Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,40.

Lucrările şedinţei au fost conduse în prima parte de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuit de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de domnul Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Laurenţiu Chirvăsuţă, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Florin Iordache:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declar deschisă şedinţa de astăzi, 26 aprilie, consacrată declaraţiilor politice şi, pentru început, îl invit pe domnul deputat Ion Eparu, Grupul PSD. Se pregăteşte domnul deputat Aurelian Mihai, Grupul PNL.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Mărturisesc că îmi propusesem să nu mai dau citire acestei declaraţii politice, în urma unor discuţii pe care le-am avut cu domnul ministru Curaj şi, de asemenea, a unor interpelări pe care i le-am adresat.

Modul în care domnul ministru a considerat necesar să-mi răspundă la întrebările directe, precum şi răspunsurile primite la interpelări m-au determinat, însă, să revin asupra hotărârii şi, ca atare, dau citire acestui material: "Înscrierea la clasa pregătitoare, primul rateu al sistemului de învăţământ românesc".

Stimaţi colegi,

Problema pe care vreau s-o semnalez astăzi este una care de la an la an se agravează, în contextul unor previziuni, din păcate, deloc optimiste. Ştim cu toţii că orice părinte îşi doreşte accesul propriului copil în cea mai bună şcoală. Pentru că legea prevede anumite condiţii pentru înscriere, soluţia nu a întârziat să apară: mutarea reşedinţei, în acte, în circumscripţia dorită. Fenomenul a căpătat amploare, astfel încât situaţia riscă să fie scăpată de sub control. În Ploieşti, de exemplu, de la 25 de locuri aprobate în mod obişnuit pentru o clasă pregătitoare, s-a ajuns la 34 de copii, în condiţiile în care spaţiul disponibil este acelaşi, la fel şi resursa umană.

În acelaşi timp, tot în Ploieşti, uneori chiar în aceleaşi cartiere, cu unităţi de învăţământ care abia mai fac faţă solicitărilor, sunt şi şcoli care nu reuşesc să acopere nici măcar jumătate din clasă. Ajungem astfel la dilema părinţilor cu copii preşcolari să aleagă o şcoală bine cotată, cu performanţe confirmate de-a lungul anilor sau o şcoală obişnuită capabilă să asigure condiţii decente de studiu tuturor copiilor înscrişi? Pentru că, mai nou, prestigiul fiecărei unităţi de învăţământ se măsoară în funcţie de cât de înghesuiţi vor sta elevii care la toamnă iau pentru prima dată contact cu şcoala.

Este dreptul fiecăruia să decidă pentru viitorul copilului său şi, în mod evident, vedem aplicat în educaţie un principiu testat deja de foarte multă vreme în economie, ceea ce nu este rău. În schimb, este nepermis ca factorii decizionali să nu reacţioneze la aceste tendinţe şi să ducă astfel la crearea unui blocaj care înseamnă, în esenţă, risipă de resurse şi compromiterea calităţii procesului instructiv-educativ, tocmai în cazurile în care această calitate a atins probabil cel mai înalt nivel pentru ţara noastră.

Înţeleg că acesta este preţul pentru prestigiul unităţii de învăţământ. Însă trebuie reevaluat sistemul şi îndreptate cauzele care generează astfel de dezechilibre. În prezent, conform prevederilor art. 104 alin. (3) şi (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, "finanţarea de bază a unei unităţi şcolare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev, cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului".

Dacă întrebaţi un director de şcoală de la o unitate dintre cele mai bine cotate... să le spunem, veţi afla că tocmai acesta are probleme financiare uriaşe, pentru că are de plătit cele mai mari salarii şi de asigurat resurse pentru cei mai mulţi copii. Vorbim despre legi şi salarizare în funcţie de performanţă, încercând să impunem criterii externe, când în acest domeniu, cel puţin, ele există, au apărut de la sine şi le avem în faţă an de an în fiecare statistică întocmită de minister.

Avem şcoli cu zero solicitări de înscriere, avem şcoli cu zero candidaţi la admitere, avem şcoli cu zero promovabilitate la evaluarea naţională şi bacalaureat şi avem şcoli care, în ciuda acestor rezultate, care au devenit regulă, nu nefericită excepţie, funcţionează de multe ori în clădiri supradimensionate, cu un colectiv complet de profesori şi, mai ales, fără nicio strategie de a scăpa de eticheta care le-a fost pusă.

Stimaţi colegi,

Este necesară realizarea unei noi formule de calcul pentru bugetele şcolilor şi este necesar să începem să gândim altfel modul în care structurăm reţeaua şcolară. Nu sugerez deloc desfiinţarea fizică a acestor unităţi de învăţământ care nu au făcut şi nu fac performanţă, ci sugerez o echilibrare a sistemului în funcţie de principiul enunţat anterior. Şi educaţia este tot o investiţie, poate cea mai importantă, pentru că este o investiţie în cunoaştere şi în viitor, în următoarele generaţii.

Vă mulţumesc.

Prof. univ. Ion Eparu, deputat de Prahova.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Aurelian Mihai, Grupul PNL, se pregăteşte domnul deputat Sorin Iacoban, Grupul PSD.

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

A început Săptămâna Patimilor, o săptămână care, la propriu şi poate şi la figurat, pentru câţiva colegi politicieni este una deosebită, după ambiţia şi, mai târziu, priceperea acestor colegi care astăzi se prezintă în faţa electoratului depunându-şi candidaturile pentru a fi consilieri locali, judeţeni, primari, preşedinţi de consilii judeţene, în speranţa că vor convinge electoratul pentru a le acorda votul de care vor avea nevoie pe 5 iunie... şi după pricepere am spus.

Într-o clasă politică în care în ultima vreme constat că se face mai puţină politică acolo unde ar trebui să se facă şi mai puţină administraţie la nivelul primăriilor şi consiliilor judeţene, parcă ar fi mai utilă decât oricând mobilizarea la vot a cetăţenilor, pentru că în aceste alegeri care vor urma, cu siguranţă, mai mult decât partidele politice care-şi vor prezenta ofertele electorale şi candidaţii care vor solicita votul în iunie şi pe tot cuprinsul campaniei electorale, cu siguranţă vor avea de câştigat cetăţenii care vor dori să iasă la vot.

După 11 ani trăiţi în diaspora, am constatat că în acele oraşe unde am locuit şi în Spania, îndeosebi unde am trăit o mare parte din timp, diferenţa o dau întotdeauna toţi cei care votează în acea zi, în care puterea de vot este una importantă pentru societatea civilă şi pentru societate, în ansamblu. Această chestiune face diferenţa. Câştigă întotdeauna cei care ies la vot: cetăţenii.

Eu le urez succes atât candidaţilor din România pentru alegerile locale, cât şi românilor care se prezintă la vot în alegerile parţiale, locale, în Italia, fie că vorbim de cei din Roma, din Torino, şi bine ar face să ne ceară sprijinul, pentru că noi am prezentat disponibilitatea noastră de a-i ajuta înainte de a începe campania electorală şi înainte de a veni pe ultima sută de metri când, practic, se încheie campania electorală, pentru a le sări în ajutor, dacă este nevoie, pentru a-i ajuta cu un sfat sau, pur şi simplu, pentru a ne consulta, spre folosul şi pentru binele cetăţenilor din diaspora.

Mulţumesc tuturor celor care zilele trecute în Zaragoza, în Lerida şi în Barcelona au făcut tot posibilul pentru a mă întâlni cu cât mai mulţi români şi a le explica atât elementele necesare privitoare la Legea votului prin corespondenţă şi avantajele legislative pe care în această legislatură Parlamentul României, şi mai mult Camera Deputaţilor, a făcut tot posibilul ca aceşti români din diaspora să aibă în vedere şi să poată beneficia de aceste mici victorii, poate pentru prima dată într-un Parlament de după Revoluţie.

Urez, aşadar - pentru că nu voi mai avea ocazia fiind Săptămâna Mare, fiind Săptămâna Patimilor - tuturor celor care sărbătoresc Sfintele Paşti în afara ţării să aibă parte de multă pace în suflet, linişte sufletească, bineînţeles, şi dorul să nu-i îngenuncheze, pentru că ţara este departe şi familiile nu sunt aproape, iar visele dumnealor să se realizeze oriunde s-ar afla, cu voia lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Anton Doboş, Grupul PNL.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi vom vorbi despre "Pericolul ascuns din spitalele româneşti".

Aşa cum am aflat din mass-media românească a ultimelor zile, infecţiile intraspitaliceşti sunt favorizate de calitatea îndoielnică a dezinfectanţilor folosiţi sau din cauza diluării premeditate a acestora.

Raportul anchetei jurnalistice dezvăluie faptul că dezinfectanţii folosiţi în spitale au o concentraţie mai mică decât cea standard, de 3 până la 9 ori.

Diluarea acestor dezinfectanţi este produsă de cele mai multe ori chiar de distribuitor, probabil dintr-un motiv economic, care însă expune la un risc major vieţile bolnavilor trataţi în spitale, care oricum au deficienţe ale aparatului imunitar, tocmai din cauza stării de sănătate precare.

Procedura licitaţiilor pentru aceste materiale de dezinfecţie este una simplistă şi care nu oferă garanţia produsului licitat. Într-adevăr, la licitaţiile de profil, distribuitorii sau producătorii de dezinfectanţi prezintă mostre conforme care trec prin filtrul calităţii standard al produsului, însă ceea ce livrează efectiv diferă foarte mult de mostra prezentată. Nu înţelegem de ce managerii de spitale, la preluarea produsului licitat, nu îl supun unei verificări amănunţite care să confirme parametri trecuţi în caietul de sarcini şi verificaţi cu ocazia analizei acestei mostre.

Nu înţelegem de ce nicio instituţie abilitată în domeniu nu s-a sesizat încă şi nu verifică concentraţia dezinfectanţilor şi conformitatea lor cu documentele de licitaţie.

Nu înţelegem de ce românii care se prezintă la unităţile spitaliceşti trebuie să fie supuşi unui risc major de îmbolnăvire cu bacterii, care au suferit mutaţii, devenind aproape imune la orice schemă de tratament cu antibiotice.

De ce managerii din spitale nu manifestă rol activ în această problemă, nu putem şti cu adevărat. Pot fi şi dumnealor victimele unor angajaţi, proprii părtaşi la această mega afacere, ori victimele unor presiuni faţă de care nu pot rezista, sau pur şi simplu ne întrebăm, sistemul românesc de sănătate este bolnav? Cu ce preţ?

Preţul plătit este unul care ar putea pune în pericol siguranţa naţională. În sistemul de sănătate românesc se tratează şi medicii, fie ei directori de spitale sau nu.

Nu trebuie să uităm că de nenumărate ori medicii români garantează rezultatul intervenţiei chirurgicale, însă nu pot garanta evoluţia pacientului postoperator, tocmai din cauza dobândirii de infecţii intraspitaliceşti.

Din această cauză am ajuns în situaţia de a fi pe primul loc în ţările Uniunii Europene la numărul de decese cauzat de infecţiile intraspitaliceşti. Ce a făcut Guvernul tehnocrat? Guvernul tehnocrat se războieşte mai nou cu pacienţii, pare că îi ceartă că suprasolicită în mod abuziv sistemul medical. Guvernul tehnocrat a găsit soluţia pentru criza financiară a sistemului, renunţând la decontarea serviciilor medicale pentru 4.100 de paturi, numai în acest an, fără să înţeleagă faptul că pacienţii, de cele mai multe ori, stau câte doi în pat, că numărul de îmbolnăviri şi internări nu a scăzut în ultimii 2 ani.

Domnule prim-ministru, ce se întâmplă cu dezinfectanţii diluaţi? De ce nu sesizaţi chiar dumneavoastră instituţiile abilitate ale statului, să cerceteze aceste lucruri?

Dragi colegi,

Situaţia descoperită de jurnaliştii din presa românească trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toată societatea românească. Sistemul medical românesc pare a fi sugrumat de operaţiuni financiare în care profitul joacă rolul principal, în detrimentul integrităţii şi sănătăţii românilor. În această situaţie, nu greşim dacă afirmăm că există elemente care să ne conducă la concluzia că România se confruntă cu un fenomen de iresponsabilitate majoră din partea celor care sunt numiţi să aibă grijă de sănătatea noastră, a românilor.

Poate că autorităţile statului ar trebui să manifeste un rol activ, cât mai urgent, pentru ca situaţia să nu scape complet de sub control. Statul român are obligaţia asigurării unor condiţii suficiente pentru ca toţi cei ce apelează la sistemul public de sănătate să poată să se însănătoşească sau să îşi amelioreze suferinţa. Or, aceasta înseamnă că în situaţia de criză ca cea a dezinfectanţilor neconformi, folosiţi cu bună ştiinţă, statul are obligaţia să intervină de urgenţă, în situaţia deosebit de gravă reclamată care, din păcate, se manifestă şi a făcut deja numeroase victime.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.

Domnul Florin Iordache:

Şi eu vă mulţumesc.

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Anton Doboş. Se pregăteşte doamna deputat Ana Birchall, Grupul PSD.

Domnul Anton Doboş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Apreciez iniţiativa domnului prim-ministru Dacian Cioloş de a purta discuţii cu parlamentarii din Moldova.

La întâlnirea de ieri, de la Iaşi, cu o parte a membrilor Guvernului, s-a discutat despre cele mai importante probleme şi proiecte pentru regiunea Moldovei.

Cu siguranţă, cea mai dezbătută problemă a fost cea a autostrăzii care leagă Moldova de Transilvania.

Această autostradă nu este un proiect cu miză electorală cu care să se laude un parlamentar în colegiu sau un partid într-un judeţ. Miza este una enormă, este vorba de viitorul românilor ca naţiune. De ce spun asta?

Dacă ne vom uita pe harta autostrăzilor peste câţiva ani, vom vedea două Românii: una formată din Sud şi Vest, foarte bine conectată prin autostrăzi de vestul Europei, de la Constanţa până la Lisabona sau Oslo; cealaltă Românie, formată din partea de Est şi de Nord, care este total ruptă de restul ţării şi are aceleaşi legături cu Europa, cum are şi cu fostele state URSS. Nu vreau să acceptăm ideea ca la 100 de ani de la Marea Unire să avem de fapt două Românii.

Regiunea de Nord-Est are nevoie imediat de introducerea pe lista de investiţii pentru perioada 2014-2020, în Masterplanul General de Transport al României, MPGT, a Tronsonului de autostradă Târgu Mureş - Târgu Neamţ, fără condiţionare de derogare de deficit pentru România din partea Uniunii Europene.

Nu există niciun motiv pentru care acest lucru să nu se facă, decât dacă nu se vrea. Acest studiu şi proiectul tehnic vor dura foarte mult, fiind vorba de o zonă foarte dificilă şi o procedură de avizare a soluţiilor tehnice pe partea de mediu, foarte lungă, deoarece traseul traversează Siturile Natura 2000. La aceasta se mai adaugă timpul necesar procedurilor de licitaţie pentru aceste servicii.

Dacă procedurile pentru demararea proiectului s-ar demara acum şi s-ar lucra intens, tot se va ajunge în 2021 cu procedura de licitaţie pentru lucrările de execuţie, deci suntem deja în întârziere.

Ce este important pentru Moldova, atât pentru investitorii care vor să vină, cât şi pentru cetăţenii care nu mai văd niciun viitor în această zonă şi se gândesc să emigreze din Moldova spre Vestul Europei sau alte părţi ale ţării, este un semnal serios că se începe acest proiect de traversare a munţilor.

Premierul Dacian Cioloş şi-a luat angajamentul la Iaşi că va trimite un proiect de lege în septembrie care să specifice clar că există două mari priorităţi pentru infrastructura din România care să lege cele trei provincii istorice: Piteşti-Sibiu şi Iaşi-Târgu Mureş. Până atunci, aşteptăm să se îndeplinească promisiunea de a da drumul studiului de fezabilitate şi pentru Autostrada Montana.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Deputat Anton Doboş.

Domnul Florin Iordache:

Da. Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Ana Birchall. Se pregăteşte doamna deputat Florica Cherecheş, Grupul PNL.

Doamna Ana Birchall:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

În Săptămâna Mare pe care o traversăm în aceste zile cel mai potrivit lucru este să vorbim despre ce înseamnă Învierea sau Sărbătoarea Pascală pentru fiecare dintre noi şi cum ne pregătim pentru întâmpinarea ei. Valorile creştine capătă valenţe deosebite în preajma Sfintei Sărbători a Paştelui.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Pentru noi, românii, Paştele sau Învierea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creştine, alături de Crăciun şi de Rusalii, fiind în esenţă o sărbătoare a pătimirii, a jertfei şi a triumfului Mântuitorului asupra morţii de care beneficiază întreaga creaţie.

Fiecare dintre noi ne pregătim pentru această sărbătoare care ne defineşte credinţa, printr-o introspecţie mai profundă, printr-o mai mare apropiere de cele sfinte şi prin îngăduinţă şi dragoste sporite faţă de cei de lângă noi.

Dincolo de dimensiunea religioasă a sărbătorii care ne stă înainte la sfârşitul Săptămânii Patimilor, regăsim în praznicul pascal o conştientizare a importanţei familiei, a comunităţilor locale şi a frumoaselor tradiţii care împodobesc creştinismul ortodox românesc.

Obiceiurile legate de sărbătoarea Paştelui ne dezvăluie ansamblul de valori frumoase care împodobesc chipul acestui popor: încondeiatul ouălor ne trimite cu gândul la comunitate, la familie; bucatele tradiţionale pregătite în gospodărie ne vorbesc despre dragostea faţă de cei din jur, de hărnicie, de cultul muncii sau de dimensiunea comunitară a existenţei pe aceste meleaguri; curţile bisericilor şi ale mănăstirilor, inundate de lumina lumânărilor miilor de credincioşi, vorbesc despre rădăcinile creştine ale acestui popor, despre valorizarea trecutului şi despre legătura dintre generaţii.

Aceste valori, bazate pe credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă de cei din jur, reprezintă un factor de coeziune în comunităţile româneşti şi un permanent model la care te poţi raporta ori de câte ori rătăceşti calea pe care trebuie să o urmezi.

Apelul la tradiţie şi întoarcerea la adevăratele valori ale poporului român constituie un tezaur important al cărui potenţial trebuie mai bine pus în valoare.

Anul acesta voi sărbători Paştele într-o mănăstire de la mine din colegiu, de pe frumoasa Vale a Tutovei, în mijlocul unor oameni dăruiţi şi chemaţi de Dumnezeu la slujire cu timp şi fără timp. Întotdeauna am găsit liniştea şi energia de care am nevoie, şi aveam nevoie, ori de câte ori am păşit pragul Mănăstirii Naşterea Maicii Domnului din comuna Alexandru Vlahuţă din judeţul Vaslui. Aici timpul pare că s-a oprit în loc şi, alături de credincioşii minunaţi din colegiul meu, de pe plaiurile vasluiene mângâiate de undele Tutovei, simt că sunt martor al perenităţii valorilor şi tradiţiilor româneşti din Grădina Maicii Domnului.

Săptămâna Patimilor, cea care premerge praznicul Învierii Domnului, este un îndemn pentru fiecare dintre noi la căinţă sinceră, la recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi la slujirea plină de dragoste şi jertfă faţă de aproapele nostru.

În aceste zile este un bun prilej să lăsăm în spate vanitatea şi războaiele personale şi să încercăm împreună cu familiile noastre şi cu cei dragi să redevenim, în comportament şi în fapte, creştinii autentici pentru care s-a răstignit Hristos.

Păstrarea minunatelor tradiţii pascale, cum sunt încondeiatul ouălor, coptul păştilor sau prepararea mielului pentru masa de Paşte, înseamnă raportarea permanentă la trecut, la moştenirea lăsată de strămoşii noştri şi la tezaurul spiritual pe care trebuie să îl dăruim mai departe copiilor noştri.

Nesocotirea rădăcinilor creştine ale neamului românesc ne face mai vulnerabili, mai divizaţi şi mai expuşi eşecului, ca popor, în raport cu provocările istoriei cărora trebuie să le facem faţă.

Sărbătoarea Paştelui este un prilej să ne gândim şi să ne privim în oglinda sufletului, şi să gândim, şi să vedem dacă ne-am ridicat la înălţimea valorilor autentice pe care Creştinismul le presupune, şi dacă ne raportăm la ele nu doar declarativ, ci şi existenţial.

Vă doresc un Paşte liniştit, plin de lumină, alături de familiile dumneavoastră şi de cei dragi dumneavoastră, şi fie ca Bunul Dumnezeu să vă dea tot ceea ce este mai bun şi mai frumos pentru dumneavoastră şi familiile dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Ana Birchall, Colegiul nr. 5, Vaslui.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Florica Cherecheş, Grupul PNL.

Doamna Florica Cherecheş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "E timpul să trecem de la vorbe la fapte".

În ultimul timp se vorbeşte de necesitatea şi oportunitatea dezvoltării învăţământului profesional, mai ales a celui în sistem dual, dar, practic, nici Guvernul PSD şi nici Guvernul actual nu a luat măsuri concrete în acest sens. Mai mult, în necunoştinţă de cauză, se încearcă acum aplicarea unei ordonanţe de urgenţă, emisă în decembrie 2014 de ministrul Sorin Cîmpeanu, act normativ elaborat în pripă, fără consultarea agenţilor economici.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2014 dă o interpretare denaturată conceptului de învăţământ dual, punând doar o etichetă falsă pe un produs fără nicio legătură cu originalul. Am cerut de mai multe ori adoptarea cu amendamente a ordonanţei sau abrogarea ei de urgenţă, deoarece aduce confuzie şi birocraţie inutilă şi împiedică deprinderea unei meserii pentru tineri.

Învăţământul profesional de tip dual constituie formare profesională iniţială şi nu trebuie să fie limitat doar la un învăţământ de tip "a doua şansă", aşa cum din nefericire îl consideră şi ministrul Adrian Curaj. Conform declaraţiilor sale la o emisiune televizată recent, elevii care merg la liceu şi realizează în clasele terminale că nu au şanse să ia bacalaureatul pot să opteze pentru a-şi continua studiile în învăţământul profesional. Nu s-ar ajunge aici dacă elevii ar fi consiliaţi şi orientaţi profesional încă din gimnaziu, pentru că nu e obligatoriu să facă toţi liceul, şi elevilor ar trebui să li se prezintă opţiunile în clasa a VIII-a. Este timpul să trecem de la declaraţii la fapte concrete şi să dăm o şansă acelor elevi care nu au un nivel ridicat academic, dar ar putea face performanţă în învăţământul profesional cu posibilitatea continuării studiilor în viitor. Este esenţial să oferim elevilor în gimnaziu o consiliere profesională de calitate pentru a-i ajuta să-şi descopere abilităţile naturale şi pentru a lua o decizie raţională în ceea ce priveşte viitorul lor profesional.

De asemenea, trebuie ca Ministerul Educaţiei să aloce resurse pentru promovarea intensivă a învăţământului profesional, pentru că de specialişti calificaţi într-un domeniu căutat pe piaţa muncii va fi întotdeauna nevoie, şi astfel copiii noştri ar avea un viitor în România şi nu ar fi nevoiţi să plece din ţară să-şi facă un rost.

Stimaţi membri ai Guvernului, vă rog să vă consultaţi cu agenţii economici pe tema organizării cât mai adecvate a sistemului de formare profesională în România, pentru a înţelege ce anume se caută pe piaţa muncii şi cum puteţi colabora pentru a asigura forţa de muncă pe care aceştia şi-o doresc!

Există nenumărate exemple de bună practică în ţările europene pe care România le poate adapta realităţilor noastre şi le poate transforma în modele de succes, dar este esenţială colaborarea permanentă dintre sistemul de învăţământ şi mediul economic.

Am remarcat în răspunsurile exhaustive pe care le-am primit la întrebările mele parlamentare legate de acest subiect că ministerele implicate, al economiei şi al educaţiei, înţeleg importanţa învăţământului profesional în sistem dual şi că "între priorităţile strategice pentru 2016 ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în calitate de coordonator naţional pentru elaborarea şi implementarea strategiilor unitare şi coerente în domeniul educaţiei şi cercetării, se înscrie şi reglementarea şi implementarea la scara naţională a învăţământului profesional dual".

Din păcate, ceea ce s-a transpus în actul normativ din decembrie 2014 nu ajută deloc învăţământul profesional şi nu are nicio legătură cu ceea ce au dorit reprezentanţii angajatorilor consultaţi în martie 2014 pe această temă.

Între timp, aştept cu nerăbdare, apariţia la jumătatea lunii mai, a documentului pe care ministrul Curaj l-a anunţat recent cu privire la ce înseamnă "formarea post clasa a VIII-a".

Mulţumesc frumos.

Florica Cherecheş, deputat PNL de Oradea.

(Conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Guran.

Domnul Virgil Guran:

Vă mulţumesc.

Despre produsele româneşti.

Este un concept care nu a apărut la noi prima dată. Acest concept a apărut în alte ţări, în Germania, imediat după război, şi s-a dovedit că a ajutat foarte mult economia acelei ţări. Cred că trebuie să facem un efort conjugat pentru a conştientiza cetăţenii români că, dacă vom consuma produse româneşti, vom ajuta mult economia, de fapt, vom ajuta ridicarea nivelului de trai pentru toţi românii.

Din păcate, este greu, s-a mai încercat, dar nu trebuie să abandonăm, trebuie să-i învăţăm că a consuma produse româneşti înseamnă locuri de muncă, înseamnă profit pentru firmele din România, înseamnă impozite pentru stat şi înseamnă dezvoltare, până la urmă.

Din păcate, odată cu relaxarea fiscală şi cu o mică creştere salarială, şi o mică creştere a pensiilor, a crescut importul, cu alte cuvinte surplusul de bani existenţi pe piaţă, puterea de cumpărare a românului s-a reflectat în a importa produse din alte ţări.

Ce se întâmplă atunci? Îi ajutăm pe cei din Germania, din Franţa, din Olanda să-şi vândă produsele, de fapt, să se dezvolte ei.

Încercăm să insuflăm această idee. Este şi o lege care sperăm să se aplice cât mai repede, care spune că produsele de bază româneşti trebuie să se afle în hipermarketuri în proporţie de 51%.

Deci prin tot ceea ce facem încercăm să promovăm această idee şi încercăm să conştientizăm românii că sunt câteva axe pe care trebuie să mergem pentru a ne dezvolta ca ţară. Una din aceste axe este cea a consumului intern, a produselor realizate în România.

Vă mulţumesc.

Deputat al PNL, Guran Virgil.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Zlati.

Domnul Radu Zlati:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Scandalul de la Operă ia proporţii hipertrofiate o dată cu trecerea zilelor şi o dată cu dovedirea o dată, şi încă o dată, a faptului că ministrul culturii nu este capabil să pună lucrurile pe făgaşul lor normal. Ca dovadă, într-o lună de zile, domnul Vlad Alexandrescu a schimbat de patru ori directorii şi directorii adjuncţi ai Operei Române.

Aflu ieri, citind presa, că în spatele protestului balerinilor români şi a personalului care li s-a alăturat în demersul lor de protest, aceşti balerini sunt de fapt manipulaţi de la Moscova, prin servicii specializate. Te doare mintea!

Oricum, dincolo de posibilele scenarii pe care le poate croi oricine, îl voi cita pe Ion Caramitru, proaspăt desemnat Ambasador Cultural Shakespeare în România, care, sâmbăta trecută, la Craiova, în cadrul Festivalului Shakespeare, la finalele unui prestigios experiment de cultură, spunea: "E o ruşine ce se întâmplă acum în cultura română. E un coşmar pe care-l trăim de patru luni şi jumătate. M-aş bucura să vă anunţ că acest coşmar s-a terminat".

Din păcate, coşmarul nu se va termina decât o dată cu demiterea domnului ministru al culturii, care sperăm să fie cât mai aproape în timp de Săptămâna Patimilor.

Zlati Radu, deputat al PNL.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

După pauză

(În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Florin Iordache, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Florin Iordache:

Îl invit pe domnul deputat Iane, Grupul PSD, la ultima declaraţie politică.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

N-aş fi ieşit la microfon astăzi, dar am auzit o vorbă spusă de domnul preşedinte Iohannis că se dezice de Guvernul acesta şi de miniştrii care conduc acest Guvern. Am să spun doar atât, şi am să citez dintr-o postare pe care am pus-o pe Facebook de dimineaţă: "Experimentul tehnocrat a eşuat."

Cum era de aşteptat, domnule Iohannis, experimentul dumneavoastră a eşuat. La nici şase luni de la învestire, Guvernul Cioloş manifestă semnele bolii de care suferă, şi anume "iresponsabili incompetentia".

Acest lucru s-a văzut de la criza bebeluşilor, cu anunţarea unor măsuri economice de criză, cu incoerenţa pe legea salarizării bugetare, cu protestele de stradă şi exemplele continuă.

Nici măcar cu excedent de la buget şi cu plan corect de creştere economică lăsat de Ponta, Guvernul dumneavoastră nu a fost în stare măcar să păstreze ceea ce primise de la Guvernul anterior. Aţi început să schimbaţi miniştrii? Păi unde este "competenţa tehnocraţilor"?

Acum ce faceţi? Vă deziceţi de "Guvernul meu"? Serios? Păi dacă pentru dumneavoastră şi pentru PNL chestiunea în cauză nu are importanţă, vă spun că pentru români o guvernare bună este esenţială. Este esenţială pentru viaţa şi starea lor economică, pentru un loc de muncă, pentru respect din partea autorităţilor.

Domnule preşedinte, vă rog să vă plimbaţi pe banii românilor, să faceţi plajă la Miami, să vă puneţi ce ambasador doriţi pe oriunde, să vă pregătească cu dedicaţie excursiile în străinătate pe banii noştri, sau să vă ocupaţi de rotirea candidaţilor la Primăria Capitalei... dar, domnule preşedinte, colegi liberali, vă rog să nu mai faceţi experimente atât de costisitoare pe seama poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Da. Şi din partea deputaţilor neafiliaţi, domnul deputat Remus Cernea.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Declaraţia mea politică se intitulează "Cum sunt protejaţi în Parlamentul României preoţii care au colaborat cu Securitatea comunistă".

Cunoaşterea adevărului istoric, inclusiv cu privire la momentele de umbră ale trecutului ţării noastre, este esenţială pentru înţelegerea acestora şi pentru a putea trage învăţămintele necesare, dar şi pentru a diminua riscul ca ele să se repete în viitor. Coşmarul trăit în România în regimul comunist trebuie dezvăluit, mai ales atunci când el priveşte teme precum deconspirarea securităţii şi impactul produs asupra vieţii cetăţenilor de către organele represive ale dictaturii.

Din nefericire, în legea actuală a fost introdus un amendament, în anul 2008, care îi exceptează practic pe preoţi de la posibilitatea de a fi verificaţi dacă au colaborat sau nu cu Securitatea comunistă. Pentru a repara acest abuz, am iniţiat, alături de alţi 7 parlamentari, Propunerea legislativă pentru modificarea prevederilor art. 3, lit. u şi art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, Pl-x nr. 42/2016.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, CNSAS, a transmis un punct de vedere în susţinerea proiectului. Consiliul Legislativ 1-a avizat favorabil, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a dat cu unanimitate un aviz favorabil. Chiar şi Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a emis un punct de vedere, că nu se opune aflării adevărului cu privire la preoţii care au colaborat cu Securitatea.

A fost şocant să văd însă cu câtă lipsă de scrupule s-a acţionat la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi pentru a se evita cu orice preţ chiar şi dezbaterea asupra propunerii legislative şi pentru a se obţine un raport negativ, chiar cu preţul încălcării brutale a prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor, iar autorul acestor nereguli este domnul deputat Ciprian Nica, găsit drept colaborator al Securităţii de către CNSAS şi având un verdict definitiv în acest sens al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în aprilie 2014.

Am transmis Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor o sesizare cu privire la încălcarea gravă a art. 52, 56, 57, 61, 66 şi 67 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, dar acesta nu s-a întrunit ieri din lipsă de cvorum.

În fapt, în data de 5 aprilie 2016, am fost prezent la şedinţa Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi pentru a susţine, în calitate de iniţiator, propunerea legislativă respectivă. În conformitate cu litera şi spiritul articolelor menţionate mai sus, ar fi trebuit să existe o examinare a iniţiativei legislative, iar eu aveam dreptul la cuvânt pentru a prezenta membrilor comisiei temeiurile propunerii legislative.

În loc să fie urmată procedura firească şi regulamentară de dezbatere şi examinare a propunerii, la începutul şedinţei, fără a mi se da cuvântul, deşi eram în sală, a fost supusă în câteva secunde la vot propunerea de raport negativ, care a fost adoptată de membrii comisiei. Dar orice propunere pentru raport favorabil ori negativ ar fi trebuit precedată de dezbatere şi examinare a propunerii legislative, aşa cum prevede Regulamentul, întrucât acesta este rostul şi rolul comisiilor. Am aşteptat ca dezbaterile de la următorul punct de pe ordinea de zi să se încheie, dezbaterea respectivei propuneri legislative durând aproximativ o oră şi jumătate şi desfăşurându-se conform Regulamentului, iniţiatorii fiind audiaţi şi existând o reală dezbatere şi examinare, pentru a cere totuşi cuvântul şi a-mi exprima protestul faţă de cele întâmplate.

Am explicat ceea ce s-a întâmplat şi în şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor din 13 aprilie, iar plenul a decis unanim retrimiterea la comisie. Dar, imediat după şedinţa de plen, propunerea legislativă a fost discutată la comisie, deşi a fost singurul punct pe ordinea de zi, iar şedinţa trebuia convocată cu cel puţin o zi înainte, conform art. 52 din Regulament.

Îmi doresc ca astfel de abuzuri să nu se mai repete în Parlamentul României, iar cel responsabil pentru acestea, adică domnul deputat Ciprian Nica, să fie sancţionat şi de către Camera Deputaţilor şi de către opinia publică.

Am precizat la finalul declaraţiei politice, am citat articolele din Regulament pe care mă bazez în drept în sesizarea pe care am făcut-o la Biroul permanent. Nu le mai dau citire acestora.

Vă mulţumesc foarte mult.

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Laurenţiu Chirvăsuţă, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Într-un minut începem şedinţa de dezbateri.