţi care mi-au îndrumat paşii la începuturile mele în băncile Parlamentului, indiferent dacă a fost vorba despre procedurile legislative sau întortocheatele coridoare ale Palatului Parlamentului...

Mi-am câştigat mandatul de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj "la mustaţă, scorul fiind unul extrem de strâns. Şi am "rămas fără mustaţă, ca urmare a unui pariu cu premierul Victor Ponta!

De aceea, vă cer permisiunea ca ultimele cuvinte ale declaraţiei mele de astăzi să i le adresez domniei sale. Domnule prim- ministru, mi-am ţinut prima promisiune făcută domniei voastre. Aştept cu nerăbdare şedinţa de guvern de la Cluj pentru a discuta pe îndelete despre Spitalul Regional de Urgenţă de care Clujul are mare nevoie!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Intrarea în normalitate"

Miza reprezentării României la Consiliul European este extrem de importantă. Consiliul European este forul în care se dezbat problemele politice fundamentale ale Uniunii Europene, de o relevanţă aparte în aceste momente, în care Uniunea traversează o profundă criză economică.

Situaţia actuală din România, de coabitare politică, impune atât preşedintelui, cât şi premierului, o abordare matură şi echilibrată. Nimeni nu îşi doreşte crearea de dispute care să afecteze interesele ţării şi imaginea noastră externă.

Premierul Victor Ponta a venit cu o propunere corectă: reprezentarea la Consiliul European în funcţie de tematica acestuia. Din punct de vedere constituţional, nu există niciun impediment ca premierul să reprezinte România la o întrunire a şefilor de stat şi guvern. Mai mult decât atât, Parlamentul României a adoptat o declaraţie politică potrivit căreia prim-ministrul, şi nu preşedintele, trebuie să prezinte poziţia României la lucrările Consiliului European din 28 iunie 2012. În aceste condiţii, este greu de înţeles poziţia preşedintelui care a cerut Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la cel care este îndrituit să reprezinte România.

Având în vedere natura problemelor ce se dezbat de obicei la Consiliul European şi faptul că aspectele ce vor fi decise în plan economic şi social se vor regăsi în politica internă a statelor participante, este mult mai oportun pentru interesul statului român ca reprezentarea să fie făcută de către şeful Executivului.

Agenda Consiliului European din 28 iunie a.c. cuprinde subiecte care intră clar în responsabilitatea Guvernului. Primul subiect se referă la propunerile de creştere economică şi creare de locuri de muncă, iar cel-al doilea priveşte bugetul Uniunii Europene pentru 2014 -2020. Consider că este în interesul României ca Guvernul, care va pune în practică aceste măsuri, să fie reprezentat la discuţii.

În faţa provocărilor majore care ne aşteaptă în următorii ani la nivel european şi naţional şi care ţin aproape în exclusivitate de prerogativele constituţionale ale Guvernului României, participarea prim-ministrului este mai necesară ca oricând. În plus, definirea poziţiei naţionale susţinute în instituţiile UE revine în principal Guvernului României, conform legislaţiei actuale.

Subliniez un lucru pe care l-am mai spus, şi anume faptul că reconectarea Parlamentului României la problematica europeană, în special la problematica dezbătută în cadrul Consiliilor Europene, reprezintă un demers de intrare în normalitate după anii în care instituţia prezidenţială a deţinut monopolul reprezentării la Consiliul European, ignorând sistematic Parlamentul României, organul reprezentativ suprem al poporului român.

Mă interesează ca înainte de plecarea la Bruxelles să fie informat şi Parlamentul, dar şi întreaga societate, cu privire la agenda cu care se merge acolo. De asemenea, ulterior trebuie să fim informaţi asupra dezbaterilor şi să aflăm ce ţinte a reuşit să atingă autoritatea care ne reprezintă. Românii au dreptul să ştie ce decizii se iau la nivel european, pentru că aceste decizii ne privesc în mod direct şi ne influenţează viaţa de zi cu zi.

Totodată, îmi doresc să crească potenţialul de influenţă al României asupra deciziilor strategice la nivel european, îmi doresc mai multe iniţiative, mai multă autoritate şi o eficienţă sporită a reprezentării intereselor noastre în plan european.

Din toate aceste motive, România trebuie să fie reprezentată la Consiliul European aşa cum Parlamentul României a decis şi s-a exprimat. Premierul, care merge la Bruxelles în urma unei expresii de voinţă politică a Parlamentului, nu uzurpă niciun fel de prerogativă a preşedintelui.

Doamna Cristina Elena Dobre:

"Dreptatea celor de la USL"

Neagoe Basarab către fiul său Teodosie: "... şi să nu împărţiţi strugurii voştri în făţărnicie, ca să fie unora dulci, iar altora amari..."

Înaintaşii noştri ştiau prea bine că justiţia trebuie să rămână aceeaşi pentru toţi, dar reprezentanţii USL au altă părere. Proiectul de lege conform căruia hotărârile Parlamentului luate cu majoritate de voturi nu vor mai putea fi contestate la Curtea Constituţională a României dezvăluie duplicitatea celor de la PSD şi PNL. Noua putere încearcă să se substituie justiţiei, pentru că acum justiţia începe să-i încurce.

Le-a fost dulce dreptatea celor de la USL doar atâta vreme cât au jucat în opoziţie, pentru că i-a protejat de orice fel de abuz al guvernanţilor de atunci. Când ceva din activitatea Parlamentului nu li s-a părut în regulă, au sesizat de fiecare dată Curtea Constituţională. Din cele 18 sesizări admise în ultimii patru ani, 12 au fost ale PSD şi PNL.

Dar le e amară acum justiţia celor de la USL, odată ajunşi putere. De ce? Pentru că nu mai vor să dea nimănui socoteală? Pentru că justiţia a început - în sfârşit - să fie liberă? Pentru că sunt convinşi încă de pe acum că legile pe care le vor propune vor fi proaste?

Orbiţi de obsesia de a-l suspenda pe preşedintele României, niciun abuz nu li se mai pare celor de la USL de neocolit, cu atât mai puţin cel de a se substitui justiţiei. E o idee care alterează însuşi spiritul democraţiei. Regulile jocului nu se schimbă niciodată în timpul jocului. Nu ştiu ce învăţături aţi primit de la mentorii dumneavoastră, domnilor, dar după deciziile pe care le luaţi s-ar zice că nu au fost deloc cele potrivite.

Înaintaşii noştri o ştiau foarte bine. Dreptatea trebuie să rămână aceeaşi pentru toţi, dar poate că tocmai acest lucru a început să sperie foarte tare.

Domnul Florin Iordache:

"Vina de a fi pensionar"

Guvernele din ultimii ani nu au făcut altceva decât să împovăreze şi mai mult traiul şi aşa chinuit al miilor de bătrâni ce nu au altă vină decât aceea de a fi neputincioşi. Mă gândesc aici la cei cu pensii mici, ce întreaga lor viaţă au muncit în fabrici ori pe câmpuri, sub soarele dogoritor, sperând la o zi când truda lor va fi răsplătită. În schimb, au fost uitaţi şi, chiar mai mult, li s-a luat şi din puţinul ce-l primeau. Şi ca umilinţa să atingă cele mai înalte culmi, au fost trimişi la cozi interminabile pentru o plasă cu alimente şi, chiar mai mult, puşi să plătească pentru dreptul la sănătate.

Şi totuşi tot ei sunt exemple, paradoxal, atunci când vine vorba de taxele către stat, şi nu de puţine ori îi observăm pe la diferite ghişee cum aşteaptă calmi, ţinând în mâini facturile ordonate cu grijă, după calcule îndelungi, şi probabil după multe renunţări la lucruri esenţiale lor, tocmai pentru a fi corecţi cu un stat ce nu o dată le-a întors spatele...

Acesta este portretul pensionarului român, gârbovit, cu ochii obosiţi după atâtea lupte cu ziua de mâine, dar totuşi demn, iar verticalitatea lui este o lecţie pentru noi toţi, o lecţie de viaţă. Lor le datorăm tot ce avem astăzi, iar drepturile lor sunt sfinte şi trebuie să luptăm ca toate nedreptăţile să fie îndreptate.

Domnul Florin Iordache:

"La mulţi ani, domnule Adrian Năstase!"

Printr-o crudă şi profund nedreaptă împrejurare, Adrian Năstase împlineşte 62 de ani pe un pat de spital. Acolo unde a ajuns în urma unui gest extrem, la capătul a 8 ani de barbară hăituire, care au culminat prin condamnarea sa la 2 ani de închisoare cu executare. Cuvintele mele sunt sărace şi neputincioase. Şi, fără a dori să comentez sentinţa judecătorilor ÎCCJ, simt că este de datoria mea morală să spun răspicat un adevăr dureros: nu acesta este mesajul pe care trebuia să îl primească cel care a condus guvernul recunoscut ca fiind cel mai performant din istoria postrevoluţionară a României, premierul pe parcursul mandatului căruia România a devenit stat membru al NATO şi a finalizat negocierile cu Uniunea Europeană, premierul pe parcursul mandatului căruia ţara noastră a înregistrat o susţinută creştere economică şi un stadiu ridicat de securitate socială.

Repet: nu am de gând să comentez decizia judecătorilor ÎCCJ, în schimb, resping categoric şi condamn fără ezitare ura bestială şi frenezia intolerantă cu care anumite voci publice, arondate unor anumite segmente ale puterii, au comentat ultraelogios această sentinţă. Resping şi condamn ura viscerală cu care aceşti cavaleri ai apocalipsei s-au repezit să îl sfâşie pe un om, un cărturar şi un politician la a cărui statură spirituală nu pot şi nu au cum să se ridice vreodată.

Îi urez domnului Adrian Năstase grabnică însănătoşire, putere înzecită şi îl asigur că lecţia de bărbăţie şi de demnitate pe care ne-a dat-o în aceste zile de grea încercare, prin care trece împreună cu familia sa, ne-a relevat mai bine altitudinea umană a personalităţii sale proeminente. Personalitate de care PSD şi Uniunea Social Liberală, România şi românii, vor avea vitală nevoie în marea bătălie cu impostura agresivă, cu minciuna sfruntată, cu jaful în bandă, cu învrăjbirea şi cu tot ceea ce ţine de un regim politic antinaţional şi antiuman căruia trebuie să îi punem cât mai curând capăt.

La mulţi ani, domnule Adrian Năstase!

Domnul Florin Iordache:

"Reforma educaţiei, o provocare"

Suntem martorii unei reforme neîncetate a învăţământului românesc, mai exact a unui şir de reforme ce în ultimii 20 de ani nu au ridicat standardele educaţionale cum ar fi fost normal să se întâmple, ci, dimpotrivă, au redus eficienţa şcolii, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Lovitura cea mai cruntă dată educaţiei a fost ceea ce s-a numit "reforma Funeriu", având ca principale obiective închiderile masive de unităţi şcolare, dar şi promovarea unor programe lipsite de orice studii prealabile, iar consecinţele nu au întârziat să apară.

Principalele carenţe ale acestui sistem sunt vizibile doar când privim la orizontul celor aflaţi în cauză, tinerii. Mulţi dintre ei asistă cu neputinţă la lungile dezbateri ce de regulă nu îşi găsesc finalitatea într-un proiect constructiv, ci, dimpotrivă, sfârşesc la stadiul de vorbe. Şi totuşi viaţa lor nu se opreşte în aşteptarea unor proiecte cu adevărat viabile, iar rezultatele anului precedent la bacalaureat sunt poate dovada cea mai concludentă. Tocmai de aceea trebuie gândită o reformă bazată pe continuitate astfel ca elevul să poată să-şi construiască un drum bazat pe alegeri făcute la timp.

Acum, în preajma examenelor de bacalaureat, mă gândesc la cei ce le susţin, fiind totodată un pas important pentru viitorul lor socioprofesional, faţă de care noi suntem direct răspunzători, pentru suportul acestora, ei fiind cei ce vor susţine la rândul lor România de mâine. Le suntem datori cu o transformare cu adevărat pozitivă a sistemului educaţional românesc, care, pe lângă revitalizarea învăţământului, trebuie să aibă ca principal scop reuşita în societate atât ca oameni, cât şi ca profesionişti.

"Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori." - Paul Louis Lampert.