Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 10,32.

Lucrările şedinţei au fost conduse, în prima parte, de domnul senator Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului, şi de domnul deputat Nicolae-Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul deputat Georgian Pop, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Ion Marcel Vela, secretar al Senatului.

Partea a doua a şedinţei a fost condusă de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul deputat Georgian Pop, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Ion Marcel Vela, secretar al Senatului.

Din prezidiu a făcut parte şi domnul senator Niculae Bădălău, vicepreşedinte al Senatului.

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

V-aş ruga să luaţi loc în sală, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Urmează intonarea Imnului Europei şi Imnului naţional al României.

(Se intonează Imnul Europei "Oda bucuriei" şi Imnul naţional al României "Deşteaptă-te, române!".)

Domnule preşedinte al Comisiei Europene,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Domnule fost preşedinte al României,

Doamnelor şi domnilor foşti prim-miniştri, miniştri,

Doamnă comisar european,

Distinşi membri ai Corpului diplomatic,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună de astăzi a Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Suntem extrem de onoraţi de prezenţa domnului Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, care, cu ocazia vizitei de lucru în ţara noastră, şi-a exprimat dorinţa de a prezenta Parlamentului o alocuţiune cu tema "Viitorul Europei" şi ţin să subliniez faptul că anul acesta marcăm zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.

Jean-Claude Juncker este unul dintre cei mai longevivi lideri politici europeni aleşi în mod democratic. A fost prim-ministru al Luxemburgului timp de 18 ani şi este unul din artizanii monedei euro şi, mai presus de aceasta, un susţinător fervent al unei Uniuni Europene unite şi echitabile.

Alegerea Domniei Sale în funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, în iunie 2014, a reprezentat un succes al încercărilor de a aduce mai aproape de cetăţeni scrutinul european, fiind pentru prima dată în istoria Uniunii când principalele partide europene au desemnat un candidat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei.

Aşadar, permiteţi-mi să-l invit la tribuna Parlamentului României pe domnul Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene.

Domnule preşedinte,

Aveţi cuvântul. (Aplauze.)

Domnul Jean-Claude Juncker (preşedintele Comisiei Europene):

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru, cel care este acum în funcţie şi predecesorii săi,

Stimate fost preşedinte al României,

Stimată doamnă comisar,

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Sunt - se spune întotdeauna acest lucru, dar de această dată este adevărat — foarte bucuros să mă întorc la Bucureşti, în România, pe care am vizitat-o ultima dată în 2003. Este revoltător că nu am mai venit în România de atâţia ani. Este o mare onoare pentru mine să mă pot adresa dumneavoastră astăzi, distinşi membri ai Parlamentului, reprezentanţi ai poporului român, un popor curajos, voluntar, angajat şi pe care îl iubesc de atât de multă vreme, dacă nu dintotdeauna.

În acest an, când serbăm 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, îmi amintesc cu emoţie de acel 1 ianuarie 2007, un moment istoric când România s-a alăturat grupului de naţiuni europene, în sfârşit reconciliate.

În acea zi, am dat definitiv uitării Tratatul de la Ialta, acea sentinţă funestă din perioada postbelică, care dorea scindarea Europei în două tabere şi care i-a făcut pe români, precum şi pe celelalte popoare din Europa Centrală şi de Est să plătească un greu tribut: decenii întunecate, privarea de libertăţi, conştiinţe încătuşate, vise spulberate, biografii şi destine atât de frecvent întrerupte, dacă nu chiar distruse.

Şi sunt mândru că am participat la acest moment crucial din viaţa Uniunii noastre şi a României: doresc să vorbesc despre reconcilierea istoriei cu geografia în Europa. Deşi oamenii politici îşi pun rar amprenta asupra istoriei, noi am reuşit totuşi să înfăptuim, fără îndoială, un lucru important: extinderea UE şi aderarea la valorile ei au adus pacea, stabilitatea şi libertatea pe continentul nostru.

Am susţinut întotdeauna aderarea României la UE. Aşa cum spunea filosoful francez Blaise Pascal, îmi plac lucrurile care merg împreună. România şi UE merg împreună pentru că sunt legate printr-un destin comun. V-am sprijinit în parcurgerea acestui lung drum cu modestele mijloace de care am dispus în calitate de prim-ministru luxemburghez, aşa cum continui să vă sprijin şi astăzi, nu patern, ci ca un frate; vă voi sprijin fratern. Cunosc şi am cunoscut preşedinţii şi prim-miniştrii României democratice. Şi mulţumesc României pentru numeroasele distincţii şi dovezi de prietenie cu care nu a încetat să mă onoreze.

O coincidenţă fericită a calendarului preşedinţiilor Consiliului European a făcut ca, în decembrie 1997, la Luxemburg, în cadrul Consiliului European pe care îl prezidam, să hotărâm, de principiu, aderarea României. Şi, în aprilie 2005, tot la Luxemburg, dumneavoastră, împreună cu mine, în calitate de prim-miniştri, am putut semna tratatele de aderare. Nu mai este o simplă întâmplare, văd în asta un simbol puternic al relaţiilor strânse care există între români, luxemburghezi şi europeni. Sunt relaţii profunde, relaţii afective născute din sentimente şi căldură umană. Căldură umană, da, pentru că Europa este, în primul rând, o chestiune de suflet, mai multe inimi care bat împreună şi împart aceleaşi visuri.

Dacă mă adresez acum în franceză este pentru că dumneavoastră şi cu mine aparţinem francofoniei, această mare familie de 274 de milioane de persoane răspândită pe 5 continente, care vorbeşte aceeaşi limbă. Am fost întotdeauna surprins ca prim-ministru şi, acum, în calitate de preşedinte al Comisiei, de faptul că atunci când mă întâlnesc cu un membru al familiei francofone, mi se adresează în engleză. Dar asta e moda momentului. Mie îmi place franceza. Iar dacă aş fi fost acum în Transilvania, aş fi putut chiar să vorbesc în luxemburgheză pentru că mai multe mii de persoane vorbesc încă o limbă care seamănă cu luxemburgheza. Este o moştenire a secolului al XII-lea, când luxemburghezii s-au instalat la poalele Carpaţilor. Nu trebuie să credeţi propaganda germană, care vă face să credeţi că saxonii au fost primii care au venit în Transilvania. Primii au fost luxemburghezii. Să nu uitaţi.

Vi se adresează un prieten fidel al României, care nu-şi ascunde admiraţia. Ce evoluţie a avut România după anul 2000 şi cât de mult ne-a îmbogăţit!

Mă gândesc la cultura română, la artiştii săi, la intelectualii săi precum Elie Wiesel, de origine română, care a fost un martor important al tragediilor europene ale secolului XX. Mă refer şi la aportul geopolitic tradus prin consolidarea prezenţei UE în această regiune esenţiala în spaţiul Mării Negre.

Ca la fiecare extindere, primind în sânul său România, UE a câştigat mai multă greutate pe scena internaţională. România, la rândul său, şi-a sporit influenţa prin ancorarea tinerei sale democraţii într-o sferă de solidaritate europeană în care împărţim aceleaşi valori şi idealuri.

Nu întâmplător, i-am încredinţat comisarului român Corina Creţu portofoliul politicii de solidaritate europeană prin excelenţă, şi anume politica de coeziune. Şi trebuie să spun aici, în faţa reprezentanţilor poporului român, că îşi îndeplineşte excelent sarcinile la Bruxelles. Chiar aici în România, între 2007-2013, fondurile europene au acordat sprijin financiar unui număr de 2900 de IMM-uri, au contribuit la crearea a 101 de noi întreprinderi şi la crearea a 35000 de noi locuri de muncă; au permis, de asemenea, finanţarea a 570 de proiecte în sectorul cercetării şi inovării şi construirea mai multor sute de km de drumuri.

Dar nu este suficient, dragi prieteni, să ne bucurăm de drumul parcurs, trebuie să ne amintim că drumul a fost dificil şi istovitor. Adevărul este că mulţi europeni nu au nicio idee despre imensele eforturi făcute de români, mai ales de oamenii de rând, şi de extraordinara performanţă a întregii ţări de a-şi reforma, în timp foarte scurt, sistemul economic, social, politic, judiciar, şi de a le alinia cu principiile care guvernează construcţia europeană.

Astfel, în acest loc important al democraţiei române, îmi doresc să aduc un omagiu solemn curajului şi voinţei poporului român şi conducătorilor săi politici, ce ţineau în mâinile lor o busolă europeană.

Acest curaj, această voinţă nu au încetat să mă impresioneze, inclusiv în ceea ce priveşte punerea în aplicare a reformelor viitoare. Acesta este motivul pentru care m-am angajat să închid Mecanismul de Cooperare şi Verificare până la sfârşitul mandatului Comisiei mele, şi o vom face. Condiţiile aferente sunt deja prezente: România a făcut eforturi importante în ultimii 10 ani şi a înregistrat progrese considerabile în reformarea sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei. (Aplauze.)

Astfel, voi face totul, împreună cu voi, ca să onorez acest angajament al Comisiei mele. Şi aş vrea să subliniez, în denumirea acestui mecanism, importanţa cuvântului cooperare. Cooperarea înseamnă a acţiona împreună pentru atingerea unui scop comun. Încheierea Mecanismului de Cooperare şi Verificare nu înseamnă sfârşitul sau regresul reformelor. Încheierea MCV înseamnă mai multă cooperare. Aceasta este esenţială pentru ca solidaritatea europeană, această legătură bazată pe angajamente şi pe interdependenţa dintre statele membre şi popoarele noastre, să se poată dezvolta şi să dea roade. Cooperarea reciprocă constituie o prioritate absolută. Ştiţi deja că puteţi conta pe sprijinul necondiţionat al Comisiei, în special în ceea ce priveşte fondurile structurale. Şi, în ceea ce mă priveşte, contez pe celeritatea autorităţilor române şi, în particular, a Parlamentului, pentru garantarea ireversibilităţii progreselor realizate.

Doresc să adaug, în ceea ce priveşte MCV-ul, că nu trebuie să se creadă că putem oricând adăuga noi criterii şi cerinţe. Destul! Mecanismul de Cooperare şi Verificare se va încheia până în 2019 şi nu vor mai fi adăugate noi condiţii şi cerinţe. (Aplauze.)

Încrederea cetăţenilor noştri se câştigă prin respectarea independenţei justiţiei şi prin separarea puterilor în stat. Sunt aspecte esenţiale pentru societatea românească şi, în special, pentru tineretul său, atât de numeros şi de promiţător. Tineretul este atuul cel mai preţios. Un tineret profund ataşat democraţiei şi statului de drept. Este o generaţie tânără care are aşteptări, aspiraţii legitime şi ar trebui să se bucure din plin de drepturile garantate tuturor cetăţenilor UE şi să aibă acces la spaţiul Schengen.

Pentru că locul natural şi meritat al României este în spaţiul Schengen. Criteriile de aderare la spaţiul Schengen au fost clare şi, nici aici nu trebuie să mai adăugăm noi cerinţe. Doresc ca România să devină, cât mai repede posibil, membru al spaţiului Schengen, deoarece o merită. (Aplauze.)

Şi în acest caz, este vorba despre crearea de legături înăuntrul societăţilor noastre, în ansamblul Uniunii noastre şi, de asemenea, cu restul lumii, aşa cum am făcut-o recent cu prietenii noştri canadieni. Niciodată nu mi-am imaginat că vom putea ajunge la un acord comercial între UE şi Canada fără ridicarea vizelor pentru cetăţenii români. M-am luptat pentru asta; canadienii, graţie unui efort solidar al statelor membre ale UE, au acceptat acest lucru şi mă bucur că românii vor beneficia de acum încolo de aceleaşi drepturi de liberă circulaţie ca şi ceilalţi cetăţeni ai UE.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Trebuie să dăm cu toţii fără încetare ceea ce este mai bun în noi pentru ca acest continent al nostru, care a fost atât de des martirizat şi divizat, să fie un artizan permanent al păcii, al coeziunii, al prosperităţii, în interiorul fiecăreia dintre societăţile noastre, în ansamblul Uniunii noastre şi în întreaga lume.

Am încredere că România va apăra această vocaţie a Europei şi că va continua să susţină progresul european, cum a făcut-o adesea în cursul acestor ultimi zece ani. Este, de altfel, şi raţiunea pentru care, trebuie să o spun, am fost surprins de apariţia unor neînţelegeri.

Prin urmare, vreau să fiu clar. În Europa, nu există ţări inferioare altora. Naţiunile sunt egale în drepturi şi demnitate. Un popor este un popor, iar o democraţie este o democraţie. Nu va exista niciodată vreo ţară de categoria a II-a sau vreo ţară care să fie lăsată de izbelişte pe parcurs. V-o garantez şi mi-o asum cu toată răspunderea: atâta timp cât este unită, Europa poate să realizeze lucruri măreţe.

Am denunţat şi am combătut un timp prea îndelungat lipsa de solidaritate şi fracturile pentru a le lăsa acum din nou să apară. Europa a fost divizată; ea nu trebuie niciodată să mai fie divizată.

Viziunea mea în privinţa viitorului este cea a unei Europe care avansează în comun, însă, iar România o ştie foarte bine, putem să avansăm împreună, chiar dacă mergem în ritmuri diferite. Europa cu mai multe viteze există deja. Acest aspect este prevăzut în Tratate. Este ceea ce numim cooperarea consolidată. România profită de această posibilitate de a merge înainte pe calea cooperării consolidate, ceea ce nu este întotdeauna cazul pentru statele membre fondatoare. Niciuna dintre aceste cooperări consolidate nu a dat naştere unor noi fracturi.

Prima cooperare consolidată a demarat în 2010, iar România a fost una dintre primele ţări participante. Este vorba despre legea aplicabilă în cazul divorţului cuplurilor de naţionalităţi diferite - un pas important către un spaţiu european de drepturi şi libertăţi, deci către o adevărată Europă a cetăţenilor. Deoarece o Europă a cetăţenilor este o Europă a libertăţii, a justiţiei şi a securităţii.

România contribuie activ la construcţia acestei Europe, aşa cum a demonstrat-o din nou recent, când a fost unul dintre cele şaptesprezece state membre care au decis crearea unui parchet european pentru combaterea fraudelor transfrontaliere, a căror prime victime sunt cetăţenii care plătesc taxe.

România s-a angajat, de asemenea, în crearea unui Brevet comunitar, un dosar dificil, dezbătut timp de peste patru decenii, şi finalizat cu succes mulţumită cooperării consolidate prevăzută de Tratate. Este un progres esenţial pentru competitivitatea noastră, deoarece se ştie că sectoarele care folosesc mai intensiv proprietatea intelectuală generează 42% din PIB-ul european, 38% din locurile de muncă din Europa şi 90% din importuri şi exporturi.

România a spus adesea Prezent! în cazul a numeroase misiuni europene de securitate şi de apărare, fie că acestea au fost în Balcani sau în Caucaz, dar şi în majoritatea misiunilor europene în Africa. Deoarece România ştie că proiectul european nu este un proiect doar pentru Europa, iar românii ştiu că avem obligaţii în lume, mai ales în privinţa celor aflaţi în restrişte.

Dezbaterea privind Europa cu mai multe viteze, care provoacă iritare în aceste ţări, această Europă cu mai multe viteze care ar crea noi diviziuni este, de fapt, o nondezbatere. Dezbaterea reală este cea privind cooperarea necesară între naţiunile noastre.

Sunt primul care o spun de fiecare dată: nu trebuie să uităm că, în decursul secolelor trecute, soarta multora dintre naţiunile europene a depins mai mult de voinţa altora decât de voinţa naţională. Astăzi, naţiunile europene cooperează, şi trebuie să coopereze mai mult ca niciodată pentru a defini împreună noile priorităţi care să răspundă la aşteptările concetăţenilor noştri. Deoarece construcţia europeană este un efort comun, făcut de şi în favoarea tuturor popoarelor Europei, pentru a merita şi a recâştiga încrederea lor.

Iată de ce mi-am dorit ca sub conducerea mea, această Comisie - dacă îmi permiteţi să folosesc această formulă posesivă un pic exagerată - mi-am dorit, cum spuneam, ca această Comisie să fie una politică, iar comisarii să meargă în toată Europa şi să se întâlnească cu parlamentele naţionale şi cu actorii din societatea civilă.

Am hotărât ca această Comisie să nu mai intervină în toate domeniile vieţii cotidiene a cetăţenilor, astfel încât să ne putem concentra pe marile mize ale viitorului, în domenii în care Europa poate face diferenţa: relansarea investiţiilor prin Planul Juncker, ameliorarea infrastructurilor sociale, a sectorului digital şi al energiei. Nu eu am dat numele Planului de Investiţii drept Planul Juncker. Acest nume a fost dat de cei care se aşteptau ca planul să fie un eşec răsunător şi, prin urmare, îşi doreau să îl identifice de la bun început pe vinovat. Acum, acesta se numeşte Fondul european pentru investiţii strategice. Pentru că funcţionează; aşa că nu se mai vorbeşte de Planul Juncker, motiv pentru care am vorbit despre el în această dimineaţă. Acest plan constă în consolidarea modelului social european, în special prin instituirea drepturilor sociale, fără a uita de aspecte precum migraţia şi securitatea.

Nu pot concepe viitorul nostru în afara proiectului de unitate europeană. Nu ne referim la crearea unor State Unite ale Europei. Acesta este un concept care nu este al meu, deoarece popoarele noastre nu îl vor: ele au nevoie de proximitate, îşi iubesc teritoriul, peisajele, tradiţiile. Ele iubesc o Europă a diversităţii, care este astfel mai bogată decât alte uniuni. Trebuie, însă, să mergem înainte împreună şi în aceeaşi direcţie, aceea a unei Europe mai solidare, mai sociale, mai competitive, o Europă mai puternică, atât la ea acasă, cât şi în lume.

Unitatea europeană este viitorul nostru comun deoarece, nu trebuie să o uităm, noi nu reprezentăm decât 7% din populaţia mondială. La începutul secolului al XX-lea, europenii reprezentau 25% din populaţia globală. La sfârşitul secolului acesta nu vom mai fi decât 4% dintr-o populaţie globală ajunsă la 10 miliarde. Suntem şi cel mai mic continent: teritoriul Uniunii Europene ocupă 5,5 milioane de km². Rusia are 17,5 km². Suntem un continent mic şi suntem singurii care nu o ştim. Ceilalţi o ştiu.

Noi realizăm - conform calculelor - în jur de 30% din comerţul internaţional şi deţinem 25% din bogăţia mondială. Însă, ponderea noastră în produsul intern brut global va scădea. În momentul de faţă, avem în jur de 20 de acorduri comerciale care sunt în negocieri cu diferiţii parteneri din întreaga lume şi trebuie să mergem pe această cale. Chiar dacă unii dintre actori vor fi nevoiţi să se retragă în culisele istoriei, Europa trebuie să rămână un actor istoric.

Uniunea Europeană este parte din viitorul nostru comun pentru că fragmentarea ne face vulnerabili. Acesta este motivul pentru care Comisia mea lucrează fără încetare pentru a construi o Europă digitală, o Europă a energiei şi o veritabilă Europă a securităţii.

Uniunea Europeană este viitorul nostru pentru că, dacă vrem să combatem în mod eficient schimbările climatice, doar eforturile noastre la nivel european - UE reprezintă doar 11% din emisiile globale - nu ar contribui suficient, fără masa critică şi coerenţa necesare pentru a ne convinge marii parteneri să ne urmeze pe această cale, aşa cum am reuşit cu succes la Paris, cu ocazia COP21.

Tocmai fiindcă unitatea europeană este singurul nostru viitor, cele cinci scenarii propuse de Comisie în Cartea sa albă privind viitorul Europei se bazează pe o singură şi unică ipoteză: cele 27 state membre vor avansa împreună, ca Uniune, mereu în aceeaşi direcţie şi spre acelaşi destin. Dacă m-aş fi lăsat ghidat de propriul temperament, aş fi propus un singur scenariu. ╧nsπ, după atâţia ani de experienţă la nivel european, am considerat că nu trebuie să impunem un diktat al Comisiei, ci să propunem o dezbatere largă în toate ţările Uniunii Europene asupra unor scenarii diferite, asupra unor proiecte diferite, care, de altfel, sunt deja dezbătute în toate statele membre ale Uniunii Europene, şi aş dori ca Parlamentul român, ca societatea civilă din România să participe la această dezbatere, pentru că putem învăţa multe de la români.

Prin implicarea sa în toate luptele europene, România ne oferă o frumoasă lecţie de ambiţie pentru viitor. Chiar dacă România nu este unul dintre statele membre fondatoare ale Uniunii, ea şi-a dovedit cu prisosinţă capacitatea de a fi un stat re-fondator al Uniunii într-o lume din ce în ce mai instabilă şi care se schimbă cu o viteză uimitoare.

În 2019, ţara voastră va exercita pentru prima dată Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Este o oportunitate extraordinară. În fosta mea viaţă de prim-ministru al Luxemburgului..., am fost preşedinte de cinci ori, dintre care de două ori am fost Preşedinte al Consiliului European. E un moment important în istoria României şi e un moment important în istoria Uniunii Europene, cel pe care îl veţi marca cu amprenta voastră, prezidând Consiliul.

Alegerile pentru Parlamentul European din 2019 sunt o întâlnire importantă cu votul universal. Europa, ca toate marile ambiţii şi toate călătoriile lungi, necesită răbdare şi hotărâre, dar şi un nou suflu entuziast şi un entuziasm regăsit. Mă bazez pe voi, pe toţi românii, pentru a câştiga această luptă care este şi o luptă a inimii. Căci trebuie să ştim să iubim Europa, aşa cum România nu a încetat să o facă de când ni s-a alăturat.

Eu voi continua să vă iubesc.

Trăiască România şi trăiască Europa!

Vă mulţumesc. (Aplauze prelungite.)