Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Eparu.

Domnul Ion Eparu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu mă întorc cu o declaraţie politică exact la un an după ce anul trecut, pe 25 noiembrie - că aşa a picat, probabil, joi - am făcut o declaraţie politică despre cercetarea românească, pe care am intitulat-o "Cercetarea - cheia progresului economic".

Astăzi, declaraţia politică am intitulat-o "Cercetarea românească aşteaptă soluţii tehnocrate", este la modă cuvântul.

Astăzi, 19 noiembrie 2015, când se marchează, începând din 1994, Ziua cercetătorului şi proiectantului din România, revin cu unele consideraţii, exemplificând cu cifre din judeţul Prahova, pe care îl reprezint în Parlament, pentru că, din păcate, întrebările grele ce planau anul trecut asupra acestei activităţi persistă, umbrind cu profunzimea lor cele câteva semne pozitive ce se zăresc prin ceaţa dezamăgirii.

Cifrele pe care le aduc în faţa dumneavoastră sunt furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Prahova. Conform acestor date, din 2008 până în 2011, numărul celor care lucrau în cercetare, în Prahova, a scăzut cu 80% de la 821 cercetători la 186. În ultimii patru ani, s-a înregistrat o creştere până la 250 a acestor angajaţi.

Din 2007 până în 2011, valoarea cheltuielilor totale în activitatea de cercetare a scăzut de la aproximativ 43.000.000 de lei la 8.900.000 de lei - şi tot cu circa 80%. În ultimii patru ani, suma a crescut, ajungând acum la circa 30.000.000 de lei.

Din 21 octombrie 2014, este aprobată Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020. Ţinta: 1% din PIB pentru cheltuielile publice pentru cercetare. Deşi pare ridicol de mică, suma vizată nu va fi uşor de atins, dacă ţinem cont că, pe anul 2015, suma alocată cercetării din fondurile publice a reprezentat doar 0,24% din PIB.

Începând de marţi, este inevitabil să facem această referire, 17 noiembrie, avem un Guvern nou, în întregime, deci avem un nou ministru şi la educaţie şi la cercetare. Ministru care, de mulţi ani, s-a învârtit prin cercurile conducătoare ale elitei universitare şi de cercetare, un om de la care aşteptările în domeniu sunt foarte mari. Comisiile de specialitate din Cameră şi Senat i-au acordat încredere.

Dacă însă citim foile prezentate ca program de guvernare, ne pierdem repede speranţele. Şi ca să nu existe dubii, am să repet un citat dintr-o luare de poziţie a Asociaţiei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, pentru că este bine cunoscut de toată lumea că, de fapt, studenţii constituie fondul din care se recrutează viitorii cercetători. Citez cu referire la obiectivele din programul de guvernare: "Obiectivele propuse în domeniul educaţiei şi tineretului sunt superficial formulate, insuficiente şi nu acoperă toate nevoile urgente ale acestor domenii".

Evident că şi din studiul pe care l-am făcut eu a rezultat că din cele 10 puncte, ca priorităţi, doar unul se referă la problemele educaţiei. Aşa că îmi permit să trag o concluzie: deşi în ultimii ani s-au făcut investiţii majore în educaţia doctorală şi în specializarea postdoctorală, inclusiv prin programul POSDRU, cariera de cercetător nu este totuşi una de mare interes. Se accentuează în acest mod riscul ca puţinii cercetători pe care îi mai avem să aleagă calea punerii în practică a ideilor lor în străinătate. Dar, în final, poate că este bine, pentru că este posibil ca, peste timp, tehnocraţii cu expertiză suficientă să se întoarcă să conducă România.

Ion Eparu, deputat de Prahova.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie.