Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,38.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat în a doua parte de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice, cu rugămintea să fim un pic mai concişi, pentru că la 10,00 începe plenul cu dezbateri.

Domnul Guran.

Domnul Virgil Guran:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vedem că începem să ne aliniem, din păcate, şi noi, la ce se întâmplă în lume şi încep să apară şi la noi activităţi teroriste, activităţi ale unor oameni extremişti.

Intrând în profunzimea subiectului, ceea ce se întâmplă în zona Covasna-Harghita - mă refer la acele persoane exaltate, pentru că sunt foarte mulţi oameni acolo de bună-credinţă care nu au nicio treabă cu toate aceste revendicări şi cu extremismul -, deci ceea ce se întâmplă acolo nu este în regulă.

Şi mă refer în primul rând la faptul că unii primari... un preşedinte de consiliu judeţean cunoaşte ce se întâmplă acolo, chiar, din păcate, pe căi oculte, după părerea mea, activitatea acelei aşa-zise organizaţii "64 de comitate", repet, pe căi oculte, a fost finanţată din bugetul respectiv, a fost finanţată şi o formaţie de muzică, "Karpatia" se numeşte, căreia dacă îi asculţi muzica îţi dai seama că incită numai la acţiuni de genul acesta.

Discutând cu factori responsabili din societatea civilă de acolo, îmi spun că au sesizat de nenumărate ori, dar nu se ia nicio măsură, pentru că nu există legislaţie în acest sens. Chiar am afirmat foarte clar: cum să nu existe, din moment ce un ONG este finanţat şi se dovedeşte foarte clar că are acţiuni de pregătire paramilitară la Joseni, că are alte interese decât ce au prezentat în acel program, cei care au acordat aceşti bani ar trebui să fie fără probleme cercetaţi şi pedepsiţi pentru acest lucru.

Este păcat că acei oameni din zonă care n-au nicio treabă cu aceste doleanţe de separare, de autonomie, de revendicare a unor terenuri, este păcat că se creează acolo o zonă de conflict artificial şi că planează asupra unor oameni anumite bănuieli, ei neavând nicio vină, fiind cetăţeni oneşti, văzându-şi de treabă.

Cred că, în primul rând, trebuie să-i felicităm pe cei care au descoperit această acţiune - DIICOT-ul, SRI-ul, celelalte organisme - dar în acelaşi timp să cerem să existe fermitate, să descopere în profunzime pe cei care vor să creeze dezordine, haos şi să fie pedepsiţi.

Iar cei din administraţia locală, dacă nu înţeleg că rolul lor este de a realiza lucruri bune pentru cetăţeni şi a asigura un climat calm şi liniştit şi ordine înseamnă că trebuie traşi la răspundere, trebuie schimbaţi din funcţii şi trebuie sancţionaţi pentru acest lucru.

Nu este posibil să permiţi, ca primar, ca însemnele naţionale să fie scoase din soclul respectiv şi înlocuite şi să nu iei nicio măsură.

Cred că atât prefectul, cât şi celelalte organisme trebuie să-şi facă datoria, iar astfel de lucruri trebuie oprite din faşă, pentru a nu ajunge la ceea ce nu este cazul.

România este o ţară liniştită, sigură şi aşa trebuie să rămână.

Mulţumesc.

Deputat PNL, Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Probabil cu toţii ştiţi, ieri, într-un atentat sângeros, lângă Los Angeles, 14 persoane şi-au pierdut viaţa, multe altele sunt internate în spital şi în opinia mea tragismul este cu atât mai mare cu cât întâmplarea a avut loc la un centru pentru oameni cu dizabilităţi.

Declaraţia mea politică, o stranie coincidenţă, se intitulează "Lecţie de viaţă".

Astăzi, 3 decembrie, în toată lumea se sărbătoreşte Ziua internaţională a persoanelor cu handicap. Scopul adoptării de către ONU, în 1992, a acestei manifestări a fost acela de a combate discriminarea şi de a responsabiliza societatea cu privire la integrarea acestei categorii destul de numeroase.

Conform statisticilor, aproximativ 15% din populaţia lumii suferă de o formă de handicap. Îmi exprim solidaritatea faţă de cei greu încercaţi, ca şi faţă de cei care le sunt alături zi de zi, ajutându-i să răzbată prin hăţişul unei lumi din ce în ce mai puţin tolerante.

Aş da dovadă de ipocrizie însă să spun că pot înţelege cu adevărat ce înseamnă pentru aceştia viaţa de zi cu zi. Cert este că am întâlnit printre ei oameni minunaţi, capabili să transmită altora căldură şi înţelegere, am întâlnit tineri în scaun cu rotile capabili de voluntariat, oameni care se implică în organizarea unor evenimente la finalul cărora ne întrebăm unde este de fapt normalitatea. Şi asta pentru că am întâlnit oameni care fac minuni, pur şi simplu, în locul nostru, al celor care ignorăm că avem lucrul cel mai de preţ, sănătatea, ca să putem transforma în scuze şi pretexte orice mic obstacol.

Eu nu-i pot privi altfel decât cu admiraţie pe cei care, denumiţi generic "persoane cu nevoi speciale", sunt pur şi simplu mai buni decât toţi ceilalţi, care devenim prin comparaţie adevăraţii oameni - nevoi. Şi mai presus de orice avem nevoie de ei şi de exemplul pe care ni-l oferă. Trăiesc în aceeaşi lume cu noi, supravieţuiesc în aceeaşi societate şi rareori cer drepturi suplimentare, ştiind oricum că de obicei nu le primesc.

Pe noi ne revoltă că autobuzul a întârziat 5 minute în dimineaţa în care eram deja în mare grabă, ei au renunţat să mai aştepte maşina care să le permită să urce fără ajutor. Pe noi ne scoate din minţi o coadă prea lungă la o casă de marcat, ei înfruntă întunericul în haosul magazinelor unde noi, cu ochii larg deschişi, abia o scoatem la capăt. Pe noi ne lasă indiferenţi un loc într-o şcoală de cartier sau un loc de muncă sub aşteptările noastre, ei apreciază dacă găsesc pe cineva care poate vedea dincolo de un handicap omul care ştie, poate şi vrea.

Mai presus de orice, noi credem că normalitatea ni se cuvine, ei au învăţat să şi-o construiască şi o apreciază înzecit, pentru că muncesc înzecit pentru a o avea.

De aceea, vreau astăzi să le mulţumesc pentru lecţia de viaţă celor care ne demonstrează prin atitudinea proactivă, prin rescrierea listei de priorităţi, prin implicarea şi afectivitatea dovedite că latura umană primează şi că noi, ca societate, putem să dărâmăm barierele artificial construite de grijile cotidiene.

Nu neg tensiunea din contextul internaţional, neîncrederea privind schimbările politice din plan intern, saturaţia pentru corupţia generalizată, îngrijorarea faţă de manifestările destabilizatoare petrecute chiar şi de Ziua naţională.

Recunosc că sunt multe lucruri asupra cărora trebuie să ne aplecăm cu mare atenţie.

Ceea ce vreau să subliniez este că înainte de toate, în aceste vremuri, avem nevoie mai mult ca niciodată să fim atenţi cu cei de lângă noi şi pentru ei, deşi nu o cer, dar mai mult pentru noi, cei mulţi, care ne considerăm normali, fără să înţelegem că normalitatea nu înseamnă majoritate, ci toleranţă, incluziune, nediscriminare, grijă.

Ion Eparu, deputat, Colegiul nr. 10, Circumscripţia nr. 31, Prahova.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Stimaţi colegi,

Vă adresez încă o dată rugămintea să vă încadraţi în timpul regulamentar.

Domnul Scarlat.

Domnul George Scarlat:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

"Mulţi fermieri au fost excluşi de la despăgubirile pentru secetă".

Săptămâna trecută, în cadrul Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor a avut loc o analiză a situaţiei privind compensarea pagubelor cauzate de secetă, în prezenţa domnului Achim Irimescu, noul ministru al agriculturii.

În urma discuţiilor care au avut loc cu invitarea unora dintre fermierii afectaţi, s-a ajuns la concluzia că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2015 a fost elaborată de vechiul ministru al agriculturii, domnul Daniel Constantin, într-un mod ambiguu, fără a se ţine cont de o metodologie clară de constatare a pagubelor cauzate de seceta severă, iar punerea în aplicare a generat o piedică pentru fermieri şi în special pentru micii fermieri.

Din Expunerea de motive a ordonanţei, conform orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier, se deduce că fenomenul de secetă severă poate fi asimilat unei calamităţi naturale. Constatarea pagubelor trebuia făcută până la data de 20 octombrie, dar ordonanţa de urgenţă a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 27 octombrie!

În fapt, din cauza acestor inadvertenţe, mulţi fermieri au fost excluşi de la despăgubiri pentru pagubele cauzate de seceta din acest an. Comisia de evaluare şi constatare a pagubelor care aparţine de Inspectoratul teritorial de urgenţă nu a nominalizat individual persoanele care o compun.

Experţii care ar fi trebuit să facă parte din aceste comisii au interpretat în mod abuziv procentul pe care fiecare fermier îl avea la un moment dat, în mod individual şi în funcţie de cultură, cu mari diferenţe între localităţi învecinate.

Modalitatea de acordare a ajutorului prin alocarea despăgubirilor pentru pierderi de recoltă, şi nu pentru pierderi de venit, creează confuzii în aplicarea actului normativ, pentru că fermierii pot deveni neeligibili, chiar li se poate solicita rambursarea sumei primite, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate de la data primirii sumelor.

Actul normativ generează o gravă inechitate între persoanele fizice şi persoanele juridice înregistrate fiscal, noua Politică Agricolă Comună acordând o atenţie sporită fermierilor activi, înregistraţi fiscal, şi se impune o încurajare a acestora din partea Ministerului Agriculturii.

O altă inadvertenţă care a fost corectată mult prea târziu a reprezentat-o obligativitatea ca persoanele fizice să prezinte atestatul de producător, pe care nu toate primăriile l-au eliberat la timp şi nu toţi fermierii erau obligaţi să-l solicite, întrucât nu comercializau producţia.

Totodată, vreau să fac menţiunea că softul APIA nu a funcţionat în perioada când trebuiau înregistrate cererile unice pentru plată pentru avansul pe suprafaţă. Reprezentanţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură au dat asigurări toată săptămâna trecută că, până la 1 decembrie, se plătesc toate avansurile de plată pentru SAPS, ceea ce nu s-a întâmplat, în acelaşi timp în care trebuiau să înregistreze şi cererile pentru despăgubirile pentru secetă.

Domnul ministru Achim Irimescu a declarat că va schimba conducerea APIA, din cauza unor grave disfuncţionalităţi. A luat această decizie de a schimba şefii APIA şi AFIR şi a anunţat că vor fi schimbaţi şi cei de la Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi de la Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit.

Declar pe această cale că voi urmări atent ca promisele termene de plată să fie respectate, în aşa fel încât fermierii deja năpăstuiţi să poată să intre în noul an cu cât mai puţine datorii, întrucât oricum nu sunt trataţi pe acelaşi picior de egalitate cu un fermier european din punct de vedere financiar.

Deputat George Scarlat, PNL.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Popeangă.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Nimeni nu este de neînlocuit".

Poate că prima lecţie din politică şi din administraţie pe care ar trebui să o înveţe cineva care îşi doreşte să urmeze aceste drumuri ar fi o veche vorbă care ne zice că nimeni nu este de neînlocuit.

În vremurile antice, atunci când un general se întorcea în glorie la Roma, era însoţit în timpul procesiunii pe străzile oraşului de un sclav, a cărui îndatorire era să-i amintească faptul că triumful lui nu va dura veşnic: "memento mori", îi şoptea sclavul generalului - "aminteşte-ţi că vei muri".

Din păcate, deşi ne lăudăm că genetic suntem urmaşi ai Romei, nu ni s-a transmis, tot genetic, şi această învăţătură care ar trebui încrustată pe uşa oricărui potentat al zilei care trăieşte pe banii statului, adică ai poporului român.

Ce vedem în ziua de astăzi? Că deşi ne lăudăm cu civilizaţia şi tehnologia secolului al XXI-lea, cu telefoane celulare, tablete, laptop-uri şi maşini scumpe, am pierdut înţelepciunea Antichităţii.

De îndată ce ne vedem căţăraţi pe saunele puterii, uităm şi de unde am plecat, şi ce am promis, şi că vom muri, şi că nimeni nu este de neînlocuit. Ne agăţăm cu mâinile şi cu picioarele de scaunul care ne aduce dulcile avantaje ale puterii: bani, maşini, relaţii, secretare, amabilitate şi invidia restului lumii.

Ce dăm în schimb? Cât mai puţin, către deloc. Ne-am specializat nu în a găsi soluţii ca să facem ceva, ci în a găsi scuze, ca să nu facem.

Chiar dacă nu există acel şef inventat, el trebuie să fie ţapul ispăşitor pentru oamenii ce consideră că ei nu pot fi înlocuiţi.

Dovada că este aşa, toţi acei oameni care se consideră de neînlocuit vin cu căciula în mână în fiecare campanie de alegeri la electoratul pe care l-au minţit vreme de 4-5 ani, ca să le mai dea încă un mandat, de parcă doar ei ar fi singurii ce pot fi parlamentari, primari, consilieri, miniştri sau alte funcţii. Niciunuia dintre aceştia nu le-a trecut vreodată prin cap că atunci când ai responsabilităţi într-un stat trebuie să ai şi calea demisiei deschisă permanent. Bineînţeles, trebuie să ai onoare pentru asta. Dar, cum onoarea nu creează averi, nu interesează pe nimeni!

Nimeni nu este de neînlocuit, dar dacă este ceva de neînlocuit, acesta este pământul ţării unde ai văzut pentru întâia oară lumina zilei.

Nimeni nu este de neînlocuit, însă ceva poate fi înlocuit la fiecare: răutatea, pizma, indiferenţa, lăcomia, avariţia, ura.

Vrem o ţară ca afară, dar nu facem nimic ca să se întâmple aşa. Ce refuzăm cu obstinaţie să pricepem, de parcă ar fi vorba să urnim un munte, este faptul că schimbarea trebuie să înceapă din interiorul fiecăruia dintre noi. Să înlocuim tot ce ne trage pe fiecare înapoi, ca om şi ca naţiune, abia după aceea putem avea curajul să cerem o ţară ca afară.

Nimeni nu este de neînlocuit şi până când nu se va pricepe acest lucru, de la vlădică la opincă, ţara aceasta nu va putea înainta decât cu piedici imense, politica nu va merge niciodată pe drumul adevărului, adevăratului interes naţional, nu doar cel clamat şi privatizat, iar administraţia nu va lucra niciodată în interesul cetăţeanului, ci se vor crea permanent caste ce vor lucra numai în interesul lor.

Vin alegerile. Ca să mai aibă cineva o şansă pentru a supravieţui în politică şi România să mai aibă un viitor, trebuie învăţat în primul rând un lucru banal, înainte de a ieşi la cerşit de voturi: nimeni nu este de neînlocuit!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul... da, veniţi, vă rog.

Domnul Gudu, da?

Domnul Vasile Gudu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Transparentizarea şi eficientizarea administraţiei publice centrale şi locale".

În programul de guvernare prezentat la învestirea noului Guvern al României de către primul-ministru, domnul Dacian Cioloş, în Parlamentul României, este menţionat faptul că actualul Guvern va testa şi aplica noi metode de lucru în ceea ce priveşte funcţionarea internă a aparatului central şi local, în încercarea de a lăsa la finalul mandatului o serie de soluţii alternative, viabile pentru buna funcţionare a administraţiei publice centrale şi locale.

În acest sens, Guvernul Dacian Cioloş îşi propune să fie un guvern deschis şi transparent, în dialog cu instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, cu societatea civilă şi cu cetăţenii ţării.

În acelaşi document se prevede profesionalizarea administraţiei publice, prin recrutarea şi evaluarea pe bază de competenţă şi performanţă, stabilirea unor trasee profesionale clare care să confere predictibilitate şi motivaţie pentru evoluţia în carieră, precum şi dezvoltarea şi implementarea unui sistem de management al performanţei personalului angajat în cadrul administraţiei publice.

Nu în ultimul rând, se menţionează crearea unor programe de evaluare a transparenţei şi testarea profesionalismului şi integrităţii personalului angajat în cadrul administraţiei publice, inclusiv prin parteneriate cu organizaţii ale societăţii civile.

Astfel, în concordanţă cu principiile mai sus enumerate şi ţinând cont de faptul că premierul Dacian Cioloş a precizat încă de la desemnare că depolitizarea instituţiilor statului este unul dintre obiectivele sale şi ale cabinetului pe care îl conduce, un rol important îl are Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, instituţie aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, instituţie înfiinţată prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care ar trebui să asigure managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, are obligaţia respectării legislaţiei în vigoare, şi anume prevederile acestei legi, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul depolitizării tuturor instituţiilor statului, pentru asigurarea profesionalismului, a transparentizării şi a eficientizării activităţii administraţiei publice centrale şi locale.

Guvernul tehnocrat condus de prim-ministrul Dacian Cioloş are obligaţia să vegheze la transpunerea şi respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei actuale, mai ales că realitatea din ultimii ani ne-a arătat că fosta guvernare nu a respectat şi nu a aplicat nicio secundă legislaţia în vigoare, pentru a reda independenţa şi libertatea instituţiilor statului, astfel încât acestea să lucreze în folosul şi pentru bunăstarea cetăţenilor ţării, nu în folosul partidelor politice, al baronilor locali sau al clientelei de partid.

Vă mulţumesc.

Vasile Gudu, deputat PNL de Tulcea.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Nistor.

(Doamna Marioara Nistor se îndreaptă către tribună.)

Mă iertaţi, doamnă, am spus domnul Nistor.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Democraţie, tehnocraţie şi performanţă".

Stimaţi colegi,

O definiţie de Dicţionar explicativ spune că "democraţia este o formă de organizare politică a societăţii, bazată pe separaţia puterilor şi pe votul universal".

Toată structura instituţională a unui stat porneşte de la acest drept fundamental: dreptul la vot.

România este şi ea parte a democraţiei reprezentative şi majoritatea cetăţenilor câştigă dreptul de a guverna prin intermediul partidelor care s-au bucurat la vot de cea mai mare încredere.

Dar avem astăzi, în acest moment, la conducerea ţării un guvern tehnocrat care nu mai are legătură cu rezultatul alegerilor generale din noiembrie 2012, ci este rezultatul acţiunilor unor minorităţi denumite generic "Strada", fără să aibă vreun nivel de reprezentativitate civică, politică sau statistică, mai bine spus "Guvernul meu".

Şi mare este îngrijorarea şi constatarea că noua echipă a înlocuit un guvern performant, poate cel mai bun guvern pe care l-a avut România în ultimii 25 de ani. De 3 ani în Europa nu a mai avut nimeni creşterea economică a României şi, cu toate acestea, guvernul acestor performanţe de excepţie a fost înlocuit fără ezitări.

Consider că repetăm erori. În istoria recentă a României au mai existat asemenea experimente, guverne tehnocrate, şi niciunul dintre ele nu a reprezentat o soluţie fiabilă sau viabilă, rezultatele guvernării anterioare cu specialişti au fost modeste şi ele nu pot fi în nici un fel azi un argument solid pentru a exprima din nou varianta deja verificată.

Ce fel de guvernare va avea România în următorul an cu un guvern fără o susţinere politică? Cum poţi guverna o ţară fără să promovezi un singur proiect de lege care să treacă în Parlament? Este foarte dificil să facem în acest moment o prognoză pentru următorul an. Putem însă afirma că guvernul de acum beneficiază de condiţii economice foarte bune şi că ar fi cu adevărat regretabil ca toate rezultatele economice de până acum să fie pierdute.

În România, tehnocraţia şi performanţa nu s-au validat reciproc până acum în termeni de succes. Poate că era nevoie de încă o demonstraţie practică, pentru ca toţi să înţelegem aceasta.

Din păcate, o astfel de democraţie are întotdeauna un preţ pe care îl plătesc oamenii obişnuiţi.

Vă mulţumesc.

Laurenţiu Nistor, deputat, Colegiul nr. 1, PSD, Hunedoara.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

De la PNL, tot în ordinea în care v-am găsit.

Mă iertaţi, nu ştiu cum vă cheamă... dumneavoastră, da, poftiţi!

Domnul Vasile Horga:

Pe mine? Horga.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bilanţul absorbţiei fondurilor europene de către România".

Are România motive de satisfacţie la încheierea unui ciclu european complet de absorbţie a fondurilor europene pentru realizarea de investiţii prin programele la care s-a angajat? Este o întrebare la care răspunsurile nu vor fi niciodată obiective.

Dacă vom întreba coaliţia condusă de PSD care tocmai a părăsit puterea vom afla că aceasta este extrem de mulţumită cu procentul de absorbţie realizat, departe încă de 70%, cu toate că, cu un an în urmă, s-a angajat să ducă acest procent undeva la 90% grad de absorbţie. Întrebat, atunci, fostul ministru al fondurilor europene, domnul Eugen Teodorovici, dacă angajamentul asumat, de 85-90% grad de absorbţie este unul realist, acesta susţinea cifrele cu atâta convingere şi fără argumente, încât devenea penibil chiar şi faptul de a-l contrazice cu argumente că optimismul lui nu se baza pe nimic.

Şi iată, acum, când se numără bobocii, aceştia nu mai ies la socoteală, dar o mare parte dintre ei s-au şi pierdut pe drum. În viziunea guvernării PSD, motivele neputinţei sunt atât de multe, încât este greu să le şi asculţi. Unul este însă invocat cu obstinaţie, şi acela este greaua moştenire preluată de la Guvernul Boc pe care Ponta nu a putut în cei 4 ani de guvernare PSD să o transforme în succes.

Dacă vom întreba opoziţia, răspunsul va fi tranşant: Guvernul Ponta a fost incapabil să absoarbă fondurile europene destinate prin bugetul Uniunii Europene României, motiv pentru care trebuia să părăsească guvernarea mult mai devreme, pentru ca în timpul rămas un guvern responsabil să reuşească absorbţia în totalitate a banilor europeni destinaţi României.

Acum însă este prea târziu. Singurul răspuns credibil îl putem afla de la cetăţenii României cărora le erau destinaţi acei bani. Cetăţenii României, dincolo de disputele politice, înţeleg că lipsa atragerii în totalitate a banilor europeni destinaţi României, de către oricine guvernează ţara, este un gest de trădare naţională, care va fi pedepsit ca atare.

Cetăţenii României nu trebuie să sufere din cauza birocraţiei, neştiinţei, lipsei de implicare, corupţiei din sistemul absorbţiei fondurilor europene, fără a avea satisfacţia atragerii răspunderii tuturor celor care, prin incapacitate administrativă, au determinat înregistrarea de către România a celui mai redus grad de absorbţie din istoria Uniunii Europene.

Concluzia este că România întreagă nu poate fi mulţumită cu acest grad de absorbţie a banilor destinaţi ei prin bugetul Uniunii Europene şi se cere o analiză urgentă privind cauzele şi responsabilităţile care au făcut posibilă o astfel de situaţie.

Deputat Vasile Horga, Dâmboviţa.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Nistor, că tot v-am ridicat mai înainte.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

În declaraţia din această săptămână voi aborda un subiect pe care îl consider fundamental pentru o societate modernă şi sigură: "Lupta anticorupţie - factor important pentru asigurarea securităţii naţionale şi pentru dezvoltarea economică a ţării noastre".

Ţara noastră a reuşit să-şi formeze o strategie de luptă împotriva corupţiei, ajungând să fie considerată un model pe plan internaţional.

Noul Guvern dovedeşte prin programul de guvernare că nu va înceta să vegheze spre atingerea acestui obiectiv şi spre materializarea planurilor în lupta anticorupţie.

Trebuie să apreciez intenţia Guvernului Cioloş de a pune accentul pe lupta anticorupţie, deoarece aceasta e calea de urmat pentru a spori nivelul de trai al cetăţenilor.

E datoria noastră, a politicienilor să oferim cadrul legal în care poporul nostru să se simtă protejat de ameninţările la adresa securităţii statului.

În ultimele luni, au ajuns în închisoare nume importante din politică sau oameni de afaceri. Anul acesta, Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis în judecată peste 900 de persoane. Agenţia Anticorupţie are o rată de condamnări de 90% şi a obţinut anul trecut un număr record de 1.138 de condamnări.

Adoptarea noilor Coduri de procedură civilă şi penală, formarea profesională a magistraţilor, luarea măsurilor pentru buna funcţionare a instanţelor şi parchetelor, formularea programelor de modificări legislative cu privire la legile justiţiei, colaborarea dintre instituţiile reprezentative ale sistemului judiciar sunt treptele fundamentale pentru o justiţie independentă, capabilă să lupte împotriva corupţiei.

Respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, în limitele şi rigorile legii, rămâne o axă esenţială a activităţii în administrarea justiţiei. Dacă ţara noastră îşi atinge obiectivele în acest domeniu, vom reuşi să înregistrăm progrese în toate domeniile şi să atragem investiţii din partea întreprinzătorilor. Îmi doresc ca, alături de colegii mei din Parlament, să contribui la construirea unui stat care să ofere şanse egale tuturor celor care intenţionează să-şi clădească o viaţă mai bună, nu doar acelora care încalcă legile statutului şi abuzează de putere pentru a-şi proteja afacerile.

Ca deputat UNPR, voi sprijini orice mecanism eficient care susţine independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie.

Vă mulţumesc.

Deputat Marioara Nistor, Colegiul nr. 9 Brăila.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Doboş. Mulţumesc.

Domnul Anton Doboş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică: "Guvernul trebuie să treacă de la intenţii la fapte în privinţa Autostrăzii Iaşi-Târgu-Mureş."

M-am bucurat să văd declaraţia premierului Dacian Cioloş, care a spus că autostrada care va lega Moldova de Transilvania este prioritară, cu atât mai mult cu cât a menţionat această autostradă imediat după Piteşti şi Sibiu, care este prioritatea absolută pentru orice Guvern. Dar de aici încolo trebuie să vedem faptele concrete, paşii pe care Guvernul Cioloş va reuşi să-i facă pentru a demara proiectul.

Din păcate, noi ne-am ars de prea multe ori cu promisiunile fostului premier care, la fiecare vizită prin Iaşi, ne-a asigurat că vom avea parte de autostradă. Deşi am toată încrederea în seriozitatea domnului Cioloş şi nu am motive să-l compar cu fostul premier, trebuie să ne asigurăm totuşi că lucrurile se vor mişca. În acest moment, lucrurile nu stau prea bine, pentru că Autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu-Mureş este scoasă la licitaţie, studiul de fezabilitate este deja a treia oară scos şi nu s-a întâmplat nimic.

De aceea, ar trebui ca noul premier, ministrul transporturilor să ia o atitudine fermă şi să unească provincia Moldovei de restul României.

De aceea, vreau să mă asigur că în bugetul pe anul viitor vor fi trecute cel puţin cheltuielile pentru realizarea studiului de fezabilitate pentru a putea apoi realiza procedurile de desemnare a proiectanţilor şi constructorilor.

Dacă în bugetul pe care-l va prezenta Guvernul la Comisia pentru buget, finanţe în care eu activez nu apar cheltuieli legate de Autostrada Moldovei, voi face amendamentele necesare, aşa cum am făcut în ultimii doi ani pentru autostradă. Sper că de această dată voi reuşi să conving colegii parlamentari, pentru că aici nu este vorba de o investiţie pentru un anumit judeţ, ci de o şansă de dezvoltare a întregii regiuni a Moldovei, care a rămas în urmă din punct de vedere economic. Este o şansă pentru unirea economică a României la 100 de ani de la unirea teritorială.

Stimaţi colegi,

Semnalul dat de premierul Cioloş în privinţa Autostrăzii Iaşi- Târgu-Mureş este un motiv în plus să cred că veţi contribui la adoptarea de măsuri care să ducă la începerea lucrărilor la această autostradă care să lege Moldova de restul ţării.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat Anton Doboş.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Stragea.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a începe declaraţia mea politică, vreau să afirm că achiesez întru totul la cele afirmate de colegul Guran în declaraţia sa politică. Sunt fapte care se petrec de ani de zile şi, din păcate, indiferent de guvernare, atitudinea şi riposta autorităţilor statului au fost mai mult decât palide.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Naţională a României".

Acum două zile s-au împlinit 97 de ani de când ziua de 1 Decembrie este cinstită ca naţiune română. Atunci, prin hotărârea întregului popor român, se împlinea un vis secular pentru îndeplinirea căruia a luptat şi şi-au dat obolul de suferinţă şi sânge multe generaţii. Unitatea naţional-statală a românilor a fost hotărâtă pentru totdeauna de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în sfânta zi de 1 Decembrie 1918. Ne îndrituiau la aceasta unitatea, originea, istoria, limba, datinile, obiceiurile, idealurile şi aspiraţiile românilor de pretutindeni. Pentru aceasta luptaseră românii sub Mihai Viteazul, revoluţionarii paşoptişti care înscriseseră în programele lor acest deziderat naţional. Unirea românilor s-a realizat în cadrul unui proces început cu recunoaşterea lui Alexandru Ioan Cuza şi lupta diplomatică dusă de acesta cu Marile Puteri. A continuat apoi cu cererea independenţei de stat a României şi reunirea Dobrogei cu ţara.

Independenţa şi unitatea au fost câştigate cu arma în mână, iar hotărârea de unire a avut un caracter plebiscitar. De-a lungul istoriei, poporul român, prin faptele sale, a dovedit că-şi merită dreptul de a trăi unit şi liber.

Consiliul Naţional Român Central a decis convocarea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia pentru a consfinţi unirea Transilvaniei cu România. Astfel, Alba Iulia a devenit simbolul unităţii naţionale a tuturor românilor. În ciuda restricţiilor şi impedimentelor de tot felul impuse de trupele de ocupaţie, mii de bănăţeni au răspuns la chemarea Consiliului Naţional Central şi s-au îndreptat către Alba Iulia pentru a lua parte la Marea Adunare care a avut ca scop proclamarea unirii.

Delegaţia bănăţenilor a avut în final 359 de membrii oficiali, reprezentând toate categoriile sociale şi principalele organizaţii politice. Dar pe lângă aceştia a participat un număr mare de români de pe întreg Banatul. Memorabile sunt cuvintele prim-ministrului României de atunci, marele om politic I.C.Brătianu: "Vă aşteptăm de o mie de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt în viaţa unui neam clipe de fericire atât de mari, încât ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generaţii. Ea este sfânta tresărire a întregului popor român care, de sute de ani, a îndurat suferinţele cele mai crude fără să-şi piardă credinţa neclintită în sosirea acelei zile care ne uneşte astăzi şi care trebuie să vie, care nu putea să nu vie."

Prin unirea din 1918, s-a realizat cadrul naţional propice pentru dezvoltarea societăţii într-un ritm mai rapid, prin înmănuncherea în acelaşi stat a tuturor energiilor şi capacităţilor creatoare ale poporului român. Faptul că după Revoluţia din 1989 data de 1 decembrie a devenit Ziua Naţională a României, demonstrează o dată în plus importanţa evenimentelor la care m-am referit. În acelaşi timp, este şi o obligaţie pe care noi, românii, ne-am asumat-o indirect atunci când am hotărât data zilei naţionale a ţării noastre, de a păstra unit poporul român. Unit şi liber.

Dumnezeu să ajute România şi poporul român!

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr. 7 Timiş-Lugoj.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Udrişte.

Domnul Gheorghe Udrişte:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la timbrul de mediu.

După cum probabil mulţi dintre dumneavoastră cunosc, faptul că zilele trecute un nou proces a fost câştigat la Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg în legătură cu timbrul de mediu, am considerat că este necesar să intervin, iar declaraţia poartă titlul "Fosta guvernare să răspundă pentru eşecul timbrului de mediu". Şi o să mă explic de ce declar acest lucru.

Încă din martie 2014, de la tribuna Parlamentului României, atrăgeam atenţia fostei guvernări asupra faptului că introducerea timbrului de mediu va produce consecinţe nefaste asupra pieţei auto din România, fără să contribuie major la conservarea mediului înconjurător. La începutul anului 2013, fostul ministru al mediului, doamna Rovana Plumb, a decis plata timbrului de mediu la vinderea sau cumpărarea maşinilor pentru care nu a fost achitată taxa auto. Neachitarea taxei auto a fost însă permisă tot de legislaţia română.

Implementarea acestui ultim timbru de mediu a influenţat în mod substanţial piaţa auto: mulţi români nu şi-au mai permis achiziţionarea de maşini noi, mai prietenoase cu mediul înconjurător, vânzările de autoturisme second-hand au crescut, iar tranzacţiile cu maşini deja înmatriculate în România au scăzut. Astfel, această decizie a venit şi pe fondul despăgubirilor deja acordate de instanţe românilor, care au dat statul în judecată pentru taxele anterioare de poluare. În aceste condiţii, ne punem serios întrebarea dacă sumele de bani provenite din taxele de mediu impuse de-a lungul anilor au contribuit direct sau indirect la conservarea mediului înconjurător sau la creşterea veniturilor dealerilor de maşini second-hand.

Zilele acestea, Curtea Europeană de Justiţie din Luxemburg a hotărât că achitarea timbrului de mediu în România este ilegală, deoarece taxa este în primul rând discriminatorie pentru autovehiculele importate. Impunerea unei taxe speciale la autoturismele aduse din afară contravine legislaţiei europene, chestiune pe care fostul Guvern ar fi trebuit să o aibă în vedere.

Decizia Curţii Europene de Justiţie cu siguranţă îi va determina pe mulţi români să ceară recuperarea banilor plătiţi pentru maşinile aduse din afară, sume ce vor fi plătite de la bugetul de stat, altfel spus, din buzunarele tuturor românilor. Doamna Rovana Plumb, fostul ministru al mediului, are obligaţia să răspundă şi să-şi asume eroarea de a promova cu atâta insistenţă un act normativ declarat ilegal de către instituţiile de justiţie ale Uniunii Europene.

Noului Guvern îi revine astăzi sarcina, fie să elimine timbrul şi pentru autoturismele importate, fie să modifice sau să înlocuiască taxa de mediu.

Vă mulţumesc.

Deputat de Bucureşti, Gheorghe Udrişte.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Doamna Birchall.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Ne aflăm încă sub ecourile zilei de 1 Decembrie, ziua unităţii unui neam care a căpătat la 1918 o ţară, şi auzim în spaţiul public multe îndemnuri la mândrie naţională, coeziune, unitate, eliminarea disensiunilor dintre noi şi clădirea unui viitor mai bun generaţiilor de români care vor urma. Tocmai de aceea, în declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre corespondentele reale ale acestor visuri frumoase în rolul pe care România îl joacă în lume şi în regiune.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Mândria de a fi român, pe care am susţinut-o şi am împărtăşit-o întotdeauna în activitatea mea politică şi în viaţa personală, are o acoperire reală în poziţia pe care România o are în contextul geopolitic actual. Istoria ne învaţă, de multe ori cu un preţ prea mare, cum a fost jertfa românilor de la 1918, că pentru idealurile măreţe trebuie să îţi asumi conştient rolul pe care îl ai într-o anumită zonă în funcţie de evoluţia relaţiilor internaţionale.

De foarte multe ori am avut ocazia, în întâlniri cu diferiţi oficiali ai statelor partenere din Uniunea Europeană sau din lume, să constat că România este privită cu multă consideraţie, ca un partener serios, ca un partener loial şi mai ales în proiectele de stabilitate şi securitate din această zonă a lumii, ca un partener care impune respect şi profesionalism.

Dacă ar fi să le oferim copiilor noştri încă un motiv de mândrie naţională, acesta este cel mai potrivit: ţara lor este un jucător important în viaţa politică a regiunii, iar partenerii noştri privesc cu mare responsabilitate parteneriatele şi alianţele pe care le au cu România.

Nu este puţin lucru, aşa cum am subliniat, inclusiv la ultima întâlnire de la Luxemburg din zilele acestea, să le aduc aminte multor parteneri de-ai noştri că, inclusiv în actuala criză a imigranţilor, România se află în prima linie ca şi al doilea contributor major la acţiunile Frontex, de exemplu, sau prin securizarea a 2.070 km de graniţă externă a Uniunii Europene.

Ţara noastră a fost şi va rămâne un susţinător activ al extinderii NATO şi al Uniunii Europene către Est. Politica de extindere reprezintă una dintre cele mai de succes politici ale Uniunii Europene şi este necesară oferirea unei perspective clare pentru consolidarea şi continuarea cooperării dintre Uniunea Europeană şi statele din Parteneriatul Estic mai avansate în privinţa reformelor, cum sunt Moldova, Georgia şi Ucraina.

România are datoria să se prezinte în faţa partenerilor din regiune, în faţa partenerilor din Uniunea Europeană şi în faţa prietenilor noştri de peste ocean ca un factor de stabilitate şi consecvenţă, ca un aliat profesionist, devotat şi de încredere, să se prezinte ca un stat puternic. Din punctul de vedere al integrării europene şi al democratizării, România poate fi considerată un model în regiunea noastră. Şi, tocmai de aceea, consider că România poate să devină un hub operaţional, economic, politic, social şi de securitate de maximă importanţă în regiunea noastră. Trebuie doar noi să vrem acest lucru.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Există cu siguranţă multe valori ale poporului român în jurul cărora ne putem strânge în momentele solemne de sărbătoare. Simbolurile naţionale cum sunt steagul României, Imnul de stat, limba noastră de o frumuseţe aparte, reprezintă motive de mândrie naţională, pentru că amintesc de trecutul nostru, al unui neam creştin, greu încercat, şi trimit către imensa responsabilitate pe care noi, urmaşii celor care au construit statul modern al României, o avem faţă de cei care vor urma.

Merităm o Românie care să servească drept model într-o Europă tot mai expusă la provocările externe şi la cele care vin din interior. Şi tocmai de aceea cred că o ţară care are o clasă de mijloc bine conturată, o ţară care continuă dezvoltarea, o ţară care vrea şi poate să îşi îndeplinească vocaţia de lider regional este o Românie în care vrem cu toţii să trăim, o Românie în care dictatura nonvalorilor să fie realmente înlăturată, iar fiecare român unde a ales să trăiască, indiferent că va trăi şi trăieşte în România sau în afara graniţelor României, să fie totdeauna mândru că este român.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Au trecut 97 de ani de la Marea Unire. Sunt 97 de ani în care ne-am raportat mereu la evenimentele de la sfârşitul anului 1918. Sunt 97 de ani de când vorbim despre România Mare, iar această sintagmă răsună dincolo undeva în mintea şi în sufletul fiecărui român.

1 Decembrie, Ziua Naţională, nu este doar o celebrare a trecutului, ci şi prilejul cel mai bun pentru a ne gândi retrospectiv la ceea ce suntem astăzi ca naţiune şi ca stat. În toţi aceşti ani, noi, românii, am trecut prin toate relele posibile prin care un popor putea să treacă, am trăit războaie, pierderi teritoriale, dictaturi de tot felul, deportări, epurări politice, crize economice de tot felul, am trăit şi o revoluţie, dar şi un proces serios de modernizare a României.

Suntem astăzi, ca şi ţară, în cea mai bună situaţie din această perioadă scursă de la Marea Unire, în condiţiile în care suntem membrii NATO şi ai UE. Aceasta, cel puţin teoretic, pentru că, aşa cum vedem cu toţii, ameninţările din zilele noastre sunt atipice şi greu de anticipat sau contracarat. Cu toate acestea, cred că cel mai important, acum, pentru noi, ca naţiune, este să învăţăm din greşelile trecutului sau pur şi simplu să învăţăm din toate cele întâmplate.

Acestor urări adaug câteva gânduri pentru toţi românii şi-mi doresc să fim mai uniţi, mai buni, mai solidari. Aş sublinia, însă, ca arădean, un lucru care de foarte puţine ori este amintit atunci când se vorbeşte despre 1 Decembrie şi despre Marea Unire: faptul că, practic, ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1918 la Alba Iulia este, de fapt, ceea ce se pusese la cale şi se înfăptuise de fapt la Arad. Pentru că dacă ar fi să numim un oraş al Marii Uniri, cred că oraşul Marii Uniri este Aradul. La Arad îşi avea sediul Consiliul Naţional Român, la Arad se aflau Gărzile Naţionale. La Arad au avut loc convorbirile dintre Consiliul Naţional Român şi reprezentantul Guvernului maghiar, Contele Jaszi, căruia Iuliu Maniu i-a spus atunci când a fost întrebat "Ce doriţi, domnule Iuliu Maniu?" - acesta spunând "Despărţirea totală".

La Arad, în casa lui Cicio Pop se afla sediul Consiliului Naţional Român şi Cicio Pop era preşedintele acestui Consiliu Naţional Român.

Ioan Suciu a fost cel care a fost, să spunem, într-un fel sau altul, ideologul Marii Uniri, Vasile Goldiş, un alt arădean, cel care a redactat Declaraţia de la Alba Iulia.

De asemenea, Ioan C. Pop, episcopul Aradului, a fost preşedintele Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, precum şi Ioan Fluieraş, membru al Consiliului Naţional Român.

Tot la Arad s-a stabilit ca Alba Iulia să fie locul unde, simbolic, să aibă loc această manifestare finală, s-a discutat şi despre Blaj şi despre Sibiu, s-a hotărât însă ca Alba Iulia să fie datorită Unirii sub Mihai Viteazul de la 1600.

Deputat de Arad, Mihai Calimente.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Delureanu.

Domnul Virgil Delureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Necesitatea adoptării cât mai urgente a Legii salarizării unitare a bugetarilor."

Tema salarizării personalului bugetar este una mereu actuală şi foarte complexă, iar iniţiativa unificării legislaţiei salarizării din sistemul public, chiar şi numai sub umbrela unor principii unice, este una destul de dificilă, întrucât cadrul normativ în materie are aproximativ 1.200.000 de destinatari - salariaţi bugetari şi instituţii care aplică dispoziţiile respective.

Legile adoptate până în prezent în domeniul salarizării nu au condus însă la o salarizare unitară, chiar dacă acesta a fost scopul declarat, şi nici la o simplificare a salarizării, dimpotrivă, au creat discrepanţe şi mai mari între salariaţii bugetari, chiar şi în cadrul aceloraşi categorii profesionale.

Actualul sistem se bazează pe o ierarhie a funcţiilor în cadrul subsistemelor, nu pe o ierarhie a tuturor funcţiilor. Din această concepţie rezultă şi diferenţele salariale despre care se tot vorbeşte în diferite medii.

În prezent, se poate constata o nedumerire generală cu privire la interpretarea şi aplicarea acestor legi, inclusiv din partea iniţiatorilor ei, o practică total neunitară la nivelul instituţiilor publice, al instituţiilor de control, fiind în situaţia paradoxală ca aceeaşi soluţie să fie în acelaşi timp corectă, dar şi incorectă din punct de vedere legal, ceea ce a generat o multitudine de nemulţumiri, contestaţii şi acţiuni în justiţie care puteau fi evitate. Din păcate, la acest moment, multe din soluţii sunt ireversibile.

Stimaţi colegi,

Vă pot da ca exemplu salarizarea din administraţia publică locală. Deşi au fost trase numeroase semnale de alarmă cu privire la nivelul salariilor personalului din administraţia publică locală, ca urmare a creşterii salariului minim pe economie, s-a creat o situaţie de inechitate între salariaţii din administraţia publică locală şi cei care beneficiază de salariul minim pe economie. Astfel, funcţionarii publici şi personalul contractual cu studii medii care au o vechime în specialitatea studiilor şi o experienţă profesională de minimum 7 ani sunt retribuiţi tot cu salariul minim pe economie. La fel sunt remuneraţi şi cei care au studii superioare, care atât la angajare, cât şi după 6 ani vechime au acelaşi salariu.

Nu trebuie să uităm faptul că salariile mici din administraţia publică locală vor genera pensii la valoarea pensiilor sociale, care nu vor asigura traiul zilnic unei categorii care şi aşa a fost defavorizată ani de zile din cauza veniturilor salariale mici.

De asemenea, nefiind pusă în practică o lege de salarizare unitară, s-au creat decalaje foarte mari între categoriile profesionale din sănătate, educaţie, administraţie publică locală.

Menţinerea actualului nivel salarial, care nu stimulează lucrătorii, va crea premisele migrării forţei de muncă spre domeniul privat, motiv pentru care solicit sprijinul dumneavoastră în vederea punerii în aplicare cât mai curând posibil a unei legi privind salarizarea unitară a bugetarilor, care să aibă la bază următoarele principii: caracterul unitar, supremaţia legii, echitate şi coerenţă, performanţa profesională, diferenţierea salariilor de bază/soldelor şi indemnizaţiilor în funcţie de nivelul la care se prestează activitatea, central, teritorial şi local, motivare şi sustenabilitate financiară.

Deputat Virgil Delureanu, Colegiul nr. 4 Balş.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Molnar Zsolt.

V-am adresat rugămintea să vă încadraţi în timp. Toţi depăşim. Mai sunt încă 16 înscrişi şi mai avem 30 de minute.

Deci, e între dumneavoastră, respectul fiecăruia faţă de celălalt.

Vă rog.

Domnul Molnar Zsolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică are titlul "Cuvintele grele aruncate mult prea uşor nu fac bine nimănui".

Asistăm cu multă tristeţe şi dezamăgire la situaţia generată de apariţia în spaţiul public a unor informaţii despre presupusa intenţie a unui unei persoane de a comite un act de violenţă la Târgu Secuiesc. Actele de violenţă în sine sunt intolerabile, iar noi, UDMR, alături de întreaga comunitate maghiară, respingem cu toată fermitatea orice formă de violenţă fizică sau verbală. Condamnăm orice gest ce ar putea leza securitatea şi siguranţa oamenilor, indiferent de etnia celor care sunt implicaţi în astfel de activităţi.

În orice grup de persoane există indivizi care au opinii diferite sau exagerate. Însă opiniile acestor oameni rareori defineşte punctul de vedere al întregului grup ci, dimpotrivă, de cele mai multe ori grupul moderează exagerările. Această axiomă se poate extrapola la nivelul naţiunilor, iar în aceste cazuri indivizii cu opinii exagerate sunt denumiţi extremişti. Iar în cazul lor se aplică aceeaşi regulă: opinia extremiştilor nu defineşte punctul de vedere al întregii naţiuni. Fiecare naţiune îşi are extremiştii ei, însă vocile lor sunt întotdeauna moderate de majoritatea acelui popor. Extremismul naţional nu este tolerat în Europa, iar UDMR aderă în totalitate la acest punct de vedere.

Modul în care a fost prezentat în presă acest caz este fără precedent şi creează o tensiune inutilă şi nejustificată între cele două comunităţi. Simbolistica acestei situaţii a dat posibilitatea unor interpretări exagerate. Modul în care instituţiile statului au comunicat în acest caz, au dat posibilitatea unor comentarii şi atitudini nejustificate. Multe cuvinte grele au fost folosite cu foarte multă uşurinţă. Nu este o mirare că în presă, întotdeauna pregătită să exagereze în interpretare, a umflat acest subiect la magnitudini apocaliptice. Şi nu este o mirare că oamenii reacţionează exagerat: spiritele inflamate cu cuvinte grele aruncate mult prea uşor şi de analize de presă exagerate în căutarea unor puncte de rating au dus la o distorsionare a opiniei publice. Şi, ceea ce este şi mai grav, acest lucru atentează la pacea socială prin inflamarea unor spirite naţionaliste.

În România, membră a Uniunii Europene, se reîncălzesc discursuri retrograde, învechite şi prăfuite. Cu siguranţă nu aceasta este ţara cerută în stradă de mulţime. Apreciem foarte mult poziţia Active Watch care atrage atenţia asupra responsabilităţii şi bunei-credinţe a jurnaliştilor în ceea ce priveşte modul de abordare a unor subiecte extrem de sensibile.

Aş vrea să vă amintesc faptul că UDMR este şi va fi în continuare un adept al dezvoltării democratice în România. Noi, maghiarii, am contribuit la Revoluţia din 1989 de la Timişoara, am contribuit la aderarea nord-atlantică şi europeană a ţării, ne plătim taxele şi impozitele, contribuim la dezvoltarea economică şi socială a ţării, am participat la alegerile democratice şi am dobândit reprezentare politică prin acest demers. Toţi cei care vor să identifice UDMR-ul cu un caz izolat de extremism, de fapt, neagă toată istoria postdecembristă a României. Toate declaraţiile unor persoane de la televiziuni şi reprezentanţi ai unor partide care nu îşi găsesc alt loc în spectrul politic decât prin defăimarea comunităţii maghiare, nu fac decât să intoxice opinia publică şi să distorsioneze relaţiile interetnice.

Întotdeauna UDMR a ales calea democratică şi vom rămâne adepţii consecvenţi ai acestor valori.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Încheiaţi, vă rog.

Domnul Molnar Zsolt:

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Natalia. Doamna Intotero.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "1 Decembrie - ziua în care românii au devenit un singur spirit".

1 Decembrie, Ziua Naţională a României, a fost, este şi va fi un eveniment fără egal ca importanţă în istoria şi în devenirea naţiunii noastre: unirea Transilvaniei cu România. Este ziua în care pământul României s-a întregit, aducând laolaltă Basarabia, Transilvania cu Bucovina, Banatul, Crişana şi Maramureşul, iar românii s-au adunat cu aceeaşi inimă, la aceeaşi matcă, întregindu-şi suveranitatea şi întărindu-şi spiritul.

Am fost mereu un popor fără vocaţia de a cuceri noi teritorii. Am rămas mereu aici la cumpăna imperiilor şi a sferelor de influenţă, supravieţuind cu stoicism şi făcând haz de necaz. Trăim însă într-o lume din ce în ce mai globală şi tragediile de la "Colectiv" şi Bataclan sau, mai nou, escaladarea tensiunilor militare în Orientul Mijlociu între Rusia şi Turcia sunt evenimente şi stări de fapt care ne îngrijorează şi pe noi din ce în ce mai mult. Sunt situaţii care aruncă o umbră peste viitorul nostru imediat şi peste viitorul copiilor noştri.

Dar, cu un asemenea prilej este necesar să ne reamintim ceea ce ne-au învăţat de atâtea ori propria istorie şi propria existenţă. Nu există altă soluţie pentru orice război decât pacea. Şi, în plus, este important să rămânem ceea ce deja suntem: un popor inteligent, ospitalier şi născut poet, păstrându-ne spiritual între raţiune şi luciditate. Acestea sunt calităţile care ne-au ajutat să trecem peste vremuri grele şi să păstrăm ceea ce am fost şi am devenit ceea ce suntem.

De 1 Decembrie doresc românilor şi României tot binele din lume şi să fim la fel de buni în ceea ce facem, să avem parte de prosperitate şi bunăstare şi mai ales să fim mândri că suntem români.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla în lume!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Tămâian.

Domnul Ioan Tămâian:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la construirea Monumentului de la Alba Iulia - 1 Decembrie 1918.

Aniversarea zilei de 1 Decembrie trebuie să ne oprească de la mizele prezentului, să ne îndrepte atenţia spre simbolul istoriei şi al valorii. Din acest motiv, vin azi la tribuna Parlamentului pentru a vă aduce în atenţie subiectul legat de finalizarea construirii Monumentului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 - Alba Iulia.

Au mai rămas mai puţin de trei ani până vom sărbători centenarul de la înfăptuirea Marii Uniri, a uniunii naţionale a românilor şi Proiectul de modernizare a României, în sensul transformării într-un stat de tip occidental, democratic şi prosper.

Cred cu toată tăria că cel mai bun prilej pentru a cinsti memoria înaintaşilor este ca la 1 Decembrie 2018 să punem o jerbă la Monumentul de la Alba Iulia al Marii Uniri. Suntem datori cu toţii să facem toate demersurile necesare pentru a construi acest edificiu, mai ales că s-a făcut deja un prim pas.

Astfel, la Camera Deputaţilor, se află în dezbatere iniţiativa legislativă PL-x nr. 193/2015 privind construirea Monumentului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 - Alba Iulia, prin care se prevede suma de 15.388.700 lei pentru executarea Monumentului Unirii de la 1 Decembrie 1918, iar Guvernul Cioloş trebuie să emită un punct de vedere. Este o ocazie unică pentru ca guvernanţii actuali să se implice şi să finalizeze acest mare proiect.

Au trecut 97 de ani de încercări pentru a se construi acest monument dar, din păcate, din lipsă de resurse financiare, din cauza neînţelegerilor politice şi a luptelor orgoliilor, cert este faptul că nu s-a realizat acest edificiu până acum.

Este necesar ca până la 1 Decembrie 2018, când se va celebra centenarul de la Marea Unire, să fie finalizate lucrările la acest monument şi pentru acest lucru suntem datori cu toţii să depunem eforturi, deoarece uniunea naţională este un proiect pentru care au muncit generaţii de români, iar la temelia acesteia se află jertfa a sute de mii de soldaţi români, şi pentru toate acestea trebuie cinstiţi aşa cum se cuvine.

Deputat de Sibiu, Ioan Tămâian.

Mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Camelia. Doamna Khraibani.

Doamna Camelia Khraibani:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea se numeşte "Dezbaterea «Educaţie pentru sănătate»".

Săptămâna trecută, mai exact pe 26 noiembrie, s-a desfăşurat la Cotroceni o dezbatere cu tema Educaţie pentru sănătate. S-a vorbit despre situaţia actuală din România, despre igienă şi vaccinuri, despre oportunitatea prezenţei disciplinei Educaţie pentru sănătate în programa şcolară. Ar fi fost de dorit un comunicat mai bogat în informaţii cu privire la cele discutate la întrunirea de la Cotroceni. Se pare că Administraţia Prezidenţială nu ştie sau nu vrea să comunice nici chiar atunci când are iniţiative lăudabile.

În discursul său de la debutul dezbaterii, Preşedintele Klaus Iohannis a declarat că susţine prevenţia ca prioritate zero a politicilor de sănătate, fiind de părere că educaţia în acest sens, încă de la cele mai fragede vârste, este calea către o societate mai prosperă.

Educaţia sanitară a fost şi este pentru mine, ca medic, o preocupare profesională şi a constituit o preocupare politică în ultimii ani. De altfel, în decursul acestei legislaturi, în calitate de deputat, m-am pronunţat în mai multe intervenţii, prin declaraţii politice, întrebări sau amendamente legislative, în susţinerea mai consistentă a acestui domeniu, deopotrivă medical şi educaţional.

Acum aş vrea să mă folosesc de prilejul acestei noi dezbateri pentru a sublinia câteva aspecte pe care le consider esenţiale progresului medical şi educaţional pe care ni-l dorim în România.

Problema prevenţiei a fost un loc comun în toate dezbaterile şi încercările de reformă din sănătate. E bine că a reţinut-o şi Preşedintele, dar parcă de prea multe ori sub lozinca de a face prevenţie s-a neglijat actul medical propriu-zis. De asemenea, sunt de acord cu sublinierea din discursul Preşedintelui ca educaţia sanitară să înceapă cât se poate de timpuriu, să se facă în mod serios în şcoală, dar şi aici trebuie adăugat faptul real că mulţi copii se nasc cu probleme de sănătate care trebuie rezolvate profesional din punct de vedere medical, că în primii ani de viaţă se înregistrează alte cazuri de îmbolnăviri şi la această vârstă educaţia revine părinţilor, bunicilor şi tuturor celor care îngrijesc copiii în primii ani de viaţa. Prin urmare, nu ne putem cantona doar într-o sigură direcţie dacă ne dorim o îmbunătăţire reală a sistemului medical românesc. Fără a aduce în dezbatere şi în politica sanitară aspectele de esenţă în materia actului medical, a managementului şi mai ales a finanţării acestuia, problemă care în acelaşi timp ţine de conţinut, de starea prezentă reală de sănătate şi educaţie a oamenilor, nu ne vom putea bucura de progrese reale în domeniu. Doar nu facem dezbateri de dragul lor, ci pentru a înregistra rezultate pozitive, concrete. O imagine mai completă asupra acestei teme vom avea dacă, aşa cum s-a promis, Administraţia Prezidenţială va elabora un raport în urma întâlnirii, iar dezbaterea va continua anul viitor. Vom vedea în ce format şi cu ce obiective.

Până atunci ţin să salut faptul că educaţia pentru sănătate preocupă în continuare autorităţile, profesioniştii din domeniu şi pe cetăţenii înşişi.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD Camelia Khraibani.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim.

Nu mai ştiu cum aţi venit în ordine, dar cred că domnul Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se în continuarea acţiunilor unioniste ale românilor din Basarabia, la 27 martie 1918 şi ale românilor din Bucovina, la 28 noiembrie 1918.

Poporul român a ştiut atunci să valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă, creată în urma Primului Război Mondial şi a destrămării imperiilor ţarist şi austro-ungar.

Istoricul Florin Constantiniu sublinia: "Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera niciunui om politic, a niciunui guvern, a niciunui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii de neam, un elan controlat de fruntaşii politici pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare.

La temelia României Mari a stat actul de voinţă al naţiunii române de a-şi făuri un stat naţional român.

O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca, peste toate adversităţile, să dea viaţă unei aspiraţii ale sale, statul naţional unitar român."

Mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Grigore Crăciunescu.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Iacoban.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi voi prezenta declaraţia politică intitulată "România, stat naţional".

Dragi colegi,

În România vremurilor noastre se petrec evenimente din ce în ce mai periculoase care pun sub semnul întrebării fiinţa statului român.

Ziua de 1 Decembrie, sărbătorită de români ca zi naţională, este batjocorită de elemente extremiste care se situează cu violenţă în afara ordinii de drept, veteranii de război sunt îmbrânciţi, autorităţile statului sunt defăimate. Românii patrioţi sunt jigniţi de grupuri organizate care au contestat permanent caracterul de stat naţional al României. Astfel de manifestări nu numai că ar fi fost condamnate în alte ţări, dar ar fi determinat să se ia decizii ferme. În schimb, în România, asistăm neputincioşi, nu ştiu pentru câtă vreme, la ştirbirea memoriei unor personalităţi istorice care au luptat pe câmpurile de luptă, pentru ca noi, cei de acum, să ne putem numi naţiunea română. A fost nevoie de secole de luptă pentru ca românii să se poată bucura de România Mare. Nu am asuprit alte populaţii, nu ne-am întins colonii, ci doar am reunit toţi românii sub acelaşi steag şi în acelaşi teritoriu.

În Europa se cinstesc eroii, în România ei sunt spânzuraţi simbolic, într-un act de violenţă extremă. În Europa sărbătorile naţionale sunt cel mai bun prilej pentru solidaritate naţională, în România grupuri extremiste pregătesc atentate.

Dragi colegi, nu cu mult timp în urmă ni se explica că trebuie să fim partizanii libertăţii de exprimare şi, ca atare, trebuie să scoatem din sfera ilicitului penal infracţiunile de ofensă adusă însemnelor naţionale, precum şi defăimarea ţării şi a naţiunii. Am făcut această greşeală şi acum drapelul, ziua naţională, imnul naţional, stema ţării şi sigiliul ţării, adică toate dovezile de statalitate, sunt batjocorite de indivizi care-şi doresc secesiunea teritorială. Apoi ni s-a mai explicat faptul că România trebuie să fie un exemplu în politicile aplicate minorităţilor naţionale. Foarte corect, însă, ca rezultat am primit din partea unor elemente extremiste tot mai multe acţiuni iredentiste, mergându-se până la pregătirea unui atentat terorist.

Dragi colegi, ceea ce se întâmplă în România este foarte grav, mai ales că ultimele evenimente au avut loc chiar de Ziua Naţională a României. A fost, cu alte cuvinte, o declaraţie de nesupunere civică faţă de autorităţi, de nerecunoaştere a caracterului naţional al acestui stat. Drapelul naţional este înlocuit cu drapele negre, de aşa-zişi politicieni toleraţi de statul român care declară că pentru ei ziua de 1 decembrie este o zi de doliu. Aceste lucruri nu fac parte, dragi colegi, din sfera drepturilor la liberă exprimare, ci sunt crime de leznaţiune. Legislaţia mult prea permisivă a devenit inamicul naţiunii române, permiţând elementelor extremiste să-şi dezvolte ideologia destructivă.

Noi, cei din Parlamentul României, nu trebuie să privim neputincioşi la aceste lucruri. Am înţeles că deja este depus în Senat un proiect de lege privind reincriminarea infracţiunii de ofensă adusă însemnelor naţionale. Eu cred că acest proiect trebuie votat. De asemenea, îmi rezerv dreptul de a depune un proiect de lege de reincriminare a infracţiunii de defăimare a ţării şi naţiunii. Naţiunea română are nevoie de protecţie legală. Este datoria noastră să apărăm ceea ce au obţinut alţii cu preţul vieţii.

Şi nu în ultimul rând, statul român trebuie să manifeste un rol activ în scoaterea în afara legii a organizaţiilor care militează pentru secesiune teritorială, în caz contrar jertfa eroilor noştri a fost în zadar.

Şi un singur lucru vreau să vă mai spun în încheiere: România va fi veşnic un stat naţional!

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Daniel Gheorghe.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi: "Nu avem voie să ne jucăm cu securitatea energetică".

Dragi colegi,

Am vorbit recent de la această tribună despre securitatea energetică a României - parte fundamentală a siguranţei naţionale. Am explicat atunci că aşa cum gândim alianţele militare şi relaţiile economice în concordanţă cu aliaţii noştri din NATO şi UE, în acelaşi mod trebuie să gândim securitatea energetică a României în consens cu valorile spaţiului nostru de civilizaţie.

În urmă cu doi ani, în contextul întâlnirii la vârf Europa de Est - China, ce a avut loc la Bucureşti, directorul general Nuclearelectrica ne anunţa că doar compania China General Nuclear Power Corporation a fost declarată investitor calificat. Declaraţiile sale erau dublate ulterior de decizii mai mult sau mai puţin transparente ale Guvernului Ponta. Pe lângă Nuclearelectrica, Victor Ponta era dispus să pună pe tavă chinezilor şi alte obiective strategice, precum Proiectul Tarniţa - Lăpuşteşti, judeţul Cluj, unde ambasadorul chinez vorbea de investiţii de un miliard de euro, Termocentrala de la Halânga, vizată de Hisun PSV Technology, Complexul Energetic Oltenia Rovinari, dar şi companiile electrice unde acţionari majoritari sunt italienii de la Enel.

Cred că din raţiuni ce ţin de siguranţa naţională, sistemul energetic naţional trebuie deschis doar companiilor provenite din ţări de expresie democratică. Îngrijorările mele nu sunt singulare, ci sunt împărtăşite şi de oficiali europeni. În noiembrie 2013, în timpul celebrului summit de la Bucureşti, un oficial european declara pentru "Financial Times" că, prin Summitul Europa Centrală şi de Est - China, România subminează negocierile dintre Comisia Europeană şi Beijing. Comisia Europeană, din care făcea parte şi domnul Cioloş, se temea, şi pe bună dreptate, că Beijingul adoptă aceeaşi tactică pe care a adoptat-o cu un relativ succes şi Moscova, aceea de a negocia individual cu statele europene, reuşind astfel să distrugă consensul european şi forţa de negociere a UE.

Situaţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă trebuie să fie o prioritate pentru Guvernul României.

Dragi colegi,

Trebuie să ne asigurăm că proiectele neinspirate geo-economice ale Guvernului Ponta nu vor fi continuate pe mai departe. Sunt sigur că vom găsi înţelegere şi sprijin la premierul Cioloş, care înţelege foarte bine inoportunitatea dezvoltării reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă alături de o companie din China.

Cred că avem obligaţia de a ne gândi la viitor. Avem obligaţia de a investi în reactoarele 3 şi 4 pentru că România de mâine trebuie să fie o economie performantă şi competitivă, iar acest lucru înseamnă că va exista o cerere uriaşă de energie electrică.

În acelaşi timp, însă, cred că putem găsi soluţii de dezvoltare durabilă la reactoarele 3 şi 4, dacă ne uităm spre Vest, în special către Statele Unite şi Canada, ţările de unde provine tehnologia pe baza căreia a fost dezvoltată centrala nucleară de la Cernavodă.

Un motiv adus în discuţie de cei care susţin necesitatea implicării Chinei în sistemul energetic românesc este acela că România nu ar avea finanţare. Fals. În realitate, aceste proiecte pot fi dezvoltate cu fonduri europene. În plus, în cazul companiilor de utilitate publică, există un interes uriaş din partea românilor.

Am văzut acest lucru odată cu listarea la bursă a Romgaz. Cetăţenii români au în bănci 80 de miliarde de euro. La aceşti bani se adaugă banii românilor din diaspora. Mai puţin de cinci la sută din această sumă este suficientă pentru a dezvolta Reactoarele 3 şi 4.

Cu stimă, Daniel Gheorghe, deputat al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Gheorghe.

Domnul Florin Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Câtă credibilitate mai are astăzi un om politic sau decident local atunci când se angajează că va demara reforma? Cred că răspunsul îl cunoaştem cu toţii. De unde provine această lipsă de încredere a cetăţenilor? Este iarăşi uşor de spus. Fără excepţie, toate perioadele electorale din ultimii douăzeci şi cinci de ani au fost marcate de promisiuni de reformă. Toate partidele politice şi toţi politicienii au clamat la unison că, dacă vor fi aleşi, vor face reformă. Din păcate, câtă reformă s-a făcut în România se poate vedea cu ochiul liber.

Reforma din educaţie. Atâta reformă am avut în educaţie, încât anual mii de posturi didactice sunt ocupate de suplinitori, pentru că dascălii de profesie au fugit de salariile mizere din sistem. Reforma se vede şi în miile de şcoli fără avize sanitare, fără încălzire, cu pereţi scorojiţi şi cu băncile rupte şi fără materiale didactice. Reforma din educaţie se poate măsura şi prin cel mai mare număr de analfabeţi la mia de locuitori din Uniunea Europeană, la miile de copii din mediul rural care părăsesc şcoala, la miile de studenţi de elită care părăsesc definitiv ţara.

Reforma din sănătate. Şi pe aceasta România a încheiat-o. Zeci de spitale s-au închis, zeci de mii de medici au părăsit deja ţara şi nu îi vom mai recupera vreodată, miliarde de lei se duc în toate direcţiile numai către nevoile pacienţilor nu. În cele mai multe unităţi sanitare dotările sunt la fel ca acum patru decenii, iar pacienţii trebuie să vină cu pastilele şi pansamentele de acasă.

Reforma din economie. Cred că este prima finalizată, încă de la sfârşitul anilor ´90, atunci când fabrici competitive sau active strategice au fost privatizate împotriva intereselor naţionale sau au dispărut definitiv, fără ca cineva să-şi dea seama sau cineva să fie tras la răspundere.

Stimaţi colegi,

Bănuiesc faptul că aţi înţeles nota ironică pe care am avut-o la modul în care a fost înţeleasă şi mai ales cum a fost făcută reforma din România. Sărăcia în care se zbat mai bine de 30% dintre români, serviciile publice scumpe şi de proastă calitate sunt rezultatul modului în care a fost compromisă reforma ori de câte ori a fost clamată. Majoritatea personajelor publice se înghesuie acum să spună că singura soluţie este ca reforma să vină de la Bruxelles. Voi spune şi eu ceea ce spunea Vasile Boerescu după Convenţia de la Paris: "Europa ne-a ajutat ... rămâne să ne ajutăm şi noi înşine!". Aşadar, îndreptarea lucrurilor nu poate veni decât de la noi, din decizii corecte îndreptate către interesul cetăţenilor, şi nu din decizii ghidate de interese particulare.

Deputat UNPR, Florin Gheorghe.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Buican.

Domnul Cristian Buican:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Conectarea municipiului Râmnicu Vâlcea la autostrada Sibiu-Piteşti".

Stimaţi colegi,

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta câteva dintre argumentele privind necesitatea conectării municipiului Râmnicu Vâlcea la viitoarea autostradă Sibiu-Piteşti. În ultimii ani, am militat pe toate căile posibile pentru realizarea tronsonului de autostradă Sibiu-Piteşti, considerând că acest proiect este vital pentru dezvoltarea durabilă a României.

În data de 7 noiembrie 2015, în urma presiunilor publice şi a unei decizii de transparentizare a dezbaterilor publice privind cel mai important proiect de infrastructură rutieră din exerciţiul financiar 2014-2020 al Uniunii Europene, CNADNR a publicat pe site informaţiile puse la dispoziţie de firma care a câştigat licitaţia pentru refacerea studiului de fezabilitate la tronsonul de autostradă Sibiu-Piteşti. În data de 23 noiembrie 2015 a avut loc la Râmnicu Vâlcea, la iniţiativa autorităţilor publice judeţene vâlcene o primă dezbatere la care au fost invitaţi specialişti, reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai transportatorilor, parlamentari şi reprezentanţi ai CNADNR. Dacă în documentele puse în dezbatere publică au fost anunţate cinci variante, reprezentanţii companiei naţionale şi cei ai firmei care lucrează la studiul de fezabilitate ne-au dat de înţeles că varianta de traseu ce va fi aprobată este cea iniţială, lucru ce a reieşit şi din fostul studiu de fezabilitate.

În ultimii patru ani toţi miniştrii transporturilor şi-au motivat întârzierea, nepermis de lungă, a demarării procedurilor de refacere a studiului de fezabilitate, de necesitatea studierii unor noi variante de trasee şi de obligativitatea noului studiu de fezabilitate, de a oferi o alternativă viabilă de conectare a municipiului Râmnicu Vâlcea la viitoarea autostradă Sibiu-Piteşti.

Doresc să menţionez că în contextul în care noul Guvern a transmis deja public că doreşte o deschidere reală la dialog şi dezbatere cu societatea civilă, cu administraţiile publice locale sau judeţene şi parlamentari şi în conformitate cu declaraţiile publice ale primului-ministru, Dacian Cioloş, conform cărora acest tronson de autostradă este prioritar pentru construcţia infrastructurii rutiere din România, îmi exprim speranţa că acest important proiect va beneficia de atenţia necesară din partea Ministerului Transporturilor şi chiar a primului-ministru.

Importanţa acestui tronson de autostradă pentru judeţul Vâlcea şi pentru municipiul Râmnicu Vâlcea este una vitală, mai mulţi investitori manifestându-şi interesul de a dezvolta la Râmnicu Vâlcea unităţi de producţie de nivel mediu şi mare.

O să scurtez, domnule preşedinte.

De aceea, stimaţi colegi, vă rog să vă raliaţi demersului nostru de a asigura conectarea municipiului Râmnicu Vâlcea cu viitoarea autostradă la nivel de drum expres, oferind astfel şansa unui întreg judeţ de a se dezvolta şi de a prospera.

Vă mulţumesc.

Cristian Buican, deputat de Vâlcea.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Marica şi încheiem.

Domnul Petru-Sorin Marica:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Bugetul de stat pe anul 2016, prioritatea absolută a României".

Stimaţi colegi,

Mai sunt câteva săptămâni până începe anul următor şi Proiectul Legii bugetului de stat pe 2016 încă nu a ajuns în Parlamentul României. Consider şi veţi fi de acord cu mine că nu există nicio altă urgenţă mai mare pentru actualul Guvern şi pentru buna funcţionare a ţării decât aprobarea acestui proiect de lege.

Timp de trei ani Guvernul social-democrat a structurat politica bugetară în jurul unor obiective foarte clare: educaţie, sănătate şi investiţii. În ceea ce priveşte educaţia şi sănătatea, a ales să repare nedreptăţi salariale, mai mult sau mai puţin liberale, să mărească salariile şi să scadă taxele şi procedând astfel, a obţinut relansare economică susţinută şi stabilă.

În aceste condiţii, actualului Executiv i-a rămas în agendă stimularea investiţiilor, în special în infrastructură şi am înţeles că în proiectul de buget au fost deja prevăzute fonduri, atât la Ministerul Dezvoltării, cât şi la Ministerul Transporturilor, iar pe partea de legislaţie Executivul va avea de prezentat Parlamentului Legea salarizării unice, însoţită de un pachet de legi care să reprezinte reforma administraţiei.

Incertitudinea care planează în acest moment asupra structurii bugetare pentru anul 2016 este, însă, contraproductivă. Ar fi fost necesar şi util să avem deja pusă la dispoziţie o descriere principială a proiectului de buget, dar putem să înţelegem dificultăţile legate de timpul foarte scurt avut la dispoziţie pentru finalizarea documentului.

România are însă nevoie urgentă de adoptarea bugetului de stat, dar stringenţa acestei situaţii nu va transforma dezbaterile parlamentare în simple dialoguri formale sau superficiale, dimpotrivă, vom analiza cu maximă responsabilitate modul în care Guvernul alege să gestioneze banii care sunt luaţi de la cetăţenii României pentru a fi folosiţi pentru cetăţenii României.

Vă mulţumesc.

Sorin Marica, deputat PSD Hunedoara.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor. Luăm o pauză de cinci minute. Revenim cu lucrările în plen la 10,07.