Parliamentary debates

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Maricel Popa, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Maricel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"Bolojane, aprinde lumina în cămara ta! Nicio organizaţie nu este deasupra întrebărilor legitime. Responsabilitatea publică şi dublul standard la Guvern"

Stimaţi colegi,

Cazul "Dăruieşte Viaţă" şi vizibilitatea publică a doamnei Oanei Gheorghiu ridică probleme serioase, care nu mai pot fi tratate cu indulgenţă politică sau cu reacţii emoţionale.

Nimeni nu contestă faptul că proiectul construirii unui spital din donaţii reprezintă o iniţiativă bună. Însă exact aceste realizări nu pot deveni un scut în faţa întrebărilor legitime despre:

- modul în care sunt administrate fondurile, unde şi pe ce este cheltuit fiecare leu donat;

- despre nivelul de salarizare al personalului şi personalului din conducere, sursa fiind banii donaţi de cetăţeni, sponsorizări şi redirecţionări ale impozitului pe venit, cu un singur scop, cel al facerii de bine. Cazurile cu salarii de 4.000 - 5.000 de euro plus prime consistente, ca cel de faţă, ridică, justificat, întrebări serioase;

- despre influenţa publică acumulată în jurul unei organizaţii care gestionează sume uriaşe de bani, sunt semne de întrebare.

În mod constant, orice încercare de a discuta transparent despre finanţare, structură internă sau guvernanţă este respinsă prin etichete şi prin ideea că astfel de întrebări ar fi atacuri politice. Nu sunt atacuri politice. Această atitudine este greşită şi periculoasă într-un stat democratic. Nicio organizaţie, indiferent de meritele sale, nu trebuie să fie plasată deasupra criticii publice.

În prezent, lipseşte un standard real de transparenţă, informaţiile financiare sunt inegale sau greu de comparat şi insuficient detaliate pentru un proiect de o mare anvergură. Încrederea publică nu se menţine prin percepţie, ci prin transparenţă completă şi constantă.

România continuă să trateze ONG-urile ca structuri omogene, ignorând faptul că unele dintre ele gestionează bugete şi proiecte comparabile cu instituţiile publice. Absenţa unor reguli clare pentru ONG-uri de dimensiuni mari, acest vid de reglementare creează dezechilibre evidente.

În locul unui dialog deschis se preferă adesea delegitimarea criticilor. Orice întrebare devine "atac", iar orice solicitare de clarificare devine "campanie". Această abordare blochează maturizarea democratică a dezbaterii publice.

Faptul că un proiect a reuşit nu poate justifica lipsa de răspunsuri clare la întrebări legitime. Într-o democraţie funcţională, succesul nu înlocuieşte transparenţa.

România are nevoie de o societate civilă puternică, dar nu de zone de influenţă opace sau greu de verificat. Când ONG-uri cu impact major ajung să funcţioneze fără standarde comparabile cu instituţiile pe care le suplinesc apare o problemă de echilibru democratic.

Este momentul ca aceste organizaţii să accepte aceleaşi reguli de transparenţă, control şi responsabilitate pe care le cer statului... (I se întrerupe microfonul.)