Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 14.38.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Mircea Abrudean, preşedintele Senatului, şi domnul Sorin-Mihai Grindeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de doamna Doina-Elena Federovici, secretar al Senatului, şi doamna Patricia-Simina-Arina Moş, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Mircea Abrudean:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnilor foşti preşedinţi ai României,

Stimaţi reprezentanţi ai cultelor religioase din România,

Stimaţi reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor centrale din România,

Stimaţi reprezentanţi ai Corpului diplomatic,

Onorată asistenţă,

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună solemnă de astăzi a Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată celebrării Zilei Naţionale a României şi vă invit să ascultăm imnul naţional al României.

(Se intonează imnul naţional al României.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Îl invit la tribună pe domnul senator Mircea Abrudean, preşedintele Senatului.

Vă rog.

Domnul Mircea Abrudean:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Distinşi invitaţi,

Am ales să vorbesc astăzi despre ceea ce ne leagă, pentru că suntem o Românie puternică împreună. Când ne adunăm forţele, ţara creşte. Când ne risipim, pierdem timp şi şanse. Suntem mai buni împreună decât dezbinaţi. Se vede asta în fiecare comunitate care se ajută. Simţim asta în fiecare proiect dus la capăt. Şi ştim asta din vieţile noastre de zi cu zi. Când avem oameni în jur, mergem mai departe. Când rămânem singuri, orice pas este mai greu.

Avem nevoie unii de alţii, oriunde ne aflăm: în oraşe sau în sate, în ţară sau peste hotare. Românii din diaspora duc numele României în fiecare zi mai departe. Ei trimit bani acasă, aduc idei noi, cer servicii publice mai bune. Cu toţii îi vrem aproape. Îi ascultăm, îi respectăm. Pentru că ţara nu se măsoară doar în kilometri. Ţara se măsoară în legături. Iar legăturile le facem noi.

Avem nevoie de o clasă politică unită. Sigur, fiecare rămâne fidel doctrinei sale şi îşi asumă politica faţă de alegători şi simpatizanţi. Dar nimeni, niciodată, nu are voie să lucreze împotriva ţării sale. Nimeni nu câştigă voturi pe spatele fricii. A ameninţa sau a favoriza ieşirea României din Europa şi din spaţiul euroatlantic, unde ne-am ancorat securitatea, ne-am deschis pieţele şi am câştigat libertatea de a circula şi de a munci, asta este trădare şi nu ne jucăm cu aceste câştiguri. România are nevoie de un viitor clar: dezvoltare regională, investiţii, un mediu bun pentru afaceri, locuri de muncă stabile, infrastructură, spitale funcţionale, şcoli care pregătesc pentru meserii reale.

Acesta este un moment de renaştere. Am înţeles multe din greşelile trecutului. România trece printr-o perioadă grea, dar asumată politic, de reformă deplină. Şi niciodată reformele profunde nu vin uşor. Guvernul luptă să elimine inechităţile, să oprească favoritismele, să taie influenţele care au frânat iniţiativa şi au sufocat meritocraţia, pentru că România merită reguli simple şi egale, iar cetăţenii merită instituţii care să-i respecte. Trebuie să recitim istoria, de data asta cu mintea limpede, şi să învăţăm din greşeli.

Doamnelor şi domnilor,

Vă propun ca astăzi să onorăm sacrificiile şi să construim din reuşite. Istoria nu ne ţine pe loc. Istoria ne împinge înainte, dacă o înţelegem. Aşa reclădim încrederea în politica de mâine şi recâştigăm respectul oamenilor.

România trece printr-un moment greu, dar aceste etape apar în viaţa fiecărei ţări. Nu le putem ocoli şi, de aceea, le traversăm - muncim, corectăm, ajustăm şi ştim că drumul greu se termină.

Vă propun să nu ne mai comparăm, să nu mai punem egal între ţări şi între parcursuri. Fiecare înaintează în alt ritm. Să nu ne mai judecăm aspru. Sigur că greşim. Greşim cu toţii şi ştim că decidenţii poartă o parte mare din judecată, dar ne-o asumăm şi o transformăm în responsabilitate.

Doamnelor şi domnilor,

Lucrurile cresc atunci când stăm împreună, cresc atunci când ne acordăm timp, cresc atunci când avem răbdare. Astăzi, cu prilejul acestei şedinţe comune solemne a Camerei Deputaţilor şi Senatului, vă rog să avem mai multă răbdare. Vă invit la mai multă implicare. Să nu ne mai grăbim fără rost, să nu ne mai jignim şi să nu ne mai slăbim singuri rezistenţa ţării noastre. Să ne vedem fiecare de treaba lui şi să facem lucruri, pentru că faptele construiesc şi vorbele obosesc. Ne putem certa atunci când greşim, dar ar fi foarte bine, în acelaşi timp, să şi vorbim mai mult despre reuşite şi despre ceea ce facem bine.

La mulţi ani, România!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Îl invit la tribună pe domnul deputat Sorin-Mihai Grindeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi domni foşti preşedinţi ai României,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Onoraţi reprezentanţi ai instituţiilor şi autorităţilor publice centrale,

Stimaţi reprezentanţi ai cultelor religioase,

Stimaţi membri ai Corpului diplomatic,

Onoraţi invitaţi,

Ziua de 1 Decembrie a devenit, din păcate, în ultima vreme, un fel de întrecere despre cine este cel mai patriot şi cel mai suveranist din ţară. Ca şi cum asta înseamnă să strigi cât mai tare că iubeşti România. Sau să porţi tricolorul doar pe 1 Decembrie, dar să-l uiţi în dulap până la anul şi să crezi că, dacă pui pe Facebook steagul României, ţi-ai făcut datoria faţă de ţară.

Adevăratul patriotism nu se măsoară însă în decibeli sau în numărul de postări, ci se socoteşte în orele de somn pierdute, în kilometrii făcuţi la volan înainte de răsărit, în mâinile bătătorite şi în grijile purtate în tăcere. Adevăratul patriotism este să-ţi faci bine treaba la locul de muncă, zi de zi, fără camere şi fără transmisiuni în direct, fără aplauze, fără like-uri.

De aceea, astăzi vreau să spun un simplu şi profund "mulţumesc" tuturor celor care, în linişte, construiesc România adevărată.

Tatălui care se trezeşte la ora 5.00 dimineaţa ca să ajungă la timp pe şantier, să mai toarne beton pentru încă un kilometru de autostradă.

Mamei care, după opt ore de lucru, vine acasă şi se apucă de treburile casei şi are timp să verifice şi temele cu copiii.

Învăţătorului care face 70 de kilometri dus şi întors, în fiecare zi, ca să predea la o şcoală în mediul rural, cu 30 de elevi în clasă.

Asistentei care aleargă să îngrijească bolnavii de pe trei secţii.

Şi fermierului care seamănă grâul, ştiind că, dacă nu seamănă el, nu mănâncă nimeni la anul.

Voi sunteţi România care nu apare la televizor, care nu se agită pe reţelele sociale, care duce economia înainte. Voi sunteţi cei care, cu fiecare gest mic şi repetat, puneţi cărămidă peste cărămidă la construcţia unei ţări de care să fim mândri. Asta faceţi când ridicaţi un etaj nou la spitalul din judeţ, când aprindeţi lumina într-o şcoală reabilitată, când salvaţi o viaţă într-o sală de operaţie.

Dragi colegi,

De-a lungul istoriei, românii au ştiut mereu să mânuiască armele ca să-şi apere ţara, dar în viaţa lor obişnuită erau plugari, mineri, meşteşugari sau negustori. Întotdeauna am fost un popor de eroi pe câmpul de bătălie, dar mai ales de oameni harnici şi pricepuţi pe timp de pace. Iar cei care pe 1 Decembrie 1918 au făcut România Mare s-au întors a doua zi la munca lor normală: la câmp, la strung, la catedră sau la spital. Toţi sunt dovada clară că solidaritatea şi unitatea naţională nu se fac din lozinci, ci din muncă multă şi cu sudoarea de pe frunte.

Aceasta este, de fapt, cea mai preţioasă moştenire lăsată de înaintaşii noştri, pe care trebuie să o respectăm, dacă vrem să construim o Românie modernă. O ţară în care constructorul din Suceava şi inginerul din Timiş, când asistenta din Constanţa şi minerul din Valea Jiului simt că munca lor contează în mod egal, că este plătită echitabil şi respectată la fel de mult.

Din nefericire însă, România este obligată să reziste nu doar provocărilor războiului de la graniţă şi manipulărilor digitale care ne otrăvesc minţile şi sufletele. Un alt mare inamic al unităţii naţionale este dezbinarea socială pe care o seamănă unii chiar aici, în ţară: când îi zic profesoarei că e "bugetară", când îi spun fermierului că "trăieşte din subvenţii" sau când îi spun pensionarului că este "balast". A diviza astfel societatea românească a devenit scena unui război hibrid paralel, ca şi cum nu era suficient cel propagat din afară.

Cei care împart România în "noi" şi "ei", în "productivi" şi "paraziţi", în "reformişti" şi "antireformişti" sunt duşmani la fel de mari ai unităţii noastre naţionale. Pentru că România nu va fi niciodată mare cât timp îi punem pe români să se urască între ei. România va fi mare doar când mecanicul din Galaţi şi profesoara din Satu Mare vor simţi acelaşi sentiment de respect social privind steagul care le suflă deasupra... flutură deasupra capului, când vor avea credinţa în acelaşi viitor sigur pentru copiii lor.

Cred cu toată inima că putem onora cel mai bine memoria celor care au înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 apărând, în fiecare zi, munca românilor, prin a nu accepta ca vreun român să fie batjocorit pentru salariul lui cinstit, pentru pensia sa meritată, pentru ca nimeni să nu fie uitat când împărţim roadele efortului acestei ţări.

De aceea, azi spun "La mulţi ani!" României care construieşte, vindecă, educă, apără şi iubeşte în fiecare zi!

Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare dintre români şi Dumnezeu să binecuvânteze România!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Îl invit la tribună pe domnul Ilie Bolojan, prim-ministru al Guvernului României. (Aplauze.)

Domnul Ilie Bolojan - prim-ministrul Guvernului României:

Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnilor preşedinţi ai României,

Distinşi invitaţi din partea cultelor, din partea Academiei, Curţii Constituţionale şi a Corpului diplomatic,

Dragi români,

E un moment de sărbătoare, dar şi de reflecţie. De Ziua Naţională, ne amintim că România modernă a fost construită prin voinţă politică, angajament civic, luptă şi sacrificiu.

În 1918, am avut o întreagă generaţie de oameni de stat şi oameni politici care au înţeles că au în faţă o şansă istorică ce nu poate fi ratată. În condiţiile complicate de atunci, după Primul Război Mondial, au reuşit ceea ce atunci părea doar un vis imposibil - o ţară care să cuprindă toate zonele locuite de români.

Să nu uităm că, 107 ani mai târziu, noi trăim în această ţară şi între aceste graniţe doar pentru că oameni politici de atunci nu s-au resemnat şi nu au abandonat visul unei naţiuni. Au făcut din acel imposibil normalitatea în care noi trăim astăzi. O bună parte au sfârşit în închisori comuniste, istoria nu a fost blândă cu ei şi România acelor ani nu le-a fost recunoscătoare. De aceea, se cuvine să le rostesc numele: Iuliu Maniu, Iancu Flondor, Pantelimon Halippa, Gheorghe Pop de Băseşti, Vasile Goldiş, Ionel Brătianu, episcopul Hossu, printre mulţi alţii. Regele Ferdinand, Regina Maria au avut şi ei contribuţia lor definitorie. (Aplauze.) Aceştia sunt oameni datorită cărora azi putem fi aici, sărbătorind o Românie Mare.

Dar este o zi care aparţine atât istoriei, cât şi prezentului. Suntem acum într-un alt moment important, un moment care reclamă voinţă politică, solidaritate şi unitate, un moment în care ar trebui să ne inspirăm din voinţa înaintaşilor noştri de a face ce e mai bine pentru România. Astăzi avem partea noastră de responsabilitate să facem o naţiune prosperă.

Această prosperitate trebuie însă construită pe o temelie solidă. Casa noastră, România, avea o temelie din ce în ce mai şubredă în ultimii ani. A trebuit să facem ordine în această fundaţie a casei noastre, ca să putem construi solid în anii care vin, trebuind să facem ordine în finanţele ţării şi să îndreptăm aceste lucruri. Am fost nevoiţi să luăm decizii dificile, cu un război la graniţe şi sub presiuni interne. Unele măsuri pe care le-am luat nu au fost deloc populare. Unele au fost chiar dureroase şi ştiu asta. Dar toate au fost necesare, pentru a avea un viitor şi pentru a lăsa generaţiilor viitoare o ţară mai bună decât cea pe care am moştenit-o noi.

Stimaţi membri ai Parlamentului,

În ultimii ani, încrederea românilor în democraţie a fost pusă la încercare. Unitatea noastră, ca naţiune şi societate, este şi ea pusă la încercare în fiecare zi. Duşmanii noştri de astăzi sunt dezbinarea, neîncrederea şi lipsa de responsabilitate. Ţara noastră are nevoie de responsabilitate politică şi de predictibilitate, nu de o confruntare permanentă, nu de instigare şi nu de haos.

1 Decembrie ar trebui să fie un moment de unitate în jurul valorilor fundamentale ale statului român: democraţie, libertate, lege şi respectul pentru fiecare cetăţean. Acestea sunt coloana vertebrală a României moderne, iar în inima statului naţional unitar român, consfinţit la 1 Decembrie 1918, stă vocaţia noastră occidentală şi europeană. Să nu uităm că apartenenţa la lumea occidentală şi valorile ei fac parte din ADN-ul naţiunii noastre.

Dragi români,

Ţara noastră este parte a unei lumi nesigure, într-o schimbare rapidă. Ce facem în următoarea perioadă ne va defini parcursul pe termen lung. Când ne vom reuni anul viitor pentru a celebra Ziua Naţională, îmi doresc ca fiecare dintre noi să poată spune că şi-a făcut datoria, că nu am pierdut timpul în confruntări fără rost, cu mize mici, personale, ci am făcut ce era corect şi necesar pentru ţara noastră şi pentru viitorul copiilor noştri.

Eu am încredere în România. România pe care o cunosc are oameni îndrăzneţi, inventivi şi inovatori, oameni care nu se lasă bătuţi, oameni care au reuşit. România pe care o ştiu are familii de oameni decenţi, cu credinţă şi cu dragoste, oameni care cred în ziua de mâine, care stau cu fruntea sus în faţa vremurilor, oricât de grele ar fi, oameni care fac în fiecare zi, acolo unde sunt, o ţară mai bună.

La mulţi ani, România!

La mulţi ani tuturor românilor!

Dumnezeu să aibă în pază ţara noastră! (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Potrivit celor convenite în şedinţa Birourilor permanente reunite, în cadrul şedinţei solemne vom avea intervenţii din partea Grupurilor parlamentare, din cele două Camere ale Parlamentului, ale PSD, AUR, PNL, USR, UDMR şi minorităţilor naţionale în limita a 5 minute pentru fiecare grup parlamentar. De asemenea, Grupurilor S.O.S. România, POT şi PACE - Întâi România, precum şi reprezentanţilor senatorilor şi deputaţilor neafiliaţi li se acordă 3 minute.

În continuare, dau cuvântul reprezentantului Grupurilor parlamentare AUR.

Domnul senator Petrişor Peiu şi domnul senator Mircia Chelaru.

Domnul Petrişor-Gabriel Peiu:

Sunt câteva lucruri care trebuie spuse de fiecare dată când aniversăm România Mare.

În primul rând, faptul că atunci când, între 1918 şi 1920, s-a dublat teritoriul ţării şi s-a dublat suprafaţa... şi s-a dublat populaţia ţării, acest lucru a costat România o sumă echivalentă cu două PIB-uri anuale. Primul lucrul care ne vine în minte este să ne întrebăm: ar fi astăzi dispusă România să cheltuie, păstrând proporţiile, 130 de miliarde de euro pentru a se reunifica cu Basarabia?

Mai departe. Ceea ce a contat în consolidarea unei naţiuni a fost efortul de a aduce pace socială şi de a înlătura nedreptăţile. Nu întâmplător, primul act major din România Mare a fost reforma agrară, care s-a făcut în proporţii diferite în provinciile istorice ale României. Şi pentru că s-a spus, s-a vorbit, s-a anunţat o listă de creatori ai României Mari, îmi fac şi eu datoria să adaug la această listă pe cel care a contribuit aducând ideea de coeziune socială, şi anume Ion Mihalache. Sărăcia rămâne şi astăzi o provocare pentru România.

Nu în ultimul rând, vreau să spun un singur lucru despre viitor: dacă vrem să mai avem România, ar trebui să nu mai acceptăm niciodată ce s-a întâmplat în ultimele şase luni. În ultimele şase luni, oameni buni, efortul de reformă al Guvernului a redus numărul de personal bugetar cu 41 000 de oameni. Dintre aceştia, 31 000 sunt din învăţământul preuniversitar, 6 000 din învăţământul universitar şi încă vreo 500 din anumite unităţi speciale de învăţământ preuniversitar plus 500 de la spitalele coordonate central.

Dacă aşa credeţi că vom mai sărbători România... (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Domnul senator Mircia Chelaru.

Domnul Mircia Chelaru:

Distinşii mei compatrioţi,

Onorată adunare naţională,

A celebra ziua naţională, în opinia mea, este ca şi cum ai intra într-un templu al sacrului, iar vorbele noastre ar trebui să fie ca o rugă către Dumnezeu, prin care noi înşine trebuie să ne înălţăm.

Am auzit că pe unii încă îi deranjează această zi şi îşi pun panglică neagră la rever.

Domnilor,

Statul românilor nu a fost cadoul nimănui, el este darul lui Dumnezeu, răscumpărat, atenţie, cu sângele neamului de peste veacuri. Acest stat nu s-a născut din nimic, el s-a plămădit în uterul istoric, care a fost oferit apoi seminţiei noastre. Întrebarea pe care ne-o punem astăzi: suntem noi, epigonii, demni de jertfa lor?

Ieri la Alba Iulia, părintele episcop, în Te Deum, a pomenit pe cei ce, în continuitate, au dus la acel moment astral: Burebista, Decebal, Regalian, Mihai Voievod, inclusiv cei care s-au jertfit ulterior, sub marele comandament al ordinului de a întregi ţara.

Iată de ce, cu acest prilej, eu simt nevoia - şi transmit către cei care încă cârcotesc - să ne cerem iertare lui Mihai Voievod Viteazul că n-am ştiut să ţinem moştenirea lui întreagă. Să cerem iertare... (Aplauze.) lui Ferdinand Întregitorul şi Reginei-Rege Maria că am prăpădit moştenirea ei.

Iată de ce trebuie să ne gândim şi la cei care s-au supus marelui ordin şi au trecut să sfarme hotarul nedrept de la răsărit şi miazănoapte - sunt şi odihnindu-se pe veci sub brazdele de la Storojineţ, Ţiganca, Orhei, la Stalingrad şi mai apoi la Oarba din Mureş, la Budapesta sau în Tatra. Lor să le cerem iertare! (Aplauze.) Se... (Microfon întrerupt.)

Domnul Mircea Abrudean:

Mulţumim, domnule senator. (Aplauze, replici neinteligibile.)

Mulţumesc, domnule senator, timpul a expirat. (Aplauze.)

În continuare, din partea Grupurilor parlamentare PNL, domnul deputat Gigel Ştirbu.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor, domnilor, bună ziua!

La mulţi ani vă urez tuturor!

O să încerc să mă încadrez în cele 5 minute alocate.

În astfel de momente, doamnelor şi domnilor, este inevitabil să nu foloseşti cuvinte care să ajungă la inima fiecărui român. Chiar dacă n-ai vrea să foloseşti astfel de cuvinte, chiar este indicat să le foloseşti, pentru că un astfel de moment istoric pe care noi astăzi îl celebrăm sub această frumoasă aulă a Parlamentului reprezintă... reprezintă, putem spune, tot ceea ce a făcut mai de preţ această naţie timp de două milenii.

Dar acest moment de 1 Decembrie 1918 nu a venit din neant. Acesta a fost pregătit. A fost pregătit de generaţii întregi, cu 300 de ani, cu trei veacuri, înainte. Banul Craiovei, domnitorul Mihai, domnitorul Ţării Româneşti, a unit toate cele trei provincii sub o singură pecete, tocmai, iată, la Alba Iulia. Cu 70 de ani înainte de 1918, generaţia paşoptistă, tinerii pregătiţi în marile universităţi ale Europei - Paris, Viena sau Berlin - au încercat să facă o revoluţiune, care timp de 30 de ani a reuşit să facă Unirea cea Mică, să întemeieze regatul, să aducă un domnitor străin pe tronul României şi să pună bazele principalelor fundamente şi fundaţii ale statului român. Toate acestea au condus la actul istoric de la 1918.

La 1918, acest lucru s-a întâmplat pentru că a existat o generaţie matură, o generaţie educată în spirit românesc, o generaţie care s-a născut, a crezut şi a crescut în acest ideal al întregirii spiritelor româneşti. Diferenţa, dragii mei, între acele generaţii, care au avut idealuri, care au avut un ţel, şi generaţiile de astăzi, generaţia noastră, este că această generaţie nu şi-a identificat încă ţelul pe care să-l urmeze.

În ultimii 20 de ani, toate generaţiile au avut un ideal. Generaţia paşoptistă a avut un ideal, generaţia antebelică a avut un ideal, generaţia sau generaţiile interbelice au avut un ideal - idealul de a crea un stat puternic, prin vechea sintagmă liberală "Prin noi înşine!". Generaţia străbunilor noştri, străbunicilor şi bunicilor noştri a avut un ideal - să scape de cei 50 de ani de beznă comunistă. Şi iată că în ’90 s-a întâmplat acest lucru - în decembrie ’89. Cei care erau maturi politic în 1990 au avut un ideal, acela de a aşeza România la masa ţărilor europene, şi au reuşit să introducă România în Uniunea Europeană şi să bage România în cea mai puternică alianţă militară existentă pe planetă.

Care este idealul acestei generaţii? Care este ţelul acestor generaţii?

Nu este niciunul. Eu nu am identificat.

Şi există câteva întrebări la care fiecare dintre noi sau toţi laolaltă trebuie să răspundem.

Dacă astăzi ar trebui să facem Unirea cea mare, generaţia noastră ar fi pregătită să facă această unire? Dacă astăzi, cei care au făcut, acum 107 ani, Unirea cea mare şi-ar întoarce privirea de pe Câmpiile Elizee, unde se află eroii şi oamenii viguroşi, către noi, ar vedea astăzi România ca o oglindă a tot ceea ce şi-au dorit ei să fie România?

La aceste întrebări, dragii mei, ar trebui să avem un răspuns în singurătatea sufletului nostru, în singurătatea conştiinţei noastre. Fiecare dintre noi ar trebui să răspundem. Şi, dacă nu găsim răspunsuri la aceste întrebări, fiecare dintre noi trebuie să răspundem la următoarea întrebare - la care doar poetul naţional a răspuns -, fiecare trebuie să răspundem la această întrebare: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie"? Pentru că, atunci, fiecare dintre noi, în sânul familiei sale, va găsi acest răspuns.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea Grupurilor parlamentare USR, domnul deputat Alexandru Dimitriu.

Şi domnul senator Ştefan Pălărie.

Primul ia cuvântul domnul Ştefan Pălărie.

Domnul Ştefan Pălărie:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La mulţi ani, români!

La mulţi ani, distinşi invitaţi!

La mulţi ani, dragi colegi!

Îmi doresc ca ziua noastră naţională să fie un moment de unire, de unitate nu doar în idealuri generoase, dar şi un prilej de a ne uni munca de zi cu zi.

Cu toţii, cu toţii din această sală ne dorim pentru români o viaţă mai bună. Atunci, de ce pare că uneori nu reuşim să găsim calea compromisului constructiv?

Chiar dacă românii au votat apăsat şi au vorbit prin votul lor şi au cerut schimbare, pare că unii încă mai speră că vocea lor poate să fie ignorată. Şi vă spun că acest lucru nu este posibil. Oamenii vor continua să vorbească la vot şi vor continua să strige la vot. Şi o fac pentru că au senzaţia că interesele cuiva sunt puse mai presus în faţa dreptăţii sau interesului României pe termen lung. E momentul ca aceste piedici să nu mai existe în drumul nostru şi e momentul ca aceste interese să amuţească.

În egală măsură, e timpul să vorbim despre patriotism de Ziua Naţională, în sensul apartenenţei noastre la lumea europeană şi occidentală, cea care cu adevărat a adus prosperitate şi progres material, şi în niciun caz patriotismul ca prilej de a fi izolaţi undeva către Est. Nu avem nevoie să ne spună cineva din Est ce înseamnă patriotism şi nu avem nevoie de instrucţiuni de patriotism scrise în limba rusă.

Cred cu tărie că, de fapt, asta este ceea ce avem de făcut în anul 2025, aşa cum am făcut-o, ca naţiune, în 1918 - o unire cu adevărat. În faţa celor care doresc să dezbine România, avem nevoie de unitate naţională. În faţa celor care doresc ca România să deraieze, avem nevoie de unitate naţională. Şi în faţa celor care vor să îşi păstreze, pe ici pe colo, nişte privilegii de castă, avem nevoie de unitate naţională. Pentru că asta înseamnă să fim uniţi, toţi împreună, nimeni special, toţi alături, deopotrivă. Cetăţeni, primari, magistraţi, angajaţi în companii mari sau mici, angajaţi la stat, mame vulnerabile, persoane defavorizate, toţi, toţi sunt români.

Şi mai spun un lucru la final, un lucru pe care îl am mereu în suflet. Doar o ţară cu educaţie înaltă poate ajunge la înălţime. Să nu ne minţim. Nu există altă cale şi niciun guvern nu poate ignora acest mare adevăr.

La mulţi ani, România! (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Domnul deputat Dimitriu.

Domnul Alexandru-Paul Dimitriu:

De ce ne tremură inima în momentul în care auzim imul României? De ce ne tremură inima de plăcere în momentul în care un român câştigă ceva? Pentru că există această noţiune care, din păcate, este folosită şi peiorativ şi contra ei, şi anume "patriotismul".

Patriotismul este despre ceea ce simţi aici, la tine în inimă, şi nu este despre ce vorbeşti. Pentru că, atunci când vorbeşti, scoţi doar sunete dacă nu simţi cu adevărat această noţiune. Şi, când vorbeşti despre patriotism adevărat, te gândeşti la copiii tăi, te gândeşti la părinţii tăi, la bunicii tăi şi la cei care au făcut sacrificii ca tu să ai posibilitatea să exişti, ca România să aibă posibilitatea să existe. Şi ceea ce rămâne pe umerii noştri - şi lucrul ăsta trebuie să-l înţelegem, dragilor - este că avem o responsabilitate ca ceea ce au făcut ei să facem şi noi în continuare.

Oricât de neplăcut poate să fie câteodată... şi suntem, din nefericire, în acest moment cu o Românie care este bolnavă, trebuie s-o facem bine. Şi, ca să o faci bine, trebuie să faci sacrificii. Şi ca să faci sacrificii cu adevărat, astfel cum face Guvernul Bolojan, trebuie să iei măsuri dure şi trebuie să afirmi lucrul ăsta şi să convingi oamenii că aşa stau lucrurile.

Şi, da, există pericolul extremist, există pericolul populist - care nu era înaintea extremiştilor, dar tot rău era - care vor spune de fiecare dată: "Uite, ticăloşilor, creşteţi taxe!" Dar nu ne dorim să creştem taxe. Pentru că fără aceste creşteri, fără aceste intervenţii chirurgicale mai dureroase sau mai puţin dureroase, România s-ar sfâşia, România n-ar mai putea să prospere.

Şi este de datoria noastră s-o spunem apăsat şi ferm: suntem responsabili! Şi ca să fim toţi responsabili, trebuie să avem aceeaşi voce în momentele acestea de cumpănă, pentru că, altfel, ne batem joc de aceea ce au realizat cei dinaintea noastră.

Şi răspunderea noastră este ca, peste 100 de ani, cei care vor veni după noi să poată să spună în continuare pe 1 Decembrie "La mulţi ani, România!". (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea Grupurilor parlamentare UDMR, domnul senator Turos Lóránd.

Domnul Turos Lóránd:

Domnilor preşedinţi,

Onoraţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Astăzi, de Ziua Naţională a României, celebrăm nu doar un moment istoric, ci şi responsabilitatea de a construi o ţară în care fiecare cetăţean se simte respectat, protejat şi ascultat.

Nu întâmplător încep cu cetăţeanul. Fără încrederea lui în instituţiile statului, fără convingerea că va fi apărat atunci când viaţa îl pune la încercare, statul devine o formă goală, lipsită de forţă.

Statul trebuie să fie în slujba cetăţeanului. Doar atunci cetăţeanul va accepta sacrificii pentru binele comun. Iar noi, cei care avem onoarea de a reprezenta alegătorii, trebuie să fim solidari cu ei, să le arătăm prin exemplu personal că nu cerem niciodată sacrificii pe care nu suntem gata să le facem şi noi. Trebuie să mergi printre oameni ca să înţelegi realitatea de astăzi, să simţi neîncrederea, îngrijorarea, uneori chiar nervozitatea şi furia lor.

Astăzi trebuie să spunem cu sinceritate: românii şi maghiarii se raportează diferit la istoria ultimului secol. Marea Unire a fost pentru români împlinirea unui ideal. Pentru maghiari, o pierdere majoră. Minoritatea maghiară a fost lipsită de drepturi esenţiale în secolul trecut, iar, deşi după 1989 situaţia s-a îmbunătăţit, suntem încă departe de ceea ce promitea Rezoluţia de la Alba Iulia - egalitate deplină între naţionalităţi.

Astăzi provocările sunt multiple. Economia trece prin momente delicate: inflaţie, creştere modestă, nelinişte socială. Oamenii simt presiunea în fiecare zi.

De aceea este nevoie de abordare mai curajoasă. Trebuie să inovăm, să muncim mai mult. Doar aşa putem reconstrui încrederea şi putem pune economia pe direcţia corectă. Cine nu ţine pasul, rămâne în urmă. Iar România nu-şi poate permite asta.

Doamnelor şi domnilor,

Mai clar ca oricând, trebuie să spunem răspicat: România nu poate progresa fără un parteneriat real între majoritate şi minorităţi, între stat şi cetăţeni. Acest parteneriat trebuie construit prin respect, prin drepturi egale şi prin aplicarea angajamentelor pe care România şi le-a asumat în faţa istoriei şi a comunităţilor sale.

Astăzi patriotismul nu poate fi manifestat doar prin declaraţii sau prin cocarda purtată cu ocazia sărbătorilor. Patriotismul nostru, al tuturor, trebuie să se regăsească în acţiunile noastre de zi de zi, în modul de a trăi, prin respect faţă de legi, prin respectul faţă de fiecare cetăţean al acestei ţări. A fi patriot înseamnă a te implica, a-ţi plăti taxele, a-ţi creşte copiii în spiritul valorilor morale, al respectului, al onestităţii, al integrităţii şi a contribui prin munca ta la prosperitatea României.

Noi, maghiarii din România, ne-am dovedit loialitatea prin muncă, prin dialog, prin contribuţie reală. Acum, este rândul statului să-şi demonstreze prin fapte loialitatea faţă de toţi cetăţenii săi, indiferent de etnie.

România are nevoie de stabilitate, dar nu de una mimată, are nevoie de reforme, dar nu de reforme împotriva oamenilor şi are nevoie de parteneri politici care spun adevărul, nu ceea ce dă bine în aplauzele momentului.

UDMR va rămâne un partener loial pentru reforme şi stabilitate şi pentru modernizarea României, dar vom fi în acelaşi timp fermi în apărarea comunităţii noastre.

Astăzi, cu respect pentru istorie şi cu încredere în viitor, vă spun "La mulţi ani!" tuturor cetăţenilor care construiesc această ţară zi de zi cu suflet şi responsabilitate.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi sărbătorim, de fapt, unul dintre momentele astrale ale României, moment care s-a petrecut în urmă cu 107 ani la Alba Iulia, moment în care, în faţa unei adunări populare mari, a fost citit un document excepţional, rod al unei minţi luminate pe care, din păcate, am cam uitat-o. Vorbim puţin despre acest om. El se numea Vasile Goldiş şi a fost, probabil, una dintre cele mai echilibrate minţi politice ale vremii şi una din cele mai avansate minţi politice ale vremii.

M-am bucurat când am auzit astăzi enumerarea numelor celor care au fost atunci părinţi fondatori ai naţiunii române moderne şi ai României Mari. Numele astea trebuie să nu le uităm, faptele lor trebuie să nu le uităm, dar şi ce au scris trebuie să nu uităm.

Ştiţi, câteodată mă gândeam că se vorbeşte mult de tot despre Alba Iulia - cam aşa cum unii spun că sunt creştini, dar n-au citit Biblia. Adică, din când în când, e bine să citim acest document.

Noi am făcut un lucru de câteva ori până acum în... de 1 Decembrie, şi anume am dat citire acestui document, dar nu prin vocea noastră, ci prin vocea episcopului Hossu - este o înregistrare excepţională, poate că şi anul viitor o să reluăm acest bun obicei - care citeşte stenograma de la tribuna de la care el s-a adresat mulţimii şi care cuprinde şi acest document gândit în principal de Vasile Goldiş.

El a fondat o naţiune modernă, o naţiune modernă compusă din... cum spune documentul, din "popoarele trăitoare" în acea vreme pe teritoriul României. Şi a fost atât de bine gândit acel document, încât, ori de câte ori ne-am abătut de la el, a fost rău şi pentru naţiunea română, şi pentru România, ca stat. Ori de câte ori am mers în direcţia acelui mod de a gândi, a fost bine şi pentru naţiunea română şi România a fost mare.

Este... cred că puţine naţiuni în lumea asta se pot lăuda cu un document fondator atât de puternic. Cred că puţine naţiuni au reuşit să se mobilizeze în jurul unei asemenea document care vorbeşte despre construcţie, vorbeşte despre echilibru, vorbeşte despre drepturi cetăţeneşti şi vorbeşte despre drepturi ale popoarelor care formează naţiunea. De aceea, din rândul celor care compun grupul nostru parlamentar - şi erau atunci în Ardeal -, cam toţi au avut adunări similare cu cea de la Alba Iulia, de susţinere a acestui document, pentru că el se adresa unei construcţii, unei construcţii care era incluzivă şi nu era împotriva nimănui. Şi lucrul ăsta este unul dintre aspectele extraordinare ale arhitectului politic care a fost Vasile Goldiş.

Cred că el a inspirat generaţia care a urmat imediat după război, după marele război, pentru că aşa au apărut, sub conducerea Marii Case Regale a României, a Regelui Ferdinand, au apărut generaţii puternice de ingineri, de profesori, de medici care au construit ţara asta... (Microfon întrerupt, aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea Grupului parlamentar S.O.S. România din Camera Deputaţilor, domnul deputat Oltenaşu Sorin-George.

Domnul Sorin-George Oltenaşu:

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Distinşi invitaţi,

Stimaţi colegi,

În această şedinţă solemnă, dedicată zilei de 1 Decembrie, mă înclin cu respect în faţa celor care au făcut posibilă Marea Unire şi au pus temelia României moderne.

Este ziua în care ne reamintim că destinul acestei naţiuni a fost clădit prin sacrificiu, curaj şi iubire de ţară. Nu vorbim doar despre un moment istoric, vorbim despre un legământ, acela de a păstra unitatea, demnitatea şi libertatea poporului român.

Ca deputat al României şi al Partidului S.O.S. România, cred cu tărie că datoria noastră este să ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor noştri. Ei nu au făcut compromisuri în faţa greutăţilor, iar noi nu avem dreptul să facem compromisuri în faţa nelegiuirilor. Avem obligaţia să păstrăm suveranitatea ţării, să veghem la bunăstarea cetăţenilor şi să redăm românilor încrederea într-un stat care lucrează pentru ei, nu împotriva lor.

Ziua Naţională nu este doar o ceremonie, ci un moment de reflecţie. Să ne întrebăm cu sinceritate: ce Românie lăsăm generaţiilor viitoare? Una dezbinată sau una unită? Una dependentă sau una puternică? Una din care românii pleacă sau una în care românii se întorc?

În acest spirit, reafirm angajamentul meu şi al colegilor mei din Partidul S.O.S. România de a face România mare din nou, de a apăra interesele României şi ale românilor, de a lucra împreună pentru o ţară care îşi respectă cetăţenii şi îşi poartă cu demnitate numele în lume.

România se află din nou la răscrucea istoriei. Să nu-i dezamăgim pe cei care au făcut această ţară "dodoloaţă", pe cei care, acum 107 ani, au venit pe jos să înfăptuiască Unirea, pe cei 1 228 de reprezentanţi care au strigat la unison: "Vrem Unire!"

La mulţi ani, România!

La mulţi ani tuturor românilor din ţară şi din afara graniţelor!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea Grupului parlamentar POT din Camera Deputaţilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul.

Doamna Gabriela Porumboiu:

Din partea POT, vorbeşte deputat de Dolj Gabriela Porumboiu.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi români,

De 1 Decembrie sărbătorim cea mai puternică lecţie pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri - lecţia Unirii. În 1918, românii au înţeles că doar împreună pot împlini un vis măreţ. Nu diferenţele, nu distanţele, nu greutăţile au contat, ci voinţa de a clădi o ţară demnă, unită şi puternică.

De aceea 1 Decembrie nu este doar un moment al trecutului, este o misiune pentru prezent, dar mai ales pentru viitor. În fiecare zi trebuie să ne întrebăm: ce facem noi astăzi, ca România de mâine să fie mai bună decât cea pe care am găsit-o?

Avem datoria faţă de înaintaşii noştri să ne unim în acţiune, să ne asumăm datoria de a construi, să ne organizăm, să ne implicăm, să nu mai aşteptăm ca altcineva să schimbe ceea ce noi putem schimba prin voinţă, determinare şi curaj.

România nu se eliberează singură de neputinţă, de nepăsare, de dezbinare. Eliberarea României din acest sistem nociv începe cu noi.

Astăzi, mai mult ca oricând, avem datoria morală şi istorică de a continua ceea ce s-a început la Alba Iulia în 1918 - să ne unim pentru credinţa vie în România şi să luptăm împreună pentru demnitatea şi libertăţile noastre.

Dragi români,

Sărbătorim astăzi - zi cu recunoştinţă, dar şi cu determinare. Avem o misiune de români de îndeplinit: să ne ridicăm la înălţimea trecutului nostru şi să dăm viitorului o Românie mai unită, mai dreaptă şi mai puternică.

La mulţi ani, România!

La mulţi ani, români de pretutindeni!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea Grupului parlamentar PACE - Întâi România din Senat, doamna senator Cerva Nadia-Cosmina.

Doamna Nadia-Cosmina Cerva:

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Dragi români,

În această zi de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, zi de recunoaştere a valorilor noastre fundamentale, reafirmăm rolul solemn al Constituţiei, ca supremă garanţie a continuităţii democratice, ca scut al fiecărui cetăţean şi ca temelie a ordinii noastre comune.

Drepturile şi libertăţile fundamentale nu sunt simple declaraţii formale, ele sunt expresia respectului datorat fiecărei vieţi, fiecărui destin, fiecărei convingeri din această ţară.

În centrul oricărui stat democratic, aşa cum este şi România, se află fiinţa umană şi pentru libertăţile căreia se defineşte demnitatea. În acest sens, Constituţia României consacră un amplu ansamblu de drepturi şi libertăţi ce garantează protecţia individului, participarea responsabilă la viaţa publică şi funcţionarea echilibrată a societăţii. Acestea nu sunt simple enumerări juridice, ci expresia unui angajament solemn - acela ca statul să servească cetăţeanului, iar cetăţeanul să-şi exercite libertăţile cu responsabilitate şi respect faţă de ceilalţi.

Constatând că există situaţii în care cele trei puteri ale statului nu îşi exercită prerogativele şi rolul constituţional şi îşi arogă competenţe conferite prin lege unei alte puteri, cu afectarea echilibrului dintre autoritatea legislativă, autoritatea executivă şi autoritatea judecătorească, prin care se garantează funcţionarea eficientă a democraţiei constituţionale - şi aici exemplificăm, pe scurt: Parlamentul, care nu a pus în acord dispoziţiile Constituţiei... dispoziţiile Constituţiei... o serie de prevederi declarate neconstituţionale, astfel permiţând... scuze, Guvernul, care a emis un număr semnificativ de ordonanţe de urgenţă care conţin norme care afectează drepturi şi libertăţi fundamentale, cu încălcarea art.115 alin.(4) şi (6) din Constituţia României, instanţele judecătoreşti, care nu respectă deciziile Curţii Constituţionale, procurorii din cadrul Ministerului Public, care îşi încalcă obligaţiile constituţionale, Curtea Constituţională a României, unde există cazuri în care perioada scursă de la înregistrarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi până la soluţionarea acesteia trec aproape doi-trei ani -, înţelegem că, pentru a intra în matca constituţională, cele trei puteri ale statului ar trebui să conlucreze în conformitate cu principiul constituţional al separaţiei puterilor, să-şi ia angajamentul faţă de poporul român şi să-şi exercite cu bună-credinţă rolul şi îndatoririle.

Ziua de 1 Decembrie nu este doar comemorarea unui act istoric, ci şi angajamentul... (Microfon întrerupt, aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Din partea deputaţilor şi senatorilor neafiliaţi, doamna deputat Vârgă Mariana şi domnul senator Vela.

Doamna Mariana Vârgă:

Distinşi invitaţi,

Stimaţi colegi,

Grupul deputaţilor independenţi din Parlamentul României spune: "La mulţi ani!" poporului român, "La mulţi ani!" României, "La mulţi ani!" românilor din ţară şi din străinătate.

Noi afirmăm astăzi... reafirmăm, de fapt, devotamentul nostru faţă de România şi dorinţa noastră de a lupta pentru ca ţara noastră să-şi recapete demnitatea şi onoarea pe care le merită.

De Ziua Naţională a României, preşedintele ţării ne-a certat şi ne-a spus că ar trebui să facem apel la echilibru, la linişte şi pace, să avem un ton calm în orice confruntare.

Aşa este, domnule preşedinte, dar sunt unele lucruri care se spun cu glas tare. Şi eu spun astăzi, aici că România nu trebuie angrenată în conflicte care depăşesc capacitatea ei strategică de apărare. Spun astăzi că noi vrem pace, nu război, noi nu mai vrem înarmare şi nu mai vrem împovărarea poporului român.

A mai descoperit preşedintele României, tot de Ziua Naţională, că România are un potenţial imens.

Da, domnule preşedinte, România are un potenţial imens: uman, cultural, economic, dar îl are pentru ea, nu pentru străini. Ţara noastră trebuie reabilitată, nu mai trebuie să stea în genunchi. Înţelegem parteneriatele strategice şi orice înţelegeri, dar nu pentru sărăcirea poporului român.

În încheiere, vreau să vă spun că Ecaterina Teodoroiu a spus pe câm... (Microfon întrerupt, aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Mulţumim.

Domnul senator neafiliat Vela, pe timpul pus la dispoziţie de Grupul POT din Camera Deputaţilor.

Mai aveţi un minut şi cinci secunde.

Domnul Gheorghe Vela:

Există o icoană în bisericile ortodoxe de Răsărit care are ca protagonişti pe Hristos în centru, prorocii Vechiului Testament la stânga, apostolii Noului Testament la dreapta. Prorocii arată cu mâna - "Va veni Mesia!", apostolii spun "A venit Mesia!".

Metaforic vorbind, stau lucrurile şi în ceea ce priveşte momentul Unirii. Toţi cei care au trăit înainte de acest moment au spus "Se va împlini!", s-au rugat, s-au jertfit pentru el. Dar cei care au trăit după acest moment n-au avut râvna celor care l-au aşteptat, pentru că cei care au trăit înainte au ştiut doar de interesul românilor, dar cei care au trăit după el s-au gândit şi la alte interese.

Să ne dea Dumnezeu râvna să avem voinţa şi patriotismul românilor dinainte de Unire ca să ducem România mai departe!

Vă mulţumim. (Aplauze.)

Domnul Mircea Abrudean:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Declar închisă şedinţa solemnă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată celebrării Zilei Naţionale a României.

Revenim după o scurtă pauză, de cinci minute, în care le mulţumim invitaţilor pentru prezenţă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 15.44.