Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 16,15.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dragi colegi,

O să rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sala de plen.

Liderii grupurilor parlamentare au fost informaţi cu privire la procedura pe care o avem. Vom avea 20 de minute discursul preşedintelui Parlamentului Regatului Norvegiei, oferirea din partea Camerei Deputaţilor înaltului oaspete a distincţiei instituţiei noastre, pe care o ştiţi foarte bine, Colanul Camerei Deputaţilor, după care la ora 17,00 vom avea în plenul reunit discursul Preşedintelui României cu privire la Strategia Naţională de Apărare, după aceea închidem şedinţa de astăzi şi ne vedem mâine la ora 13,00 în plenul reunit pentru dezbaterea cu privire la Strategia Naţională de Apărare.

Doamnelor şi domnilor,

Preşedintele Parlamentului Norvegiei.

Vă rog frumos să luaţi loc.

Deschid lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor cu şedinţa consacrată vizitei în România a Excelenţei Sale, domnul Olemic Thommessen, preşedintele Parlamentului Regatului Norvegiei.

Excelenţele Voastre, distinşi membri ai Parlamentului din Regatul Norvegiei,

Stimaţi colegi,

Este pentru noi, membri ai Camerei Deputaţilor, şi pentru mine personal, o onoare şi o bucurie să le urăm bun venit oaspeţilor noştri din legislativul de la Oslo, să-l prezint pe invitatul nostru, Excelenţa Sa, domnul Olemic Thommessen, preşedintele Parlamentului norvegian, distins membru al Stortingetului din anul 2001 şi preşedinte al Adunării din anul 2013. (Aplauze.)

Sunt convins că formaţia de avocat a domnului Thommessen a avut un rol esenţial în cariera prodigioasă a Domniei Sale, încununată cu această distincţie, funcţie importantă de preşedinte al Stortingetului. Această din urmă funcţie îl plasează pe locul doi în stat, după Regele Harald al V-lea al Norvegiei, primind şi onoranta şi distinsa titulatură, din partea presei norvegiene, de preşedinte al democraţiei, fapt cu atât mai remarcabil în contextul tradiţiei constituţionale norvegiene, veche de peste 200 de ani.

Vă cer permisiunea să apreciez, în acest cadru, importanţa pe care legislativul norvegian o acordă diplomaţiei parlamentare multilaterale, prin găzduirea unor acţiuni de anvergură, cum ar fi: Conferinţa europeană a preşedinţilor de parlamente din statele membre ale Consiliului Europei sau reuniuni ale comisiilor de specialitate ale organizaţiilor parlamentare internaţionale, dar şi susţinerea unor campanii de promovare a drepturilor omului, de asemenea, cu expunere internaţională.

Reiterând aceste înalte consideraţii, vreau să amintesc în faţa Domniilor Voastre faptul că am fost onorat să particip la Conferinţa europeană a preşedinţilor, în numele dumneavoastră, în 2014, în legislativul norvegian.

Am constatat că şi eu, şi preşedintele Thommessen împărtăşim opinii comune în ceea ce priveşte problemele din agenda europeană. Nici un an mai târziu am bucuria de a-l revedea astăzi, aici, pentru a ţine un discurs în plenul Camerei Deputaţilor din Parlamentul României.

Înaltul nostru oaspete urmează să împărtăşească reflecţiile Domniei Sale cu privire la rolul democraţiei, ca proces dinamic între cetăţeni şi Guvern, despre rolul parlamentelor în apărarea valorilor comune la nivel european, o temă de mare actualitate atât în ţara noastră, cât şi în contextul european.

Your Excellency, you have the floor.

(Aplauze.)

Domnul Olemic Thommessen - preşedintele Parlamentului Regatului Norvegiei:

Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Ştefan Zgonea,

Membri ai Parlamentului,

Membri ai Guvernului,

Excelenţele Voastre, aş spune, dragi prieteni români,

Eu sunt profund onorat să mă aflu în faţa unei adunări atât de distinse.

Oportunitatea de a vizita colegi din alte parlamente nu este numai un privilegiu, este şi un instrument valoros în munca noastră - pentru obiective comune, ale unei Europe de pace şi ale unei Europe democratice. Schimbul de idei, de experienţe şi aspiraţii este unul dintre cele mai importante aspecte ale cooperării interparlamentare. Toţi ştim că democraţia nu poate fi considerată de sine stătătoare, nu este ceva ce doar este sau poate fi adoptat prin lege şi statut. Anul trecut Norvegia a sărbătorit bicentenarul de la adoptarea Constituţiei, a fost un an de mari celebrări nu numai pentru Constituţie, dar şi pentru 200 de ani de dezvoltări democratice.

Permiteţi-mi, dacă se poate, să împărtăşesc cu dumneavoastră un număr de lecţii importante pe care le-am învăţat din această sărbătorire. Constituţia norvegiană din 1814 a fost un produs al războaielor napoleoniene şi al erei de revoluţii din Europa. În acel moment a fost cea mai democratică Constituţie din lume, iar astăzi este a doua cea mai veche încă în vigoare. Nu numai acest lucru merită celebrat, dar, în acelaşi timp, ne dă şi posibilitatea să reflectăm, deoarece, în ciuda Constituţiei destul de democratice, Norvegia nu a fost un stat cu adevărat democrat începând din 1814. Democraţia norvegiană s-a dezvoltat de-a lungul ultimilor 200 de ani şi pe acest parcurs s-au luat decizii mai bune sau mai puţin bune. Apariţia unei culturi democratice adânc înrădăcinate şi a mentalităţii nu au fost fără abateri şi impedimente. Scopul nostru a fost să facem ca bicentenarul din 2014 să fie o oportunitate de a examina istoria democraţiei norvegiene şi felul în care s-a dezvoltat spre ceea ce este azi.

Noi nu numai că învăţăm din trecut, dar suntem mai bine pregătiţi pentru provocările de mâine. Pentru aceasta a trebuit să trecem prin anumite perioade neplăcute ale istoriei noastre. Suntem convinşi că democraţia norvegiană de astăzi este una puternică şi că suntem mai bine pregătiţi pentru a face faţă provocărilor şi ameninţărilor, cunoscându-i istoria. Aceasta include să fim conştienţi de umbrele din trecutul nostru mai mult sau mai puţin îndepărtat: discriminarea împotriva minorităţilor, în numele construirii unei naţii şi a unei bunăstări sociale, elementele de extremism şi de totalitarism ale istoriei şi ale unor partide politice, rezistenţa împotriva reformei democratice şi nedreptăţile produse elitei conducătoare.

Cred că în egală măsură, celebrând trecutul bicentenarul este o investiţie în viitor. De fiecare dată pe 17 mai, de Ziua Naţională a Norvegiei, copiii noştri stau în primul rând al celebrărilor, ceea ce este esenţial, în opinia mea. O cultură cu adevărat democratică trebuie dezvoltată din copilărie prin sistemul şcolar şi în interacţiune cu familia şi societatea. Anul trecut la ceremonie am întâlnit mulţi copii care au venit să viziteze Parlamentul. În călătoriile mele prin ţară am discutat cu ei despre Constituţie şi istoria democraţiei noastre. Ştiu că ei vor adopta şi vor dezvolta crezuri democratice, bazate pe realităţi, dar cel mai important mesaj a fost să-i convingem că fiecare voce trebuie auzită, nu contează de unde vii sau cine îţi sunt părinţii.

Dragi prieteni,

Ca şi Norvegia, România are o istorie bogată de dezvoltare constituţională, în care Parlamentul a jucat un rol crucial de formare a naţiei, de la Regulamentul Organic din 1831 şi unificarea celor două Principate din 1859 şi Constituţia din 1866, Parlamentul a fost jucătorul- cheie în captarea voinţei şi dorinţei poporului român de a fi unit şi de a trăi în cadrul aceluiaşi corp politic. De atunci, pendulul dezvoltării democratice s-a legănat înainte şi înapoi, din zilele întunecate ale dictaturii până în prezent, în România de azi, care este un jucător-cheie în Uniunea Europeană.

În 2016 veţi sărbători aniversarea a 25 de ani de la prima Constituţie română după Revoluţia dramatică şi sângeroasă din 1989. Ce aţi realizat în doar două decenii s-a realizat în multe alte ţări într-un timp mult mai îndelungat. Sunt conştient că nu aţi depăşit încă toate provocările pe care societatea le întâlneşte când trece printr-o astfel de transformare, dar, ca restul Comunităţii Europene, eu vă aplaud progresul. Norvegia, din inimă, sprijină eforturile dumneavoastră pentru a dezvolta mai departe şi a consolida democraţia dumneavoastră.

Noi recunoaştem rolul fundamental pe care-l joacă România şi pe care trebuie să-l joace în dezvoltarea unei culturi politice democratice nu numai aici, ci şi în regiune. Fiecare societate are propria sa istorie şi propria sa cultură şi fiecare trebuie să creeze democraţia în felul său, dar eu cred că putem fi toţi de acord că realizarea unei democraţii consolidate cere timp şi este un proces care nu are o linie prestabilită de terminare.

Pentru mine, există două elemente fundamentale care trebuie să fie prezente pentru ca o cultură democratică să fie înglobată într-o ţară. Primul este încrederea, încrederea reciprocă între elita politică şi opinia publică, între autorităţi şi populaţie. Este esenţială pentru fiecare democraţie de succes.

Al doilea este participarea. Participarea este cheia în a ţine o democraţie vie şi dinamică. O democraţie de succes cere ca noi să participăm la procesul democratic: la locul de muncă, la şcoală şi într-o varietate de activităţi de voluntariat la care noi luăm parte. Ea cere ca oamenii să aibă sentimentul de apartenenţă, că sunt egali şi să fie încrezători în instituţiile democratice. Societatea care are şi include grupuri diferite ca religie, etnie, gen, mod de viaţă arată nu numai că este mai bogată cultural, dar şi că are perspective de prosperitate economică, cheltuieli sociale mai mici, mai multă creativitate în afaceri. Cheia este să vedem elementele de diversitate ale societăţii ca o resursă, şi nu ca o problemă. Pluralismul este un beneficiu economic şi social şi este o condiţie necesară pentru o democraţie modernă de succes. De fapt, una dintre provocările cele mai mari este să includem toţi cetăţenii să ia parte activă în viaţa socială şi în democraţia noastră, în prezent şi în viitor. Fără participarea oamenilor cum putem avea o dezbatere politică adevărată despre viitorul ţării?

Parlamentele noastre şi noi, ca parlamentari, avem un rol fundamental de jucat aici, noi trebuie să fim motorul dezbaterii democratice, responsabilitatea supremă de a proteja democraţia este în mâinile noastre. De aceea, parlamentele din statele democratice trebuie să conducă creând o societate deschisă şi transparentă, bazată pe supremaţia legii, asigurându-ne că structurile necesare există pentru a preveni abuzul de putere şi corupţia, făcând astfel încât împărţirea puterilor să fie clară între legislativ, executiv şi justiţie, şi inviolabilă. Pentru Parlament este important să creăm mecanisme care asigură integritatea instituţiei şi a reprezentanţilor aleşi. Doar prin aceasta putem genera încrederea dintre popor şi Guvern şi participarea la scară largă în societăţile noastre, care este atât de importantă pentru o democraţie dinamică. Aceasta mă duce la rolul partidelor politice în democraţii: partidele politice sunt piatra de temelie a unei democraţii, ele sunt întotdeauna mai importante decât politicienii. Partidele reprezintă continuitatea în procesul democratic. Partidele sunt acolo unde se formează şi se formulează ideile politice.

Uneori sunt respinse şi uneori sunt folosite ca bază a unor schimbări importante în societate. În Norvegia ele sunt şi poarta către participare politică.

Acum democraţia pare să fie supusă presiunii în Europa. În prea multe dintre fostele republici sovietice şi chiar şi în câteva din celelalte ţări din Europa de Est, dezvoltarea democratică, care a început acum 25 de ani, se pare că s-a oprit sau, şi mai îngrijorător, că a regresat sub presiunea ameninţărilor externe sau interne. România are un rol crucial de jucat aici. Nu numai că progresul democratic şi economic pe care l-aţi făcut serveşte ca inspiraţie, dar cunoştinţele directe şi experienţele pe care le deţineţi pot fi instrumentele în promovarea democraţiei în regiune şi nu numai.

Personal eu am demarat iniţiative, împreună cu colegii mei din Europa de Nord şi zona ţărilor baltice şi în strânsă legătură cu Consiliul Europei, pentru a sprijini reformele, procesul de reformă în Parlamentul Ucrainei. Este, fără niciun dubiu, o inspiraţie, şi experienţa noastră de la prietenii noştri din zona baltică are un rol fundamental în eforturile noastre în Ucraina şi cred că România deja joacă un rol similar. Pentru că suntem cu toţii politicieni, membri ai Parlamentului, suntem în măsură să împărtăşim colegilor noştri din Ucraina experienţa noastră politică, trebuie să învăţăm şi să ne aducem aminte din propria istorie, doar confruntând problemele din trecutul nostru putem să ţinem piept ameninţărilor asemănătoare din prezent. Trebuie să ducem lecţiile istoriei încă o dată, când din nou valorile europene sunt sub ameninţare şi Europa este sub ameninţare.

Problema securităţii s-a înrăutăţit mult în ultimii ani, atât din cauza agresiunii Rusiei în Ucraina, dar şi din cauza Statului islamic din Irak, Siria şi din ţările învecinate. Suntem martorii radicalizării şi rasismului care ia amploare în Europa şi acest lucru ne deranjează. Şocul care a urmat atacurilor teroriste din Paris şi Copenhaga, în această iarnă, este încă prezent în memoria noastră. Sunt cazuri de crime şi violenţe ale unor extremişti în numele unor credinţe pe care ei susţin că le apără. Aceasta demonstrează că democraţia nu trebuie să fie considerată ca un lucru dat, trebuie să luptăm pentru ea, să o protejăm şi să dezbatem pe marginea ei în fiecare zi.

La începutul acestui an un grup de musulmani norvegieni a organizat o demonstraţie paşnică, pentru a arăta solidaritate cu populaţia evereiască din Norvegia. Au făcut un lanţ uman de 1.000 de musulmani în jurul Sinagogii din Oslo în semn de un act de protejare a comunităţii evreieşti după atacurile teroriste din Paris şi Copenhaga. Pentru mine acesta este un mod unic de a face campanie împotriva urii şi un mod puternic de a condamna extremismul şi terorismul.

Aşa că, dragi prieteni, era digitală modifică cadrul democraţiilor noastre şi creează noi oportunităţi pentru activitate politică în toate zonele din Europa; este o platformă care permite exprimarea opiniilor de toate felurile în societate. Dar era digitală aduce şi o provocare nouă: există riscul ca oamenii să fie atenţi doar la site-urile care confirmă propriile preconcepţii, unde autorii acestor mesaje au agende care nu conduc către deschidere, toleranţă şi schimb de opinii adevărat. În acest fel, spaţiul virtual se poate transforma într-unul cu discurs de ură, o problemă gravă şi agravantă şi eu cred că un astfel de discurs este opusul dialogului deschis, constructiv şi democratic, într-o cultură democratică. Solicit tuturor parlamentarilor să susţină lupta împotriva discursului de ură pentru a folosi spaţiul virtual constructiv, pentru a crea încredere şi înţelegere, pentru a-l folosi ca un posibil drum democratic pentru schimbare, şi nu pentru ură.

Doamnelor şi domnilor,

Ca parlamentari în democraţii europene noi împărtăşim responsabilitatea de a ne confrunta cu provocările europene comune ale prezentului. Mă bucur că Norvegia şi România stau alături într-o luptă împotriva dezvoltărilor antidemocratice, suntem de 11 ani aliaţi în NATO, într-o lume în care nori cenuşii se adună la orizont, suntem printre cei care garantează securitatea. Eu ştiu că România joacă un rol important în Uniunea Europeană, pentru a ne asigura că statele europene rămân concentrate pe situaţia de securitate fragilă din această regiune.

În acest context, este important să ţinem minte că instituţii puternice, democratice şi necorupte, cu un înalt grad de integritate sunt cel mai bun mijloc de protecţie împotriva ameninţărilor şi manipulării, atât din interior, cât şi din exterior. Este dorinţa mea ca România şi Norvegia să continue colaborarea atât la nivel bilateral, cât şi multilateral. Ca aliaţi europeni, noi împărtăşim responsabilitatea de a crea un viitor european, demn de valorile noastre comune.

Vă mulţumesc foarte mult.

(Aplauze prelungite.)