Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,55.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor..

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Bună dimineaţa!

Deschid şedinţa noastră de astăzi pentru susţinerea declaraţiilor politice.

Dau cuvântul doamnei deputat Ana Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia de astăzi mă voi referi la poziţiile exprimate de către anumiţi oficiali ai Marii Britanii, în mass-media britanică, cu privire la cetăţenii români care eventual doresc să muncească în Regatul Unit.

Încă de la aderarea României la Uniunea Europeană, au existat voci critice cu privire la o invazie a românilor pe piaţa muncii din ţările membre ale Uniunii. De-a lungul timpului, numărul celor care au criticat România a scăzut simţitor, multe state fiind foarte mulţumite de calitatea muncitorilor români, dar şi de eforturile autorităţilor din România în ceea ce priveşte exodul forţei de muncă spre statele europene.

Pentru anumite state care se confruntă cu un euroscepticism exacerbat, criticile în ceea ce priveşte cetăţenii români au continuat să existe. Principala problemă invocată a fost cea legată de onorariile mici pentru care sunt dispuşi românii să lucreze, acest fapt creând nelinişte în rândul populaţiei autohtone.

De la integrarea în Uniunea Europeană, românii au demonstrat că se pot adapta standardelor deja existente în ţările în care doresc să-şi exercite dreptul la muncă, dat de dreptul la libera circulaţie a forţei de muncă în ţările Uniunii Europene, şi că integrarea nu a fost o greşeală, aşa cum anumiţi reprezentanţi ai clasei politice din Marea Britanie au afirmat în mai multe rânduri în plenul Parlamentului European.

Problemele apărute în ultima perioadă vin pe fondul crizei economice din ultimii ani, a creşterii ratei şomajului şi a neîncrederii oamenilor în instituţiile statului. Populaţia statelor europene, confruntându-se cu posibilitatea intrării în şomaj şi a pierderii venitului, se simte ameninţată de străinii care reprezintă o forţă de muncă mult mai ieftină. Este o realitate faptul că neliniştea din cadrul pieţelor interne a forţat guvernele naţionale să ia măsuri în aşa fel încât nemulţumirea populară să nu escaladeze în proteste, iar populaţia să se simtă protejată în faţa acestei ameninţări. Însă, trebuie spus că, din păcate, aceste măsuri, în marea lor majoritate, nu fac altceva decât să creeze discriminare faţă de ceilalţi cetăţeni europeni.

Îngrijorarea ce a apărut în societatea britanică cu privire la români şi bulgari, şi la "invazia" acestora pe piaţa forţei de muncă, nu justifică menţinerea restricţiilor de muncă. În opinia mea, Guvernul britanic ar trebui să lucreze pe baza datelor existente şi a regulilor europene în materie de liberă circulaţie a forţei de muncă, şi nu numai pe baza sentimentelor populare.

În ultima perioadă, s-a dezvoltat un adevărat scandal la nivelul Uniunii Europene, cu privire la poziţia Marii Britanii faţă de cetăţenii români. S-au avansat diverse speculaţii conform cărora românii, odată ce va fi liberalizată piaţa muncii din Marea Britanie, se vor năpusti asupra locurilor de muncă ale cetăţenilor britanici.

Poziţia Guvernului de la Londra cu privire la români a fost una ce s-a dovedit a fi discriminatorie. Chiar şi Uniunea Europeană s-a sesizat în ceea ce priveşte dreptul la muncă al românilor în Marea Britanie. Nu este normal ca o parte a cetăţenilor Uniunii Europene să fie privaţi de libertatea de mişcare şi de angajare, iar ceilalţi să dispună de toate aceste drepturi.

Dacă declaraţiile primului-ministru britanic, David Cameron, dar şi ale ministrului de interne, referitoare la introducerea controlului la graniţe pentru cetăţenii români, vor fi puse în practică, atunci avem de a face cu un atac direct împotriva uneia dintre libertăţile fundamentale care stă la baza edificiului comunitar al Uniunii Europene, prevăzută încă din Tratatul fondator din 1957.

Mesajul Uniunii Europene a fost foarte clar în această cauză - Marea Britanie trebuie să îşi revizuiască poziţia cu privire la România.

În tot acest scandal Guvernul român, prin intermediul ministrului de externe, dar şi al primului-ministru Victor Ponta, a dat asigurări în mod repetat că cetăţenii români nu vor invada piaţa forţei de muncă din Marea Britanie.

Conform datelor existente cu privire la românii şi bulgarii existenţi în Marea Britanie, a fost evidenţiat faptul că proporţia acestora este una foarte scăzută, în comparaţie cu anvergura pe care o are acest subiect.

Tot acest scandal s-a dezvoltat foarte mult, fără a se avea în vedere realitatea existentă în Marea Britanie. Studenţii români şi bulgari cheltuiesc anual 30 de milioane de lire sterline pe taxe de studii şi costuri de întreţinere. Aşadar, putem observa foarte uşor că românii şi bulgarii contribuie anual la bugetul învăţământului din Marea Britanie, un domeniu cu care britanicii chiar se mândresc, cu o sumă consistentă.

Frica existentă la nivelul societăţii britanice cu privire la migraţia în masă a cetăţenilor români este nefondată. Datele recente arată că migraţia românilor a stagnat. Odată cu ridicarea restricţiilor impuse de statul britanic, nu se vor înregistra diferenţe majore faţă de rata de migraţie actuală.

O altă dovadă a faptului că îngrijorarea legată de migrarea forţei de muncă din România către Marea Britanie este una nefondată, o reprezintă şi rata şomajului din România, care la ora actuală este de aproximativ 6%.

Dacă e să analizăm problema migraţiei forţei de muncă din România, noi - românii - ar trebui să fim cei mai îngrijoraţi din cauza exodului creierelor. Oamenii pregătiţi, specialiştii români sunt atraşi de statele occidentale, atât prin aparatura şi nivelul tehnologic existent, cât şi prin nivelul de plată. Acest lucru nu ar afecta statele Uniunii Europene, ci dezvoltarea României. În acest caz, interesul României este de a păstra valorile în interiorul graniţelor, nu de a le încuraja să migreze.

În judeţul Vaslui, de exemplu, sunt foarte multe familii cu membri plecaţi la muncă în diversele state ale Uniunii Europene, inclusiv în Marea Britanie. Sunt oameni care muncesc de ani de zile pentru familiile lor, care sunt apreciaţi pentru corectitudinea şi hărnicia lor şi care nu au invadat pe nimeni, dorindu-şi să revină în ţară după ce au asigurat pentru cei dragi condiţiile unui trai decent.

Săptămânile acestea a fost depusă de către cetăţenii britanici o petiţie prin care se cere guvernului londonez să prelungească cu încă cinci ani restricţiile pe piaţa muncii pentru români şi bulgari. În spatele acestei petiţii se regăsesc peste 120.000 de britanici, care au fost influenţaţi de euroscepticismul parlamentarilor şi de naţionalismul excesiv de care unii politicieni britanici au dat dovadă, atât în plan intern, cât şi în cadrul instituţiilor europene.

Guvernul de la Bucureşti a explicat şi va continua să explice opiniei publice britanice că toate ameninţările pe care le avansează diverse medii din spaţiul anglo-saxon nu au nicio legătură cu realitatea. Primul-ministru Victor Ponta, prin intervenţiile din mass-media britanică, a prezentat situaţia reală a cetăţenilor şi muncitorilor români, încercând astfel să pună capăt speculaţiilor apărute.

Pentru gestionarea acestei probleme, fac apel, atât la forţele politice parlamentare, cât şi la preşedintele statului, să ne unim eforturile şi resursele pentru a promova la nivel european o poziţie comună a României faţă de măsurile guvernului britanic şi faţă de încercările de a discrimina cetăţenii români.

Aştept de la preşedintele României ca, în cadrul viitorului Consiliu European, să transmită în mod clar faptul că statul român nu va accepta nicio încălcare a tratatelor europene. Marea Britanie are obligaţia de a respecta restricţiile de pe piaţa muncii, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, şi de a ridica aceste restricţii începând cu 1 ianuarie 2014.

O personalitate remarcabilă din Marea Britanie, Prinţul Charles, a venit în România în repetate rânduri, exprimându-şi admiraţia, încrederea în puterea de dezvoltare a ţării noastre şi ataşamentul faţă de meleagurile româneşti. Astfel, dacă un membru al Casei Regale a Marii Britanii are o asemenea părere faţă de România, înseamnă că nu suntem un popor atât de rău şi de speriat.

Îmi exprim speranţa că toate statele membre ale Uniunii Europene vor continua să respecte legislaţia comunitară în materie, iar Comisia Europeană, ca şi gardian al Tratatelor europene, se va asigura că orice abatere va fi corectată, indiferent de ce stat va fi vorba.

Nu vorbim despre un drept suplimentar acordat sau o favoarea făcută cetăţenilor români, ci despre respectarea legii comunitare, obligaţie care revine inclusiv Marii Britanii, aşa cum revine tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc. Ana Birchall - deputat Colegiul nr.5 Vaslui.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Peia.

Domnul Ninel Peia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Arta toleranţei, singura şansă pentru un viitor egal pentru toţi copiii noştri".

Cu toţii cunoaşteţi deja cazul mult-mediatizat al şcolăriţei Sabina din Covasna, copila care datorită faptului că a purtat o bentiţă tricoloră a fost ameninţată cu moartea.

Nu vreau să pun într-o lumină patriotardă această oribilă întâmplare, ci să aduc în discuţie ceea ce cred că este cu adevărat de neimaginat pentru acest secol, pe acest continent. Vorbesc aici despre faptul inadmisibil ca nişte copii, tineri de a căror dezvoltare toţi suntem responsabili - să poată exprima sentimente atât de încărcate de ură la adresa altor copii.

Este strigător la cer, necreştinesc şi, mai mult decât toate, reprezintă o ameninţare certă pentru viitorul nostru, al ţării, al neamului.

Am fost cutremurat să fiu nevoit să asist la o asemenea extremă demonstraţie de intoleranţă. Mai ales că această atitudine radicală a venit din partea unor copii. Copii ca ai mei, copii ca ai dumneavoastră, copii în a căror inocenţă ne regăsim, vremelnic, cu toţii.

Scopul acestei declaraţii politice nu este instaurarea peste noapte a toleranţei absolute, ci cererea mea ca Parlamentul României să se implice, să promoveze şi, de ce nu, să facă tot posibilul să instituţionalizeze căile care pot crea cadrul necesar implementării valorilor toleranţei în procesul educaţional al tinerilor de astăzi.

Fără acest element, oricât de înalt ar fi nivelul de prosperitate şi bunăstare naţională pe care îl vom atinge, acesta va sta veşnic sub o sabie a lui Damocles.

De asemenea, cer implicarea Parlamentului, pentru că această sarcină nu poate fi lăsată numai în seama familiei sau a diverselor organizaţii neguvernamentale. Cred că a sosit vremea unei implicări generale - prin ministerele de resort, prin alte structuri abilitate - pe termen îndelungat, ca parte a unei politici de stat responsabile şi la nivelul provocărilor contemporane.

Astfel, concepte ca: indulgenţă, îngăduinţă, răbdare, blândeţe, îndurare, iertare, bun-simţ, cooperare, predispoziţie spre dialog, vor ajuta la construirea unor persoane adulte conştiente de respectul pe care trebuie să îl ceară, dar să îl şi ofere în societate, indiferent de poziţia ocupată.

În acest secol, putem vorbi deschis despre prevenirea rasismului la copii, despre favorizarea înţelegerii şi prieteniei între toate naţiunile şi grupurile rasiale sau religioase. Mai mult, se numără printre îndatoririle noastre şi decizia de a condamna orice formă de discriminare. Avem datoria să ne opunem proliferării unor concepte învechite sau a unor caracteristici mincinoase, ce pun diverse persoane în situaţie de inferioritate faţă de celelalte grupuri din societate.

În acest demers, care se regăseşte astăzi printre priorităţile sociale ale tuturor statelor democratice, deciziile Parlamentului României sunt cele care pot transforma intenţia în acţiune.

Iniţierea unui program naţional cu astfel de ţeluri nu poate decât să onoreze orice demnitar conştient de valoarea acestor concepte cu valoare umană indiscutabilă.

Deputat PSD, Ninel Peia.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Peia.

Are cuvântul domnul Constantin Avram, de la PP-DD.

Se pregăteşte doamna Camelia Bogdănici, de la PDL.

Domnul Constantin Avram:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Prevenirea blocajelor economice naţionale prin insolvenţă".

Într-o economie de piaţă autentică, antreprenorii şi afacerile de familie, în general, conferă stabilitate şi reprezintă un motor dinamic de creştere economică. Acest segment are nevoie însă de recunoaşterea misiunii sale din partea societăţii şi a Guvernului, mai ales de sprijinul acestuia, printr-un cadru legislativ şi fiscal stabil şi predictibil.

În contextul economic actual, în care finanţarea este din ce în ce mai greu de obţinut, societăţile comerciale se confruntă foarte des cu greutăţi financiare dificil de suportat. Dificultăţile financiare ajung astfel să se transforme în incapacitate de plată sau în imposibilitatea de a face faţă datoriilor scadente, cu sumele de bani disponibile, adică insolvenţă.

Procedura insolvenţei este reglementată de Legea nr. 85/2006, lege care există în orice ţară civilizată cu economie de piaţă, însă, în România, acest act normativ se impune a fi modificat.

În opinia mea, modificările aduse trebuie să vină în sprijinul întreprinzătorilor, şi nu să apere mai mult interesele băncilor creditoare.

În mod eronat, unii dintre întreprinzători consideră insolvenţa ca punct final al unei afacerii, respectiv momentul în care firma este asaltată de creditori, iar singura opţiune rămasă este falimentul sau închiderea societăţii.

În unele cazuri, insolvenţa este consecinţa unei afaceri neperformante, însă, în cele mai multe situaţii, incapacitatea de plată este rezultatul unei conjuncturi nefavorabile cu care se confruntă societatea comercială, chiar şi cele cu afaceri viabile.

Diferenţa dintre societăţile aflate în insolvenţă, care rezistă pe piaţă, şi cele care se închid, este generată de capacitatea managerilor de a identifica cât mai urgent resursele necesare redresării societăţii comerciale.

Soluţiile se găsesc totuşi în sfera economică şi presupun, de cele mai multe ori, schimbări radicale în modul de funcţionare a societăţii comerciale.

Atât întreprinzătorii, cât şi specialiştii în domeniu, consideră la unison că modificările pe care Guvernul le-a propus la Legea insolvenţei nu vor avea efectul scontat în reducerea evaziunii fiscale. Mă refer, de exemplu, la propunerea de modificare a Legii nr.85/2006, în sensul condiţionării intrării în insolvenţă voluntară de efectuarea unei inspecţii fiscale. Această măsură încalcă principiul de bază al insolvenţei, şi anume celeritatea, rapiditatea cu care trebuie să se desfăşoare întreaga procedură.

Din punctul meu de vedere, efectuarea unui control fiscal înainte de deschiderea procedurii, când aceasta se face la cererea debitorului, nu va avea efecte în privinţa reducerii evaziunii fiscale. Rolul unei inspecţii fiscale coerente este acela de a stabili realitatea datoriilor către stat, însă în prezent nu există oprelişti în efectuarea acţiunilor de inspecţie fiscale în timpul procedurii de insolvenţă.

În concluzie, nu există o legătură de cauzalitate între combaterea evaziunii fiscale şi solicitarea debitorului ca insolvenţa să fie condiţionată de controlul fiscal.

A condiţiona deschiderea procedurii de insolvenţă de efectuarea unui control fiscal, în majoritatea cazurilor fiind vorba de controale de durată îndelungată, mai ales la firmele mari şi complexe, ar putea diminua la zero şansele oricum reduse de redresare ale societăţii comerciale.Concret, ar afecta tocmai cea mai profitabilă acţiune din acest proces - redresarea, importantă atât pentru creditori, în vederea recuperării prejudiciului, cât şi pentru stat, interesat de menţinerea locurilor de muncă şi păstrarea unui contribuabil în mediul economic.

Consider utilă efectuarea inspecţiei fiscale abia după deschiderea procedurii de insolvenţă, precum şi înscrierea în tabelul de creanţe a obligaţiilor fiscale rezultate în urma efectuării inspecţiei fiscale.

În consecinţă, susţin că este necesar ca Legea nr.85/2006 a insolvenţei să fie modificată în aşa fel încât să nu compromitem iremediabil micile şanse de reorganizare ale companiilor cu bună-credinţă, aflate pentru moment în dificultăţi cauzate, în primul rând, de criza financiară şi economică mondială.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat PC de Bacău - Constantin Avram.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule deputat Avram.

Urmează doamna Camelia Bogdănici.

Se pregăteşte domnul Vasile Mocanu.

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează: "Medicina şcolară - un pilon important al prevenţiei".

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Cu prilejul Zilei Mondiale a Sănătăţii Orale, marcată pe 20 martie 2013, în cadrul campaniei "Zâmbeşte România", o delegaţie s-a adresat Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, subliniind nevoia şi importanţa educaţiei permanente în privinţa îngrijirii sănătăţii orale în România, în special în rândul copiilor.

Statisticile relevate de un studiu pan-european, efectuat în luna mai 2012, sunt de-a dreptul îngrijorătoare: 80% dintre români au probleme dentare, iar 9% nu au mers niciodată la medicul stomatolog.

Probleme similare reclamă şi specialitatea oftalmo-pediatrie. Fiind medic oftalmolog pediatru, am constatat un procent ridicat al afecţiunilor oculare la copii care pot fi prevenite, respectiv unul din 20 de copii necesitând o corecţie optică sau o altă manevră oftalmologică.

Consider că afecţiunile oftalmologice pot fi tratate la timp, printr-o prevenţie precoce, atunci când primul consult oftalmologic este efectuat la vârsta preşcolară.

Pe de altă parte, este cunoscut faptul că obezitatea în rândul copiilor de vârstă şcolară a atins cote alarmante, lucru care ar putea fi, de asemenea, prevenit prin intermediul orelor de educaţie sanitară.

Pericolul consumului de droguri în perimetrul şcolar este o altă problemă stringentă, de mare actualitate, care ar trebui abordată şi conştientizată în rândul elevilor, cu sprijinul medicului şcolar.

Toate acestea susţin necesitatea introducerii educaţiei sanitare în şcoli, adaptată la particularităţile fiecărui ciclu de învăţământ. Mă refer, de fapt, la un program naţional de prevenţie care nu poate fi desfăşurat şi gândit în afara reţelei de medicină şcolară. Din păcate, reţeaua de medicină şcolară este pe cale de dispariţie în mediul urban, iar în mediul rural, medicii de familie sunt cei care încearcă să suplinească şi rolul medicului şcolar.

În majoritatea cazurilor, medicii de la cabinetele din şcoli lucrează cu jumătate de normă, întrucât aceste posturi nu dispun de suficiente fonduri pentru a acoperi cheltuielile salariale.

Paradoxal, există medici tineri, specialişti în medicină de familie, care nu au un loc de muncă, iar posturile vacante din reţeaua de medicină şcolară ar putea fi ocupate de aceşti tineri.

Este foarte adevărat că aceste posturi nu sunt atractive din punct de vedere financiar, iar aici Ministerul Sănătăţii, eventual, împreună cu Ministerul Educaţiei ar trebui să gândească o strategie comună pentru motivarea acestor tineri, în vederea îmbunătăţirii activităţii de medicină şcolară.

Este păcat de dotările existente în aceste cabinete de medicină şcolară, pe care nimeni nu trebuie să le inventeze, ci doar să le optimizeze.

Ţinând cont că sistemul de sănătate este în plin proces de restructurare şi reorganizare, medicina şcolară ar trebui regândită, pentru a-şi găsi rolul bine-meritat în cadrul unui program naţional de prevenţie. Acest lucru ar duce la scăderea cheltuielilor pe care le implică tratamentul şi, totodată, ar contribui la educaţia medicală a tinerilor, toate acestea, în beneficiul unor generaţii viitoare mai sănătoase.

Vă mulţumesc.

Deputat PDL de Iaşi, conf. dr. Camelia-Margareta Bogdănici.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, doamna Bogdănici.

Are cuvântul domnul Vasile Mocanu.

Se pregăteşte domnul Alin Petrache.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică am intitulat-o "Judeţul Iaşi, grav afectat de scandalul laptelui toxic".

Scandalul laptelui infestat cu aflatoxină i-a afectat dur pe producătorii din judeţul Iaşi. În numai câteva zile, vânzările acestora s-au prăbuşit, scăzând până la 50%.

E important de spus că, în judeţ, există în total doar 23 de exploataţii agricole din sectorul animalier de dimensiuni mari şi mijlocii. Dintre acestea, 8 se ocupă de creşterea bovinelor. În medie, un litru de lapte pleacă de la fermele de profil cu preţul de 1,4 lei - 1,5 lei. Cu toate acestea, fermierii ieşeni consideră că preţul real ar trebui să fie de cel puţin 1,7-1,8 lei per litru.

Tocmai de aceea, pentru cei mai mulţi dintre fermierii din judeţ, acest scandal a fost unul orchestrat, cu scopul de a reduce şi mai mult preţul laptelui la nivel naţional. Producătorii ieşeni nu s-au sfiit să declare că asistăm la o înscenare de anvergură, pentru că România a început să fie un jucător important pe piaţa exporturilor de produse agricole, iar scandalul nu urmăreşte altceva decât discreditarea fermierilor din ţara noastră.

Trebuie spus că producătorii ieşeni nu au fost deranjaţi doar de campania agresivă declanşată în ultima perioadă de reprezentanţii direcţiilor sanitar-veterinare, pentru verificarea laptelui care iese din ferme, campanie care a dovedit că laptele din Iaşi este perfect sănătos. Fermierii au fost contrariaţi mai ales de avalanşa de declaraţii iresponsabile lansate prin presă de oameni care nu aveau nici o legătură cu acest sector zootehnic.

Potrivit fermierilor ieşeni, în astfel de cazuri, oficialii de la Bucureşti trebuie să intervină prompt, pentru a stăvili din faşă genul acesta de scandaluri care pot duce rapid la faliment fermele din ţară.

Aşadar, mare atenţie la declaraţii, îndeosebi în această perioadă atât de sensibilă pentru economia românească!

Vă mulţumesc.

Deputat Vasile Mocanu - Colegiul nr.4, Târgu Frumos, judeţul Iaşi.

Mulţumesc mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Alin Petrache.

Se pregăteşte domnul Condurăţeanu Răzvan.

Domnul Adrian-Alin Petrache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Pledoarie pentru o nouă Lege a sportului".

Stimaţi colegi,

Doresc să pledez astăzi în favoarea unei noi Legi a sportului, o lege care să menţină lucrurile bune introduse de reglementările din anul 2001 şi să valorifice experienţa dobândită în ultimul deceniu, prin modernizarea şi eficientizarea activităţilor sportive.

Sportul românesc are nevoie de o lege prin ale cărei prevederi să fie favorizat sportul de masă şi care să permită talentelor să performeze şi să concureze de la egal la egal în competiţiile internaţionale.

Am fost sportiv de performanţă, activez în continuare în acest domeniu şi pot spune că actualele reguli după care funcţionează sistemul sportiv sunt, adeseori, ineficiente sau depăşite.

Trebuie să recunoaştem că majoritatea populaţiei nu face sport. Am apreciat şi susţin iniţiativa premierului Victor Ponta şi a ministrului educaţiei de a introduce mai multe ore de educaţie fizică în şcoli. Cred că această abordare ar trebui să-şi găsească locul în noua Lege a sportului, alături de o mai bună organizare a condiţiilor care să permită prezenţa susţinută a sportului în licee şi cluburi şcolare.

De asemenea, salut iniţiativa ministrului tineretului şi sportului prin care urmează să fie reluate o serie de competiţii sportive abandonate în ultimii 23 de ani.

Finanţarea sportului este un alt obiectiv care trebuie cuprins în noul cadru legislativ. Subfinanţarea cronică şi lipsa facilităţilor reale pentru cei care investesc în sport sunt probleme ce trebuie să-şi găsească rezolvarea în noua reglementare.

În contextul discuţiei despre regionalizarea României, putem să ne gândim la câte o sală polivalentă în fiecare capitală de regiune, la baze sportive funcţionale, săli de sport şi bazine judicios distribuite. Finanţarea acestor investiţii, întreţinerea lor şi asigurarea lor cu personal specializat reprezintă tot atâtea provocări pentru noile autorităţi locale.

La acest capitol, trebuie regândit cadrul legal în care autorităţile locale înţeleg să folosească fondurile financiare destinate activităţilor sportive. De multe ori destinaţia acestora este schimbată. Respectând principiul descentralizării trebuie să privim activitatea sportivă, de masă şi de performanţă, cu aceeaşi seriozitate cu care privim învăţământul sau sănătatea. Instituţiile statului trebuie să se asigure că banii destinaţi activităţilor sportive ajung să fie cheltuiţi doar pentru activităţi sportive.

Nu în ultimul rând, opinez că avem nevoie de o serie de măsuri fiscale care să faciliteze finanţarea privată a activităţilor sportive, precum scutirile de impozite sau alte beneficii fiscale pentru companiile care vin şi investesc în sport.

În încheiere, trebuie să precizez că o reformă a mişcării noastre sportive, în baza unei noi Legi a sportului, trebuie să beneficieze de răbdare din partea decidenţilor şi a publicului, deoarece investiţiile în acest domeniu nu au rezultate imediate, ci beneficii vizibile peste ani de eforturi, pentru generaţiile viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Răzvan Condurăţeanu.

Se pregăteşte doamna Cristina Dumitrache.

Domnul Andrei-Răzvan Condurăţeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pensii".

Pentru început, aş vrea să mă refer la o categorie de persoane deosebit de defavorizate - foarte multe la număr - şi mă refer aici la cei peste 5,4 milioane de pensionari din sistemul public de pensii.

Pensia medie a pensionarilor de asigurări sociale de stat, din evidenţa Casei Naţionale de Pensii, a fost, în luna decembrie 2012, de numai 726 de lei, cu numai 1 leu mai mare decât pensia medie din luna decembrie 2011.

În luna februarie 2013, la nivel naţional această pensie medie a ajuns la valoarea de 794 de lei, ceea ce înseamnă că a crescut cu circa 4 puncte procentuale, urmare a aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, aprobată ulterior prin lege.

Trebuie să reamintesc faptul că pensiile din sistemul public nu au mai fost indexate din luna octombrie 2009. În perioada scursă de atunci preţurile au crescut, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, cu aproape 20% (mai exact cu 19,59%).

Aş vrea să reamintesc că la adoptarea noii Legi a pensiilor publice, Legea nr.263/2010, parlamentarii coaliţiei aflate acum la putere, pe atunci aflaţi în opoziţie, s-au, bătut", ca să spun aşa, pentru ca punctul de pensie să crească până la 45% din salariul mediu pe economie.

Am înţeles că atingerea acestui coeficient, în actualele condiţii economice, este greu de realizat. Ceea ce nu înţelegem este faptul că, deşi potrivit aceluiaşi Institut Naţional de Statistică, în perioada decembrie 2011 - decembrie 2012, indicele preţurilor de consum a crescut cu 4,95%, indexarea pensiilor publice, accentuez - nemajorate din octombrie 2009 - a fost cu numai 4 procente. Nemaivorbind de faptul că, potrivit legii, la valoarea inflaţiei ar trebui adăugată şi jumătate din creşterea câştigului salarial real. Or, în anul 2012, câştigul salarial real a fost estimat la 2,8%. Logic ar fi fost ca pensiile să fie indexate cu 6,5 %.

Cred că am fost în asentimentul a milioane de pensionari cu pensii mici, atunci când am cerut, de la tribuna Parlamentului, explicaţii şi mai multă transparenţă în ceea ce priveşte modul în care s-a ajuns la stabilirea coeficientului de 4% pentru indexarea acordată prin acea ordonanţă de urgenţă.

Pentru anii următori, consider că este necesară precizarea în lege a instituţiei care calculează coeficientul de indexare a pensiilor, dar şi a tipului de act normativ care va f i adoptat în acest sens.

În spiritul celor prezentate mai sus, dar şi pe baza datelor pe care sper că le vom avea la dispoziţie, îmi rezerv dreptul de a promova o iniţiativă legislativă menită să propună o indexare suplimentară a pensiilor din sistemul public cu încă cel puţin două puncte procentuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Are cuvântul doamna Cristina Dumitrache. Se pregăteşte domnul Dîrzu.

Vă rog, domnule Dîrzu.

Domnul Ioan Dîrzu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se numeşte "Politica PDL, partidul care a vândut România pe credit".

Astăzi mă aflu în plenul Parlamentului pentru a vă vorbi despre modul în care PDL şi Traian Băsescu au vândut România pe credit.

Primăriile şi statul român se confruntă astăzi cu o problemă majoră pentru viitorul comunităţilor noastre locale. Este vorba de problema creditării şi mai exact a creditelor neperformante, contractate de foştii şi actualii primari, precum şi preşedinţi ai consiliilor judeţene PDL.

În lipsa unor măsuri concrete de redresare economică a României şi incapabili de a gestiona bugetele locale şi judeţene, aleşii PDL au procedat la vânzarea României către instituţiile bancare interne şi internaţionale.

Mai mult decât atât, au folosit de cele mai multe ori practica negocierilor directe, ridicând ratele dobânzilor la cote alarmante şi impracticabile pentru comunităţile locale.

Au fost astfel contractate credite cu dobânzi de 6, 7 până la 10%, în timp ce comisioanele bancare s-au dus către apropiaţi ai reprezentanţilor PDL.

Exemplele sunt multiple, fie că vorbim de foştii şi actualii primari PDL din judeţul Alba sau de foştii primari PDL din alte zone ale ţării precum Botoşani, Arad, Dâmboviţa sau sectoarele Bucureştilor.

O altă practică pe final de mandat a fost contractarea de servicii şi lucrări neperformante către firmele de casă ale partidului, lăsând în urmă datorii apăsătoare pentru comunităţile locale.

Aceste costuri au generat arierate care constituie şi astăzi o povară pentru statul român. Guvernul USL a reuşit pe finalul anului trecut să ajute comunităţile locale, dar lăcomia aleşilor locali PDL se resimte în continuare în bugetele locale, multe dintre credite ajungând la momentul plăţii anul acesta sau în anii următori. Soluţia Guvernului USL condus de premierul Victor Ponta a salvat, practic, comunităţile locale, dar trebuie ca Parlamentul să participe la acest efort şi să intervină în această direcţie prin legiferarea mai strictă a procedurilor de creditare a administraţiilor locale.

Vă propun, dragi colegi, următoarele soluţii:

• un control strict al tuturor creditelor contractate de foştii primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Acolo unde se dovedeşte că sunt realizate în condiţii neperformante, aceştia trebuie să plătească;
• limitarea creditării către sistemul privat şi înlocuirea cu garanţii şi credite pe lângă Trezoreria statului sau băncile cu capital de stat, precum Eximbank sau CEC;
• introducerea unui sistem de credite preferenţiale pentru proiectele administraţiilor locale cu rate de dobândă scăzute şi facilităţi speciale pentru creditele destinate proiectelor europene.

Atrag atenţia asupra faptului că practica PDL a supra-îndatorării şi vânzării României, precum şi a comunităţilor locale pe credit continuă. Incapabili să dezvolte economic localităţile pe care le conduc, primarii PDL cresc taxele şi împrumută ineficient municipalităţile. Mai nou, caută să contracteze împrumuturi externe, contractând serviciile unor specialişti în creditare, care vor încasa comisioane importante din aceste tranzacţii ce se vor resimţi în buzunarele oamenilor. Stop vânzării României pe credit şi acestor practici falimentare!

În acest context, consider lipsite de decenţă prezenţele publice ale fostului ministru PDL Elena Udrea, care se laudă peste tot cu sumele aduse comunităţilor locale, uitând parcă să specifice că acestea nu au reuşit să aducă plusvaloare şi să genereze venituri suplimentare pentru primării. Exemplele sunt multiple, de la săli polivalente supradimensionate pentru localităţile unde s-au realizat, până la parcurile realizate în zone inundate, care necesită frecvent reparaţii şi costuri de întreţinere din partea unor firme de casă, marca PDL.

Este timpul pentru o strategie reală pentru ajutorarea şi dezvoltarea comunităţilor locale. Împreună cu domnul ministru Liviu Dragnea şi ceilalţi colegi PSD, PC şi PNL din Parlament, trebuie să căutăm cele mai bune soluţii pentru ajutorarea administraţiilor publice locale.

Printre elementele identificate, deja putem menţiona:

• alocarea fondurilor europene cu prioritate către proiectele generatoare de venit pentru comunitate, prin crearea de locuri de muncă sau atragerea unor investiţii şi sume suplimentare către bugetele locale;
• identificarea unor mecanisme de subvenţionare şi susţinere a administraţiilor publice locale pe durata derulării proiectelor cu fonduri europene;
• crearea unei strategii de dezvoltare regională, care să asigure fiecărei comunităţi locale şansa să îşi dezvolte la maximum potenţialul şi să nu irosească resurse către direcţii de dezvoltare inutile;
• sprijinirea asocierilor între administraţiile publice locale, în vederea conceperii şi atragerii de fonduri cu efecte pozitive pentru comunităţi mai largi de persoane;
• ajutorarea comunităţilor locale din zone defavorizate sau periferice, pentru a asigura că oamenii din acele comunităţi au acces la servicii minime, care să le asigure dezvoltarea, precum educaţie sau sănătate.

Am convingerea că toate aceste direcţii vor fi realizate de Guvernul USL. Sper ca primul pas să fie să blocăm şi să tragem la răspundere pe cei care au dus în această situaţie România şi administraţiile publice locale.

Vă mulţumesc.

Ioan Dîrzu, Circumscripţia electorală nr. 1, Colegiul 5, Apuseni-Teiuş.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu este prima dată când mă întreb de ce şi cine le-a permis reprezentanţilor puterii să fie astăzi la declaraţiile politice.

De ce? După ce ştim foarte bine că la buget nu au propus niciun amendament privind comunităţile locale, după ce ştim foarte clar că n-au înaintat până astăzi nici măcar un act normativ care să-i susţină pe cei care sunt acasă, în colegiu.

Tot la "de ce" aş putea poate să răspund că sunt aici pentru a da vina pe greaua moştenire, uitând, de fapt, că de aproape un an de zile sunt în continuare la putere. Ce le-a dat voie este o altă întrebare, pentru că, deşi au promis la Iaşi, de exemplu, aeroport, autostradă şi spital regional de urgenţă, până acum aceste lucruri au rămas doar vorbe goale.

Mai mult decât atât, v-aţi ridicat împotriva propriului program de guvernare, votând împotriva scăderii TVA la 19% sau eliminarea coplăţii.

Şi din colegiul în care vin, din Bârlad, sunt mari probleme. Acolo s-a câştigat, promiţându-le bârlădenilor că vor avea DN 24 şi că vor fi interzise gazele de şist. Vedem cu toţii, în fiecare zi, ce se întâmplă acolo.

Mai mult decât atât, domnul ministru Fenechiu a zis că nu va vota proiectul de buget, cu cei 23 de parlamentari de Iaşi, dacă pe listă nu va fi aeroportul şi şoseaua de centură, şi autostradă... A venit la Iaşi în acest weekend, promiţând ieşenilor că pe ordinea de zi va fi pusă în discuţia Guvernului acel proiect al autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş. Cum a zburat aeroportul de pe agenda guvernamentală, aşa a zburat şi această autostradă.

Mai grav este că acest grup parlamentar, 23 de parlamentari, cel mai numeros grup parlamentar din istoria României, consumă 500.000 de lei pe lună. Faceţi şi dumneavoastră un calcul, în patru ani, înseamnă aproape 5 milioane de euro, cred eu, bani suficienţi pentru domnul preşedinte al Consiliului judeţean, domnul Adomniţei, să înceapă modernizarea aeroportului din Iaşi.

Vă mulţumesc tuturor şi vă avertizez că astăzi, pe ordinea de zi, sunt alte proiecte legislative pe care le-aţi promis în campania electorală.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Chirteş.

Domnul Ioan-Cristian Chirteş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se referă la Codul silvic, aflat în dezbatere publică.

Aici, în această sală, s-au spus deseori cuvinte importante, însă România a continuat să alunece pe toboganul degradării. Aici, în această sală, un mare rege, ultimul nostru Mare Rege, Maiestatea Sa Mihai de România, a spus aceste cuvinte profetice: "Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri".

Mi-am permis să-1 citez pe Maiestatea Sa şi sper să mi se ierte asta.

În aceste zile dezbatem public proiectul noului Cod silvic, iar timpul pe care îl avem la dispoziţie este extrem de scurt, datorită, în primul rând, obligaţiilor ce derivă din adoptarea Regulamentului european nr. 995/2010, iar pădurile reprezintă o parte din România, o parte însemnată, sunt inima acestei ţări, care scade pe zi ce trece.

Azi, în pădurile României se taie pe rupte, se jefuieşte şi o ştim prea bine. Avem reglementări pline de lacune, probabil cea mai proastă şi lacunară legislaţie în domeniu din întreaga Uniune Europeană. Aşa cum stăm azi, dacă nu vom lua măsuri, ne vor blestema copiii României pentru ceea ce vom lăsa în urma noastră.

Singurele lucruri pe care avem datoria morală de a le face sunt cele generate de o voinţă politică, aproape inexistentă până în prezent. În 20 de ani, România nu a ajuns să aibă un Cod silvic de înaltă ţinută şi nici instrumentele adecvate pentru a păstra şi dezvolta acest patrimoniu naţional de excepţie, care sunt pădurile ţării.

Dacă pădurile noastre sunt bolnave şi tăiate, noi suntem bolnavi şi tăiaţi. Nu vreau să fiu patetic, dar cred că, la haosul din acest domeniu vital pentru viitorul ţării, nu există decât un singur răspuns: voinţa politică de a da României un nou Cod silvic european, o legislaţie în domeniu cât se poate de transparentă şi intolerantă faţă de orice fel de abuz, de orice fel de hoţie, de orice fel de distrugere.

Vă cer, ca om care a lucrat ani de zile în pădurile României, să lăsăm deoparte orice comoditate, orice interes, orice nepăsare şi să procedăm la crearea acestor instrumente, fără de care, repet, ne vor blestema copiii noştri.

O Românie fără păduri va fi o Românie săracă şi bolnavă.

Soluţia e simplă, chiar şi din perspectiva dezbaterii de miercuri, 27 martie: indiferent de ce vom adopta în următoarele 3 luni, cât avem răgazul permis de aplicarea Regulamentului european nr.995/2010, să începem redactarea unui Cod silvic adevărat şi european, care să nu mai poată fi schimbat aşa cum bat vânturile politice. Vă propun ca acest nou cod să fie redactat în mod exclusiv de specialişti care nu au interese în exploatarea pădurilor, cu audit extern permanent, până în ziua când acest cod va începe să fie aplicat. Dacă în câţiva ani izbutim să dăm ţării un asemenea cod şi să creăm instrumentele de aplicare corectă şi transparentă a acestuia, înseamnă că ne-am făcut cu adevărat datoria aici, în acest Parlament, care trebuie să devină difuzorul prin care se aud nevoile şi durerile reale ale României.

Reprezentanţii societăţii civile şi părţile care au participat la ultima dezbatere a acestui subiect au arătat cu suficientă expertiză care sunt slăbiciunile proiectului propus acum.

Pădurile sunt o durere reală şi o nevoie stringentă.

Vă propun să identificăm acei specialişti neimplicaţi politic, nepartizani şi nesubjugaţi de interese, care să redacteze un cod nou, să identificăm acei experţi externi - Guvernul poate face asta fără nicio problemă - care să ne asigure un audit asupra căruia să nu planeze nicio urmă de îndoială şi niciun echivoc.

Suntem Parlamentul României şi exercităm suveranitatea în numele poporului român. Prin urmare, nimeni nu poate spune că această propunere nu poate fi acceptată aici şi aplicată. Vă amintesc, stimaţi colegi, că azi nimeni nu controlează eficient ce se întâmplă cu pădurile noastre. Mâine, probabil că nu vom mai avea ce controla şi vom descoperi că suntem atât de săraci şi bolnavi, pe cât de sărace şi de bolnave vor rămâne sau vor deveni pădurile ţării. Iar poimâine, când va trebui să returnăm Ţara luată cu împrumut de la copiii noştri, nu vom mai avea ce returna, dacă nu vom face ceea ce trebuie să facem azi.

Cu deosebit respect, Cristian Chirteş, deputat PNL de Mureş, Colegiul uninominal nr. 7.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul doamna Simona Bucura-Oprescu.

Doamna Simona Bucura-Oprescu:

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

Sabina Elena, adolescenta din Sfântul Gheorghe, ne revine în minte ca imaginea unei adolescente cu bentiţă tricoloră. O imagine firească, identitară, pe care ne-am dori să o vedem mai des peste tot în lume.

"Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere", ne spune articolul 5 alineatul (2) din Constituţia României.

Simbolurile naţionale ne aparţin şi ne identifică pe fiecare dintre noi, ca români.

În perspectiva modificării şi completării legislaţiei româneşti fundamentale, Constituţia României, Legii administraţiei publice locale, Legii electorale ş.a.m.d., cazul Sabina Elena nu trebuie să fie bagatelizat.

Valorile răsturnate ale unor funcţionari şi dascăli de etnie maghiară care au transformat manifestarea identităţii naţionale a unei adolescente românce în motiv de sancţiuni reprezintă o dată în plus un motiv de serioasă reflecţie cu privire la îmbunătăţirile ce trebuie făcute Constituţiei şi celorlalte acte normative.

Consider că gestul de a-i tăia panglica tricoloră, făcut de dirigintă, convocarea consiliului profesoral, declaraţiile inspectorului-şef ISJ Covasna sunt profund antiromâneşti şi anticonstituţionale.

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

Aşadar, şi în această lumină, Legea fundamentală are nevoie să fie supusă unui proces de recâştigare a credibilităţii.

Va trebui să analizăm cu atenţie în ce măsură recredibilizarea unei Constituţii trebuie să fie un demers de recalibrare prin intermediul revizuirii sale formale sau unul de inginerie culturală, prin intermediul discursului public şi dezbaterii sistematice de idei.

Revizuirea Constituţiei trebuie făcută în jurul unui set de valori naţionale şi dublată de un proces de educaţie constituţională a cetăţenilor, astfel încât litera şi spiritul Constituţiei să nu fie deformate de interese etnice.

Într-o lume în care valorile şi structurile sociale sunt supuse unor modificări rapide, generate de globalizarea informaţiei, acţiunile mass-mediei sau conflictele etnice, cetăţeanul român trebuie protejat de efectele unei realităţi sociale care subminează constant fundamentele democraţiei reprezentative.

Două idei fundamentale trebuie să ne ghideze: ideea patriotismului constituţional şi ideea funcţiei integratoare a Constituţiei.

Legea fundamentală trebuie să fie liantul care uneşte cetăţenii români în cadrul statului.

Constituţia trebuie să ofere protecţia juridică a unui set de valori comune, pentru a genera solidaritatea cetăţenilor şi pentru a reconstrui încrederea acestora în instituţiile statului.

Şi Sabina Elena trebuie să beneficieze, ca oricare alt cetăţean român, de protecţia juridică oferită de statul român, fundamentată de actuala Constituţie a României şi întărită de viitoarea Constituţie a României.

Vă mulţumesc.

Simona Bucura-Oprescu, deputat PSD de Argeş, Colegiul nr. 3, Mioveni.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Adrian Diaconu.

Domnul Adrian-Nicolae Diaconu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu trebuie să fii un geniu ca să realizezi faptul că România a devenit o ţintă în războiul pieţei produselor agricole din Uniunea Europeană, lucru care, până la un punct, în capitalism poate părea firesc. Ce nu e firească e lipsa de reacţie, incoerenţa şi bâlbâiala complice a autorităţilor noastre în a-şi apăra propriii cetăţeni şi, până la urmă, propriile interese.

Pentru a traduce în termeni corecţi ce se întâmplă acum cu România trebuie să ştim care e potenţialul nostru din punct de vedere agricol şi de ce suntem un pericol pentru producătorii din statele mari ale Uniunii Europene, care dictează politica agrară a acesteia:

• la ovine avem peste 11 milioane capete;
• la caprine: peste 1,4 milioane capete.

Suntem o forţă în ceea ce priveşte producţia de lapte de capră şi de oaie, dar mai ales în producţia de miei şi de iezi. Veţi vedea, fiind în proximitatea Paştelui catolic şi mai apoi a celui ortodox, că va apărea "boala mielului turbat", pentru ca nu cumva producătorii autohtoni să-şi vândă producţia. Şi veţi vedea, de asemenea, cum autorităţile noastre vor invoca cu voioşie reguli de comercializare şi taxe ce nu se regăsesc nicăieri în lume.

• La bovine avem peste 2,3 milioane capete, din care peste 1,5 milioane capete vaci de lapte. Nici până azi cota de lapte pentru piaţa Uniunii Europene nu a fost repartizată României care, prin producţia şi potenţialul său, a devenit un pericol pentru producătorii europeni. De aici şi până la găsirea "vinovatului de serviciu" a fost un pas, făcut, după cum spuneam mai sus, cu larga complicitate a autorităţilor noastre.
• La păsări avem peste 81 milioane capete (vă aduceţi aminte cât de uşor şi cu ce pierderi uriaşe am căzut în capcana "gripei aviare").
• La porcine avem peste 5,5 milioane capete. să nu ne bucurăm, pentru că acestea nu sunt ale producătorilor români, ci ale unor multinaţionale, singurele, de altfel, care pot exporta carne şi produse de porc, în timp ce producătorii români sunt aproape de faliment (vezi "gripa porcină", "pesta" şi aşa mai departe).

Avem însămânţate 2,3 milioane ha cu grâu, ceea ce creează premisele unei producţii de cca 8-9 milioane tone de grâu. De aici rezultă încă un mare pericol, deoarece, chiar şi la o producţie de 6 milioane tone, noi ne-am asigurat piaţa proprie şi am acaparat piaţa de export.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Tomac.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Repararea unei nedreptăţi istorice prin altă nedreptate".

Prin declaraţia mea politică doresc să amintesc de un moment istoric extrem de important şi să evoc data de 27 martie 1918, când Basarabia a ales să se unească cu România, un moment extrem de important.

Anul acesta sărbătorim 95 de ani de la evenimentul făuritor al Unirii. Cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă - repet, doar 3 împotrivă - şi 36 de abţineri, Sfatul Ţării de la Chişinău a hotărât atunci restabilirea unei situaţii fireşti şi alipirea Basarabiei la patria-mamă.

Pentru românii basarabeni 27 martie reprezintă în continuare un moment de referinţă, un prilej de sărbătoare, dar şi un ideal. Este un ideal de apropiere faţă de tot ceea ce este românesc, dar şi faţă de valorile europene.

În acest context, aş dori să remarc faptul că statul român a reparat un drept istoric al românilor de dincolo de Prut, reglementând, prin Legea nr. 21/1991 procedura redobândirii cetăţeniei române. Astfel, cetăţenii Republicii Moldova, dar nu numai cetăţenii Republicii Moldova, foşti cetăţeni români înainte de anul 1940 sau urmaşi ai acestora, au posibilitatea de a redobândi cetăţenia română, în condiţiile legale actuale.

După redobândirea cetăţeniei române, însă, urmează procedura de obţinere a actelor de stare civilă, procedură care se poate efectua şi la oficiile diplomatice şi consulare ale statului român din ţara unde solicitantul îşi are domiciliul. În această situaţie, devin aplicabile prevederile normelor legale ce reglementează serviciile şi taxele consulare.

Legea nr. 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate conţine o anexă în care se stabileşte cuantumul taxelor consulare aplicabile tuturor cetăţenilor români, indiferent dacă aceştia îşi au domiciliul în Statele Unite ale Americii, în una dintre ţările Uniunii Europene sau în Republica Moldova. Aş menţiona faptul că venitul mediu al cetăţenilor Republicii Moldova este de aproximativ trei ori mai mic decât cel al cetăţenilor din România şi de aproximativ 10 ori mai mic decât al celor din Uniunea Europeană. Având în vedere acest argument, este evidentă disproporţia dintre cuantumul taxelor consulare raportate la venitul mediu.

Persoanele care au redobândit cetăţenia română au pierdut acest drept fără culpa lor, în urma unor evenimente istorice mai presus de voinţa lor. România corectează prin Legea cetăţeniei române acest aspect, dar defavorizează aceste persoane prin aplicarea unor taxe foarte mari, imposibil de suportat de majoritatea dintre cei care solicită cetăţenia română. Practic, se repară o nedreptate istorică prin aplicarea unei alte nedreptăţi!

Pentru evitarea acestor taxe, cetăţenii care au redobândit cetăţenia renunţă la serviciile consulare şi se deplasează la oficiile autorităţilor de pe teritoriul României, a căror activitate este, practic, blocată de volumul foarte mare de lucrări.

În aceste condiţii, consider că avem obligaţia să corectăm acest aspect şi cer Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Finanţelor Publice să ia toate măsurile pentru a reduce taxele consulare pentru persoanele care au redobândit cetăţenia română.

Vă mulţumesc.

Eugen Tomac, deputat, Colegiul uninominal nr. 2 diaspora.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Virgil Guran, se pregăteşte domnul Alin Bucur.

Domnul Virgil Guran:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică este intitulată "Despre legi şi elaborarea acestora".

Înainte să ajung parlamentar, de multe ori m-am întrebat, ca om de afaceri şi economist, ce se întâmplă de în fiecare zi se schimbă legile, în fiecare zi apar alte amendamente. Vedeam oameni de afaceri, care, la un moment dat, erau înnebuniţi, nu mi ştiau cum se aplică o lege, era o controversă totală cu cei de la Finanţe. Se făceau tot felul de contestaţii, se ajungea în instanţă şi lucrurile nu se aşezau deloc. Cred că acest lucru se întâmplă, în primul rând, pentru că nu există un dialog suficient cu societatea civilă.

Este adevărat că legile, înainte de a fi votate, sunt expuse pe diverse site-uri spre dezbatere publică, dar, din păcate, observăm că doar câteva persoane încearcă să îşi spună părerea. De multe ori, această părere este doar jignitoare sau persiflantă.

Am încercat un exerciţiu, cu Codul silvic. Am chemat pe toţi cei interesaţi din zona pe care o reprezint şi am observat că poate să fie o soluţie acest dialog cu cei care beneficiază de aceste legi, cei asupra cărora se aplică aceste legi, şi am observat că doar în acest fel vom putea, la un moment dat, să elaborăm nişte legi care să rămână, ca într-o ţară civilizată, zeci de ani, să nu se mai schimbe, să nu mai întoarcem în fiecare an sau în fiecare lună diverse articole care, la un moment dat, vor duce la un haos în societatea noastră şi în economia noastră.

Cred că trebuie să ne aplecăm asupra acestui lucru, cred că trebuie să analizăm mai bine, să luăm legile, în primul rând cele organice, după care celelalte, să le discutăm, să le statuăm şi să încercăm să le aducem la nivelul la care să rămână ani de zile şi să aducă rezultate deosebite.

Vă mulţumesc.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Alin Bucur.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Servim interese personale sau interese naţionale?"

Suntem mulţi. Suntem 412 membri ai Camerei Deputaţilor, la care se adaugă un număr de 176 de distinşi senatori. Aritmetica politică ne dictează un număr de 588 de parlamentari ai României. Suntem mulţi şi e păcat că nu suntem uniţi. Suntem împărţiţi în şase grupuri parlamentare, plus reprezentanţii minorităţilor naţionale. Suntem împărţiţi în ideologie, suntem împărţiţi în doctrină, suntem dezbinaţi în partide noi şi partide vechi, suntem împărţiţi în parlamentari tineri şi parlamentari cu experienţă, suntem împărţiţi în parlamentari "redistribuiţi", cu ghilimelele de rigoare, şi în parlamentari învingători cu peste 50% din voturi şi suntem împărţiţi, din păcate, inclusiv pe criterii etnice. Există totuşi ceva care ne poate uni, stimaţi colegi?

Ne-am luptat secole întregi să fim uniţi, să uităm de segregare şi să fim independenţi, să fim liberi şi să scăpăm de jugul pe care alţii îl impuneau, doar să ajungem în situaţia de astăzi, adică să fim împărţiţi, separaţi, dezbinaţi şi într-un permanent conflict. Ne-am luptat cu entuziasm şi forţă să consacrăm statul unitar România ca un stat democratic în care primează interesul naţional prin voinţa majorităţii, dar şi prin respectul pentru opinia minorităţii. Ne-am luptat să avem o instituţie parlamentară puternică, care să garanteze pentru toţi cetăţenii valorile democraţiei, libertăţii şi egalităţii de şanse doar ca astăzi să ajungem la o cotă de încredere populară de 33% în Parlament.

Ne-am chinuit să detronăm un dictator care se numea impropriu preşedinte în decembrie 89’ doar ca astăzi să avem un preşedinte pentru care Constituţia nu contează şi care a adus Preşedinţia la o cotă de încredere publică de sub 30%. Ne-am angajat să consolidăm instituţia justiţiei în România doar ca astăzi să acuzăm DNA, Parchetul şi ANI ca fiind instrumente politice. Ne-am dorit poate mai mult ca orice să intrăm în Uniunea Europeană şi în spaţiul de securitate Schengen, să putem circula nestingheriţi în toată Europa doar ca astăzi să aflăm brusc că acest subiect poate fi lesne închis de către Guvern, pentru că, dacă voi nu ne vreţi, nici noi nu vă vrem, dacă îmi permiteţi parafrazarea autorului.

Am ajuns să fim dezamăgiţi de toate luptele pe care le-am purtat de-a lungul istoriei, am ajuns să ignorăm lucrurile care contează cu adevărat pentru cetăţeni, am ajuns, stimaţi colegi, să ne dăm interesul pentru obiective scurte şi mici, de factură politică, şi să uităm în fiecare zi ce promitem celor care ne legitimează, odată la patru ani, cu votul lor. Sunt cât se poate de sincer când spun că nu mă aşteptam, când am luat decizia să intru în politică, când am luat decizia să candidez pentru funcţia de deputat, la atât de multă segregare între politicieni şi la atât de multă lipsă de responsabilitate pentru interesul naţional, pentru nevoile celor mulţi, care sunt de fiecare dată pregătiţi să ne dea încrederea când o cerem, deşi această încredere se pare că nu se concretizează şi nu se justifică.

Avem în schimb un război permanent: forţele politice din opoziţie şi de la putere şi între instituţiile fundamentale ale statului. Suntem scindaţi, suntem pasionaţi de săpatul tranşeelor adânci în politică. Suntem pasionaţi de insulte şi calomnii, suntem pasionaţi şi de trădare. Nu vreau să generalizez, dar foarte mulţi politicieni care au cerut încrederea publică pe baza unui program politic, pe baza unor promisiuni clare în alegeri, trădează încrederea pe care au primit-o, îşi trădează colegii cu care au lucrat doar pentru a-şi servi interesele personale şi se bazează pe faptul că lumea uită. Nu subestimaţi poporul român, stimaţi colegi, va avea grijă să îşi aducă aminte de ce aţi făcut şi de ce nu aţi făcut şi vă va judeca acţiunile prin vot.

Guvernarea a ajuns un scop în sine, stimaţi colegi, şi nu un mijloc pentru a asigura un trai cât mai bun pentru cetăţeni. Pentru ce ne mai luptăm astăzi? Răspunsul este simplu. Pentru a ajunge la resursele guvernării, la proverbialul ciolan.

Stimaţi colegi,

În opinia mea interesul naţional trebuie să primeze interesului politic. Guvernarea trebuie să fie un mijloc nu de îmbogăţire personală şi nu de parvenitism, ci un mijloc de asigurare a premiselor dezvoltării sociale, un mijloc de asigurare a bunăstării cetăţenilor, iar Guvernul ar trebui să fie garantul împărţirii echitabile a resurselor, nu către clientela politică, ci către cetăţenii de rând care aşteaptă să fie ascultaţi, să fie ajutaţi, să fie susţinuţi în încercările acestora de a-şi găsi un loc în această societate care se numeşte România.

Parlamentul, stimaţi colegi,

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog să vă apropiaţi de final.

Domnul Constantin-Alin Bucur:

Parlamentul, stimaţi colegi, ar trebui să fie garantul valorilor democratice, ar trebui să fie un exemplu de conduită publică şi de responsabilitate politică. Parlamentul nu trebuie să fie un instrument pentru a te ascunde de braţul lung al legii, nu trebuie să fie un forum de injurii şi calomnii, chiar dacă declaraţiile politice sunt acoperite de imunitate totală.

Libertatea noastră de exprimare trebuie folosită pentru a face auzite problemele cu care oamenii de rând se confruntă, nu pentru a ataca furibund adversarul politic. Vă puteţi da seama ce exemplu dăm noi ca parlamentari când de 20 de ani dăm dovada că nu suntem în stare să ne ascultăm, să colaborăm şi să comunicăm pentru a susţine interesul naţional, când de peste 20 de ani nu facem altceva decât să votăm după dictare, şi nu după cum simţim că trebuie să votăm. În istoria postdecembristă a României Parlamentul s-a consacrat ca un loc nefast, unde se adună aristocraţii politici ai României pentru a-şi apăra interesele proprii şi pentru a susţine un anumit Guvern care din când în când le mai aruncă o firimitură de la masa bogaţilor.

Din nou, stimaţi colegi, nu vreau să generalizez şi încerc să fiu cât pot de sincer. Sunt trist când observ că de peste 20 de ani nu s-a schimbat nimic. Industria României este vândută pe bucăţi şi oamenii rămân fără locuri de muncă, agricultura sufocă practic fermierii locali şi este un paradis al evaziunii fiscale, justiţia este pusă pe zi ce trece sub semnul îndoielii eticii şi moralităţii, lumea nu mai are încredere în magistraţi, şi Guvernul, stimaţi colegi, are grave lipsuri de justificare a activităţii. Nici o măsură economică notabilă nici o reacţie la problemele sociale grave cu care se confruntă România.

Domnule prim-ministru, stimaţi miniştri, au trecut 11 luni de guvernare, în aprilie se face anul şi nu vedem nimic constructiv. Nu vedem nimic din ceea ce aţi promis, dar suntem bombardaţi în fiecare zi de scandaluri politice insipide şi fără nici o finalitate. Vedem miniştri care au probleme de integritate şi probitate morală - fiind cercetaţi penal - care-şi ocupă nestingheriţi fotoliile, vedem rapoarte MCV din ce în ce mai dăunătoare imaginii noastre externe, vedem un permanent război între palate din care nimeni nu are nimic de câştigat. Vedem, sau cel puţin unii dintre noi văd cum Comisia Europeană reclamă România la Curtea de Justiţie a UE pentru transpunerea incompletă în legislaţia naţională a două directive din domeniul energiei, privind protecţia consumatorilor şi îndatoririle autorităţilor de reglementare, vedem cum este sancţionată România cu penalizări de circa 30.000 de euro pe zi pentru fiecare directivă neaplicată din indolenţa unui sistem pe care dumneavoastră, membrii Guvernului, îl păstoriţi.

Închei această declaraţie, dar nu înainte de a face un nou apel la unitate. Cred că trebuie să ne întoarcem la valorile fundamentale ale societăţii democratice, şi unitatea este o astfel de valoare. Cred că trebuie să ne impunem, mai ales datorită faptului că suntem atât de mulţi, să creştem încrederea publicului în Parlament, să facem tot ce ne stă în putere prin iniţiativele noastre, prin modul nostru de conduită, prin disponibilitatea de comunicare cu toată clasa politică şi cu cetăţenii acestei ţări. Trebui să fim uniţi în faţa provocărilor din viitorul apropiat. Nu sunt lejere problemele cu care ne confruntăm ca ţară şi aşteptările faţă de noi sunt pe zi ce trece mai mari.

O să mă apropii de final acum, o să închei, de fapt, cu rugămintea, stimaţi colegi, să nu trădăm aceste aşteptări şi să ne ridicăm la înălţimea acestora şi sunt sigur că, împreună, putem fi mult mai puternici decât separaţi.

Deputat Alin Bucur, PP-DD.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Mihai Tararache.

Domnul Mihai Tararache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Am început cu toţii un nou drum în decembrie anul trecut. Am sperat că acest drum, aşa cum a sperat şi majoritatea românilor, deşi cu siguranţă destul de greu, va fi presărat, din când în când, cu satisfacţie. Satisfacţia unui lucru bine făcut pentru România şi pentru români. Cum promisiunile electorale ale actualei majorităţi covârşitoare sunt date repede uitării, consider că este şi de datoria mea, ca deputat ales, să supun atenţiei publice stagnarea economică prin care trece ţara noastră în ultimele 11 luni de guvernare USL.

Avem nevoie de soluţii, dragi colegi, şi din păcate indicatorii economici nu sunt deloc îmbucurători. Şomajul se află în ultimul trimestru al anului 2012 la cota de 6,9%, în creştere faţă de trimestrul anterior. Rata de ocupare a populaţiei asumată în strategia Europa 2020 este de 70%. Ne aflăm la peste 6,4% de acest obiectiv. Datele INS sunt îngrijorătoare. Vorbeam de soluţii, stimaţi colegi. Consolidarea clasei de mijloc, asistenţa pentru IMM-uri, dezvoltarea segmentului agricol, dezvoltarea industriei Româneşti sunt doar câteva soluţii care ar putea să ajute la creşterea PIB-ului României.

La şedinţa de aprobare a bugetului pe anul curent am propus finanţarea unor proiecte de interes local pentru oraşul Năvodari şi pentru celelalte localităţilor din colegiul din care provin. Din păcate, stimaţi colegi, nici o propunere de majorare a bugetelor ministerelor pentru finanţarea, repet, a obiectivelor de infrastructură vitală pentru interesul local, nu a fost acceptată. Aceste investiţii ar fi ajutat economia locală şi ar fi scăzut rata şomajului. Vorbim despre investiţii cu efect multiplicator în economie, investiţii care aduc locuri de muncă, investiţii care aduc statului plătitori de taxe şi consum.

USL nu a înţeles această necesitate şi a făcut în aşa fel încât un nou indicator economic să fie îngrijorător. Numărul microîntreprinderilor care au intrat în insolvenţă a crescut cu 14,5%. Ponderea firmelor mici din totalul firmelor intrate în insolvenţă este la cota de 85%, o cotă alarmantă. În acest timp, Ministerul Economiei doarme lejer şi nu ia nicio măsură care să stopeze diminuarea continuă a performanţei economice a IMM-urilor, a căror cifră de afaceri - este un lucru trist, dar adevărat - este în picaj de un an încoace.

Taxele se măresc pe zi ce trece, inflaţia, de asemenea, creşte şi firava industrie pe care o mai avem este într-un continuu pericol. "Sabia lui Damocles", doamnelor şi domnilor, atârnă asupra capetelor angajaţilor de la Oltchim, angajaţilor de la Mechel, vedeţi ce se întâmplă şi la Dacia, iată ce se întâmplă sub înaltul patronaj al USL. Lipsă de reacţie, lipsă de viziune economică şi, îndrăznesc să spun, lipsă de interes.

Nutresc totuşi speranţa că ceva se va schimba. Românii aşteaptă acea schimbare pe care aţi promis-o. Dar dacă veţi continua să plasaţi interesul politic mai presus de interesul public în raport cu un sistem clientelar şi dacă nu veţi răspunde ferm provocărilor economice naţionale, europene şi globale, prevăd un viitor întunecat pentru economia românească.

Încă mai avem timp. Creşteţi rata de absorbţie a fondurilor structurale, în loc să ajungeţi la suspendarea pe motiv de fraudă, a programelor operaţionale, încurajaţi clasa de mijloc, în loc să o împovăraţi cu taxe, încurajaţi creşterea încrederii investitorilor, în loc să acceptaţi să privatizaţi pe un preţ de nimic tot ce avem, de la resurse naturale la combinate!

Dragi colegi,

Aveţi aceste îndatoriri faţă de românii care, pe 9 decembrie, v-au încărcat cu această responsabilitate uriaşă şi şi-au pus toată încrederea în dumneavoastră şi speranţa, oferindu-vă confortul unei majorităţi covârşitoare.

Eu, deputatul Mihai Tararache, vă voi susţine toate acele proiecte care vor aduce un minim de schimbare în viaţa românilor.

Vă mulţumesc.

Deputat Mihai Tararache.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Închei şedinţa...

Am o rugăminte. Are cuvântul doamna Liliana Mincă un minut şi închidem şedinţa. Pentru colegii care voiau să mai susţină declaraţii politice îi rog să le depună la secretariat.

Vă mulţumesc.

Liliana Mincă, un minut.

Doamna Liliana Mincă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Muşuroiul de interese din agricultura şi industria alimentară românească".

Gestionarea dezastruoasă a scandalului internaţional al cărnii de cal etichetată ca fiind de vită, precum şi isteria laptelui infestat cu aflatoxină au împins pe marginea falimentului industria alimentară autohtonă şi agricultura românească. Aşa cum a constatat şi comisarul european, Dacian Cioloş, producătorii români de lapte sunt victimele unei ofensive privind calitatea şi siguranţa produselor locale, laptele vărsat pe câmp fiind gestul extrem al unor fermieri care pot falimenta din cauza iresponsabilităţii altora.

Este inadmisibil ca declaraţiile stângace şi iresponsabile ale unor ucenici politici să arunce în aer agricultura - singurul segment al economiei naţionale care nu a putut fi vândut pe 2 euro la fier vechi - şi nimeni să nu intervină pentru a corija aceste carenţe sau pentru a eradica răul de la rădăcină. Ba dimpotrivă, în România de astăzi se pare că cine se joacă cu interesele reale ale naţiunii, făcând jonglerii nefaste de rezident diplomatic, are asigurată cununa laurilor guvernamentali.

Fermierii români au ajuns în situaţia de a deversa pe câmp producţia zilnică de lapte, exact ca pe timpul crizei din 1939, iar cei responsabili de haosul creat se joacă de-a politichia prin Cabinetul primului-ministru, care pare foarte încântat şi amuzat de "inocenţa" lor. Drept scuză pentru incompetenţa fostului şef

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am rugămintea să vă apropiaţi de final.

Doamna Liliana Mincă:

...şef al Autorităţii Sanitar Veterinare, premierul României a afirmat nonşalant că acesta ar fi călcat pe un muşuroi de furnici. Atât! Niciun argument, nicio explicaţie, nicio atitudine responsabilă din partea Cabinetului Ponta, de parcă raţiunea premierului ar fi trecut iniţial pe la casieria intereselor unor termite nemiloase cu fermierii autohtoni. Este greu de crezut că un prim-ministru, preocupat de interesele ţării, poate face o astfel de afirmaţie, fără să dezvăluie care sunt interesele acestui muşuroi şi cine îl populează.

Unde sunt promisiunile făcute în campanie? Aceasta să fie, domnilor guvernanţi, mult trâmbiţata strategie a relansării agriculturii? Cred că a sosit timpul să descindeţi din alcovul intereselor politice şi să păşiţi, româneşte, prin satele din toată ţara. Imaginea virtuală a vieţii la ţară, pe care v-aţi construit-o în eprubetele partinice, este diferită de cea reală din mediul rural. Chiar este nevoie să vă amintiţi că, prin iresponsabilitatea dumneavoastră, le-aţi luat fermierilor români şi sapa de lemn la care tot domniile voastre i-aţi adus!

Deputat Liliana Mincă, Circumscripţia electorală nr.7, Colegiul nr.3. Săveni, Botoşani.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Este închisă şedinţa de dimineaţă. O pauză de 15 minute. O să începem şedinţa de plen.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Gurzău:

"Crin Antonescu habar nu are că este la guvernare şi că, între timp, a pus România pe butuci?"

Duminică, la emisiunea "După 20 de ani" de la ProTv, l-am auzit pe domnul Crin Antonescu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi copreşedinte al Uniunii Social-Liberale declarând că este de acord cu faptul că "este încă neclar ce vrea să facă guvernarea". Era să scap telecomanda din mână: domnul Crin Laurenţiu Antonescu doarme întruna încă din aprilie anul trecut şi nu a aflat că este de aproape un an la guvernare? Că în tot acest timp grupul infracţional organizat pe care-l conduce, alături de partenerul domniei sale, prim plagiatorul României, domnul Victor-Viorel Ponta, au reuşit să pună ţara pe butuci?

Întrebat cum comentează declaraţia unui om din mediul de afaceri: "Este neclar ce vrea să facă guvernarea, deocamdată nu văd niciun impact pozitiv asupra economiei, nu văd nimic concret. Mă aştept la un sistem fiscal mai simplu, care să încurajeze dezvoltarea sistemului privat şi reducerea şomajului", domnul Crin Laurenţiu Antonescu numai că nu a răcnit "Jos Băsescu!", în rest a reacţionat ca un veritabil om de opoziţie:

"Exact asta este şi percepţia mea, care nu sunt în business, sunt în politică şi cuvânt cu cuvânt pot să semnez oricând declaraţia pe care dumneavoastră aţi citit-o (...) Da, este încă neclar ce vrea să facă guvernarea, dezideratele din această declaraţie exprimate de un om din mediul de business sunt evident şi ale noastre, şi sunt ale noastre nu doar ca partid politic, sau ca Uniune, pentru că să ştiţi, este dorinţa şi a celor din PSD. Dezvoltarea-i necesară pentru această ţară, indiferent că suntem de dreapta, de stânga, liberali sau socialişti. Cred că şi cei din sistemul bugetar sunt interesaţi ca domeniul privat să meargă bine, pentru că în fond salarizarea lor, finanţarea instituţiilor publice, bugetare, la care lucrează depinde de bugetul de stat alimentat până la urmă de acest sector".

O gargară ieftină din care am realizat că domnul Crin Laurenţiu Antonescu habar nu are pe ce lume trăieşte şi este cazul să i se aducă la cunoştinţă faptul că de aproape un an se joacă de-a guvernarea grupul infracţional organizat din care face parte. Că, de mai bine de trei luni, hoţii, plagiatorii şi mitomanii beneficiază de o majoritate copleşitoare în Parlamentul României, majoritate care i-ar fi permis să impună politic toate lucrurile pe care le deplânge în mod fals în declaraţiile sale publice.

Îl întreb public de ce nu s-a ostenit să explice toate acestea şi electoratului în timpul campaniei electorale, în loc să servească minciuni pe post de adevăr, lapte şi miere pe post de viitor luminos? Laptele într-adevăr a început să curgă pe câmpiile Patriei, dar nu ca urmare a bunei guvernări USL, ci urmare a declaraţiilor iresponsabile ale ministrului agriculturii. Miere nu are cum să mai fie, din moment ce agricultorii, în loc de subvenţie au primit noi taxe şi impozite. Şi va trebui să-i întrebe despre cum le place "laptele şi mierea" guvernării USL pe muncitorii rămaşi pe drumuri de la Mechel, Oltchim, Arpechim şamd. Şi pe pensionarii, cărora le vor creşte costurile cu sănătatea.

Până în prezent, liderii Uniunii Social Liberale au ţinut-o numai într-o continuă campanie electorală şi au minţit, nu au guvernat. I-au minţit pe oamenii care i-au votat că le va creşte salariul minim, că le va creşte punctul de pensie - şi nu din cauza inflaţiei, aşa cum se întâmplă acum: inflaţia către 7%, punctul de pensie cu 4%. I-au minţit că nu vor fi noi taxe şi impozite şi în nici trei luni au crescut taxele locale, s-a născut şi se va aplica forfetarul, a apărut coplata la internare. Nu s-a redus TVA-ul la alimente, în schimb domnul Victor- Viorel Ponta ar fi amabil să lase copiii sărmani fără Programul "Cornul şi laptele", program subvenţionat de către Uniunea Europeană, iar el ne vorbea despre redirecţionarea banilor în altă parte! Care parte? Cea în care vreun băiat deştept de-al grupului infracţional organizat are ceva interese absconse? N-a apărut nici un loc de muncă, în schimb, după cum am constatat, vor dispărea locuri de muncă la Arpechim, Mechel, Oltchim, US Govora, Tarom, CFR marfă, sănătate şi RADET. Nu că multe găuri negre ale economiei naţionale nu ar fi trebuit să fie de multă vreme reformate, dar de ce i-au minţit pe oameni, aceasta-i întrebarea.

Domnul Adrian Mocanu:

"Numirea lui Daniel Morar, finalizarea politizării prezidenţiale a Curţii Constituţionale"

Recenta numire prin decret prezidenţial a lui Daniel Morar, fostul şef al DNA, în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale a României, este mutarea prin care preşedintele României, Traian Băsescu, recunoaşte înaltul grad de politizare a instituţiilor fundamentale ale statului român. Daniel Morar a fost, opt ani la rând, dirijorul braţului armat şi politizat al justiţiei, cel care a răspuns de fiecare dată comenzilor regimului politic.

Prin prezenta declaraţie politică, îmi exprim regretul şi indignarea faţă de modul în care un personaj atât de servil regimului Băsescu, atât de părtinitor în instrumentarea dosarelor, a ajuns să fie desemnat într-o funcţie ale cărei atribute esenţiale sunt înalta capacitate profesională şi, mai ales, echidistanţa. Semnarea decretului prezidenţial de numire a lui Daniel Morar la CCR s-a produs într-un context care o explica perfect, nu cu mult înainte, Traian Băsescu a încălcat Constituţia via Facebook; nu cu mult după această numire, Băsescu urmează să părăsească Palatul Cotroceni. Gestul lui Traian Băsescu reprezintă, pentru mine, încă o şansă ratată de acesta de a cosmetiza, pe ultima sută de metri, o perioadă tristă din istoria României, o perioadă în care populismul deşănţat şi o carismă prost orientată au născut numai deziluzii, ură, degradarea statului de drept şi depresie economică.

Domnul Ştefan-Alexandru Băişanu:

"Partidul Naţional Liberal - singurul partid autentic de dreapta din România"

Dreapta autentică nu poate fi confiscată de către personaje politice obscure care mimează valorile specifice acestei ideologii. Aşa-zisa Alianţă DA încheiată între PNŢCD şi Forţa Civică reprezintă o glumă proastă, o încercare jenantă a unui traseist politic şi a unui fost şef de servicii secrete de a amăgi electoratul de dreapta.

Partidul Naţional Liberal este astăzi cel mai mare partid de dreapta din România şi reafirmă ca obiectiv strategic pe termen lung reconstrucţia dreptei autentice, bazată pe valori şi nu derivată din conjuncturi şi contrazisă de acţiunea politică.

PNL îşi menţine deschiderea faţă de grupuri sau persoane publice care doresc să participe la acest efort de reconstrucţie a dreptei, pe baza unor valori şi convingeri comune. Politicieni cu vederi de dreapta care, din varii motive, nu se regăsesc în proiectele PDL au venit deja în PNL.

În viziunea PNL, dimensiunea naţională şi cea europeană se completează şi se potenţează reciproc, ambele fiind parte a identităţii noastre politice.

Partidul Naţional Liberal este singurul partid istoric care a supravieţuit comunismului în toată Europa de Est. PNL este un partid care nu şi-a schimbat niciodată numele şi esenţa doctrinei. Partidul Naţional Liberal este singurul partid care a avut şi păstrează o deviză prin noi înşine.

PNL este parte a Guvernului USL şi colaborează cu PSD, dar în acelaşi timp are propriile priorităţi ca partid de dreapta. PNL trebuie să-şi fixeze acele priorităţi în cadrul guvernării, în colaborare cu PSD, pe care să le poată prezenta în marile competiţii electorale care vin.

Iluzia că USL se va rupe este o autoamăgire a PDL, partid aflat într-o scădere drastică de popularitate şi care se confruntă cu grave probleme interne. USL este mai solid ca oricând şi se va prezenta la alegerile prezidenţiale cu un singur candidat, Crin Antonescu, în condiţiile în care toate sondajele de opinie arată că preşedintele PNL va câştiga aceste alegeri.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Consumaţi cu încredere laptele şi celelalte produse alimentare româneşti!"

Nu cred că mai putem tolera la nesfârşit acest război al zvonisticii negative despre calitatea şi siguranţa produselor româneşti, care a fost imediat speculat în defavoarea României şi declanşat odată cu scandalul cărnii de cal descoperită pe pieţele europene şi care a luat în acest moment o amploare fără precedent!

Consider că acest război a fost încă de la început intens alimentat şi extins rapid de către tot felul de interese obscure ale unor importatori sau ale unor multinaţionale europene, într-un mod nedrept, pentru a se putea pune astfel sub semnul întrebării siguranţa consumatorilor în privinţa mai multor produse româneşti, care sunt în realitate, în mod categoric, cu mult mai sănătoase, mai gustoase şi, în acelaşi timp, cu mult mai ieftine decât multe alte produse din import!

Cred că este de datoria noastră, a tuturor politicienilor, fie că suntem guvernanţi sau parlamentari, să facem orice demers necesar stopării scandalului nefondat legat de produsele româneşti! De asemenea, scandalul laptelui contaminat trebuie să înceteze, deoarece acesta este unul creat absolut artificial şi foarte mult amplificat, într-un mod total nedrept, de către anumite grupuri de interese din domeniu, care nu fac altceva decât să aducă prejudicii majore, atât promovării produselor româneşti pe piaţa internă, cât şi pe cea externă!

Trebuie precizat foarte clar faptul că laptele, precum şi produsele lactate din România, nu reprezintă niciun pericol pentru sănătatea consumatorilor, deoarece laptele contaminat cu aflatoxină nu a ajuns pe rafturile magazinelor. Laptele, precum şi produsele lactate din România sunt în acest moment mai sigure ca niciodată!

În mai puţin de două săptămâni, Ministerul Agriculturii a realizat peste 1300 de analize în România, spre deosebire de 2012, când s-au efectuat numai 15 analize pe parcursul întregului an.

Dacă toate fermele cu probleme au fost identificate imediat şi izolate - acestea reprezentând un număr de doar 20-25 de ferme de lapte cu probleme legate de aflatoxină, după ce peste 700 de ferme din întreaga ţară au fost verificate - cum este posibil să fie defăimată întreaga piaţă a laptelui din România?

Bineînţeles că această problemă a aflatoxinei nu putea fi ignorată de către autorităţile româneşti de resort, pentru că este o problemă reală care a afectat mai multe pieţe europene şi care a existat, într-adevăr, şi în România, dar care în momentul de faţă este sub control! De asemenea, este o realitate şi faptul că sistemul de control din industria alimentară nu a funcţionat foarte bine multă vreme în România şi că se impun a fi luate măsuri rapide de reorganizare a inspecţiei sanitare, astfel încât să existe o cât mai bună şi eficientă coordonare, dar deja s-au luat măsuri în această privinţă şi se vor lua în continuare!

Nu putem sta nepăsători atunci când produsele româneşti sunt defăimate în mod incorect şi când consumatorii devin reticenţi în a mai cumpăra produsele autohtone! Consumatorii trebuie să fie corect informaţi asupra faptului că atât laptele, cât şi produsele lactate româneşti sunt acum mai sigure decât în trecut, deoarece au fost foarte atent verificate! Toate produsele sunt trecute prin acest filtru şi avem certitudinea că tot ce se consumă este absolut sigur, iar consumatorul este protejat.

În acest moment există probleme la nivelul producătorilor pentru că a scăzut consumul, iar procesatorii şi fermierii înregistrează pierderi pentru că nu au putut câteva zile să îşi comercializeze la aceeaşi capacitate laptele pe care l-au produs, dar acest lucru poate fi remediat urgent dacă ne străduim cu toţii să informăm corect consumatorii!

Din păcate, atunci când apare o problemă de acest gen, sunt şi oameni politici care, având alte interese, încearcă să o intensifice, să o politizeze şi să o ducă la un alt nivel, astfel încât să aibă avantaje din tot acest scandal, dar astfel de devieri trebuie imediat contracarate de către noi, toţi ceilalţi, cărora ne pasă atât de producătorii din România, cât şi de consumatori!

Cred că Guvernul USL a reacţionat prompt şi eficient în acest sens, ba mai mult decât atât, acesta va demonstra, cum a făcut-o şi până acum, că-şi respectă promisiunile prevăzute în programul său de guvernare, inclusiv pe cele privind promovarea produselor româneşti şi va depune în continuare toate eforturile necesare pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii şi a fermelor din România.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Siguranţa cetăţeanului"

"Deşeuri feroase confiscate de la trei vrânceni", "Paznic tâlhărit de doi tineri din Adjud", "Dosare penale pentru şoferi băuţi sau fără permise", "A furat mâncare dintr-un magazin", "Biserica din Montău a fost prădată de hoţi", "Cinci bărbaţi trimişi în judecată pentru evaziune fiscală şi fals în declaraţii", "Briceag confiscat de la un adolescent".

Acestea nu reprezintă titluri de filme din categoria celor comerciale sau numele unui şir de romane de ficţiune din celebra "Serie noir". Sunt titlurile unor articole spicuite de la rubrica "Infracţional" a Cotidianului "Monitorul de Vrancea", apărute în perioada 16-23 martie 2003. Aşadar, toate aceste infracţiuni, având drept autori cetăţeni dintr-un singur judeţ, au fost constatate de către autorităţile în drept în mai puţin de o săptămână.

Încercaţi să înmulţiţi numărul articolelor citate cu numărul total de judeţe, chiar fără a adăuga aici şi capitala ţării, municipiul Bucureşti, pentru a avea o imagine aproximativă, dar probabil încă departe de realitate, a ratei săptămânale a infracţionalităţii din ţara noastră.

Ce vreau să spun prin asta este faptul că, pe lângă binefacerile ultracunoscute aduse de instaurarea democraţiei şi a statului de drept, perioada de timp ulterioară anului 1989 a însemnat şi creşterea şi diversificarea infracţionalităţii.

Nu-i nici o noutate în asta, nu-i nici o surpriză. De când este lumea şi peste tot în ea au existat şi indivizi fundamental asociali pentru care legea înseamnă un simplu petic de hârtie şi penitenciarul un loc de odihnă. Altfel, dacă nu ar fi existat infracţiuni şi infractori, nu ar fi existat nici coduri penale şi nici locuri de detenţie.

Eu personal nu mi-am imaginat vreodată că România ar putea candida la un astfel de statut. Totuşi, nu pot să nu constat faptul că, în ultimii ani, pe măsură ce criza economică a devenit tot mai prezentă, rata infracţionalităţii a luat dimensiuni îngrijorătoare. Iar din tot spectrul pe care acest flagel îl acoperă, cel mai îngrijorător aspect mi se pare a fi cel reprezentat de insecuritatea cetăţeanului.

Consecinţele unui asemenea fenomen sunt unele de-a dreptul dramatice, indiferent în ce zonă a lumii se manifestă. O ţară în care oamenii nu se simt în siguranţă nu are prea mari perspective de dezvoltare, depopulându-se rapid prin emigrarea cetăţenilor proprii şi fiind total ocolită de cetăţenii străini, fie aceştia potenţiali turişti sau investitori.

Mai presus de toate, însă, orice stat are obligaţia elementară de a se preocupa, în primul rând, de siguranţa cetăţenilor săi, de a le asigura acestora confortul necesar dezvoltării ca cetăţeni loiali şi responsabili. Or, atingerea acestui obiectiv major presupune, ne place sau nu, prezenţa constantă şi într-un număr suficient în viaţa comunităţilor a lucrătorilor din cadrul forţelor de ordine. Dar, cu toate că avem forţe de ordine, asemenea oricărui stat de drept şi oricărei societăţi evoluate, întrebarea este dacă acestea sunt suficient dimensionate.

Ei bine, după rata crescută a infracţionalităţii, constatând câte tâlhării, câte furturi din locuinţe, câte omoruri sau tentative de omor au loc în intervale de timp relativ reduse (ca să nu mai amintim cazurile de viol, de trafic de persoane etc.), există destule îndoieli în această privinţă. Aşadar, ajungem inevitabil la concluzia că ministerul de resort are nevoie de mai mulţi angajaţi şi de o pregătire mult mai performantă a celor existenţi.

Măsurile care se impun a fi luate se încadrează în categoria celor de urgenţă maximă şi nu suportă nici o amânare, chiar dacă constrângerile bugetare generate de criza economică rămân, în continuare, unele foarte mari. Pentru că, din nefericire, dacă asupra bugetelor recesiunea economică mondială acţionează ca un inhibitor, asupra infracţionalităţii acţiunea sa are efectele unui veritabil stimul.

Domnul Aurelian Ionescu:

În ultimii ani ne-am întrebat cu toţii de ce nu reuşim să accesăm fondurile europene. Toată societatea economică este de acord că una dintre principalele soluţii de redresare economică şi implicit de creare de locuri de muncă este atragerea de fonduri pe diferite programe de la Comisia Europeană .

Inclusiv USL a folosit ca temă electorală, cât şi ca obiectiv în programul de guvernare asumat, principiul unei maxime accesări a fondurilor europene. Soluţii propuse şi unanim acceptate sunt simple: reducerea birocraţiei proiectelor, asigurarea de bugete suplimentare autorităţilor publice locale, în vederea realizării cofinanţărilor, implicarea guvernului în stabilirea unor obiective de interes naţional în infrastructura pe mediu şi o bună informare a posibililor beneficiari cu privire la facilităţile oferite prin accesarea de fonduri europene.

Astfel, observ că în acest moment avem soluţii, avem un larg sprijin politic, dar nu se întâmplă mai nimic. Funcţionarii guvernamentali din toate instituţiile publice şi la orice nivel refuză să îşi asume răspunderea. Toată funcţionărimea este parcă vrăjită şi în continuare aşteaptă schimbarea.

Domnilor funcţionari publici, nu uitaţi că sunteţi în slujba cetăţenilor şi plătiţi de aceştia. Schimbarea politică deja s-a realizat, dar nu aceasta este treaba dumneavoastră . Dumneavoastră trebuie să puneţi în aplicare programul de guvernare şi să oferiţi consultanţă în domeniul ministerial în care activaţi. Dar nu uitaţi, principalul dumneavoastră rol este cel de a fi în sprijinul cetăţeanului şi acest fapt se realizează şi prin spirit creator şi de iniţiativă. Discut de iniţiativă, când mă refer la faptul că funcţionarii publici sunt interfaţa dintre cetăţean şi decizia politică, iar decizia politică apare şi datorită iniţiativelor venite din sistemul public.

Ce vrem noi, oamenii politici, de la funcţionarii publici? Două lucruri: apropierea de cetăţean şi implicarea la nivel decizional. În cazul în care aceste două principii vor funcţiona, statul îşi va putea realiza obiectivele şi România nu va mai fi codaşa Europei la capitolul atrageri de fonduri.

Domnul Cristian Buican:

"Judeţul Vâlcea are nevoie de investiţii private"

Am venit în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta situaţia delicată în care se regăseşte economia judeţului pe care îl reprezint în Parlamentul României, precum şi o serie de soluţii, prin implementarea cărora, s-ar da un semnal pozitiv atât investitorilor, cât mai ales cetăţenilor, nu doar a celor din judeţul Vâlcea, ci a tuturor românilor.

Doresc, de asemenea, să vă anunţ că prin intermediul unei interpelări depuse ieri, l-am informat şi pe premierul Victor Ponta despre situaţia ce urmează să v-o prezint, şi i-am solicitat implicarea sa directă în atragerea de investitori privaţi pe teritoriul administrativ al judeţului Vâlcea.

Situaţia economică din judeţul Vâlcea, aşa cum probabil cunoaşteţi deja, înregistrează o uşoară scădere, dar continuă şi constantă, mai ales din cauza situaţiei delicate în care se găseşte combinatul Oltchim. Cred că cu toţii sunteţi de acord cu afirmaţia conform căreia şi în cazul unei privatizări reuşite a acestui combinat, vor exista disponibilizări, restrângeri ale activităţilor economice desfăşurate şi implicit o micşorare constantă a veniturilor unităţilor administrative şi a cetăţenilor judeţului. În aceste condiţii, atragerea de noi investitori străini care să suplinească restrângerea activităţii Oltchim reprezintă cea mai bună soluţie atât pentru administraţiile publice locale, cât şi pentru cetăţeni.

În cadrul unei declaraţii publice susţinute în acest weekend, premierul Victor Ponta a afirmat că în cadrul ultimei şedinţe de Guvern, s-a adoptat un memorandum, pe lista confidenţială, conform căruia statul român îşi exprimă acordul şi susţinerea deschiderii unei fabrici în România, de către una din cele mai prestigioase companii din Germania. Sunt convins că concretizarea unei asemenea investiţii ar aduce beneficii însemnate bugetului naţional, dar şi un plus de credibilitate economică pe plan european şi internaţional. Cel mai important însă, realizarea unei investiţii de o asemenea anvergură ar ridica nivelul de trai al cetăţenilor din zona în care s-ar realiza şi implicit ar asigura o perspectivă de dezvoltare unităţilor administrative judeţene şi locale. Tocmai de aceea, în contextul economic în care se regăseşte judeţul Vâlcea, consider oportună iniţierea discuţiilor pentru atragerea de noi investitori străini pe teritoriul judeţului, de ce nu chiar a investitorului anunţat de Victor Ponta.

Ştiu că o parte dintre dumneavoastră veţi spune că de ce la Vâlcea şi nu în alt judeţ. Consider că o situaţie în care, odată cu restrângerea activităţii economice dintr-un anumit judeţ, s-ar reuşi atragerea unor alţi investitori privaţi pentru suplinirea scăderii economice, ar reprezenta un puternic semnal pozitiv dat în primul rând cetăţenilor, care vor simţi că autorităţile fac tot ce le stă în putinţă pentru asigurarea unui nivel de trai decent, dar şi investitorilor, care vor beneficia de forţă de muncă calificată. Noi, reprezentanţii Uniunii Social Liberale suntem condamnaţi să reuşim, şi tocmai de aceea, aşa cum de la 1 iulie vom încerca experimental TVA scăzut la produsele de bază, să încercăm să rezolvăm şi situaţiile precum cea în care se regăseşte acum judeţul Vâlcea.

Vă solicit pe această cale să mă susţineţi în demersul meu de a iniţia o practică, conform căreia atunci când în cadrul unei unităţi administrative judeţene se restrânge activitatea economică a unui mare contribuabil, să susţinem, cu toţii, şi prin toate mijloacele, deschiderea în acele locuri a unor noi investiţii.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

În anii de totală supremaţie a Preşedintelui Băsescu, adică în vremurile în care încerca să îşi subordoneze toate puterile statului, având de partea sa guvernele servile ale domnilor Boc sau Ungureanu, principala temă de discurs public a acestuia făcea referire la nevoia de modernizare a statului român.

Dar atunci când USL a preluat guvernarea a trebuit să aducă primele răspunsuri pentru un sistem şi o ţară care, nu numai că nu a cunoscut nici un fel de progres sub anii de influenţă băsesciană, dar regresul economic şi social era mai mult decât evident.

Astfel, una dintre măsurile obligatorii pe care USL trebuie să le implementeze este cea de reformă profundă a statului, prin revizuirea Constituţiei. Acest demers trebuie să reprezinte baza pe care poate fi clădit viitorul României europene, structură care să ducă la funcţionarea corectă a instituţiilor statului, precum şi la limitarea corupţiei şi imoralităţii în viaţa publică.

Trebuie găsită calea prin care să fie stopat cel mai mare rău pe care guvernările patronate de Traian Băsescu l-au făcut societăţii româneşti. Şi vorbesc aici despre eliminarea stării de conflict între principalele puteri ale statului, între instituţii de importanţă majoră, între categorii sociale. În vremuri de recesiune economică, de criză morală a societăţii, numai sentimentul de unitate poate să ne confere premisa corectă de la care să pornim renaşterea României. De aceea, din punctul meu de vedere, însuşi procesul de revizuire a Constituţiei trebuie să se bazeze nu doar pe o majoritate solidă pe care USL o oferă în acest moment, ci şi pe întrunirea unui cât mai larg consens politic şi social.

Prevederile noii Constituţii trebuie să fie echilibrate, să ofere răspunsurile dorite de către societatea românească şi să fie de natură să readucă încrederea cetăţenilor în stat. Astfel, va trebui să avem în vedere ca fiecare autoritate şi instituţie publică să beneficieze de reglementări cât mai clare, de norme precise care să fie de natură să respecte drepturile şi libertăţile cetăţenilor, de funcţionalităţi fără echivoc în procedurile Legislativului, Executivului şi a puterii judecătoreşti din România.

Acesta este motivul pentru care îi invit şi pe colegii din opoziţia parlamentară să trateze cu maximă responsabilitate iniţiativa de modificare a Constituţiei României, să privească acest proces ca pe un pas important pentru România şi să încerce să se delimiteze de orice încercare de manipulare şi distorsionare a acestui subiect.

Domnul Costel Alexe:

În intervenţia mea de astăzi doresc să vă reţin atenţia cu privire la semnificaţiile actuale ale unei zile care, pentru noi românii, şi cu atât mai mult pentru moldoveni, înseamnă mult. Este vorba de ziua de 27 martie, adică mâine, când se împlinesc 95 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Acum nouă decenii şi jumătate, românii de peste Prut şi-au luat soarta în mâini, şi într-un an excepţional pentru naţiunea noastră, au fost primii conaţionali din afara graniţelor care au aderat la cel mai mare proiect autohton: unirea tuturor românilor într-un singur stat.

Să stăruim astăzi pentru o clipă, în ajunul acestei aniversări, la acel moment şi la prezent, la românii de lângă noi, pe care încă suntem forţaţi de împrejurări să îi vedem ca pe un alt stat, unde încă există graniţe şi militari.

Basarabia a fost, în secolul XX, parte din România modernă timp de 22 de ani, de la 27 martie (9 aprilie) 1918, când Sfatul ţării, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti a votat în favoarea unirii cu România. Aceasta a durat până la 28 iunie 1940. Atunci, după un ultimatum expansionist al guvernului sovietic adresat României privind cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică, teritoriul său (Est-Moldova) a fost ocupat de Armata roşie, administraţia şi Armata Română fiind forţate să se retragă la est de râul Prut.

Trebuie să precizăm că unirea din 1918 a Basarabiei cu România a fost un act politic, un act de voinţă a majorităţii. Cineva spunea că "fără dorinţa, energia şi voinţa basarabenilor, această unire ar fi fost imposibilă". Dar basarabenii au fost mereu oameni inteligenţi care, dincolo de iubirea şi de nevoia de a fi lângă restul românilor, au gândit acest pas spre uniune şi ca pe o garanţie că noul stat îi va trata în mod egal. De aceea, la 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău cerea câteva lucruri esenţiale: o reformă agrară completă, autonomie decizională, respectarea drepturilor şi libertăţilor, număr de deputaţi proporţional cu populaţia regiunii, vot direct, egal şi universal, dar şi libertatea religiei şi a cuvântului. Aşadar, ei nu doreau să fie cetăţeni de mâna a II-a, pentru că ştiau că cei mulţi îşi vor impune voinţa asupra celor mai puţini. După 1918, România interbelică a prosperat, dar Basarabia a continuat să nu fie tratată de la egal la egal cu celelalte regiuni. Istoricii au vorbit despre acest lucru. Decalajele de dezvoltare s-au văzut în toţi cei aproape 100 de ani. Basarabia, ca şi Moldova românească, a fost neglijată şi subfinanţată, tratată neechitabil de majoritatea guvernelor şi a guvernărilor care s-au perindat la putere. Aceasta este explicaţia pentru care multe lucruri lipsesc în "cele două" moldove.

Dar pentru mine, repet, Basarabia înseamnă România. Este un lucru firesc, aşa am fost educat şi aşa cred că simt majoritatea românilor. Şi cei de peste Prut deopotrivă. Nu putem să ne prefacem că un râu poate separa aceeaşi naţiune, la fel cum nici nemţii nu s-au putut preface că un zid poate separa aceeaşi ţară. Momentul reunificării Germaniei a fost în 1990. Al nostru nu a venit, deşi, la fel, la începutul anilor `90 am avut această şansă, dar lideri fără curaj şi viziune au ratat-o. Astăzi, sperăm ca într-o Europă unită să fim împreună cu cei din Basarabia, atunci când vremurile prielnice vor permite acest lucru.

Un lucru este clar: nicio raţiune politică, militară sau economică nu poate ţine separate două entităţi din aceeaşi ţară. Am privit cele două decenii de independenţă a Republicii Moldova ca pe un act firesc, dar în aceeaşi măsură, s-a observat de către oricine că lucrurile nu au funcţionat aşa cum au gândit căpeteniile politice după 1989: Republica Moldova nu este astăzi membră a Uniunii Europene sau a NATO, nu are o situaţie economică deloc favorabilă, are probleme politice majore, în ţară nu există un consens asupra unui proiect îmbrăţişat de largi majorităţi, iar regiunea Transnistriei este încă controlată de forţe care o declară "republică separatistă".

Aşadar, multe probleme, puţine soluţii. De curând, situaţia politică, după ce se aşezase parţial, a degenerat. Nici acum nu se ştie ce se va întâmpla la Chişinău în următoarele luni şi care va fi drumul pe care va merge ţara. Luând în considerare toate acestea, nu pot să nu mă gândesc la relaţia noastră pe care am avut-o cu Republica Moldova în cele două decenii: ezitantă, tensionată, cu schimbări de ritm, care nu a primit anvergura necesară.

Întotdeauna, în istorie, faptele mari au avut în spate lideri puternici care, cu viziune şi curaj, au schimbat favorabil cursul destinului. Cred că şansa noastră, de a deveni un stat puternic în Uniunea Europeană se leagă şi de Republica Moldova, de Basarabia. Un stat cu vecini incerţi este un stat vulnerabil. O Românie mai puternică i-ar include şi pe românii de peste Prut. Dacă de-a lungul timpului s-a întâmplat ca alţii să decidă pentru noi, iată că astăzi ne putem lua soarta în mâini. Ceea ce vreau să spun este că noi, oamenii politici, putem face mai mult pentru cei de peste Prut. Aproape un sfert de milion de moldoveni au redobândit cetăţenia română, în 20 de ani. Mulţi dintre ei s-au stabilit aici sau au plecat să lucreze în Europa. Probabil că alte zeci de mii vor primi cetăţenie română în următorii ani. Ei sunt sau vor fi parte din naţiunea noastră şi vor contribui la tot ce construim aici.

Am întâlnit sute de basarabeni care şi-au făcut o viaţă frumoasă aici, au deschis afaceri, au venit la studii sau s-au angajat în instituţii publice.

Programele de burse ale statului român pentru studenţi a ajutat pe mulţi, dar la fel de mulţi sunt nerăbdători să vină aici. Tinerii basarabeni nu sunt cu nimic mai prejos decât orice cetăţean european, ei ştiu limbi străine, ştiu să lucreze pe computere şi au aceleaşi vise şi aspiraţii ca orice adolescent din Franţa, Anglia sau Spania.

Lecţia unirii ne învaţă că trebuie să fim împreună, indiferent de vremuri. Unii politicieni încearcă să spună că o eventuală unire ne-ar crea probleme economice sau politice. Alţi specialişti au arătat că acest scenariu ar aduce costuri de 5% din PIB. Eu spun, însă, că a face mai mult pentru cei de peste Prut este o datorie şi o onoare. Ca om politic, voi pleda în anii următori pentru un plan ambiţios care să-i favorizeze pe basarabeni, prin susţinerea programelor pentru tineri, intensificarea relaţiilor comerciale, iar la nivel local, pentru apropierea cu raioanele Moldovei.

Noi, liberalii, am fost cei care, în 2007, am modificat Legea cetăţeniei pentru a permite mai uşor basarabenilor să dobândească cetăţenia română. Tot în timpul guvernului liberal, ajutoare de stat au ajutat economia de peste Prut să se dezvolte. S-a creat la Chişinău un post de radio românesc pentru care, în acest an, în ianuarie, în Parlament, am votat un buget adecvat. Vreau ca multe proiecte să le punem pe picioare până în 2016.

În ajunul împlinirii a 95 de ani de la unirea Basarabiei cu România, trebuie să ne gândim şi la cei care nu mai sunt şi au visat mereu să fie parte din această ţară. Aşa cum a fost ea, cu bune şi cu rele, între multe transformări ale istoriei. Dacă unii îşi mai amintesc, la începutul anilor `90, când s-au făcut acele "poduri de flori" peste Prut, oameni care nu se cunoşteau s-au îmbrăţişat cu lacrimi în ochi. Nu este o imagine prea îndepărtată, ci ea ţine de o anumită datorie pe care naţiunile puternice o au. Aceasta este marea lecţie pe care unirea de la 27 martie 1918 o lasă celorlalte generaţii: adevărata putere înseamnă curaj, viziune, dragoste faţă de oameni.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

Încerc de la microfonul celei mai importante instituţii a ţării să previn o situaţie care ar deveni explozivă în judeţul Sibiu. La această oră, mai precis de luni, 25 martie a.c., în rândul a peste 6.000 de angajaţi ai SNGN Romgaz SA Mediaş domneşte o stare de tensiune. Până la sfârşitul săptămânii trecute au circulat doar zvonuri. De vineri, 23 martie, se pare că zvonurile au devenit realitate: s-a aflat că ministrul delegat pentru energie, domnul Constantin Niţă, intenţionează să propună mutarea sediului general SNGN Romgaz S.A Mediaş la Bucureşti.

O astfel de măsură, dacă se va materializa, ar avea impact negativ în mai multe planuri. În primul rând, ar afecta pe foarte mulţi dintre angajaţi. În al doilea rând, va afecta economia zonei. Nu în ultimă instanţă, va fi afectată şi imaginea zonei şi a judeţului Sibiu, un judeţ, care încă mai este atractiv pentru investitorii străini.

Nici nu vreau să mă gândesc la convulsiile sociale care pot fi generate de o eventuală mutare a sediului general la Bucureşti. În presa locală au apărut deja declaraţii privind mai multe acţiuni pe linie sindicală, iar unul dintre lideri a şi afirmat: "Vom înainta petiţii şi dacă va fi nevoie ne vom deplasa la Bucureşti toţi cei 6.500 de angajaţi, specialişti în branşă. Suntem dispuşi chiar să ne mutăm cu toţii în Capitală, dacă Guvernul ne poate asigura locuinţe". Nu pot decât să le dau dreptate sindicaliştilor şi angajaţilor de la "Romgaz". SNGN "Romgaz" S.A Mediaş nu este o făbricuţă de ţesături cu câţiva zeci de angajaţi pe care, în funcţie de necesităţi, o poţi muta dintr-o localitate în alta, SNGN "Romgaz" S.A Mediaş este un pivot al economiei judeţului Sibiu.

Nu este pentru prima dată când survine ideea mutării sediului general al SNGN "Romgaz" SA Mediaş. În timpul guvernării CDR-PD, ministrul de resort de atunci, Radu Berceanu, a avut o idee similară, dar s-a convins în cele din urmă că nu este fiabilă. În 2011, deputatul PDL Adrian Gurzău a lansat o dezbatere relativ similară, cu menţiunea că propunea mutarea sediului general al SNGN "Romgaz" SA Mediaş în Clujul său natal. Nici această propunere nu s-a materializat, pentru că, de asemenea, reprezenta o enormitate.

Nu vreau să devin ecoul vocilor din judeţ, care susţin că propunerea de mutare la Bucureşti ar reprezenta o intenţie a unui ministru originar din Braşov de a slăbi din punct de vedere economic Sibiul, în posibila întrecere cu Braşovul pentru stabilirea capitalei viitoarei regiuni care s-ar putea să cuprindă cele două judeţe. Nu pot şi nu vreau să cred că acesta ar reprezenta mobilul propunerii de mutare.

Tocmai din această cauză, fac un apel la Guvernul României, în special primului-ministru, domnul Victor Ponta, pentru a depune toate diligenţele pentru a lăsa lucrurile pe făgaşul lor normal şi tradiţional. Nimeni nu are de câştigat dacă se va muta la Bucureşti sau în altă localitate sediul general al SNGN "Romgaz" S.A Mediaş, în schimb, au de pierdut foarte mulţi cetăţeni de pe urma unei astfel de măsuri. Şi nu este deloc vremea să contabilizăm pierderi, ci toţi cei aflaţi în zona puterii trebuie să depunem toate eforturile pentru a contabiliza plusuri.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Preşedintele Traian Băsescu a remis conducerii Camerei Deputaţilor o scrisoare prin care solicită imperativ ca deputaţii (şi evident şi senatorii în Senat) să demareze procedurile de revizuire a Constituţiei pornind de la proiectul elaborat de Guvernul Boc 2 şi modificat radical de către Domnia Sa. Tot pe un ton imperativ, preşedintele Traian Băsescu solicită ca orice demers de revizuire a Constituţiei să aibă drept punct de plecare rezultatul referendumului din 22 noiembrie 2009, adică trecerea în Constituţia revizuită a sistemului parlamentar monocameral.

Trec peste faptul că solicitarea Preşedintelui României intră în coliziune cu alin.(2) al art. 69 din Constituţie care prevede clar că "Orice mandat imperativ este nul". Trec şi peste faptul - nu ştiu de ce, dar cred că s-a uitat prea repede acest eveniment - că prin Decizia nr.779 din 17 iunie 2011 a Curţii Constituţionale, aproape 60% din prevederile proiectului de revizuire a Constituţiei elaborat de Guvernul Boc şi Traian Băsescu au fost declarate neconstituţionale.

Totuşi nu pot să ignor - ceea ce preşedintele Traian Băsescu şi suporterii săi omit cu bună ştiinţă - că tot în Decizia nr.779/2011 a Curţii Constituţionale se recomandă păstrarea sistemului parlamentar bicameral. Şi, de regulă, de recomandările din motivările Curţii Constituţionale trebuie ţinut cont. Pentru preşedintele Traian Băsescu, pentru cei care îl susţin (în ciuda declaraţiilor cvasineconstituţionale de adio), dar şi pentru cei care au uitat, redau integral pasajele din motivarea CCR nr.779/2011 referitoare la recomandarea menţinerii sistemului parlamentar bicameral:

"Nu trebuie ignorate totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală.

Curtea reţine în acest sens că, în mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin «Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris» al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După Revoluţia din Decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.

Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor în cadrul unui Parlament unicameral se face după mai multe lecturi succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune şi în prezentul proiect de revizuire a Constituţiei. Fiind realizate însă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, întotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlamentar.

În plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizând dialogul între majorităţile din cele două Camere, precum şi între grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse în acest mod, demonstrându-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor, care nu funcţionează doar între puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi în interiorul celei legislative. Atât tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului român, îl defineşte şi îl reprezintă, cât şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism".

Consider că acest text este mai mult decât edificator. Şi, atenţie, un astfel de text nu vine din partea unor reprezentanţi ai PNL, PSD sau PC, deci din zona politică aflată de nenumărate ori în dezacord cu preşedintele Traian Băsescu, ci vine dintr-o zonă - Curtea Constituţională - unde există o majoritate favorabilă preşedintelui Traian Băsescu. Ţinând cont şi de aceste recomandări ale Curţii Constituţionale, consider că problema trecerii la un parlament monocameral trebuie clasată şi solicit preşedintelui Traian Băsescu să ţină şi Domnia Sa cont de aceste recomandări.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Această declaraţie politică este una specială. Voi uza de dreptul pe care îl am ca deputat de a susţine o declaraţie politică şi voi pune câteva întrebări reprezentanţilor din România ai Comisiei Europene.

1. Se cunosc cazuri în statele componente ale Uniunii Europene în care, conform Constituţiei, preşedintele ţării nu are dreptul să fie membru al unui partid politic, ca acesta să participe la congresele anumitor partide şi în plus să şi pledeze direct, public pentru un anume candidat la preşedinţia partidului?

2. Se cunosc cazuri în statele componente ale Uniunii Europene în care un preşedinte de ţară să posteze pe Facebook un mesaj (filmat) de reproş la adresa unor membri ai unui partid politic pentru modul în care şi-au ales conducerea?

3. Se cunosc cazuri în statele componente ale Uniunii Europene în care un preşedinte de ţară, căruia Constituţia nu-i permite să facă parte din ce structură politică doreşte, să anunţe în timpul mandatului său că se va dedica construcţiei unei soluţii de dreapta?

4. Se cunosc cazuri în statele componente ale Uniunii Europene în care consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat ai administraţiei prezidenţiale să înfiinţeze o fundaţie cu tentă politică, a cărei marcă a fost oficial înregistrată de către fiica preşedintelui ţării?

5. Se cunosc cazuri în statele componente ale Uniunii Europene în care Constituţia consfinţeşte principiul separaţiei puterilor în stat, ca preşedintele ţării să trimită scrisori ultimative Parlamentului dând indicaţii precise ce şi cum să voteze parlamentarii?

6. Consideraţi, în cazul în care există situaţii de genul celor care au făcut obiectul primelor 5 întrebări, că acestea sunt situaţii normale sau reprezintă încălcări ale conduitei, moralei, regulamentelor sau chiar a Constituţiei?

La aceste 6 întrebări aş fi onorat să primesc un răspuns din partea oficialilor Comisiei Europene. Am considerat şi consider întotdeauna că poziţia şi opinia oficialilor Comisiei Europene reprezintă o imagine clară a promovării democraţiei şi a statului de drept.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Sprijiniţi Programul «Cornul şi laptele»!"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu un subiect extrem de grav şi unde sper să reuşim să trecem peste diferenţele partinice. Premierul Victor Ponta a afirmat pe 19 martie, într-un interviu pentru cotidianul Adevărul, că "Programul acela, cornul şi laptele, care a fost o idee excelentă, astăzi, când vorbim, e o risipă de bani. Nu mai consumă niciun copil cornul şi laptele, iniţial când a fost făcut şi mult timp (după aceea) era o motivaţie, un stimulent pentru copiii săraci, părinţii îi trimiteau la şcoală ca să aibă şi ceva de mâncare". Afirmaţia premierului Ponta a venit într-un moment extrem de dificil pentru producătorii şi procesatorii români de lapte, afectaţi de scandalul infestării cu aflatoxină. În condiţiile în care românii cumpără mai puţin lapte speriaţi de posibilitatea infestării acestuia, premierul României le mai dă fermierilor practic o nouă veste proastă: nici statul nu îi va mai sprijini prin acest program guvernamental.

Bineînţeles însă că cei mai afectaţi sunt copiii, beneficiarii acestui program. Este foarte adevărat că sunt copii care nu au nevoie de cornul şi laptele oferite la şcoală, însă la fel de adevărat este că pentru o mare parte din elevi aceasta este singura masă adevărată pe zi. Conform studiului UNICEF "Măsurarea sărăciei în rândul copiilor în ţările dezvoltate", publicat în mai 2012, 25,5% din copii trăiesc în sărăcie în România. Suntem şi din acest punct de vedere pe primul loc în UE. Raportul indică şi o rată de privare a copiilor de produse considerate de bază, aşa cum ar fi trei mese pe zi, cărţi, excursii cu şcoala sau două perechi de pantofi: 72,6% dintre copiii din România nu au două sau mai multe dintre aceste produse. Programul "Cornul şi laptele", oricât de utilizat politic a fost, este un program care se străduie să le ofere copiilor şanse egale. Şi chiar dacă sunt unii care nu au nevoie, nu poţi să vii într-o clasă şi să dai doar la o parte dintre aceştia. Puneţi-vă în pielea unui copil care nu are posibilităţi materiale şi care primeşte acest corn şi lapte, iar ceilalţi copii nu primesc pentru că am avut nişte criterii clare care au spus că nu au nevoie. Aţi putea să muşcaţi din acel corn cu toţi ochii aţintiţi asupra voastră? Sau cum ar fi să vină unul din copiii care n-au primit şi să vrea şi el pentru că îi e poftă?

Aş vrea să mai aduc în discuţie şi un alt aspect, ignorat de premierul Ponta. La nivel european, Comisia Europeană are în consultare publică propunerile de îmbunătăţire a schemelor de acordare de lapte şi fructe elevilor astfel încât finanţarea europeană să crească, iar fondurile să fie utilizate cât mai eficient. Astfel, pentru schema de sprijin pentru acordarea de fructe elevilor suma alocată pentru perioada 2014-2020 va creşte de la 90 la 150 milioane de euro, iar rata de cofinanţare europeană ajunge la 75% sau 90%. Scopul acestor finanţări la nivel european este unul social, pentru a sprijini copiii defavorizaţi, dar şi economic, pentru a promova produse locale, producători din regiune. Deci Uniunea Europeană acordă o mai mare importanţă acestor programe, creşte finanţarea, recunoaşte importanţa atât pentru copii, cât şi pentru fermieri, iar România vine şi spune că nu mai are nevoie. La fel cum probabil n-avem nevoie nici de Schengen!

Aş vrea ca această declaraţie politică să fie privită ca un demers constructiv. Programul "Cornul şi laptele" nu este proprietatea unui partid politic sau a unui politician, este un program care susţine şanse egale pentru tineri, reduce rata abandonului şcolar, oferă o piaţă de desfaceri pentru producătorii români. Tocmai de aceea, solicit domnului ministru al educaţiei să clarifice în faţa Comisiei de muncă şi protecţie socială şi a Comisiei pentru educaţie care este strategia USL pentru acest program. Este evident că el poate fi îmbunătăţit şi eficientizat astfel încât să diminuăm risipa, să oferim produse cât mai bune şi mai naturale copiilor, însă eliminarea lui ar însemna condamnarea câtorva mii de copii, care nu şi-ar permite să meargă la şcoală dacă nu ar exista cornul şi laptele din pauza de prânz.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Zilele Asistenţei Sociale - pentru un parteneriat public-privat în domeniul serviciilor sociale"

În perioada 15-31 martie, Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali organizează Zilele Asistenţei Sociale, tema de anul acesta fiind: "Responsabilitate, Comunitate, Participare Socială". Este un bun prilej pentru noi toţi să reflectăm şi să venim cu noi abordări pentru ceea ce înseamnă sistemul de asistenţă socială din România. Legea nr.292/2011, promovată de atât de mult hulitul Guvern Boc, a venit cu o reformă profundă a sistemului de asistenţă socială din România, atât prin simplificarea paletei de prestaţii şi beneficii sociale, cât şi prin ţintirea segmentelor celor mai defavorizate ale populaţiei, dar mai ales prin posibilitatea contractării serviciilor sociale ca modalitate a externalizării administrării şi acordării acestora către furnizori privaţi.

Din păcate, Legea economiei sociale, cea care ar fi acordat mai multă substanţă şi claritate posibilităţii includerii în sfera furnizării serviciilor sociale şi a mediului privat, fie că vorbim de companii sau organizaţii nonguvernamentale, nu a fost nici până în prezent promovată de Guvernul USL, cel care se tot laudă cu grija lor pentru persoanele defavorizate. Această lege am lăsat-o pregătită în minister când am plecat, în mai, anul trecut, şi iată că nici după 10 luni nu a ajuns la Parlament. Economia socială se referă la activităţile organizate independent de sectorul public, construite pe valori democratice şi al căror obiectiv principal nu este realizarea de profit, ci producerea de bunuri şi servicii în beneficiul comunităţii, în favoarea persoanelor aflate în situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială.

Judeţul Arad a demonstrat deja încă din anul 2007, printr-un proiect-pilot derulat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, că externalizarea către organizaţii nonguvernamentale a unor servicii sociale este o metodă de eficientizare a sistemului de asistenţă socială.

Contractarea serviciilor sociale sau parteneriatele public-privat în oferirea acestora sunt soluţii adoptate din ce în ce mai des în statele europene pentru a rezolva problemele comunitare. Într-o perioadă de criză economică, serviciile sociale trebuie întărite şi diversificate, iar presiunea asupra statului fiind foarte mare este necesară implicarea şi a unor actori privaţi. În acest fel fondurile vor fi mai bine utilizate, iar experienţa şi expertiza mediului privat va conduce spre o mai mare calitate a serviciilor oferite. Externalizarea va însemna costuri mai mici sau cel mult egale, dar clar o performanţă mult mai bună.

Nu trebuie să uităm în acest context de rolul Bisericii, fie că vorbim de cea ortodoxă, catolică, protestantă. Am iniţiat în mandatul trecut, alături de mulţi alţi colegi, o lege care stabilea un parteneriat între Stat şi Biserică. Din păcate însă, după ce a fost trimisă spre reexaminare de către Preşedinte, din cauza unor prevederi care pot fi uşor modificate, neafectând substanţa legii, acest proiect a rămas blocat în Senat de mai bine de un an de zile.

România şi toate statele europene trec prin momente dificile, momente în care din ce în ce mai mulţi oameni au dificultăţi în a-şi găsi un loc de muncă şi în a asigura un trai decent pentru ei şi pentru familiile lor. În astfel de momente solidaritatea socială şi protecţia socială trebuie să iasă din sfera confruntărilor politice şi a sloganurilor de campanie şi trebuie să se traducă în măsuri concrete de sprijin pentru cei defavorizaţi. Implicarea actorilor privaţi şi a cultelor religioase în oferirea de servicii sociale ar lua din presiunea la care este supus sistemul de asistenţă socială şi ar asigura o mai bună protecţie pentru semenii noştri.

Solicit şi pe această cale Ministerului Muncii să transmită spre Parlament proiectul Legii economiei sociale şi să facă mai multe eforturi pentru a informa administraţiile locale despre posibilitatea contractării serviciilor sociale. În acelaşi timp, mă adresez colegilor din Senat în speranţa că vor urgenta reexaminarea Legii care stabileşte parteneriatul dintre stat şi Biserică.

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Preşedintele-jucător"

Toată lumea e de acord că Traian Băsescu a încălcat Constituţia din nou. Preşedintele nu este membru în niciun partid politic. El trebuie să fie echidistant şi un arbitru al situaţiei politice din România. Faptul că el s-a amestecat brutal în alegerile interne ale unui partid politic, participând la conferinţa naţională a acestuia şi exprimând şi preferinţe pentru un anumit candidat, e fără echivoc.

Nimeni însă nu a sesizat că în urmă cu o săptămână şi ceva, într-o conferinţă de presă de la Palatul Cotroceni, preşedintele a comis-o din nou. Atunci făcea referire la modificarea Constituţiei şi spunea că aceasta nu se poate modifica fără luarea în considerare a referendumului din 2009: o singură Cameră şi 300 de parlamentari! Aceasta este condiţia de bază a modificării Constituţiei. Fără aceasta se încalcă suveranitatea poporului. Şi ca să fie şi mai elocvent, preşedintele ne-a citat paragrafe şi articole din Constituţie în ceea ce priveşte referendumul şi suveranitatea poporului. Ce a uitat Preşedintele să ne spună însă e faptul că Domnia Sa nu are drept de iniţiativă legislativă, de modificarea Constituţiei ce să mai vorbim! În mod repetat a subliniat că iniţial a fost o propunere a Guvernului României pe care Domnia Sa şi-a însuşit-o în calitate de iniţiator. Această calitate, conform aceleiaşi Constituţii, preşedintele nu o are.

Comentatorii şi susţinătorii Domniei Sale spun că preşedintele nu a încălcat grav Constituţia. Teza care mă face să râd cu gura până la urechi este că şi dacă mai are scopuri pe ici, pe colo, aceasta este de fapt o încălcare mică, uşoară. E adevărat că şi textul constituţional e de râs. Asta e ca şi cum ai spune că o femeie e... puţin gravidă!

Traian Băsescu a pierdut şi susţinerea partidului pe care l-a terorizat ani de zile. Până şi colegii săi s-au lămurit că Traian Băsescu a făcut PDL nefrecventabil şi l-au aruncat peste bord. Marinarul ştie să înoate şi va ajunge la mal. Interesant este că a spus că nu vrea nicio bucăţică din PDL. Eu cred că parcă tot va lua bucătăria din PDL şi va face alt partid. Cu partid sau fără, Traian Băsescu este istorie!

Domnul Călin Potor:

"Teroare la UPU Alba Iulia!"

Am fost contactat recent de către un grup numeros de angajaţi ai Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba din municipiul Alba Iulia - asistente, infirmieri, brancardieri şi alt personal nemedical din cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe, care mi-au prezentat o doleanţă deosebit de gravă, în opinia petenţilor, de la locul lor de muncă. Ca urmare, având în vedere că reprezint Alba Iulia în Parlament, şi, mai mult, provin din lumea medicală, i-am primit la biroul meu parlamentar pe cei aproape 30 de angajaţi ai UPU Alba Iulia. Mărturisesc că m-aş fi aşteptat ca problemele salariaţilor de la Spitalul Judeţean de Urgenţă să fi fost legate de salarii, volumul mare de lucru, lipsa instrumentarului de specialitate, sau alte aspecte specifice. Surprinzător însă, unica problemă a angajaţilor Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul SJU Alba este mai puţin obişnuită în unităţile medico-sanitare din România. Aceşti salariaţi, condamnaţi oricum, prin natura meseriei, să-şi desfăşoare activitatea în condiţii dificile şi traumatizante, sunt supuşi suplimentar unui stres psihic incredibil cauzat de către însuşi medicul coordonator UPU, dr. Aurel Crişan. Angajaţii care mi-au solicitat audienţă şi intervenţie susţin că sunt sistematic şi repetat înjuraţi, blestemaţi, umiliţi fără vreo vină şi fără motiv de către medicul amintit. Oamenii nu reuşesc să înţeleagă cu ce i-au greşit şefului să "merite" un asemenea comportament abject, cu atât mai mult cu cât şi ei, şi dr. Crişan au calitatea de angajaţi ai unui spital public, însă şeful îşi permite să se comporte ca un vătaf cu nişte slugi. Motivaţia medicului coordonator pentru pedepsele aplicate subordonaţilor săi de la UPU Alba Iulia, respectiv anumite deficienţe profesionale sau disciplinare, este considerată ca reprezentând un abuz de către angajaţi, argumentele dr. Crişan fiind catalogate drept închipuite şi nefundamentate pe realitate. În plus, salariaţii consideră că instrumentele de teroare psihică aplicate de către dr. Crişan la adresa lor sunt netemeinice, având în vedere că nu sunt folosite modalităţile legale de pedepsire a abaterilor, prevăzute de actele normative în vigoare şi de regulamentul intern al spitalului.

Stresul psihic pe care medicul coordonator îl practică zilnic împotriva angajaţilor are drept efect principal o activitate profesională scăzută din punct de vedere calitativ a echipei UPU Alba Iulia. În al doilea rând, acţiunile vehemente ale dr. Crişan, nedemne de un cadru medical, au drept consecinţă şi în instaurarea unei stări de nervozitate acută în rândul bolnavilor şi aparţinătorilor acestora. În acest fel, oameni fără vreo vină şi fără vreo legătură cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba sunt nevoiţi să asculte răcnetele, injuriile şi blestemele proferate de dr. Crişan la adresa angajaţilor UPU. Rezultatul acestei stări de fapt este diminuarea drastică a încrederii în echipa medic - asistent - alt personal, dar şi încărcarea nejustificată a pacienţilor sau aparţinătorilor cu un supliment de stres adăugat celui provocat de boala în sine sau de evoluţia acesteia.

Iniţial nu am reacţionat imediat la plângerile pe care mi le-au prezentat salariaţii UPU, încercând să verific şi din alte surse informaţiile prezentate de cei care se consideră terorizaţi psihic şi profesional. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât o serie de medici, atât din UPU, cât şi din alte secţii ale spitalului, au confirmat atitudinea incorectă şi incalificabilă a acestui doctor.

Mai mult, cetăţeni simpli din Alba Iulia, precum şi jurnalişti locali întăresc adevărurile reclamate de angajaţi, după ce au fost martori, din întâmplare, ai unor episoade demne de filmele de acţiune petrecute la UPU Alba Iulia, cu dr. Crişan în rolul principal, negativ, din păcate.

În aceste condiţii, nu îmi rămâne decât să rog şi să cer public domnului ministru Eugen Nicolăescu şi domnului secretar de stat Raed Arafat să verifice prin intermediul Corpului de control al Ministerului Sănătăţii, prin organismele de control ale Direcţiei de Sănătate Publică şi prin alte mijloace de care dispune sistemul, veridicitatea acestor fapte ce aduc gravă atingere nu numai angajaţilor UPU Alba, dar şi, mai grav, pacienţilor din Alba Iulia.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Trecerea după 1990 de la o economie de stat, centralizată, la un tip de economie de piaţă, deschisă, concurenţială, a însemnat totodată şi un proces lung, de cele mai multe ori anevoios, de privatizare a marilor coloşi industriali ai României.

Judeţul Hunedoara a reprezentat înainte de 1989 o zonă puternic industrializată, care a fost nevoită să se adapteze realităţilor economico-sociale impuse de noua ordine democratică. Numai că, deşi de interes naţional şi bine fundamentate în strategii guvernamentale, privatizările de aici, ca şi din alte părţi ale României, nu şi-au atins întotdeauna obiectivele, iar cei care au avut de suferit au fost localnicii şi comunităţile locale, dependente de evoluţia economică a acestor coloşi.

Astfel, s-a creat o falie puternică în rândul societăţii hunedorene în care majoritatea, afectată de soarta siderurgiei locale, a ajuns să se confrunte cu un nivel scăzut de trai, la limita supravieţuirii, acutizat în ultimii ani şi de măsurile unei guvernări iresponsabile a PDL. Pe de altă parte, în urma privatizărilor au rezultat afaceri cu fier vechi, la limita şi cu încălcarea legii, şi care s-au încheiat dincolo de gratii, pentru cei care le-au dezvoltat în anii de după Revoluţie.

Ca atare, situaţia deloc roz a siderurgiei hunedorene postdecembriste şi realitatea cruntă, dificilă, în care se zbate comunitatea locală astăzi nu trebuie uitate şi nu trebuie ignorate în condiţiile în care Guvernul României a aprobat de curând strategia de privatizare a Societăţii Comerciale Complex Energetic Hunedoara S.A. printr-o hotărâre ce asigură cadrul legislativ pentru derularea privatizării acestui operator economic. Complexul are un capital social de 203,39 milioane de lei şi este controlat integral de stat, prin Ministerul Economiei.

Hotărârea prevede declanşarea şi derularea privatizării prin majorare a capitalului social, prin atragerea unui investitor strategic şi dobândirea de către acesta a unui pachet de acţiuni reprezentând 51% din capitalul social al societăţii în cadrul unei operaţiuni de majorare de capital prin emisiune de noi acţiuni. Selecţia investitorului se va realiza prin metoda licitaţiei cu ofertă în plic, combinată cu metoda licitaţiei cu strigare, precedată de negocieri desfăşurate pe bază de oferte preliminare şi neangajante.

Totuşi, recentele cazuri de la Oltchim Râmnicu Vâlcea şi Mechel Câmpia Turzii dovedesc că bunele intenţii ale Guvernului şi strategiile guvernamentale în materie de privatizare nu sunt suficiente. În ambele situaţii, chiar dacă în stadii diferite ale procesului de privatizare (Oltchim - în faza de început, Mechel - postprivatizare), neseriozitatea unor investitori în a-şi onora ofertele angajante şi obligaţiile asumate, erorile de management din trecut, pasivitatea foştilor guvernanţi şi lipsa de reacţie a acestora, au transformat aceste societăţi în adevărate butoaie cu pulbere pentru comunităţile locale şi pentru angajaţi.

Ca cetăţean al Hunedoarei şi deputat în acest colegiu voi face toate demersurile astfel încât asemenea cazuri grave să nu se întâmple, ante şi postprivatizare, la Complexul Energetic Hunedoara S.A.

Este motivul pentru care solicit Guvernului României, domnului prim-ministru Victor Ponta şi ministrului delegat pentru energie, Constantin Niţă, responsabilitate, transparenţă şi eficienţă în cadrul negocierilor care vor urma pentru privatizarea Complexului Energetic Hunedoara S.A.

Totodată, solicit adoptarea de măsuri în cadrul strategiei şi negocierilor de privatizare, atât de protecţie socială a angajaţilor, pentru a se evita situaţiile grave de la Mechel Câmpia Turzii, cât şi de natură juridică şi legală, pârghii ale statului, pentru a determina investitorii să-şi achite obligaţiile economice asumate faţă de societate, faţă de angajaţi, faţă de comunitatea locală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reforma TV"

Avem trei lucruri certe în sănătate:

1. În primul rând nemulţumirea generalizată legată atât de funcţionarea sistemului, cât şi de actuala lege a sănătăţii. În ciuda zecilor de modificări făcute celor 863 de articole prin ordonanţe de guvern sau ordine de ministru, legea adoptată prin asumarea răspunderii în timpul guvernării Tăriceanu stârneşte azi doar numeroase critici, atât din partea pacienţilor, cât şi din partea personalului medical şi a asiguratorilor.

2. Lipsa unor date sigure despre realităţile din sistem datorată absenţei unui control eficient al raportărilor teritoriale, cât şi dificultăţilor în accesarea datelor deţinute de Casa Naţională de Sănătate.

3. Cel mai mic procent din PIB din UE alocat sănătăţii.

Recentele declaraţii ale oficialităţilor au accentuat incertitudinile privind organizarea sistemului de sănătate şi rămân doar simple experimente de reformă televizată atât timp cât nu există o evaluare serioasă a sistemului de sănătate şi un studiu de impact al modificărilor propuse.

Consider că elaborarea unei noi legi a sănătăţii e la fel de importantă ca şi Constituţia şi că acest deziderat trebuie realizat cât mai rapid, fără a ţine cont de coloratura politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Malpraxis şi complicitate"

Aproape 200 de medici sunt reclamaţi anual la Colegiul Medicilor, iar în ultima perioadă media prezintă tot mai multe cazuri de pacienţi consideraţi victime ale erorilor medicale. Nimeni nu plăteşte, nici societăţile de asigurări şi nici spitalele, pentru erorile legate de lipsa aparaturii sau a medicaţiei sau a investigaţiilor necesare.

Am iniţiat un proiect legislativ ce prevede despăgubirea rapidă a pacienţilor victime ale malpraxisului, dar din nefericire acest proiect legislativ rămâne blocat prin sertarele comisiilor parlamentare.

Nu înţeleg de ce reprezentanţii puterii protejează societăţile de asigurări şi nici refuzul constant al organizaţiilor medicale de a susţine acest proiect legislativ. Pacienţii sunt nemulţumiţi că doar 11 medici şi-au pierdut dreptul de a profesa şi 198 au primit sancţiuni, dintr-un total de 916 reclamaţii la Colegiu, şi cer ca acest proiect de lege să intre cât mai curând în dezbaterea parlamentară.

Complicitatea celor care au interesul ca pacientul să rămână fără apărare în faţa sistemului e transpartinică. Sunt aceiaşi oameni care au funcţii de răspundere şi interese pe toate palierele sănătăţii româneşti.

Cer astăzi sprijinul dumneavoastră pentru ca dreptul constituţional la sănătate să nu rămână doar o vorbă goală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Inimă de copil"

16% dintre copiii cu malformaţii congenitale de cord au o şansă. Restul, nu! Ce înseamnă asta? Aproape o mie de morţi pe an sau trei inimi care încetează să bată în fiecare zi în România sau copii în stare gravă care îşi caută dreptul la sănătate prin alte ţări mai primitoare.

Copiii ar putea fi salvaţi dacă birocraţia ar da în folosinţă secţia de chirurgie cardiovasculară de la Spitalul "Marie Curie" din Capitală. Blocarea posturilor din sistem face ca o secţie ultramodernă în care s-au investit 3,5 milioane de euro să stea cu uşile închise.

Medicii şi asistenţii sunt alungaţi din ţară de Ministerul de Finanţe şi Ministerul Sănătăţii, la fel şi copiii a căror inimă a fost uitată de guvernanţi. Medicii şi copiii se întâlnesc la operaţie în străinătate, iar acelaşi Guvern, care nu a găsit soluţiile necesare, decontează altor ţări 30.000 de euro pentru fiecare operaţie.

Am depus un proiect legislativ ce prevede deblocarea posturilor din sănătate, dar inima împietrită a guvernanţilor a uitat de milionul de locuri de muncă promis în campania electorală.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"În guvernarea USL curge doar laptele pe câmp... urmează mierea?"

Consider că actuala prăbuşire a pieţei laptelui produs în România se datorează declaraţiilor oficialităţilor din Ministerul Agriculturii şi cer Guvernului despăgubirea fermierilor pentru pierderile suferite. Totodată, solicit de urgenţă, ca măsură de resuscitare a consumului de lapte, adoptarea proiectului legislativ privind reducerea TVA-ului la 9% pentru produsele alimentare de bază.

Anunţurile necugetate venite din sfera guvernamentală privind contaminarea laptelui cu aflatoxină au adus fermierii români în pragul falimentului. Deşi aflatoxina a fost descoperită cu rapiditate şi corectitudine înainte de comercializarea laptelui, în cadrul unor analize uzuale, modul defectuos de comunicare a determinat o adevărată fobie în rândul cumpărătorilor, ducând la prăbuşirea comerţului cu lapte din producţia internă. În lipsa pieţelor de desfacere, producătorii au ajuns să arunce zeci de tone de lapte pe câmp.

Dacă anunţurile de la Ministerul Agriculturii nu erau suficiente pentru lichidarea producătorilor interni, noile veşti privind desfiinţarea Programului "Laptele şi cornul" vor rezolva definitiv orice speranţă privind dezvoltarea acestui sector vital al economiei naţionale, alături de respingerea pe bandă rulantă, de către actuala majoritate, a proiectelor legislative ce încurajau producţia agricolă, precum Programul "Primul tractor" sau "Primul siloz".

În aceste condiţii, solicităm despăgubiri guvernamentale pentru producătorii care au suferit pierderi în această perioadă din cauza politicilor actualei majorităţi şi le reamintesc că pe ordinea de zi există de ani buni proiectul legislativ privind reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Fericire în rate"

Pe 20 martie ONU a luat fericita deciziede a proclama Ziua Internaţională a Fericirii pentru a sublinia angajamentul pe care şi l-au luat toate cele 193 de state membre de a înţelege mai bine cât de importante sunt bucuria şi bunăstarea populaţiei în dezvoltarea politicilor publice.

Pe 20 martie majoritatea ne-a fericit cu declaraţii care vor distruge agricultura românească.

Am votat pentru a fi mai fericiţi în această ţară, dar dezamăgirile se ţin lanţ.

Vă reamintesc doar două puncte ale manifestului pentru Iaşi al majorităţii USL: punctul 3, modernizarea aeroportului internaţional şi punctul 6 ce prevedea un spital regional de urgenţă. Niciunul din aceste obiective nu a fost prevăzut în bugetul USL. La Bârlad ni s-a promis interzicerea gazelor de şist şi modernizarea DN24. Niciunul din aceste obiective nu se realizează.

Suntem în continuare mult prea fericiţi că am scăpat de unii, deşi am dat de alţii care ne dau doar multă "fericire" tuturor prin noi taxe şi impozite.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Anexele USL"

Partidul unic a votat "din greşeală" un amendament la Statutul parlamentarilor ce va fi folosit în vederea limitării atribuţiilor ANI.

Adoptarea acestui amendament duce la abrogarea prevederilor din toate celelalte legi care sunt în contradicţie cu Statutul parlamentarilor, vulnerabilizând procedura de evaluare a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese.

Partidul unic îşi votează conştiincios, după degetul liderului de grup, toate privilegiile, şi lacrimile de crocodil de pe blogul preşedintelui Camerei Deputaţilor nu încălzesc pe nimeni.

Nu este pentru prima dată când parlamentarii USL votează greşit în plen arătând "receptivitate" şi "interes" faţă de problemele dezbătute. Pseudouninominalii dovedesc din nou că sunt simple anexe la cartela de vot. Ei sunt şi vor rămânesensibili doar la indicaţia degetului de la partid, dar muţi, surzi şi orbi la problemele cetăţenilor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Coplata nu ajută Guvernul, dar încurcă pacienţii"

Consider că noua taxă pe sănătate, coplata, va aduce deservicii majore pacienţilor şi sistemului de urgenţă şi se va ajunge la situaţia paradoxală în care o nouă taxă va genera cheltuieli suplimentare în sistemul medical. Reamintesc tuturor românilor că înainte de alegeri actuala majoritate a clamat abolirea coplăţii, dar, pe 12 martie 2013, cei 238 de deputaţi ai majorităţii au votat împotriva proiectului meu legislativ ce prevedea eliminarea coplăţii.

Coplata nu ajută Guvernul, dar încurcă pacienţii şi sistemul de sănătate. Pacienţii vor evita să plătească această taxă suplimentară în două moduri, fie apelând la 112, chiar şi pentru afecţiuni minore, ceea ce va duce la aglomerarea până la refuz a ambulanţei şi a unităţilor de primire urgenţe care vor deveni rapid ineficiente, fie amânând prezentarea la spital, cu riscul de agravare a afecţiunii. Ambele moduri vor duce şi la creşterea cheltuielilor legate de asistenţa medicală, cheltuieli care nu ar fi existat dacă această coplată nu ar fi introdusă.

În plus, sumele colectate sunt infime pentru majoritatea USL, dar importante pentru cei care plătesc cu greu asigurările de sănătate, ajungând să reprezinte 13,5%. Aşa-zisa reducere a sumelor percepute e doar un cal troian pentru introducerea unei noi taxe ce va fi crescută de câte ori va vrea majoritatea USL.

USL a votat împotriva propriului program guvernamental şi mi-a respins, pe 12 martie 2013, proiectul legislativ ce prevedea eliminarea coplăţii. Cine mai poate crede că vom avea 8 spitale regionale, medicaţie pentru oncologici sau rezolvarea problemelor copiilor cu malformaţii congenitale cardiace...

Am identificat şi propus surse pentru suplimentarea şi finanţarea sistemului medical, precum modificarea sistemului de colectare a CAS, a clawback-ului, taxarea marilor averi, precum şi decontarea serviciilor medicale de către cei care ajung la spital în urma exceselor etanolice sau de către şoferii surprinşi în trafic sub influenţa alcoolului sau psihotropelor. Aceste măsuri trebuie însoţite de depolitizarea sistemului, o nouă lege a sănătăţii şi consultarea societăţii civile pentru asigurarea unei mai bune gestionări a banului public.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şomaj de Vaslui marca USL"

Vasluiul bate orice record al pieţei muncii. Paradoxal, într-o zonă descrisă drept pol al sărăciei, cu mână de lucru ieftină, în care activitatea sectorului privat s-a redus cu peste 50%, toţi cei 5.393 de şomeri vasluieni indemnizaţi provin exclusiv din sectorul privat, în timp ce aparatul bugetar s-a mărit de aproape 10 ori.

Statisticile oficiale ne arată o realitate vasluiană plină de dramatism, 16.953 de şomeri, din care doar 5.393 indemnizaţi, 11.330 au absolvit doar gimnaziul, 2.009 au studii liceale şi postliceale, 423 au studii superioare, iar peste 30% sunt femei (5.452), iar grupele de vârste preponderent afectate sunt cele sub 25 de ani şi peste 55 de ani.

În campania electorală s-au promis un milion de locuri de muncă, reducerea CAS şi facilităţi pentru investitori. După campanie legile mele privind reducerea TVA-ului la 19% sau a CAS-ul sau cele care prevăd facilităţi pentru cei care angajează tineri sunt respinse de tăvălugul USL.

În aceste condiţii nu mai miră pe nimeni că aproape 10% dintre angajaţii IRB vor îngroşa, în aceste zile, rândurile şomerilor şi că urmează reduceri de personal de 15% în întreaga ţară. Vor fi şomeri marca USL.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL sub PCR"

În 1990 situaţia economică a judeţului Vaslui era mult mai bună decât astăzi.

Conducătorii eterni locali şi parlamentarii judeţului Vaslui nu au înregistrat timp de douăzeci de ani nicio performanţă notabilă. Dincolo de disputele politice, rezultatele "muncii" lor pot fi analizate de oricine prin cifre concrete. Ne putem întreba câţi investitori puternici au reuşit să atragă în judeţ şi câte unităţi industriale mari mai au rezultate semnificative economic? Răspunsul este clar. Niciunul şi niciuna.

În 1989 erau aproximativ 30.000 hectare irigate în judeţ. Astăzi câte mai sunt? Câte hectare stau nelucrate sau sunt lucrate în exploataţii agricole mici, ineficiente? Câte cooperative sau asociaţii agricole există la nivel de judeţ?

Situaţia căilor de comunicaţii este şi ea foarte proastă. Cu un ministru USL la transporturi specializat în transformatoare, calea ferată Tecuci-Bârlad-Iaşi nu este nici măcar dublată în întregime, şi asta ca să nu vorbesc de electrificare, căile ferate spre Huşi şi Fălciu sunt în paragină, iar acel proiect de amenajare pentru navigaţie a râului Prut a ajuns în domeniul ştiinţifico-fantastic.

În 1990 situaţia economică a judeţului Vaslui era mult mai bună decât astăzi. Prin comparaţie cu aceşti conducători iubiţi marca USL, fostul prim-secretar Ion Frăţilă rămâne un exemplu de competenţă maximă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Procesul de Vaslui"

Mai bine de jumătate dintre cei 4.000 de vasluieni plătitori ai taxei de primă înmatriculare a autovehiculelor au dat în judecată statul. În ultimele două luni şi jumătate 600 din aceştia au solicitat restituirea acestei taxe abuzive, 40% dintre dosarele depuse la registratura instanţei sunt cele legate de taxa auto, iar termenele de judecată au ajuns la aproape două luni, ajungându-se şi la aproape patru luni de judecată pentru o astfel de speţă.

Tribunalul Vaslui judecă în fiecare zi câte 50 de astfel de procese, iar posesorii autoturismelor câştigă de fiecare dată restituirea sumelor, recuperând între 800 şi 15.000 de lei, în funcţie de capacitatea cilindrică şi de vechimea maşinii.

De pe 15 martie 2013 a intrat în vigoare noua taxă auto, intitulată pompos urgenţă la plata unui timbru de mediu, şi aşteptăm sute de procese în luna aprilie.

Consider această taxă discriminatorie, ilegală, abuzivă şi riscantă pentru mediu, întrucât va transforma România în cimitirul de maşini al Europei.

Solicit celor 13 parlamentari de Vaslui să îşi respecte promisiunile făcute în campanie şi să voteze proiectul meu legislativ ce prevede abrogarea acestei taxe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum devii consilier al primului-ministru?"

Se alege praful din toate ministerele, cu strategiile făcute după ureche sau în funcţie de interesele personale sau de grup, cameleonii USL au învăţat reţeta pentru a deveni consilieri ai primului-ministru. E suficient să fii ministru sau secretar de stat şi să declanşezi un scandal legat de ANI, plagiat, compatibilitate, pentru ca încrederea premierului să se reverse asupra ta.

Cu ce se ocupă aceştia? Nu se ocupă de nimic. "Consilierii mei nu fac lucruri", spune premierul, dar pentru acest nimic primesc casă, maşină şi transport cu avionul prin întreaga ţară.

Remarcăm doar că în "cel mai cinstit şi competent" Guvern numărul de consilieri ai primului-ministrucreşte în fiecare zi. După coplată şi răsplată...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cum mănâncă USL laptele şi cornul?"

Puterea a pus ochii pe laptele şi cornul copiilor de şcoală. Nu binele copiilor e pus pe primul plan, ci administrarea a 100 de milioane de euro alocate acestui program.

În mediul rural şi pentru copiii defavorizaţi întrebarea crâncenă nu este cu cine rămân după ora 12, ci ce mănânc azi, iar acest program constituie răspunsul şi o motivaţie reală pentru a continua mersul la şcoală într-o ţară cucerită de sărăcie şi de abandon şcolar.

Concluzionând: ar fi o eroare de neiertat dacă în numele risipei şi austerităţii s-ar elimina acest program fără a-l înlocui cu o formulă mai bună de furnizare a hranei pentru copiii şcolari defavorizaţi, eventual o masă caldă gratis, în condiţii de igienă corespunzătoare.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"BOC sau BOR"

Biserica Ortodoxă din Cipru a anunţat că este dispusă să renunţe la toate averile pentru a scăpa ţara de criză. Arhiepiscopul Chrysostomos al II-lea intenţionează să pună la dispoziţia autorităţilor toate bogăţiile instituţiei, după ce Parlamentul din Cipru a respins planul de impozitare cu 10% a depozitelor bancare ale cetăţenilor necesar accesării unui împrumut extern. Totodată, Biserica este dispusă să îşi ipotecheze proprietăţile pentru a investi în titluri de stat.

Poate că nu s-ar cruci nimeni dacă BOR ar ajuta creştineşte copiii ce au nevoie de un prânz cald, de o hăinuţă nouă, de o jucărie, de un sfat, de ceva educaţie civică... în fine, de ceva ce o Biserică ar trebui să facă pentru fiii săi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"MCV-ul care ne transformă"

Ce ar fi păţit un politician trimis în judecată dacă era ministru în Franţa? Nimic... pentru că acolo nu există ministru trimis în judecată.

În mai puţin de trei ore după anunţul parchetului privind deschiderea unei anchete judiciare pentru suspiciunea de evaziune fiscală, ministrul Jérôme Cahuzac şi-a dat demisia, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, şi aceasta a fost acceptată imediat de preşedintele François Hollande.

Doar simpla controversă privind existenţa unui cont în Elveţia şi declanşarea unei anchete au fost considerate improprii pentru imaginea guvernamentală, deşi vorbim de un ministru care făcuse din lupta împotriva evaziunii fiscale una din priorităţile sale.

Şeful statului a apreciat gestul ministrului de a-şi prezenta rapid demisia din Guvern pentru "a-şi apăra mai bine onoarea" şi a evita "tergiversarea scandalului."

Mai întreabă cineva de ce MCV pentru România?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Asigurarea lui Nicolăescu - muncă fără pâine"

În prezent, sub oblăduirea ministerului, medicamente compensate nu mai vezi pentru că nu au fonduri alocate, iar în spitalele arondate te duci să te tratezi de o boală şi te alegi cu două.

Românii au votat un sistem de sănătate "asigurat" de Nicolăescu şi "beneficiază" din plin de un astfel de sistem.

Salarii prost plătite şi emigrarea în masă a personalului medical cu grad înalt de calificare şi noile taxe pe sănătate îi determină pe tot mai mulţi să se trateze singuri la domiciliu.

Ne-au promis noi locuri de muncă şi prosperitate, dar ne-au adus doar mediocritate managerială de mic contabil ce caută economii în criză doar prin restructurare şi desfiinţare de locuri de muncă. Este o situaţie excepţională în România, în condiţiile în care abia dacă mai avem4 milioane de locuri de muncă.

E cel puţin necugetat, chiar patologic, să desfiinţezi locuri de muncă în sănătate, remunerate cu 200 euro, şi să te lauzi că eşti "marele reformator", şi să spui că în sănătate lucrează o "armată care taie frunza la câini şi cere şpagă".

Astfel de patologie se poate trata doar în unul din spitalele pe care au promis că le vor reînfiinţa, dar au uitat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legi ultraspeciale"

Legile speciale devin atât de speciale încât nu se aplică aleşilor USL, în special atunci când ele prevăd sancţiuni mai dure decât cele prevăzute de Statutul parlamentarilor sau alte sancţiuni decât cele prevăzute de Statutul parlamentarilor. Porniţi de la început de mandat pe căi greşite, parlamentarii puterii votează "din greşeală" un statut ce va crea confuzii şi care va limita atribuţiile ANI.

Cu o majoritate de parlamentari deţinută în Parlamentul României, USL nu mai ţine cont de Constituţie şi abrogă la pachet toate articolele ce contravin superimunităţii. Este doar dovada clară a faptului că unii membri ai Parlamentului doresc diminuarea competenţelor ANI prin intervenţii legislative, ducând din nou la vulnerabilizarea poziţiei României în raport cu MCV şi aderarea la spaţiul Schengen.

În aceste condiţii, modificările de statut parlamentar, legiferate de USL, rămân doar simple farduri menite a ascunde adevărata faţă a superimunităţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Intelectualii..."

Unul dintre nominalizaţii la premiul Nobel, Mircea Cărtărescu, arată că în România există un război împotriva intelectualilor.

Ne întrebăm doar dacă nu are dreptate, după ce reorganizarea expeditivă a Institutului Cultural Român a determinat mulţi membri de marcă ai intelectualităţii să se lepede de colaborarea cu această instituţie, iar tot această reorganizare să provoace o adevărată revoltă internaţională.

Personalităţi culturale, printre care se numără laureaţi ai premiului Nobel, precum Tomas Transtromer şi Herta Müller, sau cineaşti români premiaţi la Cannes, Cristi Puiu şi Cristian Mungiu, au acuzat epurarea intelectualităţii româneşti pe baze ideologice şi ale înregimentării politice.

Într-o ţară în care politicointelectualii se raportează exclusiv latitulaturi şi avantaje, este evident că intelectualitatea principială este supusă agresiunii, chiar cu acceptul categoriei victimizate.

"Omul cu caloriferul" a reuşit în câteva săptămâni ceea ce n-a reuşit nici Stalin şi nici Ceauşescu... să trăim într-un roman de Kafka!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Servicii consulare la salarii româneşti"

Românii din afara graniţelor au nevoie de soluţii viabile atât pentru diminuarea cheltuielilor legate de serviciile consulare, cât şi pentru uniformizarea documentelor de suport care stau la baza prestării serviciilor consulare.

În contextul creşterii numărului celor au domiciliul sau reşedinţa în afara graniţelor ţării e nevoie şi de o altă abordare a gestionării situaţiilor de criză şi a altor situaţii deosebite.

Mirajul unui trai mai bun în spaţiul UE a dus la amplificarea problematicii în materie de accidente, conflicte de muncă, minori neînsoţiţi, spitalizări, cazuri de privare de libertate, transfer de persoane condamnate, transport medical, trafic de persoane, infracţiuni cu violenţă având victime cetăţeni români sau delincvenţă juvenilă.

De exemplu la Roma e nevoie urgentă de un spaţiu care să corespundă volumului activităţilor consulare desfăşurate de Ambasada României.

În aceste condiţii, solicit domnului Corlăţean o intervenţie promptă pentru adaptarea serviciilor consulare la exodul românesc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Închis la şcoală! Deschis la delincvenţă..."

19 şcoli şi grădiniţe din judeţul Vaslui, printre care şi o grădiniţă din Bârlad sau o şcoală gimnazială din Huşi, se vor închide din cauza scăderii fondurilor alocate primăriilor şi a populaţiei şcolare. Decizia fără precedent aparţine directorilor şcolilor şi coordonatorilor şi are avizul ISJ.

Mai grav e că la ţară vor fi închise 12 grădiniţe şi cinci şcoli. Acest lucru va transforma, în semestrul următor, sute de copii în navetişti.

Ne întrebăm doar câţi copii vor abandona şcoala în perioada următoare din cauza dificultăţilor de transport şi cu cât va creşte delincvenţa juvenilă asociată analfabetismului sau numărul de mame minore.

Domnul Constantin Avram:

"Regionalizarea României - drum spre progres şi bunăstare sau pericol de dezmembrare a statului naţional unitar român

Anunţat drept unul dintre cele mai importante proiecte ale României, procesul de regionalizare presupune reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, prin adăugarea unui nivel suplimentar de unităţi administrative, şi anume regiunile cu personalitate juridică. Practic, anumite competenţe care acum se află la nivel central vor fi transferate la regiuni: economie, fonduri europene, afaceri, infrastructură, sănătate, mediu, educaţie, agricultură, cultură, turism, protecţie socială, amenajarea teritoriului, situaţii de urgenţă, tineret şi sport.

În prezent, majoritatea statelor europene au guvernare pe mai multe nivele, diferite de la stat la stat, în funcţie de nevoile şi caracteristicile fiecăruia. Putem oferi poate doar câteva exemple, federalismul din Germania, regiunile Italiei, sistemul pe trei nivele din Polonia (comune, districte şi voievodate) sau regiunile din Franţa.

În România, procesul se află într-o perioadă de identificare şi conturare a celor mai viabile alternative care să se plieze cel mai bine pe structura şi interesele sale. Dezbaterile despre modul în care va arăta structura administrativă a României în urma procesului de regionalizare sunt diverse, însă un lucru este clar: trebuie luate în calcul toate componentele acestei problematici, plecând de la numărul acestor regiuni, prerogative, bugete etc. Plecând de la exemplele statelor europene în domeniul regionalizării şi descentralizării, putem identifica evident atât avantaje, cât şi riscuri, însă cred că este de datoria noastră, a tuturor, să identificăm acele formule care să ofere cel mai coerent model de regionalizare pentru România, adaptat realităţilor şi nevoilor reale, autentice ale contextului autohton.

Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, programe de dezvoltare regională mai coerente, o cunoaştere mai bună a nevoilor cetăţenilor sau o mai bună gestionare a resurselor publice, acestea sunt doar câteva dintre avantajele acestui proces.

Există, evident, şi riscuri, iar din punctul meu de vedere principalele provocări ale acestui proces vor fi: dezvoltarea aproximativ egală a regiunilor, reducerea birocraţiei sau alocarea echitabilă a resurselor în interiorul regiunilor.

Este nevoie, astfel, de o transparenţă majoră pentru ca fiecare cetăţean să înţeleagă cât mai corect cadrul general al procesului de regionalizare şi modul în care acesta va produce atât schimbări, cât şi noi oportunităţi în viaţa fiecăruia.

Au fost propuneri succesive, în anul 2004, prin Legea nr.315/2004 adoptată de Parlament, care a propus dezvoltarea regională a României, cu 8 regiuni pe structura actuală a judeţelor şi care răspundea oarecum numai criteriilor economice.

În 2009, UDMR aliatul PDL la guvernare, a venit cu o propunere legislativă pentru 16 regiuni, cuprinse în 5 macroregiuni, aprobată tacit în Senatul României. Evident că în Camera Deputaţilor a căzut, iar ideea a stârnit râsul majorităţii, dar a mulţumit o parte a celor care mai visează la revizionismul maghiar. Ce nu înţelegem este legat de faptul că regionalizarea pentru unii înseamnă simpla divizare a unui spaţiu economic al unor state suverane în zone administrativ-teritoriale care să aducă decizia mai aproape de cetăţean.

De ce ne asumăm riscul divizării economice şi teritoriale a României? Acest risc ar trebui asumat conştient numai în folosul comunităţilor locale, după consultarea mediului academic, a autorităţilor publice locale, după dezbateri cu ONG-urile şi în baza unor criterii foarte clar definite.

Pentru că efectele crizei economice şi financiare nu au ocolit statele europene care sunt deja organizate pe regiuni, iată câteva motive pentru care trebuie să gândim foarte serios acest proces al regionalizării României.

Doamna Cornelia Negruţ:

"USL îşi va respecta angajamentul luat în faţa românilor"

Înaintea alegerilor din 2012, USL a prezentat Angajamentul pentru România, asumându-şi o declaraţie de principii, în 10 puncte, pe care s-a angajat să o respecte în faţa românilor şi în viitoarele acţiuni politice. Angajamentul USL se referea la abordarea unui nou model de guvernare, competenţă şi eficienţă, dar şi la iniţierea unui nou model de societate, aşezată pe repere morale, construită pe solidaritate, respect şi toleranţă.

Românii ne-au răspuns cu încredere şi USL a câştigat detaşat toate alegerile din 2012 - anul victoriei. Le-am promis oamenilor că vom face dreptate până la capăt şi aşa va fi. Detractorii care aşteaptă cu sufletul la gură să cânte prohodul USL mai au de aşteptat. Cel puţin patru ani!

Responsabilitatea noastră a început prin a spune românilor adevărul despre starea de fapt în care se află ţara şi societatea. Nu ne dorim, şi am anunţat public acest lucru, să minţim oamenii, să-i amăgim cu false aşteptări. Lucrurile nu se vor schimba peste noapte. După patru ani de măsuri aberante, care au distrus economia, va fi nevoie de cel puţin trei ani pentru ca rezultatele guvernării să fie simţite de fiecare român. Programul de relansare a economiei a început încă din prima zi a guvernării USL şi suntem hotărâţi să îl ducem la capăt cu succes. Noi am propus un program de guvernare realist, nu unul populist, nu am promis mai mult decât suntem conştienţi că putem realiza.

România are nevoie nu doar de un alt mod de guvernare, ci de alte modele sociale. Nu putem avea o societate care construieşte, dacă nu avem oameni dedicaţi spre dezvoltare. Nu putem avea prosperitate, dacă cei care guvernează nu se gândesc decât la sărăcie şi austeritate. Nu putem avea progres pentru toţi, cu o putere care serveşte doar un grup de interese. USL şi-a luat nu numai angajamentul, dar şi datoria de a fi în serviciul cetăţenilor, iar românii vor observa că le vom face dreptate şi vom îndrepta erorile predecesorilor.

Într-o lume preocupată de aparenţe şi imagine, problemele reale sunt date uitării. Puţini sunt cu adevărat preocupaţi de oamenii care şi-au pierdut locurile de muncă, de copiii buni fără bani de şcoală, de cei care nu îşi mai pot plăti creditele, de tinerii care termină facultatea şomeri, pentru că posturile sunt blocate. Noi ştim aceste probleme. Ele sunt agenda noastră, a Uniunii Social Liberale.

Relansarea economică nu se va produce continuând politica răposată de tăieri brutale şi nediferenţiate de venituri, de împrumuturi iresponsabile, care au îndatorat generaţiile viitoare. Avem nevoie de un nou model economic, bazat pe încurajarea iniţiativei private, pe susţinerea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă. Noul model economic va avea ca rezultat un mediu de afaceri puternic, dezvoltarea clasei de mijloc şi, implicit, reducerea inechităţilor sociale. Vom avea o societate care îşi respectă pensionarii, are grijă de copii şi nu îi abandonează pe cei defavorizaţi. USL are propuneri solide, discutate cu sindicatele şi patronatele, cu întreprinzătorii privaţi, propuneri care nu doar vor aduce mai mulţi bani la buget, ci vor crea un mediu favorizant investiţiilor şi creării de locuri de muncă.

USL va redefini conceptul unui stat modern, care îşi respectă contractul cu cetăţenii plătitori de taxe şi impozite. Avem nevoie de sisteme publice solide şi funcţionale: educaţia, sănătatea şi ordinea publică reflectă gradul de civilizaţie şi dezvoltare a unei societăţi, de aceea sunt pentru noi domenii prioritare. Vom rupe definitiv tradiţia politizării excesive şi vom readuce profesionalismul în administraţie.

România trebuie să devină un partener de încredere, predictibil şi respectat în cadrul Uniunii Europene şi al organismelor internaţionale din care face parte. USL va duce la bun sfârşit şi acest deziderat, şi vom demonstra românilor că ne ţinem de cuvânt.

Domnul Cornel-Cristian Resmeriţă:

"Complexul Energetic Hunedoara"

A fost înfiinţat ca urmare a deciziei Guvernului Ponta, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1023/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ca urmare a fuziunii prin contopire a Societăţii Comerciale Electrocentrale Deva S.A. şi a Societăţii Comerciale Electrocentrale Paroşeni S.A., urmând ca în acesta să fie înglobate şi cele patru unităţi miniere viabile din cadrul Companiei Naţionale a Huilei, respectiv minele: Lonea, Livezeni,Vulcan şi Lupeni.

Societatea Comercială Complexul Energetic Hunedoara S.A. a fost înregistrată la Registrul Comerţului în data de 1 noiembrie 2012, are un capital social de 203.396.080 lei, fiind deţinut de statul român, prin Ministerul Economiei, în proporţie de 100%, obiectul principal de activitate fiind producerea de energie electrică, prin utilizarea huilei din Valea Jiului. Societatea Comercială Complexul Energetic Hunedoara S.A. asigură aproximativ 5% din producţia de energie electrică a României, fiind singurul mare producător de energie electrică din zona de centru şi nord-vest a ţării.

Tot ca urmare a politicilor aplicate de Guvernul condus de Victor Ponta, au fost şterse datoriile istorice pentru minele viabile care vor fi incluse în Complexul Energetic Hunedoara, Compania Naţională a Huilei fiind divizată astfel în Societatea Naţională de Închideri de Mine Valea Jiului S.A, formată din cele trei mine neviabile: Petrila, Paroşeni şi Uricani, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.119/2011, modificată şi aprobată prin Legea nr.143/2012, înregistrată la Registrul Comerţului la data de 1 noiembrie 2012, şi Societatea Naţională a Huilei S.A, care cuprinde grupul celor patru mine viabile: Lonea, Livezeni, Vulcan şi Lupeni, înfiinţată la data de 1 ianuarie 2013, aceasta din urmă urmând să fuzioneze cu Complexul Energetic în primăvara acestui an.

Complexul Energetic Hunedoara a fost conceput ca obiectiv strategic, dorindu-se a fi o unitate pentru siguranţa sistemului energetic al României, funcţionând ca un tot unitar şi folosind cărbunele din Valea Jiului, asigurându-se astfel şi stabilizarea locurilor de muncă din Valea Jiului.

În urma vizitei efectuate de ministrul delegat al Ministerului Energiei, domnul Constantin Niţă, în luna februarie, în Valea Jiului, ca urmare a discuţiilor purtate între acesta, reprezentanţii sindicatelor miniere şi factorii de decizie ai Societăţii Naţionale a Huilei şi Complexului Energetic Hunedoara, s-a ajuns la concluzia că se doreşte cea mai bună formulă pentru a conlucra şi a găsi o perspectivă de viitor pentru sectorul minier, se vor lua măsuri pentru retehnologizarea acestuia şi a celor două termocentrale Mintia şi Paroşeni şi pentru eficientizarea activităţii din minerit în vederea păstrării locurilor de muncă.

Având în vedere deschiderea pe care a manifestat-o Guvernul Ponta şi, implicit, domnul prim-ministru Victor Ponta faţă de problemele Văii Jiului, şi atenţia acordată de domnul ministru al energiei, Constantin Niţă, activităţii din minerit, noi, cei din Valea Jiului, ne manifestăm deplina încredere că se vor găsi toate soluţiile care se impun în vederea adoptării legislaţiei necesare pentru ca huila să fie considerată resursă strategică, se vor asigura condiţiile pentru funcţionarea Complexului Energetic Hunedoara şi continuarea activităţii în minerit.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Cine răspunde până la urmă de pacienţii României, bolnavii nimănui?"

În condiţiile în care se constată o deteriorare acută a sistemului sanitar românesc, periodic ni se oferă explicaţii, mai mult sau mai puţin reale, larg mediatizate, legate fie de prestaţia actului medical şi (i)moralitatea celor care o practică, fie de lipsa fondurilor necesare sau/şi ineficienta întrebuinţare a acestora.

Poate ar trebui să ne gândim şi la faptul că, incontestabil, există o puternică legătură între calitatea serviciilor medicale acordate pacienţilor şi calitatea vieţii profesionale a angajaţilor din sistem, iar calitatea vieţii profesionale a salariaţilor din sistemul sanitar este, la rândul ei, afectată de contextul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Diversele cercetări spulberă mitul interesului salariaţilor predominant legat de salarii, ba chiar şi pe acela al situării salariilor pe primul loc în ordinea priorităţilor acestora. Cuantumul remuneraţiei deţine însă primul loc în ordinea cauzelor care determină migraţia personalului medical şi reprezintă principalul motiv de insatisfacţie a salariaţilor. În acest sens, studiile indică chiar existenţa unui număr semnificativ de cazuri de sărăcie salarială în rândul angajaţilor din sănătate.

De aceea, există o diminuare considerabilă a numărului de salariaţi din unităţile sanitare, ce conduce în multe cazuri la o lipsă acută de personal. Principalul efect îl constituie supraîncărcarea cu sarcini de serviciu a celor rămaşi, fără a se constata o creştere a veniturilor în acest context. Astfel, numai în ultimii 6 ani, 14.000 cadre medicale au plecat din România, iar lipsa personalului de specialitate creează o presiune considerabilă în sensul scăderii calităţii şi chiar a cantităţii serviciilor medicale ce pot fi acordate pacienţilor.

Într-adevăr, dintre motivele care interferează negativ, în mod semnificativ, cu lipsa de personal calificat din sistemul sanitar face parte şi lipsa resurselor financiare necesare.

Cu toate acestea, nu pot să nu amintesc cum CNAS a utilizat banii publici fără niciun folos pentru pacienţi. Sistemul Informatic Unic Integrat a fost prost conceput şi executat, dovedindu-se a fi o cheltuială imensă şi inutilă. Cine răspunde pentru acest prejudiciu? CNAS nu a urmărit şi nu a controlat modul de utilizare a fondurilor alocate unităţilor sanitare de către casele de asigurări de sănătate judeţene pentru derularea programelor naţionale de sănătate. S-au decontat medicamente în valoare de aproape 900.000 de euro în baza unor reţete întocmite pe numele persoanelor decedate, dar, iată, nimeni nu are vreo responsabilitate.

Mă întristează, pentru că o problemă extrem de importantă pentru noi toţi a fost ignorată atât timp de către guvernarea precedentă, deşi parlamentarii opoziţiei şi presa au tras numeroase semnale de alarmă.

Cum este posibil, într-un stat de drept, ca cetăţenii acestei ţări să-şi plătească zeci de ani asigurările medicale, iar atunci când viaţa devine nedreaptă cu ei şi-i trimite în suferinţă, să fie condamnaţi, fără drept de apel, la moarte şi durere fără margini, doar pentru că aşa au înţeles reformatorii sistemului de sănătate să ajute bolnavii din România, prin închiderea a sute de spitale şi lăsarea fără medicamente a unităţilor spitaliceşti, rămânând ca sănătatea românilor să fie în grija lui Dumnezeu.

Pacienţii sunt nevoiţi să facă nenumărate drumuri pe la farmacii, pentru a-şi procura medicamentele de care spitalele nu dispun, dau bani din buzunar pentru aceste medicamente care, în mod normal, ar trebui să fie gratuite, şi care, de cele mai multe ori, nu sunt suficienţi pentru acoperirea tratamentelor necesare. A devenit deja o problemă naţională situaţia medicamentelor din spitale şi este de notorietate faptul că, în România, lista medicamentelor gratuite şi compensate nu a mai fost actualizată de mai bine de 1.800 de zile!

Nimeni nu alege să se îmbolnăvească, dar nici să ajungă monedă de schimb între Ministerul Sănătăţii/Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi producătorii/importatorii de medicamente, iar bolnavii din judeţul Constanţa, din păcate, nu fac excepţie.

Mă întristează că dreptul la viaţă al bolnavilor de cancer, şi nu numai, este subminat chiar de către Ministerul Sănătăţii şi mă îngrozeşte faptul că există români care au ajuns în situaţia de a-şi dori eutanasierea. Mă sperie gândul că există lungi liste de aşteptare, pe care sunt înscrişi bolnavii care au nevoie de medicamente pentru boli extrem de grave, precum cele autoimune.

O bună parte dintre miile de constănţeni care suferă de cancer, o lungă perioadă de timp, nu au mai avut acces la medicaţie, şi asta pentru că alocarea fondurilor destinate Programului Naţional de Oncologie se face o dată la 200 de zile. Astfel, datorită faptului că nu i-au fost alocate la timp fondurile pentru Programul Naţional de Oncologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa s-a aflat în imposibilitatea de a asigura tratamentele pentru toţi bolnavii de cancer. Aproape jumătate dintre medicamentele oncologice care lipsesc sunt cele pentru copii, fiind vorba despre produse ieftine, care costă între 7 şi 15 euro, şi pentru care nu există tratamente alternative. Oricum, este cunoscut faptul că a devenit deja o practică "de succes" alimentarea farmaciilor cu medicamente scumpe din import, produsele româneşti ieftine lipsind cu desăvârşire, cu toate că suntem nevoiţi să ne asigurăm cam toată medicamentaţia pentru tratamente din resursele proprii.

Fac acest apel către colegii de la guvernare, pentru că sănătatea şi educaţia au fost, sunt şi vor rămâne temele principale pe care le am în atenţie, pentru că nu pot concepe ca oamenii să nu aibă acces la sănătate şi educaţie, pentru că nu pot accepta ca statul să abdice de la obligaţiile ce-i revin faţă de cetăţenii săi.

Până la urmă "eternul pacient" în România pare a fi chiar sistemul sanitar, căruia nu i se găseşte leac!

Domnul Dan Bordeianu:

"În semn de solidaritate cu Sabina, eleva cu bentiţa tricoloră de la un liceu din judeţul Covasna"

În urmă cu aproape o lună de zile, susţineam o declaraţie politică pe tema "scandalului steagurilor", pe care am încercat să o abordez într-o manieră echilibrată, tolerantă, în acord cu exigenţele impuse de statutul nostru de parlamentari ai unei ţări europene. Întotdeauna am respins manifestările radicale, extremiste, care exclud dialogul democratic între actorii politici care sunt angajaţi temporar într-o anumită dispută. Am acceptat faptul că tot acest scandal are un substrat electoral, întreţinut de populismul unor oficiali de la Budapesta aflaţi în criză de soluţii la problemele sociale şi economice cu care se confruntă propria lor ţară şi care recurg la intervenţii mai puţin diplomatice în afacerile interne ale unui stat vecin, membru NATO şi UE.

Însă ceea ce s-a întâmplat cu Sabina, o elevă a unui liceu din Covasna, care a fost ameninţată cu moartea, după ce împreună cu câţiva colegi au mers la şcoală cu steaguri tricolore şi au mărşăluit pe holurile instituţiei de învăţământ, este de-a dreptul inacceptabil. Pe lângă faptul că a fost ameninţată cu moartea, Sabina Elena Muruianu a fost şi anchetată, culmea, pentru "instigare la violenţă" de către conducerea liceului afiliată la UDMR. Se vede treaba că libertatea de opinie şi de gândire, un drept fundamental al omului, garantat şi de Constituţia noastră, este exercitabilă numai de maghiari, ceilalţi concetăţeni fiind pasibili de sancţiuni drastice, ca să nu mai vorbim şi de alte gesturi deplasate.

Însă evenimentul de la liceul din Covasna, cu Sabina şi colegii ei care, de ziua maghiarilor, şi-au aplicat bentiţe tricolore în replică la un gest deplasat al colegilor lor maghiari care, de 1 decembrie, au venit la şcoală cu doliu, jignind astfel simbolurile şi semnificaţia zilei naţionale a românilor de pretutindeni, este scandalos şi din perspectiva modului în care este manageriat actul educaţional în respectiva instituţie de învăţământ. Pentru a reprima gestul de demnitate al Sabinei şi al colegilor ei, s-au mobilizat directorii liceului care au instigat-o pe diriginta clasei lor să reprime libertatea unor copii de a se exprima public aşa cum doresc. În loc să se preocupe de calitatea actului educaţional, de aplicarea programelor de studiu, de transmiterea unor cunoştinţe şi informaţii prin care să formeze personalităţi deschise, tolerante, cooperante, solidare în situaţii sociale complicate de tot felul de probleme, domnii directori şi profesori diriginţi, membri de vază ai UDMR, se comportă nedemocratic şi complet în afara Constituţiei şi legilor statului român.

Colac peste pupăză, o aşa-numită Uniune a Liceenilor Maghiari din România se mobilizează pe mediile de comunicare on-line şi ne atrage atenţia că nu trebuie să ne inflamăm în faţa unor astfel de fapte, care sunt generate de neînţelegeri din cadrul comunităţii locale. Se pare că "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face" este valabil doar pentru majoritarii români. Altfel, discriminare pe criterii etnice se cheamă.

Rămânând în aceeaşi notă de echilibru şi toleranţă, voi solicita conducerii Ministerului Educaţiei să ne pună la dispoziţie concluziile controlului efectuat în urma acestui eveniment regretabil şi, totodată, să ne comunice măsurile legale care trebuie aplicate pentru sancţionarea abuzului conducerii liceului din Covasna.

Gestul Sabinei, eleva cu bentiţa tricoloră de la liceul din Covasna, reprezintă pentru noi un gest de demnitate, de bun-simţ şi de meditaţie privind modul în care sunt respectate valorile şi simbolurile noastre naţionale. Să iertăm, că aşa este creştineşte, dar să nu trecem cu vederea!

Domnul Dan Coriolan Simedru:

În toată această dezbatere legată de reforma în domeniul proprietăţii, pe care Guvernul USL se pregăteşte să o rezolve în următoarele săptămâni, prin procedura angajării răspunderii, cel mai important lucru care ar trebui să ne preocupe este apărarea drepturilor celor deposedaţi abuziv de către regimul comunist de proprietăţile lor.

După trei ani pierduţi de către fosta Guvernare PDL, în care s-a amânat iresponsabil şi nepermis de mult adoptarea unei legi cu măsuri reparatorii pentru foştii proprietari, ajungându-se în situaţia de a figura ca ţară pe lista neagră a Curţii Europene a Drepturilor Omului la acest capitol, cu riscul de a fi excluşi din Consiliul Europei, Guvernul USL s-a angajat să elaboreze o lege care în sfârşit va face dreptate celor aproximativ un milion de români vizaţi de această problemă.

A venit timpul ca epopeea acestei legi să aibă un final corect şi decent pentru cei care au fost victimele unui regim nedrept şi abuziv în materie de proprietate. Din păcate, după mulţi ani de la prăbuşirea acestui regim, neregulile au persistat şi mulţi foşti proprietari au ajuns fie victimele unor reţele de şmecheri care au creat o piaţă neagră unde se tranzacţionau drepturile litigioase, fie, în lipsa dreptei despăgubiri în instanţa naţională, şi-au căutat dreptatea în instanţele europene. Aşa am ajuns, în octombrie 2010, ca CEDO, asaltată de numărul mare de procese cu acelaşi obiect, să pronunţe prima hotărâre-pilot împotriva României. Termenul primit de statul român a fost 18 luni pentru rezolvarea acestei probleme, timp în care toate procesele asemănătoare de pe rolul CEDO s-au suspendat.

Cu toate acestea, din 2010 până în 2012 nu am văzut o prea mare preocupare în rândul fostelor guverne Boc şi Ungureanu în remedierea problemei retrocedărilor. Cu un dosar atât de greu şi de sensibil pe masa guvernamentală, timp de 1 an şi jumătate nu am auzit din partea mult prea vocalilor acum domni Boc şi Ungureanu nicio încercare de a pune ordine în sistemul retrocedărilor.

Din contră, mi-a reţinut atenţia doar o încercare controversată a Guvernului Ungureanu, în primăvara anului 2012, când a propus printr-o lege renunţarea la restituirile în natură şi limitarea despăgubirilor în bani la 15% din valoarea imobilului confiscat.

Iar acum domnul Ungureanu recidivează şi propune la Senat o lege asemănătoare. De aceea, mă întreb dacă nu cumva domnul Ungureanu şi întreaga fosta guvernare PDL de fapt nu au avut niciodată în intenţie să apere drepturile foştilor proprietari nedreptăţiţi de un regim infam, ci doar protejarea unor interese de grup, încurajând şi întreţinând negoţul cu drepturile litigioase, odată prin tolerarea lor cât timp au guvernat, iar apoi prin propunerile făcute în proiectul legislativ. Este posibil ca aceste practici promovate de domnul Ungureanu cât timp a fost premier, dar şi acum, de pe băncile opoziţiei, să fie reminiscenţe ale unei ideologii căreia i-a fost tributar pe când conducea structurile de tineret ale PCR.

Prin impozitarea cu 85% a acestor drepturi litigioase, aşa cum se prevede în varianta legii propuse de Guvernul USL, va fi descurajată această practică ce nu face cinste unui stat european.

Partidul Naţional Liberal, ca parte a alianţei de guvernare, a susţinut şi va susţine în continuare drepturile foştilor proprietari, promovând rolul statului, aşa cum scrie şi în Constituţie, acela de garant al proprietăţii. Principiile stabilite prin acest proiect sunt cele corecte şi în acord cu cerinţele europene, adică restituirea integrală a imobilelor, în măsura în care există, iar când acest lucru nu este posibil, statul are obligaţia să rezolve problema în limita posibilităţilor sale financiare.

Cred că cel mai onest faţă de toţi oamenii care aşteaptă din partea noastră, a clasei politice, un răspuns rapid şi echitabil la aşteptările mult prea lungi în această materie ar fi să încercăm să lăsăm la o parte jocurile politice, care s-ar putea să ne coste mult prea scump ca stat. Blocarea adoptării proiectului pe tema retrocedărilor, propus de către USL, mai ales agreat fiind de forurile europene, va fi o responsabilitate enormă pe care şi-o vor asuma cei care vor face gestul. De aceea, fac un apel la patriotismul şi la un minim de conştiinţă civică a celor din PDL, de a renunţa la jocurile politicianiste care i-au consacrat. Astfel, orice încercare de blocare prin moţiune de cenzură sau prin sesizare la CCR a adoptării proiectului de lege asumat de majoritatea USL este tendenţioasă şi ne va aduce prejudicii mult prea costisitoare, atât României, cât şi cetăţenilor implicaţi în procesul restituirilor.

Domnul Dan-Laurenţiu Tocuţ:

"Reforma sistemului sanitar"

Reforma sistemelor publice este una din priorităţile majore asumate de Partidul Naţional Liberal. Restructurarea sistemului sanitar porneşte de la un principiu simplu şi aşteptat de oameni: mai puţini bani pentru birocraţie, mai mulţi bani pentru pacienţi.

Reforma în sănătate nu mai poate fi amânată, iar anul 2013 va fi anul schimbărilor radicale în domeniul sănătăţii.

Reorganizarea este doar primul pas dintr-un amplu proces de reorganizare de la nivelul Ministerului Sănătăţii. Reforma se va face pentru pacienţi, şi nu sub presiuni politice sau în slujba unor grupuri de interese care parazitează sistemul de sănătate de 20 de ani.

Restructurarea şi reorganizarea sunt procese care au mai multe obiective. Un obiectiv esenţial este apropierea serviciului public de cetăţean prin micşorarea birocraţiei, printr-un acces mai mare al cetăţenilor la autorităţile de pe plan local, regional sau naţional.

Prin realizarea reformei în sănătate se asigură şi implicarea factorilor la nivel regional şi local. Reforma înseamnă controlul costurilor şi echilibrul economico-financiar.

Prin procesul de reorganizare şi restructurare translatăm o serie de activităţi către comunităţile locale. De fapt, accelerăm şi amplificăm descentralizarea.

Reorganizarea şi restructurarea direcţiilor de sănătate publică şi a caselor judeţene va fi făcută până la data de 15 mai şi va aduce o economie de 50 de milioane de euro, bani care pot fi folosiţi pentru cumpărarea de medicamente sau pentru programele naţionale, inclusiv pentru bolnavii de cancer.

Este o propunere care există în discuţia publică de mai multă vreme, inclusiv în dezbaterea guvernului, şi care pleacă de la constatarea că aceste structuri sunt costisitoare şi ineficiente.

Măsurile prevăzute în programul de guvernare al USL au fost aduse la cunoştinţa părţilor implicate, ministrul sănătăţii a avut întâlniri cu Colegiul Medicilor din România şi cu reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi în ultimele trei săptămâni.

În condiţiile în care premierul a cerut reducerea cu 15% a cheltuielilor în sistemul bugetar, reorganizarea acestor instituţii ar aduce economii considerabile.

O parte din activităţile instituţiilor menţionate şi din personal va trece la consiliile judeţene, pentru că multe probleme ţin de comunităţile locale, iar restul activităţilor vor fi preluate de viitoarele direcţii regionale. În privinţa Casei Naţionale de Sănătate, reorganizarea se va face, cel mai probabil, în două etape, în primă fază urmând să fie lăsate unele birouri judeţene pentru a se finaliza contractările, urmând ca etapa a doua să vizeze anul 2014.

O parte din personal se va transfera către comunitatea locală, altă parte va fi absorbită la regiune. Ministerul Sănătăţii va asigura împreună cu Ministerul Muncii condiţiile cele mai potrivite pentru ca acei oameni vizaţi de restructurări să fie afectaţi cât mai puţin.

Pe plan local, la nivel de judeţ, vor funcţiona oficii care vor avea două scopuri esenţiale: să facă legătura cu cetăţeanul şi să monitorizeze la nivel local modul în care se derulează contractele cu casele de asigurări.

Procesul de reorganizare de la nivelul ministerului presupune înfiinţarea mai multor agenţii:

• Agenţia Naţională de Programe, cu atribuţii în realizarea programelor de sănătate, elaborarea lor, stabilirea bugetului, coordonarea şi intervenţia ori de câte ori este nevoie ca programele să se desfăşoare în condiţii normale, fără sincope.
• Agenţia Naţională de Achiziţii şi Investiţii în Sănătate, cu atribuţii importante în ceea ce înseamnă viziunea asupra infrastructurii sanitare, elaborarea tuturor documentaţiilor necesare pentru orice investiţie, monitorizarea acestora, inclusiv organizarea de achiziţii pentru echipamente şi imobile, tot ceea ce este nevoie pentru a construi o infrastructură modernă. Aceeaşi agenţie se va ocupa şi de punerea în aplicare a achiziţiilor centralizate. Această agenţie va prelua o activitate extraordinar de importantă de la Agenţia Naţională a Medicamentului - dispozitivele medicale.

Reformăm Institutul Naţional de Sănătate Publică cu dezvoltarea în regiuni, şi nu în judeţe, la fel şi Institutul Naţional de Medicină Legală.

Numai din reorganizarea de la nivelul Ministerului Sănătăţii se pot realiza economii de aproximativ 100 milioane de lei, aproximativ 20 de milioane de euro.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Implementarea noilor coduri - calea spre progresul justiţiei româneşti"

S-a desăvârşit procesul de adoptare a unor iniţiative legislative necesare armonizării cadrului legislativ intern cu legislaţia Uniunii Europene, în vederea definitivării procesului de reformare a justiţiei în concordanţă cu angajamentele asumate odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.

Transformările profunde ale societăţii româneşti şi realităţile europene contemporane au reclamat ocrotirea unor noi valori sociomorale, culturale, economice şi tehnico-ştiinţifice, norma fundamentală de drept civil şi cea de drept penal trebuind să răspundă, în egală masură, unor exigenţe decurgând atât din angajamentele asumate de România în cadrul procesului de integrare europeană, cât şi din statutul nostru de stat membru al Uniunii Europene.

Un studiu atent al legislaţiei adoptate în perioada anterioară este în măsură să scoată în evidenţă faptul că noul Cod civil, noul Cod de procedură civilă, noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală, precum şi legile de punere în aplicare a acestor acte normative sunt deosebit de importante pentru societatea românească, în ansamblul ei.

Actualul Cod civil reprezintă o oglindă a unui nou sistem social. Normele pe care le cuprinde răspund unor nevoi concrete şi, în acelaşi timp, tind să vină în întâmpinarea dinamicii vieţii sociale.

Noul Cod de procedură civilă reprezintă expresia unui efort susţinut, desfăşurat pe parcursul mai multor ani, care a avut drept scop esenţial crearea în materia procesului civil a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii serviciului public.

În ceea ce priveşte noul Cod penal, acest act normativ a avut în vedere crearea unui cadru legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme în vigoare existente în fostul Cod penal şi în legile speciale, simplificarea regelemntărilor de drept substanţial, menită să faciliteze aplicarea lor unitară şi cu celeritate în activitatea organelor judiciare, asigurarea satisfacerii exigenţelor decurgând din principiile fundamentale ale dreptului penal consacrate de Constituţie şi de pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, transpunerea în cadrul legislativ penal naţional a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii Europene, armonizarea dreptului penal material român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală, bazată pe cunoaştere şi încredere reciprocă.

Prin atingerea obiectivelor menţionate s-a realizat racordarea legislaţiei penale naţionale la exigenţele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.

De asemenea, în plan social, simplificarea regelementărilor de drept substanţial, coroborată cu modificările aduse Codului de procedură penală, ar trebui să conducă la asigurarea previzibilităţii legii penale, precum şi la creşterea încrederii generale în actul de jutiţie penală.

Noul Cod de procedură penală are drept scop esenţial crearea unui cadru legislativ modern în materie penală, care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.

Domnul Erland Cocei:

Pe lângă angajamentele asumate şi îndeplinite în anul 2013 privind revenirea salariilor la nivelul din 2010, indexarea pensiilor cu 4% şi restituirea către pensionari a contribuţiei de sănătate de 5,5%, reţinută ilegal de Guvernul Boc, pe lângă demersurile de revizuire a Constituţiei şi de elaborare a unei noi legi electorale, Guvernul USL abordează şi pune în dezbaterea publică o altă problemă stringentă a societăţii româneşti: reforma sistemului sanitar.

Ani la rând, sub guvernările dezastruoase ale PDL, acest sistem a înghiţit foarte mulţi bani publici, fără a produce efectele aşteptate pentru pacienţi. Ca atare, reforma în sănătate nu mai poate fi amânată, iar 2013 va fi anul restructurării şi al măsurilor radicale în domeniul sănătăţii.

Restructurarea sistemului sanitar porneşte de la un principiu simplu şi aşteptat de oameni: mai puţin bani pentru birocraţie, mai mulţi bani pentru pacienţi. În acest sens, conducerea ministerului sănătăţii a declanşat un amplu proces de reorganizare a sistemului sanitar, având în prim-plan preocuparea pentru pacient, ordinea în sistem şi eficienţa utilizării fondurilor alocate. Se urmăreşte astfel obţinerea de servicii mai bune pentru pacienţi, precum şi de economii la bugetele spitalelor.

România are astăzi datorii de aproximativ 4,5 miliarde de lei, acumulate în perioada 2009-2012, urmând ca în 2013 să fie plătite arierate de 2,3 miliarde, parte a înţelegerii cu FMI. Ca atare, acumularea de noi datorii în sănătate trebuie blocată, iar Guvernul este conştient şi hotărât să le plătească pe cele existente şi să nu mai permită acumularea altora noi.

Eliminarea internărilor fictive, introducerea coplăţii, o sumă între 5 şi 10 lei plătită o singură dată, la externare, doar de către cei care se internează efectiv, şi creşterea fondurilor alocate pentru medicina de specialitate, pentru centrele multifuncţionale şi îngrijirea la domiciliu sunt alte obiective ale contractului-cadru care va intra în vigoare de la 1 aprilie.

Toate aceste măsuri demonstrează că reforma sistemului de sănătate nu va rămâne doar o vorbă goală, ca în anii trecuţi, fiind o prioritate a politicilor publice asumate de USL în actul de guvernare.

Toate aceste măsuri sunt temelia pe care se va reconstrui un nou sistem sanitar modern, eficient, la standarde europene, capabil să ofere servicii de calitate pentru pacienţi, adevăraţii beneficiari ai sistemului sanitar din România.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

"Ziua Naţională a Republicii Elene - 25 Martie 1821"

Anul acesta se împlinesc 192 de ani de la declanşarea revoluţiei antiotomane de către arhiepiscopul de Patras, Germanos, la Mănăstirea Agia Lavra.

Desfăşurată sub deviza "Libertate sau moarte", revoluţia îşi are izvorul în ideile iluministe ale vizionarului Rigas Feraios Velestinlis (1757-1798), unul dintre precursorii luptei pentru independenţa Greciei.

Flacăra revoluţiei din 1821 a fost aprinsă şi pe teritoriul Moldo-Valahiei, flacără care avea să îngemăneze fundamental cele două naţiuni, elenă şi română.

În 1829, după opt ani de război şi patru secole de dominaţie, peste ruinele antichităţii şi peste cele lăsate de represiunea otomană, a reînviat Grecia, simbol al libertăţii, al democraţiei, al umanităţii, al civilizaţiei şi culturii.

Mai presus de orice, revoluţia greacă a impulsionat mişcările de eliberare ale popoarelor balcanice, care au primit flacăra libertăţii şi care, după Grecia, au dobândit independenţa, eliberându-se de sub jugul otoman.

Ziua de 25 Martie 1821 - Ziua Naţională a Eladei, Sărbătoarea Bunei Vestiri, este ziua când în Grecia şi în afara ei au îndurat martiriul eleni şi filoeleni.

Către Domniile Lor se îndreaptă recunoştinţa membrilor Uniunii Elene din România şi către cei care duc mai departe demnitatea unui popor biblic.

În acest context, Uniunea Elenă din România a organizat şi organizează, o serie de manifestări culturale şi sociale de anvergură naţională, prilej cu care comunităţile greceşti din România participă la diferite spectacole, lansări de carte, concerte, expoziţii de tablouri, evenimente aniversare etc.

Manifestările naţionale au debutat în data de 16 martie printr-un spectacol omagial susţinut la Craiova, de Comunitatea elenă din localitate, comunităţile greceşti din Calafat, Prahova şi mulţi alţi invitaţi.

Pe data de 23 martie, la Drăgăşani, se vor comemora eroii greci şi filoeleni căzuţi în luptele din 1821. Vor participa peste 150 de persoane, membri ai Uniunii Elene din România, ai Ambasadei Republicii Elene, ai Ambasadei Republicii Cipru, ai Primăriei Drăgăşani, ai Jandarmeriei Române, ai Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Elene etc.

Pe data de 24 martie, cu acelaşi prilej, Paraclisul Ambasadei Republicii Elene în România organizează un concert de muzică tradiţională grecească.

În dimineaţa zilei de 25 martie, membrii Uniunii Elene vor participa la Te Deum-ul oficiat în toate bisericile greceşti din România, iar seara, la Cercul Militar Naţional va avea loc o manifestare dedicată aceluiaşi eveniment.

În seara zilei de 27 martie, la Ambasada Republicii Elene din Bucureşti, vom celebra 192 de ani de la declararea independenţei Greciei.

Pe data de 30 martie vor avea loc manifestări dedicate Zilei Naţionale a Greciei la nivelul Comunităţilor elene teritoriale din toată ţara: Galaţi, Iaşi, Braşov, Sulina, Tulcea, Prahova, Constanţa etc.

Pe data de 31 martie, la Mănăstirea Secu din judeţul Neamţ, în prezenţa delegaţiilor oficiale ale Comunităţilor greceşti din Moldova şi ale conducerii Uniunii Elene din România, vor fi comemoraţi eroii greci şi filoeleni căzuţi în Revoluţia de la 1821.

Combativitatea eroilor de la 1821, care au produs admiraţia şi uimirea întregii lumi, ne obligă şi ne responsabilizează în aspiraţia noastră comună de consolidare a democraţiei, a prestigiului şi credibilităţii pe care le merităm.

La mulţi ani, Grecia!

La mulţi ani grecilor de pretutindeni!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Nu negociez Capitala. Eu fac ce vreau!"

Proiecte măreţe, promisiuni fără acoperire, o capitală europeană care cam lasă de dorit, turişti străini care pleacă de la noi dezamăgiţi, gropi pe majoritatea bulevardelor, care dau dureri de cap şoferilor, maidanezi ieşiţi la plimbare, mormane de gunoaie, oameni ai străzii care mor iarna pe străzi, lipsa marcajelor rutiere, consolidarea clădirilor cu risc seismic care nu s-a mişcat deloc, continuarea reabilitării termice a blocurilor care stagnează şi lista poate continua.

Rea-voinţă, incompetenţă, interese personale sau de grup?

Proiectul măreţ cu autostrada suspendată, pe care domnul Oprescu doreşte să cheltuiască sute de milioane de euro, proiect care nu este deloc viabil, încă nu a fost uitat de Domnia Sa şi continuă să viseze la el.

Proiectul Canalului Dunăre-Bucureşti este o altă prioritate despre care îi face plăcere să vorbească, dar să vedem cât va dura şi acesta. Domnul primar face ce vrea, ignoră cu seninătate chiar şi decizia luată de consilierii generali ai P.M.B. care nu au aprobat proiectul privind funcţionarea teraselor sezoniere din Centrul Istoric.

Atitudinea şi aroganţa Domniei Sale deranjează chiar şi pe primarii de sectoare. Pe lângă faptul că le cam ia din prerogative, vrea să le ia şi banii şi aici mă refer la publicitate, taxe şi salubrizare din acelaşi Centru Istoric, unde banul circulă uşor.

Chiar dacă primăria plăteşte unor firme de construcţii pentru întreţinerea străzilor peste 347 milioane de euro, bulevardele arată jalnic, dar poate acum, la curăţenia de primăvară, care ne va costa 300.000 euro, problema se va rezolva. Cu irosirea banului public rezolvaţi totul, prin spălarea trotuarelor, cu deratizarea şi dezinfecţia, prin curăţarea parcurilor. Ce reprezintă oare aceşti bani pentru dumneavoastră? Un fleac.

Soluţii pentru cei peste 5.000 de oameni ai străzii de care primăria nu se prea ocupă nu aveţi? Soluţii pentru pistele pentru biciclişti nu aţi găsit pe motiv că noi, bucureştenii, nu suntem civilizaţi în trafic. Soluţii mai puţin costisitoare nu aveţi pentru a vă onora promisiunile din campania electorală?

Aşteptăm cu interes rezolvarea problemelor care ne dor pe fiecare dintre noi.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Revizuirea Constituţiei trebuie să se facă printr-o dezbatere publică largă şi o implicare a societăţii civile"

Unul dintre obiectivele politice asumate de Uniunea Social-Liberală încă de la începutul formării sale a fost acela al revizuirii Constituţiei României, cu scopul declarat de a rezolva multe dintre blocajele instituţionale apărute în ultimii 8 ani. Venirea lui Traian Băsescu în fruntea statului român şi poziţionarea acestuia în opoziţie faţă de mai multe formule guvernamentale, cele mai notabile fiind conflictele cu Guvernul Tăriceanu şi apoi cu majoritatea USL din Parlament, au generat multe momente în care Curtea Constituţională a României a trebuit să intervină şi să se poziţioneze ca un fel de arbitru între taberele politice. Având în vederea desemnarea politică a membrilor CCR, acest lucru a generat noi speculaţii şi tensiuni - a se vede în acest sens scandalul iscat de suspendarea preşedintelui din vara lui 2012. Mai mult, uneori Curtea Constituţională a trebuit să adauge la textul Legii fundamentale.

Mai mult, celălalt proiect de reformă important pe care îl avem de dezbătut, reorganizarea administrativ-teritorială, nu poate fi pus în aplicare înaintea revizuirii Constituţiei. Dacă la acest lucru adăugăm nevoia unei separări mult mai nete a puterilor în stat, avem o imagine mai completă a necesităţii unui asemenea proces de analiză şi deliberare în ceea ce priveşte forma următoarei Legi fundamentale. Nu trebuie să ne mai găsim în postura în care să vedem cine merge la Consiliul European, în ce formă se desemnează premierul sau ce responsabilităţi are preşedintele în ceea ce priveşte iniţierea unor proiecte legislative (aşa cum a fost chiar Constituţia).

Iată câteva motive absolut esenţiale pentru care modificarea Constituţiei este un act absolut necesar şi de o maximă urgenţă politică.

Din perspectiva urgenţei demersului politic, salut, ca parlamentar al USL, decizia înfiinţării Comisiei de revizuire a Constituţiei al cărui preşedinte este şeful Senatului, Crin Antonescu. Sunt absolut convins de faptul că munca depusă în cadrul acestei comisii va genera o viziune unitară, pentru că se regăsesc oameni extrem de capabili acolo.

Nu pot însă să nu fac câteva observaţii legate de procesul de decizie. Consider că ar trebui să existe o transparenţă decizională mult mai mare în ceea ce priveşte procesul de revizuire a Constituţiei. E un subiect mult prea important pentru ca asupra lui să se poată decide în spatele unor uşi închise. Dincolo de elemente strict legislative şi juridice, avem de-a face cu nevoia unei viziuni a societăţii asupra valorilor asumate. Cu alte cuvinte, nu e o chestiune exclusiv de voinţă politică, ci mai degrabă de nevoia îmbrăţişării voinţei românilor. Măcar din această perspectivă, cred că societatea civilă trebuie să fie mult mai implicată în acest proiect. Constituţia trebuie modificată în raport cu cerinţele societăţii româneşti în ansamblul său. Trebuie evitat pericolul de a se crea imaginea că viitoarea Constituţie este făcută doar pentru o majoritate politică sau doar pentru un viitor Preşedinte al României. Ea trebuie să fie voinţa întregului popor şi să răspundă unor probleme concrete. Aş semnala în acest sens, ceea ce spunea chiar premierul săptămâna trecută: trebuie să răspundem şi la lucruri simple, precum posibilitatea confiscării averilor nejustificate.

Dacă mergem pe ideea importanţei voinţei populare, absolut fundamentală din punctul meu de vedere, cred că nu trebuie să evităm şi discuţia publică ridicată de Preşedintele Băsescu privind cele două propuneri de la referendumul din noiembrie 2009, când oamenii au decis că doresc un Parlament unicameral şi de maximum 300 de parlamentari. Asupra acestor aspecte trebuie să existe o dezbatere publică de o manieră consistentă. Să li se explice oamenilor că soluţia pentru numărul de parlamentari nu poate fi trecută în Constituţie, ci ea ţine de Legea electorală, care trebuie modificată. USL trebuie să-şi asume şi acest proiect politic şi sunt sigur că vom reuşi să-l punem în practică.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte Parlamentul unicameral, trebuie să decidem asupra a ceea ce înţelegem prin această sintagmă. Spre exemplu, sunt susţinătorul necesităţii ca o singură Cameră a Parlamentului să se ocupe de dezbaterile proiectelor legislative. Să nu se mai întâlnească deloc cazul suprapunerilor de competenţe. Dacă, să spunem, Camera Deputaţilor se ocupă de aceste elemente, Senatul nu mai primeşte drept de decizie legislativă. În altă ordine de idei, reorganizarea administrativ-teritorială pe regiuni va necesita o nouă structură centrală, care să genereze o legislaţie specifică la nivel regional. Cred că Senatul, poate purta şi altă denumire, se poate ocupa de acest elemente - pentru că se va merge în zona legilor cu efect la nivel local regional, asupra cărora este bine să decidă o altă structură decât cea a Camerei Deputaţilor, care ar decide asupra legilor generale. Sunt convins că dacă aceste lucruri sunt explicate cu sinceritate oamenilor, se poate găsi o consecvenţă între decizia de la referendumul din 2009 şi finalitatea procesului de modificare a Constituţiei.

Sunt încrezător în capacitatea unei majorităţi politice atât de largi precum USL de a pune în aplicare acest proiect extrem de important pentru evoluţia viitoare a României. Este important să generăm o implicare mult mai largă a societăţii şi să avem o comunicare mai bună către oameni. Dacă aceste două cerinţe sunt îndeplinite, cu siguranţă vom reuşi să generăm o susţinere foarte largă faţă de acest proces în rândurile românilor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Traian Băsescu, marele perdant al Convenţiei Naţionale a PDL"

Vasile Blaga a câştigat, la finele săptămânii trecute, şefia democrat-liberală, după o convenţie şi un scrutin marcate de scandaluri, obţinând 2.344 de voturi. Elena Udrea a reuşit sa strângă, potrivit datelor oficiale, 2.014 dintre opţiunile de vot ale celor aproximativ 5.000 de delegaţi prezenţi la Romexpo. "Reformista" Monica Macovei a prins doar locul III, cu nici mai mult nici mai puţin de 209 voturi. Ca urmare, Udrea a contestat rezultatul Convenţiei Naţionale Extraordinare a PDL şi a cerut o renumărare a voturilor.

Din păcate, ceea ce nu a înţeles absolut niciun "concurent" la şefia PDL-istă este faptul că pentru noi toţi, restul populaţiei, este absolut irelevant cine a câştigat potul cel mare. Cred că acest congres ar fi trebuit să fie unul în care democrat-liberalii, indiferent din a cui tabără proveneau, aveau obligaţia să deconteze dezastrul lăsat în urmă după patru ani de guvernare catastrofală. În schimb, PDL nu şi-a asumat răspunderea pentru nimic, nici pentru jaful pe bani publici, nici pentru distrugerea sistemelor publice, nici pentru prăbuşirea economiei sau pentru distrugerea mediului privat. Ce surpriză!? Despre asta ar fi trebuit să audă publicul la congresul PDL, şi nu discursuri politicianiste şi răfuieli între grupuri de interese.

Cei trei candidaţi - Udrea, Blaga, Macovei - s-au bătut în moţiuni, în declaraţii care mai de care mai războinice şi agresive, toţi având un singur ţel: şefia unui partid pe care şi-l doresc a-l readuce pe culmile succesului politic, iar de anul viitor să avem din nou un preşedinte prin venele căruia curge sânge portocaliu, verde, alb sau cine ştie ce altă culoare, nici ei nu mai ştiu.

Că PDL este acum un partid în disoluţie, în plină degringoladă, în lipsă acută de soluţii reale de salvare, o ştim cu toţii. Traseul acestui partid era, de altfel, inevitabil, fiindcă PDL nu a fost niciodată ataşat unei ideologii, ci doar oportunismului.

Partidul Democrat Liberal a fost mereu partidul unui singur om, acelaşi om care, din poziţia de preşedinte al României, a forţat din nou sâmbătă limitele Constituţiei, implicându-se activ în lupta internă a democrat-liberalilor. Iar la finalul "războiului" le-a spus adio. "Adio, Partid Democrat, drumurile noastre s-au despărţit definitiv. Definitiv şi pentru totdeauna. Mă voi implica pentru ridicarea altui partid de dreapta, cu oameni cinstiţi, cu oameni care nu fug cu urnele. Vreau să ştiţi că nu voi face nimic pentru a aduce alături de mine vreo bucăţică din PDL", a spus Traian Băsescu, în mesajul transmis pe Facebook. Micul moment artistic pregătit de Traian Băsescu îmbrăcat în vestuţă, precum un cunoscut ziarist care cândva anunţa că o găină a născut pui vii, s-a dorit a fi o lovitură de teatru pentru întreaga Românie. Nu ştiu cât de importantă a fost intervenţia melodramatică pentru PDL-işti, dar pentru noi, ca simpli cetăţeni, nu a fost altceva decât o nouă acţiune penibilă, caraghioasă, marca Palatul Cotroceni.

Trebuie menţionat faptul că, spre surprinderea generală, de data aceasta, Traian Băsescu a uitat să mai verse cele câteva lacrimi cu care ne obişnuise în ieşirile sale televizate.

Chiar şi fără vărsarea de lacrimi, Traian Băsescu a recunoscut în acest fel că el este marele perdant al Convenţiei Naţionale a PDL. A fost învins de propriul său partid....

Domnul Ioan Bălan:

"Reforma din sănătate a început cu biroul ministrului!"

Nu cred că mai poate afirma cineva astăzi că în domeniul sănătăţii nu este absolut necesară o reformă reală, din rădăcini, a serviciilor publice de sănătate, care să-l aibă în prim-plan pe pacient şi nevoile sale şi nicidecum interesele obscure ale sistemului sau ale producătorilor de produse farmaceutice.

Mult prea mult timp s-a vorbit de subfinanţarea sistemului şi mult prea puţin timp s-au evaluat pierderile frauduloase din sistem. Taxa de viciu, coplata şi alte instrumente financiare au tot alimentat bugetul sănătăţii, fără ca prin aceasta calitatea serviciilor de sănătate să resimtă vreo îmbunătăţire. Dimpotrivă, tot mai mulţi copii devin victimele infecţiilor nosocomiale din spitale, a lipsei de supraveghere a mamelor pe parcursul sarcinii, a întârzierilor de diagnostic care duc chiar la decesul pacientului. Pacienţii plătesc zi de zi mai mult pentru servicii medicale mai slab calitative şi medicamente.

Cum răspunde USL acestor probleme deosebite ale sistemului!? Prin cinism şi acte cu puternic iz de corupţie!

Nu mai târziu de săptămâna trecută, presa din România constata că ministrul Eugen Nicolăescu a început reforma din sănătate cu propriul birou de ministru. Şi nu oricum! Mobilierul pe care şeful serviciilor de sănătate îl foloseşte este nou, excesiv de scump şi cumpărat ca urmare a unei donaţii "anonime" a unui spital sau clinici private din România. Mai mult, sponsorizarea, chipurile "neinteresată", s-a făcut pe numele unei persoane fizice, şi ea anonimă, pentru a nu intra sub incidenţa conflictului de interese.

Este revoltător cum ministrul Eugen Nicolăescu acceptă "daruri" direct în sediul Ministerul Sănătăţii, răspunzând senin că i se pare normal şi că i se cuvin. Oriunde, în orice stat european în care o astfel de faptă s-ar fi produs, prim-ministrul ar fi solicitat de urgenţă demisia ministrului, iar instituţiile competente s-ar fi autosesizat asupra "generozităţii" ieşite din comun a unui spital privat care nici măcar un pansament nu-l oferă gratuit!

În scurt timp românii vor înţelege că cei care vor plăti canapelele din piele, tablourile, mocheta şi mobilierul de lux nu vor fi nici Nicolăescu şi nici USL, ci românii, prin contribuţiile lor la sănătate!

Nicolăescu are datoria morală să explice românilor ce oferă la schimb spitalului sau clinicii private pentru mobila de lux primită "gratuit"! Ştim cu toţii că nimeni nu face cadouri gratuite tocmai unui ministru! Nicolăescu este deja un ministru care şi-a compromis integritatea şi orice reformă pe care o va demara va sta sub semnul suspiciunii şi ilegalităţii.

Domnul Ioan Moldovan:

"Nerăbdător să revină în politică, cetăţeanul-preşedinte Traian Băsescu îşi doreşte o nouă suspendare, dar care întârzie să apară"

După evenimentele din vara anului trecut, cu toţii am crezut că primul preşedinte al României demis de către cei care l-au ales va trage măcar o concluzie după această experienţă tulburătoare. Evident, acest lucru nu se aplică şi domnului Traian Băsescu. Fiindcă domnia sa, indiferent de ce spune, promite sau face, niciodată nu ţine cont de trecut, fiind consacrat pentru capacitatea sa formidabilă de a uita, de a se răzgândi şi de a-şi reevalua adversarii şi prietenii.

Cu toate că 7,4 milioane de români l-au demis în iulie 2012 pentru că nu a respectat Constituţia, cetăţeanul-preşedinte dovedeşte, în continuare, că nu îl interesează mesajul poporului şi sacrifică totul pentru înfăptuirea priorităţilor sale politice. Astfel, de când a convins-o pe doamna Elena Udrea să participe la alegerile din Partidul Democrat Liberal, Traian Băsescu a redevenit un om de partid şi se implică în viaţa internă a PDL, deşi litera Constituţiei îi interzice acest lucru, iar spiritul Legii fundamentale îi atribuie un rol "deasupra partidelor politice".

Nu este pentru prima dată când cetăţeanul-preşedinte Traian Băsescu se implică activ în viaţa internă a partidului său, PDL, domnia sa fiind omniprezent, prin interpuşi care să-i facă jocurile, prin purtători de mesaje sau chiar direct, la toate activităţile importante ale acestei structuri politice.

Aşa stând lucrurile, Traian Băsescu nu s-a limitat doar la prezenţa sa la Convenţia PDL şi nici la discursul din cadrul evenimentului, adresat colegilor săi de partid. Văzând că lucrurile nu merg în direcţia indicată de la prezidiul Convenţiei şi pus în faţa situaţiei de a nu mai avea un partid în care să revină în politică, în 2014, Traian Băsescu a simţit nevoia să îşi filmeze mesajul de adio adresat PDL, în care recunoaşte că a făcut politică în cadrul Partidului Democrat Liberal. Dar cum la domnia sa o singură încălcare a Constituţiei pe minut este prea puţin, cetăţeanul-preşedinte a explicat cu nonşalanţă cum va construi o nouă formaţiune politică "de dreapta". Zis şi făcut! La numai două zile distanţă, şeful Administraţiei Prezidenţiale, persoană plătită din banii contribuabililor pentru a servi instituţia Administraţiei Prezidenţiale, şi nu persoana care ocupă vremelnic funcţia de Preşedinte al României, lansează o nouă "mişcare" politică. În mod previzibil, în noua formaţiune politică vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, toţi fidelii lui Traian Băsescu din PDL sau alte partide şi chiar domnia sa, atunci când va părăsi Cotroceniul.

Desigur, ni se va explica de propaganda apropiată de cetăţeanul-preşedinte că nu există o acţiune prin care să încalce, în mod clar, Constituţia, ci doar a declarat câteva lucruri nepotrivite, iar noua "Mişcare Populară" este doar o fundaţie, şi nu un partid, de parcă am fi cu toţii personaje desprinse din romanele lui George Orwell şi nu înţelegem perfect intenţiile reale ale lui Traian Băsescu şi ale colaboratorilor săi.

Fără excepţie, aceste acţiuni şi declaraţii ale domnului Traian Băsescu se înscriu în tipul de abateri grave de la litera şi spiritul Constituţiei, drept pentru care ar trebui iniţiată, imediat, procedura de suspendare din funcţie şi demitere. Cu toate acestea, grupul parlamentar al Partidului Conservator consideră inoportună iniţierea unei astfel de proceduri, întrucât ar provoca o nouă perioadă de instabilitate politică şi ar periclita încrederea din punct de vedere economic şi investiţional de care se bucură România şi Guvernul Ponta, după mulţi ani de regres economic.

În schimb, constatăm cu îngrijorare că domnul Traian Băsescu încalcă deliberat prevederile constituţionale, încercând, astfel, să provoace cât mai repede o nouă suspendare din funcţie. În mod paradoxal, un asemenea demers i-ar servi drept mijloc de recapacitare politică şi i-ar permite revenirea de facto alături de facţiunea fidelă din PDL, redenumită"Mişcarea Populară", înainte ca influenţa sa asupra anumitor structuri de putere să dispară complet, pe fondul încheierii mandatului prezidenţial.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator consideră drept distructiv şi total iresponsabil comportamentul cetăţeanului-preşedinte Traian Băsescu, care preferă să sacrifice stabilitatea politică şi dezvoltarea economică a României pentru înfăptuirea ţintelor sale politice frivole. În consecinţă, recomandăm partenerilor noştri politici, precum şi celorlalte structuri politice parlamentare să trateze cu maturitate, înţelepciune şi responsabilitate aceste provocări venite dinspre Cotroceni, înainte de a pune în discuţie o nouă "scurtare" a mandatului prezidenţial, preferabil fiind ca Traian Băsescu să îşi încheie "pedeapsa" în decembrie 2014, deşi este un aspect care îl irită din ce în ce mai mult şi îi pune în dificultate schemele politice.

Domnul Ioan Oltean:

"Guvernarea USL - între vis şi realitate"

Citez din programul politic pe care Uniunea Social-Liberală l-a susţinut la alegerile din decembrie 2012: "Schimbare, investiţii şi competitivitate, fonduri europene şi dezvoltarea infrastructurii, modernizarea sistemelor publice (educaţie, sănătate, pensii), simplificarea fiscalităţii (cu o direcţie importantă de reducere generală a impozitării), diminuarea corupţiei, reducerea CAS-ului datorat de angajator, reducerea TVA -ului la producătorii agricoli, finalizarea de autostrăzi (printre care şi Transilvania), dezvoltarea satului românesc, compensarea medicamentelor, construcţia şi dotarea de spitale noi, implementarea unui sistem de deduceri fiscale pentru medici şi/sau cadre didactice, ajutor suplimentar pentru plata facturii la energie, dezvoltarea serviciilor sociale, combaterea traseismului politic, stimularea apariţiei locurilor de muncă, respectarea angajamentelor internaţionale ale României (în special în calitate de membru al Uniunii Europene şi al NATO), implicarea activă în procesul de luare a deciziilor MCV." Acestea sunt doar câteva dintre direcţiile de acţiune pe care USL ni le-a propus spre modernizarea statului de drept, România.

Dar ironia sorţii este că deşi toate proiectele propuse de către USL ar trebui încadrate la capitolul "investiţii" pentru viitorul României, adică ar trebui privite în termeni pozitivi, discrepanţa dintre principiile doar enunţate de către liderii USL şi viaţa românilor de zi cu zi este atât de mare încât devine totul sumbru. Tristeţea este cu atât mai mare cu cât toate "realizările" acestei guvernări sunt la polul opus. Adică le putem încadra la capitolul nerealizări sau realizări în neconcordanţă cu interesul naţional.

Astfel, nu trece zi fără proteste, fără mii de oameni care ies în stradă pentru a-şi arăta nemulţumirea faţă de un mod de a face politică, în fapt, faţă de ne-guvernarea USL. Vorbim despre oameni disponibilizaţi cărora nu li se oferă salariile cuvenite, oameni ale căror posturi sunt desfiinţare şi reînfiinţate pentru a face loc masei de susţinători ai USL. Totodată, încrederea partenerilor noştri externi s-a diminuat în ceea ce priveşte responsabilitatea guvernanţilor noştri de a respecta angajamente internaţionale, fiind probabil prea ocupaţi cu luptele din interiorul USL şi deţinerea controlului total în toate instituţiile care există în acest stat.

Schimbarea a venit, dar o dată cu ea au venit, ca un bumerang, creşteri de taxe şi impozite (şi nicidecum reducerea acestora), creşteri de preţuri (la bunurile de larg consum), lipsa investiţiilor, lipsa locurilor de muncă, şomajul se adânceşte, administraţiile publice locale au fost obligate să crească taxele locale cu 16%.

Aşadar, românii au putut beneficia de roadele muncii dumneavoastră: alimente mai scumpe, facturi mai mari (majorarea preţului la gaze şi la energie electrică din cauza incapacităţii guvernului de a negocia cu FMI), impozite mai mari... taxe din belşug.

Într-adevăr, suntem "olimpici" în Uniunea Europeană. Suntem pe primul loc din 27 cu cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei, de 4,8%, în condiţiile în care acest indicator a scăzut la 1,8% în zona euro şi la 2% în Uniunea Europeană, conform unei revizuiri publicate de Oficiul European de Statistică.

Aşadar, dacă guvernarea Boc a condus România la performanţa de a avea, în decembrie 2011, cea mai mică rată a inflaţiei din ultimii 20 de ani, şi anume 3,14%, în condiţiile crizei economico-financiare în care ne aflam, dumneavoastră aţi eşuat. Ba mai mult continuaţi să conduceţi România spre un drum alunecos, căzând într-o pantă a populismului, cu riscul ca toate măsurile Guvernului Boc, suportate de către populaţie, dar care au ajutat România să iasă din criză, să se dovedească a fi de prisos.

În 2011, Guvernul Boc era şi el olimpic în Uniunea Europeană, dar la capitolul investiţii. Un capitol care probabil este străin guvernării USL, România fiind acum pe ultimele locuri la acest capitol.

Domnilor guvernanţi USL, în fiecare zi ne onoraţi cu prezenţa la televiziuni, ne vorbiţi frumos despre guvernarea dumneavoastră, dar uitaţi să guvernaţi în acord cu interesul naţional. Trist este faptul că nimic din programul de guvernare al USL nu se regăseşte la capitolul realizări.

Domnul Ion Diniţă:

"Dreptate pentru românii din casele naţionalizate care şi-au pierdut de două ori locuinţele"

Mii de români, între care sute de braşoveni, chiriaşi din casele naţionalizate, trăiesc o dramă parcă fără sfârşit. Sunt familii ajunse în pragul deznădejdii şi al sinuciderii chiar, sunt oameni aruncaţi efectiv în stradă a doua oară în viaţă, după ce au pierdut procesele intentate uneori de falşi moştenitori. Situaţia tragică în care au ajuns chiriaşii din casele naţionalizate, care, conform Legii nr. 112/1995 au cumpărat de bună-credinţă de la stat sau de la foştii proprietari sau moştenitorii lor locuinţele în care stăteau, şi care au plătit statului român zeci de ani chirie, nu a fost rezolvată de către guvernele care au condus până acum România. Aceşti oameni au rămas efectiv pe drumuri şi fără un acoperiş deasupra capului. Astfel, familii întregi de braşoveni au ajuns să doarmă la cunoştinţe, rude, sau, mai grav, pe băncile parcurilor şi în gări.

În urma unor sentinţe judecătoreşti, proprietarii de drept şi-au pierdut locuinţele. Ei au cumpărat aceste proprietăţi de bună-credinţă de la statul român, au plătit pentru aceste locuinţe, au fost puşi în situaţia de a fi evacuaţi din aceste case şi, totodată, nu îşi primesc nici măcar banii pe care i-au dat pe aceste locuinţe. Dacă proprietarii sunt despăgubiţi sau îşi primesc locuinţele, consider că şi aceşti noi proprietari trebuie să îşi primească banii pe care i-au dat de bună-credinţă pentru locuinţele pe care le-au cumpărat. Mai mult, a apărut o avalanşă de nereguli în aplicarea Legii nr.10/2000, cu adevărate bande care cumpără drepturi litigioase şi invadează piaţa imobiliară, respectiv cumpără drepturile de proprietate, câştigă în instanţă, iar apoi îi evacuează pe cei care au cumpărat casele în baza Legii nr.112/1995.

Este firesc ca adevăraţii proprietari să-şi primească proprietăţile, dar nu putem îndrepta o nedreptate cu alte nedreptăţi. Aceasta cu atât mai mult cu cât există familii cărora li s-a demolat casa pe vremea comunismului, au primit locuinţă într-o casă naţionalizată, ulterior au cumpărat-o, iar acum au fost evacuaţi în baza unor abuzuri judecătoreşti. Este greu de descris în cuvinte o asemenea situaţie, şi cu atât mai dificil de trăit, ca într-o viaţă de om să rămâi de două ori pe drumuri.

În numele Asociaţiei Naţionale a Chiriaşilor din Casele Naţionalizate - Filiala Braşov, l-am informat şi pe premierul Victor Ponta despre nemulţumirea acestor oameni, care, din cauza multiplelor interpretări ale legilor de către instanţele judecătoreşti, s-au trezit în situaţia tragică de a nu mai avea locuinţe, după o viaţă de muncă. Deşi cei care şi-au cumpărat apartamentele au făcut-o în baza unei legi, aceşti cumpărători au pierdut procesele, de multe ori în baza unor hotărâri judecătoreşti dubioase şi emise fără respectarea legii. La Braşov, spre exemplu, s-au petrecut drame incredibile: unii dintre cei cărora li s-a decis evacuarea au decedat în scurt timp după pronunţare, iar alţii au murit în sălile tribunalelor, când li s-au comunicat sentinţele.

Este cutremurător să vezi zecile de familii care vin zilnic plângând la Asociaţia Chiriaşilor din Braşov, solicitând sprijin pentru a reintra în posesia bunurilor care le-au aparţinut legal, în timp ce miile de evacuări sunt nerezolvate de către autorităţile locale. În zonă se vorbeşte despre o adevărată mafie a caselor naţionalizate, cu moştenitori falşi ai foştilor proprietari, care câştigă procese prin mijloace suspecte.

Nu îmi rămâne decât să sper că Guvernul României va soluţiona cât mai repede doleanţele chiriaşilor braşoveni din casele naţionalizate, aflaţi în ipostaza disperată de a-şi pierde a doua oară în viaţă proprietăţile. Pentru aceşti oameni fiecare zi contează, iar rezolvarea în regim de urgenţă a problemei complexe a retrocedărilor va fi o mare victorie a Guvernului USL, dar şi reparaţia mult-aşteptată de miile de familii de români deznădăjduiţi.

Domnul Ion Melinte:

"Iniţiativa compatibilă cu incompetenţa"

Dezvoltarea agriculturii durabile, a producţiei de alimente şi îmbunătăţirea siguranţei alimentare, în condiţiile limitate ale suprafeţei de producţie, pot fi realizate numai dacă capacitatea de producţie a plantelor de cultură este în permanentă îmbunătăţire. Pentru realizarea practică a acestui deziderat există un singur instrument, şi anume "ameliorarea continuă în practică a soiurilor şi hibrizilor".

Dezvoltarea de noi soiuri, hibrizi şi rase a aparţinut şi aparţine unor sisteme moderne de ameliorare, cum ar fi biotehnologiile, singurele care sunt în măsură să pună la dispoziţia agriculturii soiuri, hibrizi şi rase dintre cele mai performante.

De asemenea, mai trebuie specificat că soiurile şi hibrizii obţinuţi prin biotehnologii, cu rezistenţă la dăunători şi boli, reduc substanţial cantitatea de pesticide folosite în protecţia plantelor, substanţe generatoare de boli "nemiloase" pentru omenire.

Am decis să formulez această declaraţie politică îngrijorat de o propunere legislativă a unui coleg din Parlamentul României, PSD, nu am să-i dau numele, care a iniţiat şi a înregistrat o propunere legislativă prin care solicită interzicerea cultivării, importului şi comercializării seminţelor obţinute prin biotehnologii şi a produselor ce rezultă din acestea.

Acest "domn", care sigur nu are nici o legătură cu pregătirea de specialitate "agricultură", este îngrijorat de folosirea biotehnologiilor (organisme modificate genetic), nefiind îngrijorat de incompetenţa pe care o deţine.

Acest domn trebuie să ştie, din datele statistice, că Uniunea Europeană, inclusiv România importă şroturi de soia din varietăţi transgenice din Brazilia, SUA şi Argentina în cantităţi de 35 milioane t, respectiv 500.000 t. Uniunea Europeană importă peste 90% din necesarul său de soia.

Acest domn iniţiator trebuia, de asemenea, să cunoască:

• Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2011 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic şi de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului;
• Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea produselor destinate alimentaţiei umane şi animale, produse din organisme modificate genetic, şi de modificare a Directivei 2001/18/CE;
• că interzicerea generală a cultivării şi a importului organismelor modificate genetic trebuie analizată în contextul obligaţiei României ca stat membru.

În concluzie, această iniţiativă este compatibilă cu incompetenţa iniţiatorului şi incompatibilă cu legislaţia Uniunii Europene.

Domnul Iuliu Nosa:

"Traian Băsescu terfeleşte din nou Constituţia"

Am ajuns, din nou, în situaţia de-a putea afirma, fără nicio îndoială, că Băsescu este un adevărat show-man, ca să nu spun circar. Sunt sigur că nu vă mai întrebaţi de ce gândesc aşa, deoarece aţi putut vedea şi dumneavoastră, stimaţi colegi, ce spectacole groteşti a reuşit să producă. A început reprezentaţia joia trecută, când, la ceas de seara, a ieşit cu declaraţii belicoase împotriva cui credeţi?, împotriva noastră, a parlamentarilor. Din nefericire pentru el, desigur - am reuşit cu mare dificultate să discern opiniile lui contradictorii cu privire la instituţia referendumului. Se pare că pentru Traian Băsescu unele referendumuri sunt bune, altele sunt rele. A amintit de referendumul din 2009, de voinţa poporului privind Parlamentul unicameral şi 300 de parlamentari, a urlat despre obligaţia Parlamentului de a lua în considerare proiectul de modificare a Constituţiei "copt" de el. Desigur, a cam trecut sub tăcere referendumul din 2012, în urma căruia nici nu i-a trecut prin cap să respecte voinţa poporului, a celor peste 8 milioane de români care s-au prezentat la vot şi a celor 7,4 milioane care nu l-au mai dorit ca preşedinte. Dezbaterile au fost foarte multe pe aceste subiecte, dar nu am rezistat tentaţiei de a aminti, pentru a câta oară, personalitatea de circar a preşedintelui României.

Dar, stimaţi colegi, gesturile stupide ale lui Traian Băsescu, gesturi care uneori pun sub semnul întrebării echilibrul său mental, au continuat în cursul zilei de sâmbătă, când eşecul Elenei Udrea l-a scos din minţi. A participat "cu toată dragostea", după cum spunea, la convenţia PDL, şi şi-a etalat fără nici o reţinere legătura cu acest partid, din postura de preşedinte al României care, conform Constituţiei, ar trebui să fie un mediator apolitic. Apoi, după aflarea rezultatelor alegerilor din PDL s-a dezlănţuit şi le-a spus PDL-iştilor, cu un ton plin de reproş, că drumurile lor se despart. Nu a făcut decât să confirme încă o dată, dacă mai era necesar, că timp de aproape două mandate, de când este preşedinte, a fost părtinitor cu partidul lui de suflet şi a încălcat Constituţia fără nici o jenă. Sâmbătă seara nici nu a mai încercat măcar să păstreze aparenţele. S-a comportat ca un preşedinte de partid nemulţumit că nu i-au ieşit jocurile cum a dorit el.

Un astfel de preşedinte al României nu ar trebui să se considere în măsură să arunce cu noroi în Parlamentul României şi să dea indicaţii parlamentarilor pe subiectul referendumurilor, a Constituţiei sau pe orice alt subiect. Este o blasfemie ca el să vorbească despre Constituţia României, în timp ce el terfeleşte constant legea fundamentală.

Doamna Liliana Ciobanu:

"Aniversarea Poliţiei Române, între erori manageriale şi îndatoriri"

Poliţia Română a aniversat ieri, 25 martie, 191 de ani de atestare documentară. În fiecare an, în 25 martie, de Buna Vestire, sărbătorim Ziua Poliţiei Române, o zi deopotrivă de sărbătoare şi a bilanţului îndatoririlor poliţiştilor în faţa societăţii.

Rolul unui parlamentar este acela de a îndrepta viaţa oamenilor, dar şi de a contribui la crearea unui cadru legislativ care să permită îndeplinirea în condiţii optime a sarcinilor de serviciu a angajaţilor statului, inclusiv a poliţiştilor. Doresc să îi asigur astfel pe poliţiştii din Giurgiu şi din întreaga ţară că voi încerca, în mandatul meu de deputat, să susţin propuneri legislative care să apere drepturile şi interesele profesionale ale lucrătorilor Ministerului Afacerilor Interne, să promovez iniţiative care să îmbunătăţească veniturile şi nivelul de trai al poliţiştilor. De asemenea, în ciuda faptului că traversăm o perioadă critică din punct de vedere economic şi social, în care nu se aşteaptă nimeni la minuni, eu cred că parlamentarii pot face demersurile legale pentru a îmbunătăţi condiţia poliţiştilor din această ţară.

Nu în ultimul rând, voi milita pentru evitarea situaţiilor incredibile petrecute în 2011, pe vremea guvernului PDL, când zeci de poliţişti tineri au fost lăsaţi pe drumuri fără motiv. Au plecat din sistem şi au devenit şomeri tineri cu o carieră militară bazată pe o şcoală de poliţie, fără nici un fel de abateri şi având an de an calificative foarte bune, în timp ce domnul preşedinte Traian Băsescu minţea cu neruşinare la televiziune că vor fi daţi afară numai poliţiştii corupţi, cu abateri şi fără şcoli militare. De asemenea, mă voi opune din răsputeri ca structurile tradiţionale ale Poliţiei Naţionale, cum sunt Ordinea Publică şi Circulaţia, să treacă în subordinea Poliţiei Locale, aşa cum şi-ar dori unii, pentru a spori puterea autorităţilor locale. Ştiu că este o problemă care preocupă poliţiştii şi o să veghez ca acea iniţiativă să nu fie realizată în mandatul meu.

Din păcate, aniversarea din acest an a Poliţiei Române nu s-a desfăşurat sub cele mai pozitive auspicii. Chiar ministrul afacerilor interne, Radu Stroe, a recunoscut, cu ocazia bilanţului instituţiei, că rezultatele muncii în structurile operative sunt umbrite de erori manageriale. Ministrul a acuzat lipsa principiilor unui management performant, orientat spre promovarea competenţei, profesionalismului şi performanţei, prestigiul şi autoritatea instituţiei au scăzut la unele structuri componente, iar consolidarea culturii organizaţionale a rămas pentru foarte mulţi un deziderat.

Poliţia Română se confruntă cu dezechilibre în majoritatea domeniilor, iar în ultima perioadă s-a confruntat şi cu disfuncţii majore în plan legislativ şi organizaţional.

Cu toate acestea, sunt convinsă că poliţiştii ştiu că trebuie să reprezinte un model de moralitate, onestitate şi altruism, un sprijin pentru fiecare cetăţean afectat de infracţionalitate sau de orice tendinţă de încălcare a ordinii publice. Este important ca, în această perioadă dificilă, poliţiştii să aibă încredere în primul rând în ei şi în ceea ce fac, mai ales că problemele sunt recunoscute şi de conducerea Ministerului de resort!

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul României trebuie să demonstreze că este format din români!"

Isteriile alimentare din România au atins cote nebănuite, ajungând aproape la paroxism. În ultimele zile, românii au privit în direct la posturile de televiziune cum fermierii şi-au aruncat din cisterne tone de lapte bun pe câmp, pentru că nu mai au cui să îl vândă. Este vorba de zeci de producători de lapte, loviţi crunt de scandalul laptelui infestat cu aflatoxină. Vânzările laptelui autohton au scăzut cu peste 45 la sută în ultimele două săptămâni, iar fermierii au aruncat aproape 4 tone de lapte zilnic, de la declanşarea acestui scandal parcă fără sfârşit, gestionat prost de reprezentanţii Guvernului.

În realitate, demenţa din domeniul siguranţei alimentare, izbucnită, aşa cum am atras atenţia la acel moment, cu vânzarea cărnii de pui din Bulgaria injectată cu apă, are drept ţel final producţia alimentară autohtonă. Pe banii investitorilor din industria alimentară şi pe nervii consumatorilor români, care, pe bună dreptate, nu mai ştiu ce să consume, lupta de gherilă dusă de săptămâni în şir este îndreptată împotriva producătorilor români care exportă produse de calitate. Se dă o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru deţinerea controlului pieţei de producţie, verificare şi desfacere a produselor alimentare de larg consum. Astfel, România a ajuns nejustificat să fie arătată cu degetul de întreaga Europă, fiind campioana unor alerte alimentare aproape zilnice, lansate în mod intenţionat, cu rea-voinţă şi fără un fundament real.

Producătorii autohtoni din industria alimentară susţin, întemeiat de altfel, că astfel de atacuri violente la adresa lor sunt motivate de interesul direct ca România să importe din ce în ce mai mult, iar produsele româneşti de calitate să fie scoase de pe rafturile magazinelor. Haideţi să fim serioşi, domnilor guvernanţi! Cine a auzit până acum de aflatoxină şi de concentraţia ei maxim admisă din lapte? De ce nu s-a îmbolnăvit nici un român de la izbucnirea scandalului laptelui? Nici acum, nici pe vremurile mai vechi, când românii consumau lapte proaspăt muls de la vaca din gospodărie, şi nimeni nu se plângea de nimic...

La această stare de nevroză colectivă s-a ajuns, din păcate, şi din cauza letargiei autorităţilor statului, Guvernul, prin Ministerul Agriculturii şi ANSVSA, fiind depăşit de situaţie şi incapabil să liniştească populaţia panicată. Demis de la conducerea ANSVSA pentru că nu şi-a făcut treaba, fostul preşedinte Mihai Ţurcanu a fost numit, incredibil, în funcţia de consilier al premierului Victor Ponta! Mă întreb: atunci de ce a mai fost dat afară de la ANSVSA, dacă a fost luat de bun tocmai de primul-ministru care l-a înlăturat din funcţie...

Mai nou, în plin scandal al laptelui infestat, premierul Victor Ponta a aruncat o ştire bombă, aceea că programul "Laptele şi cornul" ar putea fi întrerupt, deoarece nu este consumat în şcoli. Oare astfel a înţeles actualul guvern sa ajute producătorii autohtoni, respectiv îi "stimulează" să intre mai repede la faliment, iar importurile să fie în prim-plan?

Guvernul României trebuie să îşi asume într-un fel sau altul despăgubirea milioanelor de euro pierdute de procesatori din cauza scandalului aflatoxinei. Premierul Ponta şi ministrul de resort sunt obligaţi să reinstaureze ordinea în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, pentru a apăra atât industria internă, cât şi încrederea populaţiei în produsele româneşti. Iar dacă nu au soluţii, să plece demn din funcţiile deţinute şi să caute oameni competenţi, pentru a nu duce românii în pragul unor îmbolnăviri psihice din cauza neputinţei lor de a gestiona situaţia.

După luni de zile de scandaluri legate de carnea de cal, paraziţii din peşte, salmonella din carnea de pui, pesticidele din legume şi fructe, carnea de curcan cu antibiotice şi acum laptele infestat cu aflatoxină, consumatorul român este mai repede tentat spre a face... foamea. Probabil asistăm tot la o strategie a actualului Guvern de a învăţa populaţia sa supravieţuiască fără a se alimenta, cu atât mai mult cu cât tot mai puţini români îşi permit să mănânce, după ce îşi plătesc facturile la întreţinere, energie, gaze sau medicamentele...

În încheiere, fac un apel public către reprezentanţii Guvernul Ponta să îşi pună în valoare calitatea de români şi să sprijine cu adevărat producătorii autohtoni, nu doar la nivel declarativ.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei"

Pe 24 martie 1882, la Berlin, medicul Robert Koch anunţa comunitatea ştiinţifică a vremii că a descoperit bacilul care produce tuberculoza şi care a ajuns să-i poarte numele. Ca recunoaştere a însemnătăţii acelei zile, în fiecare an, pe 24 martie, întreaga umanitate marchează Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei.

Mesajul din 2013 pentru Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei este: "Suntem generaţia care poate elimina tuberculoza", în condiţiile în care anual în lume mor 1,7 milioane de oameni din cauza acestei boli, iar o singură persoană contagioasă, care nu ştie că este bolnavă, poate transmite infecţia altor 10 - 15 persoane într-un an.

În ţara noastră, incidenţa tuberculozei înregistrează valori de 10 ori mai ridicate decât în Europa, deşi tratamentul pentru TBC este inclus într-un program naţional şi este gratuit. Numită de europeni şi boala sărăciei, TBC-ul aşează ţara noastră pe unul dintre primele locuri între ţările europene în ceea ce priveşte răspândirea tuberculozei.

Din păcate pentru zona pe care o reprezint, situaţia din 2012 găseşte judeţul Constanţa pe un neonorant loc şase pe ţară în ceea ce priveşte numărul cazurilor de TBC, după judeţele Olt, Dolj, Teleorman, Giurgiu şi Mehedinţi.

Această realitate din judeţul Constanţa este cu atât mai neplăcută cu cât medicii din judeţ au constatat o frecvenţă tot mai mare a tuberculozei în rândul tinerilor şi a elevilor de liceu.

În aceste condiţii, apreciez ca extrem de util proiectul demarat de specialiştii Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa, alături de reprezentanţi ai şcolilor constănţene, care desfăşoară ore educative pe tema cunoaşterii pericolului reprezentat de TBC şi a posibilităţilor de a preîntâmpina îmbolnăvirea.

România are nevoie de mult mai multe programe de informare şi prevenire, nu numai pentru TBC. Apreciez că de multe ori nenorocirile ce se întâmplă în ţara noastră au la bază necunoaşterea şi slaba informare. De aceea am încredere că împreună trebuie să încurajăm toate organismele guvernamentale şi neguvernamentale să implementeze mai multe programe de informare şi prevenţie, de genul celui de la Constanţa.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Eliminarea abuzurilor din supermarketuri în România"

Problema supermarketurilor constituie o preocupare majoră la nivel european, unde sectorul de vânzări cu amănuntul este dominat de un număr din ce în ce mai restrâns de lanţuri de supermarketuri, acestea exercitând un control asupra accesului pe care îl au agricultorii şi alţi distribuitori la consumator, precum şi presiunii cu efecte negative asupra condiţiilor de muncă, a protecţiei mediului, securităţii alimentare şi abuzând de poziţia lor dominantă.

În România, în situaţia în care nu se stopează practicile concertate şi abuzul de poziţie dominantă exercitat de supermarketuri, consecinţele asupra economiei româneşti în ansamblu sunt grave:

• scăderea dramatică a şanselor pătrunderii pe piaţă de noi competitori pe piaţa de retail în comerţul tradiţional, de cartier şi falimentarea magazinelor de proximitate existente;
• creşterea artificială a preţurilor la consumator;
• scăderea diversităţii produselor la care pot avea acces consumatorii, datorită faptului că pot rezista costurilor solicitate de un supermarket doar cei mai mari producători;
• falimentarea producătorilor care nu pot contracta cu un supermarket, întrucât nu mai există alternativă de desfacere a produselor lor;
• declinul industriei alimentare şi al agriculturii în general.

Faţă de toate aceste aspecte, consider că trebuie să se impună măsuri naţionale urgente pentru stoparea practicilor anticoncurenţiale săvârşite de supermarketuri pentru asigurarea transparenţei preţurilor la consumator, limitarea taxelor pe care le impun şi măsuri pentru susţinerea alternativelor reale la comerţul prin supermarketuri, prin reutilizarea comerţului tradiţional.

Doamna Marioara Nistor:

"Q.e.d.! Antonescu recunoaşte incapacitatea guvernării!"

Ceea ce eu am avertizat în repetate rânduri, respectiv faptul că România este o ţară neguvernată şi scăpată de sub control sub conducerea acestui guvern incapabil, a recunoscut chiar copreşedintele USL, preşedintele PNL, Crin Antonescu. Acesta a declarat, la emisiunea "După 20 de ani" de la ProTV, că "Este încă neclar ce vrea să facă guvernarea". Quod erat demonstrandum!

În opinia mea, ceea ce era de demonstrat, adică incapacitatea Executivului USL de a gestiona frâiele ţării, este o palmă primită poate nedrept de români. Zăpăciţi de erorile impardonabile ale guvernelor anterioare PDL, românii s-au aruncat "cu ochii închişi" în braţele mastodontului numit USL, momiţi şi amăgiţi de promisiunile electorale aruncate fără acoperire. Iată că se demonstrează acum, după aproape un an de la instaurarea USL la conducerea ţării, că România nu progresează şi românii nu au nici un motiv de bucurie pentru alegerea făcută: preţurile o iau razna cu o ritmicitate înfiorătoare, impozitele şi taxele au crescut (în ciuda asigurărilor contrare ale guvernanţilor), scandalurile se ţin lanţ în industria alimentară, miniştrii liberali şi cei PSD-işti se întrec în gafe şi atacuri reciproce, economia nu se redresează, ba din contră etc.

Faptul că însuşi liderul liberal recunoaşte că guvernarea USL este "neclară" este dramatic pentru români. Cu alte cuvinte, ni se spune pe şleau că am fost minţiţi de promisiunile USL, că guvernanţii nu au soluţii, că viaţa românilor de zi cu zi va fi mai proastă decât până acum. Mai grav este că Antonescu, în loc să ia măsuri în numele miniştrilor PNL, se complace în situaţia de a fi complice la o guvernare incapabilă. Nu îi încălzeşte deloc pe români recunoaşterea lui Antonescu că nu există guvernare. Din contră! Ar fi fost mai nimerit ca prezidenţiabilul USL să vină cu soluţii, să-l ia la întrebări pe premier, să discute cu miniştrii liberali, să-i întrebe de ce nu funcţionează guvernarea. Mai exact, să încerce să rezolve disfuncţionalităţile. În schimb însă, Antonescu vine, recunoaşte şi pleacă, fără să vină cu măsuri concrete pentru dezvoltarea României, cel puţin pe plan economic.

Este limpede pentru toţi românii că nu se poate vorbi de o "amprentă liberală" în guvernarea USL. Miniştrii liberali sunt absorbiţi, în subordinea celor din PSD, ocupă portofolii de mâna a doua, sunt miniştrii delegaţi, de fapt li s-a dat "de lucru" doar ca să-i mulţumească, mărturie fiind acest Executiv umflat cu pompa, în care există câte trei miniştri cu aceeaşi atribuţie. Să nu mai vorbim de miniştri conservatori, până acum ajunşi "celebri" doar prin lipsa de reacţie şi proasta activitate din portofoliile pe care le conduc...

Nu există măsuri de dreapta în acest Guvern, iar cei mai nemulţumiţi în acest moment sunt agenţii economici. Impactul guvernării asupra economiei este inexistent, din contră, modificarea sistemul fiscal a dus la apariţia a noi poveri pe spatele IMM-urilor şi a sistemului privat.

În concluzie, nu avem decât să-i recomandăm călduros domnului Crin Antonescu şi colegilor săi din alianţă să părăsească guvernarea "neclară" şi să nu mai contribuie la adâncirea sărăcirii românilor care au crezut în acest balon de săpun numit USL.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"PNL este singurul partid autentic de dreapta din România!"

Despre imitaţii de doi bani pe scena politică sau despre false-partide am auzit din plin, de-a lungul anilor postdecembrişti! Mai mult decât atât, chiar Traian Băsescu a încercat încă din anul 2007 să transforme peste noapte partidul său de buzunar, PD, cel născut de stânga, într-unul de dreapta, încercând atunci distrugerea PNL prin ruperea unei falii din acesta şi rebrenduirea PD în PDL, închipuindu-şi că o doctrină autentică se poate lipi ad hoc, cam ca timbru de scrisoare...

Traian Băsescu a crezut atunci că poate confisca dreapta autentică, prin vopsirea unor personaje politice obscure într-unele cu principii solide de dreapta, dar care s-a dovedit că nu au făcut altceva decât să mimeze valorile specifice acestei ideologii.

Deşi Traian Băsescu a utilizat, la acea vreme, liberali cu nume sonore pentru a-şi pune în aplicare planul de anihilare al PNL, rezultatul nu a fost cel preconizat, ci a fost un mare fiasco, neprevăzut de marele jucător!

Mai nou, Traian Băsescu îşi încearcă azi, încă o dată, norocul cu reconstruirea unei false drepte! Având în vedere că PDL a ajuns deja un partid minuscul, aproape unul pe cale de dispariţie, dumnealui s-a gândit să utilizeze clişee! Astfel, aşa-zisa "Alianţă DA", încheiată zilele trecute între PNŢCD şi Forţa Civică, reprezintă doar o altă glumă ieftină, un copy-paste de toată jena, prin care doi inexistenţi ai actualei scene politice - un traseist politic şi un fost şef de servicii secrete - încearcă să ocupe un culoar de dreapta, care este deja ocupat de peste 135 de ani de către PNL! Partidul Naţional Liberal este singurul partid istoric care a supravieţuit comunismului în toată Europa de Est. PNL este un partid care nu şi-a schimbat niciodată numele şi esenţa doctrinei. Partidul Naţional Liberal este singurul partid care a avut şi păstrează o deviză - "Prin noi înşine!".

Este limpede pentru toată lumea că Partidul Naţional Liberal este astăzi cel mai mare partid de dreapta din România şi reafirmăm ca obiectiv strategic, pe termen lung, o reconstrucţie a dreptei autentice, bazată pe valori, şi nu pe farse şi variante second-hand apărute din conjuncturi de moment şi contrazise de propriile acţiuni politice!

PNL a apărat întotdeauna valorile şi principiile liberale, s-a luptat pentru garantarea proprietăţii şi o face în continuare! PNL, când a guvernat, nu a procedat niciodată precum PDL, care, timp de patru ani de guvernare, a distrus iniţiativa privată, a tăiat salarii şi pensii şi a învrăjbit toate clasele sociale, batjocorindu-le adesea pe cele cu profesii liberale!

Domnul Mihai Lupu:

"Traian Băsescu, propagandistul temelor false"

După aproape nouă ani de populism practicat intens de către Traian Băsescu, devenit un preşedinte ilegitim din vara anului trecut, acesta nu a obosit sau nu s-a plictisit totuşi să practice de atâta vreme aceleaşi şi aceleaşi tehnici de manipulare grosolană a opiniei publice şi să mai şi creadă, în acelaşi timp, că mai poate umple agenda media cu tot felul de teme lipsite de conţinut real.

Acest mod de comportament - iresponsabil, aş putea spune, pentru un preşedinte de ţară - poate a putut influenţa, în primii patru ani ai săi de mandat opinia publică, atunci când încă avea în buzunarul său un partid suficient de mare pentru a-i amplifica, precum ecoul, toate ideile năstruşnice. Dar este greu de crezut totuşi faptul că domnul Băsescu îşi mai poate imagina că acum, după nouă ani de minciuni dezavuate integral de-a lungul vremii, l-ar mai putea asculta cineva în ţara asta!

Şi, cu toate acestea, Traian Băsescu crede că se mai poate reevalua făcând în continuare acelaşi joc ieftin şi declarând public tot ce-i trece prin cap! Traian Băsescu uită că prin propriile sale fapte s-a delegitimat singur în faţa propriilor săi alegători, că este doar un preşedinte ilegitim care a rămas în fotoliul de la Cotroceni doar printr-o decizie procedurală, ignorând votul celor 7,4 milioane de români!

Aşa cum ne-a obişnuit, deşi nu mai este absolut deloc credibil, Traian Băsescu foloseşte orice temă posibilă a deveni un subiect de scandal, inclusiv tema revizuirii Constituţiei, doar pentru a-şi impune cu forţa opinia şi, bineînţeles, pentru a se pune intenţionat în lumina reflectoarelor, în funcţie de propria agendă.

Mai este oare cazul să-i reamintim domnului Băsescu că Parlamentul actual, spre deosebire de dumnealui, este unul legitim ales în decembrie 2012, şi acesta a constituit o Comisie de revizuire a Constituţiei după toate normele legale, condusă de preşedintele Senatului, domnul Crin Antonescu, iar acesta este singurul for care adună propunerile de revizuire şi care va aduce în plen un proiect complet, realizat în urma unor dezbateri ample şi consistente, cu toate categoriile sociale?

Ba, mai mult decât atât, USL a fost legitimat, anul trecut, de către electorat, cu o largă majoritate, ceea ce prezumă şi faptul că i-au fost aprobate în acest mod şi toate proiectele asumate deschis, public, printre care şi cele privind revizuirea Constituţiei!

Românii au înţeles de ceva vreme că au fost intens manipulaţi de către Traian Băsescu, inclusiv în 2009, când, la acel referendum, odată cu alegerea sa pentru un nou mandat, li s-a impus la pachet o temă falsă!

Votând masiv USL, românii au ştiut foarte limpede faptul că noi dorim păstrarea bicameralismului, precum şi că Parlamentul este forul legislativ suprem sau că nici Traian Băsescu şi nici vreun alt înalt demnitar nu poate să impună Legislativului ce să decidă într-o comisie constituţională legal aleasă sau în plenul reunit al Parlamentului.

Obişnuit să facă ce vrea în ţara asta, să se joace - sau mai bine zis să joace în picioare - cu partidele, cu Constituţia, cu Guvernele, cu Parlamentul sau cu alte instituţii importante, Traian Băsescu întrece acum orice limită a imaginabilului, ajungând practic să ameninţe Parlamentul, organismul reprezentativ suprem al democraţiei, cu posibile decizii constrângătoare ale Curţii Constituţionale - pe care să nu uităm că o controlează!

Nu mai este de acum niciun secret pentru niciun român faptul că referendumul din 2009 a avut pentru Traian Băsescu doar un scop 100% electoral şi, fără doar şi poate, unul perfect populist! Este foarte clar pentru toată lumea că intenţia lui Traian Băsescu de a declanşa odată cu alegerile prezidenţiale acel referendum nu a fost, în niciun caz, pentru a consulta poporul în mod autentic, aşa cum a invocat dumnealui în mod fals, pur propagandistic. Dacă lucrurile ar fi stat astfel, ar fi fost normal ca tot dumnealui să impună atunci şi o dezbatere temeinică pe acest subiect sau să ceară PDL să voteze măcar proiectul de lege al USL privind reducerea numărului de parlamentari!

Toate acestea trebuie să înceteze pentru totdeauna, odată cu modificările actuale ale Constituţiei, inclusiv posibilitatea ca un preşedinte, oricare ar fi acela, să mai poată impune referendumuri pe teme false, doar în scopuri personale, pur propagandistice şi electorale!

Domnul Mihai Weber:

"Aderarea României la spaţiul Schengen rămâne un obiectiv important pentru Guvernul Ponta"

Aderarea României la spaţiul Schengen pare să fie încă un subiect sensibil, care continuă să genereze tot felul de polemici. Una dintre cele mai recente se referă la moţiunea simplă "Politica antieuropeană sau cum poate trăi USL fără Schengen", depusă de PP-DD şi susţinută de PDL, prin care s-a solicitat demisia ministrului de externe, Titus Corlăţean, precum şi susţinerea de către toate partidele politice a aderării României la spaţiul Schengen. Aşa cum era de aşteptat, aceasta a fost respinsă de plenul Camerei Deputaţilor, nefiind votată nici măcar de către semnatari. De altfel, nu este decât o altă încercare nereuşită de a câştiga capital politic şi de a manipula cetăţenii, moţiunea în sine neavând nicio legătură cu intrarea în spaţiul Schengen, ci doar cu elogierea guvernărilor PDL şi a aşa-ziselor eforturi depuse de aceasta în acest scop.

În această situaţie, nu pot să nu mă întreb de ce obiectivul aderării nu a fost îndeplinit de PDL? Probabil pentru că nu au fost capabili, iar acum încearcă să găsească un ţap ispăşitor şi să inducă populaţia în eroare, pentru propriul lor interes politic.

Totodată, prin această moţiune, care nu este altceva decât un amestec de referinţe istorice aleatorii, aglomerări de date false, argumente şi teme de discuţie de politică internă lipsite de relevanţă pentru o decizie de politică externă se doreşte inocularea ideii că USL a renunţat la intrarea în spaţiul Schengen. Nimic mai fals, acesta rămâne un obiectiv important pentru România, însă nu mai este "obiectivul 0", fiind înlocuit de absorbţia fondurilor europene, deoarece se impunea o restabilire a priorităţilor în funcţie de nevoile imediate ale ţării. În momentul de faţă problema fondurilor europene este mult mai importantă, orice investiţie menită să creeze noi locuri de muncă fiind binevenită.

Totodată, trebuie menţionat că României i-a fost blocată aderarea la Schengen din motive pur politicianiste, ceea ce înseamnă că Guvernul de la Bucureşti nu are nicio putere în această materie. De aceea, vom aştepta un context politic favorabil, iar atunci România, cu siguranţă, va fi primită în Schengen.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Poliţiei Române"

Pe 25 martie a.c. "Poliţia Română" a sărbătorit 191 de ani de activitate. Această dată are o semnificaţie deosebită, deoarece reprezintă simbolul creştin al Bunei Vestiri, aflat pe primul drapel al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe actualul steag al Poliţiei Române.

Această instituţie a luat naştere în anul 1822, când domnitorul Grigore Ghika a înmânat Marelui Agă, Mihăiţă Filipescu, şeful poliţiei din acele timpuri, drapelul pe care era cusută sigla " Steagului Agiei". Alături de siglă, pe una din feţe era o ghirlandă din aur, timbrată cu o coroană princiară, având încrucişate buzdugane, drapele, lănci, săbii, pentru ca sub ghirlandă să se afle o balanţă, simbol al echităţii de care trebuiau să dea dovadă cei care slujeau sub acest steag. Cealaltă faţă era identică primei, însă în interiorul ghirlandei se alfa pictată Maica Domnului, înaintea îngerului ce-i aducea vestea cea bună (Buna Vestire).

Agia a fost prima instituţie de poliţie şi a funcţionat până în anul 1948, când s-a înfiinţat Miliţia. Denumirea de Miliţie a fost schimbată în anul 1989, când prin Decretul-lege nr. 2 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale s-a înfiinţat Poliţia Română.

Ziua Poliţiei Române a fost sărbătorită prin manifestări, prin demonstraţii de dresaj, arte marţiale, lupte, expoziţii cu echipamente, prin acordarea de diplome şi plachete de onoare, înaintări în grade profesional.

Pe această cale doresc să îmi exprim aprecierea faţă de dăruirea şi profesionalismul cu care Poliţia Română apără drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea privată şi publică.

La mulţi ani!

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Nu abandonaţi Valea Jiului şi locuitorii acesteia!"

În faţa tristei constatări că, după ce şi-au atins scopul şi au ajuns la putere, actualii guvernanţi demonstrează că au uitat definitiv de Valea Jiului şi problemele oamenilor din această zonă, mă fac purtătorul de cuvânt al locuitorilor din Colegiul meu şi vă spun: "Nu abandonaţi Valea Jiului!"

Ştiu că oamenii din Valea Jiului şi-au pus multe speranţe în noua guvernare, mai ales că atunci când actualii guvernanţi au venit în Valea Jiului, în campanie electorală, pentru a le cere votul lor de încredere, liderii politici le-au promis, sub cuvânt de onoare, că vor avea grijă ca proiectele de dezvoltare ale Văii Jiului nu doar să continue să fie finanţate, ci chiar să fie accelerată implementarea lor.

Din păcate, cu fiecare zi ce trece, constatăm cu toţii o nepăsare crasă a actualei guvernări faţă de Valea Jiului şi locuitorii acesteia. După un an şi jumătate de guvernare USL, toate proiectele începute în Valea Jiului pentru dezvoltarea zonei şi crearea de locuri de muncă au fost abandonate. Este de-a dreptul hilar că, dintr-o dată, absolut nejustificat, pentru niciun proiect al Văii Jiului, cât de mic ar fi acesta, nu se mai găsesc resurse financiare pentru implementare. Mai mult, chiar şi anumite proiecte care au fost prinse în diverse programe naţionale de finanţare au fost, inexplicabil, abandonate.

Din răspunsurile miniştrilor Cabinetului Ponta la întrebările şi interpelările pe care le-am adresat în ultima perioadă, cât şi din declaraţiile publice, constat că, atunci când vine vorba despre orice subiect legat de Valea Jiului, răspunsul nu este decât că"Nu este o prioritate" sau că "Nu sunt prevăzute sume pentru finanţare". Constat că, de fapt, cuvântul de ordine pentru oamenii din această regiune este, în opinia actualului guvern, unul singur: "Nimic pentru Valea Jiului, nimic pentru locuitorii acesteia!"

Nu aş vrea nici măcar să mă gândesc la faptul că atitudinea Guvernului Ponta faţă de locuitorii Văii Jiului este încă o reacţie la nefericitele mineriade, din a căror manipulare aceşti oameni au avut atât de mult de suferit, pe nedrept, în ultimele două decenii.

De fiecare dată, atunci când Văii Jiului Guvernul Ponta îi închide uşa în nas, primim ca argument o singură explicaţie: "Nu sunt bani, din cauza crizei economice şi financiare". Mă întreb atunci, cum a fost posibil ca într-o perioadă în care criza economică şi financiară a atins apogeul în România, guvernele anterioare au putut să găsească banii necesari pentru susţinerea proiectelor de dezvoltare şi modernizare a Văii Jiului? Răspunsul este cât se poate de simplu. Cei de dinaintea dumneavoastră au înţeles că responsabilitatea guvernării este o responsabilitate asumată în faţa cetăţenilor, a nevoilor din comunităţile locale, şi nu a intereselor politice, şi au acţionat ca atare. Aşa se face că, în perioada respectivă, în Valea Jiului, numai în cele 3 localităţi din Colegiul pe care-l reprezint eu în Camera Deputaţilor, de la bugetul de stat au fost alocaţi nu mai puţin decât 505.920.000.000 de lei vechi! Cu aceşti bani au fost realizate investiţii în infrastructura locală de transport, în modernizarea reţelelor de utilităţi, în modernizarea şcolilor şi spitalelor, în construcţia de grădiniţe, de săli de sport, de blocuri ANL şi au fost începute lucrări la construcţia singurei piscine şcolare din Valea Jiului, precum şi la amenajarea domeniului schiabil din Parâng. Iar toate aceste investiţii au însemnat locuri de muncă pentru locuitorii Văii Jiului, reţineţi!, într-o perioadă a apogeului crizei economice şi financiare din România!

Ce face acum guvernarea social-democrată pentru Valea Jiului? Nimic! Absolut nimic! Primul-ministru şi membrii Cabinetului ne informează, constant, că statul nu are bani. Nu are bani nici pentru modernizarea gării din Petroşani (deşi acest obiectiv a fost prins în programul de investiţii al CFR), nici pentru continuarea lucrărilor la grădiniţa IG Duca şi piscina şcolară din Petroşani, deşi mai bine de 50% din lucrările aferente acestor investiţii au fost deja finalizate, nici pentru construcţia de locuinţe sociale, nici pentru continuarea lucrărilor necesare dezvoltării turismului, ca alternativă la restrângerea şi restructurarea sectorului industrial. Ca şi cum atât nu ar fi de ajuns, aflăm că actualul guvern nu are în vedere nici construirea unui parc industrial în Valea Jiului, deşi Ministerul Economiei promite o Strategie naţională de reindustrializare a României, prin înfiinţarea de parcuri industriale şi, se pare, nu are soluţii nici măcar pentru perspectiva activităţii din sectorul minier şi termoenergetic.

În tot acest timp însă, se găsesc bani, şi încă sume considerabile, pentru diverse investiţii - mai mult sau mai puţin necesare - direcţionate în alte zone geografice ale României. Nu e rău că statul investeşte şi în alte zone ale ţării, dar nu e bine că statul demonstrează că a uitat de Valea Jiului.

Nu înşelaţi încrederea oamenilor din Valea Jiului, nu vă bateţi joc de speranţele şi şansele unor oameni care nu v-au cerut niciodată altceva decât să-i ajutaţi să aibă unde să muncească. Dacă nu doriţi să aveţi mulţumirea sufletească şi satisfacţia de a da un sens pozitiv guvernării dumneavoastră pentru oamenii din Valea Jiului, măcar nu abandonaţi proiectele deja începute. Pentru că, prin continuarea şi finalizarea acestora, nu faceţi un favor vreunui primar sau vreunui om politic, în schimb puteţi face un bine pentru zeci de mii de oameni care şi-au pus speranţele şi încrederea în corectitudinea actului dumneavoastră de guvernare.

Vă doresc să aveţi înţelepciunea de a înţelege că, fără investiţii publice, fără sprijinul financiar al statului pentru proiectele de dezvoltare locală, omorâţi Valea Jiului! Asemeni zecilor de mii de oameni din această regiune a ţării, cred că Valea Jiului trebuie să rămână, nu doar la nivel de simple declaraţii politice, o prioritate a guvernului. Indiferent de culoarea politică a acestuia.

Nu distrugeţi Valea Jiului!

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Libertatea şi pluralismul mass-media - consultări publice la care trebuie să participăm"

La sfârşitul săptămânii trecute, Comisia Europeană a anunţat iniţierea a două consultări publice, desfăşurate până la data de 7 iunie a.c., marcând astfel luarea în considerare a unor recomandări făcute la începutul anului privitoare la libertatea şi pluralismul mass-media.

Astfel, o primă consultare priveşte formularea unor observaţii cu privire la domeniul de aplicare a competenţei şi acţiunii Uniunii Europene pentru protejarea libertăţii mijloacelor de comunicare în masă, dar şi privitoare la rolul autorităţilor publice, cum ar fi autoreglementarea sau protejarea surselor jurnalistice din spaţiul european.

Referitor la subiectele celor două consultări, Neelie Kroes, vicepreşedinte al Comisiei Europene, declara:

"În UE ne confruntăm cu ameninţări la adresa libertăţilor noastre fundamentale, precum libertatea şi pluralismul mass-media pe întreg teritoriul Europei. Grupul la nivel înalt ne-a transmis un semnal puternic că este necesar să luăm măsuri hotărâte pentru a garanta, în viitor, libertatea şi pluralismul serviciilor noastre mass-media. În numele democraţiei noastre, vă invit să vă exprimaţi opiniile în cadrul acestor consultări."

Cea de-a doua consultare a CE are în vedere recomandarea Grupului la nivel înalt pentru independenţa organismelor de reglementare a conţinutului audiovizual, solicitându-se, din partea Comisiei Europene, sugestii referitoare la modalităţile de consolidare a independenţei acestora, avându-se în vedere posibilitatea revizuirii articolului 30, Capitolul XI - Cooperarea între autorităţile de reglementare ale statelor membre - din cadrul Directivei serviciilor mass-media audiovizuale, articol care prevede următoarele:

"Statele membre adoptă măsurile adecvate pentru a-şi furniza reciproc şi a furniza Comisiei informaţiile necesare pentru aplicarea prezentei directive în special ale articolelor 2, 3 şi 4, în special prin intermediul organismelor lor independente de reglementare competente."

Nu ştiu cât, în afara mediului de specialitate, este cunoscută această Directivă nr. 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 10 martie 2010, care ar trebui nu numai popularizată şi în rândul populaţiei, beneficiarul direct al serviciilor mass-media, cât şi strict respectată, fiind un suport mai mult decât necesar pentru mass-media din România.

Printre scopurile acestei Directive, se numără crearea condiţiilor de concurenţă echitabilă pentru prestarea la nivel transfrontalier a serviciilor de radiodifuziune şi a celor audiovizuale la cerere, protejarea şi conservarea diversităţii culturale, protejarea copiilor şi a consumatorilor, garantarea pluralismului mass-media, combaterea urii ce are la bază considerente naţionale, religioase, rasiale sau sexuale, cât şi crearea unei pieţe unice a serviciilor mass-media audiovizuale şi a certitudinii juridice a cadrului televiziunii şi audiovizualului din Europa.

Consider binevenită iniţiativa Comisiei Europene şi sprijin, pe această cale, orice demers făcut în spaţiul public românesc de a participa la aceste două consultări, de a le îmbogăţi cu sugestii care să ducă la o cât mai bună reglementare a domeniului în cauză, cât şi de a sprijini mass-media din ţara noastră, ce trebuie să fie complexă, absolut liberă şi sprijinită ca atare.

Cu toţii avem nevoie de aceste servicii şi, pentru ca ele să funcţioneze întocmai, este necesar ca, de la oamenii politici până la ultimul beneficiar, să contribuim la independenţa şi dezvoltarea lor.

Mă număr printre aceia care consideră esenţial ca libertatea mijloacelor de informare în masă să fie absolut garantată şi, în calitate de parlamentar, am acordat şi o să acord întregul meu sprijin reprezentanţilor mass-media a căror profesie merită respectată, încurajată şi tratată conform caracteristicilor democraţiei.

Fac, totodată, apel la dumneavoastră, stimaţi colegi, să participăm la consultările Comisiei Europene şi să venim în întâmpinarea acestora cu sugestii constructive.

Domnul Petre Petrescu:

"Chinurile bolnavilor de cancer din România"

Este binecunoscut faptul ca persoanele care suferă de cancer trebuie să depună mari eforturi pentru a-şi procura medicamente, uneori de negăsit în ţară, fiind nevoiţi să caute tratament în străinătate.

Medicamentele de ultimă generaţie, mai eficiente, dar mai scumpe, sunt aproape inaccesibile, pacienţii mulţumindu-se cel mult cu tratamente de generaţie mai veche.

În România nu doar boala ucide, ci şi sistemul de sănătate, care este subfinanţat şi se confruntă cu o mare lipsă de personal, din cauza unei proaste guvernări din perioada 2004 - 2012, când la putere se afla partidul domnilor Boc, Blaga, Videanu şi al doamnei Elena Udrea.

Bugetul Ministerului Sănătăţii este de aproximativ 4,5% din produsul intern brut în 2013, comparativ cu o medie de 10% în Uniunea Europeană, ceea ce face ca sistemul de sănătate să sufere de numeroase probleme, printre acestea numărându-se şi lipsa de medicamente de ultimă generaţie.

Conform autorităţilor, circa 20 de medicamente cunoscute sub denumirea de citostatice au devenit de negăsit în ultimii ani, cât timp la guvernarea acestei ţări s-a aflat clica PDL-istă, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu care invita tinerii, absolvenţi ai facultăţilor din România, să plece din ţară.

În ultimii ani, numeroşi pacienţi au fost nevoiţi să cumpere medicamente din străinătate, acestea negăsindu-se în România, uneori pentru mii de euro pe lună. Consider că pentru români este o povară greu de suportat, ţinând cont că salariul mediu în ţară este de aproximativ 350 de euro pe lună.

Răspunzând acestei situaţii alarmante, noul Guvern USL, la conducerea căruia se află premierul Victor Ponta, a alocat în ianuarie 800.000 de euro pentru importurile de medicamente ce lipseau cu desăvârşire din spitalele noastre.

Dar această lipsă de medicamente, care i-a făcut pe bolnavii de cancer să treacă prin clipe grele, nu trebuie să se mai repete, fiind necesară o soluţie pentru a nu-i mai aduce în situaţia în care trebuie să facă eforturi financiare pentru a-şi procura ei înşişi medicamentele.

Din cauza pasivităţii guvernanţilor PDL din ultimii opt ani de zile, mulţi dintre pacienţii bolnavi de cancer care se puteau vindeca au murit; şi i-aş întreba pe cei care au condus România în ultimii ani, cine ar trebui să plătească pentru aceste pierderi de vieţi omeneşti care s-ar fi putut salva cu ajutorul medicamentelor?

În România, rata mortalităţii legate de cancer depăşea 180 de cazuri la 100.000 de locuitori în 2010, comparativ cu o medie de 166,9 cazuri în Uniunea Europeană.

O altă problemă care trebuie rezolvată pentru bolnavii de cancer sunt listele de aşteptare pentru terapiile mai recente, a căror administrare este decisă de o comisie. Aproximativ 1.300 de bolnavi sunt în prezent în aşteptarea unei decizii favorabile pentru a beneficia de terapii mai eficiente, dar mai costisitoare, ţinând cont că în România 80% din fondurile destinate oncologiei sunt utilizate de către 10% dintre bolnavi.

Consider că trebuie îmbunătăţit cât mai repede sistemul de sănătate, ca să nu ne mai aflăm în situaţia în care criteriul esenţial pentru salvarea vieţii unui om să fie unul financiar, ci unul umanitar, aşa cum este normal într-o ţară membră a Uniunii Europene, dar care a avut parte de o guvernare PDL-istă intre anii 2004 - 2008, guvernare care nu a ştiut cum să dezvolte economia ţării pentru a creşte veniturile la bugetul statului şi a putea finanţa cât mai bine sistemul medical, sigura politică a lor fiind mărirea taxelor, tăierea salariilor, a pensiilor şi creşterea conturilor personale.

Domnul Petre Petrescu:

"România - ţara sursă de persoane traficate"

Numărul persoanelor traficate din ţara noastră a crescut în ultimul timp foarte mult.

Traficul de persoane reprezintă o violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii funcţiei umane, o ameninţare asupra securităţii individului, valorilor sociale şi morale.

Aceasta reprezintă o infracţionalitate ce afectează individul prin impactul pe care îl are asupra unuia din drepturile individuale fundamentele - libertatea individuală - societatea suportând, în acelaşi timp, influenţe negative generale de amplificare a fenomenului corupţiei, a formelor antisociale şi violenţei, crearea unor mecanisme criminale care obţin profituri substanţiale din acest tip de activitate, afectând stabilitatea economică şi securitate regională.

Traficul de persoane este o infracţiune gravă, dar şi un abuz faţă de drepturile omului, de multe ori săvârşit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii.

În jur de 250.000 de femei şi copii din Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică sunt transportate în fiecare an către alte ţări, putând ajunge chiar şi în Statele Unite.

Conform datelor Poliţiei Române, în ţara noastră, victimele sunt racolate îndeosebi din rândul fetelor şi tinerilor, femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 ani. Un sfert sunt mai mari, peste jumătate au vârste cuprinse între 18 şi 23 ani.

Bărbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi în alte state, fiind obligaţi să muncească sau fiind exploataţi sexual. Unii sunt forţaţi să cerşească.

În ceea ce priveşte exploatarea adulţilor, majoritatea potenţialelor victime din România sunt exploatate sexual şi folosite în cazuri de servitute personală.

România este o ţară-sursă, dar şi o ţară de tranzit pentru bărbaţi şi femei din Moldova, Ucraina şi Rusia, traficaţi către Italia, Spania, Germania, Elveţia, Republica Cehă, Cipru, Grecia şi Austria în scopuri de muncă forţată şi exploatare sexuală. Minorii români sunt traficaţi în interiorul ţării, în scopuri de exploatare sexuală şi cerşetorie forţată. Totodată, femeile şi fetele rrome sunt foarte vulnerabile în faţa traficului de fiinţe umane.

Traficul de persoane este o relaţie de victimizare, asociată cu consecinţe extrem de dure pentru victime (violenţe continue din partea traficanţilor, care pot duce inclusiv la uciderea persoanelor traficate).

Traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile activităţi de criminalitate organizată de Uniunea Europeană, potrivit Europol.

Consecinţele negative ale traficului se extind de la victimele directe (traume fizice şi psihologice, consecinţe grave asupra sănătăţii persoanelor, dar şi diminuarea şanselor persoanelor de a duce o viaţă normală, datorită faptului că traficarea împiedică achiziţionarea unor deprinderi necesare pentru a funcţiona ca membru al societăţii), la comunităţile şi societatea din care acestea provin şi care se confruntă cu pierderea capitalului uman, cu cheltuieli crescute pentru recuperarea şi reintegrarea socială a persoanelor traficate.

De aceea, în calitate de parlamentar preocupat de această problemă, am considerat că e nevoie să fac această declaraţie, pentru că în ultimul timp traficul de persoane este din ce în ce mai avansat.

Părerea mea este că avem nevoie de un efort comun, ce priveşte atât clasa politică, cât şi instituţiilor implicate în domeniul combaterii traficului de persoane, pentru ca acest fenomen să fie diminuat şi tânăra generaţie să nu fie afectată de una dintre cele mai mari ameninţări la adresa demnităţii umane.

Domnul Petre Petrescu:

"Scandalul Schengen"

Motivul care mă face să vorbesc astăzi îl reprezintă discuţiile aprinse din ultima perioadă pe tema aderării României la spaţiul Schengen.

Aderarea României la spaţiul Schengen este un drept ce i se cuvine României, şi nu un privilegiu pentru care să fie nevoie să stăm cu mâna întinsă pe la porţile Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, decizia Consiliului vizând aderarea României la spaţiul Schengen se adoptă cu unanimitate, similar deciziilor anterioare privind extinderea spaţiului Schengen cu noi state membre.

România îndeplineşte toate condiţiile impuse de Uniunea Europeană cu privire la integrarea în spaţiul Schengen, fapt confirmat şi de ultimul Raport al Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Cu toate astea, din diverse motive, cum ar fi o apropiată campanie electorală în Germania, mai multe state din Uniunea Europeană amână încă o dată aderarea României la spaţiul Schengen.

Declaraţiile ministrului afacerilor externe, Titus Corlăţean, şi ale primului-ministru Victor Ponta, cum că în cazul unei noi amânări a aderării la spaţiul Schengen România nu va mai considera o prioritate acest obiectiv, au fost foarte contestate în ultima vreme. Culmea este că cele mai multe contestaţii vin din partea preşedintelui Traian Băsescu şi a parlamentarilor PDL, care se pare că au uitat că în ultimii opt ani ei au fost cei care au condus România.

Nu îmi amintesc ca în perioada Guvernării Boc să îl fi auzit pe Traian Băsescu spunând că "România are ca obiectiv major intrarea în zona Schengen", nici pe Emil Boc, nici pe Vasile Blaga, nici pe Elena Udrea şi nici pe Adriean Videanu. Păreau mai interesaţi să-şi sporească averile decât să rezolve problema spaţiului Schengen.

Acum, probabil având mai mult timp liber, nemaiavând ministere şi bani publici pe mână, au uitat cine este de vină pentru situaţia în care suntem şi s-au apucat să facă moţiuni împotriva Guvernului.

Părerea mea este că atitudinea primului-ministru şi a ministrului afacerilor externe faţă de această amânare a deciziei de integrare este o atitudine extrem de demnă şi foarte corectă.

Domnul Petre Petrescu:

"Investiţiile străine - motorul dezvoltării României în următorii ani"

Mă adresez dumneavoastră pentru a vă face cunoscută o problemă gravă în România, şi anume plecarea a tot mai mulţi investitori străini de pe piaţa românească. În ultimii ani, investiţiile străine au fost în cădere liberă, ajungând în 2011 la 1,8 miliarde de euro. Criza din Europa şi tensiunile politice interne au determinat şi în 2012 continuarea trendului de scădere a investiţiilor străine, până la 1,6 miliarde de euro, minimul ultimilor zece ani. În ultimii 5 ani mai multe companii multinaţionale cu filiale sau fabrici în ţara noastră au ales să plece din România. Printre aceste companii se numără Kraft Foods, Nokia, Colgate Palmolive, Nestle, Eureko şi Coca-Cola care au închis trei fabrici din România (Iaşi, Bucureşti, Oradea). Numărul investitorilor străini care pleacă se măreşte, în timp ce proiectele noi sunt extrem de rare.

Una dintre cele mai bune metode prin care orice guvern poate contribui în mod sustenabil la creşterea economică este stimularea investiţiilor prin toate mijloacele de care se dispune. Investiţiile străine directe aduc o contribuţie esenţială la creşterea economică. Acestea creează locuri de muncă, optimizează alocarea resurselor, permit transferul de tehnologie, stimulează comerţul şi ajută la reducerea ratei şomajului. Există o corelare evidentă între ponderea investiţiilor în PIB şi evoluţia ratei şomajului - când investiţiile cresc, rata şomajului scade, iar când investiţiile scad, rata şomajului creşte. Spre exemplu, în perioada 1999-2007, ponderea investiţiilor în PIB a crescut de la 20% la 34%, iar rata şomajului a scăzut de la 11,8%, la doar 4%. În perioada 2008-2011, pe fondul crizei economice, formarea brută de capital fix a scăzut ca pondere în PIB, iar rata şomajului a crescut. Practic, investiţii mai mari înseamnă mai puţini şomeri, mai multe locuri de muncă bine plătite şi încasări bugetare mai mari, încasări care să susţină cheltuielile Guvernului cu pensiile şi ajutoarele sociale.

Companiile cu capital străin au doar 24% din numărul de salariaţi din economie, dar realizează aproximativ 40% din cifra de afaceri totală, precum şi din PIB. Firmele cu capital străin au avut circa 919.000 de salariaţi, adică circa un sfert din totalul de 3,8 milioane de salariaţi, şi au realizat o cifră de afaceri de aproape 97 miliarde de euro în anul 2011, în timp ce la nivelul întregii economii cifra de afaceri a fost de 237,4 miliarde de. euro, potrivit statisticilor BNR.

Cifra de afaceri pe salariat la firmele străine a depăşit în 2011 nivelul de 100.000 euro/persoană, fiind aproape dublă faţă de nivelul indicatorului pe total economie. Totodată, productivitatea muncii trecea în 2011 la companiile străine de 21.000 euro/persoană, faţă de 13.000 euro/persoană pe total economie. La nivelul întregii economii, companiile străine au avut o pondere de 71,4% din exporturile României şi 62,6% din importuri.

Cum putem spori aceste investiţii? Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru investitorii străini, crearea unui cadru favorabil mediului economic, prin promovarea unor condiţii prielnice pentru atragerea investitorilor străini, cum ar fi: un tratament corect, echitabil şi nediscriminatoriu; protecţie faţă de exproprierile ilegale; recursul direct la arbitrajul internaţional, precum şi transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal.

Domnul Petre Petrescu:

"Mult circ şi puţină pâine la Congresul PDL"

Membrii PDL s-au reunit, sâmbătă 23 martie 2013, la Convenţia Naţională Extraordinară a partidului, pentru a-şi alege preşedintele.

Confruntarea acerbă între tabăra lui Vasile Blaga, preşedintele în exerciţiu al PDL, şi Elena Udrea, aspirantă la funcţia de lider, sprijinită de Traian Băsescu, a avut un deznodământ previzibil. Vasile Blaga a fost reconfirmat în fruntea partidului cu 2344 voturi, pe când contracandidata sa, Elena Udrea, a primit doar 2014. Nici măcar prezenţa şefului statului, care, printr-un discurs plin de subînţelesuri, a încercat să încline balanţa către favorita dânsului, nu a reuşit să înfăptuiască miracolul pe care îl aştepta Elena Udrea şi aplaudacii lui Băsescu.

La aflarea rezultatelor, tabăra Elenei Udrea a început să acuze de fraudă şi să ceară renumărarea voturilor. Elena Udrea a contestat rezultatul, susţinând că au fost mai multe voturi decât delegaţi anunţaţi iniţial. Un reprezentant al echipei lui Udrea a urcat pe scenă pentru a anunţa oficial contestarea rezultatelor, moment întâmpinat cu huiduieli de întreaga sală. "Ruşine!", s-a scandat câteva zeci de secunde.

S-a anunţat, de asemenea, că rezultatele citite nu au relevanţă, pentru că Elena Udrea nu a semnat şi nu va semna procesul-verbal al rezultatelor până la soluţionarea contestaţiei pe care a depus-o. Contestaţia Elenei Udrea a fost respinsă, spre disperarea susţinătorilor ei şi a pionilor lui Băsescu. Peste tot se auzeau acuze de genul: "Hoţii!", "Fraudă!" "Ruşine!" şi "Trădare!".

Marele înfrânt al Convenţiei PDL a fost, incontestabil, Traian Băsescu. Acesta, dezamăgit de rezultatul votării, a postat pe Facebook un mesaj video în care îşi lua adio de la PDL, un partid pe care nu îl mai poate controla. Mesajul a fost tipic pentru Traian Băsescu, care s-a dezlegat de PDL într-o manieră absolut halucinantă pentru un preşedinte de ţară. Băsescu îşi lua la ora 21 adio de la partidul despre care declarase la ora 11 că a salvat România.

Aşa cum ne-au învăţat în cei opt ani cât au guvernat ţara, PDL-ştii se pricep foarte bine să facă circ. Excluşi de la conducerea PDL, oamenii lui Băsescu nu mai au altceva de făcut decât să îşi facă coada colac şi să încerce să revină în faţa populaţiei sub un alt nume, o altă culoare, dar cu aceleaşi moravuri.

Domnul Petru Movilă:

"Guvernul USL, în criză de lapte şi idei"

De curând, premierul Victor Ponta a declarat că Guvernul intenţionează desfiinţarea Programului "Laptele şi cornul", sumele economisite prin renunţarea la acest program urmând să fie direcţionate spre Programul "After school". Mă întreb dacă cei de la USL chiar cred în declaraţiile publice pe care le fac. La acest program nu se poate renunţa atât de uşor cum ne lasă să credem domnul prim-ministru Ponta. Resursele financiare care susţin acest program provin de la Uniunea Europeană, iar destinaţia lor nu poate fi schimbata după cum are USL chef.

Putem fi de acord că acest program alimentar trebuie îmbunătăţit şi adaptat nevoilor copiilor. Pentru a-l transforma într-un program eficace, decizia privind gestionarea acestui program alimentar trebuie descentralizată, coborâtă la nivelul Consiliului de administraţie al fiecărei unităţi de învăţământ, astfel încât fiecare şcoală să identifice varianta care i se potriveşte cel mai bine - corn şi lapte, o masă caldă, fructe etc.

Un lucru însă este cert, programul alimentar nu trebuie să dispară din şcolile româneşti. Sunt foarte mulţi copii ai căror părinţi sunt atât de săraci încât nu pot să le pună în ghiozdan un pachet de mâncare. De asemenea, sunt multe sate în judeţul Iaşi în care copiii merg la şcoală doar pentru că au un loc călduţ şi alimentele din Programul "Laptele şi cornul".

Componenta socială, dar şi cea educativă trebuie să stea la baza oricărui program alimentar ce se derulează în unităţile de învăţământ şi trebuie să aibă în vedere acel aport nutriţional necesar elevilor de vârstă şcolară mică. Deci trebuie respectate particularităţile vârstei destinatarilor acestui program. Nu trebuie să neglijăm poate principalul obiectiv al acestui program: reducerea abandonului şcolar, mai ales în rândul elevilor din mediul rural, unde rata este mai ridicată.

În campaniile electorale din 2012, USL a promis că va curge "Lapte şi miere" pentru românii care îi vor vota. Tristul adevăr este că a curs ceva lapte, dar pe câmpii. Mă refer la laptele aruncat de fermierii români din cauza prostiei ministrului agriculturii, Daniel Constantin. Ar fi poate interesant să ne spună actualii guvernanţi cum asigură resursele de lapte necesare derulării Programului "Laptele şi cornul", în contextul actualei crize a laptelui.

Un lucru este cert, trebuie să avem Programul "Laptele şi cornul" în şcolile româneşti, iar Guvernul USL este dator să găsească soluţii pentru îmbunătăţirea acestui program şi să aloce fonduri suficiente pentru o bună derulare a lui. Actualii guvernanţi ar face bine să nu se mai abată de la adevăratele probleme ale ţării prin declaraţii ieftine şi populiste în defavoarea poporului român şi în special a copiilor care sunt viitorul ţării.

Domnul Romeo Rădulescu:

"Dezastru, marca USL, şi în sănătate"

Dezastrul economic sub guvernarea USL continuă pentru România.

După ce românii au primit de la Guvernul Ponta o inflaţie record, creşteri de preţuri şi impozite mai mari, de la 1 aprilie, pacienţii urmează să plătească o sumă reprezentând coplata pentru serviciile de spitalizare, cu excepţia celor de urgenţă. Indiferent de perioada spitalizării, se va plăti între 5 şi 10 lei, o singură dată la externare. Această măsură, care înseamnă de fapt o nouă taxă pentru români, se adaugă scumpirii, din luna ianuarie, la energia electrică.

În acelaşi timp, impozitele şi taxele locale au fost mărite de Guvernul Ponta cu 16%, noile impozite din agricultură lovesc un milion de fermieri şi familiile lor, iar tarifarea suplimentară a companiilor din domeniul energetic şi al resurselor naturale va atrage noi majorări de preţuri la produsele finale.

La fructe şi legume s-au înregistrat scumpiri de 16% şi respectiv 28% în termeni anuali, produsele din carne sunt mai scumpe cu 5,6%, cu mult peste media ultimilor trei ani, s-a înregistrat un eşec major în ceea ce priveşte exporturile: după o creştere puternică a acestora (de peste 20%) în 2011, care a şi susţinut creşterea economică generală de 2,5% din acel an, exporturile au scăzut simţitor în 2012.

Sănătatea, domeniu prioritar pentru orice Guvern, va suferi schimbări pe care USL nu a dorit să le discute cu românii, ci preferă să le impună direct, prin ordonanţe sau hotărâri de Guvern.

Coplata pentru serviciile medicale intră în vigoare de la 1 aprilie, odată cu aplicarea contractului-cadru privind sistemul de asigurări sociale de sănătate şi se va percepe de fiecare spital pe baza aprobării consiliului de administraţie al unităţii.

Incompetenţa şi demagogia se manifestă şi când USL îşi propune să reorganizeze sistemul de sănătate. Deşi este un proiect important, într-o grabă suspectă, USL intenţionează să îl adopte printr-o hotărâre de Guvern şi nicidecum să îl supună dezbaterii Parlamentului, aşa cum ar fi corect. Intenţia Ministerului Sănătăţii de a reorganiza întreg sistemul, fără a discuta serios cu specialiştii, ci de pe o zi pe alta, este periculoasă. Măsurile respective, cu impact major asupra calităţii serviciilor de sănătate, sunt prea importante pentru a fi adoptate prin hotărâre de Guvern sau ordonanţă de urgenţă. Acestea ar fi trebuit să fie asumate de Parlament.

Conform proiectelor postate pe site-ul Ministerului Sănătăţii, se intenţionează înfiinţarea a opt autorităţi regionale, având în subordine 34 de oficii judeţene de sănătate publică, în condiţiile în care nu există încă un proiect de regionalizare. Având în vedere aceste aspecte, este greu de înţeles de ce ministrul sănătăţii se gândeşte să adopte măsuri care ar putea să nu aibă aplicabilitate practică.

O altă prevedere care nu va eficientiza activitatea în domeniu, din contră, va creşte birocraţia, se referă la înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Achiziţii şi Investiţii în Sănătate. Prin intermediul acesteia 400 de spitale vor fi nevoite să facă achiziţii, lucru ce va genera birocraţie şi riscă să pună în pericol funcţionarea optimă a spitalelor. Aşadar, demersul iniţiat de ministrul Nicolăescu nu poate fi considerat deloc reformă, ci o cârpeală făcută în pripă şi de ochii lumii. O dezbatere reală în privinţa proiectului de reorganizare a sistemului de sănătate, cu respectarea termenului legal de 30 de zile şi cu consultarea profesioniştilor din sistem, ar fi cea mai bună şi corectă soluţie pentru ca măsurile să nu-i afecteze negativ pe români după ce acestea vor intra în vigoare.

Motorul economiei s-a blocat sub guvernarea Ponta, acum se anunţă dezastru şi în sănătate, atâta timp cât măsurile care se doresc a fi adoptate nu au girul specialiştilor. Oferta politică a USL este un guvern absent şi o majoritate parlamentară obeză, preocupată de propriile privilegii şi nu de reforme, iar oferta economică a USL pentru România este stagnare şi inflaţie.

Domnul Florin Mihail Secară:

"Deviza USL: Vivat, crescat, floreat Baronii"

Dacă unii dintre cetăţenii români mai aveau vreo îndoială că domnul Marian Oprişan va prelua supremaţia administrativă din România, devenind dirijorul-şef al baronilor locali, acum acest lucru este certificat de drept prin "alegerea" sa în funcţia de preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România.

Aşadar, pentru USL s-a înlăturat şi ultimul obstacol în demararea procesului de reorganizare administrativ-teritorială a ţării, reformă care se va face după chipul şi asemănarea baronului local Marian Oprişan.

Vă aduc aminte faptul că reforma administrativă lansată în dezbatere publică de PDL a fost primită cu cea mai mare ostilitate de USL, iar la 5 minute după ce au venit la putere, au considerat-o "prioritatea zero".

Sper că nu a înţeles cineva greşit că USL s-ar preocupa de creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, că ar dori o simplificare a procedurilor administrative, o apropiere a cetăţeanului de decizia administrativă sau o eficientizare a acesteia.

Nu, USL nu se preocupă de modernizarea administrativă a României, ci obiectivul aşa-zisei reforme este urzeala unei pânze administrative obediente USL şi intereselor acesteia. USL lucrează cu spor la reconstrucţia partidului stat, în care toate structurile administrative trebuie să aibă un unic scop: obedienţa la USL şi baronii săi.

USL a demonstrat şi în acest caz faptul că integritatea oamenilor desemnaţi să conducă destinele României nu contează pentru ei. Dacă în guvern Victor Ponta tolerează în continuare miniştri cu dosare penale, ce mai contează că şeful consiliilor judeţene este mai penal decât toţi la un loc, atâta vreme cât el serveşte intereselor partidului. Cetăţenii judeţului Vrancea ştiu deja cine este Marian Oprişan şi mi-aş dori ca toţi românii să afle cine conduce destinele consiliilor judeţene din România.

Cu USL la putere România se îndepărtează pe zi ce trece de calea europeană şi de procesul de reformă din justiţie, atât de greu demarat. Cu USL la guvernare administraţia publică locală se întoarce la "epoca Mischie", purtând însă alt nume, "epoca Oprişan". Cu USL la guvernare bunăstarea românilor şi dreptul la o viaţă mai bună sunt numai obiective ce vor rămâne doar simple promisiuni electorale.

Domnul Theodor-Cătălin Nicolescu:

Vin la tribuna Parlamentului pentru a semnala efectele benefice pe care o iniţiativă legislativă, care va intra în dezbaterea Camerei Deputaţilor, le poate avea pentru activitatea companiei Dacia Renault.

Este vorba despre Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2000 privind omologarea şi certificarea produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, precum şi condiţiile de introducere pe piaţă şi de comercializare a acestora. Proiectul îşi propune pe fond eliminarea inadvertenţei existente între două acte normative ce reglementează activităţi şi operaţiuni cu produse purtătoare de mărci înregistrate.

Mai exact, activităţile ilegale de introducere pe piaţă a mărfurilor contrafăcute sau a produselor purtând etichete false ori având denumiri ce pot crea confuzii sunt considerate astăzi infracţiuni prin Legea nr.84/1998, în timp ce aceleaşi fapte ilicite sunt catalogate contravenţii prin Ordonanţa Guvernului nr. 80/2000. Această situaţie este de natură să creeze un regim sancţionator discriminator, mai favorabil celor care contrafac produse şi etichete sau ambalaje destinate vehiculelor rutiere. Este inadmisibil ca cei care comercializează produse contrafăcute pentru vehiculele rutiere să fie sancţionaţi contravenţional, în cazul în care sunt depistaţi, în timp ce alte fapte mai puţin grave să fie calificate drept infracţiuni.

Este motivul pentru care în cadrul dezbaterilor parlamentare din Camera Deputaţilor voi propune ca activităţile ilegale de introducere pe piaţă şi de comercializare a produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere să fie considerate infracţiuni, în condiţiile în care utilizarea lor poate pune în pericol siguranţa vehiculelor, dar mai ales viaţa oamenilor.

Măsura va avea un impact pozitiv pentru activitatea Companiei Dacia Renault de la Mioveni, în condiţiile în care există produse de import care fac concurenţă pieselor originale ale Dacia Renault distribuite prin dealerii autorizaţi. Ca atare, această lege este bine-venită pentru păstrarea şi crearea locurilor de muncă ale producătorului autohton de maşini.

În plus, noua lege va constitui un cadru prielnic pentru îmbunătăţirea condiţiilor de transport rutier şi implicit a mediului de afaceri, concomitent cu reducerea numărului de infracţiuni privind contrafacerea produselor destinate autovehiculelor, precum şi a pericolului de accidente rutiere.

Domnul Vasile Gudu:

Dezbaterea Constituţiei demarează greu din cauza faptului că actorii politici nu îndrăznesc să abordeze deschis şi tranşant subiectele dificile.

La Academia Română s-a desfăşurat o dezbatere pe tema modificării Constituţiei la care au participat toţi demnitarii importanţi ai statului inclusiv preşedintele Traian Băsescu. A fost evident cu această ocazie că nu există posibilitatea unui compromis. Preşedintele doreşte ca referendumul din 2009 referitor la monocameralism să reprezinte punctul de plecare al reformei constituţionale, în timp ce majoritatea politică se pronunţă pentru bicameralism, punând relevanţa referendumului la îndoială. Modificarea Constituţiei nu se reduce la acest unic aspect, dar el este esenţial, căci exprimă nu doar o gândire constituţională, ci şi un raport de putere.

Slăbiciunea USL este că evită de fapt să discute direct despre referendumul din 2009 şi să explice de ce nu intenţionează să-l încorporeze în proiectul de modificare a Constituţiei. UDMR a avut mai puţine ezitări în a combate rezultatul referendumului, arătând că legitimitatea lui este firavă câtă vreme am asistat nu la o dezbatere despre Constituţie, ci la o anexă utilă campaniei prezidenţiale. În cadrul unei dezbateri recente despre legea electorală, Kelemen Hunor a fost singurul care a argumentat deschis împotriva acestui referendum.

Reţinerea militanţilor PNL şi PSD este explicabilă. Potrivit unui recent sondaj de opinie (IRES 19-20 februarie), 72% din cetăţenii români ar prefera monocameralismul, iar în rândul celor foarte tineri procentul creşte la 80%. Iată de ce subiectul este complicat pentru actuala majoritate şi de ce preferă de fapt să evite subiectul.

Nevoia de argumentare se face pe mai departe simţită şi dacă dezbaterile despre Constituţie sunt iniţiate atât de greu este poate şi din pricina unei insuficiente pregătiri teoretice. Din 2009 şi până astăzi liberalii şi social-democraţii aveau timp să-şi pună la punct teoria referendumului, dar se pare că nu au făcut-o.

Există însă un aspect ascuns bine în textura Constituţiei care tinde să dea dreptate plebiscitului ca principiu general. E vorba de alegerea preşedintelui prin vot direct. Un preşedinte ales prin votul întregului popor este expresia aceleiaşi voinţe populare pe care scepticii ar dori-o limitată. Există democraţii care nici măcar nu admit referendumul şi în care preşedintele de republică este ales indirect. Dar chiar şi în SUA, în ciuda a ceea ce se crede, preşedintele este ales printr-un sistem complicat de vot indirect care face posibil ca cel care câştigă votul popular să piardă alegerile.

De aceea ar fi mult mai coerent şi mai convenabil pentru USL să opteze pentru un preşedinte ales indirect şi să pledeze pentru limitarea practicilor referendare şi explicit şi împotriva referendumului din 2009, deşi ar însemna să risipească astfel o parte din capitalul de popularitate obţinut în 2012. Referendumul ar putea deveni o practică frecventă în administraţiile locale, s-ar putea accepta referendumul de iniţiativă populară, dar el ar fi strict limitat la nivel naţional.

Fără curaj şi clarviziune, noua Constituţie nu va face decât să perpetueze contradicţii cu efecte dintre cele mai greu previzibile.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Şomajul în rândul tinerilor"

Consider că este lăudabilă iniţiativa Comisiei Europene privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, având în vedere că în toate statele membre ratele şomajului în rândul tinerilor sunt de două ori mai ridicate decât în cazul restului populaţiei de vârstă activă. Există aproximativ 7,5 milioane de tineri europeni (cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani) care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare în UE.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană a propus normele operaţionale pentru implementarea iniţiativei privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor, în vederea combaterii şomajului la nivelul acestei categorii de cetăţeni. Această iniţiativă a fost propusă de Consiliul European din 7-8 februarie 2013, cu un buget de 6 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020. României îi va reveni suma de 140 de milioane de euro, pe care premierul Victor Ponta a anunţat că o va folosi pentru programe de sprijinire a societăţilor care angajează tineri. În opinia mea, aceste programe vor avea efectul dorit dacă procedurile prin care angajatorii vor avea acces la aceste măsuri se vor simplifica din punct de vedere birocratic.

Din punctul meu de vedere, tinerii ar trebui să beneficieze de consiliere profesională şi stagii de practică încă din perioada studiilor preuniversitare. În cadrul vizitelor pe care tinerii din Curtea de Argeş le-au făcut la Parlamentul României, am sesizat că aceştia sunt destul de nehotărâţi în ceea ce priveşte viitorul lor profesional. Consider că nivelul ridicat al şomajului în rândul tinerilor se datorează în special lipsei experienţei profesionale a persoanelor care intră pentru prima dată pe piaţa forţei de muncă. În acest sens, susţin introducerea unor stagii calitative de pregătire pentru a facilita trecerea de la educaţie la muncă şi pentru a reduce şomajul.

De asemenea, consider că ar trebui finanţate programe care să vizeze consultanţă pentru orientarea profesională a tinerilor încă din perioada studiilor liceale cu scopul de a testa şi dezvolta abilităţile personale ale tinerilor de a identifica competenţele necesare la angajare şi legăturile dintre şcoală, loc de muncă, aptitudini, valori şi cerinţe.

Prin participarea la sesiuni de consultanţă profesională tinerii vor avea o viziune mai clară asupra viitoarei cariere profesionale, asupra rolului în comunitatea din care fac parte şi a necesităţii educaţiei pentru viitor.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Regionalizarea României"

De foarte multe ori, în întâlnirile cu aleşii locali, am auzit vorbindu-se de faptul că deciziile cu impact direct asupra comunităţilor locale sunt luate la nivelul administraţiei publice centrale. Astfel, pe bună dreptate, reprezentanţii autorităţilor locale se plâng de lipsa de comunicare sau de o comunicare defectuoasă pentru gestionarea problemelor şi implicit pentru găsirea celor mai bune soluţii de rezolvare a acestora.

Cu un trecut puternic al statului centralizat, după anii 1990 şi în mod deosebit după momentul aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, discuţia referitoare la descentralizarea administrativă a ţării a căpătat o amploare deosebită, acest subiect ocupând un loc important pe agenda publică românească.

În acest sens, una dintre priorităţile Guvernului condus de Victor Ponta este reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, prin crearea regiunilor, diviziune folosită de numeroase state europene.

Fiind un proiect de importanţă strategică pentru viitorul ţării, viitoarea configuraţie a regiunilor va fi generată în baza unei analize complexe şi profunde şi nicidecum nu se va realiza, aşa cum spun cei care critică negativ acest demers, pe criterii politice.

Pe această cale, doresc să salut declaraţiile recente ale domnului Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care a ţinut să sublinieze importanţa regionalizării în planurile de dezvoltare ale României, oferind totodată asigurări că grupul de analiză format din academicieni, doctori, experţi, aleşi locali, parlamentari şi reprezentanţi ai societăţii civile lucrează intens pentru a obţine cea mai bună configuraţie administrativă posibilă în contextul actual.

Totodată, în această perioadă, vicepremierul Liviu Dragnea a avut o serie de întrevederi cu reprezentanţi ai unor state cu o experienţă de succes în ceea ce priveşte regionalizarea. Astfel, ţin să menţionez întrevederea cu eurodeputata poloneză Danuta Hubner, preşedinta Comisiei pentru dezvoltare regională a Parlamentului European şi fost comisar european pentru politică regională. În opinia mea, Polonia reprezintă un model de succes din care România are multe de învăţat, motiv pentru care domnul Dragnea a pus bazele unei colaborări strânse cu experţi ai ministerelor de resort din Polonia.

O altă întrevedere importantă pe care domnul Dragnea a avut-o în ultima perioadă este cea cu Johannes Hahn, comisarul european pentru politică regională, care a salutat iniţiativa de a demara procesul de regionalizare, arătându-şi interesul faţă de viitoarea evoluţie a acestuia.

Mai mult, în perioada 20-21 martie 2013, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, Liviu Dragnea, a efectuat o vizită de lucru la Paris, ocazie cu care a purtat discuţii cu membrii marcanţi din administraţia franceză, precum Alain Rousset, preşedinte al Asociaţiei Regiunilor din Franţa, Bruno Le Roux, deputat de Seine-Saint-Denis, preşedinte al grupului PS din Adunarea Naţională şi Andre Laignel, primar al Issoudun, prim-vicepreşedinte delegat al Asociaţiei primarilor din Franţa. Vicepremierul a participat şi la seminarul tematic privind cooperarea descentralizată şi a avut întrevederi bilaterale cu Marylise Lebranchu, ministrul reformei de stat, al descentralizării şi al funcţiei publice, şi cu Michel Delebarre, preşedintele Asociaţiei comunităţilor urbane din Franţa.

Astfel, am încredere că noua formă de organizare administrativ-teritorială ce se va contura în urma procesului de regionalizare va influenţa în mod pozitiv rata de absorbţie a fondurilor europene pentru exerciţiul financiar 2014-2020. În acelaşi timp, sunt perfect conştient de faptul că efectele benefice ale regionalizării se vor consolida în timp şi că, pas cu pas, reforma administrativă va reuşi să reducă decalajele economice existente, permiţându-le acestora o dezvoltare bazată pe caracterul specific al fiecărei regiuni şi pe nevoile concrete ale cetăţenilor.

În acest sens, susţin cu tărie că, în actualul context socio-economic, procesul de regionalizare are o importanţă majoră pentru viitorul ţării şi sper că anul 2013 va marca începutul unei noi configuraţii administrative a României.

Nu în ultimul rând, în contextul dezbaterilor Comisiei de revizuire a Constituţiei, consider că acesta este momentul oportun pentru introducerea pachetului de legi privind regionalizarea. Astfel, noua Constituţie a României va face referire la noţiunea de regiune, ceea ce va permite ulterior pregătirea cadrului instituţional necesar pentru implementarea regionalizării.

Doamna Florica Cherecheş:

"«Marşul pentru viaţă» - ediţia a III-a"

Sâmbătă, 23 martie, la ora 12:00, în 27 de oraşe şi sate din România, a început a treia ediţie naţională a "Marşului pentru viaţă", care are ca scop afirmarea şi sprijinirea unor valori esenţiale: dreptul la viaţă al tuturor persoanelor începând din momentul concepţiei şi familia ca temelie a unei societăţi prospere.

Tema din acest an a "Marşului pentru viaţă", prezentată sub forma unui mesaj-manifest adresat publicului, este "Iubeşte-i pe amândoi! - Asumă, ajută, adoptă!" Manifestul este o invitaţie la implicare în sprijinul femeilor însărcinate, care sunt constrânse să apeleze la avort din cauza indiferenţei şi a lipsei de ajutor, uneori chiar din partea celor apropiaţi.

Această adevărată formă de violenţă împotriva femeilor care poartă o sarcină neaşteptată nu trebuie să ne mai lase indiferenţi. Societatea trebuie să facă astfel încât un copil să nu fie perceput ca un obstacol în calea împlinirii unei femei, a bunăstării ei ori a realizării profesionale. Copilul este un dar pe care o femeie îl aduce societăţii, iar aceasta este datoare cu întreg sprijinul necesar. De aceea, organizatorii consideră că femeile merită să fie sprijinite personal, dar şi pe plan social şi politic prin promovarea unor legi care să uşureze situaţia financiară dificilă, să faciliteze adopţia şi să facă accesibilă consilierea în sarcina nedorită.

Statisticile ne arată că, în România, la fiecare 4 minute are loc un avort. Între 350 şi 400 de femei recurg la întrerupere de sarcină în fiecare zi în România. 59% din totalul avorturilor în România sunt făcute la cerere, iar restul sunt avorturi spontane care au cauze anatomo-fiziologice.

Dintre femeile care fac avort:

• 68% sunt tinere sub 34 de ani (20-34 ani),
• 10% sunt fete cu vârste cuprinse între 15 - 19 ani,
• 54% dintre femei au făcut mai multe întreruperi de sarcină, fapt ce demonstrează că întreruperea de sarcină nu este un accident, ci adesea este utilizată ca şi metodă contraceptivă în România. ("Fenomenul întreruperilor sarcinilor nedorite în România" - studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice - august 2012)

Totuşi, numărul avorturilor la cerere este în descreştere faţă de 1990 - an când s-au înregistrat cifre record la numărul întreruperilor de sarcină, dar situaţia este în continuare îngrijorătoare.

România se clasează încă pe locuri neonorante în aceste statistici negre, ocupând locul 4 în Uniunea Europeană şi locul 6 în lume în ceea ce priveşte întreruperile de sarcini nedorite pe an.

Trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a preveni sarcinile nedorite şi avorturile, cauză importantă a acestui fenomen fiind lipsa educaţiei.

Conform studiului Institutului pentru Politici Publice realizat în august 2012, 49% dintre femeile fertile din România declară că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii, 27% dintre femeile fertile folosesc ca metodă de contracepţie "metoda calendarului", iar 84% dintre femei spun că statul trebuie să se implice mai mult în prevenirea sarcinilor nedorite.

Eu cred că toţi trebuie să ne implicăm şi să multiplicăm demersurile pentru a preveni sarcinile nedorite, pentru a preveni avorturile. Trebuie să promovăm şi să încurajăm ONG-urile care desfăşoară activităţi de educaţie şi informare a femeilor în acest domeniu.

Tinerii trebuie educaţi şi responsabilizaţi, iar problema sănătăţii reproducerii nu ar trebui să privească exclusiv femeile, ci viaţa de cuplu, abordând ambii parteneri. Aceştia trebuie să conştientizeze impactul negativ, atât fizic, cât şi psihic, pe care avortul îl are asupra femeilor. De asemenea, ei trebuie să conştientizeze că, prin avort, curmă o viaţă şi pun în pericol viaţa femeii şi şansa ca aceasta să mai fie vreodată mamă.

Avortul nu trebuie să mai fie considerat ca o metodă de contracepţie, ci doar o procedură medicală menită să salveze viaţa femeii în anumite cazuri medicale.

În calitate de deputat, membru al Comisiei de învăţământ, tineret şi sport, educaţia tinerilor pentru sănătate este o prioritate pentru mine. De aceea, susţin includerea în programa şcolară a Educaţiei pentru sănătate, Educaţiei pentru viaţă.

Îmi exprim speranţa că vor fi mulţi în Parlamentul României care se vor alătura acestui demers.

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Adio, dar rămân cu tine"

Traian Băsescu zgârie cu băţul prin gard. Căţeii PDL care ieri mârâiau neputincioşi, azi au prins ciolanul. Dar osul este fără carne, un ciolan putrezit ce păstrează doar urmele colţilor şi mirosul putregaiului din vremea când guvernarea PDL devora România. Stafia fostei guvernări îi bântuie şi azi.

Alegerile interne din PDL au arătat ca unii membri ai acestui partid obişnuiţi cu avantajele puterii nu pot să accepte pierderea supremaţiei, iar ceilalţi ştiu să fugă cu urnele pentru a-şi păstra fragilul rezultat.

Neacceptarea înfrângerii, contestarea rezultatului până iese din urnă dorinţa şi nu realitatea, aduce în atenţia tuturor lupta pentru putere fără principii. "Dacă nu câştig, îmi iau jucăria şi plec" este noul slogan al învinşilor din PDL.

Supărarea că păpuşa favorită a pierdut landoul ruginit i-a dat pe faţă arama. Fără să mai ţină cont de nimeni şi nimic, a ieşit în mediul virtual.

"Adio şi nu am cuvinte" devine declaraţia pe facebook a unui preşedinte apolitic care anunţa oficial ceea ce noi toţi ştiam: până în momentul anunţului a acţionat în calitate de membru PDL.

Se zgârie din nou cu băţul prin gard. De această dată prin gardul USL, poate l-or suspenda din nou.

O nouă suspendare îl aduce în centrul atenţiei. Îi satisface vanitatea pentru scandal, pentru sânge. Îi dă posibilitatea să mâzgălească cu noroi clasa politică murdară, să laude puritatea noilor vasali, să facă politică din postura de apolitic.

Dar legea, democraţia, economia, etica şi echilibrul? Cuvinte goale într-un dicţionar de care Băsescu şi PDL îşi aduc aminte atunci când fuzionează cu interesul de partid.

Şi totuşi "piatra de moară" îi trage pe toţi.

Domnul Vasile Popeangă:

"Videanu la «brutărie»?"

Săptămâna trecută, poporul român a văzut că, după un început timid, în sfârşit ies la iveală şi nişte lucruri mai serioase în urma controalelor activităţii guvernanţilor anteriori. De-abia acum se poate vorbi, cu adevărat, despre o grea şi dezastruoasă moştenire, dimensiunile adevărate ale acesteia rămânând probabil nedescoperite vreodată în proporţie de 100%.

O ţară-ntreagă a văzut dosare cu sute de pagini de raport care îi incriminează pe Adriean Videanu, Ion Ariton, foştii miniştri ai economiei, dar şi pe nişte secretari de stat ai vremii, pentru abuz în serviciu. Deşi Adriean Videanu, ca de obicei (a ne aminti ditamai grămada de euro făcută pagubă pe vremea când era primarul capitalei), a sărit în sus de trei coţi că este nevinovat şi nu are nicio implicare în aducerea perlei coroanei economiei româneşti în sapă de lemn, a tăcut la fel de sfios ca Şeherezada când s-a pus problema: bine-bine, nu ai semnat contractele dezavantajoase, dar de ce ai semnat prelungirea lor pe o grămadă de ani în viitor, dacă era mai mult decât vizibil că sunt dezastruoase pentru Hidroelectrica?

Haideţi, dară, să-l credem parţial pe cuvânt pe Adriean Videanu că a fost corect. Atunci, unde sunt stenogramele de la interceptările DNA ori SRI care să arate când şi cum se lupta Videanu ca un leu şi zece bani pentru salvarea Hidroelectricii? Cum se face că "băieţii deştepţi" care au beneficiat de contractele de la Hidroelectrica sunt doar din anturajul lui Băsescu, Videanu, Ion Ariton şi al prietenilor lor apropiaţi?

Cu tupeul specific băsiştilor, Videanu contraatacă - ori cel puţin aşa crede el - sărind la Victor Ponta cu o virulenţă tipică de mahala, încercând ca să abată atenţia de la matrapazlâcurile lui cu ce crede el că ar fi vina premierului. Din păcate, tehnica aceasta de două parale (asta e: de-atâta e-n stare miliardarul Videanu, atâta zice, de te şi miri cum şi-a făcut ditamai averea...) pierde din vedere un lucru esenţial: chiar dacă ar fi aşa cum zice soţul Mioriţei, răspunderea în faţa legii este individuală, deci, înainte de a-l trage el pe Ponta la răspundere, poate liniştit să înceapă deja Zeul Marmurei româneşti să dea cu subsemnatu' la organele abilitate, să dea socoteală pentru ce prăpăd a făcut în economia românească!

Nu încurcă pe nimeni dacă răspunde pentru faptele sale, timp în care, dacă-i mai rămâne măcar de doi lei credibilitate, poate să arate cu degetul în ce direcţie doreşte, fie chiar şi către Cotroceni! Deoarece toţi băsiştii trebuie să afle că, mai devreme ori mai târziu, vor da socoteală pentru faptele lor. Foarte mulţi aleşi portocalii au simţit deja asta pe pielea lor, pierzându-şi locurile din Parlament, primării, prefecturi, consilii de administraţie şi alte locuri călduţe şi bine plătite, unde învârteau gheşefturi după pofta inimii, pe banii ţării, de parcă ar fi fost portofelul personal.

Raportul corpului de control este completat fericit cu raportul lichidatorului judiciar, deci este greu ca DNA-ul să nege când două competenţe ajung la acelaşi rezultat ori să vină cu o expertiză favorabilă lui Videanu. Dacă s-a specializat în a pune la dosar probe contrafăcute (a se vedea doar la Adrian Năstase câte au fost!), acum DNA s-ar părea că este nevoit ca să facă dispărute probe de la dosarul cauzei, să tragă de timp vreo 7.000 de ani, să paseze competenţa între parchete, apoi între instanţe..., şi tot aşa, până se vor schimba şefii lor de la vârf, după care este mare şansa ca să se intre în normalitate şi în România, iar procurorii portocalii să plece.

Culmea: în timp ce în ţara noastră era secetă, meseriaşii de băieţi deştepţi exportau energie hidroelectrică produsă de hidrocentrale, iar partea hidro cumpăra în pierdere de la termo cu preţ dublu, să aibă ce vinde deştepţii în profit! Ceauşescu i-ar fi arestat pe loc pentru subminarea economiei naţionale şi, dacă ar fi scăpat de întrevederea cu glonţul, înseamnă că erau născuţi duminica. În guvernarea portocalie, ei erau ţinuţi la mare cinste, în jurul potentaţilor zilei, pentru că urmau să sprijine campaniile electorale care se anunţau crâncene atât în vara, cât şi în toamna lui 2012.

În concluzie: Adriean Videanu, dacă a scăpat deocamdată de răspunderea penală de pe vremea când era primarul capitalei, vede cum i se apropie duba în clinchet de cătuşe şi simte cum îl ia cu frig pe şira spinării. Este singura explicaţie pentru care ar da o replică atât de panicată împotriva lui Victor Ponta. S-a dorit a fi o replică veninoasă, năucitoare, dar, din păcate pentru autor, nu a avut un efect mai mare decât un mieunat amărât venit dinspre o pisică făcută arici de spaimă şi stuchind ca la concurs. Pisică pe care acum o găsim în curtea DNA-ului, niţeluş decedată... Acum să-i vedem mutarea şi dibăcia în scamatorii, că mai e şi Europa cu ochii mari pe dosar!

Domnul Scarlat Iriza:

"Băsescu încalcă din nou Constituţia"

Implicarea preşedintelui Băsescu în viaţa partidelor politice, după cum spuneam şi în declaraţia de săptămâna trecută, nu mai miră pe nimeni. Aşa cum afirmam şi atunci, este inadmisibil ca un şef de stat să participe la reuniuni politice, fie ele naţionale sau internaţionale. Era destul de grav că a luat parte la Summitul Partidului Socialist European şi că cei de la PDL îşi permiseseră să îi trimită o invitaţie la Convenţia Naţională Extraordinară pentru alegerea noului preşedinte al partidului, însă evenimentele de sâmbătă depăşesc bunul simţ şi, mai presus de orice, încalcă flagrant Legea fundamentală a ţării.

Ignorând prevederile din Constituţie în ceea ce priveşte prerogativele preşedintelui, Băsescu a răspuns, aşa cum era de aşteptat, afirmativ, invitaţiei primite din partea PDL.

Discursul susţinut în faţa delegaţilor PDL a fost, evident, o încercare de a se impune direct, aşa cum a făcut-o şi în 2011 când a candidat Emil Boc, singurul său scopul fiind susţinerea protejatei sale. Intervenţia sa nu a avut nicio legătură cu funcţia pe care o deţine, acesta comportându-se ca un preşedinte de partid care elaborează strategii politice. Mai mult decât atât, după aflarea rezultatelor votului, dezamăgit de pierderea alegerilor, pentru că până la urmă Băsescu a fost cel care a pierdut alegerile, a postat pe un site de socializare un mesaj prin care îşi lua adio de la PDL, afirmând că va construi un nou partid de dreapta.

După câteva zile în care s-a crezut preşedinte în Modrogan, Băsescu a revenit la stilul său dictatorial, trimiţând ieri o altă scrisoare primului-ministru şi preşedinţilor Camerelor Parlamentului în care îşi reafirma dorinţa de a avea un parteneriat pentru un stat de drept consolidat, adoptarea euro şi aderarea la spaţiul Schengen. Aceasta mai cuprinde un plan cu opt măsuri, care în opinia sa ar trebui aplicate imediat, precizând chiar şi un termen limită pentru fiecare.

Într-un stat de drept, este de neconceput ca un preşedinte, fie el şi nelegitim, să aibă un comportament atât de anormal încât să nu ţină cont nici de Constituţie şi nici măcar de unul din cele mai importante principii democratice, respectiv separaţia puterilor în stat. Se pare totuşi că din partea sa ne putem aştepta la orice.

Domnul Neculai Răţoi:

"Unele concluzii pe urma Convenţiei PDL-iste"

Pentru cine a dorit să priceapă ceva din mersul politicii româneşti, Convenţia PDL din weekendul trecut a fost plină de învăţăminte.

Da, aşa cum s-a spus şi de la microfon, PDL a plătit electoral pentru măsurile de criză luate, dar nu pentru că nu ar fi fost necesare, ci pentru că au fost luate necalculat, haotic, cu nepăsare şi cu rea-voinţă, pentru că a fost o dezastruoasă gestiune a crizei! Nu învinovăţeşti nici drumul prost, nici airbagurile autoturismului pentru că, din ditamai spaţiul cât a avut la dispoziţie, un şofer nepriceput dă cu maşina taman în stâlpul de pe marginea străzii!

În ţara în care EBa ajunge să dea indicaţii şi dispoziţii în partidul tatălui, iar "blonda supremă" e propusă pentru şefia partidului, a spune că vrei să devii o ţară europeană e o glumă - nici în America de Sud nu ne-ar primi! Dictatorii Americii Latine sunt mici copii pe lângă guvernatorul UE în România, căci nici aceştia n-au avut curajul să facă popoarelor şi partidelor lor ce-a făcut românul! Chavez a murit, trăiască Băsescu!

O primă concluzie ce se poate trage de pe urma Convenţiei PDL-iste: în acest partid, reconstrucţia nu trebuie să înceapă, cum speră Vasile Blaga, de la firul ierbii, ci de la temelie, pentru că, în cazul PDL, temelia fiind făcută greşit din start, tot ce se aşează pe ea nu rezistă, iar timpul a confirmat acest adevăr în involuţia partidului. Convenţia a arătat că deja nu se mai pune problema reconstrucţiei, e mult mai uşor să dărâmi totul prin implozie şi să pleci liniştit la alte partide. Cea mai bună dovadă? Butonul detonatorului a fost pus în mâna lui Vasile Blaga...

O altă concluzie de neînţeles: dacă nici măcar în partidul care i-a propulsat în Parlamentul European nu mai au niciun fel de audienţă, pe cine mai reprezintă "reformiştii" la Bruxelles? În locul lor, orice om de onoare (o, ce cuvânt mare pentru aceştia...) şi-ar da demisia şi s-ar retrage la reflecţie, la pensie sau oriunde altundeva unde nu ar mai încurca vreodată pe cineva. Dar, s-a dovedit de nenumărate ori că a le vorbi "reformiştilor" despre onoare e ca şi cum ai toca la urechea surdului - nu onoarea şi interesul naţional i-a mânat în lupta politică, nu acestea vor fi criteriile care să-i facă să nu se mai agaţe cu ghearele şi cu dinţii de nişte scaune pe care nu numai că nu le mai merită, dar nu le-au meritat niciodată!

Ce înduioşător: partidul care era toată ziua-bună ziua cu reforma-n gură, nu dă două parale pe reformiştii săi! Păi cum să nu-ţi curgă o lacrimă când toci ceapă? Aşteptăm cu interes să vedem în ce direcţii vor "zbura" reformiştii Monicăi Macovei, pentru că să rămâi într-un partid care nu dă pe tine nici cât pe-o ceapă degerată (prefigurându-se, deci, că se pot linge pe bot de viitoare funcţii, alese ori numite), parcă nu mai merge! 209 voturi din tot atâţia "reformişti" când masa de votanţi depăşeşte 4.500 de electori, arată că 3% nu este un procent ce îţi poate aduce măcar o victorie măruntă, indiferent de domeniu. În politică, atunci când ai pretenţia să fii o voce ascultată, dacă ai doar 3%, tot ce îţi rămâne de făcut e să te duci la culcare! Dar, cum am zis anterior, chestiunea ţine de onoare, iar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere...

Ce a mai arătat această convenţie? Păi... deşi au negat cu înverşunare că sunt un partid în care incompetenţa este la ea acasă, ba faptele (până şi calculatoarele i-au trădat, butonate fiind de nepricepuţi), ba afirmaţiile candidaţilor ne-au confirmat ce ziceam noi încă de la înfiinţarea PDL! Am zis noi că Elena Udrea şi Monica Macovei se pricep doar la intrigi, dar dacă le pui la muncă serioasă, concretă, nu sunt capabile să facă faţă unui travaliu susţinut? Rezultatele din această campanie ne confirmă! Am acuzat noi PDL-ul că s-a ţinut doar de coţcării şi de hoţii? Sigur că da, era evident şi pentru un orb, cu toată negarea vehementă din partea puterii de atunci! Dar, până şi acum, de la numărătoarea voturilor proprii au ieşit unii PDL-işti strigând în gura mare "Hoţie! Hoţie!" Şi-atunci, cine a avut dreptate? Am acuzat noi PDL-ul de fraudă? Oho, şi încă cum! Am minţit noi cu ceva? Păi... chiar din rândurile lor ne-au confirmat, pentru că au ţipat o grămadă de membri că s-au fraudat voturile! Vă daţi seama ce ar fi fost dacă nu am fi preluat noi guvernarea şi aceşti fraudatori ar fi organizat ei alegerile locale sau parlamentare? Uite că blestemul Robertei Anastase îi ajunge din urmă...

Şi ca o concluzie finală, cu toate instituţiile sale de forţă obediente, Băsescu nu mai are susţinere majoritară nici măcar în partidul său, semnal dezastruos pentru cei cu naşu-n suflet de prin serviciile speciale, din CSM, din DNA, din ANI, de la Înalta Curte, de la Curtea Constituţională şi celelalte organisme închinătoare spre Cotroceni ca înspre Mecca... Astfel, prin înscăunarea din nou a lui Vasile Blaga pe funcţia de preşedinte al PDL, Băsescu pierde tot ce mai era de pierdut: partidul care ar mai fi putut să-l susţină fie şi doar la preşedinţia unei scări de bloc. Deci este previzibil că o să asistăm la un nou val de reevaluări din partea lui Băsescu, acum, când Zeus a fost alungat de Buldog din Olimp...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Se bat calicii pe ceaunul gol"

Cum era de aşteptat, de altfel, la democrat-liberali a fost o Convenţie cu circ. A fost o bătălie pe ruinele PDL-ului sau, cum destul de nimerit zicea Theodor Paleologu, "se bat calicii pe ceaunul gol". Căci "oala cu smântână" nu le mai este la-ndemână, mandatele preşedintelui şi ale europarlamentarilor sunt pe sfârşite şi nu se întrevede vreo posibilitate de revenire la ele, iar primarii şi consilierii care încă mai au carnet portocaliu sunt pe picior de a trece "de partea poporului". Nici măcar formaţia politică europeană de care aparţin - Partidul Popular European - nu se simte prea bine, pregătindu-se de o frumoasă şi binemeritată înfrângere, să sperăm definitivă, care să consfinţească "rezultatele" cu care a chinuit sute de milioane de europeni.

De mirare a fost faptul că, pe de-o parte, lucrările Convenţiei au fost deschise cu intonarea imnului naţional, pe care, fie vorba între noi, nu s-a văzut pe-acolo vreun PDL-ist care măcar să-1 fredoneze, darămite să-1 cânte el însuşi, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, cu vocea sa, iar pe de altă parte, am avut marea mirare dar şi satisfacţia că nici Băsescu, nici Monica Macovei, nici EBa nu au fluierat în acele momente, la cât sunt de obişnuiţi cu aruncatul cu hârdaiele de lături peste România... Nu au cântat, dar nici nu au fluierat, după cum nici Pinalti n-a adormit, ca de obicei, probabil păstrându-se pentru discursul Elenei Udrea.

Tot ca de obicei, Băsescu s-a dovedit realul preşedinte al PDL, deşi a făcut menţiunea că vorbeşte numai în calitate de preşedinte al României, dar ca preşedinte al României n-avea dreptul să spună că opţiunile sale sunt cunoscute, referitor la conducerea PDL, pentru că opţiunile sale nu trebuie să fie partizane, fiindcă, dacă ar fi să ne luăm după ce scrie în Constituţie, preşedintele este al tuturor, nu doar al unora... Dar când s-a împiedicat Băsescu de aşa ceva? Numai legea fundamentală ce mai prevede oarece-n sensul acesta, însă El Capo nu mai ţine de multă vreme cont de chestia asta - e bună doar ca manta de vreme rea...

Curios: Băsescu s-a arătat îngrijorat de tineret, dorindu-1 rămas în ţară, în administraţie. Drept e, n-a zis dacă se gândea doar la Anastase, Boureanu, Ridzi ori Udrea... Însă având în vedere că e acelaşi ins care alunga medicii şi alţi specialişti, dar care n-a mişcat vreun deget să integreze cumva tineretul în câmpul muncii, atunci înseamnă că, în realitate, mesajul era doar pentru electori, ca să o aleagă pe candidata cea tânără. Lucru întărit de alt obiectiv recunoscut public al lui Băsescu: absorbţia fondurilor europene, unde, cum tot el zicea, cea mai bună la absorbţie a fost Elena Udrea... "Dacă vreţi să devenim parteneri, vă spun obiectivele mele", s-a destăinuit activului PDL şi s-a apucat de înşirat, imparţial ca tot românu', din lista-moţiune propusă de Udrea. Că asta a fost ideea e un lucru clarificat chiar de Băsescu: n-a ieşit Udrea preşedinte, şi-a luat la revedere de la parteneriatul cu PDL, chiar încălcând Constituţia...

Lăsând la o parte marotele obişnuite ale lui Băsescu - legea electorală, legea sănătăţii, reorganizarea administrativă, noua Constituţie -, am observat cu bucurie că a tăiat de pe listă interesul pentru exploatarea minieră de la Roşia Montană şi alte locuri de unde s-ar mai putea jumuli niscaiva aur. Având în vedere ce dezastru a provocat orice privatizare de care s-a atins Băsescu, măcar acest sector putem spune că l-am salvat... S-a mai putut observa din discursurile portocalii de la Convenţie că din dreptatea şi adevărul promise s-a ales praful, din trăitul bine s-a ales praful, dar s-a transformat, ca de către nişte alchimişti de forţă, eşecul în eroism prin impunerea stilului tupeist de a te minţi în faţă. Redresarea unui partid în cădere începe în momentul recunoaşterii oficiale a erorii. Având în vedere triumfalismul de IQ redus manifestat în convenţia PDL, asta arată că, deşi se află în opoziţie, acest partid mai are încă de coborât în opţiunile electoratului, deci căderea procentajelor în sondaje nu va fi ceva neexplicabil ori imprevizibil.

Am remarcat şi clasicele atacuri la Guvern - bine-nţeles, zice-se, conform protocolului... -, dar nu s-a mai putut observa nimic nou, deci muniţia i s-a cam terminat. De remarcat însă că iar şi-a dat cu părerea peste domenii unde competenţa sa s-a dovedit nulă şi neavenită: educaţia (dacă s-ar fi privit într-o oglindă, ar fi remarcat şi singur asta...), justiţia şi codurile ei (dovedite aplicate doar în interesul său), munca şi codul muncii (milioanele de şomeri şi colapsarea pieţei muncii purtând semnătura lui şi a lui Boc), pensiile (diminuarea lor drastică fiind opera personală a lui Băsescu) sau dialogul social - cel care a fost absent perpetuu în guvernările portocalii. Atât de mare a fost lipsa dialogului, încât inclusiv parlamentarii proprii au fost şuntaţi prin asumările de răspundere ale guvernului, chiar în cazul multor legi de o importanţă deosebită!

Dar, demagogia lui Băsescu nu mai surprinde pe nimeni, surprinzător ar fi fost ca să se comporte normal, conform statutului de preşedinte al României, al tuturor românilor, fie şi doar la Convenţia PDL...

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"S-a făcut dreptate?"

O persoană deţinută, în vârstă peste 60 de ani, are dreptul la eliberare condiţionată, în anumite circumstanţe. Deci, conform legii, nu făcându-i un favor personal, instanţa trebuia să îi dea drumul! Însă DNA l-a răpit libertăţii pe Adrian Năstase, orice student de la drept, chiar şi restanţier, ştiind conceptul de habeas corpus şi modul lui de aplicare! Astfel, statul român, ca în anii ocupaţiei sovietice, l-a deţinut ilegal pe cetăţeanul european Adrian Năstase, deşi tot statul român, prin comisia de liberare condiţionată, îşi dăduse acordul de reintegrare în societate!

Însă cu această ocazie s-au creat şi agravat nişte frustrări şi frici în rândul cetăţenilor români, totodată şi cetăţeni ai Uniunii Europene, că pot să fie ridicaţi de pe stradă, de acasă ori de la serviciu, indiferent ce scrie în lege, oricând şi pentru cât timp vrea un procuror, atâta vreme cât procuratura are agenda proprie şi n-are chef de dreptate. Şi toate astea pentru că nu mai are cine să sancţioneze un procuror rău-intenţinat sau manipulat, întrucât şefa CSM e tot o procuroare care se uită numai şi numai în direcţia convenabilă lui Băsescu şi sectei sale portocalii! Reamintim că sunt anchetaţi până şi medicii pentru că au aplicat jurământul lui Hipocrate şi care mai mult ca sigur vor fi condamnaţi, deoarece şi-au făcut meseria şi au acordat primul ajutor, fără bilet de voie de la DNA, unui om care încercase să moară demn, dar nu reuşise.

Ca o noutate: doamna Şipoteanu, cea care s-a opus eliberării lui Adrian Năstase, e nominalizată în referatul procuraturii din dosarul celor două judecătoare arestate pentru mită, ceea ce explică de ce nu a fost un clar 3-0, ci un 2-1 pentru eliberarea lui Năstase. De ce a "percutat" oare preşedinta completului de judecată la argumentele procurorului de şedinţă, care a avut nişte justificări pentru care şi cuvântul "puerile" este măreţ? Asta nu înseamnă că doamnei Ioana Cleopatra Şipoteanu i-a fost frică, deci un sentiment care a fost produs de o mare presiune? Cine ar fi putut să-i creeze acest sentiment de frică, atât de mare încât să-şi calce pe conştiinţa profesională? Păi, doar Băsescu şi procuratura ce şi-ar putea permite asta... Cine câştiga dacă rămânea Adrian Năstase în puşcărie, căci dreptatea şi justiţia nu?

Ciudat a fost că i s-a imputat de către procuror lui Adrian Năstase, la recurs, că nu regretă faptele de care a fost acuzat! Mai rău ca în anii stalinismului! Dacă omul se consideră nevinovat, presupunând că acest cuvânt mai are vreo însemnătate în România lui Băsescu, ce trebuia să facă, să spună că este vinovat ca să se simtă procurorul satisfăcut? Păi, scopul justiţiei e să fie satisfăcuţi procurorii şi cel din spatele lor? Să-şi recunoască o vină imaginară ca să... ce? Iar preşedinta completului de judecată, dacă a fost ameninţată, în loc să se abţină, a votat pentru ca un om, demonstrat nu o dată că e liber (era recurs, iar prima instanţă apreciase deja că e în stare de libertate), să intre înapoi la puşcărie! Presupunând că e o problemă de conştiinţă, în acest caz, unde a fost conştiinţa preşedintei completului? Din nou procurorii s-au erijat în experţi!

Cei care se specializaseră în a critica ştiinţa juridică la nivel academic, de această dată deveniseră experţi în programe educaţionale de detenţie! Şi cine făcea asta? Un procuror care a dovedit că limba română îi ridica probleme atât de serioase încât parcă nu dăduse examen, săracul, la admiterea în facultate, şi la gramatică!

Ştiaţi că plătim ditamai aparatul represiv doar ca să găsească nod în papură şi să folosească legea drept măciucă împotriva cetăţeanului, fie el şi nevinovat? Cetăţean care, în paranteză fie spus, a venit la proces ca la un film cu James Bond, iar aplauzele primite la scenă deschisă de Adrian Năstase sunt tot atâtea palme primite de Traian Băsescu din partea românilor, pentru oameni fiind reprezentate doar cele două tabere: guvernatorul şi deţinutul politic, oamenii de rând exprimându-şi convingerile încă o dată.

Este uriaş acum capitalul de simpatie pentru Năstase, iar dacă următoarele sondaje de opinie vor avea în vedere şi acest eveniment, Traian Băsescu va coborî în încrederea oamenilor la o singură cifră, rămânând doar cu nucleul său dur, rămas de la defunctul Partid Democrat - ramura Elena Udrea, adică undeva între 5 şi 7%. Aşa se întâmplă când se ajunge ca să se conducă ţara cu procuratura! Bine măcar că judecătorii încă nu trebuie să ceară bilet de voie de la procuratură ca să judece şi cum să judece o cauză!

Acum, dacă tot nu s-a putut dovedi ce dorea DNA-ul prin înscenarea aceasta ordinară, n-ar trebui ca să existe consecinţe asupra celor care au comis această mascaradă? Pentru că stat de drept este acela în care, dacă ai încălcat legea, indiferent cine eşti - plăteşti pentru că ai greşit în faţa societăţii! Şi o întrebare de final: cine va ocupa locul rămas gol la Jilava?

Domnul Constantin Mazilu:

Vin astăzi în faţa dumneavoastră ca să trag un semnal de alarmă privind un posibil risc care poate afecta România pe viitor, împingând-o spre dezastru. Experimentul cipriot privind testarea suportabilităţii sociale îi poate afecta pe toţi cetăţenii europeni.

Critic intenţia taxării depozitelor mai mici de 100.000 de euro, nu doar pentru că o astfel de măsură îi va sancţiona pe micii deponenţi, ci şi pentru că o asemenea decizie radicală poate duce la crearea unui precedent periculos. Ştiu că s-au dat garanţii la nivelul oficialilor europeni că o asemenea procedură nu va mai fi repetată, însă să nu uităm că României i s-a forţat întotdeauna mâna din exterior privind multe măsuri de austeritate care apoi s-au dovedit inutile. În plus, să nu uităm de lipsa de voinţă pentru transparentizarea sistemelor bancare şi de criza de soluţii a mai multor guverne pentru relansarea economiei, care ar putea condamna UE la şi mai multă austeritate, diminuându-i şansele de redresare.

O parte dintre colegii noştri de la Bruxelles au tras un semnal de alarmă similar. Ba mai mult, aceştia au subliniat că unele state membre ale Uniunii îşi fac deja calcule privind adoptarea unor soluţii similare cu cea din Cipru. O astfel de rezoluţie poate purta fără probleme masca unei noi hotărâri anticriză în UE.

Măsurile luate peste noapte de Cipru privind suprataxarea depozitelor bancare pot tenta orice guvern să procedeze în acelaşi fel pentru a obţine foarte uşor bani în situaţii critice ori să majoreze taxele care deja sunt aplicate. Însă trebuie să ţinem cont de faptul că există un prag de suportabilitate socială şi pericolul unor consecinţe grave pentru economia europeană, care pot provoca nu numai o criză de încredere faţă de sistemul bancar, ci şi noi tensiuni pe pieţele financiare, dar şi descurajarea investitorilor şi accentuarea deprecierii monedei euro.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Lecţia cipriotă sau de ce avem nevoie de social-democraţi la conducerea Uniunii Europene"

Întreaga Europă este în aceste zile cu ochii pe Nicosia, o capitală a unui stat mic al Uniunii Europene. Mai ieri majoritatea liderilor europeni salutau victoria candidatului sprijinit de PPE la preşedinţia Ciprului, răsuflând uşuraţi că ultimul stat din UE condus de un preşedinte comunist păşea pe un drum mai apropiat valorilor europene. Numai că, stupoare. La câteva săptămâni de la acel eveniment, ce se amânase de cel puţin un an, adică discutarea şi convenirea asupra unui plan de salvare de la faliment a economiei Ciprului, s-a întâmplat.

Mai precis vinerea trecută, după un Consiliu European mai degrabă anost, părţile au bătut palma asupra celui mai controversat plan de "bailout" de până acum. Şi pentru că preşedintele Băsescu a socotit că acest eveniment nu este suficient de important pentru a fi prezentat şi românilor, vă voi aduce eu la cunoştinţă principalele prevederi ale acestui plan.

Conform înţelegerii, Cipru a obţinut un ajutor în valoare de 10 miliarde de euro, cu o contribuţie din partea FMI în valoare de un miliard, deşi nevoia pentru a recapitaliza sistemul bancar era de 17 miliarde de euro. Pentru acoperirea restului de resurse necesare, creditorii au cerut Ciprului să instituie o taxă excepţională, în cuantum de 6,75% asupra tuturor depozitelor bancare în valoare de până în 100.000 de euro şi de 9,9% pentru cele ce depăşesc acest prag. Aceste taxe sunt menite să colecteze 5,8 miliarde de euro şi vor fi aplicate tuturor persoanelor rezidente pe insulă, iar jumătate din cei afectaţi se estimează a fi cetăţeni ruşi care au profitat de paradisul fiscal din Cipru.

Reacţiile au fost, aşa cum ne putem aştepta, dintre cele mai tăioase. Actualii conducători au amânat de 2 ori votul în Parlament, băncile cipriote rămân închise până joi pentru a împiedica retragerile masive, Rusia a condamnat dur măsura, Comisia Europeană anunţă că este o măsură excepţională care nu se va repeta pentru un alt plan de salvare, analişti economici vorbesc de un nou Lehman Brothers, iar politicienii germani au salutat măsura. Din fericire, efectele asupra României nu au fost şi nu vor fi importante, chiar dacă comunitatea românească este deja a treia ca mărime, cu 40 de mii de rezidenţi.

Cu toate acestea, serioase semne de întrebare rămân. Căci asumarea unui nou caz Kosovo, de data asta la nivel economic, aruncă Uniunea Europeană într-o zonă de incertitudine care reclamă un nou leadership. Din fericire, Europa are în continuare soluţii. Din fericire, cei care vor decide pentru aceste soluţii sunt cetăţenii europeni, şi nu birocraţii care conduc acum. Anul viitor, cei responsabili pentru actuala situaţie incertă din Uniunea Europeană vor fi probabil taxaţi la alegerile pentru Parlamentul European.

Dincolo de discuţii retorice despre politicile de stânga în opoziţie cu cele de dreapta, cred că ar fi mai important să vorbim despre un alt clivaj. Este vorba de ataşamentul sincer al Stângii pentru un proiect european solid, faţă de egoismul protecţionist al Dreptei europene. Situaţia critică din Cipru este din acest punct de vedere o lecţie pe care suntem datori să o învăţăm şi la Bucureşti, şi la Bruxelles, şi la Berlin, Paris sau Londra. Pentru a nu mai fi din nou în situaţia de risca deschiderea unei cutii a Pandorei, aşa cum din păcate poate fi cazul exemplului Ciprului, trebuie să arătăm că am învăţat din greşelile trecutului.

Voi fi mai explicit. Modelul de redresare economică promovat de liderii PPE nu a eşuat neapărat din cauza măsurilor de austeritate, ci din cauza abandonării unui principiu fondator al Uniunii, cel al solidarităţii. Era normal ca în ţări unde disciplina bugetară a avut de suferit, unde evaziunea fiscală era în floare şi unde competitivitatea muncii rămăsese în urmă, astfel de măsuri de austeritate să prevaleze. În acelaşi timp, pentru ca aceste măsuri să beneficieze şi de un capital de încredere din partea populaţiilor chemate să accepte aceste sacrificii, era nevoie şi de solidaritate din partea celor "vrednici".

Asumarea solidarităţii în programul de redresare economică ar fi însemnat măsuri coordonate între statele cu datorii suverane mari şi cele competitive, cu un serviciu al datoriei publice în limita criteriilor de la Maastricht. Cu alte cuvinte, nu poţi aştepta ca Uniunea Europeană în bloc, şi zona euro ca pilon al acestei construcţii, să se însănătoşească fără ca toţi să contribuie. Fără ca, de exemplu, statele nordice şi Germania în principal să promoveze măsuri de stimulare a cererii interne, în timp ce statele sudice îşi limitau deficitele prin măsuri de austeritate. Fără această încurajare a consumului în ţări care nu au probleme de finanţare pe pieţele internaţionale, statele afectate de măsuri de austeritate nu vor fi ajutate să îşi revină într-un orizont de timp rezonabil. Fără această solidaritate din partea statelor competitive, austeritatea din statele afectate va fi respinsă, zidul de încredere se va sparge şi revoltele sociale vor vicia întreg proiectul european. Asumarea solidarităţii însemna şi sprijinul unanim pentru introducerea euroobligaţiunilor garantate de Banca Centrală Europeană. Este regretabil că, din nou, promotorii austerităţii s-au opus, nedorind să împartă această povară a datoriilor istorice.

Numai că efectul poate fi de bumerang, atunci când avem de-a face cu cazuri precum Grecia, Cipru, Irlanda, Spania, Portugalia. Experienţa a demonstrat că acest refuz de garantare în comun a plăţii datoriilor suverane duce tot la un haos, unde singura soluţie care transpare este ştergerea unei părţi importante a datoriilor în cazul Greciei, bailout-uri pentru salvarea băncilor în cazul Spaniei sau impozitarea forţată a depozitelor bancare în Cipru.

Ce se întâmplă acum în Cipru este definitoriu pentru ce a însemnat leadershipul PPE în politicile de redresare economică. Chiar şi ca măsură excepţională, irepetabilă, impozitarea forţată a tuturor depozitelor bancare din Cipru aruncă un mare semn de întrebare asupra modului în care Europa a tratat această criză continentală în ultimii 5 ani. Arhitecţii acestui model de relansare economică bazat exclusiv pe austeritate sunt membri sau simpatizanţi ai familiei populare europene. Vorbim de şeful Consiliului European, Herman Van Rompuy, fost premier PPE al Belgiei, de Angela Merkel, cancelar PPE al Germaniei, de Jose Manuel Durao Barroso, fost premier PPE al Portugaliei şi propus de PPE de două ori pentru şefia Comisiei Europene, de Mario Draghi, actualul şef al BCE, fost guvernator al Băncii Centrale din Italia sub guvernarea PPE a lui Silvio Berlusconi. Sub toţi aceşti lideri proiectul european nu a avansat, ci dimpotrivă, pentru că au marşat pe programe şi idei care au pierdut esenţa solidarităţii. Toate aceste cazuri excepţionale, cum le numesc birocraţii de la Bruxelles, Berlin şi alte capitale europene, sunt rodul unor experimente care arată lipsa de viziune a familiei politice care conduce Europa de 5 ani încoace.

Proiectul UE s-a fondat pe solidaritate şi pe un model social ce nu ar trebui puse la îndoială indiferent de greutăţile vremurilor economice. În tot acest context, nu este de mirare că tot mai multe state din Uniunea Europeană se despart de conducătorii afiliaţi PPE. Franţa, Danemarca, Italia, Slovenia, Republica Cehă şi, cu voia dumneavoastră, România, sunt exemplele care au stabilit un nou trend în perspectiva alegerilor europarlamentare de anul viitor.

Am convingerea că în mai-iunie 2014 vom vorbi la timpul trecut de PPE ca principală familie politică în Europa, locul său fiind luat de social-democraţii europeni.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

De câteva zile suntem agresaţi mediatic de luptele interne ale unui partid care pare a-şi fi încheiat definitiv conturile cu politica românească. Peste noapte apar din nou fumigene tip Albă-ca-Zăpada şi alte manipulări fabricate în laboratoarele de la Cotroceni. Activişti ai fostei guvernări portocalii profită de ocazie pentru a-şi regla conturile cu adversarii din partid sau pur şi simplu pentru a se lăfăi pe ecranele tuturor televiziunilor interesate de aceste noi scandaluri. Şi în tot acest vacarm fără rost, uităm de lucruri cu adevărat importante.

Profit prin urmare de această oportunitate pentru a aduce în discuţie o temă foarte dragă tuturor patrioţilor din această ţară, o temă sensibilă pentru toţi cei care simţim româneşte, în interiorul sau în afara graniţelor ţării noastre.

Mâine, 27 martie, se împlinesc 95 de ani de la unul din momentele speciale ale istoriei noastre contemporane. Acum 95 de ani, reprezentanţii Sfatului Ţării de la Chişinău votau unirea Basarabiei cu Regatul României, punând astfel o cărămidă importantă la construcţia statului naţional unitar român, desăvârşit în acelaşi an, 1918, prin Marea Unire de la 1 decembrie. La 95 de ani de la acele momente, deşi suntem din nou dezbinaţi de frontiere, suntem mai apropiaţi ca niciodată datorită participării noastre comune la proiecte ale Uniunii Europene.

În cele ce urmează vă voi prezenta punctele mele de vedere privind drumul de urmat pentru consolidarea relaţiei privilegiate dintre România şi Republica Moldova. Fac acest demers convins fiind de faptul că aniversarea a 95 de ani de la unirea Basarabiei cu Regatul României ar trebui să ne deschidă ochii cu privire la viitorul comun al relaţiilor noastre.

Uniunea Europeană nu este doar liantul dintre ţările noastre, ci şi instrumentul adecvat pentru aprofundarea acestei relaţii. Iar acest instrument nu trebuie privit doar în cheia sa instituţională, prin canalele de dialog deschise de iniţiative precum Parteneriatul Estic sau Politica Europeană de Vecinătate. Ca reprezentanţi ai unor partide cu greutate la Bruxelles, avem datoria să facem din tema apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană o prioritate comună de agendă. Cu alte cuvinte, trebuie să concertăm o abordare cât mai pragmatică a acestui subiect prioritar pe agenda noastră externă. Nu este suficient să facem demersuri doar la nivel diplomatic, trebuie să implicăm şi partidele noastre în consultări cu partidele-surori de la Chişinău în funcţie de afilierile noastre la familiile politice europene. Am mai făcut acest apel şi în momentele grele de acum câteva săptămâni de la Chişinău, momente care, din păcate, încă nu au fost depăşite. Guvernarea de la Chişinău este încă pe pilot automat chiar dacă 2013 ar fi trebuit să fie anul înscrierii definitive a Republicii Moldova pe direcţia proeuropeană. Nimic nu este încă pierdut. în promovarea intereselor comune româno-moldoveneşti merită făcut orice efort pentru dezamorsarea unei situaţii care ar putea prejudicia semnarea cât mai rapidă a Acordului de Asociere cu UE. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în plină criză politică internă, Chişinăul a primit un mare semn de încredere prin Raportul de Progres al Comisiei Europene, dat publicităţii în data de 20 martie a.c.

Documentul prezentat de către Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton, şi Comisarul pentru extindere şi politică europeană de vecinătate, Stefan Füle, concluzionează fără niciun dubiu că Republica Moldova a continuat în 2012 implementarea reformelor democratice, înregistrând per ansamblu progrese în realizarea majorităţii prevederilor Planului de Acţiuni UE - RM. Chiar dacă paşii care mai trebuie făcuţi de Republica Moldova în drumul său spre Uniunea Europeană sunt numeroşi, aprecierile pozitive ale comisarilor europeni sunt un extraordinar vot de încredere pentru o ţară care are nevoie permanentă de astfel de confirmări. Iar faptul că apariţia acestui raport s-a suprapus cu anunţul privind încheierea negocierilor cu UE pe marginea Acordului de Asociere ne dă şi mai multe speranţe că la Chişinău nu vom asista la o schimbare a priorităţilor. Să nu uităm că acest Acord de Asociere prevede nu doar acordarea unui ajutor financiar şi tehnic pentru modernizarea Republicii Moldova, ci şi existenţa unui Acord de liber schimb aprofundat şi comprehensiv (DCFTA, negociat separat) care va integra de facto Moldova în piaţa unică europeană. În plus, Republica Moldova este prima ţară a Parteneriatului Estic care a trecut în etapa a doua a planului privind liberalizarea vizelor, fapt care va putea asigura în curând libera circulaţie a cetăţenilor moldoveni în Uniunea Europeană. De altfel, trebuie amintit că zilele trecute ministrul polonez de externe, Radoslav Sikorski, a declarat la Varşovia că state ca Republica Moldova trebuie să beneficieze de un regim liberalizat de vize.

Aşa cum a arătat şi raportul Comisiei Europene din 20 martie a.c, cu toate problemele sale politice din ultima vreme, Republica Moldova se califică drept povestea de succes a Parteneriatului Estic. Acest trend trebuie continuat, acest raport pozitiv trebuie să fie un nou imbold pentru întărirea direcţiei proeuropene la Chişinău. Iar România nu îşi poate lăsa la greu un membru al aceleaşi familii. De multe ori suntem prea încătuşaţi în luptele noastre interne şi nu mai vedem ce se întâmplă în vecinătatea noastră imediată.

Faptul că România se bucură de stabilitate de la instalarea Guvernului USL poate fi un avantaj extraordinar în proiectarea intereselor europene pe agenda politică de la Chişinău. În Guvernul USL de la Bucureşti Republica Moldova are un partener implicat, un partener dornic să ajute, un partener de nădejde. De aceea, salut demersurile ministrului Corlăţean pentru sprijinirea unei soluţii de deblocare a crizei politice de la Chişinău. Aceste demersuri sunt în deplină consonanţă cu cele ale întregii Uniuni Europene, semn că Republica Moldova a devenit un actor important în toată Europa.

Progresele remarcabile ale Republicii Moldova din 2009 încoace aşază acest stat pe un curs proeuropean ce îl sperăm ireversibil. La 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România şi la 22 de ani de la podurile cu flori de după anunţarea independenţei Moldovei, relaţiile noastre au trecut într-o etapă nouă, o etapă bazată pe interese pragmatice comune, dar şi pe împărtăşirea unor valori spirituale comune.

Suntem mai aproape ca niciodată să ne reunim în aceeaşi familie. De ceea ce se va întâmpla în acest an la Chişinău depinde dacă la centenarul Unirii Basarabiei cu România vom vorbi despre regăsirea noastră în aceeaşi comunitate. Să facem deci fiecare dintre noi tot ce putem pentru a grăbi acest moment. Aşa încât, peste 5 ani, când pe 27 martie vom serba 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, să fim încredinţaţi că aderarea Republicii Moldova la UE este o certitudine, cu termene şi condiţii concrete.

La mulţi ani Basarabia, la mulţi ani România şi Dumnezeu să ajute familia noastră românească!

Domnul Paul Dumbrăvanu:

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră una dintre problemele importante ale României, anume situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii. Conform statisticilor, în anul 2012, în România existau aproximativ 500.000 de întreprinderi mici şi mijlocii, având 3 milioane de angajaţi, reprezentând 99,7% din totalul companiilor existente şi contribuind cu 65% la produsul intern brut al României.

Din nefericire, deşi în urma adoptării Legii nr. 346/2004, în perioada 2004-2008 numărul IMM-urilor a crescut cu peste 36%, începând cu anul 2009, s-a manifestat o scădere constantă a numărului de IMM-uri, ajungându-se la închiderea a circa 90.000 de firme mici şi mijlocii din România din cauza problemelor financiare generate de criză, dar şi a introducerii impozitului minim.

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă IMM-urile din România este accesul foarte dificil la finanţare. În prezent, în România numai 15% din IMM-uri sunt creditate de bănci, în timp ce în Uniunea Europeană procentul se apropie de 70%. În aceste condiţii este mai mult decât necesară intervenţia noastră în vederea facilitării finanţării întreprinderilor mici şi mijlocii, în vederea sprijinirii acestora în accesarea de fonduri europene menite să ajute menţinerea şi dezvoltarea pe piaţa economică românească a firmelor care, deşi au traversat şi ele perioada de criză economică, au oferit în continuare cele mai stabile locuri de muncă.

În acelaşi timp, consider că trebuie să luăm măsurile necesare în vederea acordării de facilităţi întreprinderilor mici şi mijlocii care angajează persoane cu handicap, acordarea acestora prezentând multiple beneficii, printre care o mai uşoară incluziune în societate a persoanelor cu handicap, posibilitatea oferită acestor persoane de a-şi suplimenta veniturile, întrucât ştim că indemnizaţia de handicap este mai mult decât insuficientă pentru un trai decent, stimularea angajatorilor în vederea acceptării acestor persoane.

E timpul să ne implicăm mai mult în aceste proiecte şi în vieţile cetăţenilor care ne-au ales!

Domnul Adrian George Scutaru:

Acum 95 de ani. la 27 martie 1918, Sfatul Ţării proclama la Chişinău unirea Basarabiei cu România. După 106 ani de la anexarea acestui teritoriu românesc de către Rusia ţaristă, Basarabia revenea acasă şi punea piatra de temelie la fundamentul statului român modern ce avea să se nască din cenuşa Primului Război Mondial, prefigurând unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918 şi cea a Transilvaniei la 1 decembrie 1918.

Oricât de mult au încercat comuniştii să şteargă din memoria românilor destinul comun al Basarabiei şi României, oricât de intens a fost procesul de rusificare şi cumplit cel de deznaţionalizare a românilor basarabeni, în toată perioada de după război, românii de pe ambele maluri ale Prutului au ţinut trează flacăra speranţei şi adevărului, precum creştinii credinţa în vremurile persecuţiei romane. Fac parte dintre cei care au învăţat din familie ce înseamnă Basarabia şi datoria noastră de onoare faţă de acest pământ, bunica mea din partea tatălui fiind o învăţătoare basarabeancă născută lângă Cahul, la Crihana, care niciodată nu şi-a uitat, cât a trăit, locurile de baştină.

În ultima campanie electorală pentru alegerile parlamentare, 607 candidaţi pentru un loc în Parlamentul României au semnat, până la 7 decembrie 2012, Pactul pentru Basarabia, prin care se angajau practic să susţină ideile unioniste. A fost o acţiune la iniţiativa Platformei civice Acţiunea 20/2, înfiinţată de tineri entuziaşti care şi-au propus să ajute la reeditarea actului din martie 1918. Destui din cei care au semnat acel document sunt acum deputaţi şi senatori şi cred că ar fi cazul să nu uităm că am promis să susţinem ideile generoase pentru care militează aceşti tineri de aici şi din Basarabia.

Trebuie să demonstrăm că suntem în stare să formăm un grup în Parlamentul României care sprijină în mod real ideile unioniste, care consideră că România şi Basarabia nu au avut doar un trecut comun, ci pot să aibă şi un viitor comun în cadrul Uniunii Europene, că împărtăşim şi aici, şi la Chişinău, valorile democratice ale spaţiului euroatlantic.

Chiar dacă aniversarea unirii din acest an găseşte Republica Moldova într-o nouă criză politică, ce poate pune în pericol parcursul său proeuropean, îmi manifest speranţa că partidele democratice de la Chişinău vor reuşi să găsească punctele comune care să le menţină unite. Cred că noi, politicienii de pe ambele maluri ale Prutului, nu trebuie să-i dezamăgim pe acei tineri români care vor libertate şi nu doar gaz mai ieftin, care îşi apără limba şi istoria.

Domnul Aurelian Mihai:

"Alege dreptul la viaţă"

"În acel moment mi-am dat seama că am făcut o greşeală imensă", sunt cuvintele unei mame care a mărturisit cu multă suferinţă alegerea făcută cu ani în urmă acceptând renunţarea la sarcină. Acceptarea avortului este acceptarea opririi unei inimi care bate, acceptarea greşelii, a unui păcat major, o bătălie câştigată datorită slăbiciunii umane, a nepregătirii pentru luarea deciziilor importante în viaţă, deschiderea uşii minciunii, pentru că păcate avem cu toţii şi am fi vinovaţi, însă minciuna acoperă săvârşirea păcatului, iar pentru tot restul vieţii minciuna domină sufletul aflat în dificultate.

Viaţa este dată de Dumnezeu şi tot El are dreptul asupra momentului încetării acesteia, iar aceasta începe din prima zi a conceperii fătului, naşterea fizică reprezintă o etapă în plus în viaţa omului, plânsul, zâmbetul, sughiţul, auzul sunt cunoscute înainte de momentul naşterii de către copil, un argument în plus pentru sceptici!

Într-o statistică recentă erau reliefate următoarele: "În România anului 2012, statul continuă să fie arătat cu degetul ca fiind principalul responsabil pentru orice eşec, fie el şi de natură personală. Aşa se face că 84% dintre româncele aflate la vârsta fertilă consideră că statul se face vinovat de numărul alarmant de mare de avorturi din România, pentru că nu se implică suficient în prevenirea sarcinilor nedorite. Lipsa de responsabilitate şi educaţia insuficientă plasează România pe locul 4 în clasamentul ţărilor Uniunii Europene, la nivelul anului 2010, cu o medie între 350 - 400 întreruperi de sarcină pe zi."

Fiecare renunţare la sarcină este o pată în plus în cariera oricărui guvernant, sărăcia, neglijenţa, neinformarea, cedarea mult prea rapidă în lupta cu preîntâmpinarea greşelii nu fac altceva decât să desăvârşească păcatul. Ca o ciudăţenie a naturii, omul este singura fiinţă de pe planeta care renunţă la darul divin al naşterii.

Trebuie făcută clar diferenţa între ce înseamnă dreptul la viaţa privată şi ceea ce înseamnă viaţa în sine, insistând în susţinerea ideii de responsabilitate, având în vedere apariţia vieţii din momentul concepţiei (apariţiei sarcinii) care reprezintă startul pentru viaţa altui individ, ceea ce înseamnă interzicerea în mod legal a avortului, acesta fiind posibil numai în cazurile medicale, cele care pun în pericol sănătatea mamei, cele legate de vârsta mamei, a fătului, din considerente de sănătate corespunzătoare eredităţii părinţilor şi cu avizul obligatoriu al psihologului.

Oare nu sunt suficiente cazurile zecilor de milioane de avorturi pe care poporul român le-a făcut, poate că ar fi cazul să renunţăm o clipă la vanitate, la plăceri efemere, conştientizând că trebuie să fim responsabili, că aceasta situaţie ne priveşte pe toţi în ansamblu, pentru că este o problemă a comunităţii, a naţiunii în fond, mai ales că toate studiile realizate până acum, după 23 de ani de libertate, arată declinul demografic al poporului, natalitatea fiind an după an inferioară mortalităţii, responsabilitatea nefiind numai a celor care concep un copil.

Mai mult decât atât, viaţa în pântecele mamei este amintită în Vechea Scriptură şi luată în considerare ca atare.

"Acesta din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc, trăgându-se din Anatot." (Ieremia 36, 23)

"Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare." (Ieremia 1:5)

"Domnul M-a chemat de la naşterea Mea, din pântecele maicii Mele şi Mi-a spus pe nume." (Isaia 49:1-5)

"Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său." (Galateni 1:15-16)

"Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele." (Psalmul 138:13-16)

"Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime. M-ai îmbrăcat în piele şi în carne, m-ai ţesut din oase şi din vine." (Iov 10:8-11)

Sau Noua Scriptură:

"În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda, iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei." (Luca 1:39-41).

Ce poate fi mai frumos decât a apăra apariţia vieţii nu departe de sărbătoarea creştina a Buneivestiri?

Domnul Dumitru Niculescu:

Declaraţia mea politică se referă la restituirea proprietăţilor, căci din 1990 încoace, avem atâtea legi ale proprietăţii că nici nu le mai ştim numărul. Vorba românească: "teoria ca teoria, dar practica ne omoară..." În timp ce noi facem legi peste legi, oamenii care s-au luptat să-şi ia pământurile şi casele confiscate de comunişti înapoi sunt din ce în ce mai puţini, căci media de viaţă de pe plaiurile noastre mioritice nu a atins încă 130 de ani.

Să ne reamintim câte legi s-au dat în materia proprietăţii, sperând că le-am cuprins pe toate, căci acolo unde este atât de multă teorie, te poţi pierde în ea: Legea nr.18/91; OUG nr. 1/1998; OG nr. 90/1998; Legea nr. 218/1998; Legea nr. 1/2000; OG nr. 69/2000; OUG nr. 102/2001; Legea nr. 545/2001; Legea nr. 389/2002; Legea nr. 400/2002; Legea nr. 247/2005; Legea nr. 358/2005; OUG nr.209/2005, nr. 341/2006; Legea nr. 47/2007; Legea nr. 340/2007.

Dacă ne uităm la anul apariţiei acestor acte normative, o să observăm că fiecare partid ajuns la putere şi-a pus amprenta pe proprietate şi a mai emis încă o lege sau ordonanţă. Credeţi că asta a adus în patrimoniul cetăţeanului imobilele şi pământul confiscate de comunişti? Nici vorbă!

În prezent, în România sunt zeci de mii de oameni care nu şi-au primit înapoi, fie că vorbim în natură, fie că ne referim la despăgubirile băneşti, ceea ce comuniştii le-au confiscat. De la revoluţie încoace, în România se tot retrocedează proprietăţi, iar procesul este departe de a fi finalizat. Să fim corecţi! Cred că nici măcar la jumătate nu a ajuns. Nemulţumiţi şi plimbaţi de la un for la altul, oamenii s-au îndreptat către CEDO să-şi caute dreptatea. Una care, în România zilelor noastre, se află greu, căci mirajul câştigurilor fabuloase şi imediate din mafia imobiliară a luat şi minţile notarilor, avocaţilor, judecătorilor. Nu puţine sunt verdictele CEDO care obligă statul la urgentarea acestor proceduri de retrocedare.

Iată că şi noii aleşi la 9 decembrie 2012 au hotărât să mai dea o lege a proprietăţilor confiscate. Guvernul USL, care îşi va asuma răspunderea în Parlament pentru această lege, a promis că până în 2017 toate aceste lucruri se vor rezolva definitiv şi oamenii îşi vor primi fie proprietatea înapoi, fie contravaloarea ei. Asta dacă ar fi să-i credem pe cuvânt. Căci din câte ştiu eu şi cei dinainte, care s-au angajat în materia restituirilor, toţi au promis că legea lor va rezolva practic această problemă. Probabil vom ajunge de unde am pornit şi guvernarea care se va încheia în 2016, va pasa "pisica" restituirilor guvernului următor. Aşa că sunt sceptic în rezolvare. Mai degrabă cred într-o nouă amânare, iar şi iar, până când n-o să mai fie nimeni ca să ceară, iar urmaşii celor îndreptăţiţi se vor sătura de drumuri, bani cheltuiţi, timp pierdut şi vor renunţa de bunăvoie. Sau, dacă se va rezolva ceva, probabil va fi o nouă cuponiadă fără valoare de piaţă, doar PSD-ul e maestru la asta.

Premierul României, Victor Ponta, spune că va da o nouă lege a proprietăţii, dar în acelaşi timp a cerut ca până la finele anului 2015, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să revadă toate dosarele soluţionate, inclusiv cele pentru care s-au plătit despăgubiri în numerar, şi să analizeze cauzele care au determinat nerestituirea bunurilor în natură sau prin echivalent, în compensare cu alte bunuri. Adică o luăm de la capăt. Cum la noi procesele durează ani, un om va fi târât în judecată vreo 5-10 ani, poate i se va face dreptate, dacă nu va muri între timp, dar viaţa lui va fi dată din nou peste cap, va trebui să aibă bani de avocat, să o ia de la capăt cu probe, documente. Ca într-un perpetuum mobile.

Pe scurt, legea pe care vrea să şi-o asume în Parlament Guvernul Ponta are ca puncte principale următoarele.

Foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le vor preschimba în bani, dar după 2017, în limita a 10% pe an din suma punctelor.

Foştii proprietari de imobile naţionalizate ale căror dosare au fost deja soluţionate de stat vor primi despăgubiri în numerar în termen de trei ani, începând cu ianuarie 2014, în tranşe anuale egale.

Persoanele care au cumpărat drepturi litigioase pentru imobilele naţionalizate, în cadrul proceselor de restituire a bunurilor, vor fi obligate să achite un impozit pe diferenţa dintre suma plătită pentru acele drepturi şi cea încasată de la stat pentru proprietate sau valoarea imobilului respectiv, impozit care se prevede a fi de 85%.

Surse guvernamentale susţin însă că s-a pus şi problema constituirii unui nou Fond Proprietatea, iar termenul de realizare a acestui obiectiv este de 10 ani.

Într-un cuvânt, mai e mult până departe şi pentru că sunt oltean, mi se pare că şi guvernul e la fel. Se scarpină cu mâna stângă în partea dreaptă. În fine, nu este vina nimănui decât a dumneavoastră, domnilor guvernanţi prezenţi şi trecuţi, că proprietarii, bătrâni şi bolnavi, care aveau nevoie de bani la timpul prezent şi nu într-un viitor incert şi nesigur, au fost nevoiţi să îşi vândă drepturile pe sume mult mai mici decât valora proprietatea lor, dacă ar fi fost restituită într-un termen decent. Impozitaţi-vă neputinţa! Poate acest tip de impozit nu va fi declarat neconstituţional!

Doamna Maria Dragomir:

"Poporul român poate rezolva marea dilemă a audienţei posturilor de televiziune"

În ultima perioadă, una dintre problemele cele mai dezbătute la nivel naţional şi care a tensionat atmosfera, mai ales în zona audiovizualului este legată de audienţa posturilor de televiziune. Contestaţiile curg, mai ales de când o anume societate a preluat această activitate de măsurare a numărului telespectatorilor care se uită zilnic la televiziunile din România. Există numeroase controverse, bănuieli, puncte de vedere diferite. Cert este că situaţia devine şi mai controversată în condiţiile în care unele televiziuni sunt profund nemulţumite de rezultatele acestor măsurări, în timp ce altele nu comentează, deşi şi ele ar părea să aibă probleme.

Urmărind o serie dintre cazurile prezentate de televiziuni, tendinţa este de a le da dreptate celor care îşi pun semne de întrebare în legătură cu aceste măsurări de audienţe. De nu ar fi decât situaţia unui post de televiziune care s-a pomenit că, în plină zi, timp de mai bine de o jumătate de oră, la acea staţie nu s-ar fi uitat nimeni! Nici măcar un telespectator! în condiţiile în care aceea este o televiziune de ştiri şi, se cunoaşte, televiziunile de ştiri au audienţa lor, chiar şi minimală. Ca să nu mai vorbim că, aproape de miezul nopţii, numărul cel mai mare de telespectatori care reieşeau din audienţele măsurate era dat de copii între 5 şi 12 ani!

Eu însămi am trecut printr-o asemenea situaţie, deşi postul de televiziune OTV la care am apărut destul de des într-o anumită perioadă se spunea că ar fi avut o audienţă foarte scăzută în foarte multe localităţi din toată ţara, am fost recunoscută, mi s-au pus întrebări, am stat de vorbă cu oamenii. Firesc, se naşte întrebarea: De unde mă cunoşteau pe mine acei oameni în condiţiile în care măsurătorile de audienţă spuneau că la OTV nu s-ar fi uitat aproape nimeni?! Ca să nu mai vorbim despre ceea ce s-a descoperit în ultimele săptămâni, că acele "peoplemetre" care sunt instalate şi care urmăresc audienţele ar fi mai mult de jumătate defecte. Constatându-se şi alte deficienţe în funcţionarea lor!

În aceste condiţii, eu cred că există soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii. Ea este la îndemâna noastră, a celor care putem decide, aici, în Parlamentul României. Pe această cale, poporul român poate stabili el singur audienţele televiziunilor! Despre ce este vorba? Foarte simplu - dacă tot rămâne obligatoriu abonamentul de televiziune (deşi el nu mai are nicio logică, este total depăşit de situaţia actuală, într-un domeniu care a evoluat exploziv în ultimii 20 de ani) populaţia fiind nevoită să plătească pentru un post de televiziune - TVR- la care se uită tot mai puţini telespectatori, dacă poporul este nevoit să plătească acest abonament, atunci el poate căpăta un drept fundamental să aleagă televiziunea pentru care plăteşte. Se cunoaşte sistemul de colectare a fondurilor din abonamentul de televiziune, el fiind înscris pe facturile de energie electrică.

Ei bine, fiecare cetăţean din România, o dată pe trimestru, poate să opteze, atunci când face plata pentru factura de curent şi implicit pentru abonamentul de televiziune, către ce televiziune să se îndrepte banii săi. Este o formulă foarte simplă, însă extrem de eficientă pentru că pe această cale, trimestrial, se vor stabili adevăratele ratinguri! Adevărata audienţă a fiecărei televiziuni! Este nu doar cea mai bună posibilitate de măsurare a audienţelor, dar ea este şi cea mai corectă, putând fi vizualizată de oricine, oricând! Fiecare cetăţean poate verifica dacă opţiunea lui a fost înscrisă corect, fiecare post de televiziune poate verifica numărul celor care au optat pentru acest post de televiziune! Şi astfel, poporul român poate stabili, în mod real şi corect, adevăratele audienţe ale posturilor de televiziune!

Soluţia se află în mâna noastră, stimaţi colegi. Iar noi avem obligaţia să punem ordine în acest sistem, extrem de important nu doar pentru televiziuni, ci şi pentru opţiunile fiecărui cetăţean/telespectator din ţara noastră.

Domnul Iacob Puşcaş:

"Lecţia cipriotă este şi pentru noi!"

Când s-a anunţat oficial că România este membră a UE, în 2007, lăsând la o parte entuziasmul popular pentru ceva ce ni se repeta obsesiv a fi ca extrem de favorabil îmbunătăţirii vieţii cotidiene a românilor, ar fi fost normal ca reprezentanţii statului nostru să înţeleagă în modul cel mai conştient şi mai responsabil că este esenţial atunci când prin negocieri, nu altcumva decât intransigente, semnează documente capitale pentru buzunarul cetăţenilor, să militeze cu tărie pentru a promova prioritar interesele noastre naţionale în noul sistem de reguli al comunităţii europene în care am intrat!

Anii au trecut, s-au scurs de atunci 6 ani, dar faptul că numai în timpul guvernării "europene" a prim-ministrului Emil Boc, ţara noastră a contractat împrumuturi estimate la o treime din suma integrală a datoriei externe actuale, adică mai era puţin şi se ajungea la jumătate din cât au făcut ceilalţi guvernanţi în aproape două decenii de la prăbuşirea regimului Ceauşescu, mă determină să afirm cu tristeţe că politicienii români, în frunte bineînţeles cu entuziastul obedient domn Boc, fără a uita şi complicele râsete în hohot ale prea euroatlanticului preşedinte în exerciţiu Traian Băsescu (ambii parcă iremediabili imuni la crunta realitate că încă mai sunt ţărani care îşi ară pământul cu pluguri de lemn trase de boi, că sunt tot mai mulţi români care se îmbracă de la second-hand, iar o parte îngrijorător de însemnată a populaţiei îşi poartă grija necesarului zilnic de hrană), aceşti politicieni, ei bine, au acceptat cu o uşurinţă de neînţeles toate condiţiile impuse ţării de organismele financiare internaţionale, ne-au sfidat ca popor, ne-au subjugat ca naţiune, ne-au tot vândut "gogoşi" cu eternele impuneri restrictive ale UE şi FMI, nouă rămânându-ne doar să suportăm cu stoicism, fără crâcnire, hotărârile şi "directivele" acestora!

Stimaţi parlamentari, totul este fals! Că este fals, adică este o minciună de propagandă ieftină menită să mascheze incompetenţa în actul de guvernare, da, o declar şi eu, acum, venind direct în întâmpinarea politrucilor care, încă rătăcitori, în lumea lor, a unor închipuiri apuse de fapt prin Revoluţia din 1989, pe care au şi confiscat-o, nu mai au contact cu România reală, dar o demonstrează cât se poate de clar şi situaţia dramatică din Cipru, ţară unde Parlamentul, de la care s-ar cuveni să învăţăm şi noi (politicienii României) lecţia demnităţii naţionale, au refuzat, de curând, să voteze aşa-zisul Plan de salvare de la faliment al ciprioţilor, deşi nu contează că astfel au sfidat nişte negociatori în faţa cărora noi tăcem mâlc, UE şi FMI (organisme susţinute de cancelarul german Angela Merkel şi de ministrul de finanţe Wolfgang Schauble)!

Sigur că, deşi pe noi, românii, ne interesează în mod expres doar atitudinea de principiu a Parlamentului de la Nicosia, a cărui atitudine a fost salutată cu entuziasm de mulţimea ciprioţilor strânsă solidar în jurul clădirii Parlamentului, inclusiv de ierarhia Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Planul de "salvare" propus de Bruxelles impunea fixarea de taxe pe depozitele bancare, condiţie care l-a determinat pe preşedintele Parlamentului cipriot să ceară parlamentarilor să nu voteze planul şi, deci, să spună nu şantajului finanţatorilor internaţionali.

Ei, aşa da, iată că parlamentarii ciprioţi stau în picioare, iar noi, omologii lor, continuăm să rămânem în genunchi de mai bine de un sfert de secol, dar supunerea asta necondiţionată ne costă acum o datorie externă de 97,9 miliarde euro (valabilă în septembrie 2012), fără ca cineva dintre politicieni să roşească şi să-şi dea demisia, nu de onoare, ci de - puţin zis - incompetenţă (apropo, domnule Emil Boc, dumneavoastră ştiţi, aşa, că tot eraţi cândva şef peste un şir parcă nesfârşit de guverne, care oricum nu au existat ca prestanţă, în sensul celor exprimate de mine, dacă deci mă înţelegeţi cumva, că în Guvernul conservator din Cipru, condus de prim-ministrul Antonis Samaras, ministrul de finanţe a fost înlocuit a doua zi pentru că nu a opus suficientă rezistenţă condiţiilor severe propuse în varianta de "salvare" a Bruxelles-ului?).

Precizez însă că întrebarea mea este una pur retorică, deoarece eu ştiu că atât dumneavoastră, cât şi PDL-ul, în ansamblu, cu a lui fanatică susţinere până în pânzele albe, adică până la ridicolul unei guvernări care a decis că priorităţile naţionale sunt închiderea de spitale şi scoli, dar să şi vorbească populaţiei în zeflemea, înţelegeţi ce vreau să zic! Ceea ce se pare însă că nu înţelegeţi este cum s-a ajuns oare după atâta "amar de bine" făcut ţării, ca populaţia României să nu vă mai iubească pe niciunul! Ca să fiu prea-sincer, că sincer oricum sunt, mă interesează prea puţin dacă măcar "lecţia Ciprului" v-ar mai folosi la ceva dumneavoastră, PDL-iştilor, ca să puteţi înţelege mai bine dezastrul pe care l-aţi lăsat în urmă!

Ceea ce mă interesează cu adevărat, ca în sfârşit în România să poată prospera şi oamenii de rând, călăuziţi de lideri politici cu mintea limpede, este ca "lecţia Ciprului" să fie atât pentru Legislativul, cât şi Executivul de la Bucureşti un semnal concludent că - de vom ştii să armonizăm diplomatic principiul suveranităţii naţionale cu cel al comunităţii europene - schimbarea la faţă a României presupune în fond o schimbare de mentalitate politică, în sensul de a nu ne mai supune orbeşte la tot felul de constrângeri şi ingerinţe ale organismelor financiare internaţionale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Dorel Covaci:

"Preferăm oare să cântăm, chiar şi cu lacrimi în ochi, «Oda Bucuriei», când avem minunata noastră baladă a lui C. Porumbescu?"

Deşi Comisia Europeană nu sprijină tendinţa unor state membre UE de a face o legătură politică între aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen şi MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare), realitatea a demonstrat tocmai acest lucru. Efectele MCV s-au simţit practic, atunci când s-a pus problema respingerii cererii de aderare a ţării noastre la Schengen. Unul dintre motivele invocate a fost punerea sub semnul întrebării a posibilităţii României de a apăra graniţele UE, datorită corupţiei angajaţilor vamali.

Obiectivele MCV au fost stabilite în 2005, pentru o perioadă determinată. Acest tip de presiune ar fi trebuit să dispară până acum, şi nu să se intensifice, să se diversifice cu noi şi noi condiţionalităţi, arii şi domenii de monitorizare, impuse în mod unilateral statului român. În acest context, este de neînţeles poziţia europarlamentarilor PDL, care au apreciat beneficiile MCV şi au cerut continuarea sa pentru România.

Etichetele de ţară şi popor corupt, hoţ şi totalitar, larg mediatizate de agenţiile de ştiri internaţionale, au un efect devastator, atât în ceea ce priveşte strategiile şi obiectivele noastre de politică externă, cât şi asupra vieţii de zi cu zi a semenilor noştri, obligaţi să trăiască şi să muncească dincolo de graniţele acestei ţări. România nu este un paradis, dar nu putem accepta să fim mereu arătaţi cu degetul ca nişte lichele, care urmăresc în mod oportunist să forţeze uşile Europei în căutare de furtişaguri.

Poziţia administraţiei prezidenţiale a fost însă nepotrivit de fermă. Sub forma unei lecţii gratuite de geografie la hartă ni s-a dezvăluit că acceptarea în structurile Schengen şi aderarea la euro ţin de "interesul nostru naţional" şi de obligaţiile asumate prin Tratatul de Aderare la UE. Toţi cei care îndrăznesc să treacă aceste problematici într-un plan secund sunt anatemizaţi public şi etichetaţi drept "trădători de ţară".

Cu toate acestea, nu s-au explicat consecinţele şi avantajele unei eventuale aderări. UE nu este o organizaţie politico-militară, care să se preocupe de securitatea colectivă, asemeni unui imperiu istoric. Statele UE cele mai puternice nu vor ezita să se folosească de cele mai "slabe", în eventualitatea unei crize majore (atac militar, flux migrator masiv). Să nu uităm că statele euro: Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Franţa, Cipru sunt deja falite, iar fluxul imigraţionist din ţările Asiei şi Africii către Europa, dublat de reţelele mafiote ale traficului de carne vie vor încerca tocmai o breşă către UE, uşor de penetrat, de tipul României!

Aderarea la spaţiul Schengen nu va oferi un scut de protecţie suplimentar la frontiere, pe lângă cel NATO. În aceste situaţii, nu ne putem baza decât pe noi înşine, pe alianţa NATO şi SUA, nicidecum pe calitatea de membru al UE, care este doar o uniune politică şi economică. În acest context, de ce am mai ţine cu tot dinadinsul să fim acolo, în aceste momente de tensiune, blocaj şi incertitudine?

Pentru a satisface însă cerinţa de securizare tehnică a graniţelor, în contextul calificării pentru Schengen, statul român a semnat la sfârşitul lui 2004 contractul cu firma franco-germană EADS, specializată pe această problemă, în valoare de aproape un miliard euro. Cu toate acestea, Franţa şi Germania cer, prin scrisori oficiale adresate Comisiei Europene, amânarea aderării la Schengen a României şi Bulgariei. Rămânem astfel cu banii plătiţi, şi totuşi pe dinafară.

Dacă aderarea la Schengen şi la euro sunt obligaţii care incumbă din Tratatul de Aderare cu UE, se pare că, din nou, sunt doar unilaterale şi ne privesc doar pe noi, nicidecum pe ceilalţi semnatari, care încalcă cu nonşalanţă clauzele contractului iniţial, deşi am făcut toate eforturile pentru a îndeplini cerinţele tehnice, nu este suficient, iar acum se invocă alte criterii, mai degrabă politicianiste sau din sfera bârfelor. Tot răul înspre bine. Probabil că toate acestea evidenţe ne scutesc de angajamente, prin transferarea răspunderii către parteneri, şi ne salvează totodată de pericolul pătrunderii într-o zonă instabilă, devastată economico-financiar.

S-a mai vehiculat ideea că neacceptarea în structurile Schengen ar putea fi sinonimă cu expulzarea din UE şi "anexarea la zona de influenţă a Rusiei". Evident că este o aberaţie.

Avem exemplele ţărilor: Danemarca, Suedia, Cehia, Marea Britanie, Polonia, Ungaria, care nu beneficiază de toate aceste facilităţi, fie Schengen, fie euro, şi nu au fost aruncate în izolare, ba dimpotrivă. Totodată, există ţări ale Uniunii Europene, care, odată intrate în zona euro, au fost obligate să bată la porţile Orientului controversat tocmai pentru a se salva de un iminent colaps financiar.

Este timpul unor acţiuni politice inteligente şi vizionare! În acest context, destul de sumbru pentru UE, cu toate facilităţile ei, la care avem sau nu acces, este cel mai bine să ne definim corect "interesul naţional", să încercăm să rezolvăm cu maximă prioritate problemele interne: creşterea absorbţiei fondurilor europene, integrarea rromilor, reducerea tendinţei migraţiei forţei de muncă din România, prin asigurarea unor oportunităţi reale, un sistem decent de sănătate, educaţie etc. Probabil că, la timpul potrivit, când climatul politic şi economic european va fi mai favorabil, vom atinge şi aceste obiective de aderare, fără riscurile şi incertitudinile prezentului.