Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8.33.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Rodica Nassar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Doamna Rodica Nassar:

Bună dimineaţa!

Deschidem şedinţa noastră de astăzi consacrată declaraţiilor politice.

Pentru început o să-i dau cuvântul domnului deputat Laurenţiu Nistor.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Legea achiziţiilor publice, o nouă viziune".

Pachetul de legi privind achiziţiile publice reprezintă transpunerea Directivei Europene privind achiziţiile publice în legislaţia românească şi se doreşte a fi o nouă viziune în acest domeniu, o viziune care să promoveze un sistem de eficientizare a resurselor publice şi noi coordonate de lucru în mediul privat.

În această frământată perioadă de tranziţie am învăţat cu toţii că organizarea unei licitaţii corecte, pe principiul "preţul cel mai mic", este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă, ca să garanteze cheltuirea cu înţelepciune a banilor publici.

Sunt şi alte criterii importante de care ar trebui ţinut cont, cum ar fi ciclul de viaţă al produsului achiziţionat din banii publici sau cât de prietenos este cu mediul. O astfel de nouă abordare este în beneficiul atât al economiei, cât şi al cetăţenilor.

După cum desigur ştiţi, până acum mulţi ofertanţi veneau în licitaţii cu propuneri extrem de avantajoase din punct de vedere financiar, dar pentru care poate că nu aveau capacitatea de a susţine oferta sau capacitatea tehnică de a se ridica la un nivel de calitate necesar.

Noua propunere nu se mai axează pe preţul cel mai scăzut, ci ne trimite într-o zonă a unor garanţii financiare, anume cel mai bun cost pe toată durata ciclului de viaţă. Altfel spus, decizia ia în considerare cel mai bun raport calitate-preţ.

De asemenea, am fost bucuros să constat că noul proiect de lege a remediat acest aspect limitativ, eliminând obligativitatea de a alege întotdeauna preţul cel mai redus. Consider acest fapt un pas foarte important către normalitate.

În prezent România îşi reformează sistemul de achiziţii, prin integrarea şi a unor noi principii, aceasta sub transparenţa, tratament egal, competiţie deschisă şi proceduri clare de management. Şi ele sunt proceduri de bază ale legislaţiei europene.

Nu este o sarcină uşoară să schimbi, pentru că nu este vorba doar de o schimbare a legii, ci şi de o schimbare în modul de gândire.

Suntem deplini conştienţi cât de mari sunt aşteptările de la noua legislaţie pe această zonă de achiziţii publice, dar viaţa ne-a învăţat că pachetul legislativ nu aduce primăvara în ceea ce priveşte achiziţia publică eficientă, ci şi corectă în România.

Constrângerile pe care le avem în faţă sunt de fapt două: pe de o parte, trebuie să transpunem norma europeană într-o normă juridică românească, iar pe de altă parte, să ne adaptăm şi realităţilor româneşti.

În final, însă, acest obiectiv al acestui intens efort instituţional şi legislativ este acela de a avea o legislaţie stabilă, mai apropiată de realităţile României şi care să nu mai aibă nevoie de modificări ulterioare.

Vă mulţumesc.

Laurenţiu Nistor, deputat PSD, Hunedoara.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Îi dau cuvântul în continuare domnului deputat Virgil Guran.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

Despre Agenţia de recuperare a prejudiciilor din infracţiuni.

Am văzut declaraţia DNA-ului care, pe bună dreptate, afirmă că acest grad de recuperare este scăzut, dar, în acelaşi timp, am văzut o reacţie tipic românească. În momentul în care vrei să îngropi un lucru în România, este foarte bine ştiut, mai facem o comisie, mai organizăm ceva, şi acum este mare discuţie că Partidul Naţional Liberal s-ar fi opus în Senat constituirii acestei agenţii.

Eu cred că lucrurile trebuie privite pragmatic. Noi avem organisme care trebuie să recupereze aceşti bani. S-a făcut o analiză. De ce nu s-au recuperat, ce se întâmplă? Poate oamenii aceştia mai au nevoie de câteva posturi, poate au nevoie de o modificare a legislaţiei, pentru că se lovesc de anumite lucruri. Şi vă dau un exemplu foarte scurt: când ai de executat un bun, un teren şi nu se vinde, acel angajat al statului, acel funcţionar se teme să vină să stabilească un preţ de vânzare la care să se vândă bunul. De ce? Pentru că peste două, trei săptămâni poate să dea cu subsemnatul că a facilitat vânzarea terenului pentru nu ştiu cine.

Eu cred că mai avem nevoie de nişte reglementări, în primul rând, pentru că dacă vom continua, când nu merge ceva, să mai creăm un organism care să consume mulţi bani, pentru că o astfel de agenţie ce înseamnă, încă un şef de agenţie cu rang de secretar de stat, încă vreo cinci subsecretari de stat, încă vreo sută de directori generali, însemnând şi la judeţe, şi la nivel de agenţie, încă 200 de directori adjuncţi, încă 700-800 de funcţionari, deci probabil vreo mie de oameni, cu sedii, cu telefoane, cu maşini şi când tragi linie cât costă toate aceste lucruri ajungi la concluzia că jumătate din ceea ce recuperezi se duce înspre aceste cheltuieli.

Eu cred că trebuie întotdeauna să privim foarte clar şi să vedem ce este eficient, ce trebuie făcut, pentru că avem oameni deja care trebuie să facă acest lucru. În acelaşi timp, dacă îi luăm doar pe acei oameni şi îi poziţionăm într-o nouă agenţie, mai bine structurată, e altceva, înseamnă că nu vom avea cheltuieli în plus, doar foarte mici cheltuieli în plus.

Deci lucrurile trebuie foarte bine gândite, nu mai trebuie făcute în pripă, în grabă, doar să demonstrăm oamenilor că noi vrem, ci să avem eficienţă, să terminăm cu pierderile şi cu banii aruncaţi pe geam, pentru că într-adevăr avem o situaţie privilegiată în momentul de faţă, există o mică creştere economică şi trebuie să drămuim foarte bine acest lucru.

Aceasta este poziţia noastră, nicidecum nu dorim să impietăm bunul mers al acestor recuperări.

Mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi. Urmează doamna deputat Natalia Intotero.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică: "15 octombrie, Ziua internaţională a femeilor din mediul rural".

Viaţa la ţară în satul românesc nu a fost niciodată idilică. A însemnat mereu muncă grea şi responsabilitate, iar femeile au fost mereu parte integrală a acestui tablou.

Realitatea rurală în România este încă aspră pentru cei care trăiesc la ţară şi este şi mai aspră pentru femei.

Cele mai dificile provocări au rămas aceleaşi în ultimele două decenii. Lipsa locurilor de muncă, a condiţiilor decente de viaţă, salariile mici, munca informală, accesul limitat la serviciile medicale şi de calitate şi, nu în ultimul rând, un nivel ridicat al agresiunilor de multiple feluri, faţă de femei.

Pe scurt, sărăcia, discriminarea şi violenţa caracterizează în mod determinant viaţa economică, socială şi culturală a satului românesc.

În acest context, Ziua internaţională a femeilor din mediul rural este un prilej să ne reamintim mereu că avem o responsabilitate permanentă, de a ne implica în ameliorarea condiţiilor de viaţă ale acestor femei.

Parlamentul României s-a raliat în prima linie a schimbării de mentalitate. Adoptarea recentă a Legii nr. 299/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi o demonstrează din plin.

Modificările aduse legii iniţiale au ţinut cont de evoluţia societăţii româneşti şi au aliniat legislaţia românească la cea a Uniunii Europene, creând cadrul instituţional necesar pentru a face posibilă eliminarea tuturor formelor de discriminare de gen, în toate sferele vieţii publice din România. Deci, o lege valabilă şi cu aplicabilitate inclusiv în mediul rural.

De asemenea, agricultura şi dezvoltarea satului românesc au fost şi sunt priorităţi absolute ale programului de guvernare. În viziunea Guvernului României, revitalizarea zonelor rurale se putea face în primul rând prin fructificarea potenţialului agricol real al României.

Dacă sectorul agricol devine un motor de creştere economică, o sursă de locuri de muncă şi de venituri garantate pentru agricultori, atunci şi viaţa femeilor din mediul rural se va îmbunătăţi corespunzător.

Această strategie a fost completată de o serie de acţiuni de informare şi promovare a unor noi culturi, o cultură a respectului şi toleranţei, prin care să punem capăt tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

Şi pe plan extern România a solicitat în repetate rânduri Comisiei Europene, prin vocea eurodeputatului Viorica Dăncilă, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală din Parlamentul European, realizarea unor programe europene pentru promovarea egalităţii de şanse în ocuparea forţei de muncă, implicând femeile, în special pe cele din zonele rurale.

Un obiectiv important, din această perspectivă, este şi oprirea migraţiei femeilor dinspre mediul rural înspre mediul urban, prin dezvoltarea abilităţilor anteprenoriale şi manageriale ale femeilor, cu scopul de a le încuraja în a-şi dezvolta propriile afaceri.

În această zi specială, un gând frumos, respect, sănătate şi la mulţi ani tuturor femeilor din mediul rural!

Natalia-Elena Intotero, deputat PSD, judeţul Hunedoara.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Îi dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi vizează locul şi rolul României în Uniunea Europeană.

Recent am observat o serie de declaraţii ale domnului preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care pe mine şi pe mulţi alţi români n-au făcut altceva decât să mă surprindă. Dumnealui vorbeşte despre relaţii pragmatice cu Rusia, vorbeşte despre dezvoltarea unor relaţii practice, motivate de interese, şi nu de valori între Comunitatea Europeană şi Rusia. Acest lucru mi se pare oarecum o formă de dublă măsură pe care domnul Juncker, ca şi doamna Merkel, ca şi mulţi alţi lideri europeni o folosesc în relaţia cu Rusia, în raport cu ţările est-europene şi în special mă gândesc la cazul României. Mă gândesc la cazul României deoarece, aşa cum era de aşteptat, şi de această dată România a fost amânată de la aderarea la spaţiul Schengen, deşi îndeplineşte deja de multă vreme toate condiţiile tehnice, toate condiţiile politice şi toate condiţionalităţile impuse de către Uniunea Europeană.

Ceea ce ar fi interesant de spus este faptul că, de cele mai multe ori, România a fost exceptată de la aderarea în spaţiul Schengen strict pe motive politice, iar aceste motive au fost în special impuse de anumite interese economice şi interese geopolitice ale ţărilor occidentale. Şi aici mă gândesc în special la Germania, care permanent duce o politică prin care vrea să-şi satisfacă o serie de cerinţe economice proprii, neţinând cont de ceea ce înseamnă respectul mutual între ţările europene, indiferent de dimensiunea lor şi indiferent de interesele pe care le au acestea, şi mai ales de Olanda. Olanda pune beţe în roate aderării României la spaţiul Schengen de atâta vreme, dintr-un motiv foarte material, nu dintr-unul care să ţină de reguli, de legi, de valori, de principii. Pur şi simplu olandezii se tem de faptul că principala poartă de intrare a mărfurilor extracomunitare în Europa va fi portul Constanţa din România, iar nu portul Rotterdam din Olanda, aşa cum se întâmplă în acest moment. De aceea, fac tot ce pot ca să împiedice aderarea României la spaţiul Schengen.

În tot acest context, al prăbuşirii spaţiului Schengen, al căderii în inoperabilitate a Tratatului de la Dublin cu privire la azil şi azilanţi, în contextul crizei miganţilor, în contextul crizei economice şi a recesiunii pe care încă o traversăm la nivel european, eu cred că România ar trebui să aibă o politică mult mai proactivă şi n-ar mai trebui să fetişizeze prezenţa sa în spaţiul Schengen. Spaţiul Schengen nu mi se pare a fi o prioritate pentru România în acest moment. Cred că prioritatea pentru noi, românii, este de acum încolo să devenim o forţă în Uniunea Europeană şi să devenim o voce activă şi o voce capabilă să îşi poată spune punctul de vedere şi să-şi pună în valoare atuurile sale politice, geopolitice, economice, umane, pe care le deţine la nivel european şi chiar internaţional.

De aceea, părerea mea este că România trebuie să gândească locul său în Uniunea Europeană, pornind de la propriul interes naţional, şi nu pornind de la o formă de obedienţă în faţa Bruxelles-ului, în faţa Berlinului ori în faţa altor mari capitale unde se decid destinele Europei.

Nu mă miră deloc declaraţia domnului Juncker, mai ales că vine în contextul în care politica europeană, raportată la Rusia, trece strict prin interesele egoiste ale anumitor puteri occidentale şi trece mai puţin prin filtrul democraţiei, prin filtrul raţiunii şi mai ales prin filtrul respectării drepturilor şi libertăţilor individuale, o problemă pe care europenii, de cele mai multe ori, se fac că nu o văd în Rusia, la fel cum se fac că nu o văd nici în alte părţi ale lumii. Europa nu poate să balanseze aşa, la infinit, într-un joc de ping-pong între Statele Unite şi Rusia, Europa trebuie să aibă un proiect de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi să nu mai ţină anumite legături de-a dreptul bolnăvicioase cu grupuri de interese şi cu forţe care o împing spre a tolera abuzurile care se petrec pe plan internaţional, indiferent că abuzurile acestea apar în Rusia, apar în Orientul Mijlociu, apar în alte zone ale lumii.

În încheiere mi s-ar părea foarte important ca românii să-şi conştientizeze propriile lor obiective şi să înţeleagă o dată pentru totdeauna că atâta timp cât interesele anumitor puteri europene, precum Germania, precum Luxemburgul domnului Juncker, precum chiar Franţa domnului Hollande, trec prin Moscova, niciodată nu ne vom putea aştepta la un răspuns afirmativ, la o cerere de unire a României cu Republica Moldova de peste Prut, deoarece pur şi simplu geopolitica ne spune cu totul şi cu totul alt lucru în acest moment.

În continuare, cam aceasta cred că ar fi de spus pe această temă şi pur şi simplu sper ca decidenţii noştri să înţeleagă, să aibă mai multă coloană vertebrală şi să aibă mai multă tărie de caracter în relaţia cu aliaţii noştri occidentali, deoarece spaţiul euroatlantic este fundamental pentru viziunea de dezvoltare geopolitică a României şi mai ales şi pentru viziunea de securitate naţională şi dezvoltarea economică pe termen mediu şi lung, spaţiul euroatlantic marcat de aceleaşi valori ale demnităţii umane, ale pluripartitismului, ale democraţiei şi ale libertăţii.

Vă mulţumesc.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov.

Doamna Rodica Nassar:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Îi dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

O să încep prin a face o precizare. Legea irigaţiilor a trecut, iată, opoziţia a înţeles necesitatea acestei legi, dar îi atrag atenţia prim-ministrului că legea a trecut cu un amendament foarte important pe care timp de două săptămâni l-am solicitat Guvernului şi ministrului agriculturii: obligativitatea ca în această perioadă, imediat după promulgarea legii, Guvernul să vină cu strategia naţională privind reabilitarea sistemului de irigaţii. Numai aşa va putea fi cheltuit acel miliard de euro.

Şi acum să intrăm în chestiunea problemei, fondul problemei. Voi continua şirul de declaraţii cu privire la ceea ce eu am numit "Noi vrem respect", după poezia cu acelaşi titlu, sau aproape, a lui George Coşbuc, "Noi vrem pământ".

Noi vrem respect, domnule preşedinte Zgonea. Am făcut imprudenţa săptămâna aceasta, în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, să-i cer preşedintelui Camerei Deputaţilor, în calitatea Domniei Sale de preşedinte, să solicite Senatului urgentarea ordonanţei privind salariile demnitarilor. Şi am făcut acest lucru plecând de la declaraţia Domniei Sale, în 24 august, anul acesta, în care domnul preşedinte spunea, întrebat fiind: "Se creează o discriminare?" - "Şi eu sunt coleg ales de colegii mei, nu există nicio diferenţă între votul meu şi votul celorlalţi, e adevărat că activitatea mea este mult mai amplă, dar mi-am asumat acest lucru, mi-am asumat să reprezint Parlamentul României, Camera Deputaţilor"... declaraţia curge. Am crezut în această declaraţie, aşa cum cred şi în valorile morale ale tuturor celor care în momentul de faţă sunt parlamentari. Din păcate, însă, observ, din ce în ce mai mult, la colegii mei de pe partea stângă a eşichierului politic, centrul stâng al eşichierului politic, o activitate care ţine mai mult sau aduce aminte mai mult de ceea ce a însemnat ciocoismul vechi la noi.

Ca să modificăm Codul fiscal ne-a trebuit sesiune extraordinară. Am cerut atunci sesiune extraordinară şi pe votul prin corespondenţă, n-au vrut. Acum se bat cu cărămida în piept că ei sunt cei care vor votul prin corespondenţă!

Am cerut atunci să examinăm în regim de urgenţă şi ordonanţa aceasta privind salariile demnitarilor, pentru că, după părerea mea, este un caz unic în cei 25 de ani de democraţie originală românească ca un guvern să emită un act normativ cu un nivel de salarizare pentru 72 de funcţii, gândind că vor înţelege, totuşi, că Legea salarizării trebuie să fie dezbătută şi adoptată pentru toţi funcţionarii acestei ţări, nu numai pentru o categorie aparte. N-au înţeles!

Mai fac un apel de la această tribună şi reamintesc conducerii Camerei Deputaţilor că au fost aleşi în aceste funcţii pentru că şi-au dorit-o şi că între ei şi noi nu există nicio diferenţă, absolut nicio diferenţă. Responsabilităţile pe care şi le-au asumat au fost benevole. Şi-au dorit aceste funcţii pentru ca activitatea Camerei Deputaţilor să funcţioneze normal. Dar de aici până la a veni cu o abordare de tip: "Eu sunt mai deştept, eu merit 300% creştere salarială, iar voi, ceilalţi, trebuie să vă mulţumiţi cu ce aveţi până acum, credem şi cred personal că este în totală contradicţie cu spiritul social-democraţiei, mai ales cu ceea ce clamează ideologia social-democrată.

Domnule preşedinte, vă aştept şi săptămâna viitoare, când cred că veţi da curs solicitării Partidului Naţional Liberal de a analiza în regim de urgenţă această ordonanţă care este exclusiv a Partidului Social Democrat şi care exclusiv nu vă face cinste.

Sunt Gheorghe Tinel, deputat PNL de Ialomiţa.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Radu Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Stimaţi colegi, câţi sunteţi prezenţi,

Recent, declaraţii venite din partea celui mai bine plătit funcţionar al Uniunii Europene, mă refer la preşedintele Comisiei, domnul Jean-Claude Juncker, au venit să şocheze opinia publică sau cel puţin pe aceia care credeau şi mai cred în angajamentele euroatlantice ale statelor membre UE, precum şi în principiile pe care s-a clădit această uniune politică, printre care la loc de frunte se află respectul faţă de graniţele statelor europene, faţă de suveranitatea şi integritatea lor teritorială.

A spune, precum dânsul a spus, că Rusia ar trebui să fie un partener al Europei, la doar un an după ce Rusia domnului Putin a anexat o parte, Crimeea, a unui stat suveran, Ucraina, ba, mai mult, a spune ca Rusia să stea "în rândul întâi", iar apoi să te răsteşti la Statele Unite ale Americii, ţara aceea care şi-a trimis tinerii, acum 80 de ani, să moară pe câmpurile de luptă ale bătrânei Europe pentru a ne salva de ciuma brună, a face astfel de afirmaţii în mod public este mai mult decât o gafă politică, este o abdicare de la principiile menţionate mai sus, este o devoalare de intenţii pentru care, pe bună dreptate, domnul Juncker ar trebui să plătească cu funcţia.

România ştie ce înseamnă să laşi Rusia să stea în primul rând. Ştie de peste 200 de ani, de când o altă Rusie, cu un alt ţar decât domnul Putin, a anexat Basarabia. România ştie ce înseamnă să faci concesii imperialismului rus, fie la Teheran, fie la Yalta sau la Moscova, ştie pentru că a învăţat prin intermediul a mai bine de patru decenii de comunism impus de tancurile sovietice.

Desigur, domnul Juncker nu va răspunde pentru declaraţiile sale. Pentru că el nu a vorbit fără de sine, ci s-a făcut purtătorul de cuvânt al acelora care nu au cunoscut pe pielea lor prietenia ursului rus, ci doar au făcut afaceri cu mogulii ruşi sau şi-au pregătit ceaiul la flacăra gazului rusesc.

Dar toate acestea nu mă pot împiedica să ajung al concluzia tristă că, nu numai de data aceasta, preşedintele Comisiei Europene a pierdut o bună ocazie de a tăcea.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Doamnă deputat, aveţi o declaraţie? Nu sunteţi trecută, nu aţi depus-o? Da, sigur că da.

Doamna Lucia-Ana Varga:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Guvernul Ponta pune în pericol acordarea de subvenţii pentru crescătorii de animale".

Declaraţia mea politică este un semnal de alarmă, pe care îl trag de la tribuna Parlamentului, asupra riscului ca, în anul 2016, crescătorii de animale să nu îşi primească subvenţiile.

Guvernul Ponta a emis ordonanţe de urgenţă şi hotărâri de guvern prin care a reglementat organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente. Conform acestor acte normative, pentru toate pajiştile din România trebuiau întocmite amenajamente pastorale, până la 1 ianuarie 2016.

Amenajamentele pastorale reprezintă norme tehnice conform cărora utilizatorii trebuie să gestioneze şi să valorifice durabil pajiştile, astfel încât să permită menţinerea biodiversităţii, să asigure creşterea productivităţii şi a capacităţii de regenerare a plantelor. Acordarea subvenţiilor de la APIA pentru crescătorii de animale este condiţionată de respectarea acestor amenajamente pastorale.

Situaţia privind implementarea acestor acte normative prezentate mai sus este însă îngrijorătoare. Cu doar două luni înainte de termenul scadent constatăm că doar 2,1% dintre autorităţile locale au întocmit aceste amenajamente pastorale, existând riscul ca utilizatorii păşunilor din peste 3.000 de administraţii locale să-şi piardă subvenţiile cuvenite.

Din discuţiile avute cu mulţi primari din ţară, am identificat câteva dintre cauzele acestui procent scăzut, de doar 2,1%.

Principalele probleme sunt legate de lipsa fondurilor necesare realizării acestor amenajamente pastorale şi lipsa implicării în întocmirea normelor tehnice a instituţiilor cu responsabilitate din subordinea Ministerului Agriculturii.

Guvernul Ponta a demonstrat prin nealocarea de fonduri, prin indiferenţa reprezentanţilor Ministerului Agriculturii că nu îi pasă de dezvoltarea durabilă a acestei ţări, că nu îi pasă de crescătorii de animale din România.

Nu şi-a asumat nicio responsabilitate privind întocmirea amenajamentelor pastorale, ci a aruncat pe umerii administraţiei locale sarcina realizării acestora, sfidând astfel primarii şi consiliile locale.

Domnule Ponta,

Pierderea subvenţiilor pentru utilizatorii de păşuni este de neacceptat pentru Partidul Naţional Liberal. Vă cer să veniţi în faţa Parlamentului cu soluţii la încă o problemă pe care Guvernul condus de dumneavoastră a creat-o, iar dacă nu aveţi soluţii la această problemă, plecaţi.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Ion Şcheau.

Domnul Ion Şcheau:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Tema declaraţiei mele politice de astăzi: "Guvernul putea să utilizeze fonduri europene pentru pasajele peste Centura Aradului".

Stimaţi colegi,

În 2010 au început lucrări la două obiective de infrastructură extrem de importante pentru decongestionarea traficului în municipiul Arad: pasajul pe varianta de ocolire Arad, peste liniile de cale ferată Brad-Curtici şi drum judeţean 706B, şi pasajul peste linia de cale ferată Arad-Bucureşti.

Deşi ambele lucrări aveau termen de finalizare în 2012, respectiv 2013, lipsa alocărilor financiare a făcut ca lucrările să fie întrerupte, deşi ambele erau în stadii avansate. Mai mult, anul acesta, CNADNR a decis rezilierea contractelor iniţiale, existând însă promisiunea reluării licitaţiilor în cel mai scurt timp. Nu există informaţii, însă când vor fi relicitate lucrările de finalizare a acestor pasaje, între timp lucrările executate deja se degradează.

În condiţiile în care barierele coboară de aproximativ o sută de ori în 24 de ore, iar timpii de aşteptare sunt cumulat de trei ore într-o zi, finalizarea pasajelor ar reduce semnificativ timpii de parcurgere a Centurii Aradului. Prin realizarea celor două pasaje, estimările arătau că în doi ani s-ar fi realizat economii de peste 7 milioane de euro pentru eliminarea staţionării autovehiculelor şi de 500 de mii de euro din reducerea numărului de accidente.

Guvernarea PSD a sabotat aceste pasaje nu doar prin tăierea de alocări de la bugetul de stat şi rezilierea contractelor fără a le mai relicita, ci şi prin faptul că a ignorat de bună ştiinţă posibilitatea utilizării fondurilor europene.

În condiţiile în care România va pierde la sfârşitul acestui an aproape 3 miliarde din banii europeni alocaţi infrastructurii de transport, foarte multe dintre proiectele începute anterior aveau şansa să primească finanţare pe ultima sută de metri prin mecanismul proiectelor retrospective. Aşa a fost cazul pentru drumul naţional 14, Sibiu-Sighişoara, început cu fonduri de la Banca Europeană şi de la bugetul de stat, pentru care Comisia Europeană a aprobat săptămâna trecută finanţarea din fonduri europene.

De ce nu au fost propuse aceste proiecte, aceste pasaje pentru Centura Arad pentru finanţare din fonduri europene? De ce nu au fost scoase din nou la licitaţie după ce au fost reziliate contractele? Miniştrii transporturilor au fost trecători în ultimii trei ani, dar premierul Victor Ponta a rămas, aşa că trebuie să răspundă acestor întrebări.

Mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Am să dau cuvântul în continuare domnului deputat Daniel Tudorache.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Daniel Tudorache:

Bună ziua!

Stimaţi colegi,

Am văzut cu toţii ce s-a întâmplat la Apa Nova. Este adevărat, este treaba justiţiei să dovedească vinovaţii de imensa sumă care a fost prejudiciată.

Este foarte adevărat, sunt implicaţi colegii noştri de la PNL - PNL Bucureşti. Sume foarte mari au fost descoperite ca fiind date şpagă.

Solicit înfiinţarea unei comisii parlamentare pentru a rezolva această problemă, nu de alta, dar cetăţenii Bucureştiului sunt afectaţi de diferenţa foarte mare de preţ. E adevărat, acum 15 ani, preţul era undeva la 0,5 euro/m³ de apă. În momentul de faţă, a crescut de 15 ori.

Va trebui să rezolvăm această problemă şi cetăţenii să îşi recupereze banii pe care i-au plătit în plus la factura de la Apa Nova.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.

Am s-o invit la microfon pe doamna deputat Ana Birchall pentru a-şi susţine declaraţia politică.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre vaccinarea obligatorie, un proiect de lege care a generat patimi, controverse şi dispute în rândul opiniei publice, dar şi o dezbatere ce ţine de îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei.

Stimaţi colege,

Stimaţi colegi,

Răspunsul la întrebarea "îi vaccinăm sau nu pe copii" încinge spiritele pe scena publică de ceva timp, dar odată cu apariţia acestui proiect, care îşi propune să reglementeze vaccinarea, subiectul a ajuns pe buzele tuturor. Nu am căderea şi nici intenţia de a mă pronunţa asupra eficienţei vaccinării sau asupra schemelor de vaccinare. Sunt discuţii care, în opinia mea, trebuie purtate de către medici şi cercetători.

Vaccinarea reprezintă o investiţie în siguranţa naţională, o strategie bazată pe decizii informate şi pe dovezi ştiinţifice.

Totodată, pe lângă interesul faţă de bunăstarea populaţiei, trebuie avut în vedere şi balanţa costuri/beneficii.

Astfel, pragmatic vorbind, pentru stat vaccinarea este o garanţie că, investind în prevenţie, nu va trebui să mai suporte costurile tratării unei maladii cu consecinţe grave sau, mai rău, a unor epidemii. Problema reală este scăderea numărului de copii vaccinaţi şi potenţialul de risc implicit.

Remedierea situaţiei solicită, fără îndoială, intervenţia statului, dar, din punctul meu de vedere, implicarea legislativului trebuie să aibă în vedere efecte pe termen lung.

De aceea, eu cred că orice reglementare trebuie să contracareze în primul rând cauzele care au generat această stare de fapt, nu să insiste pe pedepse. Or, cauzele sunt informarea precară a populaţiei, neîncrederea în vaccinuri şi, mai ales, în producătorii de vaccinuri şi, nu pe ultimul loc, lipsa vaccinurilor de pe piaţă pentru perioade îndelungate.

Sigur, pedepsele descurajează, însă ele sunt eficiente doar pe termen scurt, iar noi, până la urmă, ne dorim o populaţie sănătoasă şi informată şi în viitorul îndepărtat.

Consider mai utilă dezvoltarea unor campanii de informare corectă asupra fenomenului vaccinării, campanii, care, pe lângă educarea populaţiei, să facă un prim pas şi către credibilizarea procesului, care, în prezent, suscită un grad mare de neîncredere din partea oamenilor.

Mai departe cred că este important pentru a câştiga încrederea populaţiei să ridicăm problema producţiei autohtone de vaccinuri.

Până nu demult, Institutul Cantacuzino era o instituţie de prestigiu în lume. În prezent, suntem nevoiţi să importăm vaccinuri, fapt ce contribuie la sporirea neîncrederii oamenilor, care îndepărtează campaniile de vaccinare şi interpretează această campanie de vaccinare ca pe o oportunitate a marilor producători farmaceutici străini de a-şi umfla conturile.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Iniţierea unui proiect de lege care să reglementeze vaccinarea este, în sine, o acţiune bine-venită. Însă mai util decât elaborarea unor instrumente coercitive, precum amenzile, cred că ar fi responsabilizarea părinţilor care hotărăsc să refuze vaccinul.

Este dreptul fiecărui părinte să decidă cum doreşte să îşi crească copilul şi să-şi educe copiii. Nu cred că statul se poate impune în această decizie, aşa cum nu cred că este potrivit ca legea să interzică accesul copiilor nevaccinaţi la educaţie. Până una alta, accesul la educaţie este un drept universal şi nu este o favoare. În esenţă, o astfel de măsură nu ar contribui nici la bunăstarea populaţiei, nici la siguranţa naţională. Este însă opinia mea fermă că părinţii trebuie să ia o decizie informată cu privire la vaccinare şi să şi-o asume până la capăt.

Ca deputat, cred la fel de tare că este oportun să ne implicăm în dezbaterea despre vaccinare, nu însă prin pedepse şi alte măsuri coercitive, ci prin trei paşi esenţiali, care vor face ca efectele intervenţiei noastre să dureze în timp: informare, credibilizare şi responsabilizare. În final, decizia sigur că este a părintelui, dar aceasta trebuie să fie corect informat, să aibă încredere că statul îi serveşte interesele şi să-şi asume responsabilitatea pentru hotărârea luată.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, deputat Colegiul nr.5, Vaslui.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Dau cuvântul în continuare domnului Mugurel Cozmanciuc.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Bună dimineaţa, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi priveşte: "Moldova - o prioritate a instituţiilor statului privind dezvoltarea durabilă".

România este printre puţinele ţări din Europa şi din lume cu un teritoriu naţional care poate genera creştere pe toate palierele.

În pofida a ceea ce afirmă constant Guvernul României, statul român are o poziţie fragilă în rândul economiilor puternice şi competitive. Discrepanţele sunt vizibile atât în plan extern, prin raportarea la alte state, cât şi în plan intern între diferite zone ale teritoriului naţional.

O analiză statistică privind transporturile, economia, agricultura, infrastructurile, educaţia, calitatea vieţii sau altele relevă că Moldova are un deficit la toate nivelurile, comparativ cu celelalte zone ale ţării, în mod excepţional fiind depăşită în unele domenii ale regiunii.

O prezentare a imaginii în domeniile amintite mai sus poate părea dezolantă. Regiunea nu dispune de coalizare de transport nici pe axa Nord-Sud, nici pe axa Est-Vest. Astfel, conexiunile interregionale sunt insuficiente. Cadrul natural existent, aici fiind vorba de Munţii Carpaţi şi râurile existente, în special Siret şi afluenţii acestuia, cauzează apariţia îngustării căilor de acces, un exemplu concludent fiind legătura între Muntenia şi Moldova prin Podul de la Mărăcineni.

Conform Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României, densitatea drumurilor la graniţa cu Republica Moldova este de doar 33 de km la suta de km², în condiţiile în care se presupune că România este un stat membru al Uniunii Europene cu drepturi depline şi primul ajutor al Republicii Moldova.

Lipsa căilor de comunicaţii generează, pe principiul dominoului, celelalte neajunsuri: economia este caducă, determinată în special de destinul industriei prelucrătoare şi migraţia populaţiei tinere către exterior; sărăcie ridicată în mediul rural, alături de calitatea locuirii (un procent covârşitor al locuinţelor construite din paiantă, chirpici, lemn); în fapt, vorbim despre o excluziune socială, în care curentul electric sau accesul la serviciile de sănătate primare sunt un lux; agricultura este una de subzistenţă, practicată prin exploataţii individuale mici. Lipsa unui coridor de transport care să faciliteze deplasarea cerealelor către portul Constanţa înfrânează exportul agricol al zonei.

Am expus sumar o imagine asupra Moldovei, însă o cercetare amănunţită poate prezenta o realitate cruntă. Lista poate continua, însă nu acesta este scopul prezentei declaraţii.

Ceea ce vreau să aduc în atenţia Executivului şi a ministerelor de resort este că Moldova trebuie să fie, dacă nu prioritatea numărul unu a României, cel puţin între primele trei în materie de dezvoltare pentru viitor.

Trag astăzi un semnal de alarmă autorităţilor competente că nu lipsa strategiilor sau documentelor privind dezvoltarea regiunii este problema, ci lipsa de iniţiativă.

Se afirmă la unison în mass-media despre creşterea economică. Urmând firul logic al evenimentelor, dacă există creştere economică, se poate trece la practică, prin implementarea proiectelor.

Egoismul politic nu trebuie să-şi aibă locul atunci când vine vorba despre interesul ţării şi al cetăţenilor ei.

În calitate de deputat în Parlamentul României, voi face toate demersurile necesare pentru crearea unui cadru dezvoltator al Moldovei, care să ducă la incluziune socială ridicată şi consider că a venit rândul Moldovei să fie o prioritate a instituţiilor române.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim, domnule deputat.

Dau cuvântul în continuare doamnei deputat Andreea Paul.

Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua, doamnelor,

Bună ziua, stimaţi colegi,

Astăzi voi demonta patru mituri lansate în spaţiul public de către puterea actuală, pentru a bloca votul prin corespondenţă.

Primul mit este cel birocratic. Citez din spusele puterii: "Formalităţile, procedurile care trebuie urmate de cei care doresc să îşi exprime votul sunt foarte greoaie. În loc să facilităm accesul neîngrădit al românilor din străinătate la vot, mai mult îl îngreunăm". Fals. Acest mit al puterii maschează frica PSD faţă de votul românilor din diaspora. Nu există un blocaj birocratic mai mare decât cozile de anul trecut de la urnele de vot din străinătate.

Completarea unei cereri pentru votul prin corespondenţă de către un român domiciliat în străinătate se poate face, conform proiectului de lege, printr-un formular electronic, aşadar online, pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente sau, la opţiunea sa, prin cerere scrisă, depusă personal sau transmisă prin poştă, către misiunea diplomatică sau oficiul consular din zona respectivă, după caz.

În urma cererii depuse, alegătorul va primi un plic cu certificatul de alegător în interior, ambele prevăzute cu elemente de siguranţă, şi instrucţiunile pentru exercitarea dreptului de vot. Alegătorul va putea astfel să îşi exercite dreptul de vot după un efort de câteva minute, asigurându-se de livrarea plicului, cu opţiunea sa, cu trei zile înaintea votului. În paralel, Autoritatea Electorală Permanentă întocmeşte listele electorale pentru votul prin corespondenţă, separate de listele electorale permanente. Totodată, se înfiinţează câte un birou electoral pentru votul prin corespondenţă, la fiecare 10.000 de alegători din străinătate. Aceste proceduri generează un cost suplimentar de sub 2.000.000 lei.

Al doilea mit: mitul fraudării. Frauda devine un cuvânt uzual în limba română, mai ales când vine vorba de politică. Citez din spusele puterii: "Al doilea impediment este posibilitatea de fraudare foarte mare".

Culmea fraudei politice este să fugi de democraţie, invocând riscul fraudei. Nimeni nu este mai experimentat în acest domeniu decât Partidul Social Democrat. Exemplul atâtor ţări care au adoptat cu mult înaintea noastră votul prin corespondenţă este relevant. O democraţie veche, aşa cum întâlnim în Marea Britanie, ne dovedeşte că practica votului prin corespondenţă poate fi extinsă chiar şi pe teritoriul ţării, nefiind nevoie de motivarea cererii. Germania permite votul prin corespondenţă, atât pentru alegătorii din ţară, cât şi pentru cei plecaţi în străinătate; în Irlanda, procedura votului prin corespondenţă este garantată pentru cetăţenii din străinătate care sunt în imposibilitatea de a vota în persoană la secţiile de vot arondate în ziua scrutinului; Belgia a extins alternativele de vot chiar şi la votul prin reprezentant pentru cei care călătoresc în străinătate.

Cert este că 54 de state ale lumii asigură acest drept cetăţenilor lor - de a vota prin corespondenţă.

Al treilea mit: mitul secretizării votului. Citez din spusele puterii: "Dispare un caracter care în România este sacru până în momentul de faţă, şi anume secretul votului". Acest secret la noi este atât de puternic menţinut în conştiinţa publică, încât, dacă doi bătrâni, soţ şi soţie, intră împreună în cabina de vot pentru că nu văd bine sau să se sfătuiască, aceasta este infracţiune. Şi atunci punem problema: de ce ar mai fi această infracţiune necesară, dacă pot să stea acasă, să se sfătuiască şi cu nepoţii care eventual votează în locul lor, contra o bere?!".

Suntem o ţară liberă - este răspunsul meu - în care fiecare individ are dreptul de a decide. Dacă se va lăsa influenţat, este tot opţiunea sa, pe care şi-o asumă şi pe care trebuie să o acceptăm. Nu avem dreptul să blocăm accesul la vot, al celor care îşi exercită independent această opţiune, doar pentru că unii se lasă influenţaţi. Nici votul în cabină nu-ţi garantează că tu, părinte, nu ai fost influenţat în opţiunea ta de către copiii tăi sau invers.

Al patrulea şi ultimul mit: mitul neîncrederii asupra corectitudinii rezultatului. Citez din spusele puterii: "Electoratul nu poate să aibă încredere. În momentul de faţă nu au încredere că rezultatul este corect, nici când introduc buletinul în urnă. Dar vă imaginaţi, într-un sistem în care ei nu văd cum se transmite semnalul şi votul în altă parte!".

Absenţa procedurii votului prin corespondenţă nu va contribui la creşterea încrederii electoratului - este răspunsul meu. Aceasta este o certitudine. Prezenţa sistemului alternativ de vot are şansa de a diminua absenteismul electoratului la vot şi, în paralel, o acurateţe mai mare a rezultatului, în raport cu percepţia publică.

Urnele de vot din birourile electorale pentru votul prin corespondenţă sunt păzite de către acelaşi personal al structurilor Ministerului Afacerilor Interne. Proiectul de lege despre care vorbim prevede obligaţia Autorităţii Electorale Permanente şi a Ministerului Afacerilor Externe să organizeze campanii de informare a cetăţenilor români cu drept de vot, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate.

În concluzie, ceea ce nu mai este un mit, ci o adevărată problemă permanentizată, sunt listele de votanţi, care trebuie acum corect actualizate. Consider că un sistem alternativ, aşa cum este cel al votului prin corespondenţă, impune o reactualizare minuţioasă şi mai responsabilă a listelor electorale permanente şi a celor dedicate votului prin corespondenţă.

Partidul Naţional Liberal a promis în campania prezidenţială că va iniţia şi va susţine acest proiect de lege, iar acum arată că demersurile sale, date de greva japoneză, şi-au atins scopul. Nu mai avem voie să tolerăm această restanţă parlamentară şi actualei puteri.

Vă mulţumesc.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi, doamnă deputat.

Având în vedere că timpul alocat şedinţei a luat sfârşit, declar închisă şedinţa noastră de astăzi.

Lucrările şedinţei s-au încheiat la ora 9.55.