Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Bichineţ.

Domnul Corneliu Bichineţ:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Iată cum, nemilos, ireversibil, timpul se scurge. Au trecut 6 luni din actuala sesiune parlamentară şi eu tot dialoghez cu domnul Liviu Dragnea, n-am depăşit încă acest nivel. Am auzit că Domnia Sa studiază cu lupa declaraţiile mele politice. Îl sfătuiesc să citească Biblia în această perioadă, pentru că ea ne este reazem tuturor.

Iată cât de greu este, domnule Liviu Dragnea, să fii şef mare la Bucureşti. Nu-i ca la Vaslui, nu-i ca la Teleorman.

V-am văzut ieri - şi mi-a părut rău - îngândurat pe holurile Camerei Deputaţilor. V-am văzut încărunţit, pentru că vă ştiu de multă vreme preocupat. Şi cred că în timp ce dumneavoastră vă bateţi cu răii din celelalte partide, cu insurgenţii din PSD, cu sistemul, cu lumea, în genere, tiptil, tiptil, discret, domnul preşedinte Klaus Iohannis v-a luat maul în America. L-am văzut dezinvolt, aproape cu farmec, exprimându-se în germană, sprinţar în engleză. Cu româna mai are nişte poticneli, dar având în vedere tinereţea Domniei Sale, poate până la sfârşitul vieţii o s-o înveţe cum trebuie.

Din fericire pentru noi, românii, peste 2 ani de zile, când vor fi prezidenţialele, nu vor vota americanii. Şi cred că în ţara aceasta nu vor vota nici ruşii, nici chinezii, nici vesticii, niciodată, ci vom vota noi şi câteodată tot noi vom număra.

Aşa că domnul preşedinte Klaus Iohannis a recuperat ceva din teren, însă nu atât de mult încât să-i poată permite timpul ce a rămas până la alegeri să mai obţină un mandat. Şi asta pentru că românii au înţeles ceva. Au înţeles ceva foarte grav. Că Domnia Sa încă nu ne iubeşte.

Dar mă întreb şi vă întreb, domnule Dragnea, dumneavoastră ne iubiţi pe noi, românii? Pentru că de când vă preocupă mărirea, şi nu vă ştiam aşa, mi se pare c-aţi uitat să iubiţi, dacă aţi ştiut vreodată.

V-aţi pus "vulpiţa" să-l facă praf pe domnul Grindeanu, săptămâna trecută. Domnul Grindeanu care, iată, nu e atât de inofensiv şi de docil pe cât vi-l prezentau camarazii în urmă cu câteva luni.

Americanii, e clar, domnule Liviu Dragnea, nu vă doresc. E clar că nici ruşii, care sunt tot departe, dar pentru ei n-ar fi o problemă să fie mai aproape, nu vă doresc. Nici chinezii nu vă doresc.

Nu v-aţi gândit că ar fi cazul să faceţi o mutare în comportamentul dumneavoastră, încât românii să vă dorească? Şi ştiţi cum? Rezolvându-le problemele.

V-am rugat, daţi drumul investiţiilor în România, peste tot. Faceţi drumuri şi poduri, aducţiuni, canalizări, creşe, şcoli, grădiniţe, spitale, câte o puşcărie pentru prieteni, câte o puşcărie pentru adversari. Şi atunci, poate, poate, în viitorul mai îndepărtat, o să aveţi şanse foarte mari să deveniţi, nu premier, pentru că nici nu cred că este motivant, nu preşedinte de ţară, ci un om liber şi pus pe fapte bune, constructive, în România.

Acesta este sfatul pe care vi-l dă Corneliu Bichineţ, fostul dumneavoastră colaborator de la UNCJR - să intraţi în limitele normalului, să credeţi în Dumnezeu şi să lăsaţi timpul să curgă, pentru că oricum el nu vă întreabă şi oricum el rezolvă orice.

Vă mulţumesc.