Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 10,23.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Cristian Buican şi Adrian-Nicolae Diaconu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Distinşi reprezentanţi ai Corpului diplomatic,

Stimaţi invitaţi,

Declar deschisă şedinţa Camerei Deputaţilor consacrată vizitei în România a Excelenţei Sale domnul John Bercow, Preşedintele Camerei Comunelor din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

Domnule preşedinte,

Îmi face o deosebită plăcere să vă urez bun venit astăzi în Palatul Parlamentului, în numele Parlamentului României.

Doamnelor şi domnilor,

Prezenţa domniei sale în România ne onorează, cu atât mai mult cu cât vizita domnului Bercow se înscrie într-o lungă tradiţie a legăturilor dintre România şi Regatul Unit.

De altfel, între România şi Regatul Unit există un parteneriat strategic, caracterizat pe relaţii apropiate de cooperare în plan internaţional, atât în principalele dosare europene, cât şi în cele bilaterale.

Domnule preşedinte,

Ştiu că sunteţi un susţinător energic al diplomaţiei parlamentare şi îmi exprim convingerea că această vizită va contribui la consolidarea legăturilor dintre Parlamentul României şi Parlamentul Regatului Unit. Cred cu tărie că prin intensificarea cooperării interparlamentare putem răspunde mai bine aşteptărilor pe care cetăţenii le au de la noi şi obiectivelor comune ale celor două ţări. Noi vrem ca cetăţenii noştri români să se bucure de toate drepturile pe care le au ceilalţi cetăţeni europeni şi pentru atingerea acestui deziderat suntem hotărâţi să ne îndeplinim toate angajamentele pe care ni le-am asumat în relaţia cu partenerii europeni.

Marea Britanie este şi va fi un partener strategic al ţării noastre. Am convingerea că legăturile de prietenie dintre parlamentele noastre vor susţine dezvoltarea acestui parteneriat. De asemenea, cred că în cadrul cooperării interparlamentare vom avea foarte multe de învăţat unii de la ceilalţi.

Parlamentul Regatului Unit are o tradiţie seculară şi este în multe privinţe un model de urmat de forurile legislative din toată lumea.

Viaţa parlamentară românească a început cu adevărat la sfârşitul secolului al XIX-lea, după obţinerea independenţei ţării noastre, iar instituţia parlamentului a contribuit decisiv la modernizarea societăţii româneşti şi a fost distrusă, aşa cum ştiţi, de regimul comunist, însă a revenit şi a renăscut după 1989.

Thomas Eliot spunea: "Tradiţia nu poate fi moştenită. Dacă ţi-o doreşti, o poţi obţine prin multă muncă."

Parlamentul României se confruntă acum cu provocarea de a fi nevoit să-şi creeze această tradiţie, dar avem ocazia de a scrie încă o pagină din tradiţia parlamentarismului românesc, prin vizita pe care ne-o faceţi astăzi la Bucureşti.

Domnule preşedinte,

Înainte de a vă da cuvântul, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint colegilor şi invitaţilor mei.

Doamnelor şi domnilor,

Onorabilul John Bercow este preşedintele Camerei Comunelor din iunie 2009, fiind reales în această funcţie după alegerile parlamentare din mai 2010.

Instituţia pe care domnul John Bercow o conduce are o lungă istorie de reprezentare democratică, iar dezbaterile sunt cunoscute ca fiind adevărate şi sincere schimburi de idei. Confruntarea politică, dezbaterea parlamentară angajată în spiritul transparenţei deciziei politice, alături de participarea publică, se evidenţiază ca elemente definitorii ale unei democraţii active.

În plus, reprezentativitatea pluralismului politic, supremaţia legilor, separarea puterilor în stat, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale reprezintă temelia oricărei societăţi democratice.

Despre rolul şi importanţa parlamentelor într-un sistem democratic ne va vorbi în continuare invitatul nostru.

Cu aceste gânduri, doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să-l invit la microfon pe domnul John Bercow, preşedintele Camerei Comunelor din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

(Aplauze).

Domnul John Bercow (preşedintele Camerei Comunelor din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord):

Domnule preşedinte Zgonea,

Distinşi parlamentari şi dragi oaspeţi,

Pentru mine este o onoare ca în numele ţării mele să mă aflu aici astăzi, în această clădire extraordinară şi în această ţară europeană atât de fascinantă, în aceste vremuri de încercare în contextul internaţional.

Înainte să vorbesc despre teme care ne interesează pe toţi şi care sunt foarte importante, aş vrea, dragi colegi parlamentari, să spargem un mit care este foarte pătrunzător şi care e propagat destul de frecvent în mass-media britanică, şi anume, că eu sunt cel mai scund tip care a fost vreodată preşedinte al Camerei Comunelor.

Domnule preşedinte şi dragi colegi, să ştiţi că nu e nicio problemă să fii scund. Se spune că cei care sunt scunzi, ar trebui să fie împreună. Eu am fost întotdeauna scund şi chiar aşa o să şi rămân. Dat fiind cunoscut impactul procesului de îmbătrânire asupra fizionomiei, este foarte probabil că voi deveni în mod inexorabil şi irevocabil încă şi mai scund şi sunt extraordinar de relaxat cu privire la aceasta, pentru că în curând voi fi atât de scund, încât aproape că nu mă voi mai vedea. Iată-mă, însă, aici ca preşedinte şi mă preocupă puţin acurateţea istorică. Te-ai aştepta cu un preşedinte să fi făcut cercetări măcar în această privinţă.

Dragii mei colegi parlamentari, nu am să vă dezamăgesc, am făcut cercetările şi, pur şi simplu ca idee această replică repetată deseori este greşită. Sir John Bussy, care a fost preşedinte al Camerei Comunelor Regatului Unit din 1394 până în 1398, Sir John Wenlock, preşedinte din 1455 până în 1456 şi Sir Thomas Tresham, care a fost preşedinte în 1459, se crede despre ei că au fost totuşi mai scunzi decât mine, deşi am să recunosc că ei au fost mai scunzi decât mine doar după ce au fost decapitaţi, pentru că mulţi dintre predecesorii mei şi-au găsit sfârşitul executaţi. Unul dintre ei a murit pe front, iar altul a fost ucis cu brutalitate. Acum vă daţi seama că există o grămadă de provocări şi pericole care ne cer să păstrăm un simţ al proporţiei istorice, aşa că, totuşi, am să vă spun că nu e prea probabil ca eu să fiu decapitat vreodată şi aş vrea să vorbesc astăzi despre multele legături care sunt între noi şi despre interesele noastre comune.

Înainte să trec la aceasta, însă, aş vrea să fac câteva observaţii personale. V-am spus la început şi vă promit că nu o să fie un discurs foarte lung. Mai întâi vreau să vă spun că, spre ruşinea mea, e prima oară când mă aflu aici. Mă bucur, sunt extraordinar de încântat să fiu aici astăzi. În copilăria mea, dragi colegi parlamentari, doamnelor şi domnilor, am fost un jucător de tenis destul de entuziast, dar nu foarte bun şi prima mea amintire care îmi rămâne aşa despre România se leagă de fanatismul şi zelul incredibil cu care îl sprijineam pe Ilie Năstase, care era eroul meu din copilărie, ca tenisman. Eu îl adoram pe Năstase, el era pentru mine unul dintre marii artişti ai tenisului, unul din cei mai talentaţi oameni care vreodată a pus piciorul pe terenul de tenis şi îl respectam în acelaşi timp foarte mult şi pe Ion Ţiriac. Acum sper să nu vă jignesc dacă spun că eu la 9 ani credeam, întotdeauna am crezut că el e un tip îngrozitor sau pozitiv, dar în mod îngrozitor de pozitiv, că e o personalitate fabuloasă, dar că nu aş vrea să-l întâlnesc foarte mult într-un tunel, într-o noapte întunecată. Pe de altă parte, aş vrea să-l am de partea mea în orice luptă.

Aş vrea să vă spun cât de emoţionat am fost de primirea care deja mi s-a făcut în timpul acesta scurt de când suntem aici şi de afecţiunea care a fost arătată faţă de Marea Britanie şi faţă de poporul britanic, pe care a reflectat-o, de splendoarea extraordinară a acestei ocazii la care suntem părtaşi astăzi. Pentru mine este un moment emoţionant şi la nivel personal, pentru că nu ştiu neapărat toate detaliile istoriei familiei Bercow, care nu am nicio îndoială că strămoşii noştri din partea tatălui vin de pe undeva din partea aceasta a lumii. Mă uit astăzi la marea de chipuri de aici şi sper că sunt aici nu numai mulţi prieteni, să spunem, din instinct, dar aş putea să bănuiesc că ar putea să se afle pe aici şi câteva rude îndepărtate.

Dragi colegi, acestea sunt în multe privinţe vremuri turbulente pentru Europa, dar uluitoare pentru Europa de est.

Discursul destul de pesimist cu privire la perspectivele economice ale continentului nostru se bazează pe declaraţia unui secretar al apărării, în alt context, care vorbea despre o Europă veche. Nu se spunea nimic despre Europa nouă, căreia îi aparţine acest mare popor. Este, poate, un paradox, dar în ceea ce priveşte Parlamentul şi multe alte chestiuni îmi imaginez că, probabil, voi admiraţi istoria noastră, dar noi în tăcere vă invidiem vitalitatea.

Putem să spunem multe despre faptul că suntem cea mai veche democraţie, dar există foarte multe avantaje în posibilitatea de a construi ceva nou, cum poate să facă o nouă democraţie şi cum putem să învăţăm unii de la alţii şi cam asta ar fi tema esenţială a comentariilor mele pentru voi astăzi.

Parlamentul nostru vede România ca pe un partener deplin, dinamic şi egal în Uniunea Europeană, în Naţiunile Unite şi în toate celelalte instituţii internaţionale din care facem parte cu toţii şi în care căutăm să ne exercităm influenţa.

Parteneriatul nostru în NATO este de o importanţă supremă, sunteţi prieteni de încredere, sunteţi prieteni solizi şi pe care ne putem baza şi puteţi să fiţi siguri că această prietenie este foarte apreciată.

Parlamentul britanic şi poporul britanic sunt dedicaţi să facem acest parteneriat să funcţioneze, atât la nivel general, cât şi la nivel individual. Relaţia pe care o vreau cu voi şi pe care probabil şi voi o veţi vrea cu noi este mult mai profundă decât înţelegerea pur politică care să se petreacă la nivelul actorilor de elită din societatea noastră.

Parlamentul exprimă sau este expresia întregului popor şi o face într-un mod în care niciun guvern nu o poate face, oricât de popular sau oricât de înţelept ar fi.

Eu vin aici în faţa voastră ca patriot britanic şi ca parlamentar mândru şi vin aici ca să întâlnesc şi să cunosc patrioţi români şi parlamentari români mândri, pentru că limba între parlamentari, limba parlamentelor este cea pe care o vorbim cu toţii, în moduri diferite, dar până la urmă foarte, foarte asemănătoare.

Sunt trei lucruri despre care vreau să vorbesc: importanţa continuării reformelor, pentru ca democraţia să rămână relevantă pentru cei care au ales-o, importanţa adoptării de noi tehnologii şi de comunicare, pentru a asigura comunicarea între parlament şi cetăţeni, comunicare constructivă şi îndeaproape şi, dragi colegi, importanţa explorării căutării constante de noi idei, atât într-o democraţie individuală, cât şi în democraţii multiple.

O să încep cu reformele. Deşi Camera Comunelor este o instituţie veche, străveche, o să sărbătorim acum cea de-a 750-a aniversare de la fondarea primului parlament în 1215, fondarea primului parlament recunoscut, aceasta nu înseamnă că am fost, însă, şi foarte rapizi, să ne adaptăm la vremuri. Sarcina de a monitoriza îndeaproape Guvernul şi de a supune legile unor examinări judiciare riguroase este la fel de dificilă şi la noi, ca şi la Bucureşti.

Când am devenit eu preşedinte, în 2009, era un lucru larg acceptat faptul că parlamentul riscă să devină mai degrabă o parte onorifică, ceremonială a constituţiei noastre, mai degrabă decât una centrală şi esenţială. Însă, urmând un plan neobosit de reforme, am schimbat această percepţie şi am schimbat şi ceea ce se întâmplă efectiv. Unele reguli le-am iniţiat chiar eu, pe altele le-am supravegheat, dar acum Camera Comunelor invită miniştrii la noi, în camerele noastre, unde aceştia sunt supuşi la interogări mult mai profunde şi mult mai frecvente decât până acum.

Suntem mult mai independenţi de guvern decât eram înainte şi avem autoritatea să desfăşurăm investigaţii pe care miniştrii ar prefera uneori să nu le fi iniţiat.

Avem un comitet care este format din membri ai parlamentului şi care nu fac parte din conducere, nici din guvern, nici din opoziţie şi care au sub controlul lor 35% din zilele unui an, din programul nostru. Eu mă bucur foarte mult că lucrurile stau aşa, ştiu că în România şi aici continuaţi cu reformele politice şi apreciez faptul că dumneavoastră, domnule preşedinte Zgonea, aţi fost unul dintre conducătorii acestor acţiuni de reformare, căutând uneori ca sursă de informaţie şi legislaţia noastră. Eu, ca membru al Parlamentului britanic, nu pot să-mi permit să fac comentarii despre situaţii sau chestiuni care mai trebuie rezolvate în ţara aceasta, însă o să remarc un lucru, şi anume, nu poate să fie o coincidenţă faptul că sunt atât de multe parlamente în toată Europa care, în momentul acesta, se ocupă de reforme, într-un fel sau altul. Responsabilitatea este spiritul acestor vremuri, atât în naţiunea mea, cât şi în a voastră. Noi toţi trebuie să fim conştienţi de aceasta.

O a doua provocare comună este natura neliniştită a democraţiei. acum, peste tot trăim într-o eră instant, comunicare instant, probleme instant, cerinţe instant de la parlamentari. Există un pericol foarte mare de a pierde contactul cu alegătorii noştri şi cu circumscripţiile noastre electorale. Este adevărat, şi pentru parlamentari, dar şi pentru alţi politicieni şi eu am căutat ca dezbaterile noastre în Camera Comunelor să fie, spre exemplu, mult mai locale, mult mai la obiect, pentru ca oamenii să simtă că vorbim despre lucruri care îi entuziasmează sau care îi întristează pe ei. De asemenea, este important să adoptăm tot felul de tehnologii de comunicare, internet, facebook, tot ce ne oferă tehnologia, pentru a întări legătura între cei reprezentaţi şi cei care îi reprezintă.

Nu ştiu ce face sau ce plănuieşte să facă în privinţa aceasta Parlamentul României, dar probabil că o să aflu mai multe în timpul şederii mele aici.

În niciuna dintre democraţiile noastre un alegător nu are datoria de a căuta efectiv să vadă ce se întâmplă în parlament. Noi trebuie să le atragem atenţia şi aceasta înseamnă să comunicăm cu cetăţenii, mai ales cu tinerii şi să o facem într-un mod care pentru ei să fie familiar şi cu care să se simtă bine, mod care poate să nu fie neapărat unul pe care îl cunoaştem noi sau care să ne fie nouă confortabil. Este, ca urmare, important să avem acţiuni personale. Oficiul preşedintelui Camerei Comunelor este foarte vechi, ca şi instituţie, eu sunt a 157-a persoană care deţine această poziţie şi până acum vreme de sute de ani nu era ceva neobişnuit ca preşedintele să fie de partea greşită a regelui, vă povesteam şi mai devreme puţin şi să fie executat pur şi simplu pentru ceea ce face. Nu s-a mai întâmplat, însă, de ceva secole, sunt bucuros să vă spun aceasta, aşa că nu mă tem că mi se va întâmpla acest lucru când mă întorc în Marea Britanie, dar preşedintele Camerei Comunelor a fost pentru multă vreme o persoană care era auzită prin Camera Comunelor, dar un soi de prizonier în parlament, atunci când era vorba de restul Europei sau chiar de restul ţării.

Prin convenţie, preşedintele nu petrece foarte mult timp în afara Westminster-ului, în afara palatului sau în afara zonei pe care o reprezenta în parlament, discutând despre ce face Camera Comunelor sau cu ce se ocupă miniştri.

Situaţia poate că e una e înţeles, însă este clar că nu este foarte corespunzătoare sau foarte potrivită pentru vremurile noastre. Eu petrec multe ore prezidând dezbateri parlamentare, am şi alte responsabilităţi în ceea ce priveşte parlamentul, în afara camerei de dezbateri, dar când parlamentul nu este în sesiune eu am ales să-mi dedic timpul, dragi colegi, şi să călătoresc în Marea Britanie vorbind şi ascultând tot felul de membri ai populaţiei, cu un accent deosebit însă pe tineri şi pe studenţii şi elevii din şcolile şi din facultăţile noastre, care la urma urmei sunt viitorul acestei democraţii a noastre.

Eu personal nu cred că tinerii din Marea Britanie sunt dezinteresaţi sau că sunt înstrăinaţi de democraţia noastră şi de principiile noastre democratice. Aş fi însă foarte surprins ca şi tinerii din România să fie cumva dezamăgiţi de aceste instituţii sau îndepărtaţi de aceste valori, dar trebuie să ieşim dincolo de perimetrul parlamentului, dacă vrem să le transmitem mesajul nostru.

De aceea, când călătoresc în străinătate, mai ales în Europa, mă interesează în special ce se spune, ce se face, la ce se gândesc oamenii în democraţiile mai noi ale Europei, mai degrabă decât cele cu o istorie veche. Până acum am vizitat Polonia, am fost în Ungaria, în Slovenia şi în Lituania, am mers şi mai departe şi am văzut India şi Africa de Sud şi chiar m-au interesat foarte mult şi instituţiile noastre politice descentralizate din Ţara Galilor şi din Scoţia şi din Irlanda de Nord.

Dragi colegi, scopul acestor acţiuni nu este să călătoresc, de dragul călătoriei, ci să folosesc călătoria ca pe o experienţă de învăţare. Noi, în Marea Britanie, avem atât de multe de învăţat din modul în care alţii îşi organizează parlamentele, dar avem şi obligaţia de a furniza tot ce poate să furnizeze un parlament cu o tradiţie atât de lungă. De aceea, sunt întotdeauna entuziast, mă bucur să primesc vizitatori şi preşedinţi în vizită la Londra. Parlamentele au foarte multe în comun, însă trebuie să ne vedem, să ne auzim, să intrăm în contact unii cu alţii, la nivel de instituţii, pentru a putea învăţa lecţiile unii de la alţii.

Vremea pe care o petrec în România va fi o experienţă de învăţare, ştiu aceasta şi am spus şi mai devreme că o să fie făcută poate şi mai interesantă de legăturile personale pe care le am cu acest spaţiu. Am norocul să îl am alături pe domnul Martin Harris, ambasadorul nostru extraordinar, care m-a ajutat cu pregătirea acestei vizite, dar şi extraordinara politeţe pe care preşedintele Zgonea o pune la dispoziţie, având grijă de mine astăzi, în această perioadă pe aici. Pentru mine va fi o experienţă de neuitat. Vizita de mâine, de exemplu, la Craiova, scopul acestei vizite nu are legătură cu mine, nu are legătură cu preşedintele care sunt, ci cu parlamentele noastre şi în acest fel cu popoarele noastre, cu democraţiile noastre.

România este, în prezent, chiar în nucleul familiei europene, acolo îi este locul şi este o mare plăcere pentru mine să spun acest lucru şi să văd acest lucru. Aici trebuie să avem parte de cetăţenie de primă clasă, pentru o ţară de primă clasă, într-un continent de primă clasă. Parte din acestea le pot face miniştrii, prin instituţiile lor, dar cele mai multe vor fi puse la punct de parlamentari, ei, unul câte unul. Avem de-a face aici cu un parlament extraordinar, într-o ţară minunată.

Mă bucur foarte mult că am putut să mă adresez vouă. Vă mulţumesc pentru atenţie, pentru interes şi pentru prietenie.

Mulţumesc foarte, foarte mult. (Aplauze).