Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Ion Eparu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, cu drag.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Încerc să fiu consecvent principiilor mele de viaţă şi meseriei mele de cadru didactic şi continui să fac declaraţii politice care privesc teme de interes ale educaţiei.

Se intitulează declaraţia de astăzi: "O lege uitată comite o mare nedreptate."

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării prevedea, în formă iniţială, la art.247, funcţiile didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, respectiv pentru învăţământul primar, în locul consacratelor denumiri de educator şi învăţător.

Aici însă nu este vorba doar despre o schimbare de titulatură. În spatele acestei reglementări se afla obligativitatea pentru absolvenţii de licee pedagogice să urmeze studii superioare pentru a ocupa sau a-şi păstra posturile în învăţământ. Actul normativ, printr-o modificare ulterioară, a acordat şi un termen în vederea îndeplinirii acestei condiţii, termen care expiră în 2018.

Încă de atunci, prevederile au stârnit controverse, în special în ceea ce priveşte cadrele didactice aflate aproape de finalul carierei. Vorbim, aşadar, despre profesionişti cu vechime de zeci de ani de învăţământ, având în mapă grade didactice şi documente care atestă participarea la formarea continuă, dar nu în ultimul rând, în cele mai multe cazuri, despre oameni cărora le-au trecut prin mână generaţii întregi şi din care au scos români de nădejde. Aceasta din urmă este, de fapt, dovada de netăgăduit că avem de-a face nu doar cu persoane cu experienţă, ci cu dascăli dedicaţi şi preocupaţi în permanenţă de educaţia copiilor din clasele lor. Pentru că, la fel ca şi medicii, cadrele didactice sunt o categorie pentru care sintagma "cât trăieşti înveţi" se aplică fără doar şi poate, un lucru uşor de verificat analizând participarea dascălilor la nivelul fiecărui judeţ, la proiecte şi cursuri de formare continuă.

Închei acest preambul pentru a ajunge la miezul problemei. Cu acest argument în faţă, pe parcurs, Ministerul Educaţiei a promis, într-un mandat anterior, acordarea unei derogări, în sensul aplicării obligativităţii despre care vă vorbeam strict referitor la cei care intră în sistem după adoptarea ordonanţei, deci din 2012 încoace. Raţionamentul invocat de ambele părţi, adică atât de cei care au cerut modificarea, cât şi de cei care i-au înţeles sensul şi au garantat pentru introducerea ei, a fost că ne-am fi trezit în situaţia de a trimite la facultate, fără drept de apel, inclusiv oameni aflaţi în pragul pensionării.

Fără a nega importanţa studiilor superioare, precum şi necesitatea instruirii continue, consider că, în momentul în care vorbim despre decenii petrecute la catedră, este greu să punem zeci de ani de practică în balanţă cu trei ani de cursuri în amfiteatrul unei facultăţi, care presupun inclusiv achitarea de taxe de studii şi timp dedicat unei calificări pe care nu mă feresc să o numesc redundantă. Mai mult decât atât, să fim realişti şi să recunoaştem că, an de an, cadrele didactice pensionare acoperă, salvator, posturile din mediul rural pentru care niciodată nu se găsesc candidaţi. Din punctul în care capătă doar statutul de rezervă în învăţământ, niciun pensionar nu va investi bani, timp şi efort în ani de studiu care, la drept vorbind, ar avea ca singur beneficiu doar o diplomă în plus. Şi mă refer aici strict la hârtia cu statut de document.

Din păcate, însă, deşi această opinie a fost împărtăşită, de-a lungul vremii, de factori de decizie, ea nu s-a concretizat într-o prevedere legislativă care să readucă lucrurile la normal. În consecinţă, cei care nu se înscriu anul acesta sau, cel târziu, în vara lui 2015 la facultate, pentru a urma cursurile unei facultăţi de profil, nu mai au nicio şansă să ocupe un loc la catedră. Ar însemna să scoatem din ecuaţie mii de dascăli experimentaţi şi dedicaţi, oameni de care, să recunoaştem, învăţământul românesc are mare nevoie în acest moment. Asta ignorând, deşi este imposibil, nedreptatea pe care le-am face-o. Or, alternativa este una foarte simplă şi constă într-o modificare banală, însemnând câteva cuvinte care, aduse la rang de lege, pot regla lucrurile în avantajul tuturor.

Am susţinut această declaraţie politică în speranţa că Guvernul se va sesiza. Dacă nu, îmi iau angajamentul de la microfonul acesta că voi iniţia eu un proiect de lege în sensul acesta.

Ion Eparu, deputat Colegiul nr.10, Circumscripţia electorală Prahova.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.