Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi în a doua parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Georgian Pop şi Clement Negruţ, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Eugen Nicolicea:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa pentru prezentarea declaraţiilor politice.

Vă rog să mă scuzaţi pentru întârziere, am avut şedinţă a Birourilor reunite discutându-se problema Televiziunii.

Din partea Grupului PDL, domnul Mihai Cristian Apostolache. Vă rog.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Unul din obiectivele stabilite în campania electorală trecută a fost acela de a promova cât mai intens imaginea Văii Teleajenului şi de a valorifica potenţialul turistic al acestei zone. Am plăcerea astăzi să vă invit la o nouă acţiune de promovare a Văii Teleajenului, mai exact, a produselor specifice acestei zone din judeţul Prahova, o zonă încărcată de istorie şi înzestrată cu frumuseţi naturale şi spirituale.

Este vorba de cea de-a treia ediţie a acţiunii denumită "Produs de Valea Teleajenului", acţiune ce se desfăşoară în incinta Palatului Parlamentului, la nivelul S1, şi care-şi propune să aducă în atenţia dumneavoastră şi a celorlalţi vizitatori produse specifice Văii Teleajenului. Este vorba de ţuică, miere, produse de panificaţie, şerbet, mere, suc natural de mere, tablouri din fir, covoare de lână lucrate manual.

De asemenea, persoanele interesate pot să cunoască şi modul în care se realizează casele din lemn, în această zonă existând o tradiţie în ceea ce priveşte exploatarea şi prelucrarea lemnului şi construcţia de case din lemn.

Dacă v-am făcut curioşi, nu ezitaţi să vizitaţi astăzi expoziţia de la nivelul S1 al clădirii unde producătorii din localităţile Vălenii de Munte, Măneciu, Cioraşu, Izvoarele, Teişani, Starchiojd, vă aşteaptă să vă prezinte munca lor şi să vă introducă în atmosfera specifică Văii Teleajenului din judeţul Prahova.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Aduc la cunoştinţă faptul că domnul Rogin Marius, Grupul PDL, a depus în scris, domnul Marian Neacşu, din partea PSD, a depus trei declaraţii politice, doamna Manuela Mitrea, o intervenţie, domnul Filip Georgescu, o intervenţie, domnul Eduard Martin, o intervenţie, domnul Popeangă, o intervenţie, domnul Laurenţiu Nistor, o intervenţie.

Domnule Sorin Stragea, vă rog, poftiţi.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "5 octombrie - Sărbătoarea Mondială a Educaţiei".

Pe 5 octombrie mapamondul îşi sărbătoreşte dascălii. Este recunoscut astfel meritul lor în formarea culturii, valorilor şi moralei unei societăţi. Educaţia stă indiscutabil la baza evoluţiei pozitive a unui stat. Ziua Mondială a Educaţiei este sărbătorită pentru prima dată de UNESCO în 1994. La 5 octombrie este semnat actul privind condiţiile de muncă, dar şi statutul de cadru didactic, în baza recomandărilor făcute de UNESCO şi Organizaţia Mondială a Muncii.

Astăzi, "World Teacher's Day" sau "Journée Mondiale" este sărbătorită în peste 200 de ţări.

În România anului 2012 asistăm la o decădere tot mai mare a statutului de profesor. Pe lângă faptul că sunt remuneraţi la limita subzistenţei, tot ei sunt acuzaţi de rezultatele slabe ale elevilor la examenele naţionale. Grevele aproape anuale ale sindicatelor din învăţământ, aţâţate de comentariul preşedintelui Traian Băsescu din 2011, conform căruia şcoala românească "produce idioţi", au transformat mândria de a fi la catedră într-o ruşine. Meseria de dascăl atrage din ce în ce mai puţini tineri de la an la an. Învăţământul românesc se sprijină mai ales pe suplinitori, care sunt, de cele mai multe ori, slab pregătiţi pentru domeniul în care activează.

Istoria învăţământului românesc gratuit şi obligatoriu începe în vremea lui Cuza. "Legea instrucţiunii publice" din 1864 subliniază separarea şcolii de biserică şi constituirea unui învăţământ public de patru ani, gratuit şi obligatoriu pentru elevii între 7 şi 12 ani, fără diferenţe între sexe. Este de notat faptul că România este printre primele state europene care promovează ideea alfabetizării maselor prin gratuitatea a 4 ani de educaţie, înaintea Italiei (1877), Franţei (1882) sau Angliei (1870).

Legea din 1864 este completată de legile date de Spiru Haret în privinţa îmbunătăţirii funcţionării învăţământului secundar (1889) şi universitar (1899). Acestea vor rămâne în vigoare până în perioada interbelică. Cea mai importantă măsură luată, care este în vigoare şi astăzi, este organizarea liceului pe secţiile de uman şi real.

După venirea comunismului, sistemul educaţional este din nou reformat. Comuniştii acordă foarte mare atenţie acestui domeniu, conştienţi că o organizare bună, politică şi propagandistică, va asigura continuitatea ideilor noului regim. Cadrele didactice erau riguros selectate. Criteriile de selecţie nu se refereau doar la aptitudinile lor academice, ci şi la cele politice şi la "originile sănătoase". Învăţământul este organizat asemănător cu sistemul militar. Regimul punea la cale o copilărie controlată, unde cel mai important rol îi revenea profesorului.

După anii '90 s-a încercat "fuga" de comunism, aproape fără a mai lua în calcul ce e bun şi ce e rău din mai vechile principii. Treptat s-a renunţat la ce dădea fond educaţiei. O marcă a uniformizării sociale din comunism a fost considerată uniforma şcolară. Au abolit-o aproape de tot. Ceva ani mai târziu, toţi sunt scandalizaţi de ţinutele indecente în care se prezintă elevii la şcoală şi la examene.

În 2009 şi în 2010, ziua de 5 octombrie a fost sărbătorită de sindicatele din învăţământ prin ample mişcări de stradă. Cereau, cum cer în ultimii 22 de ani, salarii mai mari şi adoptarea unei legi a educaţiei adevărate. Cu alte cuvinte, cereau ajutorul statului pentru marea responsabilitate pe care o au: asigurarea viitorului României.

Trecând cu vederea lista, parcă interminabilă, a problemelor din educaţie, totuşi e o zi festivă! Să ne amintim, deci, de anii devenirii noastre, de dascălii care ne-au marcat existenţa şi ne-au format ca oameni.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr. 7, Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Buciuta, din partea minorităţilor naţionale.

Domnul Ştefan Buciuta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Ecoul internaţional privind problematica Uniunii Ucrainene din România (UUR)".

Încă din luna mai, în cadrul comunităţii ucrainene s-au ivit unele probleme care se aşteaptă a fi soluţionate de către organele competente cărora le-au fost adresate unele petiţii din interiorul comunităţii din partea unor persoane certate cu legea care şi-au permis să calomnieze Uniunea Ucrainenilor din România. Unele petiţii au fost adresate Parlamentului României, respectiv Camerei Deputaţilor, iar aceasta, la rândul ei, le-a transmis Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii.

Această comisie, fără a se documenta temeinic, a transmis petiţia unor autorităţi publice producând prejudicii Uniunii Ucrainenilor din România şi preşedintelui său, Ştefan Buciuta, care este şi deputat. Conform articolului 185 punct (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "Oricare membru al Camerei poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest sens preşedintelui comisiei sesizate". Deşi m-am adresat comisiei sesizate, nu s-a dat curs audierii mele pentru a explica şi lămuri punctul de vedere al Uniunii Ucrainenilor din România vizavi de plângerea adresată de către Asociaţia Uniunea Democrată a Ucrainenilor din România (UDUR), prin preşedintele său Dumitru Morhan, asociaţie ostilă Uniunii Ucrainenilor din România.

Trimiterea acestei plângeri calomnioase Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamnei procuror general Laura Codruţa Kovesi, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, domnului procuror şef Daniel Marius Morar, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, domnului prim-procuror, Poliţei Sectorului 1 Bucureşti, Serviciul de Investigare a Fraudelor, Curţii de Conturi a României, domnului preşedinte Nicolae Văcăroiu, a contribuit şi mai mult la susţinerea unei alte plângeri calomnioase adresate de către numiţii Morhan Dumitru şi Grijac Gheorghe Alexa, de data aceasta, în numele Uniunii Ucrainenilor din România, Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov (dosar nr.l384/P/2012), care prin ordonanţele emise în 21 şi 25 mai 2012 a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra mobilelor şi a unor imobile ale Uniunii Ucrainenilor din România, blocând şi conturile bancare ale UUR.

Prin blocarea conturilor UUR se afectează însăşi existenţa şi funcţionarea noastră, creându-se grave prejudicii prin imposibilitatea decontării şi efectuării plăţilor pentru achitarea salariilor, a impozitelor şi a manifestărilor culturale care s-au efectuat şi a celor care urmează a fi efectuate. UUR primeşte bani de la Guvern pentru a-şi cofinanţa acţiunile, conform hotărârilor anuale de repartizare şi utilizare a sumelor prevăzute la bugetul Secretariatului General al Guvernului, emise în baza legilor anuale ale bugetelor de stat, precum şi a protocoalelor întocmite cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice (DRI).

Uniunea Ucrainenilor din România este o organizaţie reprezentată în Parlamentul României şi membră a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale din România, iar prin publicaţiile ei face parte din Asociaţia Presei Minorităţilor Naţionale din România.

În vederea păstrării identităţii naţionale a ucrainenilor, Uniunea Ucrainenilor din România acţionează în diferite direcţii, cum ar fi limba, şcoala, cultura şi religia, luptă pentru renaşterea conştiinţei naţionale şi unităţii ucrainenilor din România şi menţine relaţii cu ucrainenii din alte ţări.

Activitatea Uniunii Ucrainenilor din România (UUR) este cunoscută nu numai în România, ci şi peste hotare, ea fiind membră a Congresului Mondial al Ucrainenilor (SKU), iar preşedintele Uniunii - membru al Directoratului; este membră a Congresului European al Ucrainenilor (EKU), iar preşedintele Uniunii este membru în prezidiul executiv; este membră a Consiliului Mondial de Coordonare a Ucrainenilor (UKVR), iar preşedintele Uniunii este membru al prezidiului de conducere şi membră a Asociaţiei pentru legăturile cu ucrainenii de peste hotarele Ucrainei (Asociaţia "Ucraina - Lumea").

Noi, ucrainenii din România, ne bucurăm atunci când avem posibilitatea să ne întâlnim cu fraţii noştri din Ucraina şi din diaspora, având ocazia să ne informăm şi să ne ajutăm reciproc în activităţile noastre, iar întâlnirile anuale ne dau prilejul să ne întâlnim cu demnitarii diferitelor ţări în care se desfăşoară acţiunile organizaţiilor internaţionale ale ucrainenilor.

Tocmai acest scop îl are şi vizita în România a domnului Euhen Ciolyi, preşedintele Congresului Mondial al Ucrainenilor, cu sediul în Canada. Domnul Euhen Ciolyi este doctor în drept, membru al Palatului Avocaţilor din Quebec şi reprezintă firma în faţa Curţii Supreme de Justiţie a Canadei, având practică judiciară din anul 1982.

Cu ocazia vizitei, preşedintele Congresului Mondial al Ucrainenilor va fi primit de către Excelenţa Sa Traian Băsescu, preşedintele României, şi de către Excelenţele Lor, preşedintele Senatului, domnul Crin Antonescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Ştefan Zgonea şi va avea întâlniri cu reprezentanţii Guvernului României desemnaţi de către Excelenţa Sa Victor Ponta, prim-ministru al României.

În cadrul acestor întâlniri se vor aborda următoarele subiecte:

situaţia actuală din Ucraina, euro-integrarea Ucrainei, drepturile omului şi alegerile parlamentare programate pentru sfârşitul lui octombrie 2012, zona economică şi militară euro-asiatică şi situaţia ucrainenilor din România.

Congresul Mondial al Ucrainenilor (CMU) este organismul de coordonare internaţională pentru comunităţile ucrainene din diaspora şi reprezintă interesele a peste 20 de milioane de ucraineni. Congresul Mondial al Ucrainenilor are organizaţii membre în 33 de ţări şi legături cu ucrainenii din alte 14 ţări. Fondată în 1967 ca o organizaţie nonprofit, Congresul Mondial al Ucrainenilor a fost recunoscut în anul 2003 de către Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), ca fiind o organizaţie nonguvernamentală (ONG) cu statut special consultativ.

Considerăm că aceste întâlniri vor fi de bun augur şi vor contribui la soluţionarea mai rapidă a problemelor cu care se confruntă Uniunea Ucrainenilor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumim.

Anunţ că domnii deputaţi PDL: Balan, Popescu, Oltean au depus în scris. De la PSD au mai depus în scris domnul Ciocan, domnul Munteanu şi domnul Gliga. De la PNL, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu. La minorităţile naţionale, domnul Miron Ignat. Şi din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul Giurgiu Mircia.

Domnule Gliga, vă rog frumos.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Ziua recoltei şi ziua persoanelor vârstnice, tradiţie şi respect".

Octombrie vine cu două dintre cele mai importante evenimente ale toamnei: "Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice" şi "Ziua recoltei".

Chiar dacă în acest an recoltele au fost mai scăzute decât în anul precedent, din cauza lipsei ploilor şi a unui sistem de irigaţii, agricultorii au profitat totuşi de ocazia de a umple mesele cu bucate tradiţionale. Bucuria mea este că am participat şi în acest an la un eveniment la care fiecare gospodar a îmbrăcat costumul tradiţional, promovând specificul zonei din care provine.

Pentru mine este de fiecare dată o onoare şi o bucurie când văd cum tineri şi bătrâni defilează pe scena acestui eveniment în port popular, mândri de zona pe care o reprezintă.

"Ziua recoltei" e unul din evenimentele ce merită susţinut, întrucât este menit să promoveze tradiţiile şi obiceiurile noastre, portul popular, dar şi produse pur româneşti. Să nu uităm să ne bucurăm de roadele pământurilor noastre, pe care le muncim cu trudă şi pe care le vom lăsa moştenire copiilor noştri.

"Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice" este un prilej pentru mine să îi cinstesc pe cei care mi-au fost profesori, care m-au îndrumat să îmi urmez calea în viaţă, dar şi pe cei care stau de câteva decenii împreună, arătându-ne tuturor cât de important este un sprijin moral. Acesta este unul din motivele pentru care e o onoare să îi premiez pe cei care au trecut prin viaţă împreună de zeci de ani.

În fiecare an voi participa cu drag la aceste evenimente, care nu doar că îi cinstesc pe cei care ne sunt mentori, dar şi promovează obiceiurile străbune ale ţării noastre, motiv de mândrie pentru fiecare dintre noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Nemaifiind înscrieri, declar închisă şedinţa destinată prezentării declaraţiilor politice şi vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Clovnăreală cu vrăjeală - un nou scenariu marca PDL+ Dan Diaconescu Senzaţional"

După ce au devalizat tot ce se putea prin ţara asta, căpuşând în mod direct, prin unii reprezentanţi ai săi de partid cu nume sonore, dar şi prin atribuirea directă, cu dedicaţie, a unor contracte umflate astronomic, unei clientele fidele puşculiţei de partid - vezi cazul Hidroelectrica, Poşta Română, Oltchim şi Arpechim, Compania Naţională a Huilei etc., PDL a inventat în laboratoarele sale obscure un scenariu SF mai mult decât penibil, prin care noua lor speranţă electorală, Dan Diaconescu în direct, trebuia să cumpere acţiunile scoase de statul român la privatizare pentru Oltchim.

Sunt de acord cu faptul că tot acest scandalos spectacol a devenit subiectul cel mai comentat de către media şi a făcut o fierbinte audienţă multor televiziuni pentru vreo două săptămâni, timp în care PDL-iştii, care mai de care cu un discurs avocăţesc, s-au întrecut să-şi apere creaţia.

Dar cu ce preţ oare? Muncitorilor aflaţi în dificultate nu li s-a oferit nicio soluţie concretă de către adjudecatarul licitaţiei respective, celebrul domn DD, ci doar circ şi minciuni sfruntate în loc de pâine, de stabilitate şi proiecte viabile de relansare economică. Clovnul numărul unu al ţării a încercat să-şi umfle peste noapte scorul electoral, proclamându-se un potenţial investitor al tuturor privatizărilor posibile din următoarea perioadă, prin inventarea unor presupuşi creditori internaţionali cu conturi grase, care s-au dovedit a fi de fapt doar nişte elucubraţii cu tentă telenovelistică. De la conturi inexistente, de la nume de scriitori de romane poliţiste şi până la plimbarea pe bulevard a unor saci cu bani, nimic n-a fost precupeţit de scenariştii de serviciu ai circarului pentru distragerea atenţiei de la jaful petrecut în ultimii patru ani la Oltchim şi pentru camuflarea vinovaţilor privind situaţia gravă în care au ajuns mii de angajaţi, dar şi două dintre cele mai profitabile companii de stat ale României.

Credeţi că i-a păsat vreo clipă lui DD sau apărătorilor săi PDL-işti de prejudiciul de imagine pe care îl aduc, în mod voluntar, atât Oltchimului, cât şi Arpechimului, prin acest oribil joc de culise şi prin acuzarea Guvernului de obstrucţionare a unei privatizări înscenate de dumnealor? Se pare că nu, nici vorbă de mustrări PDL-iste de conştiinţă, dacă Guvernul Ponta a reuşit, în numai câteva zile, să demonteze fiecare minciună în parte, cu dovezi clare şi să pună punct acestei farse, prin încheierea procedurii de privatizare a Oltchim.

Ba mai mult decât atât, Guvernul Ponta a trecut la următoarea etapă de punere în funcţiune a unei strategii de salvare şi de relansare a activităţii celor două companii, Oltchim şi Arpechim. Ţinând cont de situaţia gravă, şi anume că Oltchim-ul înregistrează în prezent o situaţie financiară extrem de dificilă, concretizată în pierderi cumulate de circa 400 milioane euro şi datorii substanţiale, totalizând 580 milioane de euro, Guvernul USL a decis constituirea unui parteneriat public-privat între principalii creditori şi autorităţile statului, prin crearea Comitetului pentru Stabilizarea Financiară a Oltchim (CSFO). Din acest comitet fac parte: primele trei bănci, după criteriul valorii împrumuturilor acordate Oltchim, apoi Electrica, AVAS, precum şi reprezentanţi ai Guvernului, respectiv Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei. Obiectivele comitetului respectiv sunt plata salariilor restante către salariaţi, repornirea activităţii Oltchim, identificarea, în condiţiile funcţionării societăţii comerciale, a unui investitor cu o capacitate financiară corespunzătoare, pentru a asigura operarea Oltchim şi Arpechim la un nivel cât mai apropiat de capacitatea de producţie potenţială a acestora. De asemenea, Guvernul Ponta consideră că mijloacele de realizare a obiectivelor strategice pentru Oltchim constau în restructurarea şi reorganizarea societăţii în vederea funcţionării sale în condiţii de profitabilitate, a menţinerii locurilor de muncă şi creării unei atractivităţi sporite pentru potenţialii investitori.

În consecinţă, Guvernul actual crede că mecanismele de reluare a activităţii întreprinderii se vor baza pe asigurarea de către principalele bănci creditoare a capitalului de lucru, conform programului de restructurare, care va cuprinde şi rezultatele negocierii între creditori. Totodată, Guvernul Ponta a hotărât să transmită Comisiei Europene notificarea pentru acordarea unui ajutor de salvare către Oltchim, sprijin financiar care, conform normelor europene în materie, se poate acorda unei întreprinderi aflate în dificultate, pentru menţinerea în funcţiune pe durata elaborării unui plan de restructurare viabil şi durabil al societăţii. Există posibilitatea ca, după autorizarea europeană a acestei forme de sprijin financiar, să poată acorda şi Guvernul, din fonduri publice, un împrumut pentru relansarea activităţii societăţii.

În urma ultimelor evenimente, putem trage deja concluziile evidente: toată clovnăreala lui DD, susţinută temeinic din spatele scenei de către PDL, a fost doar o cacealma cu un puternic iz electoral, pusă la cale minuţios de către mai-marii PDL pentru a-şi ascunde, prin tot felul de tertipuri, gunoiul lăsat în urma lor prin curtea Oltchim. Prin acest teatru ieftin, Dan Diaconescu a crezut că a găsit o nouă metodă de a se folosi de buna-credinţă a românilor, vrând să-şi multiplice în direct la televizor, aşa cum ne-a obişnuit, capitalul electoral, iar PDL sperând că DD îl va scoate din prăpastia eşecului în care s-a aruncat singur. Astfel, a fost demonstrat de către Guvernul Ponta că n-a existat în acest penibil scenariu nicio minimă intenţie de rezolvare onestă a lui DD-OTV, măcar parţială, a problemelor ultimilor patru ani cu care se confruntau Oltchim şi Arpechim, precum şi miile de angajaţi în cauză.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Alianţa România Dreaptă, aceeaşi Mărie PDL cu o altă pălărie pentru deghizare"

După votul masiv al românilor împotriva PDL la alegerile locale din iunie şi după cel impresionant de la referendumul pentru demiterea Preşedintelui Traian Băsescu, unde peste 7 milioane de români s-au pronunţat în acest sens, PDL şi Traian Băsescu au înţeles că vremea legilor portocalii - cele ale bunului-plac în ţara lui Fac Ce Vreau - au apus definitiv, iar tot dezastrul guvernamental pe care l-au lăsat în urma lor va fi puternic amendat atât din punct de vedere electoral, la alegerile generale din decembrie, cât şi ca posibilitate de supravieţuire pe scena politică viitoare.

Astfel, PDL şi Traian Băsescu au inventat peste noapte o aşa-zisă formaţiune politică de dreapta, falimentarul ARD, care înglobează, în afară de PDL, încă vreo două-trei noutăţi-nulităţi politice expirate încă dinainte de apariţie, crezând că au descoperit soluţia ideală de a se relansa, cu surle şi trâmbiţe. ARD se vrea o nouă stea de succes pe firmamentul politic, una căreia nu i se poate imputa nimic, ca şi când acum s-a născut şi nu ar avea nicio responsabilitate de decontat, în afară de propriul viitor.

Sunt convins că toate aceste schimbări întreprinse de domnul Traian Băsescu, cu doar o lună înainte de alegerile parlamentare, nu vor avea nicidecum efectul dorit de acesta şi că USL va câştiga detaşat, ca şi în cazul alegerilor locale, şi va intra din nou la guvernare pentru a continua să aplice măsurile necesare relansării economiei şi, bineînţeles, să repare nedreptăţile făcute de talentaţii în ale guvernării, Boc-Ungureanu-PDL-ARD.

De fapt, ARD nu se remarcă prin nimic spectaculos: aceeaşi politică de mahala, acelaşi repertoriu de minciuni gonflate până la refuz, care nu mai păcălesc pe nimeni, aceleaşi personaje corupte şi controversate care i-au sfidat pe români şi i-au tratat cu dispreţ. Numele grele ale ARD sunt doar nişte vechi cunoştinţe ale românilor: Emil Boc, cel care a tăiat salariile şi pensiile la comandă, Adriean Videanu, cel care a lăsat în urma sa un adevărat pârjol la Ministerul Economiei,Mihai-Răzvan Ungureanu, cel care a tocat, cu o viteză nemaiauzită, banii publici pe tot felul de cheltuieli de protocol exagerate şi neserioase. Aceştia sunt cei care au pus România pe butuci pentru a-şi satisface propriile interese şi pentru a-şi alimenta numeroasa clientelă, ei sunt aceiaşi supuşi ai lui Traian Băsescu.

Camuflajul acesta ieftin este doar aceeaşi Mărie cu o altă pălărie de imagine, cu o nouă denumire, care ar vrea să nu le mai reamintească românilor de PDL, cu alte culori, în speranţa că ar putea să-i scape de dezastrul portocaliu al ultimilor patru ani, dar cu aceiaşi oameni: Blaga, Videanu, Udrea, Anastase, Macovei, asortaţi cu inediţii, dar deja expiraţii, Ungureanu, Neamţu, Papahagi...

ARD nu va avea în niciun caz impactul scontat asupra românilor, deoarece Traian Băsescu nu a luat niciun moment în calcul faptul că românii îndură mult, tolerează o vreme, dar nu uită şi nu iartă niciodată. Românii au înţeles că au fost permanent minţiţi, umiliţi şi sărăciţi de grozăviile deciziilor PDL şi ale lui Traian Băsescu, iar nota de plată va fi pe măsură de data aceasta.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"România trebuie să-şi asigure în următorii ani independenţa energetică"

Situaţia de la Hidroelectrica, unde din cauza unui management defectuos au existat pierderi de peste un miliard de euro în ultimii ani, dar şi scumpirile energiei electrice, gazelor şi, indirect, a gigacaloriei reprezintă exemple cât se poate de clare ale faptului că România este vulnerabilă din punct de vedere energetic. Această stare de fapt afectează negativ atât mediul de afaceri, unde se descurcă doar "băieţii deştepţi", cât mai ales populaţia. Pe fondul liberalizării preţului la gaze şi energie electrică, efectele sociale ale următorilor ani pot fi cu adevărat dramatice - s-ar putea ajunge la varianta în care peste jumătate din câştigul mediu net al românilor să meargă pentru plata utilităţilor.

De unde în acest moment importăm aproape 20% din energia pe care o utilizăm, mai ales gaze de la Federaţia Rusă, putem ajunge ca în 2030 situaţia să se agraveze, dependenţa energetică a României urmând să ajungă, dacă nu se iau măsuri, la 50%. Într-o lume în care resursele de energie încep să devină elementele după care se calculează bogăţia unui stat sau pur şi simplu pârghii geopolitice, este absolut necesar să acţionăm în consecinţă. Iată de ce cred că situaţia actuală impune o reacţie clară şi bine orientată din partea Executivului.

Trebuie să începem să ne folosim de potenţialul energetic uriaş pe care îl avem. România este singura ţară din Centrul şi Sud-Estul Europei care are un mix de resurse potenţiale primare foarte însemnate. Practic, noi producem petrol, gaze, energie hidro, energie nucleară, suntem ţară extractoare de cărbune, există un însemnat potenţial eolian, dar şi de culturi de rapiţă, spre exemplu, ca să nu mai vorbim de posibila exploatare a gazelor de şist. Prin urmare, nu trebuie decât să avem o strategie eficientă de investiţii pentru a asigura independenţa energetică a României. Eu cred că dacă există investiţii însemnate în infrastructură, dacă există discuţii serioase la nivelul companiilor importante, interesate de exploatarea energiei în ţara noastră, începând cu Petrom şi încheind cu investitori ruşi, avem marea şansă ca într-o perioadă relativ scurtă, 4-5 ani, România să devină independentă din punct de vedere energetic.

Pentru a se ajunge acolo, este evident că avem nevoie de investiţii. Ele pot fi ale statului în tot ceea ce înseamnă infrastructură, dar şi ale privaţilor, în capacităţile de exploatare. În plus, toate aceste investiţii se vor transforma în contribuţii nete la produsul intern brut al ţării noastre.

În contextul acesta, este foarte important să fim atenţi de aici înainte când vine vorba de intermediari şi de firmele care căpuşează companiile de stat. Este important, deci, să eliminăm răul din rădăcină. Pe această cale, felicit Guvernul Ponta pentru felul în care a decis să rezilieze unele dintre contractele "băieţilor deştepţi" de la Hidroelectrica. Este genul de atitudine coerentă cu interesele românilor.

De asemenea, devine esenţial modul în care se va gestiona situaţia exploatărilor din Marea Neagră. Directoarea OMV Petrom, Mariana Gheorghe, vorbea de curând despre începerea exploatărilor undeva spre sfârşitul acestui deceniu, cel mai devreme în 2018. Cred că este timp suficient până atunci să rezolvăm, pe de o parte, problema redevenţelor şi să nu mai repetăm situaţia iniţială de la Petrom, pe de altă parte, să verificăm foarte serios potenţialul platformei continentale. Relaţia cu Exxon Mobile trebuie să facă subiectul unei dezbateri foarte serioase la nivelul Guvernului, pentru a nu ne trezi din nou în postura celor care au câştiguri marginale de pe urma propriilor resurse.

Această declaraţie politică are drept scop tragerea unui semnal de alarmă cu privire la riscurile sociale ale inacţiunii, dar şi sublinierea posibilelor efective pozitive pe care le-ar avea o strategie de investiţii în infrastructura energetică din România. Avem resurse naturale foarte importante pe care merită să le exploatăm. Dacă vom reuşi să o facem transparent şi în interesul cetăţeanului, într-o perioadă relativ scurtă de timp, poate mai puţin de 10 ani, România ar putea fi independentă energetic şi, implicit, un jucător economic şi geopolitic important în regiune şi în Uniunea Europeană.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În zece ani rămânem fără specialişti"

Solicit Parlamentului României adoptarea de urgenţă a Proiectului legislativ ce vizează deblocarea posturilor din sistemul sanitar. Precizez că cele două mii de specialişti care termină rezidenţiatul au în acest moment doar două variante: şomajul sau plecarea în străinătate, iar în zece ani vom rămâne fără medici specialişti.

România trimite zilnic şase tineri medici în faţa ghişeelor de şomaj sau la cele care eliberează paşapoarte. Trăim într-o ţară în care operaţiile se amână sau nu mai au loc din cauza deficitului de medici, dar care îşi permite să nu asigure locurile de muncă necesare pentru 2.000 de viitori medici specialişti şi pentru alte mii care au absolvit deja.

Personalul medical este decimat, în condiţiile în care 10% dintre medici au plecat deja din ţară, iar în acest ritm vom rămâne în zece ani fără specialişti. Nu contează faptul că aceşti medici au studiat mai bine de un deceniu, nu contează sumele alocate formării lor, nu contează că sunt judeţe în care nu sunt medici cu anumite specializări, pentru că posturile rămân blocate prin Ordonanţele de urgenţă nr. 34/2009 şi nr. 1/2010.

Medicina nu se poate face după cum cred unii, pompieristic, cu personal necalificat, iar cele trei boli ale sistemului medical: calitatea deficitară, subfinanţarea şi corupţia nu se pot trata cu un deficit major de personal.

Pentru a da o şansă pacienţilor din România, pentru miile de rezidenţi ce îşi doresc un loc de muncă, pentru medicii specialişti ce vor să muncească în această ţară am iniţiat un proiect legislativ ce prevede ca ocuparea posturilor vacante din sistemul sanitar să se facă în funcţie de normativele de personal aflate în vigoare, de muncă şi să nu facă obiectul unor suspendări.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cât ne costă un şofer drogat?"

49 de şoferi au fost opriţi în trafic în urma consumului de psihotrope. În fiecare zi un şofer băut ajunge la urgenţe. Astfel, solicit înăsprirea pedepselor prin luarea de urgenţă a două măsuri. Prima măsură legislativă prevede ca şoferii aflaţi sub influenţa psihotropelor sau băuţi să deconteze toate costurile legate de expertiza medico-legală şi transportul la spital, ce ajung la peste 100.000 USD în cazul accidentelor soldate cu victime. A doua măsură prevede interzicerea cel puţin 5 ani a dreptului de a conduce pentru cei aflaţi sub influenţa psihotropelor sau a alcoolului.

De la începutul anului 2012, în fiecare zi a ajuns la urgenţe cel puţin un şofer aflat sub influenţa psihotropelor sau băut. 69% dintre aceştia sunt din urban, iar aproape 2/3 sunt în grupa de vârstă 21-40 de ani, cu preponderenţa celor cuprinşi între 21-30 de ani (36%). Doar 9% sunt mai tineri de 20 de ani, iar în categoria de peste 40 de ani se încadrează aproximativ 30% dintre şoferi. Remarcăm că nicio femeie nu a fost oprită în trafic în urma consumului etanolic sau a psihotropelor şi niciun bărbat de peste 60 de ani.

Trei şoferi sunt amendaţi în fiecare zi după ce au fost surprinşi băuţi în trafic, iar pierderile economice legate de evenimentele rutiere sunt estimate la 1,5-2% din PIB.

Cheltuielile colaterale sunt suportate de fiecare dintre noi şi ţin de intervenţia poliţiei, determinările prin alcooltest, deplasarea la spital, intervenţia unei echipe medicale, recoltarea de probe biologice şi determinări toxicologice. Aceste cheltuieli nu ar fi existat dacă şoferii nu ar fi condus băuţi sau sub influenţa psihotropelor. Mai mult decât atât, odată ajunşi la spital, aceşti şoferi produc disfuncţionalităţi în activitatea serviciilor de urgenţă, prin agresivitate verbală sau supraaglomerarea activităţii medicale.

Acest proiect legislativ prevede ca cei surprinşi în trafic sub influenţa alcoolului sau psihotropelor să deconteze atât actul medical, precum şi intervenţia poliţiei. Cei aflaţi în astfel de situaţii vor rămâne fără dreptul de a conduce cel puţin cinci ani.

Nu mi se pare firesc să plătim cu toţii pentru faptul că unii şoferi aleg alcoolul în locul siguranţei, iar prin acest proiect îi ajutăm să deconteze cheltuielile pe care le produc şi totodată sperăm să descurajăm consumul de alcool în trafic.

Fără măsuri ferme aceste situaţii se vor repeta din ce în ce mai des.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"După coplată şi răsplată"

Solicit public primului-ministru şi ministrului interimar al sănătăţii avizul favorabil pentru adoptarea Proiectului legislativ privind eliminarea coplăţii aflat pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. Consider că domnul Ponta trebuie să clarifice poziţia pe acest domeniu pentru a nu exista suspiciunea de traseism de idei în funcţie de plasarea Domniei Sale în tabăra puterii sau în opoziţie.

În acest moment mai avem doar două obstacole pentru eliminarea coplăţii: avizul favorabil al Guvernului şi votul Parlamentului.

Din păcate traseismul de idei riscă să ducă la respingerea acestui proiect legislativ. Cu toţii vrem să ştim, mai ales că se apropie alegerile parlamentare, dacă acest guvern susţine sau nu eliminarea coplăţii.

Coplata este doar o nouă taxă pe sănătate, ce creează două probleme majore pacienţilor şi serviciilor de urgenţă. Pacienţii vor evita să plătească această taxă suplimentară în două moduri: fie apelând la 112 chiar şi pentru afecţiuni minore, ceea ce va duce la aglomerarea până refuz a ambulanţei şi a unităţilor de primire urgenţe ce vor deveni rapid ineficiente, fie amânând prezentarea la spital cu risc de agravare a afecţiunii. Ambele moduri vor duce şi la creşterea cheltuielilor legate de asistenţa medicală, cheltuieli care nu ar exista dacă această coplată nu ar fi introdusă.

Proiectul legislativ ce prevede eliminarea coplăţii prin abrogarea Legii nr. 220/2011, pe care l-am iniţiat încă din februarie 2012, a ajuns pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. În ciuda declaraţiilor sforăitoare privind necesitatea eliminării coplăţii acest proiect este plasat doar la poziţia 86 de pe ordinea de zi şi este încadrat în categoria proiectelor legislative cu propunere de respingere. Surprinzător sau nu, Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, ce trebuia sa apere dreptul la sănătate al românilor, a respins în unanimitate acest proiect legislativ.

Reamintesc celor interesaţi că legea privind introducerea coplăţii a fost propusă de Ministerul Sănătăţii, iar adoptarea ei s-a făcut cu avizul favorabil al Guvernului.

Coplata poate fi eliminată chiar de azi dacă proiectul meu legislativ are avizul favorabil al Guvernului şi votul Parlamentului.

Depinde doar de domnul Ponta ca acest proiect, susţinut în vremuri de opoziţie, să aibă avizul favorabil al Guvernului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"CAS terapeutic"

Voi iniţia un proiect legislativ ce va scuti de la plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate pe cei care lucrează în sistemul medical şi învăţământ. Consider că un astfel de proiect legislativ oferă alternative pentru cei care în acest moment părăsesc ţara din cauza salariilor insuficiente.

Suntem pe ultimele locuri în UE la numărul de medici raportat la numărul de locuitori, dar pe primul loc la morţi evitabile, mortalitate infantilă sau la tuberculoză. Peste 100 de localităţi nu au medic şi sunt judeţe în care anumite specialităţi au dispărut. Operaţii majore se amână sau nu au loc pentru că medicii părăsesc această ţară.

Avem cea mai ieftină mână de lucru în acest sector, dar subfinanţarea, corupţia şi calitatea deficitară a sistemului trimit în fiecare zi câte 10 medici în faţa ghişeelor care eliberează paşapoarte.

După ce am investit milioane de euro în formarea acestor oameni, reuşim să ne furăm căciula prin blocarea posturilor şi menţinerea unei salarizări ce nu poate asigura subzistenţa, întemeierea unei familii, achiziţionarea unei locuinţe sau procurarea cărţilor de specialitate. Fără ajutorul familiei niciun rezident nu-şi permite cumpărarea vreunui tratat în domeniu, care adesea depăşeşte salariul pe o lună.

Recomandările UE prevăd ca medicii să primească un salariu de două sau trei ori mai mari faţă de media pe economie, dar aceste recomandări au rămas în ultimii douăzeci de ani doar promisiuni electorale.

Voi iniţia acest proiect legislativ pentru a da o şansă pacienţilor din România, pentru miile de rezidenţi ce îşi doresc un loc de muncă, pentru medicii specialişti ce vor să muncească în această ţară. Această măsură ce va duce la creşterea salariilor din sănătate cu 5,5% nu presupune alocări bugetare suplimentare şi va conduce la economii prin faptul că pacienţii vor putea fi trataţi în continuare în România, cu costuri mai mici decât cele din străinătate, iar sumele alocate formării personalului medical nu vor mai fi "donate" către alte ţări, prin plecarea medicilor în străinătate.

Domnul Dorel Covaci:

"Celebrarea Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice şi a Educaţiei"

Pe data de 1 octombrie am sărbătorit Ziua Internaţională a Persoanelor în Etate, un moment care prilejuieşte reconsiderarea respectului şi a preţuirii pe care societatea noastră, în general, le acordă acestei categorii de vârstă.

Marele poet Adrian Păunescu se referea la părinţii şi bunicii noştri în poezia sa, "Repetabila povară":

"Cine are părinţi, încă nu e pierdut, / Cine are părinţi are încă trecut. / Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, / Unde-avem şi noi înşine ai noştri copii. ...Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând, / Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. / Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii / Nu copil de părinţi, ci părinte de fii."

În faţa celor care au răbdat "vijelia nestatornicei vieţi", ani şi ani la rând, nu putem decât să ne plecăm în genunchi şi să le sărutăm mâinile asprite de munci şi suferinţe, să le dăm "smerit prinos" pentru toate izbânzile, dar şi visele sfărâmate, care i-au făcut să devină ceea ce sunt: nişte înţelepţi blânzi şi buni, care împărtăşesc generaţiilor viitoare iubirea, poveţele, înţelegerea, cunoaşterea unor vremuri apuse şi le dedică sacrificiile şi munca neobosită.

Fiecare societate are obligaţia de păstra o memorie vie a trecutului său istoric şi de a-şi întreţine identitatea şi valorile naţionale. A le respecta anii de viaţă şi experienţa acumulată, a le acorda un loc binemeritat în societate înseamnă a avea grijă de identitatea noastră cultural-istorică, de rădăcini. Fără ei, părinţii şi bunicii noştri, fără o legătură puternică care să ne unească, suntem doar nişte trunchiuri care se leagănă dizarmonic, vitregiţi de sursa de viaţă, forţa şi înţelepciunea originară.

Una dintre cele mai importante porunci ale lui Dumnezeu este: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie" (Ieşirea 20, 12). Aşadar, există şi o condiţionare biblică a unui destin pozitiv, în funcţie de felul în care ne tratăm înaintaşii. Într-un scenariu bun, familia trebuie să le fie alături, cu răbdare, să îi înţeleagă, să le asculte poveţele, să îi ajute să se simtă respectaţi, împliniţi şi utili pentru societate, iar statul trebuie să aplice acele minime măsuri de asistenţă socială, care să le ofere o viaţă demnă şi decentă.

De multe ori însă bătrâneţea devine sinonimă cu sărăcia, mizeria, neputinţa, umilinţa, boala, durerea, deznădejdea, sentimentul inutilităţii. Ori de câte ori şi din vina oricui se întâmplă acest lucru, este o ruşine pentru noi toţi că într-o societate modernă, cu pretenţii de membră a comunităţilor internaţionale, se tolerează astfel de fenomene.

Gradul de evoluţie a unei naţiuni se măsoară cel mai bine prin grija şi respectul faţă de persoanele în etate şi prin nivelul de educaţie al copiilor.

Întâmplarea a făcut ca, tot în cursul săptămânii trecute, pe 5 octombrie, să se celebreze şi Ziua Internaţională a Educaţiei.

Acesta este un domeniu vital, al investiţiei în copii, în creşterea, cultivarea şi hrănirea lor spirituală, pentru a avea certitudinea unui viitor cât mai bun.

Se spune că un educator este asemenea unei lumânări, care se mistuie pe sine pentru a lumina calea celorlalţi. Numai prin multă dăruire şi sacrificiu de sine cunoaşterea poate fi transferată generaţiilor în formare, care au atâta nevoie de ea, pentru a se desăvârşi în evoluţie.

Această profesie dusă la perfecţiune este o sumă a unor calităţi şi talente asumate de: prieten, actor, doctor, detectiv, psiholog, părinte, politician, investitor, antrenor, vânător de comori. Pe parcursul unei zile de muncă, un profesor le exercită cam pe toate, pentru creşterea nivelului de performanţă al elevilor săi.

Un dascăl bun este şi un luptător împotriva conformismului, a fricii, a apatiei, a prejudecăţilor, a ignoranţei, a resemnării, încercând mereu să aducă la suprafaţă acele nestemate care zac îngropate în unghere ascunse sau chiar neştiute.

Guvernul USL a reuşit readucerea salariilor profesorilor la nivelul anterior crizei, precum şi returnarea banilor pentru asigurările medicale ale pensionarilor. Este un prim pas care demonstrează schimbarea de optică la nivelul politicului executiv din România. La scurt timp după venirea la putere, cu toate piedicile, Alianţa USL a căutat să corecteze erorile guvernărilor anterioare şi să redea cetăţenilor un trai demn şi decent; a identificat şi a implementat soluţii pentru ieşirea din criză, pentru revigorarea economică, fără să umilească, să calce în picioare şi să aducă la limita sărăciei şi disperării cetăţenii României. Este un drum lung şi anevoios, pentru că au plecat de la realităţi dezastruoase, determinate de o gestionare iresponsabilă a banului public, dar avem speranţa că profesionalismul, corectitudinea şi buna-credinţă îşi vor spune cuvântul pentru scoaterea la liman a ţării.

În ceea ce ne priveşte, avem obligaţia de a iniţia şi susţine proiecte de lege în sprijinul acestor categorii sociale şi socioprofesionale, acesta fiind modul prin care ne arătăm consideraţia şi preţuirea pentru cei care ne-au ales şi aşteaptă de la noi să punem umărul la crearea unei vieţi mai bune în România.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"PDL mimează munca"

PDL se face că munceşte. Parlamentarii partidului şi-au propus să depună în fiecare săptămână câte o moţiune simplă "pe domenii cu mari probleme".

Pentru cine îşi aminteşte că, până acum 5 luni, ţara a fost guvernată de roiul de lăcuste PDL-iste, toată această acţiune pare cel puţin ipocrită şi caraghioasă.

Prima pe listă a fost educaţia. PDL-iştii au încercat să convingă (pe cine oare?) că actualul guvern este de vină pentru Legea educaţiei Funeriu, pe care unul dintre guvernele portocalii şi-a angajat răspunderea în Parlament. Ca de fiecare dată, cei care au făcut boacăna încearcă să se spele pe mâini, pozând în exemple de competenţă, curăţenie şi moralitate.

Următoarea moţiune va ataca agricultura. Conform textului depus la Camera Deputaţilor, moţiunea va vorbi despre clientelă politică şi reformă instituţională, despre abuzuri şi ilegalităţi, despre incompetenţă şi lipsă de viziune. Nu-i aşa că vi se pare foarte cunoscut? Parcă ar fi descrise cu acurateţe guvernările Băsescu-Boc-MRU.

Dacă cei din PDL nu au ce să facă şi îşi pierd timpul scriind moţiuni insipide, neserioase şi ipocrite, le propun să facă o evaluare cinstită a anilor lor de guvernare şi să depună moţiunile în interiorul partidelor şi alianţelor pe care le-au format, să le dezbată şi să voteze excluderea adevăraţilor vinovaţi portocalii pentru situaţia dezastruoasă în care se află România.

Dacă le mai rămâne timp liber şi vor depune totuşi şi o moţiune pe buget, le sugerez ca aceasta să aibă ca punct de referinţă celebra listă de cheltuieli parfumate a domnului MRU.

Să fie corecţi şi integri, aşa cum le cere propriul Cod, şi să îşi construiască tot textul moţiunii în jurul raportului "10 miliarde lei/78 de zile". Să compare eficienţa oricărei acţiuni şi a oricărei cheltuieli bugetare a guvernului actual cu acest raport inventat de ungureanul-şef, cel care a împrăştiat după bunul său plac 10 miliarde de lei într-un mandat minuscul de 78 de zile.

Aştept cu interes un astfel de text, în care PDL se va acuza cu sinceritate de direcţionarea banilor către puşculiţa portocalie de partid, de îngroparea unor sume uriaşe în proiecte inutile (ca celebrele terenuri de fotbal în pantă), de atingerea recordului de valoare pentru 1 km de autostradă, de închiderea unor spitale din lipsă de fonduri, de tăierea inutilă a salariilor bugetarilor, de...

Cu siguranţă că aşa ceva nu se va întâmpla niciodată.

Ne-a demonstrat-o chiar declaraţia onestă a preşedintelui PDL, dată în faţa aleşilor locali ai partidului: "Nu trebuie să mai avem miniştri care, din momentul în care au ajuns în scaun, să creadă că cu ei a început lumea şi să nu mai răspundă la telefon nici măcar partidului."

Ce putem înţelege din acest mesaj?

Că îi acuză pe cei pe care i-au pus în fruntea ministerelor că, odată ajunşi în funcţie, şi-au făcut de cap sau că şi-au făcut de cap fără să ştie partidul? Că şi-au băgat banii în buzunarele proprii sau că nu au umplut buzunarele partidului? Că, în eventualitatea în care vor mai ajunge în vârf, îi vor promova doar pe cei cu profil de slugarnici?

Acesta este visul acestor personaje: să guverneze ţara, să înscăuneze miniştri care să le răspundă la comenzi (indiferent cum) şi să conducă absolut toate instituţiile existente, pentru a putea să îşi împartă banii în gaşca lor portocalio-ARD-istă. Toate acestea, în timp ce vor mima munca în folosul cetăţeanului.

Sunt convins că alegerile parlamentare le vor spulbera acest vis, că îşi vor continua existenţa în opoziţie şi că vor avea suficient timp pentru a compune texte mincinoase şi plicticoase de moţiuni inutile.

Domnul Filip Georgescu:

În declaraţia politică de astăzi vreau să mă refer la scena politică românească, mai cu seamă la confruntările dintre diferitele formaţiuni politice, confruntări ce devin tot mai acute odată cu apropierea alegerilor parlamentare.

Cea mai vocală formaţiune politică din această perioadă este, după cum apreciaţi şi vedeţi chiar dumneavoastră, formaţiunea care, cu puţin timp în urmă, a pierdut puterea, şi anume PDL. Are acest partid o strategie demnă de cartea recordurilor: să nu treacă săptămâna fără o moţiune simplă. După ce au auzit ce nu voiau să audă la moţiunea pe educaţie, parlamentarii PDL au depus o altă moţiune simplă, pe agricultură, moţiune ce va fi dezbătută în această săptămână. Mari şi pricepuţi specialişti trebuie să aibă PDL, dacă ştiu şi se pricep la toate, dar absolut la toate sectoarele economiei româneşti. Nici pe vremea lui Ceauşescu nu întâlneai, în afară de el, oameni multilateral pregătiţi, gata să ofere soluţii viabile la orice problemă apărută în procesul de desfăşurare a educaţiei, sănătăţii, agriculturii, industriei, comerţului etc., cum întâlneşti astăzi în gruparea PDL.

Legat de moţiunea pe agricultură, rămân surprins şi mirat că, din noianul de specialişti în domeniu, PDL nu a găsit unul să le atragă atenţia că în acest sector vital al economiei româneşti se foloseşte anul agricol, nu cinci luni sau trei luni. Orice om care lucrează în acest sector, oricare locuitor al satelor ştie că în agricultură anul începe odată cu semănatul şi se încheie toamna următoare, odată cu strângerea recoltei. Aşa că mai aveţi puţintică răbdare şi o să aflaţi rezultatele anului agricol 2011-2012, dar, mai ales, care a fost contribuţia lui "ăla micu" din fruntea Guvernului (pe Mihai-Răzvan Ungureanu nu-l mai punem la socoteală, deoarece el a consumat numai produse de import, achiziţionate la preţuri exorbitante) şi care a fost contribuţia Guvernului Ponta. Vă spun de pe acum: balanţa înclină în favoarea actualului guvern. Tare mi-e teamă că strategia PDL-ului cu săptămâna şi moţiunea simplă nu va da roade, pentru simplul motiv că timpul redus, de câteva luni, nu a fost suficient pentru actualii guvernanţi să facă ordine, să pună pe făgaş normal, să îndrepte ce se mai putea îndrepta din lucrurile grave găsite în toate sectoarele economiei româneşti. Trebuie să ai mare tupeu să condamni un guvern care, în cinci luni de la învestire, nu a reuşit să facă ceea ce a făcut în opt ani guvernul "ălui mic", plus al celui cu cheltuieli de protocol. Ba eu vă spun, stimaţi colegi, că în cinci luni actualul guvern a reuşit să dreagă şi să îndrepte multe din greşelile grave lăsate de Guvernatorul din Deal şi de apropiaţii săi. Tăierea salariilor bugetarilor, reducerea cuantumului pensiilor, a sporurilor pentru creşterea copiilor sunt doar câteva.

Stimaţi colegi de la PDL, puteţi depune, zilnic, câte o moţiune. Teme găsiţi, pentru că, aşa cum am mai spus, specialişti multilateral... era să zic dezvoltaţi, pregătiţi aveţi. Numai că efectul acestora este nul. Lumea, electoratul s-a prins. Numai gălăgia vă caracterizează. Orice om de bună-credinţă înţelege că nu poţi face în cinci luni ce alţii nu au reuşit în opt ani.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"19 ani de la admiterea României ca membru al Consiliului Europei"

Am decis să rememorez astăzi istoria zilei de 7 octombrie 1993, când, la Sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, s-a aprobat prin vot admiterea României ca membru cu drepturi depline în acest organism. Prin aderarea la Consiliul Europei, primul for de cooperare interguvernamentală, România a realizat unul dintre primii paşi importanţi în procesul de aderare la structurile euroatlantice.

La 16 martie 1990, Ministerul Afacerilor Externe a adresat o scrisoare Secretariatului General al Consiliului Europei, prin care se aducea la cunoştinţă intenţia ţării noastre de a adera la acest for în viitorul apropiat. În următoarele luni, în cadrul activităţilor Consiliului, au participat, cu statut de invitaţi speciali, reprezentanţi ai României. Cererea oficială de aderare a României la Consiliul Europei a fost depusă la Strasbourg la 19 decembrie 1991. În februarie 1992, Consiliul i-a desemnat pe cei trei raportori pentru România, care au efectuat prima vizită la Bucureşti în noiembrie 1992. La 1 iulie 1993, Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a avizat favorabil aderarea României la forul continental, iar la 2 septembrie, acelaşi an, un aviz favorabil a fost emis şi de Comisia juridică şi pentru drepturile omului. S-a pus atunci condiţia respectării câtorva amendamente: libertatea reală a presei, revizuirea statutului puterii judecătoreşti, restituirea bunurilor bisericeşti şi funcţionarea şcolilor religioase, predarea în limba maternă în cazul minorităţilor, ameliorarea condiţiilor de detenţie, eliberarea deţinuţilor politici sau etnici, semnarea Cartei minorităţilor, combaterea rasismului şi a discriminării. Periodic, raportorii Consiliului Europei urmau să întocmească referate asupra îndeplinirii acestor criterii. Nu s-au constatat probleme, aşa că, după un timp, Consiliul Europei a considerat că monitorizarea României nu mai este necesară.

Revenind la trecerea în revistă a momentelor din toamna anului 1993, câteva zile mai târziu, la 4 octombrie, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei aprobă, la rândul lui, aderarea României ca membru cu drepturi depline, iar la 7 octombrie, ministrul de externe de atunci, domnul Teodor Meleşcanu, a semnat la Viena, în numele României, Statutul Consiliului Europei şi Convenţia europeană a drepturilor omului, drapelul tricolor fiind înălţat cu acelaşi prilej la sediul din capitala Austriei. A doua zi, Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a participat pentru prima dată oficial la reuniunea şefilor de stat şi guvern a ţărilor membre ale Consiliului Europei.

Eu cred că, în momentul de faţă, putem afirma că, după 19 ani, România acţionează la Consiliul Europei fără complexe şi prejudecăţi, ca membru cu drepturi depline, care are capacitatea de expertiză necesară în raport de cei 19 ani de experienţă, de cooperare la Consiliul Europei pentru a o împărtăşi şi altor state şi altor autorităţi.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Şantierul Naval Constanţa, la moment aniversar"

La finele săptămânii trecute am participat, alături de numeroşi oaspeţi din ţară şi de peste hotare, la festivitatea de celebrare a 120 de ani de existenţă a Şantierului Naval Constanţa.

Aşa cum ştiţi, Şantierul Naval Constanţa se numără printre cele mai mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave din Europa. Înregistrarea Ministerului pentru Lucrări Publice din 1892, care face referire la Atelierul de Reparaţii din Portul Constanţa, este considerată "certificatul de naştere" al Şantierului Naval Constanţa. Patru ani mai târziu, are loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie şi modernizare. În piatra de temelie a fost depus, de către Regele Carol I, documentul care consfinţea "întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri romani şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu".

În prezent, Şantierul Naval Constanţa are o capacitate de operare de peste 100 milioane tone şi pune la dispoziţia utilizatorilor portuari toate serviciile caracteristice unui port de generaţia a treia. Cele mai noi obiective intrate în patrimoniul acestuia sunt terminalul de containere (2004) şi terminalul de pasageri (2005).

Aniversarea a 120 de existenţă a Şantierului Naval Constanţa a fost un moment deosebit, încărcat de emoţii pentru toţi participanţii la festivitate, dar mai ales pentru cei care au lucrat din tată în fiu aici. "În toţi aceşti ani de existenţă a şantierului oamenii au scris istorie, istoria companiei, dar şi istoria lor şi a familiilor din care fac parte", a declarat directorul general al SNC, Radu Rusen, care şi-a încheiat discursul gâtuit de emoţie când a amintit de tatăl său, regretatul Mitică Rusen, la rândul său director general între anii 1993-1994.

Festivitatea organizată de conducerea Şantierului Naval Constanţa a reprezentat şi prima vizită oficială a Preşedintelui Traian Băsescu de la revenirea sa la Cotroceni prin invalidarea referendumului. Prezent la eveniment, acesta a decorat SNC conferindu-i Ordinul "Meritul Industrial şi Comercial" în grad de Mare Ofiţer, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea economică şi creşterea prestigiului României în domeniul construcţiei, întreţinerii şi exportului de nave.

Fără a fi maliţios, consider că discursul Preşedintelui Traian Băsescu a fost prea lung şi pe alocuri plictisitor, mai ales că toţi cei prezenţi la eveniment cunoşteau prea bine activitatea acestuia pe mare. De asemenea, mi-aş fi dorit să îl aud pe domnul preşedinte, care conduce România de opt ani, că poate fi mândru şi de activitatea de la Cotroceni, nu numai de faptul că a comandat petrolierul "Biruinţa". Dar cine ştie? Mai e totuşi timp până în 2014...

Domnul Miron Ignat:

"200 de ani de la Bătălia de la Borodino"

Pe data de 3 octombrie a.c., la Palatul Parlamentului, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Şcoala Rusă de pe lângă Ambasada Federaţiei Ruse din România şi Universitatea din Bucureşti (Departamentul de filologie rusă şi slavă al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine) au marcat jubileul închinat celebrării a "200 de ani de la Bătălia de la Borodino (1812)".

După cuvântul de deschidere pe care l-am prezentat, mesajul transmis de Dmitri Korşunov, secretar II la Ambasada Rusă, din partea Ambasadorului Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, Excelenţa Sa Oleg Sergheevici Malghinov, şi mesajul însărcinatului cu afaceri ad interim al Republicii Belarus în România, domnul Serghei Molunov, a urmat un moment artistic oferit de elevii şi cadrele didactice de la Şcoala Rusă de pe lângă Ambasada Rusiei şi ansamblul "Ciubcik" al ruşilor lipoveni din Bucureşti.

"Bătălia de la Borodino şi staroverii" a fost tema intervenţiei domnului prof. univ. dr. Feodor Chirilă, fiind urmat de trei studenţi de la Universitatea din Bucureşti cu referate referitoare la evenimentul istoric din 1812.

Doresc să amintesc că Bătălia de la Borodino a fost una dintre cele mai sângeroase, dar şi eroice momente ale istoriei şi a însemnat începutul sfârşitului împăratului Napoleon. Deşi francezii au câştigat bătălia şi au ocupat câteva fortificaţii ruseşti, pierderile au fost mai mari, încât Napoleon a fost silit să se retragă, iar ruşii să celebreze victoria.

Napoleon a declarat: "Din cele 50 de bătălii în care am luptat, cea de la Moscova a fost cea mai teribilă. Francezii au meritat victoria, dar ruşii se pot considera pe drept invincibili", memorii care intensifică bucuria ruşilor pentru un moment atât de important în istoria lor.

În acest an, la marcarea jubileului închinat celebrării a 200 de ani de la Bătălia de la Borodino, la Moscova ruşii s-au întors pe câmpul de luptă şi au reconstituit una dintre cele mai sângeroase înfruntări din istoria lor. Organizatorii au menţionat că datorită numărului de participanţi, peste 3.000, reconstituirea bătăliei a fost cel mai mare eveniment de acest gen care a avut loc în Rusia până în prezent.

Domnul Ioan Balan:

"Câteva consideraţii despre «cel mai cinstit guvern al României»"

În data de 7 mai 2012, Preşedintele României, respectând atât spiritul, cât şi litera legii fundamentale, a încredinţat mandatul pentru formarea guvernului coaliţiei formate în jurul lui Victor Ponta şi Dan Voiculescu. Preşedintele României nu a forţat nici formarea unui guvern minoritar şi nici nu a ignorat monstruoasa majoritate care s-a format în Parlament şi care cerea insistent guvernarea.

Cel care primea nominalizarea pentru funcţia de prim-ministru, Victor Ponta, promitea românilor că va conduce "cel mai cinstit guvern" al României. Evident că oamenii s-au umplut de entuziasm şi au aşteptat ca, între Braşov şi Bucureşti, pe bancheta din spate a limuzinei primite "cadou", prim-ministrul să răspundă acestor aşteptări populare.

Se pare că inspiraţia Domniei Sale a suferit şi în automobil şi continuă să sufere. Astfel, până să ajungă în Parlament cu echipa de miniştri, a şi pierdut deja doi pe drum: unul condamnat definitiv pentru incompatibilitate în exercitarea funcţiilor publice, de o instanţă judecătorească din România, şi unul care nu făcea cinste sistemului de educaţie din România.

Nici nu s-a uscat cerneala pe jurământul de credinţă faţă de ţară, că Victor Ponta a mai pierdut un ministru, ministrul "xerox", pus tot în fruntea educaţiei.

Vara luptei cu democraţia, pe care a condus-o Victor Ponta, i-a adus acestuia pierderea a unui număr consistent de miniştri. Doi nu au dorit să înfunde puşcăria, încălcând legea şi numărând românii din listele electorale permanente din doi în doi, aşa cum şi-ar fi dorit Antonescu. Un alt ministru, pus la cultură, şi-a pierdut funcţia pentru că îşi promovase în mod netransparent şi nelegitim soţia pe post de director la teatru. Un alt ministru, pus la externe, fără vreo competenţă anume pentru acest portofoliu, dădea de înţeles că este mai degrabă reprezentantul unui alt stat, mai de la răsărit, decât al României. Alt ministru "cinstit" a dirijat operaţiuni speculative pe piaţa valutară interbancară, prin care a urmărit prăbuşirea leului în toamna anului 2008. Săptămâna trecută, încă un ministru cinstit şi-a dat demisia de la portofoliul sănătăţii, ca urmare a unui scandal de corupţie.

Aproape că nu mai putem vorbi deja, după 5 luni de guvernare, de Guvernul Ponta 1, ci de Ponta 2, pentru că echipa de miniştri cinstiţi a fost înlocuită cu o altă echipă de cinstiţi şi xenofobi. Dintre aceştia, trebuie să-l remarc pe domnul Daniel Constantin, care nu a negat niciodată că la Ministerul Agriculturii a fost trimis să aibă grijă de datoriile şi afacerile domnului Voiculescu. Mai cred că domnul Constantin are şi momente când este chiar sincer. Nu de mult, la Suceava, Domnia Sa afirma că "România nu mai poate să continue cu această guvernare mincinoasă".

Dacă stau şi mă gândesc bine, cred că la domnul Ponta se gândea domnul ministru Constantin când a rostit aceste vorbe.

Cert este că promisiunea lui Victor Ponta pentru "cel mai cinstit guvern" a rămas doar o promisiune devastată de realitate. În guvernul "cinstit" al domnului Ponta nu a mai rămas decât Victor Ponta, care nu a furat niciodată scrierile altora pentru a-şi scrie teza de doctorat, nu a minţit niciodată în CV că are studii inexistente de masterat în Italia sau Marea Britanie şi a fost mereu cinstit, spunând lumii întregi de unde are sute de mii de euro pentru hobby-ul costisitor al raliurilor.

Domnul Ioan Munteanu:

"De ce nu am votat interzicerea cultivării plantelor modificate genetic?"

La data de 13 iulie 2010 Comisia Europeană a propus în mod oficial statelor membre libertatea de a decide cultivarea pe teritoriul lor a produselor modificate genetic. Asta înseamnă că fiecare ţară ar urma să ia o decizie proprie, fără a trebui să aducă dovezi ştiinţifice în legătură cu riscurile pe care şi le asumă cultivând aceste plante.

Un studiu comandat şi finanţat de către Uniunea Europeană concluzionează că OMG au o performanţă economică mai ridicată, comparativ cu ceea ce înseamnă culturile convenţionale. Dacă la nivelul Comisiei Europene există un curent tehnocratic favorabil acestor categorii biologice, la nivelul Parlamentului European se observă anumite reţineri, mai ales din partea ţărilor în care agricultura are o pondere economică minoră.

Pe plan mondial cultivarea şi utilizarea OMG se află în creştere vizibilă, ţări precum SUA, China, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, India având suprafeţe remarcabile cu astfel de culturi (SUA a cultivat nu mai puţin de 64 de milioane de hectare cu diverse plante modificate genetic, în timp ce Argentina şi Brazilia au la un loc 21 de milioane de hectare). În Europa sunt ţări a căror legislaţie nu interzice astfel de culturi: Austria, Germania, Ungaria, Portugalia, Luxemburg, Bulgaria, Cehia, Letonia, Slovacia. De cealaltă parte se situează Australia, Canada, Noua Zeelandă, Chile, Bolivia, care au impus restricţii deosebite, iar în Peru a fost introdus un moratoriu de interzicere a cultivării lor pe o perioadă de 10 ani.

Care este situaţia în România?

În ţara noastră se fac importuri din SUA, Argentina şi Brazilia. În fiecare zi consumăm, într-un fel sau altul, cu ştiinţa sau fără ştiinţa noastră, asemenea produse. Le importăm, le consumăm, dar refuzăm să le producem. Asta înseamnă că România importă pe bani grei, dar renunţă la înfiinţarea unor culturi care ar aduce profituri serioase. Totuşi, România a cultivat aproape 7.000 hectare cu porumb modificat genetic, acum câţiva ani, anul acesta adăugându-se la acestea doar 700 de hectare. Dar, din lipsa unor dovezi clare, nimeni nu vorbeşte despre interzicerea importurilor sau a comerţului cu produse modificate genetic. Cert este faptul că nu există niciun fel de argument susţinut ştiinţific despre efecte negative asupra sănătăţii oamenilor. Despre ce este atunci vorba? Cred că totul se reduce la interese financiare serioase, şi nicidecum la probleme de sănătate. Să fie vorba de un simplu lobby sau, mai degrabă, de trafic de influenţă?

Un sondaj realizat de către ECOPOLIS în rândul parlamentarilor români arată că 64% dintre repondenţi nu sunt de acord cu OMG şi doar 24% au răspuns afirmativ. 72% au răspuns că nu sunt de acord nici cu importul acestora, în timp ce 14% au spus da. Din totalul de 465 de parlamentari au răspuns la sondaj 210! Mă întreb însă câţi dintre dumneavoastră, cei prezenţi aici, aţi fost chestionaţi "pe bune"? Cred că se minte şi se inventează cam prea multe răspunsuri.

Un lucru este clar: România pierde anual între unul şi două miliarde euro numai pentru că la noi este interzisă cultivarea plantelor modificate genetic. Dacă tot continuăm să facem importuri nu înseamnă că acceptăm utilizarea şi, implicit, cultivarea lor? E mai puţin periculos să le importăm pe sume foarte mari şi să le consumăm de la alţii decât să le producem pe terenurile noastre? Un răspuns la această întrebare nu-i deloc greu de găsit.

Doamna Manuela Mitrea:

"Redeschiderea Centrului de Sănătate Băneasa"

Situaţia din sănătate a fost principalul subiect al intervenţiilor mele din acest mandat şi am tratat doar o infimă parte dintre problemele existente. Mi-ar fi plăcut să tratez situaţii mai puţin dramatice, dar, din păcate, realităţile din guvernarea PDL şi de pe urma guvernării portocalii m-au determinat să mă aplec mai mult peste problemele din sistemul sanitar.

Una dintre cele mai aberante măsuri luate de Guvernul Boc a fost închiderea unor centre de sănătate printre care se afla şi cel de la Băneasa, din judeţul Constanţa. Fac referire la acest Centru de Sănătate deoarece, la momentul închiderii acestuia, am primit o serie de sesizări din partea locuitorilor din Băneasa. Chiar dacă această localitate nu face parte din colegiul parlamentar în care am fost votată, am avut câteva intervenţii în dezbaterile parlamentare prin care am adus la cunoştinţa ministrului sănătăţii de atunci situaţia de la Băneasa.

Prin întrebarea înregistrată la Camera Deputaţilor cu numărul 6424A/20-04-2011 îi aduceam la cunoştinţă situaţia celor 55 de pacienţi cu boli psihice cronice internaţi în Centrul de Sănătate Băneasa care erau transferaţi în alte unităţi sanitare din alte judeţe din cauza închiderii Centrului de la Băneasa, departe de cei apropiaţi, fapt ce afecta tratamentul acestora, conform spuselor medicilor. Câteva luni mai târziu, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii Mentale, făceam referire din nou la Centrul de Sănătate Băneasa şi la situaţia foştilor pacienţi de acolo, prin intervenţia din şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 12 octombrie 2011.

Acum, după aproximativ un an de la acea intervenţie, vreau să aduc din nou în prim-plan Centrul de Sănătate Băneasa. De data aceasta o fac cu bucurie, deoarece bolnavii din localitatea Băneasa nu vor mai fi nevoiţi să străbată zeci de kilometri pentru a beneficia de asistenţă medicală. După ce Guvernul PDL a pus lacăt pe centrul de sănătate din această localitate, Guvernul USL a decis redeschiderea centrelor multifuncţionale de sănătate în acele zone unde au fost desfiinţate unităţile medicale. În acest sens, un astfel de centru a fost înfiinţat la Băneasa, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă a preluat controlul unităţii şi a trimis medici care să asigure asistenţa medicală a persoanelor din zonă. Acest centru va asigura asistenţa medicală pentru populaţia din zonă, aici urmând să fie aduse zece paturi pentru internările de zi şi să fie deschise cabinete de pediatrie, medicină internă şi un cabinet de ginecologie.

Prin redeschiderea Centrului de Sănătate Băneasa, una dintre cele mai vechi unităţi medicale din Dobrogea, s-a făcut dreptate oamenilor din această zonă a ţării. Aşa cum a promis, Guvernul USL repară greşelile fostei guvernări, în interesul românilor.

Domnul Marian Neacşu:

"Privatizarea Oltchim sau încercarea PDL de a lovi în două direcţii"

Aşteptată atât de mult, atât de angajaţi, cât şi de statul român, care trebuie să salveze societatea Oltchim şi să acopere găurile negre provocate de managementul defectuos din ultimii ani, privatizarea combinatului scoate la iveală adevăratele legături din spatele întregii afaceri, făcute pe spatele a mii de angajaţi şi familiile lor.

Astfel, conform declaraţiilor fostului şef al FPS, Radu Sârbu, prima legătură cel puţin interesantă este aceea a fostului ministru PDL Sebastian Vlădescu cu acţionarul minoritar al Oltchim, firma rusească PCC. După ce a pierdut postul de ministru în Guvernul Boc, Vlădescu a devenit consilier al companiei Petro Carbo Chem (PCC) care era interesată de preluarea Oltchim. Interesul falimentării prin management defectuos devine evident. Aşadar, prin ministrul Vlădescu PDL a urmărit falimentarea Oltchim şi, astfel, vinderea pe un preţ mic. Aşa se explică lobby-ul făcut de către Sebastian Vlădescu, şi în timpul mandatului de ministru, şi după plecarea din Guvern, de această dată în calitate oficială.

Mai mult, pentru ca lucrurile să fie clare, un document al Comisiei Europene dezvăluie că PCC a blocat un ajutor de stat pentru Oltchim de 62 de milioane de euro. PCC a depus o plângere la CE prin care a contestat eligibilitatea Oltchim de a beneficia de ajutor, urmare fiind faptul că ajutorul nu s-a mai acordat. Devine limpede că astfel s-a dorit ca Oltchim să nu fie revitalizat şi lucrurile păreau că merg strună pentru planul diabolic. Pierderea guvernării a stricat însă planurile PDL.

Reiese, din aceste informaţii, că s-a dorit probabil amânarea privatizării şi aducerea combinatului în cea mai proastă situaţie cu putinţă. Aparenta eşuare a privatizării nu poate avea decât acest scop, ca şi întreaga maşinaţiune pusă la cale de-a lungul timpului.

În concluzie, PDL loveşte pe două fronturi, o dată prin forţarea dezastrului Oltchim şi a doua oară prin încercarea de a trage foloase electorale pe seama acestui fapt. Este de notorietate faptul că PDL şi-a exprimat intenţia de a construi o alianţă cu partidul al cărui preşedinte este câştigătorul licitaţiei pentru Oltchim.

Românii trebuie să ştie adevărul, iar angajaţii Oltchim să fie siguri că există soluţii viabile, că Guvernul Ponta nu va lăsa Combinatul la îndemâna intereselor obscure şi că oamenii îşi vor păstra locurile de muncă. Mărul otrăvit sau încercarea PDL de a induce în eroare cetăţenii României, indiferent prin ce mod, partid, alianţă sau personaj, rămân doar fapte demne de poveştile cu "Albă ca Zăpada" ale domnului Sebastian Lăzăroiu, căci PDL mai merge pe un singur drum acum, spre judecata românilor, care va fi dură şi dreaptă.

Domnul Marian Neacşu:

"Cetăţenii reprezintă cel mai fidel barometru privind justiţia în România"

Încrederea atât de scăzută a românilor în justiţie trebuie să reprezinte unul dintre cele mai mari motive de îngrijorare. Este inutil faptul că rapoartele făcute de către instituţiile europene în urma monitorizării s-au îmbunătăţit în ultimii ani, de vreme ce încrederea românilor este din ce în ce mai mică.

Acest fapt se poate explica şi prin dezinformarea la care au fost supuse instituţiile europene, dar mai ales prin acţiunile abuzive care au culminat în perioada iulie-august 2012 - perioadă care a coincis cu referendumul naţional pentru demiterea Preşedintelui României - cu o creştere de 80 de ori a numărului de mandate scoase pentru ascultarea convorbirilor telefonice şi acţiunile DNA, instituţie care a hărţuit şi a încolţit până şi enoriaşii în biserici.

Este de înţeles, aşadar, motivul pentru care PDL şi Traian Băsescu refuză ca Parchetul şi DNA să aibă în sfârşit o conducere profesionistă şi independentă. Domniile Lor doresc, probabil, continuarea acestei politici de controlare a oamenilor prin frică, refuzând să înţeleagă faptul că românii doresc într-adevăr o schimbare. Românii au înţeles că nu de asemenea instituţii au nevoie şi că actualele conduceri ale Parchetului şi DNA reprezintă tocmai un mod de a subjuga justiţia şi în niciun caz de a o duce spre independenţă, căci faptele de mai sus pot fi catalogate în orice fel, dar nu ca independente.

Spre deosebire de fosta putere, Guvernul Ponta a ţinut cont de dorinţa românilor de a avea o viaţă mai bună, de a avea un viitor pentru copii, de a avea siguranţa zilei de mâine sau de a li se respecta drepturile. Iar PDL şi Traian Băsescu trebuie să înţeleagă că acţiunile lor prin care încearcă să se ţină cu dinţii de pârghiile prin care mai pot controla diverse instituţii sunt total inutile şi nu fac decât să facă rău românilor şi României, în ansamblu.

Domnul Marian Neacşu:

"Rocada Kovesi-Morar - o nouă lovitură aplicată românilor"

Desemnarea ca procuror-şef interimar a lui Daniel Morar, fostul şef al DNA, care alerga oamenii cu Biblia în mână ca să-i pună să jure că au votat, DNA care a hărţuit oamenii în mod inacceptabil după referendumul din 29 iulie, şi acelaşi DNA care a închis ochii la toate "afacerile" anilor trecuţi, reprezintă poate cel mai josnic mod în care PDL încearcă să controleze justiţia şi să o menţină subordonată.

Deşi clamează în faţa tuturor independenţa justiţiei, este imposibil de crezut că independenţa are doar două nume: Kovesi şi Morar. Oare chiar atât de rău stă justiţia românească încât nu mai poate avea şi alte nume în frunte? Sau poate este vorba doar de a acoperi, cu ultimele puteri, toate urmele jafului făcut în toţi aceşti ani, de furtul medicamentelor din mâna pensionarilor, de furtul laptelui din biberonul copiilor, de furtul salariilor şi pensiilor.

Poate cel mai dureros lucru este că românii vor fi în continuare hăituiţi, că li se vor asculta telefoanele, că vor fi nevoiţi, ca în vremea Securităţii, să aibă infinit mai multă grijă când vorbesc şi cu cine vorbesc.

Guvernul USL a demonstrat faptul că nu este nevoie de austeritate şi tăieri pentru a salva România sau Europa, a demonstrat că politica guvernelor conservatoare este greşită fiindcă ea nu a salvat nici România, nici Grecia şi nici Spania, iar ţara noastră este dată astăzi exemplu în Europa.

Este firesc aşadar, cu toate aceste realizări ale guvernului USL într-un timp scurt, ca PDL să încerce să influenţeze votul românilor, dar asta nu se poate întâmpla prin intimidare, nu se poate refuza oamenilor opţiunea electorală, nu se poate batjocori şi mai mult cetăţeanul român, refuzându-i dreptul de a trăi decent. Căci atâta vreme cât Domniile Lor încearcă să câştige prin înfricoşarea oamenilor, toată lumea pierde.

PDL trebuie să accepte că românii au înţeles care este calea corectă, că nu se mai doreşte întoarcerea la vremurile de austeritate, la guvernarea mincinoasă.

Scenariul apocaliptic cu fostul UTC-ist (actualmente hedonist) Mihai-Răzvan Ungureanu la Palatul Victoria, mâncând o friptură de vită de Kobe, cremuindu-se, parfumându-se şi degustând băuturi scumpe - totul din banii oamenilor care stăteau la cozile tribunalelor ca să-şi recupereze pensia ciuntită abuziv, care încercau să se sinucidă pentru că nu mai puteau îndura umilinţa, care nu mai ştiau cum să potolească plânsul copilului înfometat - este real şi ne arată ce este PDL şi ce poate oferi românilor.

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul USL nu măreşte taxele!"

Informaţia vehiculată recent potrivit căreia Guvernul Ponta are în vedere, începând cu 1 ianuarie 2013, mărirea taxelor nu este una reală. Pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor figura un proiect în care era vorba despre o procedură uzuală. Astfel, conform Codului fiscal, odată la 3 ani administraţiile locale au dreptul de a indexa taxele şi impozitele cu un procent cuprins între 1 şi 16%, încât acestea să fie actualizate cu inflaţia. Ultima actualizare a taxelor şi impozitelor locale a fost aplicată începând cu anul 2010.

Proiectul respectiv aparţinea Guvernului MRU, fiind iniţiat şi semnat de către fostul ministru al finanţelor, Bogdan Drăgoi, şi pus pe site-ul ministerului de resort în urmă cu 7 luni. Acesta a fost retras recent pentru a fi actualizat, deoarece inflaţia prognozată pe acest an este mai mică, iar unele taxe menţionate în el trebuie eliminate. Astfel, dacă această actualizare a taxelor şi impozitelor va exista, ea va fi oricum mult mai mică decât ar fi dorit PDL să se întâmple.

Ministerul de Finanţe este cel care îşi dă acordul asupra acestui lucru şi transmite autorităţilor locale care a fost valoarea inflaţiei în aceşti trei ani. Însă rămâne la latitudinea autorităţilor locale, în speţă a primarului şi a consiliul local, să efectueze această actualizare, bineînţeles dacă aceştia consideră că nu au la dispoziţie suficiente venituri pentru acoperirea cheltuielilor curente, deci nu Guvernului îi revine decizia finală.

În ceea ce priveşte fiscalitatea, Guvernul USL va păstra cota unică şi în anul 2013 şi nu are în vedere majorarea nici a taxelor, nici a impozitelor. În schimb, Guvernul Ponta a demonstrat deja că are ca prioritate îmbunătăţirea substanţială a colectării şi în acest sens a avut deja primele rezultate: statul a strâns în 3 luni cu aproape 300 de milioane de euro mai mult decât în aceleaşi 3 luni din anul precedent. De asemenea, pentru a colecta mai mulţi bani la bugetul de stat începând cu 2013, Guvernul ia în calcul mărirea redevenţelor statului, precum şi alte măsuri pentru eficientizarea colectării veniturilor.

Domnul Marius Rogin:

"Populismul european"

În ciuda convergenţei din ultimii ani ai construcţiei europene, "populismele" din diferitele ţări ale Uniunii Europene sunt încă manifestări foarte diferite, care nu pot fi descrise în aceiaşi termeni.

Integrarea europeană presupune şi unificarea conceptelor politice, ce semnifică stânga sau dreapta în Germania sau Franţa să însemne stânga sau dreapta şi în România. În primii ani de după 1989 au putut apărea destule confuzii din cauza unor grăbite asimilări conceptuale, dar în ultimii 20 de ani s-a produs un însemnat proces de convergenţă. Integrarea partidelor româneşti în structuri mai largi europene a contribuit mult nu doar la apropierea oamenilor, dar şi a limbajelor.

Cu toate acestea, se manifestă pe mai departe destule diferenţe, care continuă să fie un obstacol de comunicare şi o sursă inepuizabilă de neînţelegeri. Ce înseamnă, de exemplu, populism în limbajul politicienilor occidentali şi ce înseamnă populism în România? Bineînţeles că cei avizaţi nu ignoră polisemantismul şi contradicţiile pe care le conţine acest termen, dar un discurs politic nu este un seminar academic, ci un mesaj cu destinaţie cât mai largă.

La Adunarea Generală a ONU, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a spus în discursul său, printre altele, că una din ameninţările la adresa construcţiei europene o reprezintă "tendinţele populiste" care se nasc în vremuri tulburi şi care "pun în pericol statul de drept, societatea deschisă şi sistemele democratice".

Definiţia implicită, deşi prea vagă, a termenului "populism" nu are o corespondenţă evidentă în România. În vest, populismul vizat este cu predilecţie înclinaţia conservatoare a unor comunităţi ostile faţă de imigraţie, schimbare şi cosmopolitism. Provinciali prin definiţie, populiştii din această specie se regăsesc în Frontul Naţional Francez, în Partidul Libertăţii a lui Geert Wilders, dar, totodată, şi în cadrul separatismului flamand sau al celui italian al Ligii Nordului. Ar fi greu de găsit o corespondenţă românească.

Populismul poate însemna şi altceva mai difuz, cum ar fi înclinaţia permanentă de a pune elitele societăţii sub acuzaţie perpetuă, dar tipul acesta de populism, asociat îndeobşte cu spiritul de stânga, nu e neapărat un adversar politic pentru tehnicienii construcţiei europene. Am spune că este substanţial oricărei societăţi şi că urmează modest, cu un pas în urmă, orice transformare socială.

Ţinând cont de context este foarte posibil ca preşedintele Comisiei Europene să fi avut în vedere şi marile demonstraţii din ţări ca Grecia şi Spania îndreptate împotriva măsurilor de austeritate, dar putem observa că, indiferent de accepţia termenului, "populismul" la care putem presupune că se referă discursul lui José Manuel Barroso nu este perfect "traductibil" în termeni româneşti.

Chiar dacă nu ar fi potrivit să exagerăm diferenţele, să remarcăm că populismul românesc are mai mult de-a face cu modul de a fi al societăţilor sud-americane, cu care împărtăşeşte carenţa tradiţiilor sociale şi politice liberale. În România expresia cea mai pregnantă a populismului o reprezintă partidele în ideologia cărora apare o combinaţie între o specie de socialism şi independentism inspirat de Hugo Chavez.

La polul opus se situează, în Ungaria, Guvernul lui Viktor Orban, care se sprijină pe o formă de populism de dreapta, mai apropiat de cel occidental, care respinge liberalismul FMI, asociat globalismului şi cosmopolitismului, şi care exaltă valoarea vechilor tradiţii locale şi comunitare.

În concluzie, se impune ca politologii europeni să stabilească necesitatea unui inventar mai exact al "populismelor" europene, care să cuprindă toate manifestările cu origini istorice diferite şi care, mai ales, să evite confuziile şi "tratamentele" neadecvate.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Pericolul migraţiei investiţiilor"

Zilele trecute exultam de bucurie datorită faptului că Dacia-Piteşti lansa la Paris noi modele în producţia de serie şi aşteptam ca aceste mişcări strategice ale companiei Renault să aducă o contribuţie semnificativă la creşterea exporturilor româneşti. Nu pot să vă ascund că entuziasmul a dispărut aproape imediat, după ce conducerea Renault avea să ameninţe, într-un mod direct sau mai voalat, decidenţii politici din România că nu exclude să-şi deplaseze producţia de succes a Dacia în alte părţi ale globului. O astfel de atitudine este de luat în seamă, mai ales din cauza faptului că ultimele modele dezvoltate de producătorul francez se fabrică deja în Maroc. Argumentul şefilor de la Renault a fost unul singur: "degradarea condiţiilor de competitivitate de pe piaţa românească din ultimele 5 luni".

Acest lucru nu m-a lăsat indiferent şi am analizat fluxurile de capital din ultima perioadă. Nu pot să vă ascund faptul că ceea ce am descoperit nu-mi poate lăsa nicio urmă de linişte. Astfel, tot mai puţine capitaluri străine decid să vină în România şi să opereze pe piaţa locală, iar cele deja existente deja şi-au limitat producţia la o minimă funcţionare şi rentabilitate.

Cazul Nokia se prefigurează numai ca un nedorit început, fiind urmat tot mai intens şi de alte companii, mai mici sau mai mari. Şi, cu toate acestea, Guvernul României pare că nu înţelege nimic din tot ceea ce se prefigurează. Semnalele curg! Chiar şi lipsa investitorilor strategici în cazul Companiei Oltchim se înscrie în acest trend.

Guvernul României, care se va constitui după alegerile generale din această iarnă, va trebui să stimuleze apetitul investitorilor străini pentru România. Investitorii cer foarte puţin, însă foarte ferm: stabilitate politică, stabilitatea legislaţiei comerciale şi fiscale, respectarea libertăţii pieţei şi înlăturarea turbulenţelor politice din mediul de afaceri. Asta reclamă investitorii străini, iar guvernele care nu vor înţelege aceste semnale nu vor putea rezolva problema locurilor de muncă, a încasărilor bugetare şi a creşterii economice.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Ştirea potrivit căreia Guvernul USL va mări taxele este falsă!"

Guvernul USL nu are intenţia de a mări taxele şi impozitele. Realitatea este cu totul alta. Astfel, potrivit legii finanţelor publice locale, din trei în trei ani, Ministerul Finanţelor propune Guvernului nişte limite pe care le pot utiliza comunităţile locale în stabilirea impozitelor şi taxelor locale. Conform Codului fiscal, o dată la 3 ani administraţiile locale au dreptul de a indexa taxele şi impozitele cu un procent cuprins între 1 şi 16%, astfel încât acestea să fie actualizate cu inflaţia. Ultima actualizare a taxelor şi impozitelor locale a fost aplicată începând cu anul 2010.

Alarma dată săptămâna trecută de binevoitori reprezintă doar o prevedere legală uzuală ce se practică de mulţi ani în România şi nu o invenţie sau intenţie a Guvernului USL.

Odată cu încheierea perioadei legale, cea de trei ani, guvernul în funcţie, oricare ar fi acela, are datoria, conform legii, să facă asemenea propuneri.

Ministerul Finanţelor este cel care face analize pe piaţă, ştie care este evoluţia ratei inflaţiei, ştie cum ar trebui ajustate nivelurile de impozite şi taxe şi face propuneri Guvernului. Guvernul aprobă prin hotărâre aceste limite, pe care comunităţile locale le pot utiliza sau nu.

Mai departe, comunităţile locale sunt cele care pot decide în funcţie de problemele financiare pe care le întâmpină, dar în niciun caz acestea nu sunt obligate de Guvern să mărească taxele şi impozitele. Dacă au suficiente venituri, nu aplică măsuri de indexare, sau dacă vor să realizeze nişte proiecte sau programe comunitare şi au nevoie de resurse financiare suplimentare, pot să facă aceste mici ajustări de impozite şi taxe.

Noi, cei din USL, subliniem faptul că în 2013 rămânem la cota unică de 16% şi avem în vedere o cotă diferenţiată pentru cei cu venituri mici, dar nu avem în vedere alte creşteri de taxe şi impozite.

În schimb, luăm în calcul creşterea redevenţelor, pentru că în 2014 expiră acel contract pe care statul român îl are cu OMV şi practic, în 2013, trebuie rediscutat cu toţi cei care exploatează resursele naturale ale României despre redevenţe. De asemenea, avem ca prioritate guvernamentală o mai bună colectare la bugetul de stat şi putem da deja un bun exemplu în acest sens: doar prin eliminarea mafiei lui Sorin Blejnar de la ANAF, Guvernul USL a strâns în 3 luni cu aproape 300 de milioane de euro mai mult decât în aceleaşi 3 luni din anul precedent.

Domnul Mihai Lupu:

"USL are în vedere găsirea celor mai bune soluţii pentru categoriile defavorizate"

USL, prin Guvernul Ponta, a demonstrat că ia în serios actul de guvernare, şi chiar dacă a avut la dispoziţie doar câteva luni, acesta a arătat că îşi respectă angajamentele luate în faţa românilor, prin măsurile deja implementate, dar şi că este în continuare preocupat de găsirea celor mai bune soluţii pentru a rezolva, într-un timp scurt, cât mai multe dintre problemele cu care se confruntă categoriile sociale defavorizate în special, dar şi alte categorii, cum sunt cele nedreptăţite profund de aberaţiile legislative ale guvernelor Boc şi Ungureanu.

Cu câteva zile în urmă, noi, reprezentanţii USL în Parlamentul României, am adoptat cu amendamente substanţiale "Proiectul de lege de aprobare a OUG nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială". Prin modificările aduse de noi, parlamentarii USL, legii respective, am avut în vedere stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copiilor la 85% din media veniturilor nete ale persoanei, începând cu luna octombrie a.c., dar şi alte corecţii importante, care au avut rolul de a repara nedreptatea iraţională făcută mamelor de către guvernele PDL.

De asemenea, prin reprezentantul PNL în Ministerul Muncii, doamna Mariana Câmpeanu, continuăm dialogul cu pensionarii pentru a găsi soluţii adecvate la problemele semnalate de aceştia. Astfel, unele dintre solicitările menţionate în întâlnirile cu pensionarii, şi anume nemulţumirile acestora determinate de pierderea unor drepturi în timpul guvernării PDL, vor fi luate în calcul la fundamentarea bugetului de stat pentru 2013.

Guvernul USL mai are ca prioritate în perioada următoare, promovarea unor măsuri importante care să asigure condiţii de viaţă decente pentru unele categorii de persoane defavorizate.

În acest sens, s-au făcut deja primii paşi la nivelul Ministerului Muncii, unde s-au luat o serie de decizii şi s-au adoptat mai multe acte normative, care au rolul de a reduce numeroasele dificultăţi ale categoriilor respective: a fost adoptată recent o hotărâre de Guvern pe tema procedurii de acordare a sumelor din buget pentru finanţarea unor cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale. Prin acest act normativ se stimulează dezvoltarea sistemului de servicii sociale şi se creează o reţea de centre de zi şi rezidenţiale, care să acopere solicitările de asistenţă din partea categoriilor defavorizate.

O altă problemă, ignorată sau chiar adâncită de către guvernele PDL, se referă la promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Însă Guvernul Ponta consideră că acesta este un aspect care nu trebuie deloc neglijat şi care necesită cât mai mult sprijin şi interes pentru a reuşi să reducem semnificativ diferenţele de abordare dintre noi şi alte ţări membre ale UE, în privinţa problemelor din domeniu. Astfel, Guvernul USL a adoptat o hotărâre care reglementează programul de interes naţional în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap. Hotărârea de Guvern vizează extinderea programului de la 3 la 5 ani şi realocarea sumelor necheltuite până acum, respectiv 4.322.000 lei pentru 2013 şi 1.000.000 pentru 2014. Aceasta va contribui la ridicarea calităţii vieţii pentru beneficiarii acestor servicii specializate de asistenţă socială.

Noi, ca liberali, credem în susţinerea unor politici publice moderne şi eficiente. Credem nu numai în libertatea fiecărui individ, ci şi în respectarea drepturilor fiecăruia şi în asigurarea unui nivel de viaţă decent pentru fiecare categorie socială în parte. Credem în promovarea unor legi cu impact pozitiv din punct de vedere social şi financiar, dar şi în garantarea drepturilor tuturor cetăţenilor şi nu în promovarea unor politici exclusiviste şi antidemocratice, aşa cum au procedat guvernele lui Traian Băsescu, de favorizare a propriilor lor buzunare şi interese.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Importanţa interpreţilor în limbaj mimico-gestual"

Conform statisticii, în România sunt aproximativ 25.000 de persoane cu deficienţe de auz. O persoană cu deficienţe de auz are nevoie peste 120 de ore de interpretare pe an. Aceste servicii de interpretariat sunt necesare în instituţii publice (primărie, casa de pensii, prefectură, tribunal etc.), instituţii de învăţământ (grădiniţă, şcoală, facultate), instituţii culturale (teatru, casa de cultură, bibliotecă), notariate, bănci, spitale, dispensare medicale, poliţie, locul de muncă (în special la angajare) şi lăcaşe de cult (mai ales la oficierea căsătoriilor sau a botezurilor).

În prezent, numărul de interpreţi în limbajul semnelor româneşti/limbajul mimico-gestual este mic. Cauza principală o reprezintă costurile cursurilor de limbajul semnelor româneşti/limbajul mimico-gestual care, deşi sunt acceptabile, nu pot fi acoperite de către cursanţi din cauza crizei economice, a veniturilor mici şi obligaţiilor familiale, precum şi a costurilor de transport, cazare şi masă pentru persoanele care nu sunt din localitatea în care se ţin cursurile de limbajul semnelor româneşti/limbajul mimico-gestual.

S-a constatat o problema actuală, aceea a lipsei interpreţilor în limbajul semnelor româneşti/limbajul mimico-gestual în instituţii publice şi private şi în cadrul autorităţilor locale şi centrale. Persoanele cu deficienţe de auz nu îşi permit să plătească un interpret şi să-i asigure (în cazul deplasărilor) transportul, cazarea şi masa din cauza veniturilor mici. Majoritatea persoanelor cu deficienţe de auz au studii medii ceea ce ridică o problemă în găsirea unui loc de muncă.

Numărul de persoane cu deficienţe de auz care nu poartă proteză auditivă este mare. Aceasta se întâmplă în principal deoarece unele persoane nu tolerează aparatul auditiv, nu se pot obişnui cu acesta, sunt deranjate de anumite zgomote sau costurile unui astfel de aparat sunt prea mari.

Numărul de persoane cu deficienţe de auz care deţin un permis de conducere este mic. Datorită veniturilor şi obligaţiilor familiale, mulţi nu îşi permit să plătească cursurile de la o şcoală de şoferi sau să-şi cumpere o maşină. O altă cauză este şi dificultatea lor de a înţelege limba română scrisă şi lipsa unui interpret în limbajul semnelor româneşti/limbajul mimico-gestual la o şcoală de şoferi.

Persoanele cu deficienţe de auz care trăiesc în mediul rural întâmpină probleme de integrare în comunitatea satului, fiind mai puţin informate decât persoanele cu deficienţe de auz care trăiesc în mediul urban.

Majoritatea persoanelor cu deficiente de auz nu cunosc prevederile Legii nr. 448/2006 cu privire la facilităţile oferite persoanelor cu handicap, care sunt: scutirile speciale fiscale, indemnizaţiile lunare, gratuitate la transportul în comun, asistenţă medicală gratuită, un bilet gratuit balnear pe an etc. Se recomandă mediatizarea acestor informaţii în vederea informării persoanelor deficiente de auz.

Îngrijorător este faptul că jumătate din persoanele chestionate nu au un loc de muncă. Motivele invocate au fost problemele de auz, comunicarea deficitară cu angajatorii, salariile mici, lipsa dorinţei de a lucra sau sentimentul de respingere.

Persoanele cu deficienţe de auz care se simt marginalizate au întâmpinat probleme de comunicare, situaţii de discriminare şi respingere din partea auzitorilor. Surzii se simt în largul lor comunicând prin limbajul semnelor româneşti/limbajul mimico-gestual în comunitatea lor, însă prezintă dificultăţi de vorbire.

În concluzie, surzii întâmpină multe probleme în majoritatea situaţiilor de comunicare cu auzitorii. Cauza acestor probleme este comunicarea ineficientă, lipsa interpreţilor, indiferenţa şi lipsa de răbdare a oamenilor faţă de surzi. Din aceste cauze, multe persoane surde au datorii la bănci, au fost păgubiţi, şi-au pierdut casa sau maşina, au dificultăţi la examenele din instituţiile de învăţământ, nu au permis de conducere, au probleme de sănătate, nu primesc informaţii relevante pentru ei, nu au un loc de muncă sau îşi pierd locul de muncă datorită unor neînţelegeri cauzate de o comunicare defectuoasă.

Oferirea serviciilor de interpretariat pentru persoana surdă va determina:

- facilitarea comunicării dintre persoana cu deficienţă de auz şi persoana auzitoare;

- accesul la informaţie şi educaţie;

- prevenirea şi combaterea discriminării;

- respectarea drepturilor şi demnităţii persoanelor cu deficienţe;

- egalizarea şanselor şi de tratament pentru persoanele cu deficienţe;

- rezolvarea în mod eficient şi rapid a problemelor existente din viaţa surzilor;

- evitarea problemelor sociale;

- o integrare în societate ducând la creşterea stimei de sine;

- creşterea calităţii vieţii.

În sensul celor prezentate mai sus, consider că adoptarea unui proiect legislativ privind folosirea limbajului semnelor româneşti/limbajului mimico-gestual în România este mai mult decât bine-venită.

Domnul Petru Călian:

"Sistemul sanitar, în moarte clinică"

Lipsa de medicamente îi pune pe doctori în situaţia de a tria pacienţii, în funcţie de gravitate. Riscurile sunt maxime.

Managerii spitalelor susţin că situaţia e cât se poate de gravă şi că până acum s-au descurcat luând pe datorie de la furnizori. Medicamentele pentru inimă, tensiune şi cancer sunt cele care se epuizează cel mai repede şi pe care, din păcate, pacienţii nu le pot găsi în alte părţi. Şi nu se întrevăd soluţii pentru lunile noiembrie şi decembrie. Bugetul de 17 miliarde de lei alocat pentru acest an s-a terminat. Pentru ca spitalele să funcţioneze până la sfârşitul anului ar mai fi nevoie de încă 3,4 miliarde de lei. Recent, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a primit o rectificare bugetară, însă şi de această dată banii pentru spitale sunt prea puţini. Suma alocată reprezintă mai puţin de o treime din cea solicitată.

Unităţile sanitare sunt obligate să trieze la sânge internările şi să facă economie, iar pacienţii îşi cumpără unele medicamente şi materiale sanitare. Medicii se plâng că CJAS nu acoperă în totalitate serviciile medicale pe care le acordă, iar pacienţii sunt nemulţumiţi că sunt nevoiţi să cumpere din farmacii medicamentele complementare şi diferite materiale sanitare.

S-a ajuns la aproape două luni de aşteptare pe liste pentru pacienţii care vor să îşi facă analizele medicale gratuit, aşa cum ar avea dreptul în schimbul cotizării, lună de lună, la fondul asigurărilor de sănătate. Reprezentanţii Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate cunosc situaţia, dar spun că aceste investigaţii sunt limitate de suma alocată fiecărui judeţ în acest scop şi că se fac demersuri la nivelul instituţiei naţionale a asigurărilor de sănătate pentru suplimentarea fondurilor.

Cabinetele private aflate în contract cu Casa de Sănătate epuizează sumele alocate lunar în câteva zile. Singurii asiguraţi de sănătate, şi nu numai, cărora le sunt făcute analize medicale gratuit atunci când ajung la medic sunt cei care apelează la Unitatea de Primire a Urgenţelor, bolnavi care reprezintă urgenţe medicale. De la lună la lună, fondurile alocate pentru analizele medicale ale asiguraţilor de sănătate sunt tot mai mici, iar în aceste condiţii mulţi pacienţi au şi renunţat să mai aştepte gratuitatea la aceste servicii, suportând din buzunarele proprii costurile analizelor.

Haosul creat este fără precedent. Atât Guvernul Boc, cât şi Guvernul Ungureanu au împărţit raţional fondurile pentru sănătate, tocmai pentru a nu se ajunge în această situaţie. Solicităm Guvernului Ponta să găsească o soluţie de urgenţă pentru situaţia dramatică din întregul sistem sanitar, pentru a nu se ajunge la un colaps care va fi mai costisitor de "reparat" decât de prevenit.

Domnul Ioan Oltean:

"«D’ale penibilului» á la Ponta"

Nu trece zi de la Dumnezeu fără ca membrii Guvernului Ponta să nu îşi arate neputinţa, ignoranţa, dar şi grosolănia în arta guvernării. Declaraţii fără noimă, pentru aici şi acum, sfătuitori din spatele gratiilor, rea-voinţă fără margini, un tablou dezolant al acestei guvernări.

Am citit săptămâna trecută un articol intitulat: "Ce caută Victor Ponta în viaţa lui?" Mă întreb, ce caută Victor Ponta în viaţa noastră? Ce am greşit pentru a fi atât de dur pedepsiţi? Că acţiunile miniştrilor acestui guvern par desprinse din opera lui Caragiale, ştiam, dar să recunoască însuşi prim-ministrul ţării acest lucru, este de-a dreptul halucinant. Este trist şi îngrijorător ca un om care conduce destinele ţării să afirme cu zâmbetul pe buze că există ministere care sunt conduse astfel şi, mai mult, că pe dumnealui nu-l informează nimeni. Domnule Ponta, probabil că nu vă informează dându-şi seama de potenţialul... á la Caragiale de care daţi dovadă zi de zi.

În fapt, neputinţa de care dă dovadă domnul Ponta se transformă făţiş în ură şi este transpusă în replici fără noimă adresate tuturor "factorilor" care îşi permit să comenteze activitatea dezastruoasă din actul guvernării. Domnul Ponta se comportă ca şi cum ar fi un observator a ceea ce se întâmplă în propriul guvern şi nicidecum factorul decizional. Cu toate acestea, se întreabă de ce este atât de bine primit în vizitele care depăşesc graniţele ţării noastre. Bineînţeles, acolo unde este primit...

Ba mai mult, pentru ca liderii europeni să aibă certitudinea că acest guvern militează pentru apărarea valorilor democratice şi în acord cu principiile de constituire a Uniunii Europene, ai cărei parte suntem, colegii domnului Ponta, Mădălin Voicu (PSD) şi Nicolae Păun (şeful Comisiei pentru drepturile omului) au mers mai departe cu interesele personale sau de grup şi au iniţiat un proiect de lege care vizează graţierea colectivă a pedepselor de până la 6 ani, inclusiv amnistia în cazul pedepselor cu privare de libertate până la 4 ani inclusiv. Domnul Ponta, aprigul critic al tuturor, a susţinut că acest proiect nu are girul său, dar că România este foarte aproape să fie condamnată la CEDO pentru supraaglomerarea penitenciarelor. Adică, consecvenţa replicilor α la Caragiale: Σsπ se revizuiascπ primesc, dar sπ nu se schimbe nimic÷ este demnă de apreciat. Şi pentru ca noi toţi să-nţelegem scopul acţiunilor acestui domn Ponta, declară cu infatuarea caracteristică "Mădălin Voicu este un tip simpatic, dar cred că pierde voturile celor care nu au oameni în puşcărie". În fapt, ceea ce-l interesează pe domnul Ponta este doar interesul electoral. Asta pentru cine nu şi-a dat seama de acest lucru până acum...

În final, oricine este criticabil mai puţin propria persoană, doctor al furtului intelectual, şi prietenii Domniei Sale, gen Robert Negoiţă şi Valeriu Zgonea. Adică politicienii de marcă ai partidului său, care încalcă cu bună ştiinţă normele bunului-simţ şi interesele cetăţenilor. Pentru că despre neputinţa Guvernului Ponta de a atrage investitori serioşi pentru privatizarea Oltchim s-au prezentat emisiuni întregi, bineînţeles, vinovaţii fiind în altă ogradă, dar nu acelaşi lucru putem spune despre primarul sectorului 3, veritabilul primar al evaziunii fiscale, domnul Negoiţă Robert. Nu am văzut nicio emisiune destinată tragicului eveniment din viaţa atâtor familii care au cumpărat o casă în marele cartier rezidenţial Confort City, care a beneficiat de o bună reclamă, construit de fraţii Negoiţă, bineînţeles, pe persoană fizică, pentru a se sustrage de la plata impozitelor. Presupun că domnul Ponta nu are nimic de comentat despre acest domn, care a pus în pericol viaţa şi bunurile atâtor persoane. Oare domnul Ponta era la fel de nepăsător dacă blocul era construit de unul dintre liderii PDL?

Totodată, ne aducem aminte cum vocalul domn Ponta şi mai marii domni ai USL comentau despre deplasarea domnului prim-ministru Boc cu elicopterul SRI, pentru a inaugura o investiţie importantă pentru ţara noastră, fiind însoţit de doi minori. Declaraţiile domnilor lideri ai USL au reprezentant un întreg serial, cu replici acide la adresa premierului. Nu a contat faptul că domnul premier plătise, înainte de a beneficia de serviciile SRI, contravaloarea deplasării celor doi minori.

Dar, cum politica promovată de USL se încadrează la capitolul ignoranţă, domnul Ponta a uitat să critice deplasarea domnului Zgonea la Botoşani cu un elicopter SRI, pentru o discuţie de 10 minute cu autorităţile locale de acolo. Adică, campanie electorală. Dar, bineînţeles că în cazul domnului prim-ministru Boc, deplasarea cu elicopterul pentru inaugurarea unei investiţii importante pentru ţara noastră a reprezentat o temă importantă de criticat pentru liderii USL, dar nu acelaşi a fost interesul manifestat pentru deplasarea domnului Zgonea la serbările unui oraş. Adică, "trădare să fie, dar s-o ştim şi noi".

Sunt atâtea acţiuni şi declaraţii ale domnilor USL încât mi-ar trebui pagini întregi să le comentez. Cred ca declaraţiile domnului preşedintele, cică, de onoare, al PSD, la adresa revoluţionarilor prezenţi luni în faţa sediului PSD: "E o porcărie, sunteţi obraznici", cataloghează întreaga politică promovată de această uniune social-liberală. În fapt, dacă ne uităm la cele câteva luni de guvernare, în afară de circ şi acţiuni în dezacord cu interesul naţional şi cu legile care guvernează această ţară, domnul nostru Ponta şi echipa USL nu au oferit nimic...

Domnul Eduard-Stelian Martin:

"Poporul român nu are nevoie de sarmalele PDL"

Am văzut că în urmă cu câteva zile, reprezentanţi de marcă ai PDL împart în stânga şi în dreapta sarmale celor care în urma guvernării lor au sărăcit şi au ajuns la un nivel de subzistenţă inimaginabil pentru o ţară europeană.

Oare îşi închipuie viitorii candidaţi ai PDL, foşti guvernanţi, că oamenii uită? Nu cumva celor cărora le împărţeau sarmale, le-au tăiat în trecutul recent salariile cu 25%, le-au impozitat pensiile, le-au redus alocaţiile? Cum s-ar simţi domnii din PDL dacă dânşilor le-ar lua cineva un sfert din ce au şi după aceea le-ar da două sarmale în loc? S-ar simţi onoraţi? S-ar simţi iubiţi, respectaţi sau apreciaţi? În niciun caz.

Oamenii au mândrie, au personalitate, asta nu au învăţat foştii guvernanţi. Oamenii nu uită şi dacă mănâncă o sarma primită de la PDL, o fac pentru că au fost aduşi de ei în această situaţie grea de ospătarii de sarmale ai portocaliilor. Cu siguranţă, oamenii au luat sarmalele şi printre dinţi au rostit vorbe încărcate de suferinţă la adresa vajnicilor bucătari ai PDL.

Vor vedea politicienii PDL, de care vorbeam mai sus, că la alegerile din decembrie, oamenii vor uita de sarmalele lor şi îşi vor aduce aminte de umilinţa, aroganţa şi bătaia de joc la care au fost supuşi de guvernul portocaliu.

Asta va fi o lecţie. Şi cine poate da o lecţie mai bună politicienilor decât alegătorii, cetăţenii cu drept de vot ai României!

Domnul Vasile Popeangă:

"S-a luminat Marele Licurici!"

Într-un document al misiunii americane la OSCE, hăt! la două luni de la revenirea lui Băsescu la Cotroceni, când deja nu se mai poate face nimic, atotcunoscătoarele şi atotputernicele State Unite îl acuză pe premierul Ungariei, Viktor Orban, că s-a amestecat la referendumul de demitere a preşedintelui român - adică de imixtiuni periculoase într-un proces politic românesc, instigând populaţia maghiară din România la boicot.

Mai exact, documentul face referire la faptul că, în timpul campaniei pentru referendum, Orban a venit în România şi a îndemnat ungurii să nu participe la vot. Bineînţeles, lucru care s-a şi întâmplat, consecinţa fiind că la referendum nu s-a realizat pragul de 50%+l din numărul celor cu drept de vot şi astfel referendumul a fost invalidat, specialistul în făcut lucruri plăcute Marelui Licurici întorcându-se la Cotroceni, că tocmai băgaseră cuburi de gheaţă proaspete...

Culmea ironiei face ca aceste acuzaţii să vină din partea Statelor Unite, care prin consilierul secretarului de stat Hillary Clinton, şi anume Philip Gordon, au intervenit în procesul electoral şi l-au susţinut pe Băsescu!

Gordon a venit în România şi a susţinut că la referendum s-au produs fraude masive şi că peste două milioane - două milioane şi jumătate de voturi ar fi fost false (adică peste o treime, lucru tehnic imposibil!), cerând repunerea în funcţie a lui Băsescu. Nu este exclus ca, la dezinformarea domnului Gordon, să fi contribuit din gros însuşi prietenul marinarului eşuat pe dealul Cotrocenilor, ambasadorul Gitenstein. Concluzie destul de lejer de tras, întrucât, acum, după ce americanii imparţiali dându-şi seama că au greşit, încearcă măcar să recunoască în mod sportiv acest lucru.

Pe de-o parte, recunoaşterea greşelii vine odată cu documentul misiunii SUA la OSCE. Acest semnal este unul extrem de important: li se atrage atenţia europenilor că, deşi sunt peste ocean, s-au prins cum stă treaba şi că nu prea sunt tentaţi să muşamalizeze grava abatere de la democraţie ce a pus între paranteze voinţa unei majorităţi uriaşe a românilor exprimată prin vot deschis. Pe de altă parte, recunoaşterea greşelii vine prin răspunsul dat la întrebarea unui jurnalist de acelaşi domn Gordon, care a spus, cu subiect şi predicat, la un briefing de presă, că "dacă preşedintele este nepopular, iar mandatul său nu reflectă voinţa populară, atunci alegerile libere şi corecte sunt modul în care trebuie adresată aceasta" şi că dacă vor românii să-l re-re-resuspende pe Băsescu, iar treaba asta e constituţională, pentru americani e OK. I-auzi, dom' Băsescu, că e OK să scape poporul de un preşedinte ce nu-l mai reprezintă, că preşedinţia nu e azil de neputincioşi şi de persoane care au stat prea mult în fruntea ţării... Sic transit gloria mundi. Mai ieri, când era îmbrobodit de Băsescu şi de propriul ambasador, Gordon zicea una, iar acum, când s-a luminat în sfârşit şi Marele Licurici, a dat-o pe democraţie... Degeaba s-a zbătut într-un mod în care penibil este cel mai dulce cuvânt cu care poate fi caracterizat efortul ambasadorului Gitenstein, cum că, vai, nu-i aşa cum a auzit toată lumea, ci e altfel, cum îi convine lui şi lui Băsescu, că de fapt Gordon n-a zis nimic de alegeri prezidenţiale anticipate sau de altă suspendare, ci de dus mandatul lui Băsescu până la capăt, că, de fapt, a fost o greşeală de traducere şi ne-a tradus el, cel de vreo 700 de generaţii vorbitor de limbă americană..., aducându-ne cu jenă aminte de justificările UDMR-iştilor care, încă de pe vremea lui Domokos Geza, dacă nu le convenea ceva răsuflat în mass-media, ziceau nu că e rău-intenţionat cel pe care l-a scăpat gura în public, ci că e habarnist traducătorul...

Cum nu putea să lipsească şi partea română din a se face penibilă, sorţii au căzut pe Cristian Preda, care a ieşit să îndulcească pilula şi, ca să nu se pună rău nici cu Gordon, dar nici să lase problema cu tăişul în sus, cum o pusese americanul, a încercat să arunce tema-n derizoriu, trezindu-se că spune: "În România, suspendarea e oricând posibilă, e ca ploaia". Cu părere de rău s-a putut sesiza că domnul Preda ba nu ştie că poporul român are o frumoasă vorbă despre cei care rămân filozofi în anumite condiţii, ba că, aşa cum le place francezilor să zică, a pierdut o bună ocazie să tacă...

Oricum, cele mai importante semnale care vin din partea americanilor treziţi la realitate sunt, pe de-o parte, că s-au desolidarizat de băsism (asta e: minciuna are picioare scurte, ulciorul nu merge de multe ori la apă, iarna nu-i ca vara şi madam’ Merkel ca Obama!), iar pe de altă parte că l-au lăsat din braţe pe Băsescu, zilele acestuia la Cotroceni începând să fie numărate.

Cel mai important lucru este însă acela că Statele Unite au adus aceste lucruri şi la cunoştinţa europenilor, oficial, fie şi prin intermediul OSCE...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Mulţumim, Adriean Videanu!"

E bucurie mare în USL când apare Adriean Videanu pe micul ecran! Fiecare apariţie ne ridică procentajul cu un punct, cu o precizie de ceas elveţian! Face ce face infatuatul specimen posesor de mausoleu personal şi mai sapă la temelia PDL-ului (mă rog, ARD, mai modern...), cu tot soiul de afirmaţii care măresc religiozitatea poporului nostru, acesta făcându-şi cruci, chiar dacă se află la mall ori în crâşme, auzindu-l grăind pe Adriean!

Ultimul motiv de cuvântăreală a antepomenitului personagiu îl reprezintă păţania combinatului Oltchim, a cărui licitaţie de cumpărare a acţiunilor a fost, fie şi teoretic, adjudecată în direct de către OTV prin reprezentantul său legal... Adriean Videanu, împreună cu încă 3-4 portocalii, au mai recent o obsesie: plouă afară? Jos guvernul! Ponta să-şi dea demisia! Nu plouă? Jos guvernul! Ponta să-şi dea demisia! Ultima apariţie a Videanului cerea, bine-nţeles, demisia lui Ponta pentru că guvernul său n-a reuşit să privatizeze Oltchimul pe regulile stabilite de un guvern băsist anterior, şi cu un consilier străin ales tot de acelaşi guvern portocaliu!

Culmea tupeului este că Videanu vorbeşte despre una dintre caracteristicile sale, însă arătând spre alţii ca fiind esenţa incompetenţei. Numai că, după cum bine a observat tot neamul românesc şi încă pe pielea proprie, esenţa incompetenţei este PDL-ul, iar esenţa esenţei incompetenţei este însăşi primarul-bordură, supranumit şi Videanu, echivalentul lui Botiş şi Igaş, da' la Ministerul Economiei... Cum altfel se explică faptul că, la preluarea guvernării de către PDL (varianta Boc 1), Oltchimul era o companie profitabilă, iar la plecarea ultimului guvern portocaliu doar căpuşele Oltchimului mai erau profitabile, combinatul fiind transformat într-o mare gaură neagră a economiei, graţie atât unui management de doi bani, cât şi unei supravegheri de trei parale din partea ministerului portocalizat!

Atât de incompetent este numitul Videanu, încât nici măcar nu este în stare să-l caracterizeze corect pe un personaj celebru al folclorului românesc, pe nume Bulă, etichetându-l ca fiind... jalnic! Bulă şi jalnic! E o asociere la fel de potrivită cum am spune, să zicem, Videanu şi competenţa ori baba şi mitraliera! Până şi copiii învaţă la şcoala generală că expresia "Videanu competent" este un oximoron! A spune despre un personaj drag folclorului românesc că este jalnic, înseamnă a nu fi capabil să reţii măcar un banc cu Bulă, darămite să-l comentezi! Pentru toată ţara, Bulă este un personaj vesel, ce mereu îţi aduce măcar zâmbetul pe buze, dacă nu cumva un râs sănătos, în hohote; este un şmecher autentic, mereu are dreptate şi ultimul cuvânt, şi care, sub un aspect comic, transmite învăţăminte din înţelepciunea experienţei poporului român, aceasta fiind o formă mai uşoară de asimilare a acesteia. Mult timp s-a crezut că până şi pentru Videanu e valabil. Se pare că lumea s-a înşelat, supralicitând capacităţile native ale ex-primarului-bordură...

A spune Videanu despre cineva că minte cum respiră e ca şi cum un şarpe ar acuza un miel că vorbeşte sâsâit! Dacă zice Videanu "bună ziua", toată naţia aflată în apropierea nefericitului personagiu stă cu ochii pe ferestre, că poate s-a-nnoptat afară! Iar a spune acelaşi ins despre cineva că e jalnic - iată într-adevăr ceva de un umor nebun, dacă n-ar fi de-o tristeţe iremediabilă...

Ştiu până şi copiii că jalnice sunt doar rezultatele prestaţiilor lui Videanu, indiferent de funcţiile pe care le-a ocupat, astfel încât îl rugăm să ia cuvântul cât mai des: ne face un excelent serviciu! Dacă încă 4-5 astfel de personaje portocalii mai apar pe micile ecrane, nici nu mai are rost să ne facem campanie electorală: intrăm în parlament doar uitându-ne la televizor din fotoliile de acasă.

Mulţumim, Adriean Videanu, pentru serviciile preţioase pe care ni le faci astfel şi ne luăm angajamentul ca, de această dată, să vă anunţăm noi primii că n-aţi mai intrat în legislativul ţării...!

Domnul Ioan Holdiş:

"Educaţia - de la virtute la haos"

Zecile de reforme din ultimii douăzeci de ani, sau aşa-zis numitele "amprente reformiste" ale celor ce au ocupat scaunul de ministru al educaţiei, au dus la haosul actual. Nu îi putem acuza că acesta a fost obiectivul lor, dar în mare parte li se datorează: creşterea analfabetismului, scăderea promovabilităţii la examene şi a mediilor de la an la an şi nu în ultimul rând, rata de abandon şcolar.

Nu este niciun mister degenerarea sistemului educaţional românesc, trist este că toţi cei care au luat deciziile proaste în ceea ce îl priveşte, fug de răspundere. Cu programe învechite, prost gândite, schimbate de la o lună la alta, şcoala românească a decăzut foarte mult în ciuda faptului că încă mai avem profesori care depun eforturi lăudabile.

Elevii nu mai au o motivaţie personală de a învăţa din plăcere, pentru mulţi şcoala devenind o datorie ce îi chinuieşte să memoreze date, nume, reguli, procedee, care, nu de puţine ori, nu sunt actualizate, şi astfel totul se face mecanic sau mai nou prin fraudă în masă.

Rezultatele elevilor de anul acesta arată nevoia urgentă de consolidare a calităţii sistemului de educaţie în ansamblul său, de aceea reformele lăsate de PDL e bine să continue, ţinând cont că au fost apreciate şi lăudate la nivelul Comisiei Europene.

Guvernul PDL, cu mult curaj şi determinare, a creat o nouă lege a educaţiei, apreciată la nivel european, care, să fim realişti, nu poate face minuni peste noapte într-un sistem degradat în douăzeci de ani, care încet şi sigur începuse să se reabiliteze.

Suntem singura ţară din Europa care după ce începe anul şcolar modifică modul de desfăşurare a bacalaureatului, examen care în trecut se numea "examenul maturităţii", examen pentru care te pregăteai ani la rând ca să fii printre primii, examen care reprezenta o mândrie pentru cei care îl treceau şi care, din păcate, astăzi reprezintă un fiasco total din punct de vedere al promovabilităţii, examen la care elevii stau să se gândească cu ce să se îmbrace şi cum să nu fie prinşi copiind.

Din păcate, exemplul pe care îl dă actualul guvern, Guvernul Ponta, elevilor, studenţilor, părinţilor şi profesorilor este acela că furtul este premiat, impostura este binevenită, minciuna este apreciată, modelul viu al acestor "succesuri" fiind însuşi premierul Victor Ponta.

Sistemul de învăţământ a fost grav decredibilizat odată cu descoperirea cazului de plagiat al premierului, fapt pentru care numărul studenţilor străini ce veneau la studii în România a scăzut, iar modelul copiilor români în viaţă nu mai este să înveţe carte pentru a ajunge departe, ci să înveţe să fure, să mintă, crezând că doar aşa pot fi "şmecheri" şi doar aşa vor ajunge să conducă ţara, asemenea domnului Victor Ponta. Promovarea nonvalorilor şi a celor ce reuşesc prin fraudă a dus la o preocupare din ce în ce mai slabă a copiilor pentru învăţătură.

Cum este posibil să avem licee în care să nu fi promovat nici măcar un elev examenul de bacalaureat, elevi care să se bucure că au promovat la limită fără a se mai gândi la media finală şi mii de elevi care nu se mai prezintă la examene; cum de s-a ajuns în această situaţie tragică pentru viitorul acestei ţări, din toate punctele de vedere, domnule Ponta?

Doamnă ministru a educaţiei, e cert că sistemul nostru educaţional este la pământ, resursele materiale sunt infime, programa şcolară este depăşită, fapte care nu atrag copiii spre învăţătură, dar cu toate acestea, încă mai avem exemple cu care să ne mândrim, copii care în luna iulie câştigau nu mai puţin de şase medalii la Olimpiada Internaţională de Matematică, printre care locul 1 în Europa şi locul 10 la nivel mondial, şi patru medalii la Olimpiada Internaţională de Chimie, dintre care una de aur, două de argint şi una de bronz.

Exemplele de acest gen pot continua, exemple pe care cu siguranţă le cunoaşteţi mai bine decât noi, ţinând cont că frâiele educaţiei sunt în mâinile dumneavoastră, fapt pentru care vin şi vă întreb: vi se pare normal să vă bateţi joc de premianţii ţării, de copiii derutaţi de schimbările peste noapte ale programei şcolare şi de haosul în care ţineţi voit viitorul ţării prin prisma educaţiei pe care o primesc copiii noştri?!

Problema cea mai mare este că nu se conştientizează cu adevărat gradul mare de degradare şi nu se iau măsuri responsabile şi ambiţioase la toate nivelurile educaţionale.

Salvarea învăţământului românesc nu poate veni decât de la o acţiune pe termen lung, în etape bine organizate, cu o programă şi manuale reconsiderate pentru întregul scenariu al vieţii şcolare şi cu o investiţie serioasă de la bugetul de stat.

Trebuie să oferim exemple pozitive copiilor noştri şi să îi încurajăm să înveţe, pentru că, după cum spunea Immanuel Kant, "Educaţia este o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, scopul ei fiind dezvoltarea în individ a întregii perfecţiuni de care acesta este susceptibil".